SINDROMUL BURNOUT CA FUNCŢIE

A PERSONALITĂŢII ŞI CREATIVITĂŢII

BEATRICE BALGIU∗

BURNOUT SYNDROME AS FUNCTION OF PERSONALITY AND CREATIVITY

Abstract
The article intends to investigate the Burnout syndrome viewed in the main case as physical
and emotional exhaustion, on 105 technical students. Internal factors as those from the Big Five
personality factors, creativity and creative motivation were related to psychological Burnout. The results
reveal that for the analysed group, Agreeableness, orientation to intelectual refinement and creative
attitudes are the conditions to stimulate Burnout. The Extraversion, Conscientiousness in proffesional
area and emotional control acted as obstacles against exhaustion, depersonalization and high level of
Burnout. On the other hand, Burnout syndrome does not correlate with creativity but instead it
correlates positively with creative attitudes.
Cuvinte cheie: sindrom burnout, studenţi, personalitate, Big Five.
Key words: burnout syndrome, students, personality, Big Five.

1. INTRODUCERE

Termenul de burnout este introdus în psihologie de către J.H. Freudenberger

(1974) din nevoia de a sesiza uzura şi epuizarea fizică şi psihică datorate solicitării
excesive a energiei, forţelor sau resurselor individuale, care determină o scădere a
întregului potenţial de acţiune. Provenienţa noţiunii este de origine tehnică, fiind
preluată din industria aerospaţială unde desemnează epuizarea prea rapidă a
carburantului unei rachete având drept urmări supraîncărcarea şi distrugerea ei.
Ulterior, Christine Maslach şi Susan E. Jackson (1981) oferă un model al burnout-
ului bazat pe triada epuizare emoţională, depersonalizare şi reducerea realizărilor
profesionale şi accentuează natura psihologică a sindromului mai degrabă decât
importanţa mediului fizic.
În literatura de specialitate se arată că cei mai afectaţi de sindromul respectiv
sunt cei care lucrează în sfera relaţiilor cu publicul: medici, psihologi, profesori,

∗
Universitatea Politehnica Bucureşti, Catedra de ştiinţe socio-umane

Rev. Psih., t. 56, nr. 1–2, p. 21–31, Bucureşti, ianuarie – iunie 2010
22 Beatrice Balgiu 2

asistenţi sociali, dar şi pacienţi, cumpărători, petiţionari etc. Este unul dintre motivele
pentru care cercetările asupra burnout-ului s-au concentrat pe aceste categorii de
subiecţi.
Studiile de burnout asupra populaţiei studenţeşti sunt în număr mult mai
restrâns şi în general se cunosc puţine date, în acest sens, majoritatea concentrându-se
asupra factorilor individuali (gen, nivel de experinţă etc.) sau situaţionali, şi mai
puţin pe relaţia dintre burnout şi factorii intrapersonali. Studiul de faţă îşi propune
focalizare pe relaţionarea dintre burnout, trăsăturile de personalitate şi performanţa,
considerând drept expresia cea mai înaltă a performanţei, creativitatea.

2. PROBLEMATICA SINDROMULUI BURNOUT

Noţiunea de burnout a primit diferite specificări în conţinut în funcţie de

domeniul şi eşantionul cercetat. Astfel, D.P. Himle şi colab. (1987), demonstrând
că burnout-ul apare ca un concept cu multiple faţete, sintetizează următoarele
accepţiuni: răspuns neadaptat la situaţii stresante (C. Maslach), fenomen negativ
din procesul de muncă (J.H. Freudenberger), stare de plictiseală (A. Pines, D. Kafry),
experienţă generală a epuizării (A. Pines, E. Aronson, D. Kafry) sau stres ocupaţional
(D. Justice, R.S. Gold, J.P. Klein).
Cea de numele căruia se leagă numerosele studii de solicitare profesională,
C. Maslach (cf. G. Cociovia şi colab., 1997) defineşte sindromul de epuizare prin
trei elemente majore: epuizarea emoţională şi/sau fizică (irosire a energiei emoţionale
şi perceperea inadecvării emoţiilor proprii cu situaţia creată. Individul manifestă un
tonus emoţional scăzut, indiferenţă sau suprasaturare emoţională), depersonalizarea
(deteriorarea relaţiilor interpersonale din cadrul grupului de referinţă şi atitudine
negativă faţă de propriile împliniri), reducerea sensului împlinirilor personale în
plan profesional (atitudine negativă faţă de propriile împliniri, cu reducerea
productivităţii muncii; cel în cauză se percepe incompetent profesional şi incapabil
de a-şi atinge scopurile profesionale). În alt context, D. Gillespie (1987) atrage atenţia
asupra diferenţierii noţiuni de burnout de cea de stres profesional sau a lipsei de
motivaţie.
Deşi există un consens al autorilor (cf. F. Tudose, 1992) asupra eterogenităţii
sindromului şi nespecificităţii patologiei, se acceptă în definirea burnout-ului o
psihosimptomatologie minimă: 1 – semne psihosomatice de tip astenie, cefalee şi/
sau tulburări digestive etc.; 2 – comportament individual diferit de cel prin care
subiectul era cunoscut: iritabilitate; 3 – ruperea relaţiilor cu colegii de grup, atitudine
de superioritate (subiectul nu mai doreşte să-şi asculte egalii din grup) etc.;
4 – atitudine defensivă precum rigiditate, negativism, pseudoactivism (petrece tot
mai multe ore la locul de muncă, dar realizările sunt tot mai reduse faţă de ceea ce
îşi propune).
3 Sindromul burnout – personalitate şi creativitate 23

