UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ DIN

SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

DISCIPLINA: Dreptul Execuțional Penal

TEMA: Regimurile de executare a pedepselor privative de
libertate

STUDENT: Muresan Radu Catalin

SECȚIA: Drept
ANUL DE STUDIU: IV
 CUPRINS
1. Introducere
2. Regimul de maximă siguranţă
3. Regimul închis
4. Regimul semideschis
5. Regimul deschis
6. Categorii de condamnați în sistemul penitenciar
 Regimurile de executare a pedepselor privative de
libertate

1.Introducere
Regimul de executare trebuie să asigure respectarea şi protejarea vieţii,
sănătăţii, demnităţii persoanelor condamnate, drepturile şi libertăţile permise de
lege fără a cauza suferinţe fizice suplimentare şi fără a înjosi persoana
condamnată
Regimul penitenciar poate fii definit ca fiind felul în care este organizată v
iaţa şi activitatea condamnatului în penitenciar pe durata executării în scopul
reeducării lui şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. El presupune drepturile
şi obligaţiile condamnatului aşa cum rezultă din prevederile legii 254/2013.
Executarea pedepsei închisorii se face în locuri de detenţie numite
penitenciare, în baza mandatului de executare emis după ce hotărârea de
condamnare rămâne definitivă. Începutul executării concrete a pedepsei este
marcat de prezentarea condamnatului la penitenciar, urmează înscrierea acestuia
în registrul de evidenţă, repartizarea acestuia, înştiinţarea instanţei de executare
despre data începerii executării pedepsei şi examenul medical.
Organizarea executării pedepsei închisorii impune un anumit regim
penitenciar, adică un anumit regim de viaţă care include obligaţii şi drepturi,
începând cu internarea şi deţinerea condamnatului în penitenciar, continuând cu
regimul de muncă, de reeducare civică şi morală, cu măsurile disciplinare şi
terminând cu liberarea definitivă. Pentru aceste motive, se poate afirma că
regimul de executare a pedepsei privative de libertate într-un aşezământ
penitenciar nu constă numai într-o simplă izolare, ci într-un regim cu un conţinut
bogat.
Noile reglementări introduse prin Codul de executare şi Legea cu privire
la sistemul penitenciar stabilesc exclusiv în atribuţiile sistemului penitenciar
sarcina punerii în executare a pedepselor penale privative de libertate, a măsurii
arestului preventiv şi arestului contravenţional.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, art. 173 – 175 Cod de
executare şi art. 6 (7) al Legii cu privire la sistemul penitenciar, atribuţiile
respective urmează a fi exercitate de către următoarele tipuri de instituţii
penitenciare:
a) penitenciarele cu regim deschis;
b) penitenciarele cu regim semideschis;
c) penitenciarele cu regim închis;
d) penitenciarele pentru minori;
e) penitenciarele pentru femei;
f) spitalele penitenciare1
1
Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal
 Pentru asigurarea siguranţei societăţii este necesară categorisirea şi
clasificarea condamnaţilor ţinându-se cont nu numai de infracţiunea comisă,
personalitatea şi comportamentul acestora, dar şi nivelul riscului de recidivă pe
care îl prezintă. Categorisirea presupune stabilirea gradului de periculozitate al
persoanelor şi riscul de evadare al acestora. Diferenţierea condamnaţilor, ce-şi
ispăşesc pedeapsa în diferite regimuri de deţinere, în dependenţă de asprimea
condiţiilor de deţinere în instituţia penitenciară are o mare importanţă.
Ea permite administraţiei penitenciarului să reacţioneze la timp şi
obiectiv la comportamentul deţinuţilor, pe calea transferării lor de la unele
condiţii de detenţie la alte condiţii. Perspectiva de a fi transferat la condiţii mai
destinse de detenţie este un factor stimulativ pentru reeducarea condamnaţilor.
În sfârşit, diferenţierea condiţiilor de deţinere în cadrul fiecărei instituţii
penitenciare facilitează adaptarea socială a persoanelor, care urmează a fi
liberate.
În funcţie de cuantumul pedepsei privative de libertate, după terminarea
perioadei de carantină şi observare (care durează aproximativ 21 de zile de la
depunerea într-o unitate penitenciară), deţinutului i se aplică regimul de
executare provizoriu. Ulterior, la prima întrunire a comisiei pentru stabilirea,
individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de
libertate, se stabileşte regimul de executare a pedepsei în care condamnatul va fi
repartizat, ţinând cont de:
a) durata pedepsei privative de libertate;
b) gradul de risc al persoanei condamnate;
c) antecedentele penale;
d) vârsta şi starea de sănătate ale persoanei condamnate;
e) conduita persoanei condamnate, pozitivă sau negativă, inclusiv în
perioadele de detenţie anterioare;
f) nevoile identificate şi abilităţile persoanei condamnate, necesare
includerii în programe educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială;
g) disponibilitatea persoanei condamnate de a presta muncă şi de a
participa la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică
şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională.2
În acest context, deținutul va executa pedeapsa într-un penitenciar profilat
pe deţinerea categoriei de condamnaţi din care va face parte, fiind inclus într-
unul dintre cele patru regimuri de executare: maximă siguranţă, închis,
semideschis, deschis, situat în apropierea localităţii de domiciliu.

