MODUL 1.qxd 14.08.

2007 10:38 Page 1

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 1

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

Luniversalã
iteraturã

Manual pentru clasa a XII-a

Mioriþa Baciu
Rodica Lungu
Ioana Dãneþiu
Achim Stoian

9
C ORINT
EDUCAŢIONAL
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 2

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 2

Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului nr. 1561/76 din 23.07.2007, `n urma
evalu\rii calitative [i este realizat `n conformitate cu programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al Ministrului Educa]iei ºi
Cercet\rii nr. 3410 din 7.03.2006.

Date despre autori

Miori]a Baciu: doctor `n filologie, gradul didactic I, profesor la Liceul Teoretic „Ion Creang\” din Bucure[ti [i `n `nv\]\mân-
tul universitar. A publicat, ca autor, Polenul clipei, Editura Teora – 1996, [i, `n colaborare, manuale (Limba român\.
Manual pentru clasa a V-a, Editura Teora – 1995-2005), auxiliare didactice la editurile Recif – 1996, Teora – 1999
[i 2000, Corint – 2000, Tribuna `nv\]\mântului – 2000, Dacia – 2000 [i 2001, E.D.P. – 2004 [i 2005; studii [i articole `n
presa din ]ar\ [i din str\in\tate.
Rodica Lungu: gradul didactic I, profesor la Colegiul Na]ional „Gh. Laz\r” din Sibiu, inspector de specialitate la
Inspectoratul {colar Jude]ean Sibiu, membr\ a grupului de lucru al C.N.C. [i membr\ `n Comisia Na]ional\ de Limba
[i Literatura Român\. A publicat, `n colaborare, Caiete metodice – Limba [i literatura român\, Editura Casei Corpului
Didactic Sibiu – 2001 [i Teste pentru admitere. Limba român\ [i comunicare, Editura Academiei For]elor Terestre,
Sibiu – 2004, Limba [i literatura român\. Bacalaureat 2006, Editura Corint, Bucure[ti, Teste pentru bacalaureat 2006,
Editura Nomina.
Ioana D\ne]iu: Doctorand în filologie, profesor, gradul didactic I, director al Liceului Teoretic „Constantin Noica” din
Sibiu. A publicat, în colaborare, Teste pentru admitere, Limba român\ [i comunicare, Editura Academiei For]elor
Terestre, Sibiu, 2004.
Achim Stoian: profesor, grad didactic I, Colegiul Na]ional „Octavian Goga” din Sibiu. A publicat, în colaborare, Teste
pentru admitere, Limba român\ [i comunicare, Editura Academiei For]elor Terestre, Sibiu, 2004.

Referen]i: prof. univ. dr. L\cr\mioara Petrescu, Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Ia[i;
conf. univ. dr. George Manolache, Facultatea de Litere ºi Arte, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Redactor: Cornelia Gârmacea

Tehnoredactare computerizat\: Corina Roncea, Mihaela Ciufu
Coperta: Valeria Moldovan

Imaginea de pe copert\: Cabinetul de lucru al lui Gustave Flaubert de Georges Rochegrosse

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

Literatura universalã: manual pentru clasa a XII-a / Mioriþa Baciu,
Rodica Lungu, Ioana Dãneþiu, Achim Stoian. – Bucure[ti:
Corint, 2007
ISBN 978-973-135-139-1
I. Baciu, Mioriþa
II. Lungu, Rodica
III. Dãneþiu, Ioana
IV. Stoian, Achim
82.09

Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:

GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti, cod poştal 010517
Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012
Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazinul virtual: www.grupulcorint.ro

Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT,

parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 3
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 3

PA R T E A I
OMUL ROMANTIC
Creatori ºi creaþii reprezentative
Teorie literarã
z Franþa: Victor Hugo, Prefaþa la drama Cromwell;
Doamna de Staël, Despre literaturã
z Anglia: William Wordsworth, Prefaþa la Balade
lirice
z Germania: August Wilhelm Schlegel, Despre
teatru ºi literaturã; Friedrich Schlegel, Convorbire
Prozã
despre poezie
z Franþa: Chateaubriand, Atala; Victor Hugo,
z Italia: Alessandro Manzoni, Prefaþa la drama
Mizerabilii
Contele de Carmagnola
z Anglia: Walter Scott, Ivanhoe, Rob Roy; Mary
z Rusia: N.M. Karamzin; V.A. Jukovski
Shelley, Frankenstein
z Statele Unite ale Americii: Edgar Allan Poe,
z Germania: Novalis, Heinrich von Ofterdingen;
Principiul poetic
Johann Wolfgang Goethe, Suferinþele tânãrului
Werther; Fraþii Grimm, Poveºti; E.T.A. Hoffmann,
Tablouri de fantezie
z Italia: Alessandro Manzoni, Logodnicii
Poezie z Rusia: Mihail Lermontov, Un erou al zilelor noastre;
A.S. Puºkin, Evgheni Oneghin (roman în versuri)
z Franþa: Alphonse de Lamartine, Meditaþii poetice; z Statele Unite ale Americii: Edgar Allan Poe,
Victor Hugo, Legenda secolelor; Alfred de Vigny, Povestiri groteºti, Prãbuºirea casei Usher; Herman
Poeme, Sãlbatica; Alfred de Musset, Nopþile Melville, Moby Dick; James Fenimore Cooper,
z Anglia: George Gordon Byron, Pelerinajul lui Ultimul mohican
Childe Harold; Percy Bysshe Shelley, Prometeu
descãtuºat, Elada, Regina Mab; William
Wordsworth, Schiþe descriptive, Balade lirice
z Germania: Heinrich Heine, Cartea cântecelor,
Lorelei; Novalis, Imnuri cãtre noapte Dramaturgie
z Italia: Giacomo Leopardi, Canzone ºi versuri,
Cântece; Alessandro Manzoni, Imnuri sacre z Franþa: Victor Hugo, Hernani; Alfred de Vigny,
z Rusia: A.S. Puºkin, Prizonierul din Caucaz, Ruslan Chatterton; Alfred de Musset, Lorenzaccio
ºi Ludmila; Mihail Lermontov, Demonul z Anglia: Coleridge, Cãderea lui Robespierre;
z Statele Unite ale Americii: Edgar Allan Poe, Charles Lamb, John Woodvill; G.G. Byron,
Poeme, Corbul; Henry Wadsworth Longfellow, Manfred
Cântarea lui Haiavata z Germania: Heinrich von Kleist, Penthesilea;
Ludwig Tieck, O lume întoarsã pe dos
z Italia: Alessandro Manzoni, Contele de
Carmagnola
z Rusia: A.S. Puºkin, Boris Godunov; Mihail
Lermontov, Mascarada
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 4
I.OMUL ROMANTIC
Romantismul
Cromwell
Prefaþa
de Victor Hugo
Studiu de text: Text de doctrinã literarã – fragmente –
z Citiþi ºi discutaþi în perechi conþinutul urmãtoru-
lui fragment din prefaþa la drama Cromwell:
ªi iatã un principiu strãin Antichitãþii, un tip nou intro-
dus în poezie; ºi deoarece o condiþie în plus într-o fiinþã mo-
dificã fiinþa în întregul ei, iatã dezvoltându-se în artã ºi o formã
nouã. Acest tip este grotescul. Aceastã formã este comedia.
[...] Dimpotrivã, în gândirea modernilor, rolul grotescului e
nemãsurat. Îl gãsim peste tot; pe de o parte, el creeazã
diformul ºi oribilul, pe de alta, comicul ºi bufonul. [...]
Dupã pãrerea noastrã, ar trebui scrisã o carte cu ade-
vãrat nouã cu privire la rolul grotescului în artã. S-ar putea
arãta cât de puternice efecte au obþinut modernii de la acest
gen fecund, asupra cãruia se înverºuneazã încã, în zilele
noastre, o criticã mãrginitã. Vom fi poate în curând aduºi de
cãtre subiectul nostru sã semnalãm în trecere câteva trãsã-
turi ale acestui vast tablou. Aci vom spune numai cã alãturi
de sublim, ca mijloc de contrast, grotescul este, dupã noi, cel
mai bogat izvor pe care natura îl poate oferi artei.[...]
Aceastã frumuseþe universalã pe care Antichitatea o revarsã în
Eugène Delacroix, Libertatea conducând poporul
4
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 4
„Romantismul nu e, în principiu, decât un refuz
de a trãi numai prin inteligenþã, o afirmaþie
cã poezia este o necesitate a sufletului.”
(G. Lanson, Istoria literaturii franceze)
mod solemn asupra tuturor lucrurilor nu era lipsitã de mo-
notonie; aceeaºi impresie, mereu repetatã, poate, cu timpul,
obosi. Cu greu poate crea un contrast sublimul suprapus
sublimului, ºi e nevoie sã ne odihnim de oriºice, chiar ºi de
frumos. Se pare, dimpotrivã, cã grotescul ar putea însemna
un timp de oprire, un termen de comparaþie, un punct de ple-
care, de unde ne vom înãlþa spre frumos cu o înþelegere mai
proaspãtã, mai vie. [...] Cu ce putere grotescul — sãmânþã a
comediei azvârlitã cu chibzuialã de cãtre muza modernã —
a trebuit sã încolþeascã ºi sã creascã de îndatã ce ºi-a gãsit
un pãmânt mai prielnic decât pãgânismul ºi epopeea.
Într-adevãr, în poezia modernã, în timp ce sublimul va înfãþiºa
sufletul aºa cum e el, purificat de cãtre morala creºtinã,
grotescul va juca rolul bestiei umane. Tipul sublimului,
desprins de orice aliaj necurat, va primi drept apanaj toate
farmecele, toate graþiile, toate frumuseþile. [...] Grotescul îºi
va însuºi toate formele ridicolului, toate infirmitãþile, toate
urâþeniile. În aceastã disociere dintre omenire ºi creaþie, lui
îi vor reveni patimile, viciile, crimele; el va fi desfrânat, târâ-
tor, lacom, avar, perfid, certãreþ ºi încurcã-lume, fãþarnic.
[...] Frumosul are o singurã înfãþiºare; urâtul, o mie.[…]
Totul demonstreazã, în epoca zisã romanticã, alianþa intimã
ºi creatoare dintre grotesc ºi frumos. [...] Iatã-ne ajunºi la
culmile poetice ale timpurilor moderne [...] ºi drama, care
topeºte în acelaºi suflu grotescul ºi sublimul, teribilul ºi bufonul,
tragedia ºi comedia, drama este caracteristicã celei de-a
treia epoci a poeziei, a literaturii de azi. [...]
S-o spunem deschis! [...] Nu existã reguli, nici modele;
sau mai bine zis, nu existã alte reguli, decât legile generale
ale naturii care dominã arta în întregul ei ºi legile speciale
care, pentru fiecare compoziþie în parte, rezultã din carac-
teristicile proprii fiecãrui subiect.[...]
Trebuie sã recunoaºtem prin urmare, dacã nu vrem sã
cãdem în absurd, cã domeniul artei ºi acela al naturii sunt
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 5
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 5

I. Omul romantic

perfect distincte. Natura ºi arta sunt douã lucruri deosebite,

cãci una fãrã alta n-ar mai exista. [...] Aprecieri critice
Alþii, ni se pare, au spus cã drama este o oglindã în care z „Scopul artei este aproape divin: a învia,
se oglindeºte natura. dacã e vorba de istorie; a crea, dacã e vorba de
(Traducere de Valentin Lipatti) poezie.” (Victor Hugo, Prefaþa la drama Cromwell)

Abordarea textului
1 Fragmentul citat din Prefaþa la drama Cromwell de
Victor Hugo este considerat programul estetic al romantismului
francez. Având în vedere cã ideologia romanticã îºi propune
în mod explicit combaterea principiilor de creaþie literarã
promovate de arta clasicã (text de doctrinã literarã: Arta
poeticã de Nicolas Boileau), identificaþi ideile estetice ale
doctrinei romantice, susþinute de citate din textul suport ºi
completaþi urmãtorul tabel:

PRINCIPII ALE ESTETICII ROMANTICE

TEXT DE RECAPITULARE TEXT DE ENUNÞATE ÎN TEXTUL SUPORT
DOCTRINÃ PRINCIPII ESTETICE DOCTRINÃ
LITERARÃ ALE CLASICISMULUI MODERN LITERARÃ Enunþarea
Citate din textul suport
principiului estetic
„Romanticul e revendicativ […] pentru cã
Universul creaþiei trebuie sã imite natura (mimesis)
romanticul e tinereþea.” (Albert Thibaudet)
Categoriile estetice cultivate: frumosul, sublimul,
tragicul, comicul
Principiile de creaþie: claritatea, ordinea, mãsura,
verosimilitatea, bunul gust
Puritatea genurilor ºi a speciilor
Sursele de inspiraþie ale artei: istoria, mitul, legenda Prefaþa la
Arta
Elevaþia subiectului, a eroilor ºi a stilului drama
poeticã
Cromwell
de Nicolas Respectarea legilor armoniei, echilibrului, simetriei
de Victor
Boileau în compoziþia operei
Hugo
Regula celor trei unitãþi în tragedie: unitatea de timp
(24 de ore), de spaþiu (un decor unic), unitatea
acþiunii (un singur conflict – în general între raþiune
ºi pasiune, cu triumful raþiunii)
Modelul uman: fiinþa moralã, raþionalã,
echilibratã ºi armonioasã
Personajele clasice sunt tipologice, în tragedie, eroul
ºi înþeleptul; în comedie, avarul, ipocritul etc.
„Adevãratul clasicism nu este rezultatul unei constrângeri din afarã, aceasta
„Nimic nu e mai romantic decât ceea ce înþelegem de obicei
rãmâne artificialã ºi nu produce decât opere academice. Mi se pare cã acele
calitãþi pe care obiºnuim sã le denumim clasice sunt mai cu seamã calitãþi prin lume ºi destin. ”
morale ºi îmi place sã consider clasicismul ca un buchet armonios de „Romantism. Absolutizare – universalizare – clasificare a
calitãþi dintre care prima este modestia.” (André Gide) momentului individual, a situaþiei individuale etc.” (Novalis)

2 Pornind de la definiþia datã dramei în manifes- sublimul, teribilul ºi bufonul, tragedia ºi comedia”,
tul romantic al lui Victor Hugo: „drama este o oglindã argumentaþi statutul estetic al dramei: specie literarã
în care se oglindeºte natura”, „[...] grotescul ºi romanticã sau realistã.

5
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 6

I. Omul romantic

Omul romantic – Visãtorul „În conºtiinþa publicã a secolului al

XIX-lea, Byron [...] a fost identificat

Visul cu romantismul.”
(Dan Grigorescu, Prefaþa la Opere,
vol. I–IV, de G.G. Byron, 1985)

de George Gordon Byron

Studiu de text – fragmente –

Ni-i viaþa dublã: somnul îºi are lumea lui – Voi povesti-ntâmplarea ce mi-a vãdit-o visul
Hotãrnicind tãrâmul ce s-a numit greºit Pe când dormeam; cãci gândul, îmbrãþiºat de somn,
Viaþã ºi moarte. Somnul îºi are lumea lui: E-n stare sã strãbatã prin vreme ºi sã-nchege
Fantastic, fãrã margini imperiu, strãbãtut O viaþã, în fugarul rãstimp al unui ceas.
De-a visului suflare, ce trece încãrcat II. Douã fãpturi vãzut-am, în plinã tinereþe,
De bucurii ºi lacrimi, de zbucium sau tãceri. ......................................................................................
Ades, strãbate visul, chiar trezi, al nostru gând, Ea nu-l iubea ºi pieptu-i sãlta într-un suspin
Presarã plumb asuprã-i, sau îl avântã-n slãvi, Gândindu-se la altul. Ea frate-l socotea.
Rãstãlmãceºte timpul ºi-asemeni c-un trimis IV. Se schimbã iarã visul: e-acum bãrbat, flãcãul.
Al veºniciei, duhuri, recheamã din trecut, ......................................................................................
Dezleagã viitorul, cãci ele au puterea Rãtãcitor pe mare ºi pe uscat, acum. [...]
Tiranicã-a plãcerii ºi-a suferinþei.
................................................................................................ V. Aici se schimbã visul din nou. Iubita lui
Se mãritase-acum cu altul, dar bãrbatul
N-o prea iubea [...].
VI. ªi iar se schimbã visul. Pribeagul s-a întors
ªi-l vãd pãºind în faþa altarului, la braþ
Cu tânãra-i mireasã suavã. E frumoasã,
Dar nu ca steaua dalbã a tinereþii lui,
......................................................................................
VII. Din nou se schimbã visul...Femeia ce-o iubea
Se ofilise-acuma ca dupã-o boalã lungã,
Privirea-i rãtãcitã, lipsitã de lucire,
Pãrea nepãmânteascã ºi inima-i pãrea
Cã-ºi pãrãsise locul, era acum regina
Unui tãrâm fantastic, iar gândurile ei
Erau o-nvãlmãºealã de lucruri fãrã noimã
...................................................................
VIII. Se schimbã visul iarã. Pribeag, ca mai demult,
ªi pãrãsit de oameni sau socotit vrãjmaº,
Era acuma ruina durerii [...].
......................................................................................
IX . Nimic nu se mai schimbã, cãci visul a pierit.

