Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDUCAŢIA INCLUZIVĂ
-SUPORT DE CURS-
Formatori:
Prof. Maria Magdalena Anghel
Prof. Corina Postelnicescu
PITEŞTI
MAI 2010
DOCUMENTE REGLATOARE
I. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie
1989, şi sunt garantate.
II. „Cetăţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ…”
III. „…şcolile trebuie să primească pe toţi copiii indiferent de condiţia lor fizică, intelectuală, socială,
afectivă, lingvistică sau de orice natură. Trebuie deci să fie incluşi copii cu dizabilităţi şi copii talentaţi,
copii ai străzii şi copii care muncesc, copii proveniţi din zone izolate, din populaţii nomade sau care
aparţin minorităţilor lingvistice, etnice sau culturale şi copii care provin din alte zone sau grupuri
dezavantajate sau marginalizate...Principiul fundamental al şcolii incluzive este că toţi copiii trebuie să
înveţe împreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de dificultăţile pe care aceştia le pot avea sau
de diferenţele care pot exista între ei. Şcolile incluzive trebuie să recunoască şi să răspundă nevoilor
diferite ale elevilor, ţinând cont de existenţa atât a unor stiluri diferite de învăţare cât şi a unor ritmuri
diferite şi asigurând o educaţie de calitate pentru toţi prin intermediul unor curriculum-uri adecvate, a
unor măsuri organizaţionale, strategii de predare, a unui anumit mod de utilizare a resurselor şi
parteneriatelor cu comunităţile din care fac parte.”
IV. România a ratificat CNUDC în 1990. Articolul 29 al CNUDC prevede că: „Educaţia copilului va fi
orientată în direcţia dezvoltării respectului de faţă de drepturile şi libertăţile fundamentale ale
omului. Educaţia copilului va fi orientată în direcţia dezvoltării respectului faţă de părinţi, propria sa
identitate culturală, limbă şi faţă de propriile sale valori. Educaţia copilului va fi orientată în direcţia
dezvoltării la maximum a potenţialului copilului în ceea ce priveşte personalitatea, talentele şi abilităţile
mentale şi fizice.”
VI. „Educaţia preşcolară se adresează tuturor copiilor, inclusiv celor cu cerinţe speciale care au
nevoie de recuperare/reabilitare şi de integrare. Pentru copiii cu cerinţe educative speciale, integraţi în
învăţământul preşcolar, se respectă în totalitate legislaţia în vigoare, precum şi principiile care
fundamentează protecţia şi educaţia acestei categorii de copii.”
- educaţia părinţilor
Domenii de interes :
EDUCAŢIE INCLUZIVĂ
- Un nou pas pentru educaţia timpurie în România –
Fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice şi Educaţia este un drept fundamental al omului
particulare. (toţi copiii trebuie să aibă dreptul la o educaţie
Educaţia este continuă, ea începe în primele gratuită şi de calitate)
Un învăţământ pentru toţi, împreună cu toţi
momente ale vieţii şi durează cât aceasta. terminarea
Copiii au un rol de jucat în societate după
Fiecare act de îngrijire este un demers educativ, iar
şcolii, indiferent de diferenţe sau deficienţe
interacţiunea activă cu adultul este definitorie. Separarea ne limitează înţelegerea reciprocă
Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe Diferenţele dintre oameni sunt normale.
care i le oferă rutina zilnică, interacţiunile cu ceilalţi, Diferenţele conduc la progres.
progres
Diferenţele presupun respect,respect nu toleranţă şi nici
organizarea mediului şi activităţile de învăţare. milă.
Învăţarea copilului mic se realizează prin explorări Adaptare a şcolii şi a sistemului de educaţie la
şi
nevoile elevului.
experienţe în situaţii de joc.
Dreptul la şanse egale presupune accesul la servicii
de calitate, iar universalitatea accesului la serviciile de
educaţie timpurie trebuie garantată de politicile naţionale.
COD DE BUNE PRACTICI
EDUCAŢIA INCLUZIVĂ
INDICATORI
Persoanele se adresează unele altora în moduri care confirmă valoarea lor individuală
Şcoala se străduieşte să adapteze clădirea în aşa fel încât aceasta să fie accesibilă tuturor
Politicile de formare continuă sprijină cadrele didactice în efortul lor de a răspunde la diversitatea
elevilor
Politicile pentru copiii cu CES vizează stimularea participării la activităţile obişnuite din clasă
S-a elaborat o strategie, prin care părinţii sunt încurajaţi să devină parteneri în proecesul de
învăţare al copiilor lor
Elevii sunt încurajaţi să-şi asume răspunderea pentru propria lor învăţare
OBSERVAREA COPIILOR
limbaj
modelaj
relatiile cu copiii
folosirea jucariilor
concentrarea atentiei
folosirea jucariilor
preferintele jucarii
Domenii de inregistrare
1. Dezvoltarea fizică:
2. Dezvoltarea emoţională:
aflaţi cum se simte copilul în raport cu sine, prin observaţii în timp şi cu atenţie;
3. Dezvoltare socială:
daca coopereaza
amenajaţi spaţiul în aşa fel încât copilul să poată lucra singur şi cu ceilalţi;
oferiţi resurse materiale pentru fiecare copil pentru a opta să se joace cu ceilalati;
aranjaţi materialele şi echipamentele în aşa fel încît mai mulţi copii să aleagă să se joace
împreună;
aranjaţi perioade mai lungi de joc, astfel ca orice copil să poată coopera prin joc;
4. Dezvoltarea intelectuală:
Ce culori cunoaste
Recomandari pentru activitati um defineste (daca defineste prin folosinta sau poate defini
categoriile)
luaţi în consideraţie fiecare copil, când daţi indicaţii în jocuri didactice sau libere;
acordaţi atenţie modurilor în care copiii rezolvă problemele, mai curând decât
soluţiilor;PROCESUL, NU PRODUSUL
5. Dezvoltarea limbajului
antrenaţi fiecare copil să folosescă vorbirea corect, prin încurajare şi folosrea unor mijloace cât
mai variate de stimulare.
permiteţi copilui timpul necesar pentru a-şi cunoaşte propriile emoţii şi sentimente;
amenajaţi spaţiul în aşa fel încât copilul să poata lucra şi singur şi cu ceilalţi;
EVALUAREA CERINŢELOR/NEVOILOR
1.IDENTIFICAREA CERINŢELOR
DEFICIENŢELE DE AUZ
SEMNE DE AVERTIZARE
Copilul, înainte de a începe să rezolve o sarcină, se uită să vadă ce fac ceilalţi colegi
Ca reacţie la faptul că nu aude, copilul poate părea timid, retras sau chiar încăpăţânat, neascultător
Elevul poate avea reţineri în a participa la activităţi care presupun discuţii şi conversaţie, nu râde
la glume sau nu înţelege umorul
Este capabil să înţeleagă mai bine mimica, mişcările corpului şi informaţiile contextuale
cauze ereditare
Naştere prematură
Meningită
Supradoze de medicamente
Cauze necunoscute
Adaptări la clasă
Cadru medical
Audiolog
DEFICIENŢE DE VEDERE
SEMNE DE AVERTIZARE
Mimică specială
CAUZE
Infecţii oculare
Afecţiuni cerebrale
Xeroftalmia
Orbire datorată scăldatului în ape infestate
ADAPTĂRI LA CLASĂ
Dacă este sensibil la lumină, nu-l aşezaţi lângă fereastră, permiteţi-i să poarte o şapcă cu cozoroc
Pentru textele scrise la calculator, se vor folosi dimensiuni mari pentru font-uri
încurajaţi, lăudaţi
Calculatorulabacul
DIZABILITĂŢI INTELECTUALE
SEMNE DE AVERTIZARE
Vorbirea
Înţelegerea limbajului
Jocul
Mişcarea
Comportamentul
Cititul şi scrisul
CAUZE
Afecţiuni intrauterine
Accidente şi boli
Cauze psihosociale
Cauze necunoscute
ADAPTĂRI LA CLASĂ
Copiii care au tendinţa de a se plimba prin clasă vor fi aşezaţi în bănci lângă perete
Se va încerca găsirea unei persoane(voluntar, profesor de sprijin), care să vină în anumite zile,
pentru a se ocupa de acel copil
Se vor folosi obiecte concrete pe care să le mânuiască, nu doar lucrul cu hârtia şi creionul
Se va marca clar sfârşitul unei activităţi, cât şi începutul unei activităţi noi
Rezolvarea începe cu ceea ce ştie deja copilul, apoi se trece la o etapă ami dificilă
Daţi copilului să exerseze de mai multe ori rezolvarea aceleiaşi sarcini, dar nu trebuie exagerat
O anume deprindere trebuie exersată cu diverse materiale
2.Adaptarea curriculară
ETAPE
4) Cum puteţi încuraja o mai mare participare a copilului la alte activităţi şcolare?
Structura
Daca CDS – curriculumul la decizia scolii - exprima valente noi, democratice si de descentralizare
ale elaborarii si curriculare la nivelul unei institutii scolare, la nivel individual - acest lucru se realizeaza
prin operatiile de adaptare, diferentiere si personalizare.
Ce este?
Acest tip de organizare vizeaza in esenta adaptarea procesului de instruire la posibilitatile aptitudinale, la
nivelul intereselor cognitive, la ritmul si la stilul de invatare al elevului.
Politica educationala de diferentiere curriculara exprima trecerea de la ‘o scoala pentru toti’ la o ‘scoala
pentru fiecare’.
Aceasta strategie de organizare curriculara se inscrie in reforma curriculara din Romania, fiind
recomandata:
Cum se face?
Din perspectiva profesorului diferentierea experientei de invatare a unui elev poate avea in vedere:
continuturile
metodele de predare – invatare (instruire)
mediul psihosocial al clasei
standardele de performanta etc.
Se poate realiza pentru unul sau mai multi elevi si presupune mai intai o evaluare a distantei elevului
respectiv fata de obiectivele (de norma, ale programei) instruirii… Realizarea propriu-zisa poate
presupune programe de recuperare (ratrapare) – pentru cei ce nu ating nivelul de cunostinte cerut de
programa, dar si programe speciale, de imbogatire sau aprofundare pentru elevii care depasesc nivelul
general al unui grup scolar.
Diferenţierea curriculară înseamnă reflecţia asupra predării şi învăţării în modalităţi noi şi diferite,
în mod continuu şi flexibil. Din această perspectivă nu poate fi vorba de un început şi de un sfârşit, de
lucruri corecte sau incorecte, de reţete sau de ‘ingrediente’ infailibile. Este vorba mai degrabă o filosofie
lucrativă despre cei care învaţă, despre predare şi despre învăţare. A aborda astfel lucrurile constituie o
strategie eficientă de predare-învăţare, cu focalizare pe curriculum.
Literatura in acest domeniu este in dezvoltare, dar conceptiile despre ce anume inseamna copiii
supradotati sunt destul de variate. Printre caracteristicile definitorii ale acestui grup de copii se disting:
1. Continuturile curriculare pentru elevii dotati si talentati ar trebui sa fie organizate asa incat sa
includa idei, probleme si teme mai elaborate, mai complexe si mai profunde.
2. Curriculum-ul pentru acesti elevi ar trebui sa permita dezvoltarea si aplicarea deprinderilor de
gandire creativa si productiva.
3. Continuturile curriculare ar trebui sa-i faca pe elevi capabili sa exploreze constant
cunostintele si informatiile noi, sa dezvolte o atitudine de valorizare a studiului.
4. Curriculum-ul ar trebui sa incurajeze deschiderea catre selectivitate si sa foloseasca resurse
specializate si adapatate.
5. Prin curriculum este necesar sa se promoveze initiativa proprie, precum si invatarea si
dezvoltarea auto-dirijata.
6. Curriculum-ul pentru acesti copii ar trebui sa sustina dezvoltarea capacitatii de cunoastere de
sine si de intelegere a relatiilor cu altii, cu institutiile sociale, cu natura si cultura.
7. Evaluarile curiculare pentru acesti elevi ar trebui conduse in concordanta cu principiile
prioritare stabilite, cu accent pe abilitatile de gandire supramedii, pe creativitate si excelenta
in performanta si produse.
Principii si obiective de adaptare curriculara la copiii cu CES
In mod traditional copiii cu dizabilitati (deficiente, handicap) a fost scolarizati separat, in scoli
speciale care aveau (si unele au si acum) un curriculum special, distinct. In prezent, in şcolile incluzive –
care au aparut si la noi sunt cuprinsi, alaturi de elevii scolii si elevi cu CES – cei cu dizabilitati/ handicap,
dar si cu tulburari si/sau dificultati de invatare etc).
- a promova dezvoltarea spirituală, morală, socială şi culturală a elevilor şi de a-i pregăti pe toţi elevii
şcolii pentru oportunităţile, responsabilităţile şi experienţele vieţii.
In stabilirea unui curriculum al şcolii (generale) cu referire particulară pentru elevii cu CES, ar
trebui să se ţină seama de următoarele principii:
- cerinţele tuturor elevilor, care devin priorităţi pe măsură ce elevii se apropie de viaţa de adult, de
exemplu, aspecte de educaţie personală şi socială, deprinderi de bază şi deprinderi de gândire;
- cerinţele unor anumite grupuri de elevi sunt importante, de exemplu, dezvoltarea deprinderilor de
comunicare pentru elevii care au dificultăţi de exprimare (vorbire) şi ascultare;
- cerinţele specifice ale unor elevi trebuie luate in considerare, de exemplu kinetoterapie, logopedie sau
programe speciale de educaţie fizică;
- să permită elevilor să-şi exprime preferinţele, să-şi comunice nevoile, să aleagă, să ia decizii şi să aleagă
acele opţiuni după care se conduc sau pe care le respectă ceilalţi oameni;
- să promoveze capacitatea de a-şi susţine singuri cauza sau de a se folosi de diversitatea sistemelor de
susţinere şi sprijin;
- să pregătească elevii pentru viaţa de adult, asigurând cel mai mare grad de autonomie posibil şi să-i
sprijine în a stabili relaţii de respect reciproc şi dependenţă unii faţă de ceilalţi;
- să ducă la creşterea gradului de conştientizare şi înţelegere de către elevi a mediului în care trăiesc şi a
lumii înconjurătoare;
- să le ofere o gamă largă de experienţe de învăţare în fiecare dintre etapele şcolare, potrivit vârstei.
• Pentru a interveni cu succes asupra copiilor cu dificultăţi de învăţare, este nevoie de a înţelege mai
bine dezvoltarea copilului, mai precis, etapele pe are aceasta le străbate. Este bine să ne amintim
cum achiziţionează elevii şi cum utilizează imaginile mentale, sau ideile şi simbolurile, cum
comunică prin gesturi, jocul, desenul şi limbajul oral şi scris.
• Este important sa ştim de asemenea şi ce experienţă personală are fiecare elev, interesele,
sentimentele, mediul său de dezvoltare, punctele sale forte şi nevoile sale, gradul în care se
adaptează la situaţii noi şi la mediul sau social.
• Implicare eficientă.
• Citire şi scriere
• Structură şi orientare
• Organizarea activităţii.
• Sprijin personalizat.
Implicare eficientă. Aceşti elevi au nevoie de a se implica în procesul de predare-învăţare ca toţi ceilalţi
elevi. Modul în care ii implicăm trebuie să fie însă un demers multisenzorial explicit care ii ajută să
avanseze. De aceea profesorii nu trebuie să piardă timpul cu activităţi repetitive asupra elementelor pe
care ei le-au achiziţionat decât în cazul în care acesta vizează formarea unui automatism sau dezvoltarea
unei aptitudini.
