REGENERAREA

―procesul de refacere a integrităţii morfofuncţionale a unor ţesuturi sau celule care au suferit
distrucţii
―ţesutul sau celulele lezate sunt înlocuite cu structuri identice din punct de vedere morfologic şi
funcţional

»Regenerarea fiziologică― procesul de înlocuire continuă a celulelor senescente cu altele noi.

Se identifică 3 tipuri:
□Regenerare solitară= înlocuirea o singură dată în decursul vieţii a unui tip de ţesut;
ex: înlocuirea dinţilor deciduali cu dinţii permanenţi.
□Regenerarea ciclică= înlocuirea periodică a unui ţesut.
Exemplu : regenerarea endometrului după menstruaţie.
□Regenerarea permanentă
Exemplu : epiteliul mucoasei intestinale.

»Regenerarea patologică― reprezintă procesul de refacere şi înlocuire a ţesuturilor distruse în

diverse situaţii patologice.
□□□Regenerarea completă (restituţio ad integrum)
―ţesutul nou format este aproape identic morfo-funcţional cu cel anterior distrus;
ex: leziunile tegumentare care nu depăşesc membrana bazală epitelială (plăgile superficiale,
arsurile de gradul I).

□□□Regenerarea incompletă
―nu reface identic structurile anterior lezate
―ţesuturile regenerate au proprietăţi morfo-funcţionale diferite de cele ale structurilor originale
―vindecarea se realizează parţial prin regenerare şi parţial prin reparare conjunctivă (scleroză
colagenă)
Exemple:
- vindecarea de primă intenţie a plăgilor;
- regenerarea parţială a hepatocitelor (prin noduli de regenerare)

□□□Regenerarea metaplazică
―corespunde procesului prin care ţesutul distrus este înlocuit cu un alt tip de ţesut.
ex:
epiteliul bronşic în urma diverselor agresiuni poate fi înlocuit cu un epiteliu scuamos stratificat.

□□□Supraregenerarea
―înlocuirea ţesutului lezat printr-un ţesut care este de obicei identic cu cel distrus, dar care
depăşeşte cantitativ limitele distrucţiei.

1
REPARAREA/ ORGANIZAREA

Repararea
―procesul de substituţie a distrucţiilor tisulare printr-un ţesut de granulaţie nespecific
(organizare), care înlocuieşte treptat structurile lezate.

―în ţesutul conjunctiv învecinat leziunii se dezvoltă o reacţie inflamatorie

―hiperemie/ exsudare fibrinoasă / diapedeză leucocitară redusă
―apariţia macrofagelor cu rol esenţial în detersia ţesuturilor lezate

―in paralel se produce proliferarea fibroblastelor şi a capilarelor de neoformaţie

―fibrilogeneza colagenă care creşte progresiv în intensitate
―in final ţesutul de granulaţie şi apoi cicatricea fibrocolagenă vor substitui sau vor încapsula zona
lezată sau corpul străin.

VARIETĂŢI MORFOLOGICE ALE VINDECĂRII

Vindecarea se poate face fie prin:

―regenerare,
―reparare
―sau prin reparare-organizare

Vindecarea plăgilor

În plăgile chirurgicale aseptice, cu distrucţii tisulare minime, se realizează o vindecare de primă

intenţie:

□în prima oră

―între marginile plăgii se formează un cheag fibrino-hematic cu rol de a uni aceste margini

□la 3-24 de ore:

―neutrofilele infiltrează cheagul
―încep să apară mitoze în celulele epiteliale bazale
―migrarea şi multiplicarea epitelială debutează în primele 24 de ore şi continuă până când
celulele epiteliale se întâlnesc cu cele similare provenite de pe versantul opus (24 - 48 ore);

□ziua a 3a:
―neutrofilele sunt înlocuite de macrofagele şi începe să apară ţesutul de granulaţie

□ziua a 5a:
―spaţiul de incizie este umplut cu ţesut de granulaţie, neovascularizaţia este maximă, încep să
apară fibrele colagen;
―proliferarea epitelială este maximă.
2
□săptămâna a 2a:
―proliferarea de fibroblaşti şi acumularea de colagen continuă
―colagenul depus la început în ţesutul de granulaţie este de tip III, înlocuit cu colagenul de tip
adult.

□luna a 2-a
―cicatricea este formată din ţesut conjunctiv, acoperit de epiderm intact.