Elementele conţinutului regimului penitenciar sunt următoarele:

- obligaţia condamnatului de a se supune internării în penitenciar;
- obligaţia condamnatului de a respecta şi suporta regimul de deţinere;

2
Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal
 - obligaţia zilnică a condamnatului de a se supune unei discipline şi
a unei ordinii interioare;
- obligaţia condamnatului de a depune muncă şi a respecta regimul de
muncă;
- obligaţia condamnatului, după caz, de a se încadra în sistemul de califi
care profesională, învăţătură şi reeducare;
- obligaţia condamnatului de a executa anumite sancţiuni disciplinare
dacă a încălcat regimul din penitenciar
În timpul executării pedepsei, condamnaţii sunt obligaţi să respecte
programul zilnic,disciplina şi ordinea interioară, să execute dispoziţiile date de
personalul penitenciarului, să se supună percheziţiei, să respecte regimul de
igienă şi prescripţiile medicului locului de deţinere.
Regimul penitenciar special este mai restrâns ca urmare a principiilor
individualizării executării închisorii, aplicabil anumitor categorii de condamnaţi
şi ca urmare apar anumite diferenţe între ei: bărbaţi, femei,majori, minori.
Legea 254/2013 privind executarea pedepselor prevede 4 tipuri de regim
penitenciar şi anume:
- regimul de maximă siguranţă;
- regimul închis;
- regimul semi deschis;
- regimul deschis.
Tipurile de regim se deosebesc prin activităţi specifice şi anume: cazare,
echipare, folosire la muncă, dreptul la pachete şi vizite, măsurile de pază şi
supraveghere. Nu este obligatoriu ca deţinuţii să treacă prin toate tipurile de
regim.

2.Regimul de maximă siguranţă

Regimul de maximă siguranţă se aplică iniţial persoanelor condamnate la

pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii
mai mare de 13 ani, precum şi celor care prezintă risc pentru siguranţa
penitenciarului. În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii,
precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei
condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate, în
condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.3

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă

siguranţă sunt supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, sunt
cazate, de regulă, individual, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative,
culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-
religioase, instruire şcolară şi formare profesională, în grupuri mici, în spaţii
3
http://anp.gov.ro
anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă, în
condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Regimul de maximă siguranţă nu se aplică următoarelor persoane

condamnate:
a) care au împlinit vârsta de 65 de ani;
b) femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un
an;
c) persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni
locomotorii grave.4

3.Regimul închis

În art. 36. Legea nr. 254/2013 stipulează faptul că regimul închis se aplică
iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care
nu depăşeşte 13 ani.5
De asemenea, se aplică şi persoanelor private de libertate clasificate iniţial
în regim semideschis sau deschis care au comis o infracţiune sau o abatere
disciplinară foarte gravă ori mai multe abateri disciplinare grave sau care, prin
conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor la locul de deţinere.

Măsurile de siguranţă specifice regimului închis se aplică persoanelor

condamnate, altele decât cele din regimul de maximă siguranţă, transferate
temporar într-un alt penitenciar, pentru prezentarea în faţa organelor judiciare,
precum şi deţinuţilor internaţi în penitenciare-spital şi în infirmeria
penitenciarului.
În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana
condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de
executare pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de
executare imediat inferior sau superior ca grad de severitate, în condiţiile
stabilite prin regulamentul de aplicare a legii.
Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis pot
participa la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică
şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, în
grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază şi supraveghere, în condiţiile
stabilite prin regulamentul de aplicare a legii. Condamnaţii care execută
pedeapsa în regim închis pot presta munca

4
Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal

5
Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal
şi pot desfăşura activităţi educative şi culturale şi în afara penitenciarului, sub
pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea directorului penitenciarului.
De obicei, condamnaţii incluşi în acest regim de deţinere prezintă
dificultăţi de adaptare la viaţa de penitenciar, motiv pentru care sunt incluşi şi în
programe privind adaptarea la regulile de conduită normale, la reintegrarea lor în
societate. Ei sunt cazaţi separat în camere închise şi asigurate permanent,
repartizarea având la bază criterii obiective: durata pedepsei, natura infracţiunii,
sex, vârstă, starea de recidivă, starea de sănătate. Hrana se serveşte de regulă în
spaţii special amenajate sau în camerele de cazare.