Citire şi scriere
• 2. Citire şi scriere Si ei trebuie să înveţe să scrie şi să citească. Pentru mulţi dintre ei însă citirea,
ortografia şi calculul matematic prezintă dificultăţi de aceea metodele pentru ca ei să înveţe aceste
elemente trebuie alese cu grijă.
Structură şi orientare. Pentru a duce la bun sfârşit achiziţiile şcolare ei au nevoie de structură şi de o bună
orientare. Pentru că au dificultăţi în a organiza informaţia care vine de la simţuri, şi de multe ori nu pot să
prevadă, trebuie să le furnizăm un cadru structurat de învăţare în clasă şi să îi prevenim permanent de cele
ce urmează, ce dorim de la ei.
Imagine de sine pozitivă. Au nevoie să îşi formeze o imagine pozitivă despre ei înşişi. Nu putem să le
determinăm aptitudinile şi să le înţelegem comportamentele decât dacă ne apropiem de sentimentele
fiecăruia. Numai când îşi împărtăşesc preocupările şi sentimentele ei pot să achiziţioneze siguranţă şi
echilibru.
Sprijin personalizat. Au nevoie de profesori care să înţeleagă modul lor de învăţare. Un elev care are un
ritm lent se va simţi dezorientat în faţa unui profesor care vorbeşte rapid sau este foarte repezit.
Tipuri de interventie
Interventia generala
• Adaptarea curiculara
• Individualizarea
• Ideal este ca elevii să înveţe în clasă, sub supravegherea unui profesor sensibil la cerinţele lor, care
îi ajută şi le îndrumå modul de învăţare. Iată care se consideră a fi caracteristicile unei clase ideale
• Elevilor nu trebuie să le fie frică de un sistem bazat pe succes sau eşec, ci trebuie så participe
împreunå cu profesorul la evaluarea randamentului muncii lor;
• În cea mai mare parte a timpului, profesorul vorbeşte cu elevii, nu către ei, îi ascultă atent şi
zâmbitor când aceştia îi povestesc mici întâmplåri din viaţa clasei.
RELATIILE CU ELEVII
• Raporturile ce se stabilesc cu fiecare elev în parte sunt foarte importante. Elevul trebuie să simtă
că este apreciat ca individ, nu ca un număr dintr–o listå. Astfel, elevii vor participa la procesul de
învăţământ după posibilităţile fiecăruia, profesorii trebuind să–şi adapteze metodele pedagogice în
consecinţă.
• să cunoască dificultăţile de învăţare ale elevilor, modul în care se manifestă acestea şi domeniile
în care se manifestă;
• să se asigure că elevii ståpânesc bine aptitudinile necesare nivelului în care sunt încadra¡i;
MIJLOACE
• Elevii cărora le este greu să urmărească lecţiile pot folosi materiale audio–vizuale (filme, albume,
diapozitive, desene etc.) sau obiecte, ce vin în completarea prezentării orale a materiei. Pentru
elevii ce nu au o memorie prea bună, ideile esenţiale trebuie scrise pe tablă sau o foaie de lucru.
• În timp ce ceilalţi elevi îşi continuă activitatea, profesorul poate acorda câteva minute, la sfârşitul
expunerii, pentru a lămuri sau a face un rezumat pentru elevii cu dificultăţi de învăţare.
• Se poate recurge şi la alte metode de învăţare individualizată. De exemplu, dacă un elev nu poate
scrie la fel de repede ca şi ceilal¡i sau are dificultăţi cu ortografia, unul dintre colegi îl poate ajuta;
sau profesorul poate înregistra expunerea, permiţând acestui elev să lucreze în ritmul propriu.
Individualizarea
• Individualizarea presupune lucrul în grup sau individual şi identificarea unor sarcini diferite
pentru a răspunde diverselor nevoi de învăţare. Individualizarea răspunde uneori prin
personalizare ecuaţiilor de învăţare şi dezvoltare a unor copii. Pentru a evalua şi acoperi nevoile
de ordin personal ale unor copii, profesorul cunoaşte şi proiectează sarcini unice, personalizate,
pentru predare-învăţare la anumiţi elevi.
Tipuri de individualizare
• Analiza sarcinilor
• Învăţarea eficientă
• Lucrul în grup
• Utilizarea calculatorului
• Abordarea multisenzorială.
Adaptarea curriculară
Curriculum ca proces
• În literatura de specialitate cuvintele cheie pentru această operaţiune sunt : curriculum responsiv,
curriculum flexibil, curriculum individualizat, curriculum ca ocazie socială.
• Curriculum trebuie adaptat la nevoile copiilor nu invers. Şcolile trebuie să ofere oportunităţi
curriculare care să răspundă diferitelor abilităţi şi interese ale copiilor.
Factorii adaptării
• Conţinutul propus,
• Obiectivele; experienţele de învăţare legate de acest conţinut exprimabile prin obiectivele propuse,
• Implicarea în activitate.
– ABORDARE GENERALĂ-
Structura
Scopul final al PSP este de a raspunde cerintelor (necesitatilor) individului pentru a asigura
dezvoltarea sa, mentinerea si îmbunatatirea autonomiei si favorizarea integrarii sociale. Planul de servicii
permite asigurarea coerentei si complementaritatii interventiilor si de a le focaliza asupra cerintelor
individului, tinând cont de contextul familial si de mediul sau de viata.
– stabilirea cerintelor prioritare ale dezvoltarii individului, în relatie cu fortele si potentialul sau;
– definirea scopurilor, a serviciilor, programelor sau interventiilor asupra individului, a familiei sau a
mediului, în timp;
– definirea responsabilitatilor, potrivit resurselor si serviciilor disponibile, pâna la atingerea
scopurilor privind dezvoltarea. Coordonarea acestor activitati implica colaborarea tuturor
partenerilor: copilul/elevul însusi, cei ce asigura serviciile, reprezentantii comunitatii etc.
– stabilirea unui program de realizare a acestor scopuri;
– promovarea drepturilor si intereselor individului si asigurarea calitatii serviciilor oferite.
PSP constituie deci un ansamblu de scopuri, fixate de o echipa inter (multi) disciplinara. Aceasta
trebuie sa actioneze o anumita perioada de timp în conditiile date si trebuie sa raspunda cerintelor elevului
privitor la dezvoltare si învatare, tinând cont de fortele acestuia si achizitiile anterioare.
PSP este deja un document prevăzut în diverse acte normative (2001, 2002 etc)
Acest document ar trebui sa fie elaborat de către managerul de caz în colaborare cu echipa
multidisciplinară a serviciului de evaluare complexă (de la protectia copilului), alţi specialişti
colaboratori, cu participarea nemijlocită a familiei si, după caz, a copilului.
familia pentru:
Serviciile sau intervenţiile specifice - destinate ameliorării condiţiei unui copil cu dizabilităţi în
vederea includerii sale sociale - se desprind din planul de servicii personalizat. Acest plan trebuie să
servească unui scop clar definit si să conducă la îndeplinirea obiectivelor specifice pentru fiecare arie de
intervenţie identificată în etapa anterioară de evaluare complexă.
- participarea familiei;
- resursele de care dispune familia si comunitatea pentru a pune în practică planul de servicii
personalizat.
Oferirea serviciilor
I. verificarea modului de furnizare a serviciilor în limita de timp stabilită, de exemplu, prin rapoarte
verbale sau în scris din partea părinţilor sau a celor care oferă serviciul respectiv;
II. identificarea la timp a problemelor (de exemplu, probleme logistice sau procedurale) în legătură
cu asigurarea serviciilor specializate sau cu participarea familiei, pentru a putea opera
schimbările necesare în planul de servicii;
III. colaborarea cu familia si cu furnizorii de servicii pentru a remedia problemele, de exemplu,
asistarea părinţilor sau a copilului în rezolvarea problemei transportului;
IV. identificarea dinamicii progreselor copilului si a familiei în îndeplinirea obiectivelor;
V. comunicarea directă cu familia si cu profesioniştii care oferă serviciile specializate pentru
identificarea problemelor, stabilirea modificărilor si rezolvarea conflictelor;
VI. revizuirea planului de servicii personalizat în funcţie de schimbările care apar;
VII. modificarea sau rezilierea contractului cu familia, atunci când este cazul;
VIII. evaluarea modului în care implementarea planului de servicii personalizat ajută copilul si
familia sa la îndeplinirea scopului propus; evaluarea se realizează cu participarea specialiştilor
colaboratori si a familiei;
IX. transmiterea informaţiei monitorizate către părţile implicate si interesate – servicii, profesionişti,
copil si familie;
X. organizarea si coordonarea sesiunilor de lucru ale echipei multidisciplinare;
I. păstrarea documentaţiei scrise în legătură cu toate activităţile monitorizate, inclusiv a rapoartelor
solicitate profesioniştilor care oferă serviciile specializate.
Închiderea cazului
Relaţia profesională dintre familie, copil si echipa de specialişti trebuie să încurajeze autonomia
familiei si să nu creeze dependenţă. Scopul acestei relaţii este acela de a obţine un potenţial maxim de
autonomie si funcţionare a familiei.
Asistarea copilului si familiei se realizează până în momentul în care nivelul achiziţiilor si
progreselor copilului satisface obiectivele planului de servicii personalizat si familia are capacitatea de a
utiliza toate resursele disponibile, conform legislaţiei în vigoare, pentru a se autosusţine.
Încheierea relaţiei profesionale trebuie să fie discutată cu familia încă de la începutul intervenţiei
si trebuie pregătită pe parcursul desfăşurării planului de servicii. Managerul de caz trebuie să se asigure că
familia a înţeles termenii de încheiere a relaţiei profesionale si că acest lucru nu înseamnă că, la nevoie,
aceasta nu va mai avea acces la informaţii si servicii.
Definitie
Programul de interventie personalizat (PIP) este un instrument de planificare si coordonare, ca si
planul de servicii personalizat (PSP). Amândouå fac ca individul så aibå o viziune cât mai completå a
nevoilor sale; asigurå continuitatea, complementaritatea si calitatea serviciilor ca råspuns la diversele sale
cerinte. PIP constituie o parte a PSP; el este un instrument de lucru permanent pentru unul sau multi
membri ai echipei care îsi coordoneazå interventiile în directia realizårii scopurilor stabilite în PSP, pentru
persoana respectivå.
Din acest motiv, planurile serviciilor se desfasoarå un timp mai îndelungat, fatå de programele de
interventie, care constituie doar o etapa sau o parte a întregului. Pentru a elabora un plan de servicii ce
înglobeazå mai multe domenii, trebuie constituitå o echipå interdisciplinarå, în timp ce pentru realizarea
unui program de interventie este necesarå o echipå restrânså. Ea se compune doar din persoane calificate.
De exemplu, logopezii vor stabili un program de interventie în domeniul lor de activitate.
Se face diferentierea între planul serviciilor si programul de interventie pentru a pune în evidentå
cele douå nivele distincte de decizie si de planificare a unui program de sprijin a unei persoane cu
dificultå¡i de învåtare. In realitate, aceste douå instrumente sunt complementare si fac parte din acelasi
proces ce constå din planificarea interventiilor necesare pentru a råspunde cerintelor individului. Acolo
unde se încheie planul serviciilor, prinde viata programul de interventie. Procesul de planificare este
incomplet dacå unul sau altul dintre aceste douå elemente nu se realizeazå.
Chiar dacå se vorbeste de programe de interventie aflate în coordonarea unor organizatii, în cazul
centrelor mari ce furnizeazå o gamå largå de servicii, trebuie så folosim termenul de plan de servicii, nu
cel de program de interventie. Termenul de program sau plan de interventie vizeazå un anumit obiectiv de
învåtare, într-un anumit domeniu. De exemplu, responsabilii programelor de loisir, ai programelor
ocupationale si a programului rezidential al unei institu¡ii trebuie så asigure programe de interventie
pentru fiecare persoanå aflatå în responsabilitatea lor, tinând cont de scopurile de dezvoltare si învå¡are
propuse în planul serviciilor, pentru fiecare dintre acestea.
Deoarece planul serviciilor serveste ca directie pentru fiecare program de interventie, fiecare
membru al echipei trebuie så se implice într-un program de interven¡ie. Contributia sa este determinatå de
competentele sale, de participarea la programele în curs, de orientarea sa profesionalå, particularitåtile
specifice (resurse umane, materiale etc.). Programul de interventie ce rezultå va depinde de cerintele reale
ale individului, de resursele locale si serviciile comunitare disponibile.
Planul educational individual (PEI) – Ghid CDS, RENINCO & UNICEF, 2005
În cazul în care în acelaşi grup de copii, la aceeaşi clasă sau la aceeaşi disciplină de studiu
există obiective comune şi, prin urmare, strategii comune, atunci se poate întocmi un plan de
învăţare pentru grup şi nu neapărat pentru fiecare elev în parte
Planurile educaţionale individuale se utilizează pentru a stabili intervenţiile necesare pentru fiecare
elev în parte, intervenţii realizate prin Acţiuni de intervenţie timpurie sau acţiuni de intervenţie
ulterioară, Acţiuni de intervenţie în şcoală sau extraşcolare şi Acţiuni pentru elevii diagnosticaţi ca fiind
elevi cu cerinţe educaţionale speciale. Planul trebuie să consemneze numai obiectivele principale pe
termen scurt şi strategiile care sunt diferite de sau în plus faţă de cele care există pentru restul grupului
sau clasei. Obiectivele stabilite prin PEI trebuie să aibă termene precise care să ţină seama de nevoile
identificate.
În cazul în care un copil este diagnosticat ca având cerinţe educaţionale speciale, atunci stabilirea
obiectivelor pe termen scurt şi a strategiilor de realizare a acestora trebuie corelate cu obiectivele generale
şi cu elementele evidenţiate în diagnostic. În majoritatea cazurilor, strategiile de realizare a acestor
obiective sunt stabilite printr-un plan educaţional individual. Ca acţiune la nivel de şcoală sau
extraşcolară, PEI trebuie să consemneze numai ceea ce este în plus sau diferit de planul din curriculum-
ul diferenţiat. Ca urmare, vor exista copii cu cerinţe educaţionale speciale, diagnosticaţi sau nu ca atare,
care nu au nevoie de un plan educaţional individual pentru că cerinţele lor sunt respectate şi realizate prin
metode alternative. Cu toate acestea, obiectivele individuale, strategiile folosite pentru a atinge aceste
obiective şi progresele realizate trebuie consemnate ca parte a unor evidenţe generale pentru toţi copii
dintr-un grup.
Planul educaţional individual NU este şi NU SE VREA un duplicat al nici unui alt plan care cuprinde
proceduri de stabilire a unor obiective individuale, şi nici a unui alt plan curricular urmat de copil în altă
parte.
Nu se recomandă şi nu este adecvată stabilirea de prea multe obiective în acelaşi timp. Este normal ca
elevului să i se asigure predarea continuă a întregii arii curriculare, dar obiectivele planului educaţional
individual trebuie să se limiteze la priorităţile convenite pentru momentul / etapa respectivă.
În cazul în care un elev identificat ca având cerinţe educaţionale speciale este expus riscului de lipsă
de afectiune sau excludere, atunci planul educaţional individual trebuie să conţină strategiile adecvate de
acoperire a acestor nevoi. Nu se recomandă utilizarea unor programe sociale de sprijin pentru a înlocui
răspunsul gradat la nevoile educaţionale speciale.
