ACIZI ŞI BAZE

A. TEORII ÎN DEFINIREA ACIZILOR ŞI BAZELOR

1. Teoria clasică a disociaţiei electrolitice – Arrhenius şi Ostwald

⇒ ACID – în soluţie apoasă B H+ şi anioni (radicali acizi):
HA ' H + + A –
HCl (aq) → H+ (aq) + Cl- (aq)
Ionii H+ se hidratează Bioni de hidroniu H3O+:
H+ + H2O → H3O+
⇒ BAZĂ –în soluţie apoasă sau în topitură Bioni OH - şi cationi:
BOH ' B+ + OH –
NaOH (aq) → Na+ (aq) + OH- (aq)
⇒ între acizi şi baze nu există nici o relaţie funcţională; reacţia acido – bazică este redusă
la reacţia protonilor cu ionii hidroxid, în soluţie apoasă:
H+ + OH - → H2O
⇒ inconvenient – reacţiile acido-bazice sunt limitate la mediul apos (nu se explică acest
tip de reacţii în alţi solvenţi: etanol, acetonă, etc.)
2. Teoria protolitică –BRONSTED şi LOWRY
⇒ ACID – donor de protoni – H2O, HCl, H2SO4, H3PO4, CH3COOH, H3O+, NH4+,
HSO4-, HPO42- etc.
⇒ BAZĂ – acceptor de protoni – H2O, NH3, HO -, SO42-, H2PO4-, CH3COO-,
[Fe(OH)(H2O)5]2+, etc.
⇒ pentru fiecare acid există o bază care are un proton mai puţin (şi invers) B pereche
de acid – bază conjugată B acid şi bază - relaţie funcţională:
H2O + HCl → H3O+ + Cl –
B1 A2 A1 B2
B1 şi A1, respectiv A2 şi B2 – perechi de acid – bază conjugată

⇒ SUBSTANŢE AMFOTERE = amfoliţi - în funcţie de partenerul de reacţie,

reacţionează sau ca acizi, sau ca baze: H2O, HSO4-, H2PO42-, HPO4 -, Be(OH)2,
Al(OH)3, Zn(OH)2, Cr(OH)3, etc.
o HPO42- + H-OH ' PO43- + H3O+ Ka = 4,8·10-18
A1 B2 B1 A2
o HPO42- + H-OH ' H2PO4- + OH - Kb = 1,6·10-7
B1 A2 A1 B2
o H2O + H2O ' H3O+ + OH -
B1 A2 A1 B2
o [Fe(H2O)6]3+(aq) + H2O(l) ' [Fe(H2O)5(OH)]2+(aq) + H3O+(aq)
A1 B2 B1 A2
o Zn(OH)2 + 2HCl  ZnCl2 + 2H-OH
o Zn(OH)2 + 2NaOH  Na2[Zn(OH)4]
Cu cât un acid Bronsted este mai slab, cu atât baza sa cojugată este mai tare (şi
invers).

⇒ Acizii, bazele şi amfoliţii B protoliţi

⇒ Reacţiile cu schimb de protoni B reacţii protolitice

3. Teoria electronică –LEWIS

1
⇒ ACID (A.L.) – acceptori de perechi de e - – BF3, BeCl2, AlCl3, H+, Ag+, Cu2+, Fe3+, etc.
⇒ BAZĂ (B.L.) – donori de perechi de e - – H2O, NH3, OH –, H -, F -, etc.
⇒ Reacţie acid – bază Lewis B aduct Lewis:
H+ + :NH3 ' NH4+
A.L. B.L. Aduct Lewis
B.B. Acid Bronsted
BF3 + :NH3 ' F3B(-)  NH3(+)
A.L. B.L. Aduct Lewis
⇒ Reacţie acid – bază Lewis B formarea combinaţiilor complexe B ion (atom) central,
generator de complex – A.L., ligand – B.L.:
Ag+ + 2 :NH3 [Ag(NH3)2]+ B [H3N → Ag+ ← NH3]+
Cu2+ + 4NH3 ' [Cu(NH3)4]2+

Ag+, Cu2+, Fe3+ = generator de complex = Acid Lewis

:NH3, H2O: = ligand = Bază Lewis
[Ag(NH3)2]+ , [Cu(NH3)4]2+ , [Fe(H2O)6]3+ = complecşi metalici = Aduct Lewis

H3N NH3 2+
Cu
H3N NH3

⇒ Reacţie acid – bază Lewis B reacţii de oxido - reducere B oxidantul = A.L., reducătorul
= B.L.:
Mg0 + H+2SO4 → Mg2+SO4 + H20
Red.1 Ox.2 Ox.1 Red.2

B. CLASIFICAREA ACIZILOR ŞI BAZELOR

ACIZII
• după sarcina electrică:
- acizi neutri: HCl, H2SO4, H3PO4, CH3COOH
- acizi cationici: H3O+, NH4+
- acizi anionici: HSO4-, H2PO4-, HPO42-
• după tărie – în funcţie de natura acidului şi a solventului: acizi tari, acizi de tărie
medie şi acizi slabi (α şi Pdis, Ka şi pKa)
• după prezenţa sau absenţa atomilor de H în moleculă: acizi aprotici şi acizi protici:
ACIZII PROTICI se clasifică:
- după numărul de atomi de hidrogen ionizabili:
- acizi monoprotici: HCl, HNO3, CH3COOH, etc.
- acizi diprotici: H2S, H2SO4, etc.
o H2SO4 + H2O J HSO4- + H3O+ Ka1
o HSO4- + H2O ' SO42- + H3O+ Ka2
- acizi triprotici: H3PO4, etc.
o H3PO4 + H2O ' H2PO4- + H3O+ Ka1
o H2PO4- + H2O ' HPO42- + H3O+ Ka2
o HPO42- + H2O ' PO43- + H3O+ Ka3
- acizi poliprotici: H4SiO4, etc.
!!!Acizii poliprotici disociază în etape (trepte) caracterizate fiecare prin constante
parţiale de aciditate: Ka1 > Ka2 > Ka3.....
- după conţinutul sau absenţa atomilor de oxigen:

