Pastelul, recapitulare, clasa a VIII-a+două texte la prima vedere.

Pastelul este o specie a genului liric în versuri în care este descris un tablou din natură și prin
care poetul, aflat în ipostaza de contemplator, își exprimă în mod direct sentimentele trăite în fața
peisajului zugrăvit.
Consider că poezia X de Y este un pastel, deoarece prezintă particularitățile acestei specii
literare.
Un prim argument privind apartenența acestui text la specia pastel este reprezentat de tema
abordată de poet-natura, surprinsă...(ideea poeziei, ce anume este descris: anotimpul, colțul din
natură (pădure, munte, mare, câmpie etc.), momentul zilei surprins (seară, dimineață, noapte etc.)
) Eul liric se lasă fermecat de frumusețea naturii, exprimându-și, în mod direct, sentimentele de
(dragoste, admirație, încantare, nostalgie, resemnare, neliniște, teamă, revoltă etc.) trăite în fața
peisajului contemplat.
Fiind un pastel, modul predominant de expunere utilizat este descrierea literară, prin care poetul
recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: citat descriere (1-2 versuri). Descrierea
este completată de câteva note confesive, mărci ale subiectivității. Astfel, întâlnim forme verbale
și pronominale de persoana I și sau a II-a (ex.)//SAU Poezia reprezintă o formă a lirismului
obiectiv, în interiorul acestuia remarcându-se câteva mărci ale afectivității. Ca mărci ale
afectivității se remarcă prezența diminutivelor, exclamațiilor/ interjecțiilor/substantivelor în
vocativ/ verbelor la imperativ, a punctelor de suspensie. etc.
Un alt argument este prezența grupurilor nominale (ex.), care ajută la conturarea elementelor ce
compun peisajul. Verbele la timpul prezent/imperfect (ex.) au valoare evocativă și eternizează
frumusețea naturii. Tabloul prezentat este construit pe baza alternanței planurilor ( cosmic,
terestru, uman-ex.)
Realitatea este transfigurată artistic cu ajutorul limbajului expresiv, la nivel stilistic observându-
se prezența epitetelor cromatice, specifice pastelului (ex.) Utilizând o tehnică picturală, poetul
transpune în planul cuvântului imaginea coloristică a peisajului, ilustrând astfel propriile stări
sufletești și viziunea acestuia asupra naturii ( ex: peisaj mohorât-sentimente de tristețe, de
apăsare sufletească: culori vesele: bucurie, admirație față de natura luxuriantă etc. Frumusețea
delicată a naturii este surprinsă prin imagini vizuale ex. Comentează!!!!
La nivel prozodic se remarcă echilbrul compozițional, poezia fiind structurată în n strofe (tipul
de strofă), cu versuri scurte, cu măsura de ...silabe și rimă...
În concluzie, deoarece este o operă literară în versuri în care este descris un aspect din natură
prin intermediul căruia sunt exprimate sentimentele eului liric, consider că poezia X de Y este un
pastel.
Pastelul, Bărăganul, Vasile Alecsandri
,,Pe cea câmpie lungă a cărei tristă zare
Sub cer, în fund, departe, misterios dispare,
Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor,
Nimic nu-nveseleşte pe bietul călător.
Pustietatea goală sub arşiţa de soare
În patru părţi a lumei se-ntinde-ngrozitoare,
Cu iarba-i mohorâtă, cu negrul ei pământ,
Cu-a sale mari vârtejuri de colb ce zboară-n vânt.
De mii de ani în sânu-i dormind, zace ascunsă
Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă,
Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor
Şi iarna se deşteaptă sub crivăţ în fior.
Acolo floarea naşte şi moare-n primavară,
Acolo piere umbra în zilele de vară,
Şi toamna-i fără roadă, ş-a iernii vijelii
Cutrieră cu zgomot pustiele câmpii”.
(Bărăganul, Vasile Alecsandri)

Pastelul este o specie a genului liric în versuri în care este descris un tablou din natură și prin
care poetul, aflat în ipostaza de contemplator, își exprimă în mod direct sentimentele trăite în fața
peisajului zugrăvit.
Poezia ,,Bărăganul’’ de Vasile Alecsandri este un pastel, deoarece prezintă particularitățile
acestei specii literare atât la nivel formal, cât și de conținut.
Un prim argument privind apartenența acestui text la specia pastel este reprezentat de tema
abordată de poet-natura, un imens deșert în strălucirea soarelui. Eul liric contemplativ își
exprimă tristețea copleșitoare, descriind o natură plină de suferință, exprimată prin intermediul
imaginilor vizuale ca-ntr-un film numai cu umbre. Fiind un pastel, modul predominant de
expunere utilizat este descrierea literară, prin care poetul recreează realitatea, filtrând-o prin
propria sensibilitate: ,,Cu iarba-i mohorâtă, cu negrul ei pământ,’’.