Théodore Chassérian, Toaleta Esterei (fragment) (Traducere de Virgil Teodorescu)

6
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 7
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 7

I. Omul romantic

Abordarea textului
1 Poemul Visul debuteazã cu un preambul în care poe-
tul îºi dezvãluie calitatea de iniþiat în tainele lumii. Acesta
propune, în cel mai pur stil romantic, o ieºire triumfalã (eva-
ziune în vis) din realul dezamãgitor ºi intrarea într-un univers
alternativ, imaginar, compensatoriu. Transcrieþi din prima parte
a poemului enunþurile care fac referire la domeniile realitãþii
psihice, formulând, pe parcursul lecturii selective, ºi „corecþii-
le” propuse realitãþii.
2 Visul instituie legitãþi proprii, opereazã o rupturã în
sfera percepþiei spaþiului ºi a duratei, propune o alternativã
existenþialã care vindecã „rãnile” cauzate de raþiune.
Pornind de la citatul: „Ni-i viaþa dublã: somnul îºi are lumea
lui”, explicaþi, în 6–10 rânduri, care sunt resorturile exis-
tenþei onirice. Claude Monet, Cititoarea
3 Transcrieþi din text douã structuri lexicale care conþin
imagini artistice vizuale. 8 Având în vedere afirmaþia cã „[...] pentru romantici,
numai în vis se experimenteazã adevãrul, care este prin
4 Numiþi temele poemului ºi motivele poetice asociate.
natura lui ambiguu ºi enigmatic” (Sergio Givone), argumen-
5 Identificaþi secvenþele „poveºtii din vis” ºi pe actanþii taþi pro sau contra ideii cã Visul lui Byron constituie un
acesteia. Observaþi caracterul procesual al epicului versificat univers compensatoriu pentru „visãtorul” romantic.
ºi, în consecinþã, realizaþi caracterizarea eroilor surprinºi în 9 Motivaþi, prin evidenþierea a douã trãsãturi, aparte-
devenire. În rezolvarea cerinþei, veþi avea în vedere ºi urmã- nenþa textului la poetica romanticã.
torul citat: ,,Ceea ce facem din dragoste se situeazã totdeau-
na dincolo de bine ºi de rãu.” (Friedrich Nietzsche)
6 Interpretaþi incipitul poemului în relaþie cu finalul ºi
Aplicaþii, teme, aprofundãri
cu laitmotivul poeziei. 1. Alege textul suport! Opteazã pentru formula de
7 Retorica romanticã se defineºte prin pletora figurilor rãspuns!
de stil. Explicaþi semnificaþia a douã figuri de stil (diferite) Pornind de la una dintre afirmaþiile critice de mai jos,
identificate în citatele: „[...] cãci gândul, îmbrãþiºat de somn, / reflectaþi asupra ipostazelor omului romantic ºi argumen-
E-n stare sã strãbatã prin vreme ºi sã-nchege / O viaþã, în taþi pro sau contra ideii de unitate în diversitate.
fugarul rãstimp al unui ceas”; „ªi-l vãd pãºind în faþa altaru- a. „Faptul cã figura visãtorului alunecã aproape fãrã
lui, la braþ / Cu tânãra-i mireasã suavã. E frumoasã, / Dar nu
discontinuitate în aceea a vizionarului, dobândind adesea o
ca steaua dalbã a tinereþii lui”.
valenþã iniþiaticã […] înseamnã în esenþã urmãtoarele: nu
lumea nãlucilor ºi fantasmelor exprimã sfâºierile eului
[…], ci conºtiinþa trebuie […] pusã în faþa unei realitãþi
Aprecieri critice care o depãºeºte, […] o face capabilã de o experienþã
z „[...] Pentru romantici, numai în vis (inclusiv deconcertantã, însã revelatorie.” (Sergio Givone)
în visul colectiv ºi codificat, adicã în mit, ca ºi în
(Argumentaþie scrisã în 6–10 rânduri)
visul individual ºi conºtient, adicã în poezie [...] ) se
experimenteazã adevãrul, care este prin natura lui b. Omul epocii romantice este, prin excelenþã, o fiinþã
ambiguu ºi enigmatic.” ambivalentã, a intervalului, „oscilând între douã epoci,
(Sergio Givone, cap. Intelectualul din vol.
între douã societãþi, între douã civilizaþii.” (G. Lukács)
Omul romantic, coordonator François Furet)
(Argumentaþie oralã în 2–5 minute)

7
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 8
I. Omul romantic
Omul romantic – Vizionarul
Marile poeme romantice
Legenda secolelor
de Victor Hugo
Coordonate ale operei
„Intenþia poetului a fost de a reconstitui de-a lungul unei
suite de tablouri sau de episoade dramatice momentele
reprezentative din evoluþia omenirii în mersul sãu ascen-
dent spre progres. Pornind de la mitologia biblicã ºi cea
elinã, trecând prin Antichitatea greco-romanã, stãruind
mult asupra Evului Mediu, mai puþin asupra Renaºterii,
aproape deloc asupra secolului al XVII-lea, revenind în
Studiu de text: În largul cerului – fragment –
Din adâncimi de neguri, din cer, mai sus de ape:
Prin despicarea largã a norilor, lãsând
Ca sã se vadã cerul viu peste mãri trecând,
Un palid punct rãsare ºi parcã se destramã
În vânt, în spaþiu; punctul trãieºte, trece vama
Vãzduhului; coboarã, se-nalþã precum vrea,
S-apropie, ia formã, o sferã ar pãrea,
O neasemuitã corabie ciudatã,
O sferã ca pãmântul, zburând, vultur aratã,
Corabie prin nouri, sau dãruind aceastã
Imagine: pe mare plutind un vârf de creastã;
Înaltul unui munte de stele luminat,
Zvâcnind în coaste aripi, deodatã a zburat?
Ce uriaºã orã-n destin sunat-a oare,
Corabie sã facã din ceaþa cãlãtoare?
Renaºte fabulosul din anticele cânturi.
..................................................................
Ce-i oare-aceastã navã fantasticã? E omul,
E marea rãzvrãtire de Dumnezeu legatã!
..................................................................
E-naripata forþã a omului, uºoarã
..................................................................
Materia înaltã ce poartã fericitã,
Umane uraganuri, ºi strãbãtând ca-n vis
Mirarea necuprinsã a cerului deschis!
..................................................................
1 Aeroscaf — termen inventat de Victor Hugo pentru denumirea unei nave care se deplaseazã prin aer.
8
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 8
„[...] Aceste poeme diverse prin
subiectul lor, dar inspirate de un sin-
gur gând, nu sunt legate între ele
decât de un fir, marele fir tainic al
labirintului uman, progresul.”
(Victor Hugo, apud Émile Faguet,
Secolul al XIX-lea. Studii literare)
contemporaneitate ºi lansându-se cu elan optimist în viziunea
viitorului [...], poetul nu urmãreºte sã dea o dezvoltare propor-
þionalã epocilor, ci [...] sã-ºi exprime admiraþia pentru mo-
mentele de generozitate sau de eroism; apoi, prin procedeul
sãu preferat, al antitezei, sã denunþe cu un ton de vehementã
revoltã atrocitãþile, monstruozitãþile ºi regalitatea tiranicã.”
(Ovidiu Drimba)
Plutind superb, în pânze cu imnul nesfârºit,
Ai zice cã e strofa progresului pornit:
El este nava, este far!
..................................................................
Netemãtor urmeazã aeroscaful1 drumul.
..................................................................
E strigãt viu în spaþiu exploratoarea goanã!
..................................................................
Înaripat e omul. ªi poate, cine ºtie,
Un Cristofor Columb al umbrei sã revie,
Un Vasco da Gama al abisului,
Un Jason prin azurul înalt demult plecat,
Sorbit de cer din orbul pãmântului, uitat,
Pe þãrmul vieþii, negândit
Sã reaparã, tocmai când ne piere din gând.
..................................................................
Spre unde trece vasul? De ziuã înnãscut e;
Spre viitor de slavã ºi pur, cãtre virtute.
Cãtre ºtiinþa ce strãluce,
..................................................................
Spre sfântul adevãr ce loveºte-n strâmbãtate,
Fãrã de valuri ºi momele,
Cãtre iubirea care pe inimi se-nfãºoarã,
Cãtre frumos ºi mare ºi bun ºi drept el zboarã;
Priviþi cum suie cãtre stele.
(Traducere de Radu Boureanu)
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 9
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 9

I. Omul romantic

Abordarea textului
1 Transcrieþi din text patru cuvinte care aparþin câm-
pului semantic al cãlãtoriei.

2 Menþionaþi valoarea expresivã a verbelor la condiþio-

nal optativ (ar pãrea, ai zice) ºi la gerunziu (zvâcnind, plutind).

3 Identificaþi tema ºi elementele de recurenþã poeticã

din fragmentul de mai sus.

4 Argumentaþi ideea cã, în fragmentul citat, poetul

Victor Hugo prezintã o viziune utopicã asupra viitorului.
5 Romantismul liberalizeazã sursele poeziei. Visul,
mitul („Renaºte fabulosul din anticele cânturi”), exotismul
etc. devin astfel pretexte ale tramei1 epice a marilor poeme
romantice. Fragmentul citat poate fi asimilat universului
ficþional antimimetic pur, adicã literaturii fantastice sau
science-fiction. Identificaþi douã elemente caracteristice cate-
goriei fantasticului ºi ilustraþi-le cu versuri din textul suport.
6 Poetul pune semnul identitãþii între om / spirit ºi
materie („Ce-i oare-aceastã navã fantasticã? E omul”; „El este
nava, este far!”), respectiv, între inventivitatea, inteligenþa
omului care nãscoceºte, de exemplu, minuni ce pot zbura ºi
„aeroscaful” inventat de acesta. Explicaþi în 6–10 rânduri
viziunea poetului cu privire la aceastã afirmaþie.
Claude Monet, Doamnã în grãdinã (fragment)
revie, / Un Vasco da Gama al abisului, / Un Jason prin azu-
rul înalt demult plecat, […].” Creaþi un catren (prin versuri
libere) în care sã utilizaþi alte substantive proprii cu valoare
simbolicã. Motivaþi opþiunea.
9 Pornind de la imaginile atipice din versurile „Corabie
prin nouri, sau dãruind aceastã / Imagine: pe mare plutind un
vârf de creastã”, asociaþi celor douã spaþii fizice alte obiecte
fantastice.

7 Valorificând opinia Sorinei Bercescu2: „Interesul
psihologic se alãturã interesului dramatic”, selectaþi din tex-
tul suport mijloace artistice ale retoricii romantice, prin
intermediul cãrora se evidenþiazã stãrile emoþionale ale
eului liric ºi care plaseazã poemul în categoria liricii enco-
miastice (poezie laudativã: imnul, oda).
8 Formulaþi un punct de vedere personal privind va-
loarea stilisticã a numelor proprii, precedate de articol
nehotãrât, în versurile: „Un Cristofor Columb al umbrei sã
10 Menþionaþi ºi ilustraþi douã particularitãþi ale des-
crierii în poezia citatã.
11 Interpretaþi ultimele trei versuri, prin referire la
imaginea iniþialã.
12 Comentaþi imaginarul poetic, configurat în poemul
În largul cerului, reliefând elemente mitice / livreºti.
13 Prezentaþi semnificaþia titlului, în relaþie cu textul
poetic.

Aplicaþii, teme, aprofundãri

1. Pornind de la fragmentul citat, identificaþi trãsãturi literarã din anul anterior, dezbateþi problematica fiinþei
definitorii ale modelului uman romantic. Raportaþi portretul umane de-a lungul timpului, configurând ºi un model uman
realizat la modelul uman al Antichitãþii, ilustrat în epopeea actual, din perspectiva generaþiei voastre. Realizaþi sarcina
homericã, ºi la modelul umanitãþii clasice. Valorificând lectura de lucru organizaþi pe grupe. Completaþi urmãtorul tabel:

1
Trama — subiect, acþiune.
2
Sorina Bercescu, Istoria literaturii franceze de la începuturi ºi pânã în zilele noastre, 1970.

9
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 10

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 10

I. Omul romantic

Trãsãturi definitorii Omul romantic-idealistul Omul

Omul antic- Omul clasic-
(identitatea în ficþiunea (visãtorul,vizionarul, contemporan-
luptãtorul raþionalul
literarã) îndrãgostitul) .........................
De exemplu: De exemplu:
Ipostaze umane Ahile / Hector Don Rodrigo
(Homer, Iliada) (Corneille, Cidul)
Elemente de portret moral

„Omul modern suportã influenþa unei

mitologii difuze care îi propune nume-
roase modele de imitat. Eroii, imagi-
Valori ºi atitudini
nari sau nu, […] personajele roma-
nelor de aventuri, eroii de rãzboi,
gloriile de cinema.” (M. Eliade)
Omul social / raportul
individului cu lumea
Omul religios / raportul Zeii dominã
individului cu lumea
transcendentul oamenilor
Altele

2. Citiþi afirmaþia lui Alain Vaillant: „Dacã privim cu
atenþie, vom observa cã aceastã cãutare a unui strãmoº primi-
tiv reprezintã una dintre formele [...] pe care le adoptã o
tendinþã generalã a poeziei [...]. Poezia latinã s-a nãscut prin
imitarea literaturii greceºti. [...] Literatura este, astãzi, mai
plinã ca niciodatã de ecouri, explicite sau aluzive, parodice
sau serioase, iar critica actualã a dat numele de intertextuali-
tate acestei libere circulaþii a reminiscenþelor textuale de-a
lungul ºi de-a latul operelor. Fenomenul este însã conceput
ca o reþea orizontalã, [...] la acest nivel de generalitate,
intertextul înglobeazã întreaga literaturã.”
Redactaþi un eseu liber de 1–2 pagini cu tema: „Aceºti
oameni minunaþi ºi maºinile lor zburãtoare”1. În realizarea
cerinþei, veþi face referire la poemul lui Victor Hugo ºi la
alte texte literare ºi nonliterare, cunoscute de voi, care ilus-
treazã tema eseului.

Repere de lecturã
„În substanþa sa, Legenda secolelor este un grandios imn
închinat etapelor succesive ale dezvoltãrii fiinþei umane,
începând cu Eva, mama oamenilor ºi sfârºind cu Revoluþia,
mama popoarelor.” (Ion Bãlu)
z Epopee modernã în versuri care face parte dintr-o
proiectatã trilogie, rãmasã neterminatã: Legenda secolelor,
Sfârºitul lui Satan, Dumnezeu. Ultimele douã pãrþi, nefina-
lizate, au fost publicate postum, în 1886 ºi în 1891.
z „Mare epopee sociogonicã, Legenda secolelor poate fi
alãturatã poemelor simbolice ale omenirii, poeme ce-ºi
propuneau evocarea poeticã a originii ºi evoluþiei societãþii
umane. În discuþie ar putea fi adusã Teogonia lui Hesiod,
Despre natura lucrurilor a lui Lucreþiu ori sociogoniile mai
apropiate de Hugo: Paradisul pierdut (Milton), Eseu despre
1
Titlul unui film despre începuturile zborului cu avionul.
om (Al. Pope) º.a. Nu se poate sã nu amintim sociogonia
eminescianã Memento mori care, dintre toate, prezintã cele
mai multe analogii cu cea hugolianã.” (Ion Bãlu)
z Sursa de inspiraþie: istoria ºi legenda / mitul, „transfigu-
rate prin prisma fanteziei creatoare a poetului” romantic.
(Ion Bãlu)
z Structura compoziþionalã: Prologul; Imn închinat
Pãmântului; opt poeme biblice cu titlul generic De la Eva la
Isus (primul ciclu al epopeii); evocarea Greciei mitice –
Între giganþi ºi Dumnezeu; Dupã Dumnezeu, regii (al doilea
ciclu al epopeii); Idilele, portrete ale marilor personalitãþi ale
umanitãþii: Aristofan, Vergiliu, Petrarca, Shakespeare etc. (al
treilea ciclu al epopeii); În largul cerului (viziunea viitoru-
lui, ciclul final).

10
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 11
Omul romantic – Îndrãgostitul damnat
Fantasticul
Povestiri groteºti
de Edgar Allan Poe
Coordonate ale operei
Subiectul... fãrã sfârºit: Naratorul, un tânãr studios pe
nume Egaeus, locuieºte în castelul familiei împreunã cu
veriºoara sa, frumoasa Berenice. Cei doi trec de-a lungul
timpului prin evenimente dramatice, se îmbolnãvesc
pe rând de douã boli ciudate: el înnebuneºte treptat,
stãruind într-o permanentã fixaþie pe unele obiecte care-i
atrag atenþia în mod întâmplãtor; ea suferã de catalepsie,
Studiu de text: Berenice (1835) – fragmente –
z Organizaþi în patru grupe de lucru, citiþi urmãtorul frag-
ment din povestirea fantasticã Berenice de Edgar Allan Poe ºi
rezolvaþi exerciþiile propuse la rubrica „Abordarea textului”:
Restriºtea are multe chipuri. Felurite sunt nenorocirile
pe pãmânt. Încununând ca un curcubeu nemãrginita zare,
culorile lor sunt tot atât de variate, tot atât de deosebite ca
ale curcubeului, ºi totuºi la fel de apropiate ºi contopite.
Încununã zarea fãrã margini ca un curcubeu! Cum se face
cã din atâta frumuseþe am scos o pildã de ceea ce e urât?
Din simbolul pãcii, ceva asemenea suferinþei? Dar, aºa cum
în moralã rãul e urmarea binelui, tot astfel din bucurie s-a
nãscut durerea, fie cã amintirea fericirii trecute este durerea
zilei de astãzi, fie cã suferinþele clipei de faþã se obârºesc
din extazele care ar fi putut fi cândva.
Numele meu este Egaeus 2... Pe al neamului meu nu-l voi
da în vileag. Nu se aflã în toatã þara zidire mai binecuvântatã
de veacuri decât sursele ºi posomorâtele metereze ale aºezãrii
mele strãmoºeºti... Stirpea noastrã a fost numitã o stirpe de
vizionari. ªi în multe amãnunte izbitoare, în înfãþiºarea castelu-
lui familiei mele, în frescele salonului celui mare, în tapiseri-
ile de prin dormitoare, în ciopliturile stâlpilor ce susþin bolta
sãlii de arme, dar mai ales în galeria tablourilor vechi,
în aspectul bibliotecii ºi, în sfârºit, în conþinutul cu totul
1
Fetiº – talisman, amuletã, obiect învestit cu forþã magicã;
idee fixã / fixaþie pe obiecte în bolile nevrotice.
2 Egaeus – se pronunþã Egeus.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 11
I. Omul romantic
„Faima literarã pe care Poe a reuºit
s-o dobândeascã în timpul vieþii s-a
datorat în mare mãsurã povestirilor
gotice ºi studiilor critice.”
(Peter Conn, O istorie
a literaturii americane, 1996)
o boalã care încetineºte funcþiile vitale ºi-i ofileºte fru-
museþea. Într-un moment de luciditate, Egaeus decide sã
o ia în cãsãtorie pe Berenice. Stând în bibliotecã, odaia
lui preferatã, o vede într-o dupã-amiazã pe veriºoara lui
zâmbind, ºi din acel moment nu se mai gândeºte decât
la dinþii ei, care devin, din cauza bolii, un fetiº1. Timpul
trece ºi ...
straniu al acestei biblioteci se gãsesc mãrturii mai mult decât
grãitoare, care adeveresc aceastã credinþã. [...]
Berenice îmi era varã, ºi am crescut împreunã în castelul
pãrintesc. Dar am crescut fiecare într-alt fel; eu, bolnãvicios
ºi cufundat în tristeþe; ea, sprintenã, graþioasã, clocotind de
energie. Ea, cu plimbãrile ei peste dealuri; eu, cu studiile
mele de cãlugãr. Eu, trãind o viaþã lãuntricã a inimii, dedat
trup ºi suflet celor mai adânci ºi migãloase meditaþii; ea,
zburdând fãrã de grijã prin viaþã, fãrã sã se gândeascã la
umbrele din calea ei sau la zborul tãcut al orelor cu aripi de
Johann
Heinrich
Füssli,
Coºmarul
(fragment)
11
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 12
I. Omul romantic
Thomas Gainsborough,
Lady Howe
orb. [...] ªi apoi? Apoi totul e spaimã ºi mister. O poveste ce
nu trebuie rostitã. Boala, o boalã cumplitã, s-a abãtut ca o
vijelie peste trupul ei. ªi chiar în timp ce o priveam, duhul rãu
al prefacerilor a rãpit-o, cotropindu-i minþile, deprinderile ºi
firea ºi tulburându-i în chipul cel mai viclean ºi mai groaznic
felul de a fi al fãpturii! Vai! Prãpãdul a venit ºi s-a dus. Dar
ea – victima – unde era? N-o mai cunoºteam. Sau n-o mai
recunoºteam drept Berenice!
Abordarea textului
1 Identificaþi reperele de cronotop1 (romantic) ale po-
vestirii ºi argumentaþi opþiunea naratorului pentru ele-
mentele spaþio-temporale vagi, incerte.
2 Selectaþi dintre variantele propuse mai jos temele /
motivele literare prezente în textul citat:
z Nebunia / fetiºismul / obsesia / boala; z Cãlãtoria;
z Fetiºul / dinþii Berenicei; z Femeia frumoasã-metamor-
foza femeii; z Iubirea neîmplinitã / dragostea neîmpãr-
tãºitã; z Frica / angoasa; z Vinovatul fãrã vinã; z Odaia de
studiu (biblioteca) / lectura; z Castelul.
Aplicaþii, teme, aprofundãri
1. Selectaþi caracteristicile povestirii din tabelul urmãtor
ºi completaþi rubricile acestuia cu rãspunsurile la cerinþe. În
rezolvarea exerciþiului, valorificaþi ºi informaþiile din cita-
tul: „Ca sã se lase vrãjit, omului îi trebuie un miez epic,
relatarea unei întâmplãri, o povestire. Dintotdeauna i-a plã-
cut sã spunã sau sã asculte povestiri. [...] Povestirea este
1 Cronotop — repere spaþio-temporale de facturã romanticã; repere ale imaginarului poetic romantic.
12
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 12
Din nesfârºita înlãnþuire de suferinþe iscate de acea
cumplitã boalã dintâi, care a dus la o schimbare atât de
grozavã în fãptura fizicã ºi moralã a veriºoarei, o amintesc pe
cea mai dureroasã ºi necruþãtoare în felul ei, ºi anume: un
fel de epilepsie, care nu arareori se sfârºea printr-un somn
cataleptic, ce semãna aidoma cu moartea, ºi din care se
trezea adeseori pe neaºteptate.[...]
Nu a rostit o vorbã; iar eu pentru nimic în lume n-aº fi spus
un cuvânt. Flori de gheaþã mã strãbãteau. O teamã de neîn-
durat mã apãsa... O curiozitate fãrã astâmpãr a pus stãpânire
pe sufletul meu... ªi, prãbuºindu-mã în fotoliu, am rãmas o
vreme nemiºcat, þinându-mi rãsuflarea, cu ochii aþintiþi
asupra ei. Era – vai! — nespus de slabã ºi nici urmã din
fiinþa de altãdatã nu i se mai desluºea în vreo trãsãturã. În
cele din urmã, privirile mele arzãtoare cãzurã pe chipul ei.
Fruntea îi era înaltã ºi foarte palidã ºi ciudat de seninã. ªi
pãrul ei, odinioarã negru-corb, o acoperea în parte, umbrin-
du-i adâncitele tâmple cu nenumãrate bucle, în clipa aceea
de un blond aprins, a cãrui culoare fantasticã era întru totul
nepotrivitã cu melancolica ei înfãþiºare. Ochii erau lipsiþi de
viaþã ºi de strãlucire ºi pãreau lipsiþi ºi de pupile; fãrã de voie,
m-am ferit de cãutãtura lor sticloasã, spre a privi buzele sub-
þiate ºi zbârcite. Ele s-au întredeschis ºi, într-un zâmbet plin de
ciudate înþelesuri, dinþii Berenicei celei schimbate mi s-au
arãtat încetul cu încetul.
(Traducere de Ion Vinea)
3 Ce moment / momente al / ale subiectului sunt pre-
zentate în fragmentul citat? Argumentaþi.
4 Exerciþiu de imaginaþie. Pornind de la definiþia fan-
tasticului (de la rubrica: Concepte operaþionale), continuaþi
naraþiunea Berenice, imaginând un punct culminant ºi un
deznodãmânt, respectând convenþiile povestirii fantastice sau
modificând codul estetic (deznodãmânt fericit / tragic; dezno-
dãmânt romantic / realist; deznodãmânt terifiant / comic etc.).
Prezentaþi versiunea grupului de lucru ºi motivaþi logica
artisticã în baza cãreia aþi finalizat scenariul epic.
forma genuinã a imaginaþiei umane. Prin ea, omul s-a opus
realitãþii, mai mult sau mai puþin conºtient cã o face. Cãci
unde începe povestirea, viaþa înceteazã sau, mai bine zis,
este suspendatã, pusã provizoriu în parantezã.”
(Nicolae Manolescu, Andersen cel crud ºi alte teme)
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 13
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 13