În plăgile cu distrucţii tisulare întinse, suprainfectate (plăgile chirurgicale infectate), se produce o

vindecare de secundă intenţie, predominant prin procese de reparare-organizare.

―Între marginile plăgii se găseşte un cheag fibrino-hematic care formează cruste la suprafaţa
acesteia.
―În cazul în care infecţia persistă la suprafaţa plăgii apar membrane fibrino-purulente.

―Cheagul dintre marginile plăgii este parţial înlocuit printr-un ţesut de granulaţie care se
formează dinspre baza şi marginile plăgii, şi va înlocui treptat lipsa de substanţă

―Celulele epiteliale din marginile plăgii proliferează şi acoperă ţesutul de granulaţie; formeaza
totodată pinteni epiteliali care stimulează apariţia lui.

―În timp ce ţesutul de granulaţie se maturează are loc contracţia marginilor plăgii ceea ce
conduce la alipirea lor progresivă.

―Fibroblaştii nou formaţi sunt tumefiaţi şi au caracteristicile celulelor musculare netede;

prin urmare sunt numiţi miofibroblaşti si contribuie la contracţia plăgii.

―În final crusta hematică este eliminată şi se constituie o cicatrice groasă, proeminentă la
suprafaţa tegumentului.

―Dacă procesul infecţios trenează distrucţia tisulară se accentuează şi în final determină

fomarea unor cicatrici mutilante.

Vindecarea epiteliilor este diferită, în funcţie de tipul de epiteliu lezat.

• Tegumentele se vindecă prin regenerare, dar trebuie menţionat faptul că epiteliile structurilor
anexe ale pielii nu regenerează.

• Epiteliul respirator poate regenera pe seama celulelor bazale fie printr-un epiteliu
pseudostratificat cilindric, fie poate regenera metaplazic printr-un epiteliu pavimentos.

3
• Epiteliul gastric şi intestinal pot regenera înlocuind zona lezată, în plus epiteliul gastric poate
regenera metaplazic printr-un epiteliu asemănător celui intestinal.

• Epiteliul căilor urinare (tranziţional) are de asemenea o bună capacitate de regenerare.

• Epiteliile glandulare ale ficatului pot regenera, dar vindecarea leziunilor depinde de amploarea
lor. Dacă distrucţiile parenchimatoase au caracter focal şi este păstrată integritatea reţelei de
reticulină, regenerarea este completă. În cazul distrucţiilor masive poate apare o regenerare cu
caracter nodular alături de fenomene de reparare-organizare ce determină producerea unei
cantităţi apreciabile de ţesut colagen.

• Epiteliile tubulare renale au o capacitate bună de regenerare, cu condiţia să nu fie distrus întreg
nefronul.

• Endoteliile vasculare pot regenera pe baza multiplicării celulelor similare restante.

Vindecarea ţesuturilor mezenchimale prin regenerare este în general limitată, ea făcându-se mai
degrabă prin procese de reparare-organizare.

Ţesutul osos distrus în cazul unei fracturi se vindecă prin reparare.

―imediat după producerea fracturii se formează un hematom şi se declanşează o reacţie
inflamatorie cu exsudare de fibrină şi aflux de pmn.
―macrofagele vor drena teritoriul lezat, iar fragmentele osoase necrozate vor fi îndepărtate de
către osteoclaste.
―in formarea ţesutului de granulaţie, un rol important îl au celulele mezenchimale ale
periostului şi ale endostului.
―osteoclastele mezenchimale vor sintetiza fibre de colagen şi osteomucina,
→ osteoidul care se va calcifica formând osul spongios.
―osul lamelar va lua naştere prin calcificarea osteoidului şi aranjarea lamelelor osoase
predominant în jurul vaselor de sânge, alcătuind în acest fel sistemele haversiene.

Ţesutul cartilaginos poate regenera dar numai în cazul unor leziuni limitate ale catilagiului hialin.

Ţesutul muscular neted şi cel striat scheletic pot regenera numai în cazul unor defecte limitate.
În cazul leziunilor întinse vindecarea se face prin reparare, cu apariţia unei fibroze de înlocuire a
defectului. Miocardul nu are capacitate regenerativă, vindecarea făcându-se prin reparare.

Ţesutul adipos se vindecă prin reparare cu apariţia unei inflamaţii xantogranulomatoase ce

finalizează printr-o cicatrice fibroasă.

Ţesutul nervos periferic se poate vindeca prin regenerare, în cazul lezării axonilor şi a structurilor
lor de susţinere.

4
5