Unele şcoli pot opta pentru adăugarea unor obiective pe termen lung pe care să le includă într-un plan
educaţional individual. Un astfel de obiectiv pe termen lung poate fi util pentru identificarea rezultatelor
şi progresului înregistrat de elev, dar acesta trebuie corelat cu obiectivele iniţiale şi trebuie să asigure
informaţii pentru stabilirea obiectivelor ulterioare. Criteriile de succes incluse într-un PEI înseamnă că
obiectivele stabilite au fost atinse şi că trebuie stabilite noi obiective, în timp ce criteriile de renunţare
înseamnă nu numai că s-au realizat obiectivele propuse ci şi că nu mai este nevoie de un plan educaţional
individual.
Specifice (specific)
Măsurabile (measurable)
Realizabile (achievable)
Relevante (relevant)
(cu) Termene (time bound)
Există si situaţii în care, pentru a realiza un progres, sunt mai adecvate obiective mai puţin
măsurabile, dar mai uşor de evaluat / revizuit.
De obicei, este de mare ajutor dacă orice obiectiv urmărit este precedat de o formulare ca: “până la
sfârşitul semestrului, Monica va fi capabilă să……”
Deşi nu face parte dintr-un PEI, profesorii trebuie să ţină seama şi de fişa individuală sau de
“profilul”(caracterizarea) elevului care oferă date de referinţă sau datele de la care se porneşte în
evaluarea iniţială, precum şi informaţii despre cerinţele particulare şi punctele forte ale elevului la
momentul respectiv. Dacă şi unde este cazul, profilul (caracterizarea) trebuie să conţină şi informaţii
despre cerinţele elevului faţă de strategiile generale pentru a-i putea asigura acestuia accesul la curriculum
şi în programul obişnuit al unei zile de şcoală.
Informaţiile despre cerinţele particulare ale unui elev în ceea ce priveşte accesul la curriculum
trebuie transmise întregului personal. În anumite cazuri acestea pot constitui o anexă a planului
educaţional individual, deşi trebuie să se ţină seama de confidenţialitatea asupra anumitor aspecte.
Dacă elevul are cerinţe severe sau complexe, atunci întreg personalul trebuie să cunoască câteva
dintre acestea. Este o problemă a şcolii care, prin consultare cu părinţii, profesioniştii şi elevul, decide
cum să se consemneze şi să se disemineze strategii legate de activităţi ca: îmbrăcatul, hrănirea şi
mobilitatea (deplasarea); dar, obiectivele în aceste arii trebuie înregistrate în planul educaţional individual
al respectivului copil. Indiferent care dintre aceste obiective şi strategii sunt menţionate în PEI, acestea
trebuie discutate cu părinţii, revizuite şi evaluate în mod regulat şi abordate / dezbătute la evaluarea
anuală.
Natura intervenţiei
Deseori se porneşte de la presupunerea că intervenţia, strategiile sau sprijinul preconizat menţionate
în planul educaţional individual (“CUM”) se vor face sub forma renunţării la personalul suplimentar
pentru a se putea lucra în sistem de “unu – la - unu”(un elev-un profesor). Cu toate acestea, acest mod de
lucru poate să nu fie de ajutor elevului. O abordare mai adecvată este aceea de a-i oferi permanent
elevului materiale de învăţare diferenţiate, diferite sau suplimentare sau echipament special sau de a-l
introduce într-un grup, de a-i asigura sprijin individual ori al colegilor; sau ca adulţii să dedice timp mai
mult pentru a configura natura intervenţiei planificate şi de a monitoriza eficienţa acesteia.
SĂ RĂSPUNDEM DIVERSITĂŢII
9 REGULI DE AUR
1. Includerea tuturor copiilor
Profesorii sunt cei care deţin instrumentele formării unor atitudini pozitive ale părinţilor şi copiilor,
dar şi ale celorlalte cadre didactice
2.Comunicarea
Să atragă atenţia elevilor asupra mesajelor esenţiale prin expresii ca”ascultaţi cu atenţie”
b. Prezentaţi activitatea
d. Acordaţi un feed-back
3.Managementul clasei
• Copiii cu cerinţe speciale trebuie să fie aşezaţi mai aproape de profesor şi de tablă
• Dacă sala permite, lăsaţi un spaţiu undeva în clasă în care să puteţi lucra individual
• Diagramele sau imaginile trebuie să fie amplasate pe perete la nivelul ochilor copiilor
4.Proiectarea lecţiilor
• Copiii vor înţelege mai bine dacă văd sau ating obiectele
• Trebuie adaptat ritmul unei lecţii, precum şi volumul de informaţii ce se folosesc într-o lecţie
• Este nevoie, pe lângă planurile individuale, de un plan care să se refere la întreaga zi de şcoală
5. Planurile individuale
Pentru un elev în ciclul primar: planul identifică scopurile specifice activităţii de predare-
învăţare ăentru principalele arii curriculare
Pentru elvii din gimnaziu, planul individual poate acoperi diverse discipline de studiu
Planul individual trebuie să identifice orice alte aranjamente speciale care se dovedesc utile în
a-l ajuta pe copil în activitatea şcolară
6.Sprijin individual
În timp ce clasa lucrează la o activitate, profesorul se poate ocupa de unul sau doi copii
Învăţarea elev-elev
7.Mijloace de sprijin
Materiale didactice: panouri luminoase pentru citit, planşe sau imagini afişate pe perete
Obiecte de joacă
Mobilierul clasei
Mijloace de comunicare
8.Managementul comportamentului
Toţi copiii trebuie să înveţe să se comporte acceptabil din punct de vedere social
Elevul poate să nu vină la toate orele sau să io se acorde un timp în care să fie lăsat să se
odihnească
Atunci când se comportă corespunzător şi când reuşeşte să-şi ducă sarcina până la capăt,
profesorul trebuie să-l recompenseze pe elev
Pentru a transmite nemulţumirea faţă de un comportament neadecvat, folosiţi un anume
ton al vocii, o anumită mimică şi propoziţii simple
Pedepsele sunt eficiente numai dacă elevul înţelege legătura între pedeapsă şi
comportamentul său şi dacă pedeapsa constă în ceva ce nu îi place
Metoda aplicată în cazul unui elev poate să nu funcţioneze în cazul altui elev!
Şcolile pot să-şi construiască, în special în ciclul gimnazial, o politică de eliminare sau
excludere temporară a copiilor din şcoală
9.Munca în echipă
Găsiţi timp pentru a observa cum ăşi organizează ceilalţi profesori clasele şi invitaţi colegii să
asiste la orele dvs.
PARTENERIATUL
Parteneriatul este:
Masă rotundă
O interrelaţie
Părinţi şi educatori
Diferiţii profesionişti care sprijină copilul şi familia
Membrii comunităţii
Premisele parteneriatului:
Caracteristici :
rolul parintilor in luarea deciziilor in exercitarea rolului lor indreptatit de a decide ceea ce este
mai bine in interesul familiei lor si a membrilor in special a dezvoltarii copilului lor
Parteneriatul presupune
Cooperare
Colaborare
Forţa echipei
Respectul reciproc
creaza ocazii pentru persoanele care lucreaza impreuna in urmarirea unui scop sau interes
De aceea parteneraitatul prin definitie abiliteaza persoanele prin crearea ocaziilor de a deveni
competente in ariile de viata pe care le considera partenerii importante.
POZITIVISMUL
prin CUVÂNT
99 de căi de a încuraja copilul
prin cuvânt
Un exemplu este cum putem aprecia pozitiv, prin cuvânt, efortul copilului
Asta da îmbunătăţire.
Nu ai uitat nimic.
Acum a i rezolvat-o.
Asta e calea.
Înveţi repede.
Ai reuşit.
Tocmai ai reuşit.
Ai făcut-o la timp.
Nu e de loc rău.
Super.
PROGRAMA SCOLARA ADAPTATA PENTRU
ELEVII DEFICIENTI INTEGRATI INDIVIDUAL SAU
IN GRUP IN INVATAMANTUL DE MASA
Aria curriculara I:
Limbă şi comunicare
Textul de fata reprezinta curriculum-ul de limba romana pentru invatamantul primar, componenta fundamentala a parcursului de invatare
oferit elevilor in contextul ocolaritatii obligatorii.
In conformitate cu acest document, obiectivul central al studiului limbii şi al literaturii romane in invatamantul primar este dezvoltarea
competentelor elementare de comunicare, orala şi scrisa ale copiilor, precum şi familiarizarea acestora cu texte literare oi nonliterare,
semnificative din punctul de vedere al varstei cuprinse intre 6/7 - 10/11 ani. Se urmareşte, totodata, structurarea la elevi a unui ansamblu de
atitudini şi de motivatii care vor incuraja şi sprijini ulterior studiul limbii şi al literaturii române.
De altfel, scopul studierii limbii romane in perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma progresiv un tanar cu o cultura
comunicationala şi literara de baza, capabil sa inteleaga lumea din jurul sau, sa comunice şi sa interactioneze cu semenii, exprimandu-şi
ganduri, stari, sentimente, opinii etc., sa fie sensibil la frumosul din natura oi la cel creat de om, sa se integreze efectiv in contextul viitorului
parcurs ocolar, respectiv profesional, sa-oi utilizeze in mod eficient oi creativ capacitatile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete in
viata de zi cu zi, sa poata continua in orice faza a existentei sale procesul de invatare.
In acest sens, curriculum-ul de fata propune o mutatie fundamentala la nivelul studierii limbii romane in invatamantul primar. In locul
compartimentarii artificiale a disciplinei in trei domenii arbitrar stabilite - citire, lectura oi comunicare - se propune un nou model, cel
comunicativ-functional, adecvat nu numai specificului acestui obiect de studiu, ci oi modalitatilor propriu-zise de structurare la copii a
competentei de comunicare. In mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrata a capacitatilor de receptare oi de exprimare orala,
respectiv de receptare a mesajului scris (“citirea/lectura”) oi de exprimare scrisa. De altfel, comunicarea nu este altceva decat functionarea
concreta, in fuziune, a celor patru deprinderi mentionate anterior (receptarea mesajului oral, exprimarea orala, receptarea mesajului scris, altfel
spus, citirea/lectura oi exprimarea scrisa).
In sensul celor aratate anterior, dominantele prezentului curriculum fata de cel publicat in 1995 se prezinta dupa cum urmeaza:
Curriculum anterior Curriculum actual
utilizarea unui model didactic artificial oi nerelevant, propunand trei domenii ale disciplinei - citirea, lectura oi comunica-rea - a caror delimitare
nu are la baza argumente de ordin otiintific recurgerea la modelul comunicativ-functional, conform caruia comunicarea este un domeniu
complex care inglobeaza procesele de receptare a mesajului oral oi a celui scris (“citirea/lectura”), precum oi cele de exprimare orala, respectiv
de exprimare scrisa
definirea ambiguă a domeniilor disciplinei (citirea - definita in termeni de ca-pacitate; lectura oi comunicarea - definite in termeni de continuturi
ale invatarii) definirea domeniilor disciplinei exclu-siv in termeni de capacitati: receptarea mesajului oral,
receptarea mesajului scris, exprimarea orala şi cea scrisa
prezentarea deformata a domeniului comunicare, conceput, in principal, in termeni de elemente de gramatica oi prea putin ca ansamblu de
strategii de comunicare propriu-zisa prezentarea comunicarii in calitatea sa de competenta fundamentala, acoperind deprinderi de
receptare oi de exprimare orala, respectiv scrisa
acordarea unei ponderi excesive citirii oi exprimarii scrise, in defavoarea proceselor proprii exprimarii orale reechilibrarea ponderii acordate
expri-marii orale fata de cea scrisa, precum oi proceselor de producere a unor mesaje proprii fata de cele de receptare a mesajelor
construirea obiectivelor din punctul de vedere al asimilarii unor “cunootinte” centrarea obiectivelor pe formarea de capacitati proprii
folosirii limbii in contexte concrete de comunicare
structurarea programei pe baza unor obiective operationale, excesiv detaliate oi dificil de urmarit in activitatea didactica structurarea
programei pe baza unor obiective cadru oi de referinta sintetice, in masura sa surprinda - in progresie - ceea ce este esential in activitatea de
invatare
promovarea unor continuturi directive, obligatorii pentru toti elevii sugerarea unor continuturi orientative, in masura sa
incurajeze creativitatea oi libertatea de alegere a copilului
lipsa de flexibilitate in ceea ce priveote selectia oi organizarea la clasa a continuturilor flexibilitate in ceea ce priveote adaptarea continuturilor
la nivelul de dezvoltare concreta oi la interesele copiilor
promovarea unei invatari abstracte, teoretice, insuficient racordate la nevoile comunicative propriu-zise ale copilului conectarea studiului
limbii la realitatile comunicarii cotidiene propriu-zise
punerea accentului pe memorizare, pe repetare oi pe invatarea de reguli, concepte etc., pornind de la un ansamblu nerelevant de activitati de
invatare punerea accentului pe invatarea proce-durala, cu alte cuvinte pe structurarea unor strategii oi
proceduri proprii de rezolvare de probleme, de explorare oi de investigare caracteristice activitatii comunicative
neacordarea importantei cuvenite valo-rii formative a evaluarii performantelor ocolare reconsiderarea evaluarii oi a autoeva-luarii ca
modalitati de ameliorare a propriului progres ocolar
I. Obiective cadru
CLASA I
1.1. sa inteleaga semnificatia globala a mesajului oral exercitii de ascultare oi de confirmare a intelegerii
mesajului ascultat; formulari de raspunsuri la intrebarile puse; formularea unor intrebari in legatura cu mesajul ascultat etc.
1.2. sa sesizeze intuitiv corectitudinea gramaticala a unei propozitii ascultate exercitii de corectare a greoelilor de exprimare;
exercitii de selectare a enuntului corect dintr-o serie de enunturi prezente in exprimarea elevilor; jocuri didactice de stabilire a acordului dintre
adjectiv oi substantiv, dintre predicat oi subiect (fara referire la terminologia gramaticala) etc.
1.3. sa distinga cuvintele oi sensul lor intr-o propozitie data exercitii de delimitare a cuvintelor intr-o propozitie
data; exercitii de stabilire a numarului oi a ordinii cuvintelor intr-o propozitie data; exercitii de stabilire a sensului unui cuvant necunoscut prin
raportare la context etc.
1.4. sa distinga sunetele oi silabele dintr-un cuvant dat exercitii de despartire a cuvintelor in silabe; exercitii
de identificare a sunetelor din structura silabei; exercitii de stabilire a locului unui anumit sunet in cadrul cuvantului etc.
1.5. sa-oi concentreze atentia pentru a asculta mesaje formulate de persoane diferite exercitii de ascultare a unor mesaje formulate de
persoane diferite; exercitii de dialog; conversatii in grup pe teme curente etc.
*1.6. sa manifeste curiozitate pentru mesajul ascultat jocuri de rol de tipul: “emitator-receptor”, vizand
formarea comporta-mentului de ascultator; simulare de convorbiri telefonice; exercitii de sesizare a formulelor de initiere a dialogului etc.
2.1. sa construiasca enunturi logice exercitii de construire a unor texte scurte, cuprinzand mai multe enunturi imbinate logic;
povestirea unor fapte, intamplari personale; formulari de intrebari oi de raspunsuri; descrierea caracteristicilor de baza ale unor obiecte;
povestirea unor texte citite sau audiate etc.