2
 HIDRACIZI, HmEn: HF, HCl, HBr, HI, H2S, etc.
OXOACIZI, HxEOy: HNO3, H2SO4, H3PO4 etc.

Clasificarea oxoacizilor

1. simpli (H ionizabil legat de atomul central E prin intermediul unui atom de O B H-

O-E)
2. poliacizi (polioxoacizi, piroacizi, izopoliacizi, heteropoliacizi)
! stabilitatea şi tendinţa de condensare a oxoacizilor variază invers proporţional cu tăria
lor
3. peroxoacizi
4. aquaacizi

⇒ Polioxoacizi – atomul central E legat de alţi atomi de acelaşi tip: H2SnO6 = acizi
politionci B acidul tetrationic, H2S4O6

⇒ Piroacizi – acizi condensaţi B condensarea a 2 sau mai multe molecule de oxoacizi care
elimină molecule de H2O B formarea de legături E – O – E:
Hn-2BnO2n-1: n H3BO3 → (HBO2)n + nH2O
acid boric acid metaboric
4 H3BO3 → H2B4O7 + 5H2O
acid boric acid tetraboric
H2n+2SinO3n+1: n H4SiO4 → (H2SiO3)n + nH2O
acid o-silicic acid metasilicic
2 H4SiO4 → H6Si2O7 + H2O
acid o-silicic acid disilicic
Hn+2 PnO3n+1: n H3PO4 → (HPO3)n + nH2O
acid o-fosforic acid metafosforic
2 H3PO4 → H4P2O7 + H2O
acid o-fosforic acid difosforic

⇒ Izopoliacizi – Mo4O132-, V10O286- rezultaţi prin condensarea intermoleculară a ionilor

MoO42-(molibdat), VO42- (vanadat)

⇒ Heteropoliacizi B provin de la acidul ipotetic H12-nEnO6, unde E = B, Si, Ge, P, As la n

= N.O. max. iar atomii de OB înlocuiţi de anioni:WO42-, W2O72-, MoO42-, Mo2O72-B
H7[P+5(Mo2O7)6] – acid fosfomolibdenic B
B sarea (NH4)3H4[P+5(Mo2O7)6] – fosfomolibdat de amoniu

⇒ Peroxoacizi – au în moleculă una sau mai multe gr. peroxidice O22-

H2SO5 – acid peroxosulfuric (acidul lui Caro):

H O O
-1 -1 S
H O O O

3
 H2S2O8 – acid peroxodisulfuric:

-1 -1
H O O O O H
S S
O O O O

H2Cr2O12 – acid peroxocromic:

-1 -1 -1 -1
O O O O
-1 -1
H O Cr O O Cr O H
O O O O
-1 -1 -1 -1

Aquacizi – H+ acidului aparţine unei molecule de H2O coordinată la ionul metalic

central:
[Fe(H2O)6]3+(aq) + H2O(l) ' [Fe(H2O)5(OH)]2+(aq) + H3O+(aq)

BAZE

• după natura lor – conţin sau nu ionul OH– sau gruparea OH bazică:
o Hidroxizi
bazici: KOH, Ca(OH)2, etc.
amfoteri: Zn(OH)2, Al(OH)3, etc.
o Oxihidroxizi: AlO(OH), FeO(OH), etc.
o Săruri bazice:
Hidroxosăruri: PbCO3·Pb(OH)2, 2CuCO3·Cu(OH)2
săruri de bismutil (BiO)+ sau stibil (SbO)+ B (BiO)NO3, (SbO)Cl
o Baze aminate sau alte baze care nu conţin ionul OH - sau gruparea OH bazică:
CH3 – NH2, C5H5N, CO32-, etc.

• după sarcina electrică:

o baze neutre: NH3, C5H5N, NaOH, Mg(OH)2, Cr(OH)3, etc.
o baze cationice: H2N – NH3+, C5H5NH+, etc.
o baze anionice: Cl -, OH -, HCO3-, H2PO4-, etc.

• după numărul protonilor acceptaţi:

o baze monoacide: NH3, LiOH, C5H5N, Cl -, etc.
o baze diacide: Be(OH)2, Fe(OH)2, SO42-, etc.
o baze triacide: Al(OH)3, Fe(OH)3, PO43-, etc.

C. PARAMETRII DE APRECIERE A TĂRIEI ACIZILOR ŞI BAZELOR

1) Grad de disociere (ionizare), α
NI
α= ≤1
N
NI – nr. molecule de acid (bază) disociate

4
 N – nr. total de molecule din soluţie
• Legea diluţiei (Ostwald)
- ELECTROLIT – substanţă care disociază în ioni în soluţie sau topitură,
realizând prin aceşti ioni mobili transportul de sarcini electrice.
Conductibilitatea electrică a soluţiilor de electroliţi este condiţionată de
deplasarea ionilor în câmp electric.
o disociaţia unui electrolit - acid sau bază - slab de tipul MA
[M n + ] ⋅ [A n − ]
MA ' M + An+ n-
Ke =
[MA]
o concentraţia iniţială a electrolitului slab este c
o la echilibru [M n+] = [A n-] = α · c şi [MA] = (1-α) · c
o constanta de disociere, Kd:
n+ n− 2 2/
[M ] ⋅ [A ] α ⋅c α2 ⋅ c
Kd = = =
[MA] (1 − α) ⋅ c/ (1 − α)
o c = 1/V (diluţia)
o pentru electroliţi slabi B α - f. mic 1- α ≈ 1 Kd = α2 · c
Kd
α= = Kd ⋅ V
c
o gradul de ionizare variază invers proporţional cu concentraţia şi direct
proporţional cu diluţia.