3. INFLUENŢA BURNOUT-ULUI ASUPRA PERSONALITĂŢII

În privinţa relaţiei dintre burnout şi caracteristicile de personalitate, anumite

cercetări au găsit că extraversia corelează cu epuizarea emoţională şi realizările
personale reduse (L.B. Mills, E.S. Huebner, 1998), în timp ce alţi autori (K.L.
Zellars şi colab., 2000) descoperă corelaţia dintre extraversie, depersonalizare şi
scăderea realizărilor. În analiza consilierilor din spitale, A.B. Bakker şi colab.
(2006) examinează relaţia dintre burnout şi cei cinci factori de bază ai personalităţii
prezenţi în Big Five – varianta realizată de A.A.J. Hendricks, 1993 (cf. Mihaela
Minulescu, 2008), şi rezultatele arată că epuizarea emoţională este predictivă pentru
Stabilitatea emoţională iar Depersonalizarea corelează cu Stabilitatea emoţională,
Extraversia şi Autonomia. Alte studii pe psihologi şcolari (E.S. Huebner, L.B. Mills,
1994), cu ajutorul Inventarului NEO Five (realizat chiar de autoriii modelului Big
Five, Costa şi McCrae) găsesc o relaţie pozitivă între conştiinciozitate şi dimensiunea
realizărilor personale, iar aceeaşi autori, în 1998, raportează o relaţie negativă între
Conştiinciozitate şi Epuizarea emoţională.
O serie de explorări mai mult colaterale sau mai exact secundare celor care
se ocupă de stresul din viaţa studenţească iau în calcul posibilitatea apropierii
sindromului de mediul studenţesc. Astfel, Julie Pham (2003) conchide că fenomene
similare descrise pentru locul de muncă îi caracterizează şi pe studenţii de la
universitatea Berkeley care raportează în timpul anului oboseală, un sens al pierderii
controlului situaţiilor, anxietate şi sentimentul de a fi ,,copleşit”. E. Guthrie şi colab.
(1998), cunoscând faptul că în cazul categoriei medicilor se întâlneşte un maxim al
sindromului amintit, aleg ca lot de studiu şi studenţi la medicină şi ajung la
concluzia că burnout-ul se asociază celor care apreciază cursurile ca fiind foarte
stresante şi că toţi studenţii, chiar cei mai dedicaţi, experimentează burnout-ul într-un
anumit punct al carierei educaţionale. Pentru a-l depăşi, trebuie să folosească orice
sistem suportiv, de la familie şi prieteni la terapeut care să le fixeze ideea că studiul
universitar este doar o etapă.
În literatura de specialitate există o cantitate substanţială de cercetări asupra
stresului în cazul studenţilor din universităţi. Dintre cele relativ recente, reţinem că:
stresul corelează cu starea de sănătate (G. Weidner şi colab., 1996), anxietatea privind
examenele, stima de sine şi controlul comportamental (R. Abouserie, 1994). Este
firesc ca în faţa examenelor şi sarcinilor, studenţii să experimenteze niveluri înalte
de stres. Este adevărat că stresul este o componentă importantă a burnout-ului. Dar
se poate conchide că studenţii experimentează în aceeaşi măsură şi burnout?
Cercetările realizate pe studenţi aflaţi în consiliere educaţională (J.R. Sheri,
D.K. David, 2003) raportează niveluri moderate spre înalte de burnout pe dimensiunile
Epuizare emoţională şi Realizări personale şi scoruri joase spre moderate la
24 Beatrice Balgiu 4