I. Omul romantic

RÃSPUNS CORECT EXEMPLE DIN CITATE DIN

CARACTERISTICI ALE POVESTIRII (notaþi cu X) TEXTUL-SUPORT TEXTUL-SUPORT
Povestirea este „expunerea detaliatã a unui fapt autentic sau inventat.” (Bérardier du Bataut)
ƒ Este relatatã frecvent de cãtre un personaj-narator (naraþiune homodiegeticã).
ƒ Este focalizatã asupra acþiunii care captiveazã prin caracterul ei exemplar.
ƒ Este evocatã o singurã întâmplare: „un personaj ºi o acþiune principalã”.
(J.M. Adam, F. Revaz)
ƒ Apeleazã la o strategie narativã specificã, presupunând comunicarea
directã între personajul care nareazã ºi receptorul imaginat în chip de
auditoriu prezent în text.
ƒ Manifestã o realã tendinþã de obiectivare, de atenuare sau chiar eliminare
a prezenþei naratorului.
ƒ Accentul este deplasat de pe acþiune asupra personajului, important fiind
aºadar ceea ce se întâmplã cu personajele.
ƒ nivelul compoziþiei, apare frecvent tiparul narativ al „povestirii în ramã”.
La
ƒ Secvenþele-„ramã” au funcþii multiple:
– creeazã atmosfera favorabilã intrãrii în timpul „povestit” (secvenþe descriptive);
– instituie comunicarea între narator ºi ascultãtori, trezind interesul acestora
(secvenþele dialogate);
– pregãtesc, printr-un adevãrat ritual, actul istorisirii (tehnica „suspansului”).
ƒ Registrul stilistic este marcat de oralitate:
– mãrci textuale: formule de adresare directã, formule menite sã menþinã
ºi sã testeze atenþia ascultãtorilor (funcþia conativã, faticã, referenþialã);
– indici ai subiectivitãþii eului narator (funcþia expresivã a limbajului)
prin care se anticipeazã emoþional sau se marcheazã momentele de mare
tensiune ale întâmplãrii relatate.
ƒ Nota distinctivã e datã de deconstrucþia subiectului prin dezvoltarea mai
multor fire narative.

2. Motivaþi dezvoltarea categoriei estetice a urâtului în fantasticã (de exemplu: genealogia ºi patologia simptoma-
textul suport. ticã, relaþia de cuplu, cadrul existenþial – fizic ºi psihic –,
3. Caracterizaþi personajele principale (Egaeus, Berenice), metamorfoza personajului feminin etc.).
având în vedere contextul stilistic al fragmentului de povestire

Concepte operaþionale
z Proza goticã
Naraþiune fantasticã al cãrei efect asupra cititorului,
teroarea, este datorat „fascinaþiei urâtului, terifiantului”
(Eugen Simion). Acest gen literar cultivã „pitorescul,
grotescul, magicul, supranaturalul, frenezia terifiantului,
adicã tot ceea ce atacã binele ºi frumosul (categorii ale nor-
malitãþii estetice)” (Eugen Simion).
z Literatura horror
1. Gen literar, considerat minor, care întreþine emoþia
puternicã a cititorului (groaza) prin abordarea unei tematici
din sfera paranormalului, a patologicului etc.
2. Categorie derivatã din literatura fantasticã.
z Suspansul
Moment al subiectului operei literare când acþiunea se
întrerupe pentru scurt timp, urmãrindu-se crearea unei stãri
de tensiune, de emoþie amestecatã cu teamã, de incertitudine
ºi curiozitate, de aºteptare încordatã a deznodãmântului.
z Estetica urâtului
Operând adevãrate mutaþii în percepþia realului, roman-
tismul valideazã urâtul, grotescul, morbidul, rãul, oroarea
etc. alãturi de celelalte categorii estetice, transformându-le
în surse ale literaturii artistice.
z Fantasticul
Categorie esteticã prin care se instituie un dublu sistem de
semnificare: real / ireal, logic / ilogic, obiect / semn, cauzã / efect,
timp / netimp, prezenþã / absenþã, sacru / profan; ambigui-
zarea raporturilor existente între aceste contrarii genereazã
insolitul, incertitudinea, neliniºtea, spaima, teroarea.

13
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 14

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 14

I. Omul romantic

Omul romantic – Eternul îndrãgostit „Poezia vindecã rãnile deschise de

raþiune.”
(Novalis)

Imn cãtre noapte 3 „Lirica romanticã tinde sã învioreze

poezia, sã o facã sociabilã, sã confere
în acelaºi timp poezie vieþii ºi societãþii;
sã poetizeze raþiunea.”

– fragment –
de Novalis (Friedrich Schlegel, Fragmente)

Coordonate ale operei

Poemul Imn cãtre noapte 3 este o elegie care respectã iubita moartã în floarea tinereþii, disperarea în faþa morþii,
toate convenþiile speciei, ilustrate cu recuzita romanticã: mormântul, vedenia iubitei, visul, groaza în faþa necunoscu-
poetul deznãdãjduit care plânge „cu amare lacrãmi”, tului, „chipul transfigurat al iubitei”.

Studiu de text: Imn cãtre noapte 3 – imn ºi elegie –

Odatã, când plângeam cu amare lacrãmi În cerul nopþii,

ªi deznãdejdea mea se destrãma-n durere ªi în lumina lui, dragostea mea.
ªi stam singur la mormântul uscat ………………………………………………
Care-ascundea în strâmta Mormântul într-un nor de praf s-a prefãcut
ªi-ntunecoasa-i încãpere ªi am zãrit prin nour
Fiinþa vieþii mele-ntregi, Chipul transfigurat al dragostei mele
Singur cum nimeni n-a fost singur vreodatã, În ochii ei se oglindea veºnicia.
Cutremurat de-o spaimã nespusã, ………………………………………………
Fãrã vlagã, rãmas doar numai Mii de ani piereau
Ca un cuget al nenorocirii, Ca niºte vijelii în depãrtare.
În timp ce mã uitam împrejur dupã un ajutor La gâtul ei am plâns
........................................................................ De bucuria vieþii celei noi.
A fost cel dintâi ºi singurul vis
Tu, vrajã a nopþii, Somn al cerului, ªi-abia de-atunci simt eu credinþã
Te-ai rãspândit asupra mea. Eternã ºi nestrãmutatã.
Locul pe care stam s-a ridicat uºor; (Traducere de Alexandru Philippide)

Caspar David Friedrich, Mãnãstirea din pãdure
Abordarea textului
1 Menþionaþi tema poemului.
2 Având în vedere textul lui Novalis, argumentaþi pro
sau contra opiniei lui J.W. Goethe potrivit cãreia orice
poezie este evenimenþialã (cel puþin douã argumente).
3 Formulaþi o opinie argumentatã despre aparentul
paradox al asocierii dintre douã specii disjuncte: imn ºi
elegie.
4 Identificaþi în fragmentul de text elemente ale expre-
sivitãþii limbajului care sã evidenþieze retorica romanticã.

