TUMORI EPITELIALE - MALIGNE cls OMS

• CARCINOM CU CELULE SCUAMOASE:

Papilar
Cu celule-clare
Cu celule-mici
Bazaloid

• Carcinom cu celule-mici:
Carcinomul cu celule-mici combinat

• ADENOCARCINOM:
Adenocarcinom mixt
Acinar
Papilar
Carcinom bronhioloalveolar:
-non-mucinos (cu cel Clara/pneumocite tip II)
-mucinos (cu celule caliciforme)
-mixt, mucinos şi non-mucinos sau nedeterminat
Adenocarcinom solid cu formare de mucina:
-adenocarcinom fetal bine diferenţiat
-adenocarcinom mucinos („coloid”)
-kistadenocarcinom mucinos
-adenocarcinom cu celule „inel-cu-pecete”
-adenocarcinom cu celule-clare

• CARCINOM CU CELULE-MARI:
Carcinomul neuroendocrin cu celule-mari
Carcinomul neuroendocrin cu cel-mari combinat
Carcinomul bazaloid
Carcinomul limfoepiteliomatos
Carcinomul cu celule-clare
Carcinomul cu celule-mari cu fenotip rabdoid

• Carcinom adenoscuamos

• Carcinoame sarcomatoide:
Carcinom pleomorf
Carcinom cu celule-fusiforme
Carcinom cu celule-gigante
Carcinosarcoame
Blastom pulmonar

• Tumoră carcinoidă:
Carcinoid tipic
Carcinoid atipic

• Carcinoame de tip glandular salivar:

Carcinom mucoepidermoid
Carcinom adenoid kistic
Carcinom epitelial-mioepitelial

1
TUMORI MEZENCHIMALE
• Hemangioendoteliomul epitelioid
• Angiosarcom
• Blastomul pleuropulmonar
• Condromul
• Tumora miofibroblastică peribronşică congenitală
• Limfangiomatoza pulmonară difuză
• Tumori miofibroblastice inflamatorii
• Limfangioleiomiomatoza
• Sarcom sinovial – monofazic
- bifazic
• Sarcom arterial pulmonar
• Sarcom venos pulmonar

TUMORI LIMFOPROLIFERATIVE
• Limfomul MALT(Ţesut Limfoid Asociat Mucoaselor) cu celule B marginale
• Limfomul difuz cu celule B mari
• Granulomatoza limfomatoidă
• Histiocitoza cu celule Langerhans

TUMORI VARIATE
• Hamartomul
• Hemangiomul sclerozant
• Tumora cu celule clare
• Tumora cu celule germinale:
Teratom: - matur
- imatur
Alte tumori cu celule germinale
• Timomul intrapulmonar
• Melanomul malign

TUMORI METASTATICE

2
CARCINOM BRONHOGENIC

I C. SCUAMOS ---OMS
Papilar
Bazaloid
Cu celule-clare
Cu celule-mici

II. ADENOCARCINOM ---OMS

• Adenocarcinom mixt
• Acinar
• Papilar
• Carcinom bronhioloalveolar:
-non-mucinos (cu cel Clara/pneumocite tip II)
-mucinos (cu celule caliciforme)
-mixt, mucinos şi non-mucinos sau nedeterminat
• Adenocarcinom solid cu formare de mucina:
-adenocarcinom fetal bine diferenţiat
-adenocarcinom mucinos („coloid”)
-kistadenocarcinom mucinos
-adenocarcinom cu celule „inel-cu-pecete”
-adenocarcinom cu celule-clare

III. CARCINOMUL CU CELULE MARI --- OMS

1- carcinom cu celule mari – LCC
2- carcinom neuroendocrin cu celule mari – LCNEC
3- carcinom cu celule mari combinat
4- carcinom bazaloid
5- carcinom limfoepitelioma-like
6- carcinom cu celule mari cu fenotip rabdoid

IV. CARCINOMUL SARCOMATOID - OMS

1. carcinom pleomorf,
2. carcinom cu celule fusiforme,
3. carcinom cu celule gigante,
4. carcinosarcom
5. blastom pulmonar.

V. CARCINOM NEUROENDOCRIN
1. Carcinoid tipic – bine dif
2. Carcinoid atipic – mod dif
3. Carcinomul cu celule mici – slab dif
4. Carcinomul cu cel mari neuroendocrin

VI. TUMORI MIXTE

VII. TUMORI ALE GL BRONHIALE

3
 I. CARCINOMUL SCUAMOS

• Cancerul scuamocelular era cel mai frecvent tip histopatologic de cancer pulmonar întâlnit
în ţările occidentale (recent depasit de ADK) şi totodată tipul histopatologic cel mai bine
corelat cu fumatul.
• Există o afectare predominantă netă a bărbaţilor în raportul bărbaţi / femei de 6,6 – 15/1
• DEFINITIE: -tum mg ep ce prezinta keratinizare si/sau punti intercel si care ia nastere din ep
bronhial
• SINONIM = Carcinomul epidermoid 
• EPIDEMIOLOGIE – ETIOLOGIE - >90% din celule scuamoase pulmonare apar la fumători.
Arsenicul este, de asemenea puternic asociat cu carcinom scuamos şi alte cauze 
• SITE-URI IMPLICATE -Majoritatea de carcinoamelor pulmonare scuamoase apar la nivel
central, în bronhiile lobare sau segmentare.

M
• Apare cel mai adesea la nivelul bronhiilor, particular in bronhiile segmentare
• Tumorile sunt de obicei albe sau cenusii, depinzând de severitatea fibrozei,
• solide cu depunerile de pigment de carbon focale în centru si retractate la periferie – de tip
“stea”.
• Tumora poate creste in dimensiuni si poate prezenta cavitatie
• Tumorile centrale
- formeazã mase polipoide intraluminale si/sau
- infiltreazã în tesuturile înconjurãtoare prin peretele bronhial sau
- pot sã obstrueze lumenul bronhial având drept rezultat staza, atelectazie, dilatare
bronhialã, pneumonia lipoida obstructivã, bronhopneumonia contagioasã.
• Rareori pot aparea in liniile aeriane mici periferice.

INVAZIA TUMORALA
• CSC e caract de 2 pattern-uri majore de invazie:
I -invazie intraepiteliala (in situ) +/-invaz subep – comuna la maj bronhiilor,uneori la ep gl bronhiale
sau ductelor
II -crestere endobronhiala polipoida – CSC precoce (timpuriu)
-invazie de-a lg mucoasei bronhiei inloc ep ac, cu microinvaz in submuc si implic can gland – tip
ascendent-creping-type
-mici leziuni polipoide ale mucoasei- tip descendent, penetrant-penetrating type

• CSC PERIFERIC – nodul solid, cu crestere intrabronhiolara nodulara, extensie intraep sau
ambele.In caz avans poate ajunge la peretele toracelui sau diafragm direct prin pleura
• Evolutia loc – agresiv, implicind str adiacente direct, prin contiguitate
• Metastazele la distanta - mai rare decit ADK (cele slab difer –metast precoce in creier, ficat,
supraren, tr g-I inf, nod limf)
• Recurenta locoreg dupa rez chir – mai mare decit in altele

HP
• Sint gradate in rap cu gradul de keratinizare,
formarea de perle si punti intercelulare in:
-BINE DIFERENTIATE – prez ac tras extensiv
-MODERAT DIFERENTIATE – usor de recunoscut, dar nu sint extensive
-SLAB DIFERENTIATE – prez doar trasaturi morfologice de diferentiere scuamoasa, restul
componentelor fiind de carc cu cel mari cu o rata mitotica inalta

4
 • Fasciculele de celule adopta o arhitectura de tip "trotuar", cu proeminente punti
intercelulare ce caracterizeza tumori bine diferenţiate.
• Keratinizarea este, în general prezenta şi poate duce la formarea de keratină "perle"
CSC BINE DIFERENTIAT
-invazie in stroma fibroasa
-difer scuam e evid – perle de keratina si
-keratinizare proem
-malignitatea e sug de – atipiile citolog
-nucleii hipercrom

TUMORILE MODERAT DIFERENŢIATE prezinta

• Atipia citologica pronuntata,
• cresterea activitatii mitotice, precum şi
• zonele frecvente de necroză şi hemoragie (Fig. 15-4).
• Caracteristicile keratinizarii, cum ar fi puntile intercelulare şi formarea de perle, poate sa nu
fie evidenta în astfel de cazuri .
• O necroza centrală, comedo-like este adesea observate în leziunile de grad inalt.
• Prin definiţie, producţia de mucina şi formaţiuni glandulare ar trebui să fie absente in
carcinomul cu celule scuamoase, cu toate acestea,aceste caracteristici pot fi focal prezente
în unele tumori. Pozitivitatea mucinei în celulele izolate unice nu ar trebui să arate un
diagnostic de cancer adenosquamous.
• În cazuri rare, un model de necroză centrala în insulele mici de celule tumorale pot crea un
aspect pseudoglandular care poate fi confundat cu adenocarcinom.
• În plus, unele carcinoame scuamoase pulmonare pot semana histologic cu angiosarcomul,
datorita formarii de spatii anastomotice, care sunt inconjurate de celule atipice epitelioide şi
conţin eritrocite.
• Ocazional tumorile sunt caracterizate de clarificarea celulelor, care rezultă din acumularea
de glicogen citoplasmatic (Fig. 15-5). Astfel de tumori au un prognostic similar cu carcinom
scuamos conventional şi nu se justifică clasificarea ca tip separat.

HISTOPATOLOGIC-OMS
-Keratinizare cu formare de perle si/sau punti intercel, sau cel keratinizate individual. Ac. asp
variaza cu gradul diferentierii, fiind evident in tum bine difer si mai putin evident in tum slab difer

• CSC PAPILAR -crestere exofitica si endobronhiala , +/- invazie

- rar, pattern de crestere unic
-dd cu papilomatoza scuamoasa (dificil in abs invaziei – ep scuamos din
papilomatoza scuamoasa se poate ext in gl bronhiale si nu tb conf cu invazia)
- rar carcinoamele verucoase ale plam

• CSC CU CEL CLARE - cel poligonale cu citoplasma clara

-tb difer de carc cu cel mari, ADK, metastaza de carc cu cel clare a rinich

• CSC CU CELULE-MICI – slab difer ----cu cel mici – tranf nc caract: -cromatina grosolana sau
veziculara, nucleoli proeminenti, citoplasma abundenta cu margini distincte
----cu arii de diferentiere scuamoasa

• CSC BAZALOID
– insule de cel tum cu palisadarea periferica a unor cel cu citoplasma putina si nc hipercromi,
iar in centru cel cu citoplasma abundenta si keratinizare importanta

5
 • IHC – POZ pt AE1/AE3, CK5/CK6, 34BE12, EMA, HMF G2, adesea cu CEA policlonal,
ocazional cu VIMENTINA
- NEG cu TTF1 marea maj

• Studiile imunohistochimice au o valoare limitată pentru diagnosticul de carcinom cu celule

scuamoase.
DD
1. CARCINOMUL CU CEL MARI – se bazează pe prezenţa diferenţierii scuamoase. Mucina
intracelulara focala poate fi prezenta. Chiar dacă creşterea invazivă nu este identificata, SCC
papilar poate fi diagnosticat daca exista suficiente atipii citologice.