Un alt argument este prezența grupurilor nominale (,, câmpie lungă’’, ,,singurătatea mută’’), care
ajută la conturarea elementelor ce compun peisajul. Verbele la timpul prezent (,,zboară’’,
,,zace’’) eternizează suferința naturii. Tabloul prezentat este construit pe baza alternanței
planurilor cosmic (,,sub cer’’) și terestru (,,pe cea câmpie’’)
Realitatea este transfigurată artistic cu ajutorul limbajului expresiv, la nivel stilistic observându-
se prezența epitetelor care descriu un tablou dezolant, întunecat:,, iarba este mohorâtă, pământul
negru, pustietatea goală, zarea tristă”. Personificarea ,,Singurătății” este realizată prin trei
adjective-epitete:,,mută, sterilă, nepătrunsă”,explică izolarea locului stăpânit de vântul pustiitor și
umbra morții. Repetiția unor cuvinte,,nici, acolo” accentuează încremenirea solemnă a peisajului.
Adverbul,,acolo” repetat amplifică, prin repetiție, un tărâm al întunericului terestru, al somnului
de veci, al pământului unde floarea nu trăiește, umbra piere, toamna nu-și arată roadele, iar iarna
străbate vijelioasă pustiul. Poetul privește,,câmpia lungă”, nesfârșită pierzându-se misteros în
zarea tristă.Tabloul este dezolant: fără nicio,,casă”- urmă de viață, nici pădure-loc al naturii
eterne, nici râu-simbolul vieții. Această enumerare accentuează lipsa vieții, izolarea unui spațiu
lipsit de orice formă de viață, unde un,,biet”, nefericit călător rătăcit ar privi doar,,o pustietate
goală sub arsița de soare”. Locul părăsit și neumblat se arată întunecat, sumbru cutreierat
de,,vârtejuri”, coloane infinite de colb purtate de vânt.
La nivel prozodic se remarcă echilbrul compozițional, poezia fiind structurată în patru catrene,
cu versuri cu măsura de 13-14 silabe, rima este împerecheată, ritmul iambic conferă solemnitate,
o muzicalitate lentă și sugerează un anumit interior al manifestării naturii eului liric.
În concluzie, deoarece este o operă literară în versuri în care este descris un aspect din natură
prin intermediul căruia sunt exprimate sentimentele eului liric, poezia Bărăganul de Vasile
Alecsandri este un pastel.
În amurg,Tudor Arghezi
PASTELUL este specia liricii peisagiste, în care poetul îsi exteriorizează trăirile prin intermediul
vocii eului liric față de un tablou din natură, valorificând descrierea si o gamă largă a procedeelor
artistice.
Poezia ,,În amurg’’ de Tudor Arghezi este un pastel, deoarece prezintă particularitățile acestei
specii literare.
Un prim argument privind apartenența acestui text la specia de pastel este reprezentat de tema
abordată de poet-natura, surprins în mijlocul naturii, contemplând, întrucât natura devine
elementul-cheie pentru creație. Eul liric se lasă fermecat de frumusețile naturii, exprimându-și, în
mod direct, sentimentele de admirație, de fascinație, care izvorărăsc din prezența cosașilor ce se
află în mijlocul naturii, însă odata cu venirea amurgului, atmosfera capătă un alt ritm, o altă
imagine.Tema creației apare în poezie pentru a reliefa munca asiduă a artistului, devenind un
moment demn de apreciat de către cititori.
Fiind un pastel, modul predominant de expunere utilizat este descrierea literară, prin care poetul
recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: ,,Și câte-o floare, fragedă, săracă’’,
,,murmur depărtat’’.
Un alt argument este prezența grupurilor nominale ,,murmur depărtat ’’ , ,,sfoara călătoare’’, care
ajută la conturarea elementelor ce compun peisajul. Verbele la timpul prezent ,,ține’’ , ,,taie’’
eternizează frumusețea naturii. Tabloul prezentat este construit pe baza alternanței planurilor: :
cosmic ( zare), terestru (drumuri, holdele) și uman (om după om). Eul liric contemplator își
exprimă bucuria pentru creație care pune stăpânire în viața artistului și care știe că merită multă
muncă pentru a duce la bun sfârșit arta. Poezia este subiectivizată de prezența figurilor de stil și a
imaginilor artistice care oglindesc viziunea autorului asupra peisajului. Varietatea figurilor de stil
subliniază intensitatea trăirilor eului liric impresionat de spectacolul cosașilor din natură, care
muncesc până în amurg. Astfel, imaginea vizuală ,,Prin spicele…om dup om, urmași înaintași’’
accentuează frumusețea artei care ia naștere în natură cu ajutorul muncii permanente și care oferă
bucurie și împlinire oricărui artist; epitetul metaforic ,,sfoara călătoare'' constituie faptul că o
creație ia viață treptat cu ajutorul cercetării; personificarea,,Coasele par, lucind, că vor să zboare''
amplifică ideea că literele și cuvintele care au compus această bogăție artistică vor să se așeze în
cărți, care vor deveni roadele muncii grele ale unui artist, iar metafora ,,undele de aur’’ reliefează
frumuseștea și bogăția vieții unui artist..
În concluzie, deoarece este o operă literară în versuri în care este descrisă natura din zori și până-
n amurg prin intermediul căreia sunt exprimate sentimentele eului liric, consider că poezia ,,În
amurg’’ de Tudor Arghezi este un pastel.