14
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 15
Lecturi paralele
Filiaþii tematice în romantism: geniul
Demonul
de M. Lermontov
– fragment –
Ce-i veºnicia-mi fãrã tine?
ªi nesfârºita-mi forþã, ce-i?
Cuvinte goale ºi strãine,
Un templu vast, dar fãrã zei!
……………………………
Þi-am pus puterea-mi la picioare
ªi drept icoanã te-am ales.
Dã-mi dragostea ce se-nfiripã,
Dau nemurirea mea pe-o clipã [...].
Coordonate ale operelor
Tema romanticã a condiþiei geniului în lume ºi întru
eternitate îºi subsumeazã tema iubirii imposibile ºi a
iubirii împlinite care înnobileazã fiinþa, tema fericirii ºi a
nefericirii, cea a „aspiraþiei dinspre pãmântesc înspre di-
vin ºi dinspre divin înspre pãmântesc” (Rosa Del Conte),
tema cosmogonicã ºi tema cunoaºterii prin iubire.
z Mihail Lermontov, Demonul (1840)
Eroul poemului alegoric Demonul este îngerul decãzut ºi
alungat din Paradis. Proscris, „stãpân pe-acest pãmânt”, el
se îndrãgosteºte de o prinþesã georgianã, Tamara. Ca ºi
Luceafãrul, Demonul îi promite fetei cã va renunþa la nemu-
rire pentru împlinirea prin iubire.
z Mihai Eminescu, Luceafãrul (1883)
Fragmentul citat din poemul Luceafãrul surprinde
incompatibilitatea de condiþie existenþialã care îi împiedicã
pe nemuritorul Luceafãr ºi pe Cãtãlina cea muritoare sã-ºi
împlineascã iubirea. Pentru împãcarea contradicþiei, se
avanseazã soluþia: sacrificiul de sine, „naºterea din pãcat” a
lui Hyperion, renunþarea acestuia la nemurire.
Abordarea textelor
1 Cele douã personaje romantice, Demonul ºi Lucea-
fãrul, sunt gata sã-ºi recuze nemurirera pentru o trecãtoare
„clipã”/„orã” de iubire. Imaginaþi-vã situaþia în care voi ar
trebui sã alegeþi între nemurire ºi iubire. Motivaþi opþiunea.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 15
I. Omul romantic
Luceafãrul
de M. Eminescu
– fragment –
— Tu-mi ceri chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sãrutare,
Dar voi sã ºtii asemenea
Cât te iubesc de tare:
Da, mã voi naºte din pãcat,
Primind o altã lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sã mã dezlege.
z Alegorii romantice: „Poem al contrariilor reunite sub
semnul universalitãþii” (T. Vianu), Luceafãrul este definit de
Eminescu însuºi ca alegorie pe tema romanticã a locului ºi
menirii geniului în lume.
z Prin Hyperion, Eminescu creeazã un adevãrat mit
poetic. Personaj romantic de mare complexitate, Luceafãrul
este stea fixã ºi este fãpturã de luminã, întruchipare a geniu-
lui ºi daimon, entitate mediatoare între planuri opuse, este ºi
titanul rãzvrãtit împotriva unei ordini imuabile, ºi spirit pur
din aceeaºi substanþã cu Demiurgul, ºi suflet rãvãºit de pati-
ma iubirii este ºi Zburãtor, ºi înger, ºi demon.
z Alãturi de el, celelalte personaje pot fi considerate mãºti
ale eului liric, voci ale poetului ºi simboluri, ipostaze ale
sinelui adânc ce a adunat în el „toatã durerea dintre pãmânt ºi
cer”. Eminescu nu se identificã numai cu Hyperion – afirmã
N. Manolescu – ci, ºi sub alte raporturi, cu toate „persona-
jele” poemului. Oricând, „personajului” care vorbeºte i se
poate substitui poetul, cãci Cãtãlin, Cãtãlina, nu în mai micã
mãsurã decât Demiurgul, sunt voci ale poetului.
2 Realizaþi o paralelã între cele douã personaje, rapor-
tându-le la canonul eroului romantic.
15
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 16
I. Omul romantic
Repere biobibliografice
Victor Hugo
(1802–1885)
z Teoretician al romantismului, poet,
prozator ºi dramaturg, este considerat prin
opera sa ºef al ºcolii romantice franceze.
z Poetul Charles Baudelaire l-a numit
„Geniu fãrã frontiere”, iar Stéphane Mallarmé,
fãcând referire, desigur, la prodigioasa lui capacitate de a se
exprima în versuri, îl asociazã cu poezia însãºi: „A fost versul
în persoanã”.
z Debuteazã în 1822 cu volumul de versuri Ode ºi poezii
diverse; în 1823 publicã volumul Balade, iar în 1829 îi apare
volumul de versuri Orientale. Anul 1827 este al celebrei
Prefeþe la drama Cromwell, socotitã unanim drept program al
romantismului francez. Între anii 1830–1840 publicã patru vo-
lume de poezii (Frunzele de toamnã, Cântecele crepusculului,
Voci interioare, Lumini ºi umbre), romanul istoric Notre-Dame de
Paris ºi drame în versuri sau prozã (Hernani, 1830; Ruy Blas,
1838). În 1841 devine membru al Academiei Franceze.
z Dupã lovitura de stat din 1851, pãrãseºte Franþa. În
perioada exilului scrie capodoperele liricii sale: Pedepse
(1853), Contemplaþii (1856) ºi Legenda secolelor (3 volu-
me). Tot acum apare ºi romanul Mizerabilii (1862). Revine
în þarã dupã 1870 (cãderea celui de al doilea Imperiu,
proclamarea Republicii), iar schimbãrile de pe scena istoriei
se reflectã în volumul de versuri Anul teribil.
z Întreaga lui creaþie ilustreazã titanismul, romantismul
vizionar care ia în stãpânire spaþii ample ºi milenii.
George Gordon Byron
(1788–1824)
z Aristocrat englez, prieten cu soþii
Shelley, aventurier, poet nonconformist, lor-
dul Byron este considerat unul dintre cei mai
mari poeþi romantici ai spaþiului anglo-saxon.
z Între anii 1809–1811 cãlãtoreºte din Spania, trecând
prin Grecia ºi Malta, spre Orientul Apropiat. În 1816
pãrãseºte Anglia pentru totdeauna.
z În 1806 publicã volumul Piese fugare, în 1809 începe
sã scrie capodopera sa, Pelerinajul lui Childe Harold, ale
cãrei prime douã cânturi vor fi publicate în 1812, al treilea
cânt apare în 1816, iar al patrulea e publicat un an mai târ-
ziu. Alte opere: Ghiaurul (1813), Lara, Corsarul (1814),
Manfred (1817), Don Juan (1818), Cain (1821), Cer ºi
pãmânt (1824).
16
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 16
„Pânã târziu, în poemele lui se vor desluºi amintirile dru-
murilor prin þinuturi pe care fantezia romanticã le învãluise
într-o aureolã miticã.” (Dan Grigorescu)
Novalis (Friedrich Leopold
von Hardenberg)
(1772–1801)
z Poet romantic influenþat de gândi-
rea filosofului idealist Fichte ºi de opera
literarã a lui Schiller, al cãror elev a fost.
z Moartea tinerei sale logodnice,
petrecutã în 1797, îl sensibilizeazã profund, acest eveniment
tragic având ºi puternice ecouri în întreaga sa operã:
„Mormântul într-un nor de praf s-a prefãcut / ªi am zãrit prin
nour / Chipul transfigurat al dragostei mele / În ochii ei se
oglindea veºnicia” (Imn cãtre noapte 3).
z Opera literarã: Fragmente (cugetãri filosofice); roma-
nul Heinrich von Ofterdingen; Imnuri cãtre noapte (poeme).
z Poetul Nopþilor, Novalis exaltã în lirica sa iubirea,
creaþia, tãrâmurile albastre ale idealitãþii.
Edgar Allan Poe
(1809–1849)
z Poet, prozator ºi teoretician al ro-
mantismului american, original prin abor-
darea genurilor fantastic, science-fiction
ºi poliþist, Poe „a rãmas fidel unei concep-
þii despre literaturã, înþeleasã ca o vocaþie
profundã ºi serioasã, un har cu o semnifi-
caþie religioasã, în ultimã instanþã.” (Peter Conn)
z „Opera poeticã: volumul Tamerlan (1827), volumul Al
Aaraaf (1829), Corbul (1845).
z Proza: romanul Aventurile lui Arthur Gordon Pym
(1837), Povestiri groteºti ºi extraordinare (1840).
z Teorie literarã: Principiul poetic (1846), Filosofia
compoziþiei.
z „Aleg Corbul ca fiind cel mai cunoscut poem al meu.
[...] Mi-a venit ideea sã folosesc o fiinþã nonraþionalã, capabilã
însã sã vorbeascã, [...] un corb — o pasãre de rãu augur —
care sã repete monoton un singur cuvânt, Nevermore, la sfâr-
ºitul fiecãrei strofe dintr-un poem scris în ton melancolic.”
(Edgar Allan Poe, Filosofia compoziþiei)
„Sã recapitulãm: aº defini, în scurt, poezia cuvintelor
drept crearea ritmicã a frumuseþii. Singurul ei arbitru este
gustul. Cu intelectul sau conºtiinþa ea nu are decât relaþii
colaterale; ºi nu o intereseazã decât incidental datoria sau
adevãrul [...].” (Edgar Allan Poe, Principiul poetic)
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 17
Dic]ionar cultural
ROMANTISMUL
z „Termenul romantic e mai recent. I s-a gãsit o întrebuin-
þare obscurã, cu sensul de romanesc ºi cu desinenþa, pe atunci
peiorativã, ca aceea de fantastic, încã la 1675. Nu începe sã
fie obiºnuit decât în ultimul sfert al secolului al XVIII-lea,
dupã ce Rousseau îl aplicase lacului Bienne (ºi într-adevãr
lacurile aveau sã fie, prin el ºi prin Lamartine, leagãnele poeziei
romantice). E introdus în Dicþionarul Academiei (Franceze
n.n.), în 1798, cu urmãtoarea definiþie: «se spune de obicei despre
locurile, despre peisajele care recheamã în închipuire descrie-
rile din poeme ºi romane.» Peste câþiva ani ajunge sã indice,
dimpotrivã, poemele, romanele, operele de artã care recheamã
în închipuire peisaje singuratice, locuri privilegiate, prezenþe
mai intime ale naturii.” (Albert Thibaudet)
z Termenul romantic e definit drept „un fel de poezie nãs-
cutã din însuºi geniul popoarelor moderne, având la temelie
Biblia, legenda, istoria eroicã ºi miraculoasã a strãmoºilor noºtri,
hrãnindu-se din spiritul local ºi inerent al gliei ºi zugrãvind
suferinþele, aventurile ºi marile fapte indigene.”
(Philipp-Albert Stapfer, 1812 )
z Romantismul este un curent literar care apare în Ger-
mania, la sfârºitul secolului al XVIII-lea, precedat de miºcarea
„Sturm und Drang” („Furtunã ºi avânt”), consideratã preroman-
ticã. Manifestat ca reacþie la raþionalismul ºi constrângerile for-
male ale clasicismului, a devenit primul curent literar cu caracter
de universalitate, care îºi face simþitã prezenþa în tot spaþiul cul-
tural occidental, devenind paneuropean în secolul al XIX-lea.
z Programul estetic al romantismului este formulat
de Victor Hugo în Prefaþa la drama romanticã Cromwell (1827).
Programul romantismului românesc îi aparþine lui Mihail
Kogãlniceanu ºi este celebra Introducþiune publicatã în revista
Dacia literarã, la 1840. Criticul pledeazã pentru crearea unei
literaturi de specific naþional, inspiratã din: istoria naþionalã,
folclorul românesc, frumuseþea naturii Þãrilor Române.
Trãsãturile romantismului
z Conceptul creativ al noii ideologii literare este phan-
tasia (fantezia creatoare). „Literatura personalã” romanticã
(Albert Thibaudet) este o formã de manifestare a individuali-
tãþii, confesiunea unei naturi originale, fiind recunoscutã
drept valoare esenþialã a literaturii.
z Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantas-
ticul, grotescul, ironia etc.
z Izvoarele artei: universul ilimitat al imaginaþiei, pre-
dilecþia pentru exotic, cosmic, oniric, magic, fantastic; aspiraþia
spre infinit are ca rezultat o diversificare a temelor ºi a moti-
velor literare fãrã precedent în istoria literarã.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 17
I. Omul romantic
Gustave
Moreau,
Apari]ia
(fragment)
z Model estetic: abolirea constrângerilor formale con-
sacrate de clasicism, libertatea de creaþie, instituirea unor
structuri discursive inedite, bazate pe antitezã, analogie,
metaforã dezvoltatã etc.
z Teme romantice: iubirea, natura (ca expresie a trãirii
lãuntrice, „état d’âme”, stare de spirit), istoria, timpul, condiþia
umanã (viaþa ºi moartea), condiþia geniului, nostalgia absolu-
tului, creaþia, aspiraþia spre ideal, spre perfecþiune etc.
z Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul
(luna, steaua, luceafãrul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cos-
mogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mor-
tul viu, dublul, voluptatea suferinþei, evaziunea (fie într-un trecut
medieval sau într-un timp mitic, fie în spaþii exotice boreale,
astrale), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albas-
trã, pasãrea, lumina etc.
Romanticii îºi plaseazã idealul lor în zone ireale: univer-
surile imaginare, compensatorii, durate psihice irecuperabile –
viitorul, cu totul supus schimbãrii ºi necunoaºterii / trecutul
idealizat –, spaþii fizice ºi metafizice inaccesibile (spaþiul
thanatic sau oniric, orizonturi exotice sau boreale, infinitul
sideral).
z Modelul uman al romantismului este fiinþa plasatã în
sfera imaginaþiei ºi a sensibilitãþii, care se revoltã ºi schim-
bã faþa lumii, eul suprapersonalizat; atitudini ºi ipostaze
umane definitorii: geniul, visãtorul, îndrãgostitul, inadap-
tatul, rãzvrãtitul, scepticul etc.
Literatura creeazã eroi excepþionali (atipici) puºi în situaþii
de excepþie. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul,
demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sen-
timental, imaginativ, visãtor, contemplativ, dilematic, soli-
tar, interiorizat, însetat de absolut, rãzvrãtit, dinamic etc.
17
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 18
STUDIU DE CAZ
EVAZIUNEA DIN COTIDIAN (ÎN VIS, ISTORIE SAU EXOTISM)
z Referat cu titlul: Retrãind legendele medievale sau
Nostalgia Evului Mediu ºi a idealului cavaleresc
z Documentarea ºi planificarea activitãþii: lectura indivi-
dualã; vizionarea unei ecranizãri a romanului propus ca text
suport; lectura unei istorii a Angliei; dezbatere.
z Aplicaþie: romanele istorice ale lui Walter Scott, inspi-
rate din istoria Angliei (Ivanhoe, Stareþul, Kenilworth)
Problematica activitãþii
z Deziluzionat de contemporaneitate, romanticul se refu-
giazã în universuri compensatorii: visul, istoria, spaþiile exotice.
z Referent: istoria glorioasã a Angliei, epoca de înfrun-
tãri ºi lupte dintre nobili; participarea la cruciade în numele
idealului credinþei creºtine ºi al recuperãrii Þãrii Sfinte; dragostea
purã ºi idealizarea femeii iubite; cavalerul, nobilul secolului
al XII-lea, erou în ficþiunea romanescã a lui Walter Scott.
Particularizare: regele Richard-Inimã-de-Leu, Sir Cedric,
Ivanhoe / Cavalerul Dezmoºtenit, Brian de Bois-Gilbert, Sir
Reginald Front de Boeuf, prinþul Ioan, nobilimea de la
curtea regalã etc.
Walter Scott, Ivanhoe (copertã de carte)
18
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 18
z Text suport: Walter Scott, Ivanhoe
z Relaþia realitate istoricã – ficþiune: reflectarea
monograficã a epocii istorice în universul romanesc. Tema
istoriei idealizate este un pretext pentru satira romanticã la
adresa actualitãþii scriitorului.
z Repere spaþio-temporale: Anglia secolului al XII-lea,
rivalitatea dintre saxoni ºi normanzi.
z Structuri narative romantice. Evenimente spectacu-
loase, tehnici narative atipice. Ivanhoe, nobil saxon, se
îndrãgosteºte de Rowena, descendentã a regelui Alfred.
Cedric, tãtãl lui Ivanhoe, susþine revenirea pe tronul Angliei
a unui rege de origine saxonã, drept pentru care vrea s-o
cãsãtoreascã pe Rowena cu un descendent regal, cu nobilul
Athelstane, pe care aceasta nu-l iubeºte. Dezmoºtenit de
tatãl sãu, Ivahoe pleacã în cruciadã împreunã cu regele
Richard-Inimã-de-Leu. În Anglia, fratele lui Richard, prinþul
Ioan, uzurpã tronul, dar cei doi se întorc în tainã din cruci-
adã. Cavalerul Dezmoºtenit, de fapt Ivanhoe, îi învinge în
turnir pe duºmanii lui Richard: Brian de Bois-Gilbert ºi Sir
Reginald Front de Boeuf. Când Ivahoe este rãnit în asediul
castelului Torquilstone, Cedric, Rowena, evreul Isac din
York ºi fiica acestuia, Rebecca sunt întemniþaþi de nobilii
normanzi. La cucerirea castelului ºi la eliberarea prizonie-
rilor, Ivanhoe este ajutat de Robin Hood, o figurã legendarã
de luptãtor pentru libertate, ºi de însuºi regele Richard. În
final Ivanhoe se cãsãtoreºte cu Rowena, Richard revine pe
tronul Angliei, iar nobilii trãdãtori sunt pedepsiþi.
z Identitatea eroului în ficþiune: personalitatea istoricã
(Richard-Inimã-de-Leu), ficþiunea verosimilã (personajul
Ivanhoe) ºi legenda (povestea lui Robin Hood); profilul
eroului principal: idealul cavaleresc, onoarea, credinþa în
Dumnezeu ºi rege, dragostea.
z Comportamente, valori ºi atitudini specifice: codul
onoarei, eticheta de la curte (norme de comportament), obi-
ceiuri, evenimente (turniruri, banchete, serbãri la curtea
regelui, participarea la cruciade, asediul castelului Torquil-
stone), mitul justiþiarului (Cavalerul Dezmoºtenit, Robin
Hood), iubirea curteneascã, iubirea purã dintre Ivanhoe ºi
Rowena, iubirea idealã, care aici se converteºte, fãrã a
urma modelul iubirii neîmplinite din lirica trubadurilor, în
cãsãtorie.
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 19
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 19

Recapitulare
ROMANTISMUL (sfârºitul secolului al XVIII-lea – secolul al XIX-lea)
CADRUL CADRUL LITERATURA
PRINCIPII ESTETICE
ISTORIC CULTURAL „Literatura de fantezie ” (Virgil Nemoianu)
Un secol de istorie FILOSOFIA Programe estetice POEZIA ROMANTICÃ
Franþa: „Romantismul y Germania: între 1798–1800, apare revista y Poemul amplu: Percy Bysshe Shelley, Prometeu descãtuºat;
Revoluþia Francezã a introdus miºca- Atheneum, condusã de fraþii Schlegel, teoreti- Mihail Lermontov, Demonul; Henry Wadsworth Longfellow,
(1789–1799); con- rea în lumea cieni ai romantismului german. În jurul aces- Cântarea lui Haiavata
secinþa: Declaraþia spiritului.” tei reviste apare primul nucleu de adevãraþi y Poezia filosoficã: Mihai Eminescu, Glossã
drepturilor omului (AlbertThibaudet) creatori romantici. y Pastelul, elegia, idila: William Wordsworth, Schiþe des-
ºi ale cetãþeanului; Reprezentanþi: y Franþa: în 1827, Hugo scrie Prefaþa la drama criptive, Balade lirice; Alfred de Musset, Nopþile; Novalis,
1792 – sfârºitul Novalis Cromwell, program al romantismului francez. Imnuri cãtre noapte
monarhiei; Schelling y În Þãrile Române, la 1840, apare articolul
1804 – Napoleon Friedrich Schlegel Introducþiune în revista Dacia literarã, articol
Bonaparte; scris de M. Kogãlniceanu.
1815 – Restauraþia y Romantismul propune eliberarea creaþiei literare PROZA ROMANTICÃ
monarhiei; Revolu- de reguli ºi pledeazã pentru libertatea de creaþie, y Proza fantasticã. Povestiri: Edgar Allan Poe,
þia de la 1848 ºi a originalitate, manifestarea individualitãþii crea- Povestiri groteºti, Prãbuºirea casei Usher
doua republicã; ªTIINÞA torilor. Astfel iau amploare specii literare mai y Romanul fantastic: Mary Shelley, Frankenstein (romanul
1851 – Napoleon În a doua jumãtate puþin reprezentate anterior, de exemplu, drama. horror)
al III-lea; a sec. al XVIII-lea y Romanul istoric: Walter Scott, Ivanhoe
1871 – Comuna din are loc Revoluþia y Pentru romantici, primul loc în ierarhia facul- y Romanul de dragoste: Alessandro Manzoni, Logodnicii
industrialã. tãþilor umane îl ocupã imaginaþia, care trans-
Paris y Bildungsromanul: J.W. Goethe, Suferinþele tânãrului Werther
cende limitele gândirii raþionale. Astfel roman-
Marea Britanie: Ascensiunea romantismului a coincis cu extraordinara dezvol-
ticii acordã importanþã categoriilor imaginarului.
(1799–1815) tare a romanului. „Romantismul e revoluþia literarã înfãptuitã nu
y Diversificarea surselor de inspiraþie ale litera- atât prin lirism ºi prin teatru, cât prin roman.” (Albert Thibaudet).
rãzboaiele cu Franþa
turii: folclorul, istoria naþionalã, mitologia popoa- Romantismul exceleazã prin poezia liricã ºi roman. Poeþii (Vigny,
napoleonianã;
relor lumii, natura, filosofia (influenþa filosofiei Hugo, Musset), fãrã a avea o vocaþie profundã pentru acest
expansiunea colo-
idealiste germane: Kant, Schopenhauer, Fichte). gen, au scris romane, confesiuni personale ale autorilor.
nialã: Africa de Sud,
India etc. y Diversificarea tematicii literare: cunoaºterea,
Personalitãþi visul ca modalitate de cunoaºtere, universul, tim- DRAMATURGIA ROMANTICÃ
ºtiinþifice: pul, iubirea, natura (trecerea de la peisajul cadru, y Literatura romanticã aduce, în viziunea lui Victor Hugo, o
Rusia: A. Lavoisier de tip clasic, la peisajul interiorizat, vizionar, categorie esteticã nouã, grotescul, ºi o specie literarã,
1812 – înfrângerea C.L. Berthelot viziuni asupra unor spaþii imaginare). drama.
lui Napoleon; Berzelius y Diversificarea speciilor literare: consacrarea Exemple:
rãzboaiele A. Avogadro dramei, se resping speciile pure, clasice (trage- Franþa: Victor Hugo, Ruy Blas; Alfred de Vigny, Chatterton
M. Faraday dia), cultivarea tragicomediei, contaminarea Anglia: Coleridge, Cãderea lui Robespierre; G.G. Byron,
ruso-turce idilei ºi a elegiei cu oda ºi satira. Manfred
D. Mendeleev
W.C. Roentgen y Atitudini ºi ipostaze umane romantice: sufletul Germania: Heinrich von Kleist, Penthesilea; Ludwig
Germania a apãrut J.C. Maxwell romantic este sfâºiat de antagonisme, omul ro- Tieck, O lume întoarsã pe dos
ca stat în 1871; L. Pasteur etc. mantic este un individ contradictoriu, nefericit Italia: Alessandro Manzoni, Contele de Carmagnola
anterior, dominaþia cu sine însuºi. Conflictul tipic romantic este con- Rusia: A.S. Puºkin, Boris Godunov; Mihail Lermontov,
Prusiei în Europa PICTURA flictul eu–lume, generat de nemulþumirea romanti- Mascarada
Eugène Delacroix: cului care percepe lumea exterioarã drept lipsitã
Statele Unite ale Th. Géricault de valori, ostilã. „Individul romantic este utopia
Americii: unui om complet anormal” (G. Cãlinescu, Clasi- y În romantism observãm în premierã modificarea raportului
1776 – Declaraþia cism, romantism, baroc), ins excepþional, genial, autor-cititor, o comunicare directã: „Un Lamartine, un Hugo,
de Independenþã;
MUZICA inadaptat, neînþeles, nefericit, fiinþã înzestratã cu un Musset, un Balzac au fost pentru cititori ºi cititoare
H. Berlioz o gândire profundã, originalã, creator de valori obiect de dragoste ºi de urã, obiectul unor preferinþe exclu-
1861– Rãzboiul R. Schumann sive ºi violente, ce pãreau altãdatã sã þinã mai curând de
civil; perene.
J. Brahms y Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, de- domeniul relaþiilor pasionale decât de cel al literaturii.”
1865 – abolirea F. Chopin (Albert Thibaudet)
monul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion
sclaviei C.M.von Weber etc.): sentimental, imaginativ, visãtor, dilematic,
F. Liszt interiorizat, însetat de absolut, rãzvrãtit; dinamic.