2. Mici probe de biopsie care arată un epiteliu scuamos papilar foarte bine diferentiat, trebuie
interpretate cu prudenţă, deoarece diferentierea carcinomului papilar scuamos de un
PAPILOM poate fi dificila

3. Tipul de CARCINOM VERUCOS este foarte rar intalnit in plaman, si este inclus in
carcinoamele papilare scuamoase.

4. CARCINOMUL TIMUSULUI CU CEL SCUAMOASE -Implicarea masivă a ţesutului mediastinului

anterior poate face dificil diagnosticul difer

5. CARCINOMUL ADENOSCUAMOS -carcinomul scuamos poate să reţină pneumocitele

alveolare, care, uneori, conduce la o interpretare histologica greşită ca si carcinom
adenoscuamos. Prin definiţie, producţia de mucina şi formaţiuni glandulare ar trebui să fie
absente in carcinomul cu celule scuamoase, cu toate acestea,aceste caracteristici pot fi focal
prezente în unele tumori. Pozitivitatea mucinei în celulele izolate unice nu ar trebui să arate
un diagnostic de cancer ADENOSQUAMOUS

6. METAPLAZIA SCUAMOASA CU ATIPII CITOLOGICE DIN LEZIUNI ALVEOLARE DIFUZE (DAD) –

caracteristicile generale ale DAD, cum ar fi membrane hialine, proliferari tisulare conjunctive
septale alveolare difuze, cu hiperplazia pneumocitelor şi localizarea schimbarilor scuamoase
in jurul bronhiilor, ar favoriza un proces metaplazic.

7. În cazuri rare, un model de necroză centrala în insulele mici de celule tumorale pot crea un
aspect pseudoglandular care poate fi confundat cu ADENOCARCINOM.

8. CSC pulmonare pot semana histologic cu ANGIOSARCOMUL, datorita formarii de spatii

anastomotice, care sunt inconjurate de celule atipice epitelioide şi conţin eritrocite.

---Carcinomul scuamos bine diferentiat, tinde să se răspândească pe plan local în torace implicand
direct structurile mediastinale adiacente.

---Carcinomul scuamos slab diferentiat tinde să metastazeze precoce şi in zone indepartate.

---Tipul cu umplerea spatiului alveolar al carcinomului scuamos periferc, pare să prezinte un

prognostic mai favorabil

6
 II. ADENOCARCINOMUL

Definitie: tumora epiteliala mg cu diferentiere glandulara sau cu producere de mucina ce poate

prezenta pattern acinar, papilar, bronhioloalveolar solid cu producere de mucina sau mixt
 

Clasificare-OMS:
1.ADK mixt
2.ADK acinar
3.ADK papilar
4.K. Bronhioloalveolar
5.ADK cu prod de mucina: -Adenocarcinom fetal
-Carcinom mucinos (“coloid”)
-Chistadenocarcinom mucinos
-Adenocarcinom cu cel in “inel cu pecete”
-Adenocarcinom cu cel clare

 
Epidemiologie:
Adenocarcinomul a depasit carcinomul scuamos , considerat cel mai comun
tip histologic al cancerului pulmonar în multe tãri .
Desi cele mai multe cazuri sint vazute la fumãtori, el se dezvoltã mai frecvent decât orice alt tip
histologic al cancerului pulmonar si la persoanele ( în special femei) care nu au fumat niciodata

Macroscopie şi localizare
• unice sau multiple, dimensiuni variabile.
• şase forme macroscopice sau combinaţii ale acestora.

• FORMA CEA MAI COMUNA - O TUMORĂ PERIFERICA.

-Poate aparea ca o fibroza alb-cenusie cu indoirea (plierea) pleurei central.
-Zona centrală care sta la baza indoirii pleurei este adesea o zonă în formă de V- zona a fibrozei
desmoplazice asociata cu pigmentare antracotica.
-Invazia este identificată în zona de fibroză şi poate fi însoţită de necroză, cavitatie, şi hemoragie.
-Tumora poate fi lobulata sau slab definita cu marginile stelate.
-În tumorile mici, cu un pattern invecinatcu BAC nonmucinos unele structuri alveolare pot fi extrem
de evidente la marginea porţiunii solide a nodulului.
-Citeva adenocarcinoame periferice pot avea o consistenta gelatinoasă datorită producţiei
abundente mucina.

• A DOUA FORMA DE ADK ESTE O TUMORĂ CENTRALA SAU ENDOBRONCHIALA .

-Neoplasmul poate creste ca o placă sau polipoid cu pastrarea mucoasei de deasupra.
-Odata cu creşterea gradului de obstrucţie bronşică intraluminala, parenchimul distal poate arăta ca
pneumonie obstructiva “de aur”(lipoida).

• A TREIA FORMA ESTE DE TIP PNEUMONIE DIFUZA - condensare lobara cu

conservarea arhitecturii de bază, tipic pentru BAC mucinos

• A PATRA FORMA CONSTĂ ÎN LEZIUNI PULMONARE DIFUZE BILATERALE .

-fie noduli (mici la mari), cu implicarea tuturor lobilor;
- fie pneumonie interstiţială, datorită răspândirii pe scară largă limfatica a carcinomului.

7
 • A CINCEA FORMA, tumora invadeaza şi disemineaza extensiv de-a lungul pleurei
viscerale, formind o crustă îngroşata imitând mezoteliomul malign ( CARCINOM
PSEUDOMEZOTELIOMATOS)

• ADENOCARCINOMUL POATE PREZENTA FIBROZĂ care sta la baza, fie a unei fibroze
localizate sau fibrozei interstiţiale difuze (adenocarcinomul care apare în asociere cu fibroza
focala este destul de rar, spre deosebire de fibroza secundara centrala comuna care se
dezvoltă în adenocarcinoamele localizate periferic).

Patternul 1 este cel mai comun tip:

adenocarcinom periferic cu fibroză
desmoplazica retractand pleura de deasupra.
Patternul 2 este adenocarcinom central sau
endobronchial
Patternul 3 este condensare ca in pneumonia
difuza deseori asociată cu o creştere
bronchioloalveolara sau papilară.
leziuni pulmonare difuze bilaterale.
Patternul 4 reprezintă ingrosarea pleurala
difuza văzut în "carcinomul
pseudomezoteliomatos" (a se vedea linia
roşie).
Patternul 5 este adenocarcinom care apare pe
un fundal de fibroză

 Adenocarcinomul disemineaza în principal pe cale limfatica şi hematogena.

 Diseminarea aerogena e frecventa in carcinomul bronchioloalveolar

- se caracterizează prin răspândirea celulelor tumorale prin intermediul căilor respiratorii care
formeaza leziuni separate de tumora principală
- poate include implicarea aceluiasi lob sau lobi diferiti ipsilateral şi / sau contralateral
rezultand multicentricitatea văzuta în carcinomul cu celule bronhioloalveolare

 Adenocarcinoamele periferice ocazional răspândite pe suprafaţa pleurei mimeaza

mezoteliomul pleural.

 Aproximativ o cincime din adenocarcinoamele nou diagnosticaţe prezinta metastaze la

distanţă .

• Creierul, oasele, glandele suprarenale şi ficatul sunt cele mai comune metastataze.
• Reapariţia izolata locală după rezecţie este mai puţin frecventa la adenocarcinom decât în
alte tipuri de carcinoame cu alte celule decit celulele mici.

8
HP -1.Adenocarcinom -subtipul mixt.
• cel mai frecvent subtip, 80% din adenocarcinoamelor rezecate(1993).
• sunt întâlnite-----diferite grade de diferenţiere (bine, moderat, slab) şi
------atipia citologica (uşoară, moderată, marcata).
• Oricare din subtipurile histologice poate avea o componentă, cu o pierdere a coeziunii
celulare cu celule tumorale izolate ce umplu spatiile alveolare.
• Formele histologice majore / subtipuri sunt -acinar, -papilar, -adenocarcinom
bronchioloalveolar -adenocarcinom solid cu producţia mucina.

• Adenocarcinomul pur constând din unul dintre aceste subtipuri histologice sunt mai puţin
frecvente, comparativ cu subtipul mixt, în special în tumorile mai mari.
• Tumori bine diferentiate, moderat, şi slab diferenţiate sunt recunoscute în rândul
adenocarcinoamelor acinare şi papilare.
• Modelul bronchioloalveolar practic întotdeauna este moderat sau bine diferenţiat.

2.Forma Acinara = este caracterizata de acini şi tubi alcatuiti din

--- celule cuboidale sau columnare, care pot fi producătoare de mucina aseamănătoare glandelor
bronşice sau din--- celule epiteliale ce captusesc bronhia, inclusiv celulele Clara

Această tumora prezinta form gland. neregulate cu celule maligne,

-cu nuclei hipercromatici într-o stroma fibroblastica.

3.Forma Papilara = e caracterizata de papile cu structura papilară secundara sau tertiara care
înlocuiesc arhitectura plaminului.
Necroza şi invazia pulmonara pot fi prezente

• BAC care au structuri papilare simple in interiorul spaţiilor alveolare intacte sunt excluse de
la această definiţie.
• Celulele ce alcatuiesc adenocarcinomul papilar pot fi de la cuboidale la columnare,
mucinoase sau non-mucinoase şi in unele cazuri pot să mimeze carcinomul papilar al
glandei tiroide.
• Unele dovezi sugerează o forma micropapilara de adenocarcinom, în care apar grupuri de
papile fara un ax central fibrovascular , poate avea un prognostic nefavorabil

4.Carcinoame Bronchioloalveolare
• In carcinomul bronchioloalveolar (BAC), apare o creştere a celulelor neoplazice de-a
lungul structurilor alveolare preexistente , fără dovezi ale invaziei stromale, vasculare, sau
pleurală.
• Lărgirea septala cu scleroză este comună în carcinoamelor bronchioloalveolare, în special
in varianta non-mucinoasa.
• Atunci când există distrugere alveolara marcata cu septurile alveolare îngroşate, distincţia
între BAC sclerozant şi adenocarcinomul precoce invaziv poate fi dificilă.
• Invazia este, în general, caracterizata prin creşterea semnificativă a atipiei citologice, o
reacţie fibroblastica stromala, şi, de obicei un pattern acinar de creştere.