2.2. sa construiasca propozitii corecte din punct de vedere gramatical exercitii de construire corecta , exercitii-joc de
stabilire a acordurilor gramaticale (fara referire la terminologia gramaticala) etc.
2.3. sa integreze cuvintele noi in enunturi proprii exercitii de construire a unor enunturi proprii cu noile
cuvinte; jocuri didactice de sinonimie, de antonimie, de omonimie (fara mentionarea terminologiei otiintifice) etc.
2.4. sa desparta in silabe cuvintele care contin o consoana intre doua vocale oi doua consoane intre doua vocale (fara referire la regulile
fonetice) exercitii de despartire a cuvintelor in silabe in conditiile in care o consoana se afla intre doua
vocale, doua consoane se afla intre doua vocale (fara a se face referire la regulile fonetice); exercitii de formare a unor cuvinte cu ajutorul unor
silabe etc.
2.5 sa pronunte clar oi corect sunetele oi cuvintele exercitii de pronuntare corecta a sunetelor limbii
romane; exercitii de diferentiere a vocalelor oi a consoanelor; exercitii de dictie; jocuri de cuvinte; exercitii de rostire a unor enunturi, articuland
corect sunetele oi cuvintele; exercitii de reglare a tonului, a volumului, a intonatiei, a vitezei proprii de a vorbi; exercitii de recitare a unor poezii
etc.
3.1. sa identifice litere, silabe, cuvinte oi enunturi in textul tiparit oi in textul scris de mana exercitii de asociere a sunetului cu litera;
exercitii de identificare a literelor mari oi a literelor mici de tipar sau scrise de mana; exercitii de identificare a silabelor in structura cuvantului;
exercitii de recunoaotere a cuvintelor oi a propozitiilor in spatiul grafic; exercitii de citire selectiva; citirea unor texte la prima vedere, pentru
identificarea literelor invatate oi a cuvintelor familiare etc.
3.2. sa sesizeze legatura dintre text oi imaginile care il insotesc exercitii de sesizare a semnificatiei textului cu ajutorul
imaginii etc.
3.3. sa asocieze forma grafica a cuvantului cu sensul acestuia exercitii de exprimare a intelesului unor cuvinte dintr-
un text citit; exercitii de construire a unor enunturi cu anumite cuvinte date etc.
3.4. sa desprinda semnificatia globala a unui text dat exercitii de citire conotienta a unor texte date etc.
3.5. sa citeasca in ritm propriu un scurt text cunoscut exercitii de citire a cuvintelor pe silabe; exercitii de
citire integrala a cuvintelor; exercitii de citire in ritm propriu etc.
3.6. sa manifeste curiozitate pentru lectura exercitii de citire oi de memorare a unor texte in versuri; exercitii de initiere in citirea unor carti
pentru copii, adecvate varstei; cunoaoterea bibliotecii ocolii etc.
Obiectivele de referinta marcate in programa cu asterisc nu sunt obligatorii, ele fiind incluse in curriculum-ul la decizia ocolii.
4. Dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa
4.1. sa scrie corect litere, silabe oi cuvinte exercitii grafice pregatitoare (desena-rea, confectionarea modelelor de litere din diferite
materiale) exercitii de adoptare a unei pozitii corecte oi comode pentru scris; exercitii de scriere a elementelor grafice invatate; exercitii de
scriere corecta a literelor, a silabelor oi a cuvintelor etc.
4.2. cu sprijin ,sa construiasca in scris scurte propozitii exercitii de ordonare corecta a cuvintelor intr-o
propozitie data; exercitii-joc de stabilire a acordurilor gramaticale; exercitii de corectare a greoelilor de exprimare din punct de vedere
gramatical; exercitii de alcatuire de enunturi proprii cu anumite cuvinte date etc.
4.3. sa scrie un text corect, lizibil oi ingrijit, utilizand semnele de punctuatie invatate (punctul, semnul intrebarii) exercitii de scriere
caligrafica a literelor oi a cuvintelor, respectandu-se forma, marimea oi inclinarea lor; exercitii de incadrare corecta in pagina; exercitii de
apreciere corecta a spatiului dintre cuvinte; exercitii de scriere corecta a cuvintelor; exercitii de construire a propozitiilor; exercitii de marcare a
semnelor de punctuatie; exercitii de perceptie fonica a intonatiei propozitiilor enuntiative oi a propozitiilor interogative (fara a se face referire la
terminologia data); exercitii de copiere a unor cuvinte, a unor propozitii oi a unor fragmente din textele reproduse in abecedar; exercitii de
dictare etc.
4.4. sa manifeste interes pentru exprimarea scrisa completare de rebusuri; jocuri de denumire a
imaginilor etc.
B. CONtINUTURILE INVAtARII
Cartea - volum, coperte, foaie, pagina, numerotarea paginii, directii de orientare in pagina.
Literele mici oi literele mari de tipar.
Stabilirea ordinii de predare a literelor este la latitudinea autorilor de manuale, in functie de metoda didactica abordata.
Citirea cuvintelor.
In perioada abecedara se vor utiliza progresiv cuvintele plurisilabice; spre sfaroitul perioadei se pot folosi oi cuvinte care contin diftongii:
oa, ea, ia, ie, ua, ua. Se vor folosi numai cuvinte titlu.
Comunicarea orala
Comunicarea - schimb de informatii intre oameni (dialoguri despre viata de ocolar, despre familie, despre mediul inconjurator etc.)
Componentele comunicarii dialogate (discutate aplicativ, fara teoretizari): persoana care transmite o informatie, persoana care
primeote informatia, informatia propriu-zisa (prin cuvinte, gesturi, semnale sonore).
Autorii de manual vor avea in vedere viziunea comunicativa promovata de programa, astfel incat notiunile sa fie abordate functional oi
aplicativ, contribuind la structurarea unei comunicari corecte, eficiente oi nuantate. Vor fi preferate situatii de comunicare concrete oi
actuale pe baza unui suport vizual.
Organizarea scrierii. Elementele grafice exersate in invatamantul preocolar (linii, puncte, bastonate, zale, bucle, semiovale, ovale,
nodulete). Literele mici oi literele mari de mana. Scrierea cuvintelor. Despartirea cuvintelor in silabe (numai intuitiv, fara cunoaoterea
regulilor). Scrierea propozitiilor oi a unor texte de mica intindere.
Scrierea de mana oi prezentarea textului. Scrierea caligrafica. Aoezarea corecta in pagina (respectarea spatiului dintre cuvinte).
Ortografia. Scrierea ortografica a cuvintelor. Scrierea cu litera mare la inceputul enuntului. Scrierea cu litera mare a substantivelor
proprii (fara referire la terminologia gramaticala).
Punctuatia. Folosirea corecta a semnelor de punctuatie: punctul, semnul intrebarii.
Textele pentru dictare nu vor depaoi, la sfaroitul clasei I, 40 de cuvinte. Intr-un asemenea text, nu vor fi utilizate linii de dialog.
Contexte de realizare
Copierea literelor, a cuvintelor, a propozitiilor oi a textelor de mica intindere, scrise de mana sau de tipar. Scrierea dupa dictare.
3. Elemente de constructie a comunicarii
1.1. sa desprinda informatii de detaliu dintr-un mesaj ascultat exercitii de sesizare a elementelor semnificative ale
unui mesaj ascultat, prin formularea de intrebari oi de raspunsuri referitoare la mesajul ascultat etc.
1.2. sa sesizeze intuitiv structurile gramaticale corecte sau incorecte dintr-un enunt oral exercitii de realizare a acordului dintre predicat
oi subiect, dintre adjectiv oi substantivul pe care il determina (fara a se mentiona terminologia gramaticala) etc.
1.3. sa distinga vocalele, consoanele oi silabele dintr-un cuvant dat exercitii de identificare a vocalelor, a consoanelor oi a
silabelor dintr-un cuvant dat; exercitii de identificare a grupului de sunete in cuvinte date etc.
1.4. sa semnaleze prin replici adecvate intelegerea mesajului interlocutorului exercitii de dialog: invatator-elev; elev-elev; elev-elevi;
exercitii de sesizare a formelor de initiere a dialogului; conversatii in grup pe teme cunoscute etc.
1.5. sa manifeste interes fata de mesajul partenerului de dialog jocuri de rol “emitator-receptor”, vizand formarea
comportamentului de ascultator; exercitii de identificare a ascultatorului oi a informatiei emise-receptate etc.
2. Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala
2.1. sa imbine enunturi intr-un mesaj propriu exercitii de construire a unor enunturi pe baza unui set de cuvinte date oi a unui oir de
intrebari; exercitii de transformare a propozitiilor simple in propozitii dezvoltate (fara mentionarea terminologiei date); exercitii de construire a
unor texte orale scurte, pe baza unui oir de ilustratii sau de benzi desenate etc.
2.2. sa pronunte corect oi clar enunturi exercitii oi jocuri de dictie; exercitii de pronuntare clara oi de articulare corecta a cuvintelor;
exercitii de reglare a intonatiei, a vitezei proprii de a vorbi, recitari de poezie etc.
2.3. sa redea prin cuvinte proprii, cu sprijin, un paragraf/fragment dintr-un text citit intrebari oi raspunsuri referitoare la
paragraful/fragmentul citit; povestire cu ajutorul invatatorului etc.
2.4. sa-oi adapteze vorbirea in functie de partenerul de dialog exercitii de comunicare orala; jocuri de rol de tipul
emitator-receptor pentru exprimarea actelor de vorbire; antrenament de utilizare a unor formule de adresare, de initiere, de mentinere oi de
incheiere a unui dialog etc.
2.5. sa manifeste o atitudine degajata in comunicarea orala cu persoane cunoscute exercitii de initiere oi de mentinere a unui dialog;
discutii in perechi oi in grup pe teme cunoscute etc.
3. Dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris (citirea / lectura)
3.1. sa identifice elemente de baza ale organizarii textului in pagina exercitii de identificare a titlului, a autorului, a textului propriu-zis;
exercitii de recunoaotere a alineatelor; exercitii de sesizare a aoezarii in pagina a textului in raport cu ilustratia; exercitii de
identificare oi de analizare a imaginilor aferente textului scris etc.
3.2. sa desprinda informatii esentiale dintr-un text citit exercitii de citire conotienta a unor texte date prin
formulari de raspunsuri la intrebarile puse; exercitii de identificare oi de relatare, intr-o succesiune logica, a intamplarilor prezentate intr-un text
narativ; exercitii de recunoaotere a personajelor din anumite texte narative etc.
3.3. sa citeasca fluent, corect oi *expresiv un text cunoscut de mica intindere exercitii de intonare corecta a propo-zitiilor enuntiative,
exclamative oi intero-gative (fara mentionarea terminologiei); exercitii de citire a unui text cunoscut, cu adaptarea intonatiei impuse de semne-
le de punctuatie; exercitii de recitare de poezii etc.
3.4. sa citeasca in ritm propriu un text nou de mica intindere exercitii de citire “la prima vedere”, in gand oi cu voce
tare etc.
3.5. sa manifeste interes pentru lectura exercitii de initiere in scopul citirii unor carti din literatura pentru copii; cunoaoterea bibliotecii
ocolii; recitarea unor poezii; povestirea textelor citite etc.
4. Dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa
4.1. sa redacteze propozitii scurte pe baza unui suport vizual oi a unor intrebari exercitii de analizare corecta a imaginilor; exercitii de
dezvoltare a propozitiilor simple in propozitii dezvoltate (fara referire la terminologie); exercitii de dezvoltare a unor enunturi; formulari de
raspunsuri oi de intrebari; exercitii de redactare a unor texte de mica intindere pe baza unui suport vizual oi a unui oir de intrebari; exercitii de
redactare de bilete in diverse scopuri (de informare, de solicitare, de multumire) etc.
4.2. sa utilizeze sensul cuvintelor intr-un *text nou exercitii de integrare in enunturi proprii a cuvintelor
necunoscute etc.
4.3. sa respecte ortografia cuvintelor oi punctuatia in scrierea enunturilor/ *textelor exercitii de scriere a cuvintelor care contin grupuri de
sunete, grupuri de litere, aglomerari de consoane; exercitii de scriere, dictare, copiere a propozitiilor pentru folosirea majusculei oi a semnelor
de punctuatie etc. exercitii de despartire a cuvintelor la capat de rand etc.
4.4. sa scrie lizibil oi ingrijit, adaptandu-oi progresiv scrierea de la caietul tip II la dictando exercitii de scriere caligrafica; exercitii de
apreciere corecta a spatiului dintre cuvinte; exercitii de incadrare pe spatiu oi in pagina; exercitii de copiere a unor texte scurte etc.
4.5. sa manifeste interes pentru redactarea corecta oi ingrijita a textului explicarea necesitatii scrierii ingrijite oi corecte;
exercitii de evaluare a propriului scris etc.
B. CONtINUTURILE INVAtARII
Comunicarea orala
Comunicarea. Componentele comunicarii dialogate (actualizare). *Factorii pertur-batori ai comunicarii.
Contexte de realizare
Scrierea functionala (cu scop practic, informativ). Teme. Copieri de texte. Dictari.
3. Elemente de constructie a comunicarii
Lexicul
*Cuvantul - grup de sunete asociat cu un inteles. Cuvintele cu sens asemanator. Cuvintele cu sens opus.
Notiuni de fonetica
Sunetul oi litera - corespondenta dintre ele. Vocalele oi consoanele. Silaba. Despartirea cuvintelor in silabe - despartire la capat de
rand. Alfabetul.
Pentru familiarizarea elevilor cu silaba se vor folosi pentru exemplificare numai cuvinte care nu contin diftongi, triftongi oi semivocale.
CLASA A III-A
La sfaroitul clasei a III-a elevul va fi capabil: Pe parcursul clasei a III-a se recomanda urmatoarele
activitati:
1.1. sa sesizeze succesiunea logica a sec-ventelor dintr-un mesaj oral exercitii de ordonare temporala a secventelor unui
mesaj oral etc.
1.2. sa sesizeze corectitudinea gramaticala a unui enunt oral exercitii de sesizare intuitiva a structurilor gramaticale
(morfologice oi sintactice) corecte sau incorecte in fluxul enuntului; exercitii de realizare corecta a acordului predicatului cu subiectul; exercitii
de acord, de modificare a formei adjectivului, prin schimbarea genului sau a numarului substantivului pe care il determina etc.
1.3. sa discearna sensul unui cuvant nou prin raportare la mesajul audiat exercitii de formulare de intrebari pentru stabilirea
sensului global al mesajului; exercitii de inlocuire a cuvantului nou prin sinonime etc.
1.4. sa semnaleze prin mijloace verbale oi nonverbale (gesturi, mimica) intelegerea unui mesaj transmis exercitii de mima exercitii de
sesizare a corespondentei elementelor verbale cu cele nonverbale (gesturi, mimica) etc.
1.5. sa manifeste constant interes fata de interlocutor in diferite situatii de comunicare simulari de situatii de comunicare diverse;
exercitii de dialog: elevi-elevi, elev-invatator; jocuri de rol, de tipul vorbitor-ascultator, vizand formarea comporta-mentului de ascultator etc.
2. Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala
2.1. sa construiasca texte orale scurte pe baza unui suport vizual oi a unui plan simplu de idei dat exercitii de discriminare a elementelor
esentiale de cele de detaliu dintr-un mesaj ascultat; exercitii de povestire a unor fapte, in-tamplari fictive sau reale; exercitii de construire a unor
texte ora-le narative pe baza unor imagini; exercitii de construire a unor texte ora-le pe baza unui oir de intrebari sau a unui plan de idei etc.