19
MODUL 1.qxd 14.08.2007 10:38 Page 20
Test de evaluare
OMUL ROMANTIC
zCitiþi fragmentul din poemul Singurãtate
de Alphonse de Lamartine (tradus de E. Spe-
ranþia) ºi rãspundeþi cerinþelor formulate.
Adeseori pe munte, sub un bãtrân stejar,
Când soarele apune, m-aºez cuprins de jale
ªi ochiu-mi urmãreºte, cu gândul meu fugar
Priveliºtile care se desfãºoarã-n vale.
Colo ºopteºte râul ce nesfârºit se-agitã
ªi ºerpuind se-afundã în negre depãrtãri,
Iar dincolo e lacul, cu faþa-i adormitã
În care se-oglindeºte lucefãrul din zãri.
Pe-a piscurilor frunte cu codri-n umbrã deasã
Amurgul mai aruncã o razã de plecare
Careta cea de abur cu-a umbrelor crãiasã
A început sã urce pe alba ei cãrare.
…………………………………………………….
Dar tot ce mã-nconjoarã e astãzi, pentru mine,
Lipsit de orice farmec. Nimic nu mã uimeºte,
Nimic nu mã atrage ºi toate-mi sunt strãine.
A soarelui cãldurã pe morþi nu-i încãlzeºte.
E
Informaþii bibliografice recomandate pentru studierea modulului ºi pentru studiile de caz
G. Cãlinescu, Scriitori strãini, Bucureºti, Editura pentru
Literaturã Universalã, 1967.
Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, vol. 1–2,
Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Ed. Vestala, 1998.
Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei, vol. 1–10,
Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Vestala, 1998–2004.
Ovidiu Drimba, Dicþionar de literaturã universalã,
Bucureºti, Ed. Saeculum I.O., 1996.
Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, Bucureºti,
Editura Univers, 1998.
François Furet, Omul romantic, Iaºi, Editura Polirom, 2000.
Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului. Literatura euro-
peanã ºi epoca Bidermeier, Bucureºti, Editura Minerva,
1998.
20
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 20
1. Selectaþi din text opt cuvinte / sintagme din câmpul
semantic al naturii. 8 puncte
2. Aþi identificat deja o temã, cea a naturii; precizaþi încã
o temã poeticã. 8 puncte
3. Menþionaþi patru motive literare romantice prezente în
textul citat. 8 puncte
4. Formulaþi un argument pro sau contra afirmaþiei cã
poezia lui Lamartine poate fi circumscrisã tiparului
romantic al naturii ca état d’âme. 8 puncte
5. Enumeraþi patru termeni prin care poate fi definitã /
calificatã ipostaza eului liric. 8 puncte
6. Exprimaþi un punct de vedere argumentat privind sim-
bolismul apei în poezia citatã. 8 puncte
7. Explicaþi semnificaþia unei metafore identificate în tex-
tul poetic reprodus. 8 puncte
8. Prezentaþi douã particularitãþi ale descrierii artistice în
textul citat. 10 puncte
9. Formulaþi douã argumente care susþin / infirmã înca-
drarea poeziei în canonul romantic. 10 puncte
10. Comentaþi, în 6-10 rânduri, modul particular de valori-
ficare a motivului lacului în poezia lui Lamartine ºi
într-o poezie eminescianã. 14 puncte
(Din oficiu: 10 puncte)
Perpessicius, Lecturi strãine, Bucureºti, Editura Univers,
1981.
Romantismul, volum coordonat de Angela Ion, Bucureºti,
Editura Univers, 1982.
Vladimir Streinu, Studii de literaturã universalã, capitolul
Poezia purã, Bucureºti, Editura Univers, 1973.
Albert Thibaudet, Fiziologia criticii, capitolul Poezia lui
Stéphane Mallarmé, Bucureºti, Editura pentru Literaturã
Universalã, 1966.
Alain Vaillant, Poezia. Iniþiere în metodele de analizã a tex-
telor poetice, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,
1998.
Scriitori francezi (dicþionar), Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, 1978.
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 21
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 21

PA R T E A A I I - A
OMUL MODERN
INDIVIDUL ªI SOCIETATEA
Creatori ºi creaþii reprezentative

Teorie ºi criticã literarã

z Franþa: Jules Champfleury, autorul articolului-pro-
gram: Le Réalisme; Émile Zola, teoretician al
naturalismului: Le Roman expérimental; Hippolyte
Taine, Noi eseuri critice ºi istorice, Istoria litera-
turii engleze; Guy Larroux, Realismul; Roland
Barthes, Romanul scriiturii; Maurice Blanchot,
Spaþiul literar
z Rusia: Viktor ªklovski, Despre prozã
z Statele Unite ale Americii: Maxwell Geismar,
Rebeli ºi conformiºti. Romanul american 1890–1915;
Frederick J. Hoffman, Romanul american modern;
Mark Twain, Cum sã scrii o povestire ºi alte eseuri

Prozã
z Franþa: Stendhal, Roºu ºi negru, Mãnãstirea din
Parma; Honoré de Balzac, Moº Goriot, Eugénie
Grandet
z Anglia: George Eliot, Adam Bede; Charles Dickens,
Marile speranþe; William Makepeace Thackeray,
Bâlciul deºertãciunilor
z Rusia: Nikolai Vasilievici Gogol, Mantaua,
Revizorul
z Statele Unite ale Americii: Mark Twain, Aventurile
lui Tom Sawyer, Prinþ ºi cerºetor, Aventurile lui
Huckleberry Finn
Dramaturgie
z Rusia: Anton Pavlovici Cehov, Unchiul Vanea,
Livada cu viºini
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 22
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 22

INDIVIDUL ªI SOCIETATEA
„Imensitatea unui plan care îmbrã-
Realismul þiºeazã în acelaºi timp istoria ºi
critica societãþii, analiza realitãþilor
ºi discutarea principiilor sale, mã

Comedia umanã autorizeazã, cred, sã dau lucrãrii

mele titlul sub care apare astãzi:
Comedia umanã. Este ambiþiosã. Nu
este dreaptã. Când opera va fi termi-
natã, publicul va hotãrî.”
de Honoré de Balzac (H. de Balzac)

„Toate cãrþile lui nu alcãtuiesc decât o singurã carte, carte vie, luminoasã, adâncã, unde se oglindeºte întreaga
noastrã civilizaþie contemporanã, în care se vede cum se duce, vine, merge, se miºcã, cu nu ºtiu ce rãtãcire ºi groazã,
topite în realitate; carte neasemuitã, pe care poetul o numeºte Comedie, dar pe care ar fi putut-o intitula Istorie, care
îmbracã toate formele ºi toate stilurile; ea îl depãºeºte pe Tacit ºi merge pânã la Suetonius; trecând prin Beaumarchais
îl ajunge pe Rabelais; carte care însumeazã observaþia ºi imaginaþia, care împarte cu dãrnicie adevãrul ºi intimul,
burghezul, trivialul, materialul, ºi care, prin toate aceste realitãþi, brusc ºi larg destrãmate, pe alocuri lasã, dintr-o datã
sã se zãreascã cel mai sumbru ºi cel mai tragic ideal.
(Victor Hugo, Discurs rostit la moartea lui Balzac)
*
„Realismul se pronunþã pentru reproducerea exactã, completã, sincerã a mediului social, a epocii în care se trãieºte,
pentru cã o atare direcþie de studiu este justificatã de raþiune, de necesitãþile inteligenþei ºi de interesul publicului ºi
pentru cã ea exclude orice minciunã, orice mistificare.”
(Jules Champfleury, Realismul)

Abordarea textului
1 Citiþi ºi comentaþi cele douã citate critice. În ce mãsurã afirmaþiile lui V. Hugo cu privire la Comedia umanã a lui
Balzac se regãsesc teoretizate în citatul despre realism al lui Jules Champfleury? Argumentaþi.

Eugénie Grandet „Opera lui Balzac este mãr-

turie ºi muzeu viu al unui
secol francez.”
(A. Thibaudet)
de Honoré de Balzac
Coordonate ale operei
z Rezumat. În oraºul Saumur, familia Grandet, cu abilitatea de a-ºi realiza interesele pecuniare. Apariþia
pãrinþii ºi fiica lor, Eugénie, pare sã ducã o existenþã vãrului Charles din Paris aduce iubirea în sufletul fetei ºi
liniºtitã, tipic burghezã. Atât în afaceri, cât ºi în viaþa genereazã o problemã de onoare pentru Grandet, deoarece
personalã se evidenþiazã zgârcenia lui Grandet, îmbinatã fratele sãu, din cauza falimentului, îºi curmase existenþa.

22
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 23
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 23

Individul ºi societatea

Sentimentele fetei par a fi împãrtãºite ºi de Charles, dar

acesta trebuie sã plece în Indii cu speranþa cã, prin
comerþ, se va îmbogãþi ºi-ºi va recâºtiga demnitatea
pierdutã. Grandet îl convinge sã plece, Charles primeºte
de la Eugénie economiile acesteia, fapt care va genera un
alt conflict familial ºi, indirect, moartea doamnei
Grandet. Tatãl, deºi lipsit de afecþiune faþã de fiicã, o
instruieºte în administrarea averii, astfel încât ea devine
foarte priceputã. Dupã moartea bãtrânului, Eugénie îl
aºteaptã pe Charles. Are trista revelaþie a logodnei
acestuia cu marchiza d’Aubrion. Eugénie achitã dato-
riile rãmase din falimentul parizian, se cãsãtoreºte cu
dl. Bonfons, iar dupã moartea acestuia se va dedica
actelor de caritate, fiind curtatã de un descendent al
nobilei familii de Froidfond.

Auguste Leroux,
Ilustraþie la romanul Eugenié Grandet
(fragment)

Studiu de text: Capitolul Chipuri burgheze – fragment –

Domnul Grandet se bucura în Saumur de o faimã ale
cãrei cauze ºi efecte nu vor fi pe deplin pricepute de cei ce
n-au trãit într-un fel ori altul în provincie. Domnul Grandet
(numit încã de unii oameni moº Grandet, deºi numãrul
acestor bãtrâni scãdea simþitor) era în 1789 un meºter
dogar, care trãia în belºug, ºtia sã scrie, sã citeascã ºi sã
socoteascã. Când Republica Francezã a pus în vânzare
averile clerului în þinutul Saumur, dogarul, pe atunci în
vârstã de patruzeci de ani, abia se cãsãtorise cu fata unui
bogat negustor de cherestea. Grandet, luând cu sine averea
lichidã ºi zestrea nevestei, purtând asupra lui douã mii de
ludovici, porni în departament, unde, datoritã sumei de
douã sute de ludovici dãruiþi de cãtre socru-sãu neîndu-
plecatului republican, care orânduia vinderea domeniilor
naþionale, cãpãtã pentru o bucatã de pâine, legal, dacã nu
ºi legitim, cele mai frumoase vii din departament, o veche
mãnãstire ºi câteva ferme.
Locuitorii din Saumur, fiind prea puþin revoluþionari,
vedeau în moº Grandet un om îndrãzneþ, un republican, un
patriot, o minte ce se îndeletnicea cu ideile noi, în vreme ce
dogarul se îndeletnicise pur ºi simplu cu negoþul de vinuri.
Ca atare, fu numit membru în administraþia districtului
Saumur ºi înrâurirea lui pacificã se simþi politiceºte ºi în
materie de negoþ. Politiceºte, el apãrã pe foºtii nobili ºi
împiedicã din rãsputeri sã se vândã averile emigranþilor; în
materie de negoþ, procurã armatelor republicane o mie sau
douã de butoaie cu vin alb, care i s-au plãtit cu minunatele
livezi ce þineau de o mãnãstire de maici, rezervate ca un
ultim lot.
Sub Consulat, moº Grandet ajunse primar, gospodãri
cu minte, chivernisi produsul viilor ºi mai zdravãn; sub
Imperiu deveni domnul Grandet. Napoleon nu iubea
republicanii: ca atare, îl înlocui pe domnul Grandet, ce
trecea drept cetãþean care purtase bonetã roºie, cu un mare
proprietar, un om cu particulã, un viitor baron al
Imperiului. Domnul Grandet pãrãsi onorurile municipale
fãrã nicio pãrere de rãu. Întru obºtescul bine al oraºului,
apucase sã facã minunate drumuri care duceau la proprie-
tãþile lui. Casa ºi bunurile sale, trecute cât mai dibaci în
cadastru, plãteau dãri mãrunþele. Dupã clasificarea pe
categorii a diferitelor sale terenuri, viile sale, datoritã
necurmatelor îngrijiri, ajunseserã fruntea þinutului, termen
tehnic menit sã indice podgoriile care produc un vin de
prima calitate. Ar fi avut tot dreptul sã pretindã crucea
Legiunii de Onoare.
Acest eveniment avu loc în 1806...”
(Traducere de Cezar Petrescu)