Varianta non-mucinoasa de BAC --------prezinta celule Clara şi/sau tipul II de diferentiere celulara.
-Celule Clara sunt celule columnare cu ---citoplasma rotunzita la polul apical şi citoplasma pal
eozinofilică.
---- Nucleul poate fi localizat apical.
-Celule de tip II (pneumocitele de tip II) sunt cubice sau in forma de cupola cu
9
 ---mici vacuole citoplasmatice sau clare cu citoplasma spumoasa.
--- Intranuclear incluziuni eozinofilice pot fi prezente

 BAC NONMUCINOASE sunt mai susceptibile de a fi tumori solitare şi pot fi asociate cu

colapsul subpleural alveolar, fibroza fără invazie aparenta anterior menţionate ca o cicatrice.

 BAC Nonmucinoase sunt compuse din cel de la cubice la cilindrice, celule proliferative de-a
lungul septurilor alveolare intacte; celulele pot avea aspect "hobnail" şi poate da proiectii în
spaţiile alveolare ca smocuri sau pseudopapillae; septurile alveolare pot fi îngroşate.

 incluziuni nucleare pot fi găsite în varianta nonmucinoasa şi pot fi PAS+ şi pozitive

apoprotein surfactant..

 Nonmucinous BACS sunt, de obicei immunopositive pentru TTF-1 şi CK7.

BAC mucinos este, prin definiţie de grad scazut, alcatuit din

-celule columnare înalte cu nuclei bazali şi citoplasma palida, uneori asemănătoare cu celulele
caliciforme, care produc cantitati variabile de mucina şi care prezintă tipic producţie de mucina cu
mucus, în jurul spaţiilor alveolare.
-Atipia citoligica este in general minima.

-Raspindirea aerogena este caracteristica, şi tumorile satelit din jurul tumorii principale sunt tipice.
-Condensarea extensiva este comuna, uneori cu un pattern lobar şi/sau pneumonic.

• BAC MUCINOS tinde să fie multicentric şi au caracteristic producţie de mucina, aceasta

poate determina consolidarea lobara asemanatoare pneumoniei.
• BAC Mucinos e format din celule columnare inalte cu abundenta mucina citoplasmatica
apical şi nuclei mici orientati bazal, creştere de-a lungul septurilor alveolare intacte;
septurilor alveolare sunt, de obicei, subţiri şi delicate
• BAC mucinos poate forma smocuri de celule discontinue pe suprafata septului alveolar sau
proiectii în spaţiile alveolare –pseudopapile sau poate umple spaţiile alveolare cu mucina

• În general, BACS sint immunopositive pentru CEA şi B72.3

• BAC mucinoase sunt, de obicei immunonegative pentru TTF- 1 şi poate fi immunopositive
pentru CK20.

• Rareori BAC sunt formate dintr-un amestec de celule mucinoase şi non-mucinoase. BAC
mucinos şi nonmucinos poate fi solitar, multifocal sau consolidat (lobar de exemplu),
ultimele doua fiind interpretate ca răspândire aerogena. Cele mai întâlnite BAC
solitare sunt- subtipul nonmucinos.

10
 5. Adenocarcinomul solid cu prod de mucina
• este compus din fascicule (grupuri) de celule poligonale lipsite de acini, tubuli si papile dar
cu mucina prezenta in cel puţin 5 celule tumorale, în fiecare din cele două cimpuri,
confirmate histochimic pentru mucina.
• Carcinoamele scuamoase şi carcinoamele pulmonare cu celule mari pot prezenta rare
celule, cu producţie intracelulara de mucina, dar acest lucru nu indică clasificarea ca
adenocarcinom.

a. Adenocarcinomul fetal (adenocarcinom bine diferenţiat fetal, adenocarcinom

pulmonar de tip fetal, tumora pulmonara endodermala asemănător plaminului fetal)

Variantă distinctiva de adenocarcinom compus din :

-elemente glandulare alcatuite din tubuli bogati in glicogen,
-celule non-ciliate care seamănă tubilor pulmonari fetali.
• Vacuolele de glicogen subnucleare şi supranucleare dau tumorii aspect endometrioid .
• Sint prezente celulele poligonale ce formeaza morule rotunde cu citoplasma abundenta,
eozinofila, fin granulara.(aseamănătoare cu morulele scuamoase în adenocarcinoamelor
endometrioide).
• Unele cazuri indică un pattern celular clar.
• Rar, adenocarcinoame fetale sunt asociate cu alte tipuri histologice de cancer pulmonar,
inclusiv cu alte subtipuri de adenocarcinom.
• Cele mai multe adenocarcinoamelor fetale sunt bine diferenţiate; (Nakatani s.a. - a descris
recent o variantă desemnata adenocarcinomului fetal slab diferenţiat).
• Când adenocarcinom fetal este asociat cu o stroma sarcomatoasa primitiv blastica tumora
este clasificata ca blastom pulmonar.

• adenocarcinom fetal este un adenocarcinom pulmonar primar mai puţin frecvent care
apare atât în bărbaţi şi femei, în general, ca o masă solitara asimptomatica central sau
periferic .
• Vf de incidenţă în deceniul al patrulea. Majoritatea adenocarcinoamelor fetale sunt bine
diferenţiate, cu toate acestea, o variantă slab diferentiata pot apărea rar.
• Adenocarcinomul fetal este histologic similar componentei epiteliale a blastomului
pulmonar, dar au trasaturi clinice distincte

• Tumora este caracterizata de tubili marginiti de celule columnare bogate in glicogen, care
seamănă cu plamanul fetal între 10 şi 15 săptămâni de vârsta gestaţională.
• Structurile glandulare tubulare seamănă glandelor endometriale, cu vacuolizare
supranuclear şi subnuclear, precum şi celule tumorale columnare ce conţin citoplasma
bogata in glicogen, care este PAS+ şi mucin-.
• morulele au formă rorund-ovală, compuse din celule poligonale care conţin citoplasma
granulara abundenta eozinofila intercalate în cadrul glandelor tumorale.
• Stroma benigna inconjuratoare conţine celule fusiforme palide, greu de remarcat în
interiorul ţesutului conjunctiv myxomatos.

• celulele tumorale sunt

+immunopositive cu EMA, TTF-1, CAM5.2, CEA, AE1/EA3, Gata-6, şi β-catenin şi
-immunonegative cu S-100, receptorul de estrogen, progesteron, desmin, p53, , şi synaptophysin.

11
 • tumorile de grad înalt au dezorganizare glandulara fără morule, zone mari de
necroză,stroma desmoplazica şi zone de tranziţie intre mai multe patternuri histologice de
adenocarcinom.
•
• celulele tumorale în varianta de grad înalt contin nuclei mari, cu nucleoli proeminenţi, şi
anisonucleoza.

b. ADK mucinos "coloid "

•Este o leziune identică cu cea din tractul gastro-intestinal, cu aparitia lacurilor de mucina
care conţin insule ale epiteliului neoplazic.
• Celulele epiteliului în astfel de cazuri pot fi extrem de bine diferenţiate, şi, uneori, celule
tumorale plutesc în lacurile de mucina
-Mucina abundenta în spaţiile alveolare,
-grupuri de celule tumorale sunt prezente în insulele de mucina, -
-celule epiteliale mucinoase columnare la niv peretelui alveolar fibros,ingrosat.
Tumora este formata din insule de mucina ce inunda spatiile aeriene şi se răspândeste în alveola
adiacenta. La ob mic celulele neoplazice sunt dificil de observat.

c.Chistadenocarcinomul mucinos
• Este o tumoră bine delimitata,
• care poate avea o capsulă parţială tesut fibros.
• Central există transformari chistice cu producere de mucina şi
• epiteliul mucinos neoplazic se dezvoltă de-a lungul peretilor alveolari

d.Adenocarcinomul cu celule in “inel cu pecete”

• Este de obicei o forma focala asociata cu alte subtipuri histologice de adenocarcinom.
Excluderea unui metastaze, în special din tractul gastro-intestinal este importanta.
• celulele tumorale conţin mucina citoplasmatica abundenta care împinge nucleul la
periferie, invazia stromala a cartilajului adiacent bronşic (stânga).

e.Adenocarcinomul cu celule clare

• Această caracteristică morfologică este de cele mai multe ori focala, rareori poate fi
componentă majoră a tumorii (adenocarcinom cu celule clare) şi poate să apară în oricare
dintre modelele majore ale adenocarcinomului.
• Carcinomul renal metastatic este un element important în astfel de cazuri.

IHC
• Caracteristicile imunohistochimice ale adenocarcinoamelor variază oarecum cu subtipul şi
gradul de diferenţiere.
• Exprimarea markerilor epiteliali (AE1/AE3, CAM 5.2, antigenul epitelial de membrana, şi
antigen carcinoembrionic) este tipic.
• CK7 este mai frecvent exprimat decit CK20 .
• TTF-1 este de obicei prezent, în special tumorile bine diferenţiate. În cazurile TTF-1
pozitive,tireoglobulina negativa ajută la excluderea metastazei de carcinom tiroidian.
• Colorare pentru apoproteina surfactantului este văzuta mai puţin frecvent decât TTF-1, dar
este mai problematică, din cauza absorbţiei surfactantului de către cel tumorale
metastazante din jurul plaminului. Tumorile mucinoase,in special BAC pot reprezenta
excepţii, fiind TTF-1 negative şi pozitive pentru CK7 şi în mod frecvent CK20 

DD

12
 • ADENOCARCINOM METASTATIC -- istorie de carcinom primar şi prezinta leziuni multiple în
plămâni. (dc leziunea în plămâni este solitara, diferenţierea între primar şi carcinom
metastazat poate fi mai dificila.)
---Prezenţa heterogenitatii subtipurilor histologice este caracteristica adenocarcinom pulmonar –
ac. caracteristică e de ajutor în difer tumorii pulmonare primare de adenocarcinoamele metastatice,
deoarece aceastea din urmă tinde să fie mai omogena.
---Prezenţa unui carcinom bronchioloalveolar (BAC) component favorizează adenocarcinomul
primar al pulmonului peste o metastază. Cu toate acestea, unele adenocarcinoame metastatice, se
poate raspandi foarte rar de-a lungul septurilor alveolare şi mimeaza carcinom bronchioalveolar.
--- Până la 60% din adenocarc.pulmonare exprima proteine ale surfactantului (SP-A, pro-SP-B, pro-
SP-C)
---Factorul de transcriere tiroidian 1 (TTF-1) , este exprimat în până la 75% din adenocarc.
pulmonare.
---Adenocarcinoame metastatice, cu excepţia carcinoamelor tiroidiene sunt negative pentru TTF-1.
---Mucina- şi colorarea+ pt tireoglobulina ajuta la diferentierea carc. metastatic tiroidian de un adk
pulmonar.
---Citokeratina (CK) 7 şi CK20 pot fi de asemenea utile în diferenţierea unui carcinom primar de un
adenocarcinom metastazat . Cele mai multe adenocarcinoame pulmonare au un CK7 pozitiv, CK20
negativ. O excepţie este BAC mucinous, care este de obicei pozitiv pentru CK20 şi negativ cu TTF-1.
---Diferenţierea unui BAC mucinous de o metastaza a adenocarcinomului de colon, care este, de
asemenea, tipic CK20 pozitiv, este ajutata de pozitivarea pentru gena homeobox CDX2 .
---Antigenul specific de prostată si fosfataza acidă pot identifica originea metastazelor
adenocarcinoamelor de prostată şi de sân.