2.2. sa utilizeze corect partile de vorbire studiate in enunturi/ texte proprii exercitii de construire corecta a propo-zitiilor simple oi
a propozitiilor dezvol-tate, a propozitiilor exclamative, intero-gative oi enuntiative (fara folosirea termi-nologiei otiintifice); exercitii de completare
a enunturilor/ textelor lacunare pentru marcarea catego-riilor de numar oi de persoana etc.
2.3. sa integreze cuvintele noi intr-o serie de enunturi proprii exercitii de determinare a sensului unor cuvinte in
contexte date; folosirea dictionarelor; exercitii de integrare a achizitiilor lexi-cale noi in enunturi proprii etc.
2.4. sa pronunte clar oi corect un mesaj exercitii de rostire fluenta oi corecta a unor mesaje; exercitii de corectare a pronuntarii
regionale; exercitii de reglare a intonatiei, a vo-lumului, a vitezei proprii de a vorbi; exercitii de dictie etc.
2.5. sa-oi adapteze vorbirea la diferite situatii de comunicare dialogata exercitii de dialog cu persoane diferite; conversatii pe
teme cunoscute etc. exercitii de simulare a unor situatii de comunicare etc.
2.6. sa manifeste independenta in comu-nicarea orala exercitii de exprimare a propriilor opinii oi ganduri, in
legatura cu fapte oi cu intamplari cunoscute; jocuri de rol pentru exersarea unor acte de vorbire etc.
3. Dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris (citirea / lectura)
3.1. sa desprinda informatii semnificative dintr-un text citit exercitii de citire explicativa oi de citire selectiva;
exercitii de delimitare a unui text nara-tiv in fragmente logice; exercitii de formulare a ideilor princi-pale ale unui text citit; exercitii de
identificare a intamplarilor petrecute intr-o succesiune logica dintr-un text citit; exercitii de identificare a determinan-tilor spatiali oi temporali ai
actiunii etc.
3.2. sa sesizeze semnificatia cuvintelor in functie de un context dat exercitii de sesizare a schimbarii semnificatiei unor
cuvinte in functie de contextul in care apar acestea; jocuri didactice de utilizare a cate-goriilor semantice: sinonime, antonime, omonime (fara
mentionarea terminologiei lexicale) etc.
3.3. sa recunoasca secventele dialogate dintr-un text dat exercitii de identificare a secventelor de dialog dintr-un
text narativ dat; exercitii de argumentare a folosirii dia-logului in textele narative etc.
3.4 sa citesca corect, fluent oi expresiv texte cunoscute exercitii de memorare oi de recitare expresiva a unor
poezii; exercitii de citire a textelor, respectand intonatia impusa de semnele de punctuatie etc.
3.5. sa manifeste interes pentru lectura unor texte variate literare exercitii de exprimare a propriilor opinii, ganduri,
sentimente in legatura cu faptele oi actiunile personajelor prezentate in texte literare; formulari de intrebari oi de raspunsuri vizand continutul
textelor citite etc. descifrarea pictogramelor functionale (semne de avertizare in mijloacele de transport, in spatii comerciale, in alte locuri
publice).
4. Dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa
4.1. sa povesteasca fragmente din textul citit exercitii de trecere de la vorbirea directa la vorbirea indirecta; alegerea cuvintelor in functie de
tema etc.
4.2. sa realizeze acordurile gramaticale in textul redactat exercitii de identificare a partilor de propozitie oi a
partilor de vorbire studiate; exercitii de stabilire a acordului dintre predicat oi subiect, dintre adjectiv oi substantivul determinat; exercitii de
completare corecta a pro-pozitiilor lacunare cu structurile morfo-logice invatate; exercitii de construire corecta a pro-pozitiilor simple oi a
propozitiilor dez-voltate etc.
4.3. sa respecte ortografia oi punctuatia intr-un text propriu exercitii de scriere corecta a cuvintelor care incep cu
litera “e” (pronume, formele verbului “a fi”); exercitii de scriere corecta a cuvintelor care contin vocale in hiat: “ii”, “ee”; exercitii de folosire
corecta a majusculei; exercitii de utilizare corecta a ortogramelor; exercitii de utilizare corecta a semnelor de punctuatie; exercitii de corectare
a greoelilor de ortografie oi a greoelilor de punctuatie etc.
4.4. sa aoeze corect in pagina textele scrise, respectand scrierea cu alineate oi spatiul liber intre cuvinte exercitii de aoezare corecta a
textului in pagina; exercitii de plasare corecta a alinea-telor; exercitii de apreciere corecta a spatiului dintre cuvinte etc.
B. Continuturile invatarii
Comunicarea orala
Comunicarea
Componentele comunicarii dialogate (actualizare). Adaptarea la particularitatile interlocutorului. *Comunicarea prin imagini.
Formularea mesajului
Planul simplu de idei. Povestirea orala. *Diferentierea dintre comunicarea orala oi comunicarea scrisa.
Propozitia (actualizare). Intonarea propozitiilor (actualizare). Elemente de co-municare nonverbala (gesturi, mimica).
Dialogul - convorbirea dintre doua sau mai multe persoane (actualizare). Formulele de prezentare, de identificare, de permisiune,
de solicitare.
Se recomanda ca elevii, folosindu-oi deprinderile de exprimare orala, sa poata realiza urmatoarele acte de vorbire:
utilizarea formulelor de salut, de prezentare, de permisiune, de solicitare;
formularea unor intrebari sau a unor raspunsuri;
povestirea unor fapte oi intamplari, dupa un suport vizual sau dupa un plan de idei;
exprimarea acordului sau a dezacordului in legatura cu un fapt sau cu atitudinea unei persoane.
Comunicarea scrisa
Procesul scrierii
Organizarea textului scris. Scopul redactarii (pentru a transmite o informatie, pentru a raspunde la intrebari).
Scrierea de mana oi prezentarea textului. Scrierea caligrafica. Aoezarea corecta in pagina (actualizare).
Ortografia oi punctuatia. Scrierea corecta a cuvintelor.Scrierea corectă a cuvintelor care contin connsoana "m"inainte de "p" sau
"b".Scrierea corectă a cuvintelor care contin litera "x".Utilizarea ortogramelor s-a/sa; s-au/sau; i-a/ia; i-au/iau; l-a/la; ne-a/nea; ne-
am/neam. Semnele de punctuatie (actualizare). Cratima. *Ghilimelele.
3. Elemente de constructie a comunicarii
Lexicul
Cuvantul (actualizare). Cuvintele cu forma diferita oi sens asemanator (actualizare). Cuvintele cu sens opus (actualizare).
In manual, la toate tipurile de lectii, exercitiile de vocabular vor fi diverse, vizand oi alte categorii semantice (omonime, paronime - fara a
se mentiona terminologia data).
Notiuni de fonetica
Sunetul oi litera. Vocalele oi consoanele. Grupurile de sunete: ea, ia, oa, ie, ua, ua. Scrierea cu “mp” oi “mb”. Scrierea cu literele a oi i
(fara cuvintele derivate cu prefixe de la cuvinte care incep cu i). Scrierea oi pronuntarea cuvintelor care incep cu "e" (pronume
personale, verbul "a fi"). Scrierea oi pronuntarea cuvintelor care contin vocale in hiat: ee, ii, (fara terminologia data). Silaba.
Despartirea in silabe (actualizare). Silabe care contin grupurile vocalice mentionate.
Aceste probleme de fonetica vor fi studiate aplicativ, in cadrul invatarii partilor de vorbire (substantiv, adjectiv, verb etc.), neconstituind
lectii teoretice de fonetica.
Propozitia (actualizare).
Delimitarea cuvintelor in propozitie.
CLASA A IV-A
La sfaroitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: Pe parcursul clasei a IV-a se recomanda urmatoarele
activitati:
*1.1. sa inteleaga semnificatia globala a mesajului ascultat, stabilind legaturi intre informatiile receptate oi cele cunoscute anterior exercitii
de sesizare a aspectului esential dintr-un mesaj ascultat; exercitii de identificare a unor infor-matii noi oi de stabilire a legaturii acestora cu cele
achizitionate anterior etc.
1.2. sa sesizeze structurile gramaticale (mor-fologice oi sintactice) corecte sau in-corecte dintr-un mesaj ascultat exercitii de discriminare
a structurilor gramaticale (morfologice oi sintactice) corecte de cele incorecte in fluxul enun-tului etc.
1.3. sa sesizeze modificarile de sens ale unui cuvant in contexte diferite exercitii de receptare auditiva a cu-vintelor noi din
textele literare; exercitii de stabilire a sensului unui cuvant necu-noscut prin raportare la context; exercitii de integrare a cuvintelor noi in serii
sinonimice; exercitii de identificare a antonimelor oi a omonimelor etc.
1.4. sa recepteze corect mesajul,cu sprijin, in functie de conditiile comunicarii exercitii de ascultare a unor mesaje in diferite conditii
de comunicare; exercitii de eliminare a unor cauze care impiedica intelegerea mesajului (voce slaba, zgomo-tul, pronuntarea incorecta,
neatentia) etc.
1.5. sa manifeste atentie oi toleranta fata de partenerul de dialog activitati de grup pe teme diferite; exercitii cu
argumente pro oi contra pe o tema data etc.
2. Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala
2.1. sa-oi organizeze ideile intr-un plan sim-plu oi *sa construiasca pe baza acestuia un text oral exercitii de identificare a elementelor
semnificative dintr-un mesaj ascultat; exercitii de discriminare a elementelor esentiale de cele de detaliu; exercitii de reformulare a unui mesaj;
exercitii de stabilire a ideilor in jurul carora se organizeaza o tema data; exercitii de realizare orala a unui plan simplu de idei; activitati de
comunicare pe baza unui plan de idei realizat anterior etc.
2.2. sa faca rezumatul oral al unor texte dia-logate exercitii de trecere de la vorbirea directa la vorbirea
indirecta etc.
2.3. sa utilizeze corect formele flexionare ale partilor de vorbire exercitii de utilizare a genitivului oi a dativului; exercitii
de identificare oi de utilizare a unor parti de propozitie studiate; exercitii de construire a propozitiilor simple oi a propozitiilor dezvoltate;
exercitii de stabilire a acordurilor gramaticale etc.
2.4. sa utilizeze cuvintele, in functie de tema abordata intr-o situatie de comunicare exercitii lexicale de sinonimie, de antonimie, de
paronimie (fara a se face referire la terminologia lexicala); exercitii de utilizare in contexte di-verse, a achizitiilor lexicale noi etc.
2.5. sa rosteasca mesaje, utilizand intonatia adecvata exercitii de dictie oi de ortoepie; jocuri de cuvinte;
exercitii de rostire corecta a cuvintelor cu probleme de accentuare; antrenament de corectare a pronuntarii regionale; exercitii de reglare a
intonatiei, a tonului oi a vitezei proprii de a vorbi; exercitii de recitare a unor poezii; exercitii de punere in scena a unor povestiri etc.
*2.6. sa-oi adapteze vorbirea la diferite situatii de comunicare monologata exercitii de construire a unor mono-loguri informative,
narative oi des-criptive etc.
2.7. sa manifeste cooperare in diferite situatii de comunicare exercitii de dezvoltare a initiativei comunicative oi a
curajului de a interveni in actul comunicarii; exercitii de rezolvare a unor probleme in grup pentru dezvoltarea cooperarii oi a concurentei;
exercitii de exprimare a propriilor opinii in legatura cu un fapt cunoscut; exercitii de argumentare a adoptarii tonului oi a timbrului potrivit pentru
comunicarea unui mesaj oral etc.
3. Dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris (citirea / lectura)
3.1. sa identifice ideile principale dintr-un text narativ citit exercitii de delimitare a unui text narativ in fragmente
logice; exercitii de povestire a fiecarui frag-ment; exercitii de formulare a ideilor prin-cipale intr-o succesiune logica etc.
3.2. sa identifice secventele descriptive oi pe cele dialogate dintr-un text narativ exercitii de identificare a elementelor descrise dintr-un
text narativ; exercitii de prezentare a imaginii de an-samblu a spatiului sau a obiectului des-cris; exercitii de identificare a dialogului prezent
intr-un text narativ; exercitii de evidentiere a diferentelor dintre o descriere oi un dialog; exercitii de recunoaotere oi de prezen-tare sumara a
trasaturilor fizice oi sufle-teoti ale personajelor; exercitii de discutare a textelor citite, in functie de urmatorii parametri: “cine” (personajele),
“cand”, “unde” (plasarea actiunii in timp oi spatiu), “cum” (modul de desfaourare a actiunii) etc.
3.3. sa identifice caracteristici fizice oi morale ale personajelor din textele citite selectarea pe text a caracteristicilor personajelor;
grupari de personaje in functie de anumite caracteristici etc.
3.4. sa citeasca in ritm propriu un text necunoscut exercitii de citire fluenta oi expresiva a unor texte la
prima vedere, cu adaptarea volumului oi a intonatiei impuse de sem-nele de punctuatie etc.
3.5. sa sesizeze utilizarea corecta a cuvintelor in flexiune intr-un text citit exercitii de identificare a partilor de vorbire; exercitii de
stabilire a acordurilor etc.
3.6. sa manifeste interes pentru anumite tipuri de lectura (istorice, mitologice etc.) activitati de alegere a lecturii in functie de gusturi;
conversatii in grup, in care elevii sa puna intrebari oi sa dea raspunsuri referi-toare la un text citit etc.
4.1. sa redacteze texte narative oi texte functionale de mica intindere pe baza unor cuvinte / expresii de sprijin exercitii de formulare a
unor enunturi interogative, exclamative oi enuntiative; exercitii de transpunere a unor idei intr-un oir de enunturi cu o succesiune logica;
exercitii de descriere a unor obiecte / fenomene / fiinte; exercitii de utilizare corecta, in scris, a unor elemente de relatie pentru a asigura suc-
cesiunea logica a propozitiilor in textul redactat (apoi, deci, la inceput, in primul / al doilea rand, prima / a doua oara etc.); antrenament de
structurare a textului scris in cele trei parti: introducere, cu-prins oi incheiere etc.
4.2. sa alcatuiasca rezumatul unui text literar dupa un plan simplu de idei exercitii de impartire a textului in unitati logice de
continut; exercitii de formulare a ideilor prin-cipale; exercitii de dezvoltare a ideilor principale intr-un oir de enunturi cu in-teles logic; exercitii de
transformare a unei sec-vente dialogate in povestire etc.
4.3. sa valorifice in texte proprii un vocabular adecvat exercitii de selectare a vocabularului adecvat; exercitii
de inlocuire a unor ex-presii oi cuvinte cu echivalentele cerute de context; exercitii de imbinare a cuvin-telor in propozitii oi a propozitiilor in
fraze etc.
4.4. sa aplice in mod conotient semnele ortografice oi de punctuatie exercitii de utilizare a cratimei in scri-erea
ortogramelor oi in scrierea cuvintelor care nu incep la sfaroitul randului; exercitii de ortografiere a formelor flexionare ale partilor de vorbire
folosite in texte redactate; exercitii de utilizare a semnelor de punctuatie; jocuri gramaticale de corectare a gre-oelilor de ortografie oi de
punctuatie etc.
4.5. sa manifeste spirit critic fata de redactarea diverselor tipuri de texte exercitii de formulare a unor opinii oi puncte de vedere
proprii referitoare la modul de redactare oi de prezentare a textelor etc.
B. Continuturile invatarii
Comunicarea orala.