2) Procent de disociere (ionizare), Pdis

= proporţia dintr-un acid sau dintr-o bază care după reacţia cu apa se află în stare
protolizată, raportat la concentraţia iniţială:
Pdis % = α·100

⇒ Clasificarea electroliţilor (acid sau bază) în funcţie de gradul şi procentul de

disociere:

Tăria ACIDULUI sau BAZEI Grad de disociere α Procent de disociere Pdis

TARE α > 0,5 Pdis > 50%
MEDIU 0,01 < α < 0,5 1% < Pdis < 50%
SLAB α < 0,01 Pdis < 1%

3) Constanta de aciditate, Ka; constanta de bazicitate, Kb:

⇒ Constanta de aciditate, Ka (constanta de ionizare acidă)
- este Ke pentru reacţia cu transfer de H+ dintre acid şi apă:
HA + H2O ' A - + H3O+
[H 3O + ][ A − ] [H 3 O + ] ⋅ [A − ]
Kc = K a = K c ⋅ [ H 2 O] =
[HA ][H 2O] [HA]
- mărime caracteristică fiecărui acid, dependentă de temperatură

⇒ Constanta de bazicitate, Kb(constanta de ionizare bazică)

- este Ke pentru reacţia cu transfer de H+ dintre bază şi apă:
B + H2O ' BH+ + OH –

5
 [BH + ][OH − ] [BH + ] ⋅ [HO − ]
Kc = K b = K c ⋅ [ H 2 O] =
[B][H 2O] [B]
- este o mărime caracteristică fiecărei bazei, dependentă de temperatură

⇒ Valorile Ka, respectiv Kb cresc cu creşterea temperaturii

⇒ Exponentul de aciditate, pKa – logaritmul zecimal cu semn minus al valorii numerice a

constantei de aciditate Ka:
pKa = - lgKa
⇒ Exponentul de bazicitate, pKb - logaritmul zecimal cu semn minus al valorii numerice a
constantei de bazicitate Kb:

pKb = - lgKb
⇒ Echilibrul de autoprotoliza apei:
H2O + H2O ' H3O+ + HO-
o constanta de autoprotoliză
+ −
[H ] ⋅ [HO ]
Kc =
[H 2O]2
o produsul ionic al apei (lapa pură la 25 oC)
Kc · [H2O]2 = [H+] · [OH-] = Kw = 10-14 mol2/l2
• Exponent de hidrogen, pH – antilogaritmul concentraţiei ionilor de hidroniu:
pH = -log [H3O+]
• Exponent de hidroxil, pOH – antilogaritmul concentraţiei ionilor de hidroxid :
pOH = -log [OH-]
• În apa pură:
− 14
[H3O+] = [OH-] = K w = 10 = 10-7 ioni-g/l
pH + pOH = 14; pH = pOH = 7
• pentru un acid şi baza lui conjugată relaţiile între Ka şi Kb, respectiv pKa şi pKb sunt:
Ka · Kb = Kw şi pKa + pKb = 14
• în soluţii apoase, concentraţia acizilor şi bazelor variază în intervalul 1 – 10-14 ioni-g/l
• soluţiile foarte diluate de acid sau bază (< 10-7 ioni-g/l) se consideră soluţii cu pH = 7:

pH 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
-1 -2 -3 -4
C acid 1 10 10 10 10 10-5 10-6 10-7 10-8 -9
10 10 -10
10-11
10-12
10-13
10-14
-14 -13 -12 -11 -10
C bază 10 10 10 10 10 10-9 10-8 10-7 10-6 10-5
10 -4
10 -3
10 -2
10 -1
1
SOLUŢIE ACIDĂ SOLUŢIE SOLUŢIE BAZICĂ
NEUTRĂ
• un acid tare (bază tare) este ionizat(ă) total în apă
ACID CLORHIDRIC
HCl + H2O → H3O+ + Cl-
- pentru acizi tari B pH = -lg[H+] = -lg Cacid

HIDROXID DE POTASIU

KOH → K+ + OH -
6
 - pentru baze tari B pOH = -lg[OH-] = - lg Cbază
pH = 14 – pOH = 14 + log[OH -] = 14 + lg Cbază

• un acid slab (bază slabă) este ionizat(ă) parţial în apă:

ACID ACETIC

AcOH + H2O H3O+ + AcO-

AcOH = CH3COOH şi AcO - = CH3COO -

[H 3O + ] ⋅ [AcO − ]
Kc = şi
[AcOH] ⋅ [H 2O]
[H 3O + ] ⋅ [AcO − ]
K a = K c ⋅ [ H 2O] = = 1,75 · 10-5 mol/l
[AcOH]
c = concentraţia iniţială a AcOH Bla echilibru:

[H 3O + ]2
[AcOH] = c – [H3O ] +
Ka =
c - [H 3O + ]
[H3O+]2 + Ka · [H3O+] – Ka · c = 0

+ Ka K a2
[ H 3O ] = − + + Ka ⋅ c
2 4

pentru acizi slabi (cu Ka < 10-5), [ H 3O + ] = K a ⋅ c

AMONIAC B HIDROXID DE AMONIU

NH3 + H2O NH4+ + OH -

[ NH 4 + ] ⋅ [HO − ] [NH 4 + ] ⋅ [HO − ]

Kc = şi K b = K c ⋅ [ H 2O ] =
[NH 3 ] ⋅ [H 2O] [NH 3 ]
c = concentraţia iniţială a bazei Bla echilibru:
[OH − ]2
[NH3] = c – [OH -] Kb =
c - [OH − ]
[OH -]2 + Kb · [OH -] – Kb · c = 0