• MEZOTELIOMUL MG - examen clinic, macroscopic, microscopic ca si imunohistochimic si/sau

electronomicroscopic.
---O cercetare tipica ar trebui să includă o coloratie pt mucina, pan citokeratina, şi cel puţin 2
markeri generali pt adenocarcinom (de exemplu, CEA, CD15, sau MOC 31), un marker specific
pentru adenocarcinomul pulmonar (TTF-1) şi 2 markeri pt mezoteliom (de exemplu, calretinin,
citokeratina 5/6) .
---Examinat la microscopul electronic, microvilii mezoteliomului malign sunt mai subţiri decât cei ai
adenocarcinomului pulmonar. În mezoteliomul malign, raportul dintre lungimea/ diametrul >10
adeseori

• AAH - Diferentierea unui BAC mic periferic nonmucinos de AAH poate fi dificila.
--- Carcinomul bronchioalveolar nonmucinos este, de obicei> 5 mm, cu stratificare celulara marcata,
densitate mare de celule şi suprapunere a nucleilor marcata, cromatina nucleara grosolana şi
prezenţa nucleolilor, transformarea celulelor columnare cu aglomerari celulare, şi grupari
micropapilare.
---AAH prezinta de obicei, nu mai mult de una din aceste caracteristici.
---Atipia marcata a pneumocitelor poate fi întâlnita adiacent fibrozei pulmonare şi asociata cu leziuni
alveolare. În ultima situaţie o istorie de pneumonie sau inainte de chimioterapie / radiaţii este de
mare ajutor. În ambele situaţii, prezenţa unei populaţii heterogene de celule metaplazice, inclusiv
celulele ciliate, şi o lipsă relativă de aglomerari celulare si uniformitate citologica (care favorizează
adenocarcinomul) sunt importante.

• METAPLAZIA BRONHIOLARA MARCATA în leziunile fibroase, cum ar fi pneumonia

interstiţială pot fi confundate cu un adenocarcinom.
---Prezenţa papilelor sau cresterea invaziva şi mucina intracitoplasmatică abundenta sint in favoarea
adenocarcinomului.

13
III-CARCINOMUL CU CELULE MARI
DEFINITIE: carcinom nediferentiat, altul decat carcinomul cu celule mici, ce nu prezinta
caracteristicile citologice si arhitecturale ale carcinoamelor cu celule mici, a celor glandulare sau a
celor cu diferentiere scuamoasa
1- carcinom cu celule mari – LCC
2- carcinom neuroendocrin cu celule mari – LCNEC
3- carcinom cu celule mari combinat
4- carcinom bazaloid
5- carcinom limfoepitelioma-like
6- carcinom cu celule mari cu fenotip rabdoid
MACROSCOPIE SI LOCALIZARE
• LCC apare tipic ca o masa periferica mare depistata la radiografia toracica, dar care se poate
dezvolta si subsegmentar sau la nivelul bronhiilor mari.
• Tumora deseori invadeaza pleura viscerala, peretele toracic sau structurile vecine.
• Pe sectiune are consistenta moale, culoare roz-cafenie, frecvent prezinta necroza, ocazional
zone hemoragice si rar cavitatie.
• LCC sunt de obicei carcinoame cu localizare periferica, cu exceptia carcinoamelor bazaloide
care au patern de crestere caracteristic, sub forma de proliferari exofitice bronsice.
STADIALIZARE SI INVAZIE
• Metastazele apar cel mai frecvent la nivelul limfoganglionilor hilari sau mediastinali, apoi la
nivelul pleurei, ficatului, oaselor, creierului, limfoganglionilor abdominali si pericardului.
• Micrometastazele la nivelul ganglionilor hilari nu au importanta semnificativa in prognosticul
tumorilor aflate in stadiul I.

-LCC combinat cu LCNEC, LCC cu fenotip rabdoid si carcinomul bazaloid au prognostic mai prost decat
LCC clasic.
-Diverse studii au evidentiat prognosticul mai bun al carcinomului limfoepitelioma-like, precum si
raspunsul mai bun al acestuia la tratamentul chimioterapic si radioterapic.
-LCNEC este deseori gasit la diagnostic in stadiile III-IV.
-Carcinomul bazaloid este frecvent operabil la prezentare, dar are un prognostic mai prost decat
celelalte carcinoame cu celule mari, iar metastazele la nivelul creierului sunt mai frecvente.

C. cu cel mari sunt caracterizate prin lipsa formaţiunilor glandulare, papilare, acinare sau ale
keratinizarii. Tumorile cresc de obicei, in fascicule coezive de celule mari lipsite de stroma, cu
pleomorfism nuclear cu anaplazie marcata

• NUCLEII sunt de obicei

-mari si rotunzi- ovalari, -cu nucleoli eozinofili proeminenti -şi frecvente mitoze anormale.
• Arii neregulate de necroză sunt prezente.
• CITOPLASMA este adesea abundenta şi eozinofila

Variantele histologice includ:

1. - o variantă cu celule clare caracterizată prin citoplasmă clară abundenta;
2. - o variantă pleomorfa caracterizata prin celule tumorale bizare, sarcom-like, multinucleate
sau multilobate şi
3. - o variantă rabdoida cu citoplasma abundenta puternic eozinofila ce conţine spirale din
filamente intermediare intracitoplasmatice
4.- o altă formă distinctiva este caracterizata prin abundenta leucocitelor polimorfonucleare
împrăştiate in toata stroma

14
Colorarea imunohistochimică a acestor tumori poate fi variabila, dar coexprima adesea
-citokeratinele cu greut molec mică si -vimentina.
1. Carcinomul cu celule mari (LCC)
 este o tumora slab diferentiata, diagnosticul facandu-se dupa excluderea carcinomului
scuamos, adenocarcinomului sau a celui cu celule mici.
 Apare sub forma de fascicule sau cuiburi de celule poligonale mari cu nucleoli proeminenti
si citoplasma moderata.
 Ultrastructural sunt comune diferentierile minime scuamoase sau glandulare.

2. Carcinomul neuroendocrin cu celule mari (LCNEC)

• se prezinta sub forma de cuiburi celulare organoide, patern trabecular, poate forma rozete
sau palisadare perilobulara.
• Diferentierea neuroendocrina este sug. de celulele tumorale mari poligonale cu citoplasma
moderata pana la abundenta, nucleolii sunt frecventi, proeminenti, prezenta lor facand
diferentierea de un carcinom pulmonar cu celule mici.
• Nr mitozele pleaca de la 11 (media este de 75 de mitoze)/ 2mm patrati (10 HPF).
• Zonele mari de necroza sunt comune.
Palisadare la periferia cuiburilor de celule tumorale , -rozete, -necroza şi -mitoze numeroase

• Diferentierea neuroendocrina este confirmata imunohistochimic, utilizand markerii:

cromogranina, sinaptofizina si NCAM (CD56).
• Pozitivitatea la un singur marker este suficienta pentru diagnostic.
• Aproximativ 50% din LCNEC exprima TTF-1, iar expresia CK 1, 5, 10, 14, 20 (34beta E12) este
neobisnuita.
• LCNEC e in general immunopositive for TTF-1, pan-keratin, and CK7,
immunonegative for CK34βe12 (difer LCNEC de carc basaloid

3.Carcinomul neurendocrin cu celule mari combinat

= asociaza componentele de - adenocarcinom, -carcinom scuamos, -carcinom cu celule gigante
si/sau -carcinom cu celule fusiforme.
• Un procent mic din LCNEC sunt heterogene histologic.
• Asocierea cu carcinomul cu celule mici este incadrata la varianta de carcinom cu celule mici
combinat.

4. Carcinom bazaloid
-prezinta patern de crestere nodular solid sau trabecular anastomotic cu palisadare periferica.
-Celulele tumorale sunt relativ mici, monomorfe, fusiform-cuboidale cu nuclei moderat
hipercromatici, cromatina fin granulara si nucleoli absenti sau prezenti focal.
-Citoplasma este redusa, dar moldingul nuclear este absent.
-Rata mitozelor este mare (inalta) 15-50 mitoze/2mm patrati.
-Diferentirea scuamoasa este absenta.
- Majoritatea carcinoamelor bazaloide au degenerescenta hialina sau mucoida la nivelul stromei.
-Spatiile chistice sunt intalnite frecvent.
-Comedo necroza este comuna.
-Rozetele apar la 1/3 din cazuri.

 Markerii imunohistochimici pentru diferentierea neuroendocrina sunt negativi, in general.

-In 10% din cazuri este posibila pozitivitatea la un marker neuroendocrin in mai putin de 20% din
celulele tumorale.
-Pozitivitatea la 34betaE12 este posibila.
15
-Carcinoamele bazaloide nu exprima TTF-1

5. Carcinomul limfoepitelioma-like
• se caracterizeaza printr-un patern de crestere sincitial, cu - nuclei veziculosi mari,
- nucleoli proeminenti eozinofili si
- infiltrat limfocitar marcat (abundent).
• Reactia limfoida proeminenta este formata din limfocite mature amestecate cu plasmocite si
histiocite, ocazional neutrofile sau eozinofile.
-Componenta limfoida este prezenta chiar si la nivelul metastazelor.
• Rar prezinta depozite de amiloid intratumoral.
• ARN-ul EBER-1 este prezent in nucleii mari ai celulelor neoplazice.

