Interdisciplinaritatea s-a impus ca modalitate de abordare a
cunoştinţelor datorită tendinţelor noi mai accentuate de afirmare a unităţii ştiinţei, dar şi din cauza întrepătrunderilor dintre ele, fireşti sub raport logic din cauza caracterului de sistem al ştiinţei. Corelaţiile interdisciplinare vizează înţelegerea de către elevi a structurilor socio-economice şi culturale, a relaţiilor politice şi a mentalităţilor dominante care au generat evenimente. Faptele umane sunt bune sau rele, paşnice sau violente, nobile sau animalice, curate sau murdare sub raport etic, sunt aşa cum e şi omul: nici animal, nici înger, dar o fiinţă perfectibilă. Istoria înregistrează multe conduite umane cu semnificaţii educative pentru noi şi semenii noştri. Evaluarea unei fapte umane se face prin raportarea la valori. Fără apelul la valori, elevii înmagazinează în memoria lor date, dar nu înţeleg însă semnificaţiile umane ale faptelor şi ale comportamentului cu valoare de model oferit de eroii făuritori de istorie. "Raportarea evenimentelor la valori în lecţiile de istorie măreşte forţa lor educativă şi din această cauză conexiunile istorice şi celelalte discipline dobândesc funcţii educative."' Conexiunile interdisciplinare nu sunt univoce, fluxul informaţional nu are o singură direcţie: de la diferite discipline spre istoric. Comunicarea de informaţii se desfăşoară în ambele direcţii. Studiul literaturii, geografiei etc. beneficiază de informaţiile furnizate de istorie. Cu sprijinul conexiunilor interdisciplinare se realizează integrarea cunoştinţelor de istorie în ansamblul informaţional de care dispun elevii şi se asigură asimilarea lor mai temeinică datorită corelaţiilor logice dintre ele. Conexiunile interdisciplinare măresc posibilităţile explicative de care dispune învăţătorul, în explicaţiile date însă se impune observarea cu atenţie a principiului respectării realităţii istorice, a fidelităţii faţă de fapte. În scopul optimizării instrucţiei şi educaţiei elevilor interdisciplinaritatea istorie-literatură română prezintă un interes deosebit. Literatura analizează elementele specifice ale fenomenului literar, vizând explicarea evoluţiei lor şi a mesajului pe care îl transmite. Analiza se face cu un bagaj noţional specific disciplinei. Ea emite judecăţi de valoare asupra fenomenului literar pe care îl analizează. La istorie se pune accentul pe evoluţia literaturii care oglindeşte, prin mijloace specifice, realităţile unei epoci istorice date şi, mai ales, pe aportul pe care literatura 1-a adus la clarificarea unor idei, la răspândirea lor în masă, la crearea unui curent de opinie menit să slujească evenimentul istoric. Preocupat de relaţia istorie-literatură George Călinescu spunea:" Istoria literară este, cu anumite condiţii proprii, un capitol al istoriei generale, cel puţin sub raport fundamental căzând sub problematica teoretică şi metodologică a celei din urmă" Educaţia patriotică a elevilor se realizează mai profund prin cooperarea istorie-literatură deoarece noţiunea de patrie a adunat în decursul timpului o mare bogăţie emoţională, o valoare afectivă cu puternică forţă de dominare a atitudinilor individuale. Sentimentul patriotic nu este înnăscut, ci se formează, se canalizează în timp şi capătă forme şi expresii noi, diferite de la epocă la epocă. Nicolae Iorga spunea că:" fiecare din noi e un rezultat al trecutului omenirii întregi..." în abordarea textelor de citire cu conţinut istoric trebuie să se pornească de la descoperirea conţinutului, a mesajelor, a modului specific de exprimare. Fiecare din aceste texte poartă o fărâmă din rolul maselor în momente importante ale istoriei. Geografia patriei şi istoria sunt doi factori esenţiali ai existenţei noastre. "Geografia ne învaţă cum să păstrăm toate datele, hotarele drepte şi neştirbite, conform legilor istoriei şi s-o facem să ne ţină de cald când ne e frig, să ne fie hrană când ne e foame, să ne dea apă, apă răcoritoare când ne e sete, să ne dea putere şi lumină, ori de câte ori ne e teamă de întunericul izvodit de cei ce nu ne primesc prietenia şi ne vrăjmăşesc pe nedrept. Istoria întâlnită în toată aria ţării ne dă conştiinţa despre noi înşine, ca popor trăitor la Dunăre şi în tot cuprinsul Carpaţilor, cu spaţiile aferente spre răsărit, asfinţit şi miazănoapte,,) Corelaţia dintre geografie şi istorie este indispensabilă mai ales atunci când trebuie să formăm la elevi noţiuni despre timpul şi spaţiul în care s-au desfăşurat anumite evenimente istorice recurgându-se la hărţi. în predarea anumitor lecţii de consolidare la istorie se poate face apel şi la muzică. Copiii găsesc în muzică un mijloc de trăire emoţională şi folosirea ei contribuie la formarea şi educarea copiilor al căror profil moral este caracterizat prin dragoste de patrie, admiraţie şi respect faţă de trecutul nostru glorios, cinste, hărnicie, spirit de sacrificiu şi încredere în forţele proprii. Astfel, în fixarea lecţiei Formarea poporului român şi a limbii române s-a cântat cântecul Limba noastră, s-au dat diferite răspunsuri cu privire la limba română, răspunsuri formulate de elevi. Ei au ajuns la concluzia că limba română a însoţit poporul în istoria sa zbuciumată, dându-i putere şi încredere pentru un viitor mai bun. Motivaţia pentru realizarea interdisciplinarităţii ar fi următoarea: • se realizează un cumul bogat de cunoştinţe;