Depersonalizare. Utilizând ca instrument General Temperament Survey, o variantă

aplicată a modelului Eysenck, se arată în studiul citat că personalitatea este un
predictor puternic al burnout-ului, astfel temperamentul negativ (agitat, nevrotic,
reflectând emoţii negative, sentimente de stres cronic şi îngrijorare etc.) este relaţionat
cu toate cele trei aspecte ale burnout-ului. Temperamentul pozitiv corelează cu
dimensiunea Realizărilor personale: astfel, trăsături pozitive ca optimism şi energie
pot acţiona ca barieră pentru stresul şi frustrarea care conduce la insatisfacţia
privind realizările personale. De asemenea, temperamentul pozitiv corelează invers
proporţional cu Epuizarea emoţională şi Depersonalizarea.
Investigaţiile privind relaţia dintre burnout şi creativitate sunt în număr mult
mai mic decât cele legate de relaţionarea strictă a acestuia cu personalitatea. Prin
însăşi definiţia lui, burnout-ul înseamnă scăderea performanţei din cauza slabei
productivităţi. Un plus de exactitate aduce studiul lui W.B. Schaufeli şi colab.
(2002) realizat pe studenţi masteranzi, care relevează faptul că nu există o asociere
semnificativă între burnout şi performanţa actuală, ci de fapt există o corelaţie
importantă între burnout şi autoaprecierea performanţei. Mai exact, nu se poate
afirma că burnout-ul conduce la un declin al performanţei. Autopercepţia performanţei
în cazul studenţilor este mai degrabă legată de sentimentul general privind stima de
sine decât cu realizările în sine. În rest, deşi simptomele pot varia în funcţie de
individ şi de patternurile culturale, în mod comun, se asociază burnout-ul cu
motivaţia redusă, lipsa de energie şi entuziasm.

4. DESIGN METODOLOGIC

Obiectivul cercetării noastre l-a constituit evaluarea nivelului de burnout în

cadrul grupului studenţesc şi identificarea factorilor cu care se asociază acesta.
Concret, ne interesează care sunt caracteristicile de personalitate cele mai afectate
de burnout şi în ce măsură afectează burnout-ul performanţa creativă.
Ipoteze. Pornind de la definirea sindromului burnout ca şi de la încheierile de
cercetări menţionate mai sus, am presupus că:
1. planul conduitelor interpersonale înalte poate predispune individul la
epuizare emoţională şi fizică, în timp ce trăsăturile legate de responsabilitate se pot
constitui în factori blocanţi pentru creşterea burnout-ului;
2. burnout-ul nu afectează semnificativ potenţialul creativ individual.
Subiecţii care au alcătuit lotul au fost în număr de 105 studenţi ai domeniului
tehnic, majoritatea din anii I şi II ai Facultăţilor de Automatică şi Transporturi, cu
media de vârstă M = 19,92, AS = .98, din care 74 băieţi şi 31 fete.
Metoda propusă a avut în vedere alegerea şi aplicarea următoarelor instrumente:
5 Sindromul burnout – personalitate şi creativitate 25