7
 − Kb K b2
[OH ] = − + + Kb ⋅ c
2 4
−
pentru baze slabe (cu Kb < 10-5), [OH ] = K ⋅c
b

INFLUENŢA SOLVENTULUI ASUPRA TĂRIEI ACIZILOR ŞI BAZELOR

• solventul influenţează forţa de atracţie dintre ioni, aceasta depinzând de constanta

dielectrică ε a solventului
• tăria A şi B B compoziţia lor chimică (natura A şi B) şi a solventului:
- un AT cedează mai uşor H+ solventului decât un As
- o BT acceptă mai uşor H+ de la solvent decât o Bs
• clasificarea solvenţilor în funcţie de afinitatea pentru H+:
- solvenţi aprotici – nu cedează şi nu acceptă H+: benzen, ciclohexan
- solvenţi protogeni – cedează uşor H+: HF, H2SO4
- solvenţi protofili – acceptă uşor H+: NH3, C5H5N = piridina
• efectul nivelator al solventului:
- apa este un solvent ionizant privilegiat, majoritatea AT (BT) fiind total
disociaţi în apă şi parţial disociaţi în alţi solvenţi:
• HClO4 + H2O → H3O+ + ClO4-
HClO4 + CH3COOH ' CH3COOH2+ + ClO4-
- apa are efect nivelator, manifestat în cazul tuturor acizilor mai tari ca ionul de
hidroniu H3O+, aducându-i sub aciditatea ionului H3O+, care este cel mai tare
acid în soluţie apoasă:
• nu se poate diferenţia tăria acizilor HBr şi HI în apă; în solvenţi mai
puţin bazici - acid acetic - se constată ca HI este mai tare decât HBr.
- apa îşi manifestă efectul nivelator şi în cazul bazelor, ionul OH- fiind cea mai
tare bază în soluţie apoasă

Tăria oxoacizilor simpli, EOm(OH)n după Pauling

Pentru aprecierea tăriei oxoacizilor simpli de tipul HnEOm+n, se aplică formula generală de
scriere dată Pauling, EOm(OH)n şi corespondenţa între valorile numărului de atomi de oxigen
(m) legaţi de atomul central E, dar nelegaţi de atomi de hidrogen şi valorile aproximative ale
constantelor de aciditate, Ka şi exponenţilor de aciditate, pKa.

Acizi foarte slabi Acizi de tărie medie Acizi tari Acizi foarte tari
m=0 m=1 m=2 m=3
Ka = 10 -7 Ka = 10 -2 Ka = 103 Ka = 108
pKa = 7 pKa = 2 pKa = -3 pKa = -8
H3BO3 H3PO4 HNO3 HClO4
H4SiO4 H2SO3 H2SO4

Între electronegativitatea elementelor şi caracterul acido – bazic al compuşilor lor

există o dependenţă (vezi cursul “Sistemul periodic al elementelor” şi lucrările de laborator 9,
10 “Acizi şi baze” tabelele 4 şi 5.

8
 D. REACŢII GENERALE ALE ACIZILOR ŞI BAZELOR

REACŢII DE OBŢINERE A ACIZILOR

1. SINTEZA DIN ELEMENTE:

H2 + Cl2 ¼ 2HCl

2. REACŢIA OXIZILOR ACIZI CU APA:

SO2 + H2O ¼ H2SO3

3. OXIDAREA SUBSTANŢELOR SIMPLE:

3P + 5HNO3conc + 2H2O ¼ 3H3PO4 + 5NO

4. REACŢIA SĂRURILOR CU ACIZI TARI:

FeS + 2HCl ¼ H2Su + FeCl2

REACŢII DE OBŢINERE A BAZELOR

1. REACŢIA METALELOR REACTIVE CU APA:

2Na + 2H-OH ¼ 2NaOH + H2

2. REACŢIA OXIZILOR BAZICI CU APA:

CaO + H2O ¼ Ca(OH)2

3. REACŢIA SĂRURILOR CU BAZE TARI:

CuSO4 + 2NaOH ¼ Cu(OH)2 + Na2SO4

4. ELECTROLIZA SOLUŢIILOR SĂRURILOR METALELOR ACTIVE:

electroliza
2KCl + 2H2O ⎯⎯ ⎯ ⎯ ⎯→ 2KOH + H2u + Cl2u

PROPRIETĂŢI CHIMICE GENERALE

SERIA DE REACTIVITATE A METALELOR

K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H Cu Bi Sb Hg Ag PtAu

  sacde caracterul electropozitiv al metalului  

  scade reactivitatea chimică a metalului  
  scade caracterul reducător al metalului  
K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb
Metale active care în reacţie cu apă sau acizi diluaţi D degajare de H2 }

Cu Bi Sb Hg Ag Pt Au
Metale puţin reactive | nobile D nu degajă H2 în reacţie cu apa şi acizii

9
 ACIZII

Principii generale de reacţie ale acizilor:

- Reacţia acizilor cu metalele depinde de natura şi concentraţia acidului şi de
reactivitatea metalului (potenţialul standard de reducere, respectiv poziţia metalului
în seria activităţii chimice).
- „Un acid tare scoate din sărurile sale un acid mai slab”.
- „Un acid slab scoate din sărurile sale un acid mai tare decât el dacă reacţia devine
totală (se formează un gaz sau se formează un compus greu solubil în mediul de
reacţie).
- Prin condensarea intermoleculară a unor oxoacizi se pot forma heteropoliacizi.

