Socul traumatic

Șocul traumatic - stare critică a organismului, care se formează ca răspuns la

traumatism mecanic grav, manifestată prin activitatea intensă a mecanismelor
compensatorii cu ulterioara lor epuizare și scăderea progresivă a eficacității
hemodinamicii și instalarea hipoxiei, care determină dereglările metabolice
profunde.

Incidența șocului traumatic în diferite conflicte armate:

 Al II-lea Război Mondial – 8 - 10% lezați;

 Războiul din Vietnam – 20 - 22% lezați;

 Războiul din Afganistan – 24 - 27% lezați;

 Războiul din Cecenia – 25% lezați.

Mortalitatea în urma șocului traumatic, în mediu prezintă 40%.

Incidența șocului traumatic în dependeță de tipul traumatismului:

 traumatism izolat – 1 - 3% lezați;

 politraumatisme:

a) traumatism multiplu – pînă la 25% lezați;

b) traumatism asociat – pînă la 50% lezați;

 traumatisme combinate – pînă la 75% lezați, în urma folosirii armei nucleare:

a) leziuni traumatice însoțite de arsuri și boala de iardiere acută – 20%;

b) leziuni traumatice și boala de iradiere acută – 6%;

c) arsuri însoțite de boala de iradiere acută – 8%;

 d) leziuni traumatice însoțite de arsuri – 66%. Șocul traumatic poate fi

cauzat în urma folosirii diferitori tipuri de armament
cu acțiune mecanică: arma obișnuită, arme de nimicicre în masă – arma
nucleară, chimică, etc.
  Circumstanțele care favorizează apariția șocului sînt:

a) hemoragii recidivante;

b) imobilizarea incorectă sau absența acestei în prezența fracturilor osoase;

c) ajutor medical întîrziat sau inadecvat;

d) evacuarea brutală, traumatizantă;

e) traumatism repetat în timpul pansamentelor sau intervențiilor chirurgicale;

f) hipotermie, hipertermie, foame, avitaminoze, deshidratare, surmenaj fizic;

g) leziuni combinate și prezența patologiilor somatice în anamneză;

h) toxemia de tip ischemic sau bacterial.

 Șocul traumatic poate fi cauzat în urma folosirii diferitori tipuri de armament

cu acțiune mecanică: arma obișnuită, arme de nimicicre în masă – arma
nucleară, chimică, etc.

 Circumstanțele care favorizează apariția șocului sînt:

a) hemoragii recidivante;

b) imobilizarea incorectă sau absența acestei în prezența fracturilor osoase;

c) ajutor medical întîrziat sau inadecvat;

d) evacuarea brutală, traumatizantă;

e) traumatism repetat în timpul pansamentelor sau intervențiilor chirurgicale;

f) hipotermie, hipertermie, foame, avitaminoze, deshidratare, surmenaj fizic;

g) leziuni combinate și prezența patologiilor somatice în anamneză;

h) toxemia de tip ischemic sau bacterial.

Clasificarea dupa volumul singelui circulant :

 Gradele Volumul Tensiunea Puls Statut
șocului pierderilor arterială ul
sangvine sistolică neurol
ogic
Grad I < 20% din VSC 100 – 90 mm < Excitar
(<1000 ml) Hg 100/min e
minimă
Grad II 20 – 40% din 85 – 75 mm 100 – Excitar
VSC Hg 120/min e
(2000 ml) modera
tă
Grad III 40 – 50% din < 70 mm Hg 120 – Obnubi
VSC 140/min lare
(3000 ml)
Stadiul > 50% din VSC nu se nu se Comă
terminal (> 3000 ml) determină determin
ă

Indecele de soc Allgower reprezintă raportul între puls și TAs: norma 0,5 – 0,6

a) 0,6 – 0,8 - șoc de grad I

b) 0,9 – 1,2 - șoc de grad II

c) 1,3 – 1,4 - șoc grad III

d) > 1,5 - stadiul terminal

Tabloul clinic al socului de gradul 1:

Parcurge repede (imediat după lezare, pînă la 20 – 30 minute) și are următorul

tablou clinic:

 Persoana lezată acuză durere violentă;

  Obiectiv:
a) se observa leziuni corporale, hemoragie din plagă;
b) tegumentele palide, reci, umede;
c) poate exista și o hemoragie internă, cu sau fără exteriorizare;

 Semnul «petei albe» < 3 secunde;

 Tahipnee

 TAs – inițial poate fi prezentă hipertensiune, cu ulterioara scădere a valorilor

tensionale - 100 - 75 mm Hg, Ps – <100/min:

 Neurologic:
a) inițial poate prezenta euforie (din cauza neînțelegerei gravității leziunii)
sau excitație pe contul durerii;
b) hiperestezie generalizată;
c) reflexele cutanate și osteotendinoase exagerate;

 Poate avea loc defecare sau urinare involuntară.

Tabloul clinic al socului de gradul 2:

Starea lezatului – gravă:

 Obiectiv - tegumentele reci, palide cu nuanță surie, acrocianoză;

 Semnul «petei albe» 3 - 5 secunde;

 Tahipnee

 TAs > 75 mm Hg, Ps – < 120/min:

 Neurologic:
a) conștient, însă somnolent;
b) hipotonie musculară;
c) reflexele cutanate și osteotendinoase diminuate.

Tabloul clinic al socului de gradul 3:

Starea lezatului – foarte gravă:

  Obiectiv - tegumentele reci, de nuanță marmurie;

 Semnul «petei albe» > 5 secunde;

 Respirație superficială;

 TAs < 75 mm Hg, Ps – >120/min, slab, filiform:

 Neurologic:
a) inconștient, onubilat pînă la precomă;
b) hipotonie musculară marcată;
c) reflexele cutanate și osteotendinoase diminuate;

Stadiul terminal se dezvoltă în 3 perioade:

 Starea preagonală – se caracterizează prin lipsa pulsului pe aa. radiale și

prezența lui pe aa. carotide și femurale; incapacitatea de a determina TA prin
metodele obișnuite de tonometrie.

 Starea agonală – prezintă aceleași semne ca și starea preagonală, însă se

adaugă respirația patologică de tip Cheyne – Stocks, cianoza marcată, coma
profundă.

 Moartea clinică – începe de la ultimul inspir și stopului cardiac. Semnele

clinice lipsesc. Însă procesele metabolice în creier continuă încă 5-7 minute.
Evidențierea acestui stadiu ca o formă aparte de stare a gravității lezatului
are sens, deoarece în cazul lipsei leziunilor incompatibile cu viața și inițiind
rapid măsurile de reamnimare, această stare poate deveni reversibilă.
Măsurile de reanimare sînt mai efective dacă s-au început rapid, în 3-5
minute și după necesitate cuntinuă pînă la 30 minute.

Primul ajutor si ajutor premedical :

Salvarea lezaților cu șocul traumatic depinde în mare măsură de căutarea,

acordarea primului ajutor și evacuarea lor de pe cîmpul de luptă la următoarele
etape medicale. Astfel măsurile obligatorii în cazul primului ajutor și ajutorului
premedical vor consta în:
  Hemostaza – aplicarea garoului, tamponarea plăgii, pansament compresiv
din pachetul de pansament individual, pachetul de pansament sanitar sau al
instructorului sanitar;

 Restabilirea respirației – înlăturarea asfixiei prin extragerea corpilor străini

din căile aeriene superioare, instalarea pipei nazofaringiene sau
orofaringiene, oxigenoterapie;

 Imobilizarea fracturilor prin aplicarea atelelor provizorii sau standarte;

 Analgezia – pe cîmpul de luptă - injectarea i/m sol. promedol 1ml – 2%;

felcerul PMBa efectuiază analgezia cu sol. morfină, buprinorfină;

Terapia infuzională – se conectează printr-o venă magistrală un pachet special cu

soluție fiziologică sau substituient plasmatic și se plasează sub spatele pacientului.
Volumul infuzional 800 – 1000 ml. Infuzia va continua pe toată etapă de evacuare
sub acțiunea masei corporale și a dozatorului special.