1. Chestionar de evaluare a sindromului burnout elaborat de noi după modelul

lui Maslach şi Jackson. Chestionarul conţine 25 de itemi structuraţi pe cele trei
subscale: epuizare emoţională şi fizică – EE (10 itemi), reducerea realizărilor
personale – RRP (6 itemi) şi depersonalizare – DP (9 itemi). Ca modalitate de răspuns
am utilizat o scală în cinci trepte, după cum urmează: 1– foarte rar, 2 – rar, 3 – uneori,
4 – frecvent, 5 – foarte frecvent. Menţionăm că aplicarea primelor variante ale
respectivului chestionar a fost realizată de noi şi în alte experimente începând cu
anul 2005, atât pe categorii de studenţi cât şi pe un lot de profesori, experimente
din care am constatat sensibilitatea metodologică a acestuia (Beatrice Balgiu,
2005). O serie de itemi au fost inadecvaţi mediului studenţesc astfel că s-au operat
modificări, de exemplu, am înlocuit termenul de serviciu cu cel de cursuri, am
eliminat termenul de subordonaţi şi l-am păstrat pe cel de colegi etc. Spre deosebire
de alte chestionare bazate pe inventarul Maslach, la final, am adăugat un gradient
de epuizare denumit gradientul burnout (GBT) constituit din cumulul celor trei
subscale. Scorul posibil pentru fiecare subscală în parte este de 10–50 pentru EE,
9–45 pentru scala RRP, 6–30 pentru scala DP şi 25–125 pentru GBT.
2. Chestionar de personalitate ABCD–M (varianta românească a testului de
personalitate Big Five) realizat de Mihaela Minulescu (2008). Chestionarul este
compus din cinci suprafactori fiecare având alte cinci faţete incluse: Extraversie cu
faţetele Activism, Optimism, Umor, Abilitate interpersonală, Afirmare personală;
Maturitate cu faţetele Respect, Adaptare, Prietenie, Forţa inhibiţiei, Forţa eului;
Agreabilitate (Altruism, Romantism, Căldură afectivă, Empatie, Onestitate); Con-
ştiinciozitate (Voinţa, Spirit de perfecţiune, Raţionalitate, Planificare, Autodisciplină);
Autoactualizare (Aprofundare, Toleranţă, Rafinare, Independenţă, Creativitate).
Numărul total de itemi este de 151 fiecare apreciat pe o scală cu cinci variante de
răspuns, de la total adevărat la total neadevărat. Am optat pentru chestionarul
respectiv datorită perspectivei largi pe care o propune în investigarea personalităţii.
3. Test de creativitate elaborat şi etalonat de Ana Stoica-Constantin şi
Mariana Caluschi (1989) pe populaţie românească – măsoară gândirea creativă şi
componentele ei, fluiditatea, flexibilitatea şi originalitatea.
4. Chestionar de motivaţie creativă, autor P. Popescu-Neveanu (1977).
Principalul scop al utilizării sale a avut în vedere stabilirea motivaţiei creative
(M.C.) precum şi a atitudinilor care contribuie la aceasta: Implicarea eului şi
încredere în forţele proprii, Calităţi voluntare şi simţ valoric, Interes cognitiv,
Implicare vocaţională şi Atitudini direct creative privind preţuirea noului, tendinţa
spre originalitate, problematizarea, poziţia antirutineră etc. Chestionarul conţine 50
de itemi evaluaţi pe o scală Lickert.
Timpul de completare a chestionarelor de către subiecţi a variat de la cinci
minute (testul de creativitate) la 35–40 de minute (chestionarul de personalitate
ABCD–M).
26 Beatrice Balgiu 6

5. REZULTATE ŞI DISCUŢII

a) Niveluri de burnout
Scorurile medii pentru cele trei subscale enunţate sunt următoarele: 24,65
pentru epuizare emoţională (EE), 19,60 pentru depersonalizare (DP) şi 11,80 pentru
reducerea realizărilor personale (RRP). În privinţa diferenţelor de gen, doar pentru
dimensiunea Depersonalizare s-a obţinut un scor mai mare pentru fete (M. Fete =
21,79, M. Băieţi = 18,93, t =2,10, p = .037627), ceea ce arată în cazul acestora o
degradare a calităţii relaţiilor interpersonale.
În funcţie de mediile şi abaterile standard obţinute, am calculat ulterior
repartiţia procentuală a subiecţilor pentru fiecare nivel de epuizare profesională pe
dimensiuni şi pentru scorul global de burnout. În total, aşa cum arată tabelul nr. 1,
17,74% dintre studenţi obţin un grad înalt pentru epuizare (EE) în timp ce pentru
depersonalizare (DP), 13,40 % şi pentru reducerea realizărilor personale (RRP),
13,40%, de asemenea, pentru scorul total de burnout (GBT) avem acelaşi procent
de 13,40. Era de aşteptat ca majoritatea grupului de subiecţi să se încadreze la
nivelul moderat al burnout-ului, însă se observă că procentajul celor cu nivel mediu
de burnout depăşeşte caracteristicile distribuţiei păstrate în proporţii gaussiene. Se
poate afirma că majoritatea studenţilor analizaţi atinge un nivel de burnout moderat
supradezvoltat. Totodată, mai puţin de un sfert din subiecţii din grup experimentează
niveluri înalte de burnout.
Deşi datele sunt analizate pe cele trei scale din componenţa burnout-ului, nu
trebuie uitat că burnout-ul este un concept global. Acest lucru este confirmat şi de
intercorelaţiile dintre scalele menţionate, şi de asemenea, dintre acestea şi măsura
totală a burnout-ului. Intercorelaţiile dintre scale sunt la nivel înalt: pentru EE şi
DP, r = 0,77, şi pentru DP şi RP, r = 0,59 şi moderat pentru EE şi RP, r = 0,47, iar
fiecare scală corelează cu gradientul total de burnout (GBT), astfel: EE – GBT, r =
0,91 , RP – GBT, r = 0,69 şi DP – GBT, r = 0,93. În mod strict statistic, dispoziţiile
interacţioniste din sfera burnout-ului ne apar ca puternice.