1. ACID + METAL:
Reacţia D natura şi concentraţia acidului, reactivitatea M (C.R. - potenţialul standard de
reducere):
1. Acid dil. + M active (εred mai „negativ”) D sare + H2:
2Al + 3H2SO4 ¼ Al2(SO4)3 + 3H2
2. Acid oxidant conc. + M D sare + oxid de nemetal + apă:
Cu + 2H2SO4conc ¼ CuSO4 + SO2 + 2H2O

2. ACID + NEMETAL:
Acid conc. cu C.O. + nemetal D oxizi de nemetale + apă
C + 2H2SO4 conc ¼ CO2 + 2SO2 + 2H2O

3. ACID + OXID METALIC (BAZIC SAU AMFOTER):

Oxid bazic + acid D sare + apă:
CaO + H2SO4 ¼ CaSO4 + H2O
Oxid amfoter + acid D sare + apă
Cr2O3 + 3H2SO4 ¼ Cr2(SO4)3 + 3H2O

4. ACID + BAZĂ (NEUTRALIZAREA) D sare + apă:

2Al(OH)3 + 3H2SO4 ¼ Al2(SO4)3 + 6H2O

5. ACID + SARE:
Acid (1) + sare (2) D acid (2) + sare (1)
„Un acid tare. scoate din sărurile sale un acid mai slab”:
Na2CO3 + H2SO4 ¼ Na2SO4 + H2CO3
„Un acid slab scoate din sărurile sale un acid mai tare decât el dacă reacţia devine
totală:
CuSO4 + H2S ¼ CuS‚ + H2SO4

6. ACID 1 (oxidant) + ACID 2 (reducător):

HNO3 conc. + 3HCl conc. ¼ NOCl + Cl2 + 2H2O

t °C
5H2SO4conc.+2HCN ⎯⎯ ⎯→ N2+2CO2 +5SO2+6H2O
3H2SO4 conc. + H2S ¼ 4SO2 + 4H2O
2HNO3 conc. + H2S ¼ S + 2NO2 + 2H2O
HClO + HCl ¼ Cl2 + H2O

10
 BAZE

Principii generale de reacţie ale bazelor:

- Reacţia bazelor cu metalele şi nemetalele depinde de natura şi concentraţia bazei
(reacţionează mai ales bazele tari), de reactivitatea metalului (potenţialul standard de
reducere, respectiv poziţia metalului în seria activităţii chimice), respectiv de
reactivitatea nemetalului.
- „O bază tare scoate din sărurile sale o bază mai slabă”.

1. BAZĂ + METAL:
B.T. + M amfoter D hidroxocomplex şi H2
Zn + 2NaOH + 2H-OH ¼ Na2[Zn(OH)4] + H2
2. BAZĂ + NEMETAL:
Cl02 + NaOH ' NaCl+1O + NaCl-1 + H2O

3. BAZĂ + OXID NEMETALIC (acid sau amfoter):

Bază + oxid nemetalic D sare + apă:
2NaOH + CO2 ¼ Na2CO3
Bază + oxid amfoter D sare (sau complex) + apă:
2NaOH + MnO2 ¼ Na2MnO3 + H2O
NaOH + ZnO + H-OH ¼ Na2[Zn(OH)4]

4. BAZĂ + ACID (NEUTRALIZAREA) D sare + apă:

NaOH + H3PO4 ¼ NaH2PO4 + H2O

5. BAZĂ + SARE
„O bază tare scoate din sărurile sale o bază mai slabă”:
NH4Cl + NaOH ¼ NaCl + NH4OH
AlCl3 + 3KOH ¼ Al(OH)3 + 3KCl

REACŢII DE HIDROLIZĂ A SĂRURILOR

Unele săruri, deşi neutre (Na2CO3, (NH4)2S, AlCl3, KNO3 etc.) formează la dizolvare în apă
soluţii cu caracter acid sau bazic:

neutralizare
HA + COH CA + HOH
hidrolizã
acid bazã sare apã

HIDROLIZA (disocierea hidrolitică) este procesul chimic invers neutralizării prin care
moleculele sau ionii unei sări reacţionează cu moleculele de apă şi cu ionii apei (ioni H3O+ şi
OH-, rezultaţi în concentraţie mică, 10-7 ioni-g/l, prin ionizarea reversibilă a apei)
CONDIŢII CA O SARE SĂ HIDROLIZEZE:
• să fie solubilă în apă şi disociată în ioni
• să provină din neutralizarea:
o unui acid tare, AT, (H3O+ + A-) cu o bază slabă, BS, COH
o unui acid slab, AS, HA cu o bază slabă, BS, COH

11
 o unui acid slab, AS, HA cu o bază tare, BT, (C+ + HO-)
• sărurile provenite din neutralizarea unui acid tare AT cu o bază tare BT ionizează
total, formând soluţii apoase neutre, practic nu hidrolizează:

neutralizare +
(H+ + A-) + (C+ + OH-) (C + A-) + H2O pH ~ 7
hidrolizã
AT BT sare

Soluţiile apoase ale sărurilor hidrolizate au caracter acid sau bazic, deoarece AT sau BT
rezultate ionizează (disociază) complet, iar AS sau BS ionizează în măsură mai mică (sunt
puţin disociate) în soluţii apoase; dacă între gradul de ionizare în apă a AS, HA, şi al bazei
slabe BS, COH, care rezultă prin hidroliză există o diferenţă, are loc o variaţie a concentraţiei
ionilor de hidroniu [H3O+] sau de hidroxid [OH-], respectiv o variaţie a pH-ului.
Reacţia de hidroliză a unei sări este determinată de modul de acţiune a ionilor sării asupra
moleculelor de apă:
• toţi ionii aflaţi în soluţie apoasă se hidratează – se înconjoară cu molecule de apă – ca
rezultat al atracţiei electrostatice ion – dipolul apei;
• numărul moleculelor de apă de hidratare variază de la ion la ion; unii ioni rămân
hidrataţi în soluţie, alţii reacţionează cu moleculele de apă de hidratare, rezultând
ioni H3O+ OH -, care conferă soluţiilor respective caracter acid sau bazic.