4.Regimul semideschis

Regimul semideschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa

închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani.6

În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana

condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de
executare pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de
executare imediat inferior sau imediat superior ca grad de severitate, în
condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt

cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în zone prestabilite din interiorul
penitenciarului, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale,
terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase,
instruire şcolară şi formare profesională, sub supraveghere, în grupuri, în spaţii
din interiorul penitenciarului care rămân deschise în timpul zilei, în condiţiile
stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis pot
presta muncă şi desfăşura activităţi educative, culturale, terapeutice, de
consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi
formare profesională, în afara penitenciarului, sub supraveghere inclusiv
electronică, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

5.Regimul deschis

Regimul deschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa

închisorii de cel mult un an.7
În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana
6
Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal

7
Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal
condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de
executare pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de
executare imediat superior ca grad de severitate, în condiţiile stabilite prin
regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt

cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în zone prestabilite din interiorul
penitenciarului, pot presta munca şi pot desfăşura activităţi educative, culturale,
terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase,
instruire şcolară şi formare profesională, în afara penitenciarului, fără
supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei
legi.

Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte de

către comisia de individualizare, la prima întrunire a acesteia, după terminarea
perioadei de carantină şi observare sau după aplicarea regimului provizoriu.
Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în
regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ţinându-se seama
de natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, dacă persoana condamnată:

a) a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate

şi sancţiunile aplicate şi nu a recurs la acţiuni care indică o constantă negativă a
comportamentului;

b) a stăruit în muncă sau s-a implicat activ în activităţile stabilite în Planul

individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

într-unul mai sever se poate dispune, în orice moment al executării pedepsei,
dacă persoana condamnată a comis o infracţiune sau a fost sancţionată
disciplinar pentru o abatere disciplinară foarte gravă sau pentru mai multe
abateri disciplinare grave.

6.Categorii de condamnați în sistemul penitenciar

In cadrul mediului privativ de libertate putem întâlni diverse tipuri de

personalitate ale infractorului:8
Infractorul înveterat – acesta are un comportament repetitiv obişnuit care
face să apese o ameninţare gravă asupra securităţii semenilor săi, prin:
agresivitate persistentă, indiferenţă absolută în privinţa consecinţelor. Poate fi