Tabelul nr. 1
Niveluri ale burnout-ului
Scale burnout Niveluri de burnout (%)
Redus Mediu Înalt
EE 7,67 74,86 17,47
RRP 5,15 81,45 13,40
DP 11,34 75,26 13,40
GBT 7,21 79,39 13,40

Comparaţiile cu alte studii nu sunt avenite decât în registrul afirmaţiilor de

ansamblu, întrucât o serie de investigaţii bazate pe variante ale inventarului Maslach
utilizează un număr de itemi uşor diferit pentru cele trei scale, la fel ca şi opţiunile
7 Sindromul burnout – personalitate şi creativitate 27

de răspuns structurate în funcţie de timp (de exemplu, de la ,,mai puţin de 10 ori pe

an” până la ,,2–5 ori pe săptămână”). Totodată, în varianta de faţă a chestionarului
am optat pentru menţinerea scalei reducerea realizărilor personale (RRP) respectând
definirea acestei componente majore a burnout-ului aşa cum apare în modelul
original al lui Maslach şi Jackson. Pentru alte chestionare bazate pe acelaşi model,
denumirea scalei este cea de Împliniri personale (I.P.) şi se consideră ca participare
la burnout, scorul negativ al acesteia.
Considerăm că în privinţa asocierii burnout-ului cu factorii intrapsihici,
analizele comparative cu alte studii pot satisface criteriul obiectivităţii.
b) Relaţia dintre burnout şi factorii de personalitate
În privinţa relaţiei dintre burnout şi cei 5 suprafactori de personalitate, se
poate observa din tabelul nr. 2 că trei dintre factori (Extraversia, Maturitatea şi
Conştiinciozitatea) corelează negativ cu burnout-ul, un factor (Agreabilitatea) se
află în relaţie pozitivă şi ultimul factor (Autoactualizarea) are o afinitate redusă cu
burnout-ul prin contribuţia unei singure faţete a acestuia din urmă.
Suprafactorul Extraversie corelează negativ cu epuizarea (EE) şi deperso-
nalizarea (DP) ca scale şi cu gradientul total de burnout (GBT). Dintre faţetele
factorului Extraversie, contribuţia cea mai mare în stabilirea relaţiei dintre burnout
şi Extraversie o deţin, Optimismul, Abilitatea interpersonală, Activismul şi Umorul.
Prin urmare, creşterea activismului, a energiei implicate în social, a tendinţei de a
trăi stări emoţionale pozitive se constituie în barieră de protecţie pentru epuizarea
emoţională şi depersonalizare. Rezultatul concordă cu studiul lui J.R. Sheri şi D.K.
David (2003) conform căruia temperamentul pozitiv exprimat prin optimism şi
energie poate reduce insatisfacţia, epuizarea şi deficienţele relaţionale.

Tabelul nr. 2
Intercorelaţii burnout – factori de personalitate
Scale E E1 E2 E3 E4 M M2 M4 A A2 A4 C C1 C3 C5 Ac3
burnout
EE –0,24 –0,34 –0,29 –0,29 –0,38 –0,26 O,25 0,29 0,36 –0,29 –0,28 –0,24 0,28
RRP –0,21 –0,25 –0,30 0,25
DP –0,40 –0,22 –0,49 –0,28 –0,35 –0,28 –0,40 –0,25 0,22 0,33 0,31 –0,32 –0,21 –0,23 0,25
GBT –0,32 –0,41 –0,31 –0,29 –0,41 –0,27 0,22 0,35 0,33 –0,24 –0,31 –0,24 0,30
În tabel sunt menţionate doar variabilele care au prezentat corelaţii semnificative
Observatie: Semnificaţia abrevierilor din tabel este: E Extraversie, E1 Activism, E2 Optimism, E3 Umor, E4 Abilitate
interpersonală, M Maturitate, M2 Adaptare, M4 Forţa inhibiţiei, A Agreabilitate, A2 Romantism, A3 Caldură
afectivă, A4 Empatie, C Conştiinciozitate, C1 Voinţă, C3 Raţionalitate, C5 Autodisciplină, Ac3 Rafinare.