• se obţine cadrul ideal de muncă intelectuală;
• are loc socializarea elevilor prin coparticiparea lor la lecţie;
• elevii se deprind cu anumite instrumente de lucru necesare muncii intelectuale; • se foloseşte activ factorul mass-mediei. "Pe plan educativ, prin conexiunile interdisciplinare stabilite accentuăm caracterul formativ al studierii istoriei, mărimea resurselor ei de modelare a personalităţii elevilor prin apelul la valori şi modele umane". Istoria e o sursă inepuizabilă de valori şi comportamente cu valoare de model atât pentru copiii în formare, cât şi pentru adultul care caută în istorie argumente pentru deciziile şi opţiunile sale. Învăţarea interdisciplinară a istoriei conduce la înţelegerea complexă, din variate unghiuri de vedere a proceselor sociale prin surprinderea relaţiilor fundamentale de-a lungul timpului. Privită din această perspectivă, istoria ca disciplină de învăţământ promovează spiritul activ interdisciplinar prin dezvoltarea la elevi a disponibilităţilor de ; intui, de a gândi şi imagina creativ, de a memora logic, de a visa nestăvilit. FILATELIA - CORELATIV INTERDISCIPLINAR
Filatelia reprezintă o punte de legătură umană şi umanistă prin
mobilităţile umane şi valorile pe care le facilitează. Prin ceea ce sugerează, filatelia exprimă valorile estetice, etice, morale, convingerea că poate fi în totalitatea ei unită în cultură, ştiinţă, tehnică etc. Fiecare colecţie filatelică, bine organizată tematic exprimă o sinteză a evoluţiei societăţii, fiind punctări ale istoriei surprinsă pe viu. Oricare serie, grupuri de timbre, poate facilita organizarea de jocuri didactice, simulări-călătorii în realitatea parcursă în care ne înconjoară şi în cea care va urma. Imaginile diverse care reflectă viaţa economică, socială, culturală, tehnică etc., vin să scoată în evidenţă caracterul interdisciplinar de sinteză al istoriei, lăsând să se întrevadă viitoarea ei formă de generalizare, cunoştinţele se întrepătrund, se succed, se suprapun ca într-un film. Filatelia, ca un bun corelativ interdisciplinar contribuie activ la însuşirea în mod activ a cunoştinţelor şi contribuie la educarea umanistă a elevilor. Se deschide un larg orizont istorico-geografic, istorico-literar. Le măreşte dragostea pentru frumos, pentru viaţă, contribuie la dezvoltarea inteligenţei intuitive. Oricare timbru, dacă ne delimităm sfera de referinţă prin mesajul etic, estetic, cronologic, poate înlesni, mărindu-1 cu ajutorul epidiascopului realizarea unei lecţii-demers asociativ în textura faptică a diferitelor teme. Timbrele jubiliare se pot folosi atât în lecţii de limba română, cât şi în cele de istorie, cu precădere în lecţiile de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor. Exemplu- în lecţia Dezvoltarea tehnicii şi culturii în epoca contemporană se pot organiza jocuri diverse. Se pot prezenta timbre reprezentând personalităţi care au marcat o epocă: E. Racoviţă, A. Vlaicu, G. Enescu, C. Brâncuşi etc. Activitatea de colecţionar de timbre nu este simplă, ea presupunând şi un substanţial suport financiar care nu poate fi la îndemâna oricui, în cercurile de istoric se cultiva acea pasiune de colecţionar care implică căutări, corelări asociative, afective etc. căutările converg în sensul abordării interdisciplinare. Eventualele schimburi filatelice fie pe domenii de activitate sau pe teme mai mari, ar fi o modalitate eficientă de a cultiva în rândurile elevilor spiritul de pace, prietenie, preţuire a contribuţiei fiecărui popor la patrimoniul civilizaţiei. Serialele filatelice, grupate în clasoare, pe tematici, sau pe planşe, stimulează inteligenţa; aceste preocupări fie în cadrul cercului de istorie sau în afara lui duc la organizarea unor expoziţii care pun în valoare meticulozitatea în alegerea timbrelor. Schimburile filatelice între colecţionari facilitează comunicarea dintre persoane la un nivel superior, alimentând permanent dialoguri vii la lecţii şi în afara lor. Se pot organiza concursuri pe teme filatelice: de recunoaştere, de clasificare pe diferite teme. La lecţia Biserica şi viaţa religioasă se pot prezenta timbre reprezentând ctitorii ale marilor domnitori moldoveni: Mănăstirea Voroneţ, Mănăstirea Suceviţa, Mănăstirea Moloviţa . În tema de recapitulare şi evaluare Formarea poporului român şi a limbii române se prezintă timbre reprezentând imagini sugestive care au marcat epoca . In lecţia de final Satul-păstrător al tradiţiilor voi vorbi despre cel mai mare muzeu în aer liber din Europa - Muzeul Satului din Bucureşti. Cu această ocazie voi prezenta diferite case din regiunile ţării şi specificul fiecăreia. Se pot organiza concursuri de recunoaştere pentru dinamizarea lecţiei . Fiecare timbru în parte reprezintă o "mică" comoară imortalizată pentru prezent şi pentru cei ce vor veni după noi. Învăţând istoria prin filatelie şi fenomene istorice realizăm cel mai inedit mod de a înţelege faptele (vizual, asociativ, sugestiv).