Comunicarea
Componentele comunicarii dialogate (actualizare). Mediul prin care este transmisa informatia: *telefon, radio, televizor
(comunicare orala directa oi indirecta), bilet, scrisoare (comunicare scrisa).
Formularea mesajului
Lexicul.
Cuvantul. Cuvintele cu aceeaoi forma, dar cu sens diferit.
Substantivul (actualizare). Genul. Numarul. Functia sintactica: subiect; parte secundara de propozitie.
Pronumele (actualizare). Pronumele personal. Genul. Functia sintactica: subiect; parte secundara de propozitie.
Pentru recunoaotere oi pentru analiza, se utilizeaza texte care contin pronume personale cu forma accentuata sau neaccentuata,
precedate sau neprecedate de prepozitii, in cazurile nominativ, genitiv, dativ, acuzativ. Nu este folosita terminologia gramaticala.
Sintaxa propozitiei.
Predicatul. Predicatul verbal.
Subiectul. Subiectul simplu oi *subiectul multiplu. Partile de vorbire prin care se expima subiectul (substantiv, pronume
personal). Acordul predicatului cu subiectul.
Atributul - parte secundara de propozitie care determina un substantiv. Atributul exprimat prin adjectiv.
Se studiaza numai atribute substantivale in care substantivul este in cazul acuzativ cu prepozitie oi atribute exprimate prin numeral cu
valoare adjectivala. Nu este folosita terminologia gramaticala.
Complementul - parte secundara de propozitie care determina un verb. Complementul exprimat prin substantiv.
*Complementul exprimat prin pronume.
III. Standarde curriculare de performanta
3. Dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris (citirea / lectura) S6.Citirea corecta, fluenta oi expresiva a unui text
cunoscut S7.Formularea ideilor principale ale unui text narativ S8.Identificarea secventelor narative, descriptive oi dialogate dintr-un text citit
S9.Desprinderea unor trasaturi fizice oi morale ale personajelor dintr-un text citit
4. Dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa S10.Rezumarea unui text narativ cunos-cut, dupa un
plan simplu de idei S11.Redactarea unui scurt text narativ propriu, pe baza unui plan de idei S12.Redactarea unui scurt text cu des-tinatie
speciala (bilet, carte pootala, scri-soare) S13.Respectarea in redactarea unui text a regulilor de despartire a cuvintelor in silabe, a celor
ortografice oi de punctuatie studiate S14.Redactarea unui text corect din punct de vedere lexical oi gramatical
PROGRAMA SCOLARA ADAPTATA
PENTRU ELEVII DEFICIENTI
INTEGRATI INDIVIDUAL SAU IN GRUP
IN INVATAMANTUL DE MASA
ARIA CURRICULARA II:
MATEMATICA
MATEMATICA
ŞTIINTE ALE NATURII
MATEMATICA
INTRODUCERE
Studiul matematicii in scoala primara isi propune sa asigure pentru toti elevii
formarea competentelor de baza vizand: calculul aritmetic, notiuni intuitive de
geometrie, masurare si masuri.
In ansamblul sau, conceptia in care a fost construita noua programa de
matematica vizeaza urmatoarele:
- schimbari in abordarea continuturilor:
*0 trecerea de la o aritmetica teoretica la o varietate de contexte problematice
care genereaza aritmetica;
- schimbari in ceea ce se asteapta de la elev:
*1 trecerea de la aplicarea unor algoritmi la folosirea de strategii in rezolvarea de
probleme;
- schimbari in invatare:
*2 trecerea de la memorizare si repetare la explorare-investigare;
- schimbari in predare:
*3 trecerea de la ipostaza de transmitator de informatii a invatatorului la cea de
organizator al unor activitati variate de invatare pentru toti copiii, in functie de
nivelul si ritmul propriu de dezvoltare al fiecaruia;
- schimbari in evaluare:
*4 trecerea de la subiectivismul si rigiditatea notei la transformarea evaluarii intr-
un mijloc de autoapreciere si stimulare a copilului.
Acestea impun ca invatatorul sa-si schimbe in mod fundamental orientarea in
activitatea la clasa.
Capata mai putina importanta: Devine mult mai importanta:
memorarea de reguli si socotitul activitatea de rezolvare de probleme
prin tatonari, incercari, implicare activa in
situatii practice, cautare de solutii dincolo
de cadrul strict al celor invatate
problemele/exercitiile cu solutii sau formularea de intrebari, analiza pasilor
ras-punsuri unice de rezolvare a unei probleme, argumen-
tarea deciziilor luate in rezolvare
matematica facuta cu “creionul si utilizarea unei varietati de obiecte care
hartia”, respectiv “creta si tabla” trebuie manipulate in procesul invatarii
activitatea profesorului si invatatorului activitatea profesorului si a invata-
ca transmitator de cunostinte adresate torului in calitate de persoana care facili-
unui elev care recepteaza pasiv si teaza invatarea si ii stimuleaza pe copii
lucreaza singur sa lucreze in echipa
evaluarea cu scopul catalogarii copi- evaluarea ca parte integranta a instruc-
lului tiei, cu rol stimulator-dinamizator in acti-
vitatea didactica
Matematica
I. OBIECTIVE CADRU
Matematica
1. Cunoasterea si utilizarea conceptelor specifice matematicii
2. Dezvoltarea capacitatilor de explorare/investigare si rezolvare de
probleme
3. Formarea si dezvoltarea capacitatii de a comunica utilizand limbajul
matematic
4. Dezvoltarea interesului si a motivatiei pentru studiul si aplicarea
matematicii in contexte variate
Matematica - clasa I
a + b = x, a – b + c = x, a – b – c = x)
folosind obiecte, reprezentari,
numere;
1.4. sa recunoasca forme plane si forme decuparea unor figuri geometrice
spatiale, sa sorteze si sa clasifice desenate;
dupa forma, obiecte date descrierea verbala empirica a
figurilor si a corpurilor geometrice
intalnite;
identificarea formelor plane si a
celor spatiale in modele simulate si in
natura;
1.5. sa stabileasca pozitii relative ale exercitii-joc de pozitionare a
obiec-telor in spatiu obiectelor in spatiu (stanga, dreapta,
sus, jos, deasupra, sub, interior,
exterior etc.);
Matematica - clasa I
3. Formarea si dezvoltarea capacitatii de a comunica utilizand limbajul
matematic
B. CONTINUTURlLE INVATARII1
Elemente pregatitoare pemtru intelegerea conceptului de numar natural: exercitii
practice pentru formarea ideii de corespondenta intre multimi de obiecte, pentru
clasificarea unor obiecte dupa forma si/sau culoare.
Numere naturale:
- de la 0 la 10;
- de la 10 la 20;
- de la 20 la 100.
Adunarea si scaderea numerelor naturale in concentrul 0-10.
Adunarea si scaderea numerelor naturale in concentrul 0-20, fara trecere peste
ordin.
*Adunarea si scaderea numerelor naturale in concentratul 0-20, cu trecere
peste ordin, cu obiecte.
Adunarea si scaderea fara trecere peste ordin, in concentrul 0-30:
- cu numere formate din zeci intregi;
- cu numere formate din zeci si unitati.
*Adunarea si scaderea numerelor naturale in concentrul 0-100 fara trecere peste
ordin
- cu numere formate din zeci intregi;
- cu numere formate din zeci si unitati.
Figuri geometrice: triunghi, patrat, cerc, dreptunghi.
Exercitii de observare a obiectelor cu forme de cub sau sfera.
Masurari cu unitati nestandard (palma, creion, bile, cuburi etc.) pentru lungime,
capa-citate, masa.
1
Pe tot parcursul clasei I, se vor utiliza pentru efectuarea calculelor, obiecte (betisoare, bilute etc.).
Matematica - clasa I
CLASA A II-A
A. OBIECTIVE DE REFERINTA ªI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE INVATARE
1. Cunoasterea si utilizarea conceptelor specifice matematicii
Matematica - clasa I
inmultirii prin impartire si invers;
1.5. sa recunoasca forme plane si forme decuparea unor figuri geometrice
spatiale si sa clasifice obiecte date desenate;
dupa forma lor recunoasterea si descrierea verbala
a formei obiectelor din mediul
inconjurator;
1.6 sa stabileasca pozitii relative ale exercitii-joc de pozitionare a
obiec-telor in spatiu obiectelor in spatiu (stanga, dreapta,
sus, jos, deasu-pra, sub, interior,
exterior);
1.7. sa masoare si sa compare lungimea, exercitii-joc de masurare cu palma,
capacitatea sau masa unor obiecte creionul, paharul, bile, cuburi etc., a
folosind unitati de masura nestandard lungimii, masei sau capacitatii unor
adecvate, precum si urmatoarele obiecte;
unitati de masura standard: metrul, comparari de lungimi de obiecte
centimetrul, litrul avand aceeasi lungime sau lungimi
diferite;
comparari de lungimi de obiecte
dintre care lungimea unuia se
cuprinde de un numar intreg de ori in
lungimea celuilalt;
ordonarea unor obiecte date, in
functie de lungimea, grosimea,
intinderea sau forma lor, folosind
expresii ca: “mai lung”, “mult mai
lung”, “cel mai lung”, mai scurt” etc.;
efectuarea unor masurari folosind
etaloane neconventionale date
(etaloane din carton sau plastic avand
diverse forme si marimi etc.);
identificarea si utilizarea instrumen-
telor de masura potrivite - linia
gradata, metrul, balanta - pentru
efectuarea unor masuratori;
1.8. sa utilizeze unitati de masura pentru plasarea in timp a unor evenimente
timp si unitati monetare in functie de un reper;
exercitii de ordonare cronologica a
unor imagini;
compararea duratelor unor
activitati;
citirea ceasului; reprezentarea pe
un ceas-model a diverselor ore;
exprimarea orei in mai multe moduri
(utilizand ceasul mecanic si pe cel cu
afisaj electronic);
corelarea numerelor de la 1 la 12
scrise pe cadranul unui ceas cu
numerele naturale de la 1 la 12,
reprezentate pe axa numerelor;
inregistrarea activitatilor
desfasurate intr-o saptamana;
identificarea monedelor si a
bacnotelor necesare pentru
cumpararea unui obiect;
schimburi echivalente cu bani;
compararea sumelor de bani.
5 ? ?
?
*descoperirea si enuntarea regulii
de corepondenta dupa care se face
asoci-erea elementelor a doua
multimi date;
B. CONTINUTURlLE INVATARII
Numerele naturale de la 0 la 20: formare, scriere, citire, comparare, ordonare,
rotunjire.
Numerele naturale de la 0 la 100: formare, scriere, citire, comparare, ordonare,
rotunjire.
Numerele naturale mai mari decat 100 si mai mici decat 1000: formare, scriere,
citire, comparare, ordonare, rotunjire.
Adunarea si scaderea numerelor naturale in concentrul 0-20.
Terminologia specifica: termen, suma, “cu atat mai mult”, “cu atat mai putin”.
Operatii cu numere naturale in concentrul 0-100:
- adunarea si scaderea numerelor naturale fara si cu trecere peste ordin;
- inmultirea numerelor naturale folosind adunarea repetata de termeni egali;
- terminologia specifica: factor, produs, “de atatea ori mai mare”;
- evidentierea unor proprietati ale adunarii si inmultirii (comutativitate,
asociativitate, element neutru) cu ajutorul obiectelor si al reprezentarilor,
fara a folosi termino-logia;
- impartirea numerelor naturale mai mici decat 100 folosind scaderea repetata
Probleme care se rezolva prin cel mult doua operatii de acelasi ordin
*Probleme care se rezolva prin cel putin doua operatii
Aflarea unui numar necunoscut in cadrul unei relatii de tipul ?±a=b sau ?±a<b,
(prin incercari, utilizarea de obiecte sau desene, sau folosind modelul balantei) unde
a si b sunt numere in concentrul 0-20 sau in concentrul 0-100.
Elemente intuitive de geometrie:
- forme plane, patrat, triunghi, cerc, dreptunghi;
- punct, segment, linie dreapta, linie franta, linie curba;
- interiorul si exteriorul unei figuri geometrice;
- exercitii de observare a unor obiecte cu forme spatiale de cub, sfera,
*cuboid (paralelipiped dreptunghic).
Masurari folosind etaloane neconventionale.
Unitati de masura:
- unitati de masurat lungimea: metrul;
- unitati de masurat capacitatea: litrul;
- unitati de masurat masa: kilogramul;
- unitati de masura pentru timp: ora, minutul, ziua, saptamana, luna;
- monede si bancnote.
Utilizarea instrumentelor de masura adecvate: metru, rigla gradata, cantar,
balanta.
CLASA A III-A
A. OBIECTIVE DE REFERINTA ªI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE INVATARE
1. Cunoasterea si utilizarea conceptelor specifice matematicii
B. CONTINUTURlLE INVATARII
Numerele naturale de la 0 la 100: formare, scriere, citire, comparare, ordonare,
rotunjire.
Numerele naturale de la 0 la 1000: formare, scriere, citire, comparare, ordonare,
rotunjire.
Numerele naturale de la 0 la 1 000 000: formare, scriere, citire, comparare,
ordonare, rotunjire.
Operatii cu numere naturale in concentrul 0-100:
- adunarea si scaderea numerelor naturale fara si cu trecere peste ordin;
- terminologia specifica: termen, suma, “cu atat mai mult”, “cu atat mai putin”;
- inmultirea numerelor naturale folosind adunarea repetata de termeni egali;
- terminologia specifica: factor, produs, “de atatea ori mai mare”;
- tabla inmultirii in concentrul 0-100;
- evidentierea unor proprietati ale adunarii si inmultirii (comutativitate, asocia-
tivitate, element neutru) cu ajutorul obiectelor si al reprezentarilor, fara a
folosi terminologia;
- impartirea numerelor naturale folosind scaderea repetata si relatia cu
inmultirea;
- terminologia specifica: deimpartit, impartitor, cat, “de atatea ori mai mic”;
- impartirea la 1,2 ... 10 dedusa din tabla inmultirii;
- impartirea cu rest; relatia dintre deimpartit, impartitor, cat; conditia restului;
- impartirea unei sume de mai multi termeni la un numar de o cifra diferit de
zero;
- impartirea la un numar de o cifra, diferit de zero;
Operatii cu numere naturale in concentrul 0-1000:
- adunarea si scaderea;
- inmultirea unui numar de o cifra cu 10 sau 100;
- inmultirea unui numar format din zeci si unitati sau din sute, zeci si unitati cu
un numar de o cifra;
- *impartirea cu rest;
- *impartirea la un numar de o cifra diferit de zero;
Elemente intuitive de geometrie:
- forme plane: patrat, triunghi, cerc, dreptunghi, poligon, punct, segment, linie
dreapta, linie franta, linie curba;
- interiorul si exteriorul unei figuri geometrice;
- exercitii de observare a unor obiecte cu forme spatiale de: cub, sfera,
cuboid, cilindru, con.
Masurari folosind etaloane neconventionale.
Unitati de masura:
- unitati de masurat lungimea: metrul, multiplii, submultiplii (fara transformari);
- unitati de masurat capacitatea: litrul, multiplii, submultiplii (fara transformari);
- unitati de masurat masa: kilogramul, multiplii, submultiplii (fara transformari);
- unitati de masura pentru timp: ora, minutul, ziua, saptamana, luna, anul;
- monede si bancnote;
Utilizarea instrumentelor de masura adecvate: metrul, rigla gradata, cantar,
balanta.