În mod specific, Optimismul şi Abilitatea interpersonală (capacitatea de a

acţiona perspicace şi cu agerime) devin factori frenatori pentru scala de Epuizare
iar Depersonalizarea corelează negativ cu Optimismul, Activismul, Umorul şi Abilitatea
interpersonală.
28 Beatrice Balgiu 8

Din tabel se observă că nu există relaţionare între Extraversie şi scala

reducerea realizărilor personale (RRP), cu excepţia unei corelaţii cu intensitate
estompată (r = – 0,21) între Optimism şi RRP.
În altă ordine de idei din corelaţia obţinută reiese predispoziţia indivizilor
introvertiţi pentru burnout, cu mare probabilitate justificată prin anxietatea, pesimismul
şi tendinţa spre perfecţionism inerente structurii personale.
Maturitatea este cel de-al doilea factor aflat în corelaţie înaltă cu simpto-
matologia propusă de burnout. Relaţia dintre cele două entităţi este negativă, deşi
dacă analizăm cu atenţie intensitatea corelaţiilor obţinute, acestea variază între
–0,25 şi –0,29, aşadar, corelaţii slabe. La relaţia negativă dintre burnout şi Maturitate
contribuie în următoarea ordine, Adaptarea şi Forţa inhibiţională. Controlul reacţiilor –
aspect comun al celor două scale menţionate – şi stăpânirea de sine ar fi responsabile
pentru reducerea epuizării, depersonalizării şi creşterea implicării pentru realizările
personale. În forma negativă a dimensiunii, condiţia de imaturitate poate fi
responsabilă pentru experimentarea burnout-ului.
Agreabilitatea (prin faţetele sale Romantism şi Empatie) corelează pozitiv
atât cu epuizarea, depersonalizarea cât şi cu gradientul total de burnout.
La o primă analiză a testului, am constatat pentru cele două scale menţionate,
atât în plan individual, cât şi ca medie per grup, un nivel neaşteptat de scăzut al
acestora raportat la etalonul general (M. Romantism = 19,67, M. Empatie = 18,87).
Poate fi vorba de o caracteristică a grupului de studenţi politehnişti. În acelaşi timp,
şi aceasta ne arată corelaţiile Pearson cu variabilele din chestionarul de investigaţie
a burnout-ului, retragerea din mediul social, centrarea pe aspectele raţionale şi pe
propriul Eu în detrimentul interrelaţionării este cu probabilitate mecanism de
apărare al grupului de studenţi în faţa stresului rezultat din epuizare şi depersonalizare.
A. Farbert (cf. F. Tudose, 1992), încercând identificarea unei pesonalităţi predispuse,
fără ca aceasta să poată fi demonstrată statistic, ajunge la concluzia predispoziţiei
personajului idealist, cel care vrea să ajute pe ceilalţi, pentru epuizarea profesională.
Conştiinciozitatea este legată invers proporţional cu burnout-ul, prin Voinţă,
Autodisciplină şi Raţionalitate. Aşadar, perseverenţa în atingerea scopurilor, disciplina
comportamentală pentru a face faţă non-emoţional tensiunilor şi frustrărilor provenite
din solicitarea profesională, comportamentul cerebral condus de asumarea conştientă
a responsabilităţii sunt de natură să reducă epuizarea emoţională şi implicit profe-
sională. Această interpretare este susţinută şi de alte două studii, utilizând instrumente
bazate pe aceleaşi teorii (Sheri şi David, 2003, Huebner şi Mills, 1998), care
raportează o relaţie negativă între burnout şi conştiinciozitate.
Corelaţia negativă obţinută este justificată dacă avem în vedere polul opus al
conştiinciozităţii, aşadar, motivaţia redusă de perfecţionare se asociază cu prezenţa
burnout-ului.
9 Sindromul burnout – personalitate şi creativitate 29

Între Autoactualizare şi burnout nu se poate considera o relaţie cu excepţia

participării dimensiunii Rafinare în cadrul tuturor celor 3 scale şi a GBT. Dacă
asupra reducerii realizărilor este firesc să existe influenţa pozitivă (r. = 0,25),
Rafinarea înţeleasă prin tendinţa de cizelare intelectuală evoluează ascendent cu
Epuizarea şi Depersonalizarea. Explicaţia ar putea fi legată de faptul că importanţa
formării profesionale, atitudinea deschisă faţă de propria completitudine nu este
lipsită de stresul şi irosirea de energie inerente.
c) Semnificaţia burnout-ului pentru creativitate
Între burnout şi gândirea creativă nu s-au obţinut corelaţii semnificative.
Menţionăm, totuşi, dispoziţia interacţionistă dintre variabile cu centrare pe conţinut
identic din chestionare diferite. Astfel, suprafactorul Autoactualizare şi scala de
Creativitate din testul ABCD–M sunt congruente (corelaţii între 0,35 şi 0,51) cu
gândirea creativă şi cu toţi parametrii care o compun, fluiditate, flexibilitate,
originalitate (testul de creativitate).
d) Burnout şi motivaţia creativă
Pentru motivaţia creativă se obţine o medie de 36,63, ceea ce situează
studenţii, conform etalonului, la limita superioară a nivelului moderat. În mod
categoric, aceasta contribuie la creşterea succeselor profesionale (r = 0,31, MC –
RRP), reliefând astfel funcţia propensivă a motivaţiei creative în atingerea unor
performanţe.
Tabloul corelaţiilor dintre burnout şi factorii motivaţiei creative (vezi tabelul
nr. 3) evidenţiază din cei cinci factori studiaţi numai doi ca intens constituiţi
(vocaţia şi atitudinile creative). Implicarea vocaţională acţionează asupra burnout-
ului prin reducerea relaţionării rigide.