CLASIFICAREA IONILOR ÎN FUNCŢIE DE COMPORTAREA LOR FAŢĂ DE APĂ

1. ANIONII ŞI CATIONII CARE RĂMÂN HIDRATAŢI ÎN SOLUŢIE

o Anioni = baze Brønsted (acceptori de protoni) mai slabe decât apa (nu pot
deprotona moleculele de apă); sunt baze conjugate acizilor tari; nu reacţionează
cu apa
o Cationi = au sarcină mică şi volum mare, deci posibilitate de polarizare mică;
menţin moleculele de apă numai asociate, fiind simplu hidrataţi; sunt ioni ai
metalelor alcaline şi alcalino-pământoase (excepţii: Li+, Be2+, Mg2+ în măsură
mai mică), ioni ai lantanidelor şi actinidelor.

2. ANIONI CARE REACŢIONEAZĂ CU APA ŞI FORMEAZĂ IONI OH-

o sunt baze Brønsted mai puternice decât apa, bazele conjugate acizilor slabi, care
acceptă protoni de la moleculele de apă, în soluţie formându-se ioni OH - care îi
conferă caracter bazic:

F- + H2O(l) HF(aq) + HO- Kb = 1,5 · 10-11

B1 A2 A1 B2

S2- + H2O(l) HS-(aq) + HO- Kb = 3 · 10-2

B1 A2 A1 B2

3. CATIONI CARE REACŢIONEAZĂ CU APA ŞI FORMEAZĂ IONI H3O+

o sunt acizi Brønsted mai puternici ca apa, acizii conjugaţi bazelor slabi → apa este
acceptorul de protoni = baza Brønsted:
NH4+ + H2 O NH3 + H3 O + Ka = 6,3 · 10-10
A1 B2 B1 A2

12
[Al(H2O)6]3+ + H 2O [Al(H2O)5(HO)]2+ + H 3 O+ Ka = 1,4 · 10-5
A1 B2 B1 A2
o în cazul unui cation metalic hidratat, caracterul acid al soluţiei se datorează unui
proton provenit dintr-o moleculă de apă disociată
o sunt cationi cu acţiune polarizantă mare (valoare mare a raportului sarcină / rază):
[Cr(H2O)6]3+, [Fe(H2O)6]3+, [Cu(H2O)4]2+ ...
REACŢII DE HIDROLIZĂ = reacţiile ionilor cu apa care conduc la soluţii acide sau
bazice, care conţin fie ioni H3O+, fie ioni OH-, precum şi specia conjugată (acid sau bază)
ionului respectiv.
CLASIFICAREA SĂRURILOR DUPĂ PROPRIETĂŢILE ACIDO-BAZICE ALE
SOLUŢIILOR LOR
1. Săruri ale cationilor şi anionilor care nu reacţionează cu apa → soluţiile lor apoase
sunt neutre
2. Săruri ale anionilor care sunt baze mai tari decât apa şi ale cationilor care nu
reacţionează cu apa → soluţiile lor apoase sunt bazice
3. Săruri ale ionului amoniu sau ale cationilor hidrataţi care sunt acizi mai tari decât
apa şi ale anionilor care nu reacţionează cu apa → soluţiile lor apoase sunt acide
4. Săruri care conţin cation = acid conjugat al unei baze slabe şi anion = bază
conjugată al unui acid slab → soluţiile lor apoase sunt aproximativ neutre

Tipul sării Exemple Comentarii pH-ul soluţiei

cationul este acidul conjugat
unei baze tari; anionul este
baza conjugată unui acid tare
cationul este acidul conjugat
unei baze tari; anionul este
baza conjugată unui acid slab
cationul este acidul conjugat
unei baze slabe; anionul este
baza conjugată unui acid tare
cationul este acidul conjugat
unei baze tari; anionul este
baza conjugată unui acid
poliprotic
cationul este un ion metalic
cu sarcină mare; anionul este
baza conjugată unui acid tare
cationul este acidul conjugat
unei baze slabe; anionul este
baza conjugată unui acid slab
KCl, KNO3, nici unul nu acţionează neutru
NaCl, NaI ca acid sau bază
NaCH3COO, anionul acţionează ca o bazic
KCN, NaF bază; cationul nu are
efect asupra pH-ului
NH4Cl, cationul acţionează ca acid
NH4NO3 un acid; baza nu are
efect asupra pH-ului
NaHCO3, cationul nu are efect acid dacă Ka > Kb
NaH2PO4 asupra pH-ului; anionul bazic dacă Ka < Kb
acţionează ca un acid neutru dacă Ka = Kb
sau ca o bază pentru aceeaşi specie
Al(NO3)3, cationul hidratat acid
FeCl3 acţionează ca un acid;
anionul nu are efect
asupra pH-ului
NH4CH3COO, cationul acţionează ca acid dacă Ka > Kb
NH4CN un acid; anionul bazic dacă Ka < Kb
acţionează ca o bază neutru dacă Ka = Kb

13
 Cationi Cationi care rămân Cationi care reacţionează cu apa
Anioni hidrataţi: Li+, Na+, K+, dând H3O+: NH4+, Al3+, Fe3+,
Ca2+, Ba2+ Cr3+, Be2+, Zn2+, Cu2+
Anioni care rămân hidrataţi: Sărurile dau soluţii Sărurile dau soluţii acide:
- - - - - -
ClO4 , I , Br , Cl , ClO3 , NO3 neutre: NH4Cl, NH4NO3, AlCl3
NaCl, CaCl2, KNO3
Anioni care reacţionează cu apa Sărurile dau soluţii Soluţiile sunt neutre, slab acide sau
dând HO-: NO2-, F-, CH3COO-, alcaline: slab alcaline:
HCO3-, CO32-, CN-, S2-, PO43- Ba(CH3COO)2, K2CO3, CH3COONH4, NH4NO2, NH4CN
NaF, KCN

GRADUL DE HIDROLIZĂ α reprezintă fracţiunea hidrolizată din cantitatea totală de sare

dizolvată până la stabilirea echilibrului din sistemul de hidroliză (raportul dintre cantitatea de
sare hidrolizată şi cantitatea totală de sare dizolvată). Gradul de hidroliză α creşte cu atât mai
mult cu cât temperatura este mai ridicată şi cu cât produşii de hidroliză sunt mai slab
ionizaţi, mai volatili sau mai greu solubili.