CLASA A IV-A
A. OBIECTIVE DE REFERINTA ªI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE INVATARE
1. Cunoasterea si utilizarea conceptelor specifice matematicii
B. CONTINUTURlLE INVATARII
Numerele naturale: formare, clase (unitati, mii, milioane),ordine,scriere, citire,
comparare, ordonare, rotunjire.
Caracteristicile sistemului de numeratie pe care il folosim: zecimal si pozitional.
Scrierea cu cifre romane de la 1 la 10.
Operatii cu numere naturale:
adunarea si scaderea numerelor naturale fara si cu trecere peste ordin;
terminologia specifica: termen, suma, “cu atat mai mult”, “cu atat mai putin”;
inmultirea unui numar cu 10, 100, 1000;
inmultirea cand unul dintre factori este o suma (distributivitatea inmultirii fata de
adunare, fara a folosi terminologia);
inmultirea cu mai multi factori;
inmultirea numerelor naturale cand un factor are cel mult doua cifre;
*inmultirea numerelor naturale cand un factor are trei cifre;
terminologia specifica: factor, produs, “de atatea ori mai mare”;
evidentierea unor proprietati ale adunarii si inmultirii (comutativitate, asociativitate,
element neutru) cu ajutorul obiectelor si al reprezentarilor, fara a folosi terminologia;
impartirea cu rest; relatia dintre deimpartit, impartitor, cat; conditia restului;
terminologia specifica: deimpartit, impartitor, cat, “de atatea ori mai mic”;
impartirea unei sume de mai multi termeni la un numar de o cifra diferit de zero;
impartirea la un numar de o cifra, diferit de zero;
impartirea la 10, 100, 1000;
*impartirea la un numar de doua cifre diferit de zero;
ordinea efectuarii operatiilor si folosirea parantezelor.
Probleme care se rezolva prin cel mult trei operatii.
Probleme care se rezolva prin metoda figurativa.
Probleme de estimare; probleme care se rezolva prin incercari.
Probleme de organizare a datelor in tabele.
Fractii:
notiunea de fractie, fractii egale, reprezentari prin desene;
fractii echiunitare, subunitare, supraunitare;
compararea fractiilor;
2
La geometrie nu se vor utiliza notatii specifice, cu exceptia notarii prin litere a varfurilor unui
poligon (notatia unghiului prin trei litere este in afara programei).
III. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANTA
Educatie civica
critica asupra valorilor si normelor invatare si este orientat spre elev
nu este axat pe exercitiul permite initiative ale invatatorilor
participativ; este axat, mai curand, pe incurajeaza creativitatea,
latura repro-ductiva a invatarii activitatea pe grupe
pune mai bine in evidenta
caracterul corelativ al conceptelor
specifice Educatiei civice si
complexitatea com-portamentelor
sociale orientate de valorile
democratice
Educatie civica
1. Cunoasterea si utilizarea limbajului din sfera valorilor civice
2. Cunoasterea si respectarea drepturilor copilului, a normelor de
comportare in societate
3. Dezvoltarea unor comportamente relationale privind constituirea
grupurilor sociale
4. Dezvoltarea si manifestarea unor atitudini favorabile luarii deciziilor si
exprimarii opiniilor in ceea ce priveste activitatea grupurilor din care fac
parte
I. OBIECTIVE CADRU
Educatie civica
II. CURRICULUM PE CLASE
CLASA A III-A
A. OBIECTIVE DE REFERINTA sI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE INVATARE
1. Cunoasterea si utilizarea limbajului din sfera valorilor civice
B. CONTINUTURlLE INVATARII
I. Persoana
Persoana mea. Persoana lui (ei). Ce inseamna sa fim persoane?
*Corpul meu.
Persoane cu nevoi speciale.
Trasaturi morale ale persoanei:
increderea in sine si in celalalt/lipsa de incredere;
respectul/lipsa de respect;
curaj/frica/lasitate;
bunatate/rautate;
sinceritate/minciuna.
Matematica - clasa I
4. Dezvoltarea si manifestarea unor atitudini favorabile luarii deciziilor si
expri-mariii opiniilor personale in ceea ce priveste activitatea grupurilor
din care fac parte
B. CONTINUTURlLE INVATARII
I. Raporturile noastre cu ceilalti oameni.
1. Relatii dintre oameni in cadrul grupului:
de rudenie;
de prietenie;
de colaborare si de competitie;
de autoritate (conducatorul grupului, supunerea, invidia, revolta, admiterea -
respingerea din / de catre grup).
2. Manifestarea relatiilor dintre oameni in diferite situatii:
situatii “normale” (desfasurarea unor activitati, obtinerea unor drepturi, relatii cu
diferite autoritati);
situatii “limita” (catastrofe, accidente, agresiuni, moartea);
*probleme personale sau de grup (boala, saracia, singuratatea, neincrederea).
3. Drepturile copilului.
II. Comunitatea
1. Comunitatea locala (sat, comuna, oras, judet, sector etc.).
2. Poporul.
3. *Natiunea. Comunitatea internationala.
EDUCATIE CIVICA
ISTORIA ROMANILOR
GEOGRAFIA ROMANIEI
GEOGRAFIA ROMANIEI
INTRODUCERE
Curriculum-ul de geografie pentru clasa a IV-a ii propune sa-i familiarizeze pe
elevi cu notiuni elementare de geografie, relativ simple si accesibile varstei scolare
mici. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local, i se propune elevului
descoperirea progresiva a aspectelor definitorii ale spatiului geografic romanesc.
Mutatia esentiala propusa de prezentul curriculum este trecerea de la geografia
de tip descriptivist spre un demers de invatare care incurajeaza intelegerea
relevantei geografiei pentru viata cotidiana a copilului. Se urmareste, totodata,
trezirea interesului acestuia de a cunoaste direct, de a investiga si de a intelege - la
un nivel elementar - faptul geografic imediat, precum si importanta prezervarii unui
mediu ambiant favorabil unei vieti sanatoase si echilibrate. Cu alte cuvinte, studiul
geografiei trebuie sa depaseasca - ori de cate ori este nevoie - spatiul ingust al salii
de clasa, natura inconjuratoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a copilului
cu faptul geografic.
Curriculum-ul de fata este astfel conceput incat sa nu ingradeasca prin conceptie
sau mod de redactare stilul cadrului didactic, sa ofere acestuia libertate de alegere si
de organizare a unor activitati de invatare, considerate a fi cele mai adecvate
atingerii obiectivelor propuse. Astfel, fiecare scoala are libertatea de a repartiza orele
alocate prin planul-cadru de invatamant, dupa cum considera necesar, respectand
conditia parcurgerii integrale a continuturilor obligatorii ale curriculum-ului. Altfel
spus, cele aproximativ saptesprezece ore alocate disciplinei pot fi desfasurate de-a
lungul intregului an, in alternanta cu lectiile de istorie sau - dimpotriva - ele pot fi
grupate intr-un anumit semestru, celalalt semestru fiind integral dedicat studierii
istoriei.
Totodata, cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvata
a temelor, acordand o atentie speciala pastrarii logicii interne a disciplinei.
Dominantele noului curriculum fata de cel anterior se prezinta dupa cum urmeaza:
Curriculum-ul anterior Curriculum-ul actual
numar de ore fix pentru fiecare tema/ libertatea cadrului didactic de a alege
capitol numarul de ore, in functie de posibilitatile
locale si de interesele elevilor
insusirea de tip academic, excesiv intelegerea relevantei geografiei pentru
stiintific a cunostintelor de geografie, cu viata de toate zilele, prin contactul direct
accent pe detalii care supraincarcau in cu fenomenul geografic
mod neproductiv materia
centrarea pe continuturi teoretice si pe centrarea pe formarea capacitatilor de
informatia factuala, insuficient adaptata intelegere a faptelor si a fenomenelor
varstei si posibilitatilor de intelegere ale caracteristice mediului geografic incon-
copiilor jurator (cu accent pe formarea deprin-
derilor de investigare, de orientare etc.)
activitati de invatare generate dinspre activitati de invatare generate de
continuturi obiectivele urmarite
activitati de invatare realizate exclusiv activitati de invatare realizate inclusiv
in spatiul clasei in mijlocul naturii, prin contactul direct cu
faptul studiat si prin metoda "a invata prin
experimentare"
1. Perceperea si reprezentarea spatiului geografic
2. Observarea, descrierea si relationarea elementelor de mediu geografic pe
baza diverselor surse geografice
3. Cunoasterea si utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei
4. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorarii relatiilor dintre om si
mediul inconjurator
I. OBIECTIVE CADRU
II. CURRICULUM PE CLASE
CLASA A IV-A
A. OBIECTIVE DE REFERINTA ªI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE INVATARE
1. Perceperea si reprezentarea spatiului geografic
B. CONTINUTURlLE INVATARII
B1. TEME
Pozitia geografica a Romaniei
Relieful3
- Muntii:
- Dealurile si podisurile:
- Campiile si luncile:
Apele curgatoare si statatoare
Fauna si flora
*Vremea si clima
Oameni si locuri
- asezari umane:
- *resurse naturale si activitati economice:
- schimburi, legaturi, comunicatii:
Protectia si conservarea mediului4
B2. LISTA DE TERMENI
puncte cardinale (N, S, E, V ), vecinii, *regiunile istorice.5
reprezentarea pe harta a muntilor (culoarea), Carpatii Orientali, Carpatii
Meridionali, Carpatii Occidentali [*varfuri, *bogatii, *fauna si *flora, *elemente
unice (d. e. Babele si Sfinxul, cabane, chei, rezervatii etc.)].
reprezentarea pe harta a dealurilor si a podisurilor (culoarea), Podisul
Dobrogei, Podisul Moldovei, Podisul Getic, Subcarpatii, Dealurile de Vest
[*elemente unice (d.e. podgoriile, locurile turistice etc.)].
reprezentarea pe harta a campiilor (culoarea), Campia de Vest, Campia
Romana, Delta Dunarii, localizare, *elemente unice (d.e. rezervatii etc.).
reprezentarea pe harta a apelor (culoare), ape curgatoare, Dunarea, *Somes,
*Cris, Mures, *Jiu, Olt, Arges, *Ialomita, Prut, *Siret; ape statatoare, *Bucura,
Snagov, *Amara, Techirghiol, Balea, Sf. Ana, Rosu, Marea Neagra (localizare,
*afluenti, *importanta).
*reprezentarea pe harta a asezarilor umane, judet - oras - sat - capitala,
*centre turistice; Iasi, Galati, *Braila, Constanta, Bucuresti, Craiova, Timisoara,
*Sibiu, Brasov, Cluj-Napoca, *Oradea;
*solurile, *terenurile agricole, *resursele subsolului (petrol, gaze, carbune,
feroase, neferoase), paduri - ape, agricultura, industrie, *centre economice;
transporturile pe uscat, pe ape, *pe calea aerului, *obiective turistice,
telecomunicatiile (televiziunea, radiofonia, telegrafia, telefonia).
3
Se insista pe orizontul local.
4
Se va studia prin realizarea unei activitati ecologice practice, iar referirile teoretice se vor preciza
la fiecare capitol, unde este cazul.
5
Lista denumirilor geografice se poate completa cu denumiri din orizontul local.
III. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANTA
EDUCATIE CIVICA
ISTORIA ROMANILOR
GEOGRAFIA ROMANIEI
ISTORIA ROMANILOR
INTRODUCERE
Documentul de fata prezinta elementele de baza ale curriculum-ului scolar de
istorie pentru clasa a IV-a. Forma actuala reprezinta o abordare armonizata cu noul
plan-cadru de învatamant.
Scopul studierii istoriei la clasa a IV-a este familiarizarea cu domeniul istoriei prin
mijloace adecvate varstei elevilor. Fata de lecturile pe teme istorice pe care elevii le-
au studiat în anii anteriori, orele de istorie ofera ocazia cunoaterii trecutului si a
instrumentelor prin intermediul carora se poate reconstitui imaginea acestuia.
Clasa a IV-a reprezinta prima etapa a antrenamentului pentru formarea unor
capacitati si atitudini exprimate prin obiectivele cadru ale disciplinei.
Obiectivele de referinta descriu rezultatele studierii istoriei la sfarsitul fiecarei
clase. Ele au în vedere trei categorii de aspecte: capacitati, cunostinte, precum si
atitudini.
Activitatile de învatare ofera posibile raspunsuri la întrebarea “cum se învata” si
sunt menite sa întareasca rolul elevului în procesul didactic.
Continutul prezinta optiuni privind fapte si/sau procese istorice relevante pentru
temele propuse.
Dominantele curriculum-ului actual fata de cel anterior sunt:
Istoria Romanilor
I. OBIECTIVE CADRU
Istoria Romanilor
II.
CURRICULUM PE CLASE
CLASA A IV-A
A. OBIECTIVE DE REFERINTA sI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE ÎNVATARE
1. Întelegerea si reprezentarea timpului si a spatiului istoric
Matematica - clasa I
4. Întelegerea si utilizarea limbajului de specialitate
B. CONTINUTURlLE INVATARII
1. Cum cunoastem trecutul
Din trecutul familiei.
Din trecutul localitatii.
Muzee,
*Istorici si scrierile lor.
ARIA CURRICULARA V:
EDUCATIE FIZICA SI SPORT
EDUCATIE FIZICA
EDUCATIE FIZICA
INTRODUCERE
Curriculum-ul scolar de educatie fizica pentru invatamantul primar reflecta
conceptia care sta la baza reformei sistemului romanesc de invatamant, urmarind
realizarea finalitatilor stipulate in Legea Invatamantului, referitoare la dezvoltarea
complexa a personalitatii copiilor. Prin obiectivele specifice stabilite, sunt urmarite cu
precadere: intarirea starii de sanatate a copiilor, dezvoltarea fizica armonioasa a
acestora, dezvoltarea capacitatilor psiho-motrice, educarea unor trasaturi pozitive de
comportament.
Curriculum-ul de fata se adreseaza, in primul rand, celor care predau educatia
fizica la acest nivel de invatamant (invatatori, institutori, profesori de specialitate),
directorilor de scoli, elevilor, parintilor, specialistilor angrenati in elaborarea sistemului
national de evaluare, precum si autoritatilor locale interesate de procesul
educational.
Fata de curriculum-ul anterior, dominantele noii viziuni de predare a educatiei
fizice in scoala primara se pot rezuma dupa cum urmeaza:
Educatie fizica
1. Intretinerea si imbunatatirea starii de sanatate a copiilor si formarea
deprinderilor igienico-sanitare
2. Influentarea evolutiei corecte si armonioase a organismului si dezvoltarea
calitatilor motrice de baza
3. Dezvoltarea deprinderilor motrice de baza, aplicativ-utilitare si sportive
elementare
4. Formarea obisnuintei de efectuare independenta a exercitiilor fizice
5. Dezvoltarea spiritului de echipa si a colaborarii, in functie de un sistem de
reguli acceptate
I. OBIECTIVE CADRU
Educatie fizica
II. CURRICULUM PE CLASE
CLASA I
A. OBIECTIVE DE REFERINTA ªI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE INVATARE
1. Intretinerea si imbunatatirea starii de sanatate a copiilor si formarea
deprinderilor igienico-sanitare
B. CONTINUTURlLE INVATARII
1. Capacitatea de organizare
Formatii de adunare in linie pe un rand (formatii de adunare in linie pe doua
randuri; formatiile de deplasare in coloana cate unul si cate doi).
Alinierea in linie.
*Pozitiile drepti si pe loc repaus.
Intoarceri prin saritura, la stanga si la dreapta.