 Aplicarea garoului precede orice manipulare!

 Indiferent de caracterul leziunii, dacă este prezentă durerea, analgezicul

opioid trebuie administrat!

 Analgezia trebuie efectuată înaintea imobilizării fracturilor sau plasării

lezatului pe brancardă!

 NU se administrează medicație enterală în cazul leziunilor abdominale

penetrante!

Aplicarea garoului:

În prima campanie din Cecenia, în perioada 12.1994 – 12.1995, în etapele de

evacuare medicală au fost evacuați 14020 de soldați răniți.

 În aceeași perioadă, garoul a fost folosit la 18% lezați, însă la 1/3 din aceștea
garoul a fost aplicat incorect sau fără indicații.

 După aplicarea garoului, membrul lezat a fost amputat în 51,3% cazuri.

 Garoul se aplică de-asupra plăgii, cît mai aproape (cu excepția leziunilor a.
carotide);

 Primul tur al garoului se strînge pînă la oprirea hemoragiei (restul tururilor

servesc pentru fixare);

 Garoul nu trebuie să fie acoperit de pansament, el permanent trebuie să fie

vizibil;

 Pe garou se scrie timpul aplicării acestuia;

 Garoul nu se aplică direct pe tegument, pentru a nu provoca leziuni (regula

care poate fi omisă în unele circumstanțe);

 Garoul se aplică în anotimpurile calde pe 1,5 ore, în cele reci – pe 1 oră;

 Astfel, 1295 de oameni au rămas fără membru, dintre care 432 din cauza
aplicării incorecte a garoului.

 Garoul este o măsură de ultima instanță. Dacă este posibilitatea de a nu

aplica garoul, folosiți altă metodă.

 Aplicarea pansamentului compresiv este efectiva atît în hemoragie venoasă,

cît și arterială

 Garoul trebuie să fie redus fiecare 15 minute, pe timp de 5 minute, pentru a

restabili circulația și a evita necroza țesuturilor distale. Înainte de a relaxa
garoul, este necesar de a comprima artera proximal de locul de aplicare a
acestuia.

Primul ajutor medical :

La etapa acordării primului ajutor medical, lezații care prezintă semne de șoc
traumatic, în primul rînd se derecționează în sala de pansamente a PMBr.

Măsurile antișoc trebuie să fie reduse la minimum necesar, pentru a nu

reține evacuarea în spital.
 Este necesar de a înțelege că scopul acordării primului ajutor medical nu este
de a scoate rănitul din șoc (care este imposibilă în condițiile PMBr), ci de a
stabiliza starea și de a pregăti pentru transportatrea ulterioară:

 Restabilirea respirației – înlăturarea asfixiei; ermetizarea cavității pleurale în

pneumotorace deschis; drenarea cavității pleurale în pneumotorace
sufocant; oxigenoterapie;

 Hemostaza temporară sau dacă este aplicat garoul, revizia lui;

 Terapia infuzională – se conectează sistemul de infuzie prin cateter flexibil și

se începe terapia infuzională, care va urma mai departe pe toată perioada de
evacuare: volumul infuzional – 800 – 1200 ml de sol. cristaloide (NaCl 0,9%,
lactosol), iar în hemoragie masivă se adaugă 400 ml sol. coloidale (poliglucin,
reopoliglucin);

 Aplicarea costumului antișoc (NATO) - MASS (military antishock suit); PASG

(pneumatic antishock garment)

 Analgezia – cu analgezici opioizi și blocuri cu lidocaină.

Ajutorul medical calificat sau specializat :

 În secția de primire și triaj se pun în evidență lezații în stare de șoc și urgent

se transportează în Bloc Operator sau în secția de Terapie Intensivă.

 Tot în această secție încep măsurile antișoc.

 La această etapă este importantă conlucrarea medicilior chirurgi și

anesteziologi-reanimatologi .