6. Carcinomul cu celule clare

 celulele tumorale poligonale mari cu citoplasma clara sau spumoasa.
 Celulele pot sa nu contina glicogen citoplasmatic

7. Carcinomul cu celule mari cu fenotip rabdoid

• cel putin 10% din celulele tumorale trebuie sa fie cu diferentiere rabdoida - celule ce contin
globule citoplasmatice eozinofile, filamente intermediare ce pot fi pozitive la vimentina si
CK.
• Acest tip de carcinom este foarte rar.
• Se pot observa mici zone de adenocarcinom si este posibila expresia la markeri
neuroendocrini.

DD
 CARCINOMUL SCUAMOS SLAB DIFERENTIAT in care sunt prezente zone de keratinizare
si/sau punti intercelulare si
 ADENOCARCINOMUL TIPUL SOLID in care sunt prezente minim 5 picaturi (vezicule) de
mucina pe cel putin doua campuri la obiectiv mare.

• DD al LCNEC se face cu CARCINOIDELE ATIPICE (AC) si cu CARCINOMUL BAZALOID. LCNEC

se diferentiaza de AC prin indexul mitotic inalt (≥ 11 mitoze/2mm patrati) si de obicei mai
multa necroza extensiva. 34betaE12 este tipic negativ in LCNEC.

• Carcinomul bazaloid trebuie diferentiat de

- CARCINOMUL SCUAMOS SLAB DIFERENTIAT. Initial au fost descrise doua forme de
carcinom bazaloid, unul pur si unul mixt, in prezent cel mixt este considerat varianta
bazaloida a carcinomului scuamos.
- CU CARCINOMUL CU CELULE MICI, desi este alcatuit din celule mici si are rata mitotica
inalta, in carcinomul cu celule mici raportul n/c este mai mare si cromatina nucleara este
mai mult veziculara decat fin granulara.

• Infiltratul inflamator marcat, caracteristic in carcinomul limfoepitelioma-like, poate orienta

diagnosticul spre o PSEUDOTUMORA INFLAMATORIE, LIMFOM MALIGN sau HIPERPLAZIE
LIMFOIDA PRIMARA A PLAMANULUI. IHC permite diagnosticul de carcinom
limfoepitelioma-like si expresia la CD8+ a infiltratului limfocitar.

• Carcinomul pulmonar cu celule clare se aseamana cu o METASTAZA DE CARCINOM CU

CELULE CLARE CU ORIGINE RENALA, TIROIDIANA SAU LA NIVELUL GLANDEI SALIVARE. Daca
apar diferentieri celulare scuamoase sau glandulare tumora este calsificata ca varianta cu
celule clare a carcinomului scuamos sau a adenocarcinomului.

16
 CARCINOMUL ADENOSCUAMOS
Definitie:
= carcinom ce prezinta ambele componente: de carcinom scuamos si adenocarcinom (adk),
fiecare cuprinzand cel putin 10% din tumora.
• Frecventa carcinomului adenoscuamos este intre 0,4-4% din carcinoamele pulmonare.
• Majoritatea pacientilor sunt fumatori

Macroscopie si localizare
-Carcinoamele adenoscuamoase sunt localizate la periferia plamanului si pot prezenta fibroza
centrala.
-Sunt asemanatoare macroscopic cu celelalte carcinoame pulmonare, altele decat cele cu celule mici.

Stadializare si invazie
Metastazele prezinta de obicei combinatia ambelor componente, scuamoasa si glandulara, ca la
tumora primara.
Invazia acestui tip de carcinom este similara celorlalte carcinoame pulmonare, altele decat cele mici.
Metastazeaza timpuriu si au prognostic prost.

HP
-Criteriul de 10% a fiecarei componente este arbitrar.
-Unele carcinoame scuamoase prezinta focal mucina la coloratiile histochimice, componenta de
adenocarcinom este mai usor de diagnosticat daca prezinta patern acinar, papilar sau bronhiolo-
alveolar.
-Diagnosticul de adenocarcinom este dificil daca prezinta patern solid cu formare de mucina. Pentru
diagnosticul de adenocarcinom se cere prezenta a mai mult de 5 picaturi de mucina/1HPF(High
Power Field-camp la obiectiv mare).

• Cele doua componente pot fi separate sau amestecate.

-Una dintre cele doua componente poate fi predominanta sau se pot gasi in proportii egale.
-Gradul de diferentiere al fiecarei componente este variabil si nu este interdependenta intre cele
doua componente.

• Alaturi de cele doua componente mai poate fi prezenta o componenta de carcinom cu celule
mari, neschimband diagnosticul de carcinom adenoscuamos.
• Caracteristicile stromale cu sau fara inflamatie apar ca la celelalte carcinoame pulmonare,
altele decat cele cu celule mici.
• Au fost descrise cazuri cu stroma amiloid-like, ca in neoplasmele de glanda salivara.
• Caracteristicile ultrastructurale sunt cele ale adk si a celor scuamoase, iar clasificarea tumorii
se face la microscopia optica

IHC
- exprima CK AE1/AE3, CAM5.2, KL1, CK7,
- de obicei este negativ la CK 20.
- Este pozitiv la EMA si exprima TTF-1 in componenta de adk.

17
IV.CARCINOMUL SARCOMATOID
• Definitie = carcinoamele sarcomatoide sunt un grup de carcinoame pulmonare slab
diferenţiate altele decit cu celule mici care prezinta o diferentiere sarcomatoasa sau sarcom-
like (fusiforme şi/sau celule gigante). Cinci subgrupuri sunt în prezent recunoscute:

1. CARCINOM PLEOMORF,
2. CARCINOM CU CELULE FUSIFORME,
3. CARCINOM CU CELULE GIGANTE,
4. CARCINOSARCOM
5. BLASTOM PULMONAR.

• Epidemiologie
- Tumori rare, ~ 0.3-1.3% din toate tumorile maligne pulmonare.
- Varsta medie la diagnostic este de 60 de ani,
- Raportul intre sexul masculin /feminin este aproape 4/1.
- Blastoamele bifazice sunt excepţionale, ac afecteaza bărbaţii şi femeile, în mod egal, în
deceniul al patrulea de virsta.

• Etiologie
-Fumatul este principalul factor; mai mult de 90% dintre pacienţii cu carcinom pleomorf sunt
fumători.
-Unele cazuri pot fi legate de expunerea la azbest. 
• Localizare
-centrale sau periferice.
- predilecţie pentru lobii superiori.
- Carcinoamele pleomorfe sunt de multe ori tumori periferice mari, cu o tendinta de a invada
peretele toracic.

MACROSCOPIC
• Tumorile periferice sunt de obicei
-mai mari de 5 cm,
-bine circumscrise,
-gri, galbene sau aramii cremoase,
-granulare, mucoide şi/sau hemoragice pe suprafaţa de sectiune,
-cu necroză semnificativa.
• Tumorile endobronsice sesile sau pediculate sunt
- mai mici şi
- de multe ori pot sa infiltreze parenchimului pulmonar subiacent.
• Blastoamele periferice pulmonare sunt
-semnificativ mai mari decât cele mai multe NSCLC, cu un diametru in medie de 10 cm.
 

Invazia tumorala si stadializare

• Aceste tumori foarte agresive, metastazeaza pe scara larga in aceleasi localizari ca NSCLC,
inclusiv localizari neobişnuite, cum ar fi esofagul, jejunul, rectul şi rinichii.
• Tumorile periferice se prezinta de obicei intr-un stadiu mai avansat decât leziunile centrale.
• În general, stadiul în diagnostic este similar cu cel raportat pentru alte tipuri de cancer
pulmonar altele decit cele cu celule mici.
18
 1. Carcinomul Pleomorf
= carcinoame slab diferenţiate altele decit cu celule mici, (şi anume carcinomul cu celule
scuamoase, adenocarcinomul sau carcinomul cu celule mari ce conţin celule fusiforme şi/sau celule
gigante) sau, un carcinom continid numai celulele fusiforme şi gigante.

• Componenta celulara fusiforma sau giganta ar trebui să reprezinte cel puţin 10% din
tumora . (Sectiunile histologice au aratat carcinoame cu alte celule decit celule mici, şi
anume adenocarcinomul, carcinomul cu celule scuamoase sau subtipuri de carcinom cu
celule mari, strâns asociate cu cel puţin 10% celule maligne fusiforme şi/sau celule gigante).
• Celulele fusiforme mitotic active aranjate într-un model de creştere fascicular sau
storiform au diferite aparitii morfologice variind de la epitelioide la mezenchimale,
ocazional, cu caracteristici ale celulelor musculare netede.
• Celulele neoplazice gigante discoezive sunt poligonale, uni/multinucleate şi au citoplasma
abundenta eozinofilă şi nuclei pleomorfi.
• Stroma poate fi fibroasa sau mixoida, frecvent infiltrata inflamator, uneori cu neutrofile.
• Emperipolesis este adesea prezenta şi se observa frecvent invazia vaselor mari cu necroză
extensivă.
• Rareori, carcinoamele cu celule scuamoase au o componentă angiosarcomatoida care a
fost numita carcinom pseudoangiosarcomatos. Acest lucru este caracterizat de anastomoza
canalelor căptuşite de celule epitelioide anaplazice, agregate focal în pseudopapile şi care
formează spaţii umplute cu eritrocite

2. Carcinomul cu celule fusiforme

Această variantă este definita ca un carcinom cu alte celule decit celule mici alcătuit doar din celule
tumorale fusiforme.
• Identic cu componenta celulara fusiforma a carcinomului pleomorf, cuiburile coezive şi
fasciculele neregulate de celulele maligne prezinta hipercromie nucleara şi nucleoli
distincti.
• Pattern-uri specifice de adenocarcinom, carcinom cu celule scuamoase, celule gigante sau
carcinom cu celule mari nu sunt observate.
• Infiltrat limfocitoplasmatic dens focal si raspindit înconjoară şi pătrunde in masa tumorala.
• Cazuri rare cu proeminente infiltrate inflamatorii pot semana cu tumori inflamatorii
miofibroblastice.

3. Carcinomul cu celule gigante

= Carcinomul cu alte celule decit celule mici este compus din foarte multe celule tumorale gigante
pleomorfe şi/sau mononucleate.