CONSTANTA DE HIDROLIZĂ Kh se exprimă în funcţie de produsul ionic al apei Kw, de

constanta de aciditate a acidului slab, Ka, respectiv constanta de bazicitate a bazei slabe, Kb,
din care provine sarea care hidrolizează

HIDROLIZA SĂRURILOR PROVENITE DE LA ACIZI TARI ŞI BAZE

SLABE – hidoliză acidă
NH4Cl + H2O (H+ + Cl-) + NH4OH
NH4+ + H2O NH3 + H3O+
• Calculul pH-ului unei sări cu hidroliză acidă
B+ + H2O H+ + BOH

[H + ] ⋅ [ BOH]
Ke =
[B+ ] ⋅ [H 2O]
[ H + ] ⋅ [ BOH] [ HO − ] K w
K h = K e ⋅ [ H 2O ] = +
⋅ −
=
[B ] [ HO ] K b
- la echilibru [BOH] = [H+] şi [B+] ≈ c (concentraţia iniţială a sării)
[H + ] ⋅ [H + ] K w Kw
= [H + ] = ⋅c
c Kb Kb
B cu cât baza din care provine sarea este mai slabă, cu atât hidroliza e mai avansată şi
pH-ul mai acid
• hidroliza parţială (limitată)a sărurilor de Bi(III), Sb(III) duce la formarea de
săruri bazice, de culoare albă, greu solubile în apă:
(1) Bi(NO3)3 + H-OH ⇔ Bi(OH)(NO3)2 + (H+ + NO3-) pH < 7
(2) Bi(OH)(NO3)2 + H-OH ⇔ Bi(OH)2(NO3) + (H+ + NO3-) pH < 7
(3) Bi(OH)2(NO3) → (BiO)NO3 + H2O
azotat de bismutil
(1) SbCl3 + H-OH ⇔ Sb(OH)Cl2  + (H+ + Cl -) pH < 7

14
 (2) Sb(OH)Cl2 + H-OH ⇔ Bi(OH)2Cl  + (H+ + Cl -) pH < 7
(3) Sb(OH)2Cl → (SbO)Cl + H2O
clorură de stibil
Prin acidularea sărurilor bazice de bismutil sau de stibil, hidroliza sărurilor de Bi(III)
sau de Sb(III) retrogradează. Sărurile bazice se dizolvă în acizi concentraţi, fapt ce permite
prepararea şi conservare a soluţiilor sărurilor de Bi(III) şi Sb(III)
• hidroliza sărurilor de Al(III), deFe(III) şi de Cr(III), ioni care se găsesc în
soluţie apoasă sub formă de aquacationi [M(H2O)6]3+ :
[Al(H2O)6]3+ + H2O ' [Al(H2O)5(OH)]2+ + H3O+ pH < 7
[Al(H2O)5(OH)]2+ + H2O ' [Al(H2O)4(OH)2]+ + H3O+ pH < 7
[Al(H2O)4(OH)2]+ + H2O ' [Al(H2O)3(OH)3]0 + H3O+ pH < 7
Al(OH)3·3H2O Al2O3.nH2O
HIDROLIZA SĂRURILOR PROVENITE DE LA ACIZI SLABI ŞI BAZE
TARI – hidroliză bazică
CH3COONa + H2O (Na+ + OH-) + CH3COOH
CH3COO - + H2O CH3COOH + HO -

Na3PO4 + 3H-OH ' 3(Na+ + OH-) + H3PO4

PO43- + 3H-OH ' 3OH - + H3PO4
• Calculul pH-ului unui sări cu hidroliză bazică
A- + H2O HA + OH -

[HA] ⋅ [HO − ]
Ke =
[A- ] ⋅ [H 2O]
[HA ] ⋅ [HO − ] [ H + ] K w
K h = K e ⋅ [ H 2O ] = ⋅ + =
[A - ] [H ] Ka
- la echilibru [HA] = [HO-] şi [A-] ≈ c (concentraţia iniţială a sării)
[ HO − ] ⋅ [ HO − ] K w Kw
= [ HO − ] = ⋅c
c Ka Ka
B cu cât acidul din care provine sarea este mai slab, cu atât hidroliza sării e mai
avansată şi pH-ul mai bazic
HIDROLIZA SĂRURILOR PROVENITE DE LA ACIZI SLABI ŞI BAZE
SLABE – hidroliză neutră, sau slab bazică, sau slab acidă
NH4CH3COO + H2O ' NH4OH + CH3COOH pH = 7
• Calculul pH-ului unui sări cu hidroliză neutră (acid slab + bază slabă)
(A- + B+) + H2O HA + BOH

15
 [HA] ⋅ [ BOH]
Ke =
[A- ] ⋅ [B+ ] ⋅ [H 2O]
[ HA ] ⋅ [ BOH] Kw
K h = K e ⋅ [ H 2O ] = =
[A- ] ⋅ [B+ ] Ka ⋅ K b

Ka
[H + ] = K w ⋅
Kb

B hidroliza sării este cu atât mai avansată cu cât acidul şi baza de la care
provine sarea sunt mai slabe, soluţiile rezultate fiind neutre (pH = 7).