23
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 24
II. Omul modern
Camille Corot,
Peisaj din provincie
(fragment)
Aplicaþii, teme, aprofundãri
1. Reordonaþi titlurile de mai jos, în succesiunea lor din roman; asociaþi fiecãrui titlu câte un eveniment important al
cãrþii, dintre cele notate în caseta din dreapta paginii.
Din cuprinsul romanului...
z Aºa merge lumea
z Vãrul din Paris
z Chipuri burgheze
z Fãgãduieli de zgârcit, jurãminte de dragoste
z Dragoste de provincie
z Mâhniri de familie
z Încheiere
2. Verificaþi dacã aþi stabilit bine corespondenþele cu
ajutorul fiºelor de lecturã sau al fiºelor rezumative.
3. Aduceþi argumente pentru una dintre variantele alese:
a. titlurile au valoare rezumativã; b. ele pun în evidenþã,
succesiv, câte un personaj; c. se referã la enunþuri semni-
ficative; d. au valoare gnomicã.
4. Pornind de la citatul din volumul Istoria frumuseþii
de Umberto Eco: „Burghezul nu se simte sfâºiat de dilema
opþiunii între altruism ºi egoism. El este egoist în lumea de
afarã (la bursã, pe piaþa liberã, în colonii), dar este un bun
tatã, un mare educator ºi filantrop între cei patru pereþi ai
casei sale. Burghezul nu are nici dileme morale. El este
moralist ºi puritan în propriu-i cãmin, iar în afara casei sale,
ipocrit ºi libertin”, elaboraþi o caracterizare a lui Grandet,
prin raportare la tipul burghezului. Puteþi valorifica ºi
urmãtoarea fiºã de citate:
„Nu ºtiu! Nu pot! Nu vreau! Vom vedea.”
24
Abordarea textului
1 Explicaþi schimbarea apelativului din moº în domnul
Grandet.
2 Raportaþi defectele personajului la normele decalo-
gului biblic. Ce remarcaþi ?
3 Consideraþi cã domnul Grandet încalcã ºi alte nor-
me? Argumentaþi, raportându-vã la întregul roman.
4 Discutaþi binomul public – privat cu referire la
prezentarea personajului.
5 Ce fel de narator întâlnim? Este el obiectiv faþã de
personajul descris? Identificaþi cuvinte care sugereazã o
atitudine ironicã a naratorului.
„Devenirea” lui Grandet
1789 – dogar alfabetizat, cãsãtorit
1806 – Legiunea de Onoare
1819 – Eugénie, 23 de ani
1820 – moartea d-nei Grandet
1825 – secretele averii funciare
1826 – Grandet moare la 82 de ani
1827 – revenirea lui Charles
„Ai grijã de tot! Îmi vei da socotealã acolo, sus! […] Nu
pot încheia nimic fãrã sã mã sfãtuiesc cu nevasta.”
„La trup, Grandet era un bãrbat scund, pãtrat, îndesat,
cu pulpele groase, cu genunchii noduroºi ºi cu umerii largi;
avea faþa rotundã, bãrbia dreaptã, buzele fãrã nici o curbã
ºi dinþii albi; ochii, cu expresia calmã ºi devorantã pe care
poporul o atribuie ºarpelui fabulos denumit bazilisc;
fruntea, brãzdatã de cute transversale, nu era lipsitã de
anume protuberanþe semnificative; pãrul, gãlbui ºi sur, era
argintat ºi auriu […]. Nasul, borcãnat la vârf, se termina cu
un neg vânos, pe care vulgul îl socotea, pe drept cuvânt,
plin de venin. Aceastã figurã vãdea o primejdioasã
ºiretenie, o probitate fãrã cãldurã, egoismul unui om
obiºnuit sã-ºi manifeste simþirile în voluptatea avariþiei ºi
asupra singurei fiinþe, care într-adevãr preþuia ceva pentru
el, fiica sa Eugénie, singura-i moºtenitoare.
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 25
Studiu de text: Capitolul Mâhniri de familie – fragment –
— Nici dumneata, nici fiica mea nu voiþi sã mã
despuiaþi. Nu-i aºa, fetico?
— Dar, domnule Cruchot, ce am de fãcut? întrebã
Eugenie, pierzându-ºi rãbdarea.
— Uite ce, spuse notarul, ar trebui sã iscãleºti actul
acesta prin care renunþi la moºtenirea mamei ºi laºi tatii
uzufructul bunurilor aflate în indiviziune, a cãror nudã
proprietate þi-o asigurã.
— Nu înþeleg nimic din tot ce-mi spuneþi! rãspunse
Eugénie. Daþi-mi actul ºi arãtaþi-mi unde trebuie sã iscãlesc.
Moº Grandet se uita când la act, când la fiicã, stãpânit
de o emoþie aºa de puternicã, încât îºi ºterse câteva broboa-
ne de sudoare ivite pe frunte.
— Fetico, zise el, în loc sã iscãleºti actul ãsta, a cãrui
înregistrare ar costa scump, n-ar fi mai bine sã renunþi pur
ºi simplu la moºtenirea rãposatei tale mame ºi sã-mi treci
mie tot ce ai? Aº prefera asta. Þi-aº da pe lunã frumoasa
rentã de o sutã de franci. Vei putea plãti câte acatiste ºi
pomeniri vei pofti, de sufletul morþilor tãi... Ce zici? O sutã
de franci pe lunã, în livre?
— Fac tot ce pofteºti, tatã.
— Domniºoarã, spuse notarul, sunt dator sã vã atrag
luarea-aminte cã vã despuiaþi de avere...
— O, Doamne, ce-mi pasã?
— Taci din gurã, Cruchot! A spus o datã! strigã
Grandet, luând mâna fetei ºi prinzând-o într-a lui, cum se
Abordarea textului
1 Selectaþi registrele stilistice corespunzãtoare per-
sonajelor ºi exprimaþi o opinie argumentatã privind variaþia
acestora.
2 Extrageþi din fragment sintagme definitorii pentru
caracterizarea personajelor.
3 Modelaþi douã scheme care sã reflecte raporturile
dintre personajele implicate, mai întâi din perspectiva
relaþiilor de rudenie ºi apoi din perspectivã juridicã.
4 Comentaþi diferenþele observate.
5 Cine credeþi cã este „personajul” principal în roma-
nul analizat: tatãl, fiica sau... banul? Aduceþi douã argu-
mente, referindu-vã la câte un episod diferit de cele prezente
în manual sau la urmãtoarea serie de replici ale lui Grandet,
din dialogul cu nepotul sãu, Charles:
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 25
Individul ºi societatea
bate palma la încheierea unei afaceri. Eugénie, n-ai sã
întorci vorba, eºti o fatã cinstitã, nu?
— Vai, tatã!
O sãrutã cu foc, o strânse în braþe... s-o înãbuºe.
— Copila mea, i-ai redat viaþa lui taicã-tãu, dar îi redai
ceea ce îþi dãduse el: suntem chit! Iatã cum se fac afacerile!
Te binecuvântez! Eºti o fatã virtuoasã, care îºi iubeºte
tãticul. ªi acum, fã ce vrei!... Pe mâine, Cruchot! vorbi apoi
uitându-se la notarul înspãimântat. Ai grijã, ticluieºte bine
actul de renunþare la grefa tribunalului!
A doua zi, cãtre amiazã, a fost astfel iscãlitã declaraþia,
prin care Eugenie se jefuia cu mâna ei.
Cu toate cã-ºi dãduse cuvântul, bãtrânul dogar nu
slobozise la sfârºitul primului an nici o para din cei o sutã
de franci, pe care îi fãgãduise cu atâta solemnitate fetei.
Dar când Eugénie îi pomeni mai mult în glumã, el roºi; se
urcã iute în cabinet, se întoarse ºi-i dãdu cam a treia parte
din giuvaierele pe care le luase de la nepotu-sãu.
— Iatã, micuþo, rosti cu un accent plin de ironie, vrei
astea în schimbul celor o mie douã sute de franci?
— O, tatã, adevãrat? Mi le dai mie?
— Am sã-þi dau tot pe atâta ºi la anul, fãgãdui el,
aruncându-i giuvaerele în ºorþ. Astfel, în scurt timp, vei avea
toate odoarele lui, zise el, frecându-ºi mâinile de mulþumire
cã putea specula sentimentele fetei.
(Traducere de Cezar Petrescu)
„— Tata þi-e grav bolnav... […] Charles amuþise, palid,
cu ochii ficºi.
— Da, sãrmane bãiat, ai ghicit! nu mai trãieºte. Dar
n-ar fi nimic; e altceva mai grav; ºi-a zburat creierii. […]
Da! Nici asta nu-i cine ºtie ce. […]
— El te-a ruinat, nu mai ai niciun ban. […]
— Trebuie lãsat sã treacã primul ºuvoi, zise Grandet.
[…] Dar bãieþaºul ãsta nu-i bun de nimic, se gândeºte mai
mult la morþi decât la bani!”
6 Temã (la alegere):
a. Scrieþi un eseu liber despre rolul stilistic al inserþiilor
dialogate ºi al pauzelor descriptive în romanul balzacian,
având ca text-suport fragmentele citate ºi urmãtoarea
secvenþã descriptivã: „Sunt case în unele oraºe de provincie
25
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 26
II. Omul modern
a cãror priveliºte insuflã aceeaºi melancolie pe care o
provoacã mãnãstirile cele mai sumbre, întinderea ºesurilor
cu bãlãrii ºi mãrãcini, nespus de mohorâte, ruinele cele mai
pline de jale. Poate cã dãinuiesc îndeolaltã în aceste case ºi
tãcerea schiturilor, ºi întinderea stearpã a ºesurilor cu bãlãrii
ºi mãrãcini, ºi rãmãºiþele ruinelor; viaþa ºi miºcarea sunt atât
de mocnite înãuntru, încât un strãin le-ar crede nelocuite
dacã n-ar întâlni deodatã privirea slabã ºi rece a unei fiinþe
neclintite, cu obrazul pe jumãtate de schimnicã, înclinat
peste pervazul ferestrei, la vuietul unui pas necunoscut.
Acelaºi suflu de melancolie se desprinde din fizionomia
unei locuinþe aºezate în Saumur, la capãtul strãzii care duce,
în urcuº, spre castel, prin partea de sus a oraºului. Strada,
Repere de lecturã
z Eugénie Grandet este roman de observaþie socialã ºi
de problematicã moralã.
z Tema fundamentalã a cãrþii urmãreºte existenþa
burgheziei; ariile tematice prin care se particularizeazã
aceastã temã sunt moºtenirea, paternitatea, parvenirea,
avariþia ºi eºecul existenþial: „Aceasta este povestea femeii
care, trãind în mijlocul lumii, nu face parte din ea, care,
fãcutã sã fie o desãvârºitã soþie ºi mamã, n-are nici soþ, nici
copii, nici familie.”
1
z Formula narativã: naraþiune heterodiegeticã , ulte-
rioarã, narator omniscient în ipostazã demiurgicã, focalizare
zero.
z Incipitul: descriptiv, generând „efectul de real”
(repere spaþio-temporale precis determinate).
z Construcþia subiectului: cu un ritm lent la început,
accelerat doar în ultima parte.
Aplicaþii, teme, aprofundãri
1. Organizaþi o dezbatere privind persistenþa / dispariþia
unor tipologii umane din romanul Eugénie Grandet în
lumea contemporanã.
2. Pornind de la profesiunea de credinþã a lui Balzac
care afirma cã „Romancierul va trebui sã zugrãveascã
societatea aºa cum e ea, fãrã sã caute s-o idealizeze, ci
într-un spirit de obiectivitate cât de perfect posibil ºi
indiferent faþã de protestele publicului, înspãimântat cã se
1 Naraþiune heterodiegeticã – naraþiune la persoana a III-a, în care predominã discursul unui narator obiectiv, în general, omniscient.
26
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 26
acum puþin umblatã, încinsã vara, îngheþatã iarna, întune-
coasã pe alocuri, se deosebeºte între toate prin sonoritatea
pavajului de prundiº mãrunt, întotdeauna uscat ºi curat, prin
îngustimea întortocheatei sale cãi, prin tihna caselor sale,
care þin de târgul cel vechi ºi dominã meterezele.”
b. Realizaþi o paralelã între secvenþa descriptivã ante-
rioarã ºi descrierea strãzii Antim ºi a casei lui Costache
Giurgiuveanu din romanul Enigma Otiliei de G. Cãlinescu.
7 Organizaþi în patru grupuri de lucru, analizaþi mãsura
în care destinul lui Eugénie este produsul propriilor opþiuni,
al influenþei paterne sau al mediului social. Recitiþi finalul
romanului, interpretaþi-l din aceastã perspectivã, prezentând
apoi oral, punctul de vedere al echipei.
z Arta construirii personajelor: „intrarea în scenã” a
eroilor e însoþitã de un portret iniþial (detaliul fizic
individualizând trãsãtura moralã dominantã), modalitãþi
diverse de caracterizare: materializarea reliefului moral în
fizionomie, ticul nervos, gestul semnificativ, descrierea
vestimentaþiei ºi a mediului.
z Tehnici balzaciene de construire a universului diegetic:
a. fixarea timpului determinat istoric ºi a spaþiului real,
obiectiv, în primele enunþuri;
b. descrierea oraºului, cartierului, a strãzii, casei, a inte-
riorului (o tehnicã a „cercurilor concentrice”), cu rol de
caracterizare a mediului social ºi, implicit, a personajelor;
c. arta portretului: cumul al detaliilor privind fizionomia /
detaliul semnificativ, vestimentaþia, psihologia, stereotipia
verbalã, mimica, gestica, biografia, relaþiile cu alþi eroi,
descrierea mediului, a interiorului.
vede zugrãvit pe sine”, comentaþi într-o dezbatere de
10–15 minute despre ipoteticele „proteste ale publicului”,
deci ale voastre, ale cititorilor, faþã de o imagine realist-cri-
ticã în care v-aþi regãsi.
3. Redactaþi un eseu de tip paralelã în care sã eviden-
þiaþi asemãnãrile ºi deosebirile dintre un roman românesc ºi
unul dintre romanele lui Balzac.
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 27
Dic]ionar de istorie literar\
z Revoluþia francezã (1789–1799) este reperul care
fixeazã intrarea Franþei în special, dar ºi a Europei, în
general în epoca modernã. Intervalul de zece ani a consem-
nat trecerea prin mai multe forme de guvernare. Vechiul
regim, monarhia absolutã, specificã perioadei medievale,
bazatã pe dreptul divin, este urmatã de monarhia constitu-
þionalã, în care prerogativele regale sunt simbolice, de
reprezentare, ulterior impunându-se republica. Aceasta
exprima idealurile de libertate, egalitate ºi fraternitate,
propuse unei societãþi stratificate timp de secole. Revoluþia
a dus la mari convulsii sociale, la confruntãri militare, crime
ºi conflicte, excese care au demonstrat dificultatea refor-
mãrii integrale a societãþii.
z Consulatul — formã de guvernare instituitã prin lovi-
tura de stat din 18 Brumar / 9 noiembrie 1799 – 18 mai
1804. Napoleon Bonaparte, bazându-se pe gloria militarã ºi
abilitatea politicã, va modifica sensul Revoluþiei, instaurând
în douã etape conducerea personalã, de tip monarhic.
z Imperiul — formã de guvernare instituitã de Napoleon;
în 1804–1814 (primul Imperiu); al doilea Imperiu – 100 de
zile începând cu luna martie 1815.
z Boneta roºie — semnul exterior al simpatizanþilor
republicani.
Realismul englez
David Copperfield
de Charles Dickens
Coordonate ale operei
z Rezumat. Rãmas orfan (de tatã) încã dinaintea naº-
terii, David Copperfield aparþine unei familii modeste,
lipsite de resurse materiale ºi afective. Copilãria îi este
marcatã de apariþia d-lui Murdstone, noul soþ al mamei,
ºi a surorii acestuia. Este trimis la studii la Salem House,
unde va cunoaºte rigorile unei instituþii ºcolare inflexibile.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 27
Individul ºi societatea
Dominique
Ingres,
Napoleon
pe tronul
imperial
(fragment)
Aprecieri critice
z „Odatã cu Balzac începe o minuþioasã descriere a
deprinderilor generale, a lucrurilor care înconjoarã oa-
menii, a strãzilor, a clãdirilor, a mobilierului, a operelor
de artã, a costumelor º.a.m.d. De unde clasicismul îl
evocase pe om într-o lume fãrã obiecte, spaþiul se umple
acum pânã la refuz ºi oamenii ne sunt prezentaþi miºcân-
du-se printre lucrurile datorate industriei lor, care în ace-
laºi timp îi înrâureºte ºi îi exprimã.”
(Tudor Vianu, Figuri ºi forme literare)
„Dickens abordeazã probleme sociale delicate,
cum sunt acelea ale educaþiei, exploatãrii copiilor,
ale relaþiilor familiale, dar nu va putea evita ca
melodramaticul sã nu altereze pictura realistã,
pasiunea pentru dualitatea eticã simplistã
acþionând în acelaºi sens. Romancierul nu recurge
prin urmare la descrierea realistã, metodicã ºi
obiectivã, cãci, dacã realitatea este imaginatã cu
un sens dual, alegerea detaliilor va sprijini
impunerea acestui sens.”
(Marian Popa, Realismul)
Moartea mamei îi schimbã din nou destinul, tatãl vitreg
trimiþându-l la muncã.
Nemaiputând îndura condiþiile de trai, copilul se decide
sã pãrãseascã Londra ºi sã se îndrepte cãtre singura rudã
rãmasã în viaþã, domniºoara Betsey.
Dupã mai multe demersuri fãcute pentru a-ºi asigura
banii necesari, decide sã-ºi mute lada cu obiecte personale.
Cere ajutorul unui cãruþaº, dar acesta îl jefuieºte.
27
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 28
II. Omul modern
Rãmas fãrã ladã ºi bani, David îºi vinde vesta (pe nouã
pence) unui negustor de vechituri, Domnul Dolloby.
Urmeazã haina.
ªirul necazurilor nu se încheie, deoarece va fi jefuit de
un cãldãrar în drumul spre Dover. Acesta îi va lua legãtura
de mãtase de la gât.
Studiu de text: ...mai înfometat ºi mai însetat ca oricând – fragment –
Sfiala m-a fãcut sã-mi îndrept paºii spre dughenele cu
vechituri marinãreºti ºi spre magherniþe ca aceea a
domnului Dolloby, în loc sã mã adresez negustorilor mai de
vazã. În cele din urmã, am gãsit una, care mi s-a pãrut mai
potrivitã, în colþul unei uliþe murdare, la capãtul cãreia se
aflau niºte tufiºuri de urzici. Pe þãruºii din faþa uºii se legã-
nau câteva costume de marinar, care parcã se revãrsaserã
din dugheanã, împreunã cu niºte puºti ruginite, niºte
hamacuri, câteva pãlãrii de pânzã ceruitã ºi un fel de tãvi
pline cu atâtea chei ruginite, de felurite mãrimi, cã ar fi fost
de ajuns ca sã deschizi cu ele toate uºile de pe lume.
Îmi bãtea inima cu putere când am coborât cele câteva
trepte care duceau în dugheana aceea micã ºi joasã, în care
lumina pãtrundea printr-o ferestruicã acoperitã de hainele
agãþate în faþa ei. ªi m-am simþit ºi mai tulburat când un
moºneag hâd, cu barbã cenuºie, tãiatã scurt, s-a repezit din
fundul acelei vizuini murdare ºi m-a apucat de pãr. Te
îngrozeai uitându-te la el. Purta o vestã de flanelã murdarã
ºi duhnea straºnic a rom. Patul, acoperit cu o zdreanþã rup-
tã, fãcutã sul, se afla în vizuina din care ieºise; printr-o altã
ferestruicã se vedeau afarã o mulþime de urzici ºi un
mãgãruº ºchiop.
— Oh, ce cauþi aici! a rânjit moºneagul cu un geamãt
jalnic, monoton. Oh, vai de ochii ºi de mãdularele mele! Ce
cauþi aici? Oh, vai de ficaþii ºi de plãmânii mei! Ce cauþi
aici? Oh, goroo, goroo!
Aceste vorbe ºi mai ales repetarea celor din urmã pe
care nu le cunoºteam, cãci pãreau mai degrabã un hârâit
din gâtlej, m-au speriat atât de tare, încât nu mi-a fost cu
putinþã sã-i dau vreun rãspuns. Iar moºneagul, tot þinân-
du-mã de pãr, a repetat:
— Oh, ce cauþi aici? Oh, vai de ochii ºi de mãdularele
mele, ce cauþi aici? Oh, vai de ficaþii ºi de plãmânii mei, ce
1
Penny (variante: peni, pence la plural) – monedã divizionarã englezã, valorând a douãsprezecea parte dintr-un ºiling.
28
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 28
Mãtuºa îl recunoaºte, ulterior îl ajutã sã se instruiascã în
domeniul juridic, urmeazã apoi o carierã de modest grefier
la Londra, unde se va reîntâlni cu colegii sãi de ºcoalã ºi, mai
târziu, se va cãsãtori cu Clara, fiica ºefului sãu. Destinul îl
încearcã din nou pe David, prin moartea soþiei.
Revenit la mãtuºa lui, se va împlini afectiv cu ajutorul
lui Agnes, vechea cunoºtinþã din timpul studiilor.
cauþi aici? Oh, goro... ªi atât de tare a horcãit, cã i s-au
injectat ochii.
— Aº vrea sã ºtiu, – i-am zis eu tremurând, – dacã nu
cumva mi-aþi cumpãra o hainã!
— Oh, dã haina încoace, s-o vãd, a strigat moºneagul.
Oh, mã arde inima ca un jãratic, aratã-mi haina, s-o vãd!
Oh, vai de ochii ºi de mãdularele mele, adu haina încoace!
Rostind aceste cuvinte, a încetat sã mã mai þinã de pãr.
ªi-a pus o pereche de ochelari, care nu-i împodobeau câtuºi
de puþin ochii injectaþi, iar mâinile, mari ca ghearele unei
pãsãri uriaºe, îi tremurau.
— Oh, cât ceri pe hainã? a strigat moºneagul, dupã ce a
cercetat-o. Oh, goroo, cât ceri pe hainã?
— O jumãtate de coroanã, i-am rãspuns, venindu-mi în
fire.
— Oh, vai de ficaþii ºi de plãmânii mei! a strigat
moºneagul. Nu! Oh, vai de ochii mei! Nu! Oh, vai de ficaþii
mei! Nu! Optsprezece pence1. Goroo![...]
— Bine, – i-am zis mulþumit sã închei mai repede târgul, –
fie ºi optsprezece pence.
— Oh, vai de ficaþii mei, a rãcnit bãtrânul luând haina
ºi aruncând-o pe un raft. Ieºi afarã din prãvãlie! Oh, vai de
plãmânii mei, ieºi afarã din prãvãlie! Oh, vai de ochii ºi de
mãruntaiele mele – goroo! – sã nu-mi ceri bani! Facem un
schimb! [...]
A încercat de nenumãrate ori sã mã sileascã sã fac un
schimb, ieºind afarã din dugheanã ba cu o undiþã, ba cu o
vioarã, ba cu o pãlãrie în trei colþuri, ba cu un flaut. Dar în
faþa tuturor acestor încercãri am rãmas neînduplecat,
aºteptând deznãdãjduit ºi rugându-l de fiecare datã cu
lacrimi în ochi sã-mi dea banii cuveniþi pentru hainã. În cele
din urmã, a început sã-mi dea câte o jumãtate de penny ºi
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 29
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 29

Individul ºi societatea

i-au trebuit douã ceasuri pânã ce sã-mi completeze cu

þârâita un ºiling2.
— Oh, vai de ochii ºi de mãdularele mele! a rãcnit el
dupã o tãcere mai lungã, aruncându-mi din dugheanã o
privire înfricoºãtoare. Pleci dacã-þi mai dau doi pence?
— Nu pot! i-am zis. O sã mor de foame.
— Oh, vai de ficaþii ºi de plãmânii mei! Pleci dacã-þi mai
dau trei pence?
— Aº pleca fãrã sã-þi mai cer nimic, dacã aº putea, i-am
zis. Dar am mare nevoie de bani.
— Oh, go-roo! (e cu neputinþã sã redau felul cum a scos
acest rãcnet, uitându-se la mine de dupã stâlpul uºii, fãrã
sã-i pot vedea altceva decât capul viclean de bãtrân). Pleci
dacã-þi mai dau patru pence?
Eram atât de prãpãdit ºi de istovit, încât am primit, ºi,
tremurând de spaimã, am luat din ghearele sale banii. Puþin
înainte de apusul soarelui am plecat mai departe, mai înfo-
metat ºi mai însetat ca oricând.”
(Traducere de Ionel Jianu)

2
ªilling – monedã divizionarã englezã, egalã cu a 20-a parte
dintr-o guinee/lirã sterlinã.
Paul Cezanne, Familie de þãrani într-o casã (fragment)

Abordarea textului
1 Lucrând în perechi, identificaþi elementele specifice
realismului în scena citatã.
2 Argumentaþi caracterul subiectiv al perspectivei na-
rative, exemplificând cu sintagme semnificative.
3 Selectaþi enunþurile-cheie, minim necesare pentru
înþelegerea scenei. Interpretaþi rezultatul selecþiei, motivând
explicaþiile voastre.
4 Charles Dickens contureazã o relaþie între adulþi ºi
copii, marcatã de tensiuni ºi manifestãri autoritare. Destinul
copiilor este adeseori impus de voinþa familiei, este asociat
unor traume generate de indiferenþa celor mari, de violenþa
celor sãraci ºi de societatea iresponsabilã. Realizaþi o
descriere a raportului copil – societate, prin referire la
fragmente sau la întregul roman.
5 Caracterizaþi personajele din textul de mai sus.
6 Calculaþi, cu aproximaþie, folosind corespondentul
actual al lirei sterline, cât primeºte David pe haina sa ºi cât
reprezintã suma în valoarea de azi. Interpretaþi acest fapt,
raportându-l la costul actual al unui produs de vestimentaþie.