• Identic cu componenta celulara giganta a carcinomului pleomorf, aceasta tumora este

compusă în întregime din celule gigant şi nu are patternuri specifice de adenocarcinom,
carcinom cu celule scuamoase sau carcinom cu celule mari.
• În general, există un bogat infiltrat inflamator, de obicei, neutrofile, care frecvent invadeaza
celulele tumorale. (initial s-a crezut ca reprezinta fagocitoză de către celulele tumorale, dar
reflectă, mai probabil, emperipolesis (penetrare activă a leucocitelor în celulele tumorale).

• Această tumori este compusa din:

-celule foarte mari, multinucleate şi bizare.
-nucleii sunt pleomorfi, şi de multe ori multilobati.
-celulele tumorale nu sunt coesive şi au tendinţa de a disocia unele de altele.

19
HP
1. Celule discoezive gigante pleomorfe, mari, adesea bizare, cu nuclei multilobulati sau
multinucleati.
2. Infiltrate inflamatorii ce includ numeroase neutrofile.
3. Neutrofilele pătrund adesea in citoplasma celulelor tumorale gigant (emperipolesis).

4. Carcinosarcomul
Această variantă este definita ca o tumora malignă cu un amestec de carcinom si sarcom şi care
conţine elemente sarcomatoase diferenţiate, cum ar fi malignizarea cartilajului, osului sau
muşchiilor scheletici.

• TUMORA ESTE BIFAZICĂ,cu un amestec de

-carcinom pulmonar cu alte celule decit celule mici convenţional şi
-sarcom adevărat care conţine elemente diferenţiate.

• Componenta carcinomatoasa poate fi-carcinom cu celule scuamoase (45 - 70%), urmată de

-adenocarcinom (20 - 31%), precum şi
-carcinom cu celule mari (10%).

• O componentă epiteliala care seamănă cu aşa-numitul adenocarcinom fetal de grad înalt

poate apărea în aproape 20% din cazuri, dar stroma blastomatoasa a blastomului pulmonar
lipseşte.

• In carcinosarcoame se observa stroma maligna in cantitate mare si numai focare mici de

carcinom.

• O componentă importantă a acestor sarcoame este adesea sarcomul cu "celule

fusiforme“slab diferenţiat dar o căutare atentă arată întotdeauna arii specifice de
diferenţiere sarcomatoasa, cel mai adesea rabdomiosarcom, urmat de osteosarcom sau
condrosarcom sau combinaţii de osteosarcom şi condrosarcom.
• Poate exista mai mult de o componentă stromala diferenţiata.

• În timp ce in focarele metastatice, apar de obicei, componente caracteristice atât epiteliale

şi mezenchimale, leziunea poate conţine doar un singur pattern.

5. Blastomul pulmonar
Este o tumoră bifazică care conţine
- o componentă epiteliala primitiva ce poate semana cu adenocarcinomul bine diferenţiat
fetal şi
- o stroma primitivă mezenchimala, care ocazional, prezinta focare de osteosarcom,
condrosarcom sau rabdomiosarcom.

• Blastomul pulmonar prezinta un pattern histologic bifazic cu

-glande maligne cu pattern de creştere tubular care seamănă cu bronhiolele fetale, încorporate într-
un
-mezenchim sarcomatos cu aspect embrionar.

20
 • TUBULII au celule neciliate bogate in glicogen şi stroma primitiva aseamănătoare cu cele
observate în plamanii fetali între 10-16 de saptamani de sarcina (stadiul pseudoglandular de
dezvoltare pulmonară)
- pot fi bine diferenţiati, asemănători cu cei raportati în adk fetale bine diferenţiate, dar sunt de
obicei mai puţin abundente.
- tubuli sunt tapetati de un epiteliu pseudostratificat, cu celule columnare neciliate cu citoplasma
clara sau uşor eozinofilă. Nucleii cel. epiteliale sunt ovali sau rotunzi relativ uniformi, dar poate
apare atipia citologica (celule mari multinucleate).
• Glandele prezinta adesea vacuole subnucleare sau supranucleare, dind un aspect
endometrioid. Vacuolele citoplasmatice sunt datorate glicogenului abundent, uşor de
demonstrat în coloratia periodic acid Schiff.
• Ar putea exista mici cantităţi de mucina în lumenele glandulare, dar mucina intracelulara
este neobişnuită.
• Similar adenocarcinoamelor fetale,se pot vedea structuri scuamoase sub forma de cuiburi.
• Celulele stromale, în general, au o configuraţie blastom-like. Există o condensarea a
celulelor ovale mici şi a celulelor fusiforme într-o stroma mixoida în jurul glandelor
neoplazice, similar cu apariţia de tumori Wilm in rinichi.
• Focarele mici de sarcom cu celule fusiforme de tip adult(cel mai frecvent prezentind un
model de fascicular sau storiform) pot fi prezente.
• Focare de elemente diferenţiate sarcomatoase, cum ar fi rabdomiosarcom, condrosarcom
sau osteosarcom pot fi găsite.

Blastoamele pulmonare sunt bifazice cu componenta

-epiteliala maligna
-mezenchimala maligna
• Componentela epiteliala pulmonara a blastomului se compune din glande căptuşite de
celule columnare umplute cu vacuole cu glicogen ce seamana cu adenocarcinomul fetal.
- Morulele squamoide pot fi observate în componenta epiteliala a blastomului pulmonar.

• Mezenchimul în blastomul pulmonar este histologic primitiv, constând în celule fusiforme

pina la ovale într-o stroma mixoida, uneori cu focare de sarcom de tip adult, incluzind
osteosarcom, condrosarcom sau rabdomiosarcom.

IHC - Carcinom pleomorf, fusiform si/sau cu cellule gigante

• Exprimarea markerilor epiteliali în carcinomul pleomorf cu componenta fusiforma şi/sau cu
celule gigant nu este necesara pentru diagnostic atât timp cât există o componentă a
carcinomului cu celule scuamoase, adenocarcinomului, sau carcinomului cu celule mari.
• Deoarece aceste tumori sunt slab diferenţiate, în unele cazuri, anticorpii cheratină şi EMA
sunt necesare pentru a demonstra diferenţierea epiteliala în componenta sarcomatoida.
• Atunci când carcinoamele cu celule fusiforme pure nu reuşesc să coloreze cu nici un marker
epitelial, separarea de un sarcom poate fi dificilă.
• Celulele tumorale de multe ori co-exprima citokeratina, vimentina, antigenul
carcinoembriogenic, şi markerii pt muschi neted.
• TTF-1 poate fi pozitiv în carcinoamele cu celule gigant 
Carcinosarcomul
• Componenta epiteliala a carcinosarcomului se poate colora cu anticorpi pt cheratină.
• Condrosarcomul este pozitiv la proteina S-100 şi
• rabdomiosarcomul la markeri musculari.
 Blastomul pulmonar
• Adenocarcinomul fetal component al blastomului pulmonar este
-pozitiv pentru markeri epiteliali (cheratină, EMA şi CEA) şi
-poate fi pozitiv pentru markeri neuroendocrini, cum ar fi chromogranina A.

21
 • Celulele tumorale pot exprima, de asemenea, hormoni specifici, cum ar fi calcitonina,
peptidul eliberator de gastrina, bombesina, leucina şi encefalin- metionină, somatostatina
şi serotonina. Acest tip de colorare il imită pe cel observat în tubii pulmonari fetali in curs de
dezvoltare.
• Componenta epiteliala a blastomului se coloreaza difuz, cu anticorpi la markeri epiteliali,
cum ar fi citokeratina, antigen carcinoembriogenic, şi antigenul epitelial de membrană.
• Blastomul pulmonar rar se coloreaza cu alfa-fetoproteina.
• Antigenul cel Clara şi apoproteina surfactantului sunt exprimate în celulele epiteliale şi în
special în morule. Aceste antigene pot fi, de asemenea, observate în tubii pulmonari fetali in
curs de dezvoltare, care arată o diferenţiere intre celulele Clara la 13 săptămâni de gestaţie şi
pneumocitele de tip II la 22 săptămâni.
• Celulele stromale ale blastoamelor conţin vimentina şi Actina muscular specifica.
• Desmina şi mioglobina sau proteina S-100 pot fi vazute atunci când există muschi striat sau
cartilaj.( În general, există restricţii de vimentina şi citokeratina la nivelul ţesuturilor
mezenchimale şi epiteliale, dar vimentina poate apărea în glande iar celulele stromale pot
exprima ocazional citokeratina)

V.CARCINOAME NEUROENDOCRINE
1.Carcinoid tipic –bine dif
2.Carcinoid atipic- mod dif
3.Carcinom cu cel mici – slab dif
4.Carcinom cu cel mari neuroendocrine

DEFINITIE: = tumori caracterizate prin patern de crestere organoid, trabecular, insular,

palisadat, aranjament sub forma de rozete sau de panglica (fasie), ce sugereaza diferentierea
neuroendocrina.

CLASIFICAREA TUM CARCINOIDE:

1. - CARCINOIDELE TIPICE (CT) - tumori cu < 2 mitoze/ 2mm patrati si
- necroza putina,
- dimensiuni ≥ 0,5 cm
2. - CARCINOIDELE ATIPICE (CA) - tumori cu 2-10 mitoze/ 2mm patrati
- si/sau zone de necroza.

SINONIME:
1. CT: carcinom neuroendocrin bine diferentiat,
carcinom cu celule Kultchitsky grad 1,
carcinoid matur
2. CA: carcinoid malign,
carcinom neuroendocrin moderat diferentiat,
carcinom neuroendocrin gradul 2.

LOCALIZARE:
1. CT sunt uniform distribuite la nivelul plamanului,
2. CA fiind localizate mai frecvent la periferie.
22
MACROSCOPIE
• CT si CA sunt tumori ferme, bine delimitate, culoare de la cafenie la galbena.
• CT sunt frecvent endobronsice.
• Mucoasa supraiacenta poate fi intacta sau ulcerata, poate fi observata metaplazia
scuamoasa.
• Alte carcinoide bronsice pot produce compresie la nivelul parenchimului pulmonar adiacent.
• Asocierea cu o cale aeriana nu poate fi evidentiata in tumorile cu localizare periferica.

STADIALIZARE SI INVAZIE
• La prezentare aproximativ 10-15% din CT au metastazat in ganglionii regionali si 5-10% din
cazuri la distanta in ficat/os.
•
• La prezentare, 40-50% din CA au metastaze in ganglionii limfatici regionali şi mai departe, cu
aproximativ 20% stadiul II, 15% stadiul III şi 10% stadiul IV.