HIDROLIZA SĂRURILOR PROTONATE:

• sunt sărurile provenite prin neutralizarea parţială a acizilor poliprotici (H2CO3, H3PO4,
H2SO4, etc.)
• se ţine cont de tendinţa de ionizare (disociere) şi de tendinţa de hidroliză a
anionului în soluţie. În general, când un acid diprotic H2A cedează un proton, anionul
HA- format este un amfolit. Pentru a determina caracterul acido-bazic al soluţiei
apoase a unei sări care are un astfel de anion, HA-, amfiprotic, se compară mărimile
relative ale Kb şi Ka pentru aceeaşi specie HA-. În general, dacă anionul acid HA-
provine de la un acid tare predomină tendinţa de disociere, iar soluţia rezultată va avea
un pH slab acid. Dacă anionul acid provine de la un acid slab sau de tărie medie,
predomină tendinţa de hidroliză, soluţia rezultată va avea un pH slab bazic:
(Na+ + HCO3-) + H-OH ⇔ (Na+ + HO-) + H2CO3 pH > 7
- + 2- -11
- HCO3 + H-OH ⇔ H3O + CO3 Ka = 4,69·10 (disocierea)
- HCO3- + H-OH ⇔ OH - + H2CO3 Kb = 2,40·10-8 (hidroliza)
(2Na+ + HPO42-) + 2H-OH ⇔ 2(Na+ + HO-) + H3PO4 pH > 7
- HPO42- + H-OH ⇔ PO43- + H3O+ Ka = 4,8·10-18 (disocierea)
- HPO4 2- + H-OH ⇔ H2PO4- + OH - Kb = 1,6·10-7 (hidroliza)
(Na+ + H2PO4-) + H-OH ⇔ (Na+ + HO-) + H3PO4 pH < 7
- H2PO4- + H-OH ⇔ HPO42- + H3O+ Ka = 6,2·10-8 (disocierea)
- - -12
- H2PO4 + H-OH ⇔ H3PO4 + OH Kb = 1,3·10 (hidroliza)
!!! H3PO4 este un acid de tărie medie, PO(OH)3, triprotic: Ka1 > Ka2 > Ka3 , deci
HPO42- este un acid foarte slab.

HIDROLIZA SĂRURILOR CU FORMARE DE PRODUŞI POLINUCLEARI:

- în soluţile sărurilor care conţin aquacationii: [Al(H2O)6]3+, [Cr(H2O)6]3+,
[Fe(H2O)6]3+:
2[Al(H2O)6]3+(aq)  [(H2O)5Al – OH – Al(H2O)5]5+(aq) + H3O+(aq) pH < 7
ionul decaaqua - μ – hidroxodialuminiu (III)
- vezi procesul de olaţie la aquacationul [Cr(H2O)6]3+ în capitolul de
COMBINAŢII COMPLEXE

ECHILIBRUL REACŢIILOR DE HIDROLIZĂ:

• în general, reacţiile de hidroliză sunt reacţii reversibile. În cazul în care produşii
de hidroliză sunt volatili sau greu solubili în apă, reacţia de hidroliză devine totală,
echilibrul fiind deplasat total spre formarea acestor compuşi:
Al2S3 + 6H2O = 2Al(OH)3↓+ 3H2S↑

16
 Cr2S3 + 6H2O = 2Crl(OH)3↓+ 3H2S↑

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ REACŢIILE DE HIDROLIZĂ [vezi lucrarea 11

de laborator „Hidroliza sărurilor”– experienţele 3 şi 4]:
• natura produşilor de hidroliză:
- vezi mai sus volatilitatea şi solubilitatea lor.
• concentraţia reactanţilor
Bi(NO3)3 + H-OH ⇔ Bi(OH)(NO3)2 + (H+ + NO3-) pH < 7
Kh =
[Bi(OH)( NO 3 ) 2 ]× [HNO 3 ]
[Bi( NO 3 ) 3 ]
- reacţia de hidroliză e favorizată de creşterea concentraţiei reactanţilor (azotat
de bismut sau apă; !!! creşterea concentraţiei apei este de fapt creşterea
diluţiei)
- retrogradarea hidrolizei este favorizată de acidularea soluţiei (deci creşterea
concentraţiei acidului azotic)
• temperatura:
- compararea pH-urilor soluţiilor rezultate la hidroliza acetatului de sodiu şi a
sulfatului de magneziu la rece, respectiv la cald:
(Na+ + CH3COO-) + H-OH ⇔ (Na+ + HO-) + CH3COOH pH > 7
(Mg2+ + SO42-) + 2H-OH ⇔ (2H+ + SO4 2-) + Mg(OH)2 pH < 7
- creşterea temperaturii favorizează reacţiile de hidroliză prin favorizarea
disocierii sării în ioni. Se obţin soluţii cu pH mai bazic (hidroliza
CH3COONa), respectiv mai acid (hidroliza MgSO4) la cald (prin creşterea
temperaturii sistemului care hidrolizează) faţă de pH-ul soluţiilor măsurat la
temperatura camerei (la rece).
- creşterea temperaturii determină disocierea suplimentară a sării, „noile
cantităţi” de ioni formaţi în soluţie reacţionează cu moleculele de apă şi
formează suplimentar (faţă de reacţia la rece) „noi cantităţi” de bază tare
(NaOH la hidroliza CH3COONa), respectiv acid tare (H2SO4 la hidroliza
MgSO4) total disociaţi în soluţie apoasă, ceea ce duce la modificarea pH-ului
soluţiilor.

17