Tabelul nr. 3
Interacţiunea burnout – motivaţia creativă

Scale burnout Motivaţia creativă şi parametrii ei

Motivaţia creativă Implicarea vocaţională Atitudini creative
EE 0,46
RRP 0,31 0,49
DP – 0,37 0,38
GBT – 0,29 0,49

Deşi la prima vedere poate părea surprinzător, grupul atitudinilor creative

variază ascendent cu toate scalele din cadrul burnout-ului. Dacă înţelegem tendinţa
spre originalitate, nonconformismul ca eforturi de ieşire din tiparele propuse de un
sistem educaţional tradiţional bazat preponderent pe reguli şi învăţare clasică şi mai
puţin pe metode inovative, vedem conţinutul solicitant al atitudinilor creative.
30 Beatrice Balgiu 10

6. CONCLUZII

Lucrarea analizează sindromul burnout în cazul studenţilor tehnicieni şi

demonstrează importanţa personalităţii şi atitudinilor creative ca un corelat al
burnout-ului. Nivelul burnout-ului în cazul grupului este moderat, iar despre
aproximativ un sfert din cei investigaţi se poate afirma că experimentează burnout
la nivel înalt (în mod special sentimente de depersonalizare şi epuizare). Persoanele
feminine prezintă un grad mai mare de depersonalizare, resimţind izolarea şi
alienarea relaţionării în cadrul grupului.
Datorită faptului că lucrarea a folosit un design corelaţional este nevoie de
precauţie pentru interpretarea strict cauzală a rezultatelor. Cu toate acestea,
rezultatele sunt cel puţin consistente cu multiple influenţe cauzale ale burnout-ului
asupra personalităţii. Ipoteza 1 propusă de noi este parţial confirmată în sensul că
responsabilitatea şi controlul emoţional devin factori frenatori ai burnout-ului, iar
dintre suprafactorii Extravesie şi Agreabilitate, doar acesta din urmă prin cele două
faţete strâns legate între ele, Romantism şi Empatie, este asociat cu burnout-ul.
O a doua concluzie care se desprinde este aceea că dintre factorii de perso-
nalitate cu rol favorizant în apariţia burnout-ului se indică introversia, imaturitatea
şi absenţa conştiinciozităţii, relaţionarea empatică pentru cei cu disponibilitate
redusă în acest sens şi solicitarea provenită din dezvoltarea intelectuală. Ipoteza 2
este confirmată de datele obţinute: burnout-ul nu produce influenţe asupra
potenţialului creativ, dar afectează atitudinile creative.
Studiul poate avea unele limitări care prezintă oportunităţi pentru viitoare
cercetări. În primul rând, datele sunt colectate din cadrul grupurilor de studenţi din
anii I şi II; este foarte posibil ca rezultatele să nu fie aplicabile şi pe studenţii din
anii terminali sau la cei care sunt angajaţi în sarcini de muncă parţială sau full-time.
Ne referim, totodată, şi la variaţia burnout-ului în timp, astfel că primul semestru
comparativ cu cel de-al doilea poate determina efecte diferite. În mod considerabil,
cercetări adiţionale sunt necesare şi pentru surprinderea burnout-ului la indivizii
pronunţat creativi la nivel manifest sau potenţial; în ce grad studenţii creativi
experimentează burnout comparativ cu cei redus creativi.