Aplicaþii, teme, aprofundãri

legãturã directã cu ambianþa lui. [...] Epilogul este
1. În studiul critic Despre prozã, Viktor ªklovski for-
prezentat dupã plecarea eroului în strãinãtate.”
mula urmãtoarele judecãþi de valoare:
z „Dickens ºtie cã lumea e rea, dar nu vede forþele care
z „Romanul David Copperfield este construit în linie
ar putea sã þinã piept rãutãþii. Uneori, el crede cã rãul poate
dreaptã, treptele care alcãtuiesc destinul eroului prezintã o
fi biruit prin bunãtate ºi, cum bunãtatea trebuie sã fie
evoluþie succesivã. Timpul curge în linie dreaptã; întreru-
puternicã, înseamnã cã cel bun trebuie sã fie bogat, pentru
perile din acþiuni se realizeazã prin plecarea eroului, în
cã altfel va pieri.”

29
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 30

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 30

II. Omul modern

z „Dickens a introdus în romanele sale copii ºi oameni

Paul Cezanne, Bãiatul cu vestã roºie
slabi la minte pentru a îndrãzni sã vadã, cu ochii lor, lipsa de
logicã a fenomenului cotidian, obiºnuit. Personajul David
Copperfield din romanul cu acelaºi titlu este într-o mãsurã
însuºi Dickens. Romanul poartã un caracter autobiografic.
[...] Dickens era în plinã glorie ºi ºi-a fãcut loc în romanul
sãu: a fãurit un refugiu pentru trecut ºi o compensaþie pentru
jignirile îndurate.”
zScrieþi un eseu argumentativ, pornind de la una dintre
afirmaþiile de mai sus.
2. Interpretaþi rolul pe care îl joacã motivul cãlãtoriei în
prezentarea diferitelor medii sociale, specifice secolului al
XIX-lea: oraºul, satul englez, magazine, ateliere, hanuri,
bordeie ºi cocioabe etc.;
3. Realizaþi un eseu de tip paralelã în care sã comparaþi
parcursul existenþial al lui David Copperfield cu treptele
maturizãrii unui alt personaj din romanele studiate din
literatura universalã sau românã (la alegere). În eseul vostru,
veþi avea în vedere:
z mãsura în care destinele lor au fost influenþate de
„accidente” biografice;
z corelaþia între mediul social ºi trãsãturile personajelor;
z raportarea eroilor la problematica moralã pusã în
discuþie în romane;
z principii comune ºi diferenþe între viziunile celor doi
scriitori.

BIBLIOTECA MUNDI
Sinopsis

Roºu ºi negru nu-i plac copiii, este invidiat de servitori ºi simte un

de Stendhal
z Intitulat iniþial Cronica anului 1830, iar în versiunea
finalã purtând subtitlul Cronica secolului al XIX-lea
(1930), romanul lui Stendhal vizeazã totalitatea, cuprin-
derea particularului ºi a general-umanului într-o frescã
istoricã ºi socialã.
z Julien Sorel, protagonistul romanului, impune în
literaturã o tipologie umanã, devenind un ilustru proto-
tip al arivistului.
z Primarul oraºului Verrière, domnul de Rênal, îl anga-
jeazã pe Julien Sorel, un bãiat de nouãsprezece ani,
admirator al lui Napoleon Bonaparte, ca preceptor
pentru copiii sãi. Tânãrul se acomodeazã cu dificultate,
profund dispreþ faþã de toþi bogaþii. Când aflã cã Elisa,
camerista, este îndrãgostitã de el, respinge imediat
avansurile acesteia, ceea ce o încântã pe doamna de
Rênal. Primãvara, familia de Rênal se mutã la
reºedinþa de varã din Vergy. Încetul cu încetul, între
Julien ºi doamna de Rênal se înfiripã o poveste de
dragoste. Dupã un timp, doamna de Rênal începe sã
aibã mustrãri de conºtiinþã, deºi sentimentele de iubire
sunt pentru ea ceva cu totul nou. Elisa descoperã
relaþia dintre stãpâna ei ºi Julien ºi îi demascã,
destãinuindu-se domnului de Valenod, rivalul
domnului de Rênal. Acesta îi trimite domnului de
Rênal o anonimã, dar Julien reuºeºte sã-i dejoace
planul, întorcându-se la Verrières ºi plecând apoi la

30
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 31
un seminar teologic la Besancon. Julien nu primeºte
scrisorile doamnei de Rênal, deoarece acestea sunt
arse de directorul seminarului. Dupã un timp, Julien
este recomandat marchizului de La Mole, care este
încântat de ideea de a-l angaja ca secretar. Nu dupã
mult timp, Julien Sorel o seduce pe fiica marchizului,
Mathilde. Cei doi vor sã se cãsãtoreascã, dar planul le
Homo ludens
4. Citiþi urmãtoarea „biografie ficþionalã” a lui
Stendhal ºi, jucând rolul lui Julien Sorel, procedaþi iden-
tic, inventând o autobiografie, pentru a produce o bunã
impresie marchizului de La Mole; „decalogul” vieþii lui
Julien poate fi scris în limbajul secolului al XIX-lea sau în
limbaj contemporan:
„Dupã lungi reflectiuni, am chef sã-mi inventez o
autobiografie, ca sã produc o bunã impresie:
z De la vârsta cea mai fragedã am spus toate cuvintele
celebre din istorie.
z Eram aºa de frumos, cã guvernantele... hm, ºi ducesa
de Berry ºi-a oprit caleaºca pentru a mã pupa (fapt istoric).
z Prevesteam o inteligenþã peste poate. Înainte de zece
ani ºtiam limbile orientale ºi citeam mecanica celestã a lui
Laplace.
Dic]ionar cultural
REALISMUL
Termenul provine din lat. realis, fr. réalisme.
z În sens general, realismul desemneazã:
– nãzuinþa artei de a reflecta realitatea;
– concepþia potrivit cãreia artistul trebuie sã înfãþiºeze
realitatea veridic, obiectiv (teoria aristotelicã a mimesis-ului).
z Sensuri particulare:
Realism etern: tendinþa de a prezenta cât mai adecvat
un fenomen, un obiect, o fiinþã, o experienþã, fie ºi una de tip
oniric.
Realism tipologic: reflectarea elementelor perceptibile;
Antichitate, Evul Mediu, Renaºtere.
Realismul este un curent manifestat în literaturã ºi în
arta plasticã, iniþiat în Franþa, conturat difuz la limita
secolelor al XVIII-lea ºi al XIX-lea, teoretizat abia în 1857
de Jules Champfleury în volumul de eseuri intitulat
Realismul. Reactualizând conceptul de „mimesis” al
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 31
Individul ºi societatea
este dejucat de scrisoarea pe care doamna de Rênal
i-o trimite marchizului. Julien încearcã s-o omoare pe
fosta lui iubitã ºi este condamnat la moarte. El le
reproºeazã judecãtorilor cã îl condamnã nu pentru
tentativa de crimã, ci pentru cã a aspirat sã urce pe
scara socialã.
z Am salvat din incendii XLVIII persoane.
z Ca sã sfidez, am mâncat într-o zi XV biftecuri, ºi pot
încã, fãrã sinchisealã, sã beau 72 decalitri de rachiu.
z Am ucis în duel 30 de carabinieri. Odatã, noi eram
3, iar ei 10.000. Le-am tras la toþi niºte picioare undeva!
z M-am strecurat în coliba sãracului ºi în mansarda
muncitorului ca sã alin mizeria. Ici, vedeam un biet
moºneag... colo, o tânãrã fecioarã etc. – ºi zvârleam aur cu
mâinile-amândouã.
z Am 800.000 de livre rentã. Dau baluri.
z Toþi editorii îºi smulg manuscrisele mele; sunt asal-
tat fãrã încetare.
z Cunosc «secretele ministerelor».”
Antichitãþii greceºti, criticul defineºte realismul prin
antitezã faþã de romantism, optând pentru doctrina
pozitivistã, folosind metodele specifice ºtiinþelor naturii, în
particular darwinismul, ºi reflectând ideile unei clase sociale
dinamice, ºi anume burghezia. Termenul este pus în
circulaþie de pictorul G. Courbet: „Esenþa realismului e
negarea idealului ºi a tot ce decurge de aici.”
Trãsãturi definitorii ale realismului
z Nãzuinþa de a oglindi veridic, obiectiv realitatea con-
temporanã nu presupune reprezentarea exhaustivã a adevã-
rului, ci „decuparea” unor „felii de viaþã” semnificative,
ordonarea acestora, esenþializarea, semnificarea lor pe
coordonatele unei logici riguroase care, în fapt, lipseºte rea-
litãþii (Maupassant afirma: „Am ajuns la concluzia cã Realiºtii
talentaþi ar trebui sã se numeascã mai degrabã Iluzioniºti.”)
31
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 32
II. Omul modern
z Crearea iluziei autenticitãþii se realizeazã prin
disimularea codurilor specifice scriiturii: estomparea
planului naratorului (narator obiectiv), focalizare difuzã
(perspectiva narativã omniscientã alterneazã cu perspectiva
unor personaje, ceea ce evitã accentuarea unui singur punct
de vedere), contaminare între discursul naratorului ºi cel al
personajelor (diversitatea registrelor stilistice îºi are
motivaþia în diferenþierea socialã a eroilor), enunþare tipic
realistã („Persoana a treia, ca ºi perfectul simplu, face deci
acest serviciu artei romaneºti ºi oferã cititorilor siguranþa
unor fabulaþii credibile.” – R. Barthes).
z Documentarea riguroasã, devenitã imperativ pentru
scriitorii realiºti, se reflectã în operã prin descrierea mediu-
lui social (inspirat de modelul cercetãrii ºtiinþifice, Balzac
nãzuia sã creeze „istoria moravurilor societãþii contempo-
rane”), prin dezvoltarea observaþiei ºi a reflecþiei morale, a
analizei psihologice, a tehnicii detaliului prin care „încearcã
sã producã impresia de documentar autentic ºi de viaþã
realã” (G. Larroux).
z Canonul realist al structurilor narative (acceptat în
mod necesar printr-un „pact de lecturã”) vizeazã persoana
a III-a narativã (naraþiunea heterodiegeticã), imperfectul /
perfectul simplu al narãrii (naraþiune ulterioarã), narator
omniscient în ipostazã demiurgicã, focalizare zero (perspec-
tivã narativã omniscientã), unitate de compoziþie (progresia
logicã, previzibilã a acþiunii; compoziþia închisã, având ca
principiu dominant cronologia, cãreia i se adaugã, în multe
cazuri, simetria ºi circularitatea; viziunea artisticã este
construitã cu „ambiþia totalitãþii”, cu intenþia de a surprinde
particularul ºi general-umanul, frumuseþea fragilã a existen-
þelor modeste ºi urâtul cotidian, dramele mãrunte ºi mari
tragedii colective, binele ºi rãul.
Martin Drolling, În sufragerie (fragment)
32
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 32
z Dezvoltarea artei portretului: personaje tipologice,
verosimile, din toate clasele sociale; create prin observarea
directã a vieþii – surprinzând raportul dintre om ºi mediul
sãu natural, social ºi istoric –, dar ºi prin aplicarea unor idei
teoretice din sfera sociologiei, a fiziologiei, a medicinii etc.
Portretul este frecvent focalizat asupra unei dominante
morale (personaje – caractere) sau asupra unei carenþe ere-
ditare (pe care o vor accentua naturaliºtii).
z Cultivarea unui stil sobru, adesea impersonal sau
anticalofil („realismul textual” – G. Larroux): „Modalitatea
de redare trebuie sã fie cât mai simplã, pentru ca toþi sã o
poatã înþelege.” („Le Réalisme”)
Reprezentanþi:
Franþa: Jules Champfleury, Honoré de Balzac, Stendhal,
Gustave Flaubert, Émile Zola, Guy de Maupassant;
Anglia: Charles Dickens, Thomas Hardy, William M.
Thackeray, George B. Shaw;
Norvegia: Henrik Ibsen;
Rusia: Nikolai V. Gogol, Ivan S.Turgheniev, Anton P.
Cehov, Lev N. Tolstoi, Feodor M. Dostoievski;
Scriitori de limbã germanã: Gerhardt Hauptmann,
Gottfied Keller, Theodor Storm;
România: Nicolae Filimon, Ion Creangã, Ioan Slavici,
I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, G. Cãli-
nescu, Marin Preda;
Diversitatea modelelor realiste: realism obiectiv (de
observaþie: Comedia umanã de Honoré de Balzac (romanul
balzacian Enigma Otiliei de G. Cãlinescu); realismul psiho-
logic (dostoievskian, proustian, Camil Petrescu, Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi; realismul de
proiecþie liricã, miticã (Salammbô de Gustave Flaubert,
Baltagul de Mihail Sadoveanu) etc.
În secolul al XX-lea, se lanseazã concepte culturale ºi
doctrine raportate explicit la realism. Astfel, suprarealis-
mul tinde sã depãºeascã realismul, prin includerea supra-
naturalului ºi a oniricului, iar realismul socialist doreºte
reflectarea unor noi contexte sociale, generate politic în
þãrile guvernate de partide comuniste.
NATURALISMUL (fr. „naturalisme”)
Este miºcarea literarã derivatã din realism, care accen-
tueazã pânã la exacerbare aspecte crude ºi brutale ale
realitãþii (manifestãri instinctuale, fiziologice, patologice,
ereditar-maladive; fatalitate biologicã).
Reprezentant: Emile Zola – „Naturalismul înseamnã
aplicarea formulei ºtiinþelor moderne în literaturã. Roman-
cierul e un observator, dublat de un experimentator.”
Nuvele româneºti de analizã psihologicã, cu elemente
naturaliste: I.L. Caragiale: O fãclie de Paºte, În vreme de
rãzboi, Pãcat; Barbu ªtefãnescu Delavrancea: Paraziþii,
Milogul, Trubadurul, Bursierul.
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 33
Repere biobibliografice
Honoré de Balzac (1799–1850)
z Nãscut din pãrinþi burghezi, posesor
al unui temperament romantic, orientat
cãtre studii de drept, Balzac realizeazã în
doar 51 de ani de viaþã una dintre cele mai
importante opere ale secolului al XIX-lea
ºi ale literaturii în general.
z Anul 1832 aduce ideea Comediei umane, titlu sub
care unificã operele elaborate anterior sau mai târziu.
Având un fundament filosofic în cursurile de filosofie ale
lui Victor Cousin, în operele lui Swendenborg ºi în doc-
trina pozitivistã, Comedia umanã devine epopeea
voinþei, analizatã literar prin multiple opere organizate
dupã modelul ºtiinþelor timpului în studii sistematice:
– studii de moravuri (scene din viaþa particularã, de
provincie, parizianã, politicã, militarã, de la þarã):
Gobseck, Moº Goriot, Eugénie Grandet;
– studii filosofice: Pielea de sagri, Louis Lambert, În
cãutarea absolutului;
– studii analitice: Fiziologia cãsãtoriei.
Charles John Huffam Dickens
(1812–1870)
z Al doilea dintre cei opt copii ai unei
familii „al cãrei destin ºi ale cãrei migraþii
sunt o ilustrare a declasãrii micii burghezii
engleze” (Liana Stãnculescu, Dicþionar al
literaturii engleze), Charles Dickens este
cel mai popular ºi apreciat scriitor din epoca victorianã.
z Opere reprezentative: Documentele postume ale
clubului Pickwick (1837), Oliver Twist, Viaþa ºi întâm-
pãrile lui Nicholas Nickleby (1838/9), Dugheana cu
vechituri (1840), David Copperfield (1849–1850), Bleak
House, Marile speranþe (1860).
z Creaþiile prezintã, într-o manierã inventivã, cu
numeroase rãsturnãri de situaþii ºi cu intervenþia auto-
ritarã a hazardului, destine bine particularizate prin
detalii abundente, dar reprezentative pentru societatea
timpului, tinzând astfel sã redea complexitatea vieþii.
Tematic, proza este subsumatã realismului, prezentând o
problematicã diversã, reprezentatã de ban, de statul
monstruos, sistemul juridic aberant, parvenirea, cãsãtoria
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 33
Individul ºi societatea
înþeleasã doar ca un contract, dar exprimând ºi aspiraþii
general-umane, precum: dreptul la fericire, umanismul,
formarea – iniþierea etc. Mesajul creaþiei este impregnat
de moralism ºi sentimentalism, sugerând faptul cã
structura economicã este cauza nedreptãþilor sociale,
generând suferinþe ºi diminuând umanismul atât de
necesar. Opera are ºi o valoare compensativã, eliberând
creatorul de spectrele trecutului.
Gustave Flaubert (1821–1880)
z Romancier realist francez, unul
dintre cei mai importanþi prozatori ai lite-
raturii universale.
z Opera literarã: Doamna Bovary
(1857); Salammbô (1862); Educaþia
sentimentalã (1869); Ispitirea Sfântului Anton (1874); Trei
povestiri (1877); Bouvard ºi Pécuchet (1881, roman neter-
minat, publicat postum); Noiembrie (roman scris în 1842).
z „Fundamentatã pe idealul obiectivizãrii cultivat de
realism, estetica flaubertianã pledeazã pentru interpre-
tarea obiectivitãþii prin subiectivitate. Madame Bovary
(1857), operã de rãscruce în literatura secolului trecut,
dezvoltã tema eºecului tragic al aspiraþiei cãtre o condiþie
fictivã, imposibil de atins [...].”
(Gabriela Danþiº, Scriitori strãini. Mic dicþionar)
Stendhal (1783–1842)
z Stendhal, pseudonimul literar al lui
Henri-Marie Beyle, este unul dintre cei
mai renumiþi scriitori realiºti ai secolului
al XIX-lea. Se crede cã Stendhal ºi-a ales
pseudonimul literar ca un omagiu adus lui
Johann Joachim Winckelmann, fonda-
torul arheologiei moderne, nãscut în localitatea Stendal
(Germania).
z Opere reprezentative: Armance (1827), Vanina
Vanini (1829), Roºu ºi negru (1830), Mãnãstirea din
Parma (1839), Lucien Leuwen (1894).
z „Format sub influenta secolului luminilor, roman-
tic ºi realist în spiritul secolului sãu, Stendhal este ºi unul
dintre primii inventatori de geniu ai romanului modern.”
(Irina Mavrodin, Stendhal. Scriiturã ºi cunoaºtere)
33
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 34
II. Omul modern
STUDIU DE CAZ
FAMILIA
1 Realizaþi un studiu de caz de tipul proiectului
de grup ºi susþinere de proiect, pe tema Familia.
z Plan tematic
Sugestii de particularizare a temei:
– Familia burghezã;
– Familia germanã/englezã/francezã/românã; sau Fa-
milia între naþional ºi universal;
– Valori, tradiþii, relaþii cu societatea;
z Texte de referinþã
Thomas Mann, Casa Buddenbrook
John Galsworthy, Forsyte Saga, O comedie modernã
Roger Martin du Gard, Familia Thibault
William Faulkner, Cãtunul, Oraºul, Casa cu coloane
Thomas Wolfe, Priveºte, înger, cãtre casã
Lawrence Durrell, Cvartetul din Alexandria
G. Cãlinescu, Enigma Otiliei
Hortensia Papadat-Bengescu, Ciclul Hallipa
Petru Dumitriu, Cronicã de familie
z Material-suport complementar
ilustraþii, background
z Problematizare
În schiþa Unsprezece feciori, Franz Kafka propune
imaginea unei familii, în accepþia burghezã, foarte
diversã prin trãsãturi, dar unitarã prin origine.
„Am unsprezece feciori.
Primul este foarte puþin arãtos, însã e serios ºi
deºtept; dar, cu toate cã îl iubesc la fel ca pe toþi copiii
ceilalþi, nu-l preþuiesc prea mult. Gândirea lui îmi pare
prea simplã.[…]
Al doilea este frumos, zvelt, bine fãcut; te încântã
sã-l vezi în poziþie de scrimã. ªi el e deºtept, dar pe dea-
supra mai cunoaºte ºi lumea; a vãzut multe ºi de-aceea
pânã ºi natura patriei pare sã-i grãiascã mai intim
decât celor rãmaºi acasã. […]
Al treilea fecior este de asemenea frumos, dar nu e
genul de frumuseþe care-mi place. Este frumuseþea
cântãreþului: gura arcuitã, ochiul visãtor, un cap care
are nevoie de o draperie îndãrãtul sãu pentru a produce
efect, pieptul boltindu-se nemãsurat, mâinile gata sã
gesticuleze numaidecât. […]
34
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 34
Al patrulea fecior al meu este poate cel mai sociabil
dintre toþi. Adevãrat copil al timpului sãu, el poate fi înþeles
de oricine, stã cu picioarele pe pãmîntul care e al tuturor ºi
fiecare om este ispitit sã-l salute dând din cap. […]
Al cincilea fecior este drãguþ ºi bun; promitea mai
puþin decât a înfãptuit; era atât de insignifiant, încât în
prezenþa lui te simþeai pur ºi simplu singur; dar a ajuns cu
toate astea sã se bucure de oarecare consideraþie. […]
Cel de-al ºaselea fecior al meu pare, cel puþin la prima
vedere, sã fie cel mai visãtor dintre toþi. Un tip fãrã vlagã
ºi totuºi un flecar. De aceea nici nu ieºi uºor la capãt cu
el. […]
Al ºaptelea fecior îmi aparþine, poate, mai mult decât
toþi ceilalþi. Lumea nu se pricepe sã-l aprecieze; nu-i
înþelege spiritul de un gen cu totul special. […]
Feciorul al optulea este copilul care-mi dã numai griji
ºi necazuri; de fapt, nu vãd niciun motiv pentru asta. Mã
priveºte strãin, ºi totuºi simt cã mã unesc cu el legãturi
paterne strânse. […]
Cel de-al nouãlea fecior este foarte elegant ºi are acea
privire dulce destinatã femeilor. Atât de dulce, încât uneori
mã poate seduce chiar ºi pe mine, deºi ºtiu bine cã nu e
nevoie, propriu-zis, decât de un burete ud pentru a ºterge
toatã strãlucirea asta suprapãmânteascã. […]
Al zecelea fecior al meu trece drept un caracter
nesincer. […]
Al unsprezecelea fecior al meu este delicat, poate cel
mai slab dintre toþi fiii mei ; dar înºelãtor în slãbiciunea
lui; din timp în timp poate fi puternic ºi ferm; totuºi chiar
ºi atunci slãbiciunea lui este oarecum fundamentalã. […]
útia sunt cei unsprezece feciori.”
(Franz Kafka, Verdictul,
traducere de Mihai Isbãºescu)
z Pornind de la acest text / pretext, realizaþi o investi-
gaþie cu privire la unul dintre romanele de familie amintite
mai sus, stabilind echivalenþe între personajele cãrþilor ºi
feciorii descriºi. Grupurile de lucru vor sintetiza argumen-
tele ºi le vor prezenta în faþa unei comisii de arbitraj, care
sã evalueze demersul vostru. Puteþi completa prezentarea
prin asocierea de imagini sugestive, desenarea unui arbore
genealogic, materiale care sã evoce epoca respectivã etc.
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 35
STUDIU DE CAZ
AFIRMAREA SOCIALÃ
1 Realizaþi un studiu de caz de tipul paralelã, cu
tema Afirmarea socialã.
z Plan tematic
Sugestii de particularizare a temei:
– Burghezul sau eroul?
– Comparaþi destinul anonimului Grandet cu acela
al eroului Napoleon Bonaparte.
z Texte de referinþã cu privire la Napoleon
„Aventurierul fãrã familie, fãrã avere, care, în
foarte scurt timp, se încoroneazã singur, îºi instaleazã
fraþii pe toate tronurile Europei pe care tot el le-a fãcut
vacante ºi îºi croieºte un imperiu într-o republicã
nou-nouþã cãreia abia a apucat sã-i fie cetãþean;
aparþine romanului prin toate fibrele personalitãþii
sale; el însuºi este un roman de la un capãt la altul, un
roman care se fãureºte pe mãsurã ce influenþeazã
evenimentele istoriei ºi care pentru prima datã în epoca
modernã se tipãreºte cu litere de carne ºi sânge pe
þesãtura însãºi a realitãþii.”
(Marthe Robert, Romanul începuturilor
ºi începuturile romanului)
„Personaj controversat, acesta a fost denunþat ca
despot, admirat în vremea exilului ºi venerat dupã
moarte. Stânga îl considerã trãdãtor al Revoluþiei;
dreapta, moºtenitor al Terorii ºi despot ce a cãlcat
în picioare libertãþile Franþei, dupã spusele lui
Chateaubriand.
Bonaparte reprezintã o figurã centralã a secolului
al XIX-lea, într-un moment în care Franþa îºi cautã
drumul politic, confruntându-se cu moºtenirea Revolu-
þiei ºi a Imperiului, moment reflectat în societate ºi în
literaturã [...].”
(Frédéric Laupies, Dicþionar de culturã generalã)
„Mitul cuprinde o bogatã simbolisticã socialã ºi
politicã divergentã. Bonaparte este simbolul prometeic
al individului modern, al personalitãþii care a pornit de
jos – omul excepþional din romanele populare –
rãsturnând monarhiile aparent indestructibile ºi
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 35
Individul ºi societatea
vechile puteri europene. Modernitatea sa se exprimã ºi
prin puterea personalã ºi prin legitimitatea popularã ce
constituie legãtura dintre liberalism ºi geniul naþional. Pe
de o parte, Bonaparte rãmâne salvatorul Revoluþiei,
bãrbatul din Brumar, cel ce a rãsturnat, în 1799,
Directoratul, idolul opozanþilor faþã de tratatele din
1815. Dar el a fost în egalã mãsurã un iubitor al ordinii,
moºtenitorul Romei, apãrãtorul unitãþii ºi autoritãþii,
odatã încheiatã Revoluþia. Uzurpator pentru unii, tiran
pentru alþii...”
(Frédéric Laupies, Dicþionar de culturã generalã)
z În caracterizare, þineþi seama de personajele realiste:
9 aparþin unor clase sociale diverse;
9 ilustreazã tipologii sociale (parvenitul – bancher,
negustor, cãmãtar etc. –, micul funcþionar, muncitorul,
þãranul, intelectualul, artistul, aristocratul, ocnaºul etc.)
sau general-umane (avarul, idealistul, inocentul, învinsul,
naivul, ambiþiosul, sceleratul etc.);
9 sunt personaje complexe („rotunde”), surprinse în
devenire, evoluând sub presiunea relaþiilor interumane, a
circumstanþelor sociale, economice, juridice, politice,
religioase, istorice;
9 sunt urmãrite destinele individuale, multe romane
fiind istoria unui eºec, a unei tragedii sub forma ei „realã
– cotidianã – istoricã” (Erich Auerbach, Mimesis);
9 tehnicile de caracterizare se multiplicã: modelul
balzacian adaugã procedeelor clasice descrierea mediului
social, a casei, a interiorului, cu rol de caracterizare,
descrierea vestimentaþiei, detaliile privind biografia ºi
ereditatea, fizionomia ºi psihologia, stereotipia verbalã ºi
ticul nervos, mimica ºi gestica, relaþiile cu alþi eroi etc.;
9 viaþa interioarã complexã a eroului, fluxul gândirii
sale sunt dezvãluite prin focalizare multiplã: din unghiul
de vedere al naratorului omniscient (prin observaþie /
analizã psihologicã), din perspectiva altor eroi sau din
perspectiva internã a personajului însuºi (monolog
interior / introspecþie); stilul direct, indirect ºi indirect
liber se combinã, în proporþii diferite.
35
MODUL 2.qxd 14.08.2007 10:42 Page 36
Test de evaluare
INDIVIDUL ªI SOCIETATEA
z Citiþi urmãtorul fragment din romanul
Calea Victoriei de Cezar Petrescu ºi
rãspundeþi cerinþei formulate.
„Înadins nu ºi-a ºtirbit cele patru bancnote de câte o mie
de lei, neatinse în buzunar. Ar fi putut sã-ºi cumpere un bilet
la clasa a doua. Socotise însã cã e mai bine aºa; sã înfrunte
de la început toate potrivniciile, cu tinereþe oþelitã, ca sã
sfarme cât mai multe obstacole ºi biruinþa sã-i fie cât mai
întreagã, numai a lui. La douãzeci ºi doi de ani, în acea
noapte de la începutul lunii septembrie 1925, a sosit la
Bucureºti, într-un vagon de clasa III, cu singura avuþie, o
lãdiþã de schimburi ºi câteva manuscrise la fund… vor
consemna biografii viitori.
ªi surâdea lãuntric la aceastã certitudine, observând cã
de pe acum a purces sã mãsluiascã realitatea, potrivind-o
cum îi ºade mai bine, ca o femeie cochetã în faþa oglinzii.
De fapt, nu plecase atât de necugetat în aventurã.
Chibzuit, în ºase luni îºi pregãtise din leafa de copist la
tribunal, economisitã pânã la ultimul ban, un rând de straie
Elaboraþi un eseu, de 1–2 pagini, în care sã demonstraþi
prezenþa elementelor balzaciene în incipitul romanului
Calea Victoriei. Veþi avea în vedere ºi urmãtoarele cerinþe:
z Prezentarea problematicii fragmentului. 20 puncte
z Identificarea perspectivei narative ºi a tipului naratorului.
20 puncte
Informaþii bibliografice recomandate pentru studierea modulului ºi pentru studiile de caz
Realismul, vol. I–III, Editura Tineretului, Bucureºti, 1969.
Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, Editura
Saeculum I.O., Vestala, 2001.
Radu Muºat, Nume proprii – Nume comune. Dicþionar de
antonomazã, Editura Polirom, Iaºi, 2006.
Silviu Angelescu, Portretul literar, Editura Univers,
Bucureºti, 1985.
Roland Barthes, Romanul scriiturii, Editura Univers,
Bucureºti, 1987.
Maurice Blanchot, Spaþiul literar, Editura Univers,
Bucureºti, 1980.
Viktor ªklovski, Despre prozã, vol I–II, Editura Univers,
Bucureºti, 1975.
36
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 36
sã-i þinã un an, o zestre de schimburi neatinse, un modest
dar rezistent echipament de campanie, sã nu aparã pe
câmpul de bãtãlie zdrenþãros ºi famelic1. Trei adrese notate
în fruntea carnetului cu scoarþã de muºama moale erau
menite sã-i îmblânzeascã asprimile începutului. O scrisoare
de la fostul dascãl de limba ºi literatura românã îl înfãþiºa
lui Teofil Steriu ca o mare nãdejde a viitorului. Iar celelalte
douã adrese urmau sã-l introducã în tainele vieþii bucureº-
tene, încã din ceasul descãlecãrii: Mirel Alcaz, jurnalist cu
multe cunoºtinþe, gãzduit la dânºii acasã în timpul rãzbo-
iului, ºi Bicã Tomescu, fost camarad de liceu, pornit acum
trei ani sã se iniþieze în meºteºugul actoricesc ºi sã-ºi rãsfeþe
fãptura de bãiat chipeº la arzãtoarea luminã a rampei.
Susþinut de aceste rezerve ºi cu muniþiile celor patru mii
de lei împãturiþi în portbilet, asaltul capitalei, îi apãrea ferit
de surprize.”
(Cezar Petrescu, Calea Victoriei)
1 Famelic – înfometat, flãmând
z Argumentarea „efectului de real”. 20 puncte
z Încadrarea argumentatã a personajului într-o tipologie
literarã. 20 puncte
z Exprimarea corectã ºi corectitudinea gramaticalã.
10 puncte
(Din oficiu, 10 puncte)
Frédéric Laupies, Dicþionar de culturã generalã, Editura
Amarcord, Timiºoara, 2001.
Mircea Eliade, Memorii vol. I, Editura Humanitas, Bucu-
reºti, 1991.
G. Cãlinescu, Scriitori strãini, Bucureºti, Editura pentru
Literaturã Universalã, 1967.
Dicþionar al literaturii engleze, Editura ªtiinþificã, Bucu-
reºti, 1970. Coordonatori: Ana Cartianu, Ioan Aurel
Preda.
Scriitori strãini. Mic dicþionar, Editura ªtiinþificã ºi Enci-
clopedicã, Bucureºti, 1981.
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 37
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 37