HISTOPATOLOGIE-OMS
• Tumorile carcinoide sunt clasic alcatuite din celule poligonale uniforme, cu cromatina fin
granulara, nucleoli neobservabili si citoplasma eozinofila in cantitate mica pana la
moderata.
• Tumorile oncocitice au citoplasma intens eozinofila. Rar citoplasma celulelor tumorale este
clara sau poate contine melanina.
• Mucusul intracitoplasmatic este neobisnuit.
• Atipia nucleara si pleomorfismul pot fi marcate, chiar si in CT, acestea nefiind criterii de
diferentiere a CT de CA.
• Nucleolii proeminenti pot fi observati.
• O varietate de paternuri de creştere sunt întâlnite frecvent într-o tumoră.
-Paternurile cele mai frecvente sunt organoid şi trabecular, în care celulele tumorale sunt aranjate în
cuiburi, respectiv cordoane.
-Alte paternuri de crestere includ celule fusiforme, papilare, pseudoglandualre, formare de rozete
sau foliculi. Formarea de glande adevarate este rara.
• În general, există o stroma fibrovasculara inalt vascularizata, iar în unele tumori stroma este
hialinizata sau apare formarea de cartilaj sau de os.
-Amiloidul stromal este rar.
• Epiteliul respirator adiacent poate prezenta hiperplazie celulara neuroendocrina difuza,
uneori asociata cu fibroza, fiind denumita hiperplazie celulara neuroendocrina difuza
idiopatica. Aceasta este mai frecventa in asociere cu tumorile carcinoide cu localizare
periferica.
• CA prezinta necroza focala sau mitoze ( 2-10/2 mm patrati), toate paternurile de crestere si
caracteristicile citologice intalnite si in CT.

HP –CARCINOIDELE TIPICE
 Patternul clasic de creştere al tumorilor carcinoide este trabecular si organoid.
 Patternuri neobisnuite de creştere includ patternuri papilare, pseudoglandulare, foliculare,
rozete, şi celule fusiforme.
 Mai mult de un pattern de creştere este de cele mai multe ori prezent în aceeaşi tumora
 Celulele carcinoide au
-nuclei rotunzi uniformi cu cromatina fin granulara, nucleoli greu vizibili, şi

23
 **ocazional - nucleolii proeminenţi
-citoplasma eozinofilica de la puţina la moderata.
**ocazional - citoplasma clară,
- citoplasma oncocitica,
- citoplasma granulara basofila "acinica", şi
- pigment melaninic intracitoplasmatic.
 Pleomorfismul celular poate fi marcat, chiar şi într-un carcinoid tipic, şi nu este un criteriu
pentru a distinge un carcinoid tipic de un carcinoid atipic.
 Stroma este delicata şi vasculara –ocazional - colagen sticlos dens,
- stroma amiloid-like, - cartilaj metaplastic, sau - tesut osos.
 immunopositive pt: citokeratine (AE1/AE3, CAM5.2, CK7) şi
markeri neuroendocrini (cromogranin, synaptophysin, NCAM [CD56], Leu-7),
 ocazional immunopositive cu TTF-1, şi,
 immunonegative cu CK20.

HP - Carcinoidul atipic
 caract histol similare carcinoidului tipic, dar cu necroză suplimentara şi mai mult de 2
mitoze pe cimpurile de mare putere.
 Necroza este prezenta de obicei în centrul cuiburilor organoide şi poate fi punctiformă; zone
de necroza "infarct-like" pot să apară.
 Activitatea mitotica ar trebui evaluata în zonele cele mai active; în mod ideal, 3 seturi de 10
cimpuri de mare putere ar trebui să fie numărate şi apoi facuta media acestora.
 Carcinoidul atipic, ca si carcinoidul tipic, e de obicei immunopositive pentru cytokeratine
(AE1/AE3, CAM5.2, CK7) şi markerii neuroendocrini (cromogranin, synaptophysin, Leu-7,
NCAM [CD56]), şi de obicei immunonegative pentru CK20.
 În contrast cu carcinoidul tipic, cele mai multe carcinoide atipice sunt immunopositive
pentru TTF-1.

IMUNOHISTOCHIMIE
• Majoriatea carcinoidelor sunt pozitive la CK, aproape 20% pot fi negative.
• Markerii neuroendocrini ( cromogranina, sinaptofizina, Leu-7 (CD57), N-CAM (CD56)) sunt
intens pozitivi, in particular in CT; in CA coloratia lor poate fi neuniforma /focala.
• Expresia S-100 poate evidenţia prezenţa celulelor sustentaculare.
• Au fost publicate rezultate diverse privind imunoreactia acestor tumori la TTF-1, unele indică
negativiattea acestora la TTF-1, iar altele le-au găsit pozitive: aproximativ o treime din CT şi
majoritatea CA .
• Multe carcinoide sunt pozitive la CD99.
• Ki67 este mai frecvent exprimat in CA decat in CT si are legatura cu supravietuirea.
• ME a demonstrat prezenta desmozomilor si a granulelor neurosecretorii.

Carcinomul pulmonar cu celule mici sclc-oms

• DEF – tum mg ep constituita din cel mici cu citoplasma putina, margini celulare imprecis
delimitate, nc proeminenti (molding nuclear), cromatina nucleara fin granulara (aspectul
clasic de "sare si piper“), , nucleoli absenti sau greu vizibili
-cel sint rotunde, ovale sau fusiforme
-nc proeminenti - caracteristica a acestor carcinoame este aceea ca dintre doi nuclei adiacenti
(vecini) unul din ei isi muleaza forma pe cea a vecinului = molding nuclear
- necroza e tipic extensiva
-rata mitotica inalta (10/10cimpuri)

24
 -carcinom neuroendocrin de grad inalt cu pattern organoid cu palisadare perif, rozete sau
pattern pseudopapilar

• Sinonime: carcinom cu celule "in bob de ovaz", carcinom anaplazic cu celule mici, carcinom
cu celule mici nediferentiat.

Macroscopie si localizare
-Tumorile apar tipic ca mase albicioase cafenii, moi, friabile perihilare ce prezinta necroza extensiva
si frecvent implicare ganglionara.
-In plaman raspandirea tumorii se face de a lungul bronhiilor submucos si circumferential, adesea
implicind limfaticele
-Tum mari pot det compresiuni.
-Aproximativ 5% din CPCM se prezinta ca o leziune periferica in forma de moneda

Histopatologie
Paternul arhitectural include cuiburi de celule, aranjament trabecular, palisadare periferica si chiar
formare de rozete ca la alte tumori neuroendocrine.

-Celulele tumorale - sunt de obicei mai mici decat trei limfocite mici,
- au nuclei rotunzi,ovalari sau fusiformi si
- citoplasma redusa.
- cromatina nucleara este fin granulara si
- nucleolii sunt absenti sau neobsevabili.
- marginile celulare sunt rar observate, iar
- mouldingul nuclear este comun.
- rata mitozelor este inalta, cu o medie de pana la 60 de mitoze pe 2 mm patrati.
-Tumora este prin definitie o tumora de grad inalt, nu a fost identificata o faza de carcinom in situ la
acest tip de carcinom.

***La tumorile mai mari - celulele pot fi mai mari, pleomorfe, pot fi celule gigante, cromatina
nucleara este dispersata cu nucleoli proeminenti, necroza extensiva, activiatate apototica intensa si
artefacte de strivire cu incrustatii de ADN nuclear bazofil in jurul vaselor de sange - efectul Azzopardi
(ADN din celule tumorale necrotice poate ajunge depus în pereţii vaselor şi ale ţesutului conjunctiv )

-Varianta mixta de CPCM combina aceasta forma cu elemente de carcinom fara celule mici, include
celule scuamoase, celule glandulare sau celule mari si mai putin frecvent celule fusiforme si celule
gigante. Aceste tipuri de celule trebuie sa fie in procent de cel putin 10 % din totalul celulelor
canceroase.

Diagnostic diferential
 Sunt incluse
-infiltratul limfoid (limfocitar) - într-un eşantion biopsie mic, limfocitele distruse (zdrobite) pot fi
dificil de distins de CPCM fără analiza IHC(LCA, AE1/AE3 cheratină, şi CAM5.2)
-carcinoidul atipic – carcinomul pulmonar cu cel mici afişează relativ mai multa necroza,
karyorrhexis, şi mitoze decit tumorile carcinoide (tumorile carcinoide arată mai extinse colorarea cu
cromogranina)
-alte tumori cu celule-mici-rotunde-albastre si
-carcinoame primare sau metastatice altele decat cu celule mici.
 Imunohistochimia poate fi utila in diagnosticul diferential.
-Tumorile carcinoide, tipice sau atipice, nu au necroza extensiva, activitatea mitotica si apoptotica
din CPCM.

25
 - Alte carcinoame cu celule mici- rotunde-albastre, inclusiv tumorile primitive
neuroectodermale (PNET) au activitate mitotica mai mica decat cea din CPCM, sunt pozitive
la MIC-2(CD99) si negative la citokeratine(ck) sau la TTF-1.
- Pozitiviatea la ck 20 si negativitatea la ck 7 sau TTF-1 diferentiaza carcinomul cu celule
Merkel de CPCM.
- Pentru diagnosticul de CPCM trebuie urmarite --dimensiunea celulelor,
--raportul n/c,
--cromatina nucleara,
--nucleolii si
--moldingul nuclear.

Prognostic si factori predictivi Prognosticul prost include

- -stadiul avansat de boala,
- -status de performanta scazut,
- -cresterea serica a LDH sau a fosfatazei alcaline,
- -scaderea nivelurilor albuminei si a sodiului plasamatic.
- Un mic procent din tumorile aflate in stadiu limitat de boala sunt rezecabile cu
succes.
-
Carcinomul neuroendocrin cu celule mari (LCNEC)
• se prezinta sub forma de cuiburi celulare organoide, patern trabecular, poate forma rozete
sau palisadare perilobulara.
• Diferentierea neuroendocrina este sug. de celulele tumorale mari poligonale cu citoplasma
moderata pana la abundenta, nucleolii sunt frecventi, proeminenti, prezenta lor facand
diferentierea de un carcinom pulmonar cu celule mici.
• Nr mitozele pleaca de la 11 (media este de 75 de mitoze)/ 2mm patrati (10 HPF).
• Zonele mari de necroza sunt comune.