Primit in redacţie la 3. III. 2009

BIBLIOGRAFIE

1. ABOUSERIE, R., Sources and levels of stress in relation to locus of control and self-esteem in
university students, Educational Psychology, 14, 3, 1994, p. 323–330.
2. BALGIU, Beatrice, Sindromul burnout şi experienţa studenţească, Revista medicală română, LII,
4, 2005, p. 271–275.
11 Sindromul burnout – personalitate şi creativitate 31

3. BAKKER, A.B., van DER ZEE, K.I., KERRY, L.A., MAUREEN, D.F., The relationship between
the big five personality factors and burnout: a study among volunteer counselor, Journal of social
psychology, 146, 2006, p. 31–50.
4. COCIOVIA, G., TUDOSE, F., NICULĂIŢĂ, ANCA, Sindromul de burnout – suferinţa epidemică
a medicilor din România, Infomedica, 48, 6, 1997, p. 34–36.
5. FREUDENBERGER, J.H., Staff burn-out, Journal of Social Issues, 30, 4, 1974, p. 159–165.
6. HIMLE, D.P., SRINIKA, D., JAYARATNE, D., CHESS, W.A., Gender differences in work stress
among clinical social workers în GILLESPIE, D.F., Burnout among social workers, New York,
Haworth Press Inc., 1987.
7. HUEBNER, E.S., MILLS, L.B., Burnout in school psychology: the contribution of personality
characteristics and role expectations, Special Services in the Schools, 8, 2, 1994, p. 53–67.
8. GILLESPIE, D.F., Burnout among social workers, New York, Haworth Press Inc., 1987.
9. GUTHRIE, E., BLACK, D., BAGALKOTE, H., SHAW, C., CAMPBELL, M., CREED, F.,
Psychological stress and burnout in medical students: a five-year prospective longitudinal study,
Journal of Royal Society of Medicine, 91, 5, 1998, p. 237–243.
10. MASLACH, CHRISTINE, JACKSON, SUSAN E., The measurement of experienced burnout,
Journal of Occupational Behaviour, 2, 2, 1981, p. 99–113.
11. MILLS, L.B., HUEBNER, E.S., A prospective study of personality characteristics, occupational
stressors and burnout among school psychology practitioners, Journal of school psychology, 36,
1, 1998, p. 103–120.
12. MINULESCU, MIHAELA, ABCD-M, Manual tehnic şi interpretativ, Cluj-Napoca, Editura Sinapsis,
2008.
13. NEVEANU-POPESCU, P., Studiul atitudinilor creative la inginerii proiectanţi, Revista de
psihologie, 23, 1, 1977, p. 15–27.
14. PHAM, JULIE, Burnout afflicts students, Daily Californian, http://www.wpi.edu/News/TechNews/.
15. SCHAUFELLI, W.B., MARTINEZ, M.I., PINOT-MARQUES, ALEXANDRA, SALANOVA,
MARISA, BAKKER, A.B., Burnout and engagement in university students, Journal of Cross-
Cultural Psychology, 33, 5, 2002.
16. SHERI, J.R., DAVID, D.K., Student burnout and personality, social support and workload,
Journal of College Student Development, 44, 3, 2003, p. 291–303.
17. STOICA-CONSTANTIN, ANA, CALUSCHI, MARIANA, Ghid practic de evaluare a creativităţii,
Iaşi, Universitatea „Al. I. Cuza”, 1989.
18. TUDOSE, F., Sindrom de epuizare profesională în Dicţionar enciclopedic de psihiatrie, Bucureşti,
Editura Medicală, IV, 1992, p. 297–301.
19. WEIDNER, G., KOHLMANN, C.W., DOTZAUER, E., BURNS, L.R., The effects of academic
stress on health behaviors in young adults, Anxiety, stress, and coping, 9, 2, 1996, p. 123–133.
20. ZELLARS, K.L., PERREWE, P.L., HOCHWARTER, W.A., Burnout in health care: the role of
the five factors of personality, Journal of applied social psychology, 30, 8, 2000, p. 1570–1598.

REZUMAT

Lucrarea de faţă şi-a propus investigarea sindromului burnout văzut în principal ca epuizare
psihofizică, în cadrul unui grup de 105 studenţi din domeniul tehnic şi intercorelarea acestuia cu
factorii intrapsihici precum factorii de personalitate din teoria Big Five, creativitatea şi motivaţia
creativă. Rezultatele arată că pentru grupul analizat, agreabilitatea, tendinţa de rafinare intelectuală şi
atitudinile creative deţin condiţia de stimulare a burnout-ului. În timp ce extraversia, conştiinciozitatea
în domeniul profesional şi controlul emoţional acţionează ca obstacole împotriva epuizării,
depersonalizării şi gradelor înalte de burnout. Pe de altă parte, burnout-ul nu corelează cu potenţialul
creativ dar afectează atitudinile creative.