8
Gheorghe, F.. (1996). Psihologie penitenciară. Editura Oscar Print
definit anormal, dar trebuie ţinut cont că la scară mondială nu există
uniformitate în privinţa interpretării noţiunii de infractor înveterat.
Infractorul primejdios – noţiunea de caracter primejdios nu se sprijină nici
pe consideraţiuni juridice, nici pe consideraţiuni clinice. Această clasificare
implică mai mult necesitatea de a recurge la măsuri severe faţă de infractor.
Noţiunea de infractor se bazează pe următoarele criterii: gravitatea infracţiunii,
numărul de infracţiuni săvârşite, starea mintală a infractorului, probabilitatea ca
infractorul să continue să fie o ameninţare pentru securitatea publică dacă este
pus în libertate.
Infractorul dificil – spre deosebire de infractorul primejdios, acesta este
astfel denumit de către autorităţile corecţionale din cauza greutăţilor pe care le
are de a se adapta rigorilor şi privaţiunilor detenţiei, mai cu seamă din cauza
personalităţii sale într-un mediu fizic strict delimitat, pe o perioadă de timp
considerabilă. Ei sunt produsul condiţiilor şi privaţiunilor specifice vieţii din
închisoare, care tinde să cauzeze claustrofobia şi care de fapt ocazionează la
deţinuţi toate aceste simptome. Deţinuţii dificili sunt pur şi simplu aceia care
pun probleme administrative mai curând decât problemele de securitate.
Deţinutul pe termen lung – întemniţarea pe termen lung este o noţiune
relativă fiindcă este în funcţie de existenţa sau absenţa pedepsei capitale. Totuşi
în ceea ce priveşte această categorie de deţinuţi este posibil să facem deosebirea
între deţinuţi care pot să prezinte o ameninţare fizică pentru societate, pentru
personalul închisorii, pentru alţi deţinuţi şi cei care au fost condamnaţi la o
pedeapsă de lungă durată, fiindcă societatea consideră crima pe care, au săvârşit-
o aşa de oribilă, încât o lungă condamnare este singurul mijloc de a stigmatiza
asemenea fapte.
Deținutul inadaptat social - se conformează numai pedepsei cu
închisoarea, probleme sexuale, alcoolism, inspiră frică.
Cu cât pedeapsa este mai lungă, cu atât condiţiile în care ea este ispăşită
sunt mai stricte şi cu atât mai mult izolarea şi alienarea deţinutului vor fi mai
durabile.
Michel Foucault (1926-1984) este filosoful și sociologul francez care a
avut în vedere psihiatria, medicina, științele sociale și istoria sexualității umane.
Potrivit filosofului, pentru a fi utilă, pedeapsa ar trebui să-și asume drept
obiectiv consecințele crimei; ce ne facem, însă, cu faptul că influența unei crime
nu este neapărat proporțională cu atrocitatea ei. ,,O crimă care cutremură
conștiința poate adesea să aibă un efect mai mic decât o faptă rea pe care toată
lumea o tolerează și este gata în felul ei s-o imite”9 , avertizează Foucault.
Penitenciarul poate fi văzut ca ,,o frontieră a civilizației,, sau un ,,sistem al
9
Michel Foucault. (1975). A supraveghea și a pedepsi. Geneza închisorii.
mediului social,,10 Problemele psihologice cauzate de detenție sunt mult mai
puțin vizibile decât cele fizice, de multe ori nici deținuții înșiși nu sunt conștienți
de ele. Cercetătorii spun că experiența detenției îi provoacă unui om leziuni
similare celor suportate într-o încăierare; și că, la fel ca în ringul de box,
adrenalina maschează durerea până la final. De-abia după aceea (în cazul
deținuților după eliberare) daunele se fac simțite. Eficienţa pedepsei cu
închisoarea este analizată prin prisma rezultatelor unor studii de sociologie şi
psihologie11 , care au la bază trei ipoteze:
a) închisoarea, ca „şcoală a crimei”, unde deţinuţii învaţă, de la colegii de
celulă, noi tehnici şi modalităţi de comitere a unei game foarte variate de
infracţiuni. Această concepţie susţine că unii condamnaţi, cu precădere veteranii,
îi „formează” pe cei tineri, aflaţi la începutul carierei lor infracţionale,
menţinându-le sau chiar sporindu-le interesul faţă de acest gen de activitate;
b) închisoarea, ca mediu patologic, care produce o serie de efecte
negative la nivelul sănătăţii mentale a indivizilor (probleme cu auto-controlul,
apatie, letargie, disperare, efecte care le pot exacerba conduita infracţională;
c) închisoarea, ca tip de instituţie socială, în care aspectele oficiale, dar
mai ales cele neoficiale ale organizării sociale a închisorii sunt factori
determinanţi ai comportamentelor, opiniilor şi credinţelor pe care le adoptă
indivizii în perioada de detenţie şi care pot persista şi după eliberare. Maniera în
care deţinuţii se adaptează la acest mediu influenţează preocupările lor: relaţiile
sociale, activităţile pe care le valorizează, importanţa intimităţii etc., iar
abilitatea de a face faţă situaţiei devine proeminentă în penitenciar. Patternul
comportamental şi atitudinile ce emerg pot lua forme extrem de diverse, de la o
puternică retragere socială şi emoţională la agresivitate şi violenţă extremă.12

10
Gheorghe, F.. (1996). Psihologie penitenciară. Editura Oscar Print
11
Gheorghe, F.. (2003). Fenomenologie penitenciară. Editura Oscar Print
12
http://anp.gov.ro/revista-de-practica-penitenciara
BIBLIOGRAFIE

 Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de

libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
 http://anp.gov.ro
 http://criminologie.org.ro
 http://www.codpenal.ro
 http://www.dreptonline.ro/
 Gheorghe, F.. (1996). Psihologie penitenciară. Editura Oscar Print
 Gheorghe, F.. (2003). Fenomenologie penitenciară. Editura Oscar Print
 http://anp.gov.ro/revista-de-practica-penitenciara