-Palisadare la periferia cuiburilor de celule tumorale , -rozete, -necroza şi -mitoze numeroase

• Diferentierea neuroendocrina este confirmata imunohistochimic, utilizand markerii:
cromogranina, sinaptofizina si NCAM (CD56).
• Pozitivitatea la un singur marker este suficienta pentru diagnostic.
• Aproximativ 50% din LCNEC exprima TTF-1, iar expresia CK 1, 5, 10, 14, 20 (34beta E12) este
neobisnuita.
• LCNEC e in general immunopositive for TTF-1, pan-keratin, and CK7,
immunonegative for CK34βe12 (difer LCNEC de carc basaloid

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
• Diagnosticul diferenţial al tumorilor carcinoide include separarea de ALTE TUMORI
NEUROENDOCRINE, precum şi de o varietate largă de alte tumori, în funcţie de citologie sau
paternul carcinoid. Este dificil de facut diagnosticul diferential pe preparatele mici obtinute la
aspiratia bronhoscopica cu ac fin. Tumoretele carcinoide se aseamana cu CT si se pot distinge
numai prin dimensiuni, fiind mai mici de 5 mm diametru.
• TUMORILE NE (NEUROENDOCRINE) DE GRAD INALT, LCNEC SI SCLC, se diferentiaza prin
rata mitotica inalta, peste 10 mitoze/2 mm patrati; in mod normal, numarul mitozelor este cu
mult peste 10 si se diferentiaza usor de CA. Prezenta ariilor mari de necroza nu pledeaza
pentru CA. Paternurile pseudogladular si gland-like din tumorile carcinoide pot fi gresit
interpretate ca adk, cc. mucoepidermoid si cc. adenoid-chistic. Adk prezinta, de obicei, mai
multa atipie celulara, productie de mucina si expresie mai slaba a markerilor NE decat
carcinoidele. Cc. mucoepidermoide sunt neagtive la markerii NE, dar produc mucina.
• Componenta solida A CC. ADENOID-CHISTIC poate fi gresit interpretata ca si carcinoid, dar
aceste celule sunt negative la markerii NE. Paternul sub forma de cuiburi organoide al

26
 tumorilor carcinoide poate fi confundat cu paraganglioamele, care sunt foarte rare in plaman
si pozitivitatea celulelor sustentaculare la S100 poate crea confuzii, carcinoidele
diferentiindu-se de paraganglioame prin pozitiviatea lor la CK.
• TUMORA GLOMICA poate fi asemanatoare carcinoidelor, dar este pozitiva la EMA si negativa
la markerii NE.
• CARCINOIDELE CU CELULE FUSIFORME pot fi confundate cu o varietate de tumori
mezenchimale, in particular cu tumorile musculaturii netede; cromatina granulara si
organizarea in cuiburi organoide din carcinoide, precum si imunohistochimia adecvata fac
diferetierea intre aceste tumori.
• Carcinoidele cu patern papilar proeminent pot mima UN CARCINOM DE SAN SAU DE
PROSTATA. Arhitectura poate fi aceeasi, dar nucleii in cancerul de san/prostata au cromatina
mai veziculara. IHC poate fi de ajutor pentru a face diferenta, in timp ce PSA este pozitiv in
cancerul de prostata, markerii NE si TTF-1 sunt negativi.
SINDROAME PARANEOPLAZICE
SINDROAME PARANEOPLAZICE (Modern Surgical Pathology 2009)

Sindromul Cushing (ACTH) -Carcinom Neuroendocrin

(cu celule mici –bine si slab diferentiat)

Sindromul Carcinoid Carcinom Neuroendocrin

(cu celule mici –bine si slab diferentiat)

Hiponatremia (ADH) Carcinom Neuroendocrin

(cu celule mici – slab diferentiat)

Sindromul Lambert-Eaton (miopatic-miastenic) Carcinom Neuroendocrin

(cu celule mici – slab diferentiat)

Neuropatie senzoriala Carcinom Neuroendocrin

(cu celule mici – slab diferentiat)

Hiperparatiroidism (PTH) Carcinom cu celule scuamoase

Ginecomastia (HCG) Toate tipurile de carcinom

Clubbing of fingers and hypertrophic pulmonary osteoarthropathy Toate tipurile de carcinom

Degenerare cerebeloasa(cerebellar) corticala Toate tipurile de carcinom

TUMORI NEUROENDOCRINE (sint descrise in amanunt mai sus)

27
Tumorile cu morfologie neuroendocrina (OMS 2004)
Criterii de dg pt tumorile neuroendocrine
Carcinoid tipic
O tumora cu morfologie carcinoida şi mai puţin de 2 mitoze pe 2 mm2 (10 cimpuri ob mare), lipsite
de necroză şi cu dimensiuni de 0,5 cm sau mai mari
Carcinoid atipic
O tumora cu morfologie carcinoida cu 2-10 mitoze/2 mm2 (10 HPF) sau necroza (adesea
punctiformă)
Carcinom neuroendocrin cu celule mari
1. O tumora cu o morfologie neuroendocrina (cuiburi organoide, palisadare, rozete, trabecule)
2. Rata ridicata de mitoze: 11 sau mai multe/2 mm2 (10 HPF), valoarea medie de 70/2 mm2 (10 HPF)
3. Necroza (adesea zone mari)
4. Caracteristicile citologice ale NSCLC: dimensiune mare a celulelor, raportul nucleu/citoplasma
scazut, cromatina veziculara, grosiera sau fin granulara, şi/sau nucleoli frecventi. Unele tumori au
cromatina nucleara fina şi lipsesc nucleoli, dar se califică drept NSCLC, din cauza dimensiunii mari a
celulelor şi citoplasma abundenta.
5. Colorare imunohistochimică pozitiva pentru unul sau mai multe markeri NE (altii decât enolaza
neuron specifica) şi/sau granule NE la microscopia electronica.
Carcinomul cu celule mici
Dimensiuni mici (mai mici decât limfocitele)
1. Citoplasma putina
2. Nuclei: cromatina nucleara fin granulara, nucleoli absenti sau estompati
3. Rata crescuta de mitoze (11 sau mai multi pe mm2 (10 HPF), valoarea medie de 80 pe 2 mm2 (10
HPF)
4. Adesea necroza pe zone mari

METASTAZE PULMONARE
28
 Plamanul este una dintre cele mai comune de localizari ale metastazelor viscerale ale
tumorilor maligne ale organelor interne. Cele mai multe metastaze pulmonare sunt multiple şi
bilaterale. O metastază izolata ce apare ca o leziune "monedă" este mult mai rar, dar poate fi
observata în 9% din cazuri. Diferentierea intre o leziune primara de o metastază solitară pulmonara
poate fi dificila dc este bazata numai pe morfologie. O abordare multidisciplinară care implică o
examinare clinica şi radiografica aprofundată, o istorie clinica detaliata, precum şi aplicarea tehnicilor
speciale pot fi necesare pentru a ajunge la un diagnostic definitiv.

Datorită colonizării preferenţiale in circulaţia pulmonară a celulelor tumorale, porţiunile

subpleurale periferice ale plămânilor sunt localizari preferate ale metastazelor hematogene. Vârsta şi
sexul furnizeaza indicii importante pentru diagnostic. Metastazele pulmonare ale osteosarcomului,
cancerului testicular, alte tumori primitive osoase şi tumori renale sunt observate predominant la
pacienţii mai tineri, în timp ce metastazele de colon şi cancer renal, sarcoame, alte tumori maligne
epiteliale sunt adesea văzute la pacienţii în vârstă.

Metastaze din tumori maligne epiteliale sunt în general mai multe, brusc a subliniat de la
parenchimului pulmonar din jur, şi o creştere rapidă. Unele forme de cancer metastatic captusesc
pereţii alveolari într-un mod care simuleaza carcinom bronchioalveolar, în special cele din colon, sân,
pancreas, stomac, rinichi şi (Fig. 15-95). Un alt pattern neobisnuit de creştere pentru carcinomul
metastatic în plămâni este o masa endobronhiala polipoida care simuleaza carcinomul bronhogenic.
În unele cazuri, diseminarea limfangitica masivă a cancerului de stomac, prostata, pancreas, sau san
prin limfaticele peribronhiale, septale, şi pleurale, fenomen numit limfangita carcinomatosa (fig. 15 -
96) . Metastazele hematogene oculte cu obstrucţie extinsă a vaselor pulmonare mici ocazional
prezenta clinic cu cord pulmonar şi hipertensiune pulmonară de origine necunoscută.

Sursele cele mai comune de carcinom metastatic pulmonar includ capul şi gâtul, tractul gastro-
intestinal şi genito-urinar. Cancerele de cap si gat metastazeaza in plamani la aproximativ 25% dintre
pacienţi. Cele mai frecvente tipuri histologice sunt carcinomul cu celule scuamoase si carcinomul
adenoid chistic de la laringe şi cavitatea orală. Toate carcinoamele din tractul gastro-intestinal sunt
de natură să metastazeze in plămâni, în special cele din stomac, pancreas şi colon. Metastazele de
adenocarcinom colorectal pot fi diferentiate de adenocarcinomul pulmonar primar prin pozitivitatea
nucleara puternica pt CDX2 şi citoplasmatica pentru CK20; adenocarcinomul pulmonar este negativ
pentru acesti markeri şi reacţionează cu anticorpi la TTF-1 şi CK7 (Fig. 15-97). Metastazele in plamani
de la sistemul genito-urinar cel mai frecvent provin de la rinichi. Metastazele carcinomului cu celule
renale sunt adesea multiple, dar se poate prezenta ca o leziune solitara care precede detectarea
clinică a tumorii primare sau se dezvoltă după mai mulţi ani de la rezectia sa. Aceste tumori sunt uşor
confundate cu tumorile pulmonare primare, cum ar fi celule tumorale clare "de zahăr" şi
adenocarcinomul cu celule clare şi metastaze de carcinom cu celule clare de la alte organe (Fig. 15-
98). Carcinoamele tractului urinar au în general un rezultat favorabil relativ după rezecţia
metastazelor pulmonare, cu rata de supravieţuire la 5 ani de 50%. Cancerul testicular reprezinta 7%-
10% din metastazele pulmonare. Carcinomul embrionar şi teratomul malign al testiculelor poate
metastaza sau ca un nodul pulmonar solitar sincron sau metacron. Depozitele metastazelor pot fi
supuse unui fenomen de maturare, prin care elementele teratomului matur sunt observate la
metastaze.Cancerul de col uterin şi cancerul uterin este cea mai comună sursă de metastaze
pulmonare din tractul genital feminin.

29