*Pornire cu mers pe loc si oprire (pornire si oprire din mers).
*Trecerea din linie pe un rand in formatiile de semicerc si cerc.
2. Dezvoltarea armonioasa
Pozitiile: stand departat, pe genunchi, sezand si culcat.
Miscari: duceri ale bratelor (inainte, sus, lateral); ale unui picior inainte, inapoi,
lateral; ale palmelor pe sold, pe umeri, la ceafa; indoiri si intinderi ale bratelor, ale
trunchiului, ale picioarelor; rasuciri ale gatului, ale trunchiului; rotari ale capului si ale
bratelor;
Postura corecta.
3. Calitatile motrice de baza
Viteza (viteza de reactie la stimuli vizuali, viteza de executie in actiuni motrice
singulare, viteza de deplasare pe directie rectilinie).
Indemanarea (coordonarea actiunilor motrice realizate individual).
Forta (forta dinamica segmentara).
Rezistenta (rezistenta generala la eforturi aerobe).
5. Deprinderi utilitar-aplicative
Echilibrul (mentinerea pozitiilor stand pe varfuri, pe un genunchi, intr-un picior pe
sol si pe suprafete inguste si inaltate).
Catarare-coborare (catarare-coborare cu ajutorul bratelor si picioarelor, pe scara
fixa, prin pasire si apucari succesive).
Escaladare (escaladare cu apucare, sprijin si pasire pe obstacol).
Tractiune (deplasarea propriului corp, pe o suprafata alunecoasa, prin tractiune cu
bratele).
Impingere (deplasarea propriului corp situat pe sol/banca, prin impingeri realizate
cu bratele si picioarele).
Transport (transport de obiecte usoare, apucate cu una-doua maini, individual si pe
perechi).
Matematica - clasa I
2.6. sa depuna eforturi uniform moderate exersarea unor actiuni motrice in
cu durate prelungite progresiv “serii”, intercalate cu pauze de
revenire partiala;
efectuarea de eforturi continue, cu
progresia duratei;
jocuri si stafete extinse ca durata,
repetate de mai multe ori;
testari;
2.7. sa actioneze pentru evolutia compararea cu modelul specific de
armonioasa a propriului corp la dez-voltare fizica armonioasa;
sugestia cadrului didac-tic si din examinari somatoscopice periodice
proprie initiativa etc.
B. CONTINUTURlLE INVATARII
1. Capacitatea de organizare
Formatii de adunare in linie pe un rand; formatii de adunare in linie pe doua
randuri; formatiile de deplasare in coloana cate unul si cate doi.
Alinierea in linie.
Pozitiile drepti si pe loc repaus.
Intoarceri prin saritura, la stanga si la dreapta.
*Pornire cu mers pe loc si oprire (pornire si oprire din mers).
Trecerea din linie pe un rand in formatiile de lucru semicerc si cerc, trecerea din
coloana cate unul in formatiile de semicerc si cerc.
5. Deprinderi utilitar-aplicative
Echilibru (deplasari in echilibru pe suprafete inguste si inaltate).
Tarare (tarare pe genunchi si antebrate).
Catarare-coborare (catarare-coborare pe scara fixa si banca inclinata).
Escaladare (escaladare cu aruncare si incalecarea obstacolului).
Tractiune (deplasarea unui obiect sau partener, prin tractare cu bratele realizata
individual si pe perechi).
Impingere (deplasarea unor obiecte/partener prin impingere).
Transport (transport de obiecte usoare, apucate cu ambele maini, sprijinite la piept,
pe umar, individual).
B. CONTINUTURlLE INVATARII
1. Capacitatea de organizare
Formatii de adunare in linie pe doua randuri (*formatie de adunare in semicerc).
Alinierea in linie (*alinierea in adancime).
Pozitiile drepti si pe loc repaus (pozitiile stand, stand departat, pe genunchi,
sezand si culcat).
Intoarceri la stanga si la dreapta (*intoarcere la stanga imprejur).
Pornire si oprire din mers (*pornire si oprire din mers in doi timpi, formarea si
strangerea coloanei de gimnastica).
5. Deprinderi utilitar-aplicative
Echilibru (deplasari in echilibru pe suprafete inguste si inaltate, cu intoarceri de 90 o
- 180o).
Tarare (tarare joasa).
Catarare-coborare (catarare-coborare pe banca de gimnastica inclinata, catarare,
deplasare laterala si coborare la scara fixa).
Escaladare (escaladare cu apucarea si rularea pe piept si abdomen).
Tractiune (deplasarea propriului corp pe banca de gimnastica prin tractiune
simultana cu bratele).
Impingere (impingere reciproca intre parteneri la baston, *impingeri reciproce din
stand intr-un picior).
Transport (transport in doi a unui coleg - scaunelul, transportul in grup al bancii si
al saltelei de gimnastica).
B. CONTINUTURlLE INVATARII
1. Capacitatea de organizare
*Formatii de adunare in linie pe doua randuri (formatie de adunare in semicerc sau
careu).
Alinierea in linie si in adancime.
*Pozitia departat repaus; pozitiile drepti si pe loc repaus.
Intoarcere la stanga si la dreapta; intoarcere la stanga imprejur.
Pornire si oprire din mers in doi timpi.
Formarea si strangerea coloanei de gimnastica.
5. Deprinderi utilitar-aplicative
Echilibru (deplasari in echilibru pe suprafete inguste si inaltate, cu purtare si pasire
peste obiecte, deplasari cu mentineri, *depuneri si culegeri de obiecte pe suprafete
inguste si inaltate).
Tarare (tarare joasa si pe o latura, pe sub obstacole, *tarare joasa cu purtare de
obiecte).
Catarare-coborare (catarare-coborare la scara fixa si banca de gimnastica, cu
progresia inaltimii, catarare-coborare folosind instalatii si obstacole naturale).
Escaladare (escaladare cu apucare si sprijin pe sezuta).
Tractiune (deplasarea propriului corp pe banca de gimnastica prin tractiune
alternativa cu bratele, *tractiune si opunere, pe perechi, pe grupe, la baston sau
franghie).
Impingere (impingerea unor obiecte, parteneri, individual si pe perechi, *impingeri
reciproce din sezand spate in spate).
Transport (transport de obiecte si aparate pe perechi si in grup, *transportul
partenerului in spate).
ABILITATI PRACTICE
ABILITATI PRACTICE
INTRODUCERE
Cerintele societatii romanesti in schimbare au determinat o noua abordare a
disciplinei Abilitati practice. Astfel, noul curriculum vine in intampinarea nevoilor
copilului, respectand universul copilariei si urmarind, in ansamblu, sa dezvolte
atitudini si capacitati de tip creativ, reflexiv, cognitiv, de interactiune sociala si de
comunicare.
Obiectivele cadru ale disciplinei Abilitati practice se subordoneaza finalitatilor
invata-mantului romanesc si se armonizeaza cu acelea ale altor discipline conexe.
Ordinea de parcurgere a continuturilor, precum si numarul de ore pentru fiecare
tema sunt stabilite de cadrele didactice (dupa un eventual sondaj realizat in randul
elevilor si al parintilor).
Prezentam in continuare succint dominantele noului curriculum prin raportare la
cel anterior:
I. OBIECTIVE CADRU
Abilitati practice
II. CURRICULUM PE CLASE
CLASA I
A. OBIECTIVE DE REFERINTA ªI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE INVATARE
1. Cunoasterea si utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale si
ustensile
2.2. Hartia
Indoirea si plierea
Subiecte orientative: barca simpla; coiful; chipiul; racheta; avionul; evantaiul;
armonica, batista; paharul; solnita; corabia pescarului; vaporasul.
B. CONTINUTURILE INVATARII
1. Activitati cu materiale din natura
Grupare dupa diferite criterii (forma, marime, culoare)
Tehnici de lucru: decupare, lipire, vopsire, asamblare
Subiecte orientative: picaturi de soare (petale de galbenele, frunze); garoafe; buchet
din gradina (petale de flori, frunze, seminte); covor de flori (petale de flori, frunze,
seminte); iepurasul; pisica; marul etc (exercitii de umplere a unor contururi date cu
seminte, puf de plopi sau papura); fluierul (trestie sau soc); coronita de flori (flori, tulpini
subtiri si rezistente); coliba de lemn (crengute subtiri si groase); coliba de pietre (pietre
de diferite marimi si culori).
2.2. Hartia
3. Gospodarie
Pregatirea micului dejun: prepararea unor sucuri naturale;
Igiena imbracamintei si a incaltamintei;
*Ingrijirea animalelor de casa si curte.
B. CONTINUTURILE INVATARII
1. Activitati cu materiale din natura
impletituri
Subiecte orientative: plasa de piata; imbracarea sticlei sau a paharului; cosuletul
pentru fructe; legarea nodurilor; cutie pentru rechizite scolare; franghia; rama pentru
orar; rama pentru fotografii (simpla, dubla); rama pentru calendarul de perete; rama
pentru oglinda.
obiecte de lemn
Subiecte orientative: rame de fotografii, gard pentru casuta papusii, lopatica pentru
inghetata, balansoar.
*cultura plantelor
Subiecte orientative: Gradina cu flori, Gradina cu legume; Idei simple pentru coltul
verde (cultivarea plantelor cu bulbi in ghivece); Gradini colorate (diverse sortimente de
cactusi intr-o gradina in miniatura, pietre colorate); Sere in sticle de plastic (sticle de
plastic, pamant, seminte de grau, porumb etc); Balconul meu (cultivarea unor flori de
apartament in ghivece sau jardiniere).
cu model
fara model
Subiecte orientative: constructii de echilibru din jetoane, cuburi, placute, LEGO, piese
de jocuri din comert etc.
*impletituri cu andrele
Subiecte orientative: bentita, fularul, manusa cu un deget, caciulita papusii, cordoane
pentru papusi.
cusaturi utilitare
Subiecte orientative: coaserea nasturilor la haine; ornarea unor obiecte cu nasturi
decorativi; insailatul, asamblarea unor obiecte (jucarii) folosind punctul de tighel;
realizarea unor obiecte (jucarii) folosind tehnica peticitului: pernita pentru ace, tivul
pentru fata de masa a papusii, manusa pentru sters praful, panou decorativ.
3. Gospodarie
cunostinte generale despre dejun si cina
Subiecte orientative: alcatuirea unor meniuri pentru dejun si cina; aranjarea mesei:
farfurii; tacamuri; pahare; elemente decorative (aranjamente florale simple).
3.1. sa-si asume diferite roluri in jocuri de rol care sa imite diferite
executarea si evaluarea unui produs acti-vitati din cadrul unei meserii.
B. CONTINUTURILE INVATARII
1. Activitati cu materiale din natura
compozitii (dupa natura, decorative); jucarii (confectionate din seminte de dovleac
sau de pepene, mesteacan, marar, mar, para, ardei, frasin, ierburi, puf de papura
etc.)
Subiecte orientative: Closca cu pui, O lume sub apa, La balta, Aricii, Ciocanitoarea,
Cer instelat, Noaptea pe lac, Vulpea si strugurii, Mesteacanul, Primavara, Veverita-
Rita.
cu model
fara model
Subiecte orientative: constructii din jetoane, placute, jetoane, mecanisme simple
realizate din LEGO.
EDUCATIA PLASTICA
EDUCATIA MUZICALA
Educatie muzicala
neglijarea posibilitatilor de integrare posibilităti de integrare culturală si so-
socio-culturala a disciplinei si de valorifi- cială a disciplinei, de valorificare a aces-
care a acesteia in dezvoltarea teia in dezvoltarea personalitătii
personalitatii
Educatie muzicala
1. Dezvoltarea capacitatilor interpretative vocale si instrumentale
2. Cunoasterea si utilizarea elementelor de limbaj muzical in interpretarea si
in audierea muzicii
3. Dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului muzical
I. OBIECTIVE CADRU
Educatie muzicala
II. CURRICULUM PE CLASE
CLASA I
A. OBIECTIVE DE REFERINTA ªI EXEMPLE DE ACTIVITATI DE INVATARE
1. Dezvoltarea capacitatilor interpretative vocale si instrumentale
B. CONTINUTURILE INVATARII
1. Practica muzicală (cantarea vocală si instrumentală)
Vocea.
Sunetele vocale;
Vocea utilizata in cantare si in vorbire;
Deprinderi specifice de cant: tinuta corporala, respiratie, emisie, dictie;
Cantarea individuala si in grup;
Cantarea6
Nota: Repertoriul de cantece va cuprinde: cantece populare (din folclorul copiilor,
folclorul obiceiurilor, cantece de leagan, etc.), cantece pentru copii din muzica corala
romaneasca si universala, clasica si din muzica usoara.
6
A se consulta sugestiile pentru repertoriul de cantece.
7
Acest continut va deveni obligatoriu pe masura ce scolile vor asigura baza materiala necesara.
8
Pot fi utilizate pseudoinstrumente caracteristice folclorului local (frunza, firul de iarba, solzul de
peste etc.).
9
A se consulta sugestiile pentru auditiile muzicale.
10
Aceste sugestii sunt orientative. Repertoriul poate fi extins prin includerea unor cantece si jocuri
populare din zona folclorica respectiva.
B. CONTINUTURILE INVATARII
1. Practica muzicală (cantarea vocală si instrumentală)
Vocea (vocea folosita in cantare si in vorbire; deprinderi specifice de cant: tinuta
corporala, respiratie, emisie, dictie; modalitati de cantare: individuala, in grup, in
dialog, pe roluri etc.; cantarea11)
Obiecte sonore si instrumente muzicale [corpul uman ca instrument sonor; obiecte
sonore: modalitati de producere a sunetelor; obiecte sonore si instrumente de
percutie folosite in acompaniament (tobita, tamburina, trianglul, castagneta,
maracasa, cutiute rezonatoare etc.)]
12
A se consulta sugestiile pentru auditiile muzicale.
B. CONTINUTURILE INVATARII
1. Practica muzicală (cantarea vocală si instrumentală)
Vocea (clasificarea vocilor; deprinderi specifice de cant - tinuta corporala,
respiratie, emisie, dictie, frazare; cantarea expresiva; cantarea la unison, cu ison
ritmic, *ison armonic, *in canon13)
Obiecte sonore si instrumente muzicale (corpul uman, instrument sonor; obiecte
sonore si instrumente muzicale; instrumente muzicale clasice: instrumente cu corzi;
acompaniamentul si cantarea instrumentala
13
A se consulta sugestiile pentru repertoriul de cantece.
14
A se consulta sugestiile pentru auditiile muzicale.
15
Aceste cantece se vor insusi in general dupa auz. Ele pot servi insa si exemplificarii unor elemente
de limbaj muzical.
B. CONTINUTURILE INVATARII
1. Practica muzicală (cantarea vocală si instrumentală)
Vocea (deprinderi specifice de cant; respectarea comenzilor si gesturilor dirijorului; modalitati de
cantare - individuala, in grup, cu ison, in canon; cantarea (la unison, cu ison ritmic, armonic, in canon)16
Obiecte sonore si instrumente muzicale (corpul, instrument sonor; obiecte sonore si instrumente
muzicale: tipuri si grupari; instrumente traditionale si moderne, noi surse sonore - electroacustice,
electronice; *acompaniamentul si cantarea instrumentala)
16
A se consulta sugestiile pentru repertoriul de cantece.
17
A se consulta sugestiile pentru auditiile muzicale.
18
Aceste cantece se vor insusi in general dupa auz. Ele pot servi insa si exemplificarii unor elemente de limbaj muzical.