C|UTAREA IDENTIT|}II
Creatori ºi creaþii reprezentative

Studii teoretice
z Franþa: Gaston Bachelard, Eseuri asupra cunoaº-
terii imediate, Psihanaliza focului; Gilbert Durand,
Structuri antropologice ale imaginarului, Figuri
mitice ºi chipuri ale operei. De la mitocriticã la
mitanalizã; Charles Mauron, De la metaforele
obsedante la mitul personal; Georges Poulet, Studii
despre timpul omenesc, Metamorfozele cercului;
Jean Starobinski, Relaþia criticã; Jean Ricardou,
Noi probleme ale romanului
z Spania: J.Ortega y Gasset, Eseuri despre iubire
z Italia: Umberto Eco, Istoria frumuseþii
z Germania: Friedrich Wilhelm Nietzsche, Voinþa de
putere
z Statele Unite ale Americii: Robert Langbaum,
Misterul identitãþii, Peter Conn; O istorie a literaturii
americane

Eseuri
z Germania: Ernst Cassirer, Eseu despre om
z Statele Unite ale Americii: Johan Huizinga, Homo
ludens

Prozã
z Franþa: Gustave Flaubert, Doamna Bovary
z Rusia: Lev Nicolaevici Tolstoi, Anna Karenina,
Rãzboi ºi pace
z Anglia: Lawrence Durrell, Cvartetul din Alexandria

Dramaturgie
z Elveþia: Henrik Ibsen, Nora, Raþa sãlbaticã
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 38
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 38

C|UTAREA IDENTIT|}II
„La Tolstoi, iubirea femeilor
Ipostaze ale feminitãþii poartã semnul inspiraþiei.”
(Victor ªklovski,
Despre prozã)

Rãzboi ºi pace
-
de Lev Tolstoi
Studiu de text: Volumul al II-lea. Partea a III-a. Capitolul al XVI-lea

– fragment –
Prinþului Andrei îi plãcea sã danseze ºi voind sã scape drãguþe care-i cãzuse sub ochi; dar de îndatã ce îi cuprinse
de discuþiile politice ºi intelectuale în care îl atrãgeau talia subþire ºi mlãdioasã ºi îndatã ce ea începu sã se miºte
diferite persoane, voind sã întrerupã acel cerc de lângã el, ºi-i zâmbi atât de aproape, bãutura farmecului ei îl
stingherealã format din cauza prezenþei împãratului, ameþi. Apoi, când abia respirând o lãsã ºi începu sã
plecase sã danseze ºi o alesese pe Nataºa, pentru cã i-o priveascã la cei ce dansau, se simþi înviorat ºi întinerit.
recomandase Pierre ºi pentru cã era prima dintre femeile (Traducere de I. Frunzetti ºi N. Parocescu)

Abordarea textului
1 Imaginea femeii în romanul lui Tolstoi poate fi
concentratã în câteva ipostaze. Ea este, în primul rând,
asociatã frumuseþii ºi eternului mister feminin. În secvenþa
citatã, ea este vãzutã din perspectiva personajului-fo-
calizator, prinþul Andrei Bolkonski. Identificaþi detaliile prin
care se schiþeazã portretul Nataºei în fragmentul citat.
2 Realizaþi un eseu liber de 15–20 rânduri, în care sã
dezvoltaþi tema dansului, pornind de la citatul de mai sus ºi
de la imaginea alãturatã.

Aprecieri critice
z „Este de observat cã Tolstoi îºi alege teme umane
universale, îndeosebi dragostea, pornind de la o treaptã
aparent cu totul apoliticã. Însã el nu trateazã pasiunile
abstracte ºi iubirea dintre Vronski ºi Anna (din romanul
Anna Karerina n.n.) e aceea a unor oameni de lume,
Pierre-Auguste provocatã, condiþionatã ºi viciatã de mediul în care s-au
Renoir,
Dans la oraº
nãscut.” (G. Cãlinescu, Scriitori strãini)
(fragment)

38
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 39
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 39

Cãutarea identitãþii

Coordonate ale operei

z Romanul Rãzboi ºi pace de Lev Nikolaevici Tolstoi
constituie un reper monumental în configuraþia literaturii
secolului al XIX-lea, demonstrând caracterul proteic al
romanului, polivalenþa acestuia, capacitatea de a fi ela-
borat ºi apoi receptat pe variate straturi de semnificaþie.
z Cartea propune o întreagã lume, a cãrei complexi-
tate o apropie de aceea a existenþei înseºi. Tolstoi descrie
ºi interpreteazã, polemizeazã ºi teoretizeazã imaginea
unor noi realitãþi, reflectate la niveluri foarte diferite.
z În plan politic internaþional, Napoleon Bonaparte
doreºte sã impunã un proiect monarhic ºi un sistem de
valori, cel al Revoluþiei franceze, în numele cãruia a
devenit împãrat. Din acestã perspectivã, rãzboaiele nu au
reprezentat o tentativã de a cuceri noi teritorii, ci o
modalitate de a rãspândi ideile Revoluþiei franceze ºi a
reface o altã ordine istoricã. Europa în special este scoasã
dintr-o configuraþie ce pãrea eternizatã ºi implicatã într-o
succesiune de confruntãri care o vor modifica în esenþã.
z În plan naþional, Rusia, confruntatã cu rãzboiul
napoleonian care îi ameninþã existenþa ca stat ºi naþiune,
reuºeºte, prin eforturi individuale ºi apoi concertate, sã
contureze mai întâi o opoziþie consistentã ºi dupã aceea o Charles Guérin, În aºteptare (fragment)

alungare a invadatorilor. Totuºi, þara îºi va regãsi

idealurile ºi oamenii care sã-i redefineascã profilul, sã-i
apere valorile ºi va înþelege legãtura particularã cu
natura. În faþa istoriei, edificiul instituþional se destramã,
dar este þesut din nou de umanitatea renãscutã. Oamenii
simpli trãiesc calvarul rãzboiului cu demnitate ºi credinþã
în destin. Un personaj reprezentativ pentru spiritualitatea
tradiþionalã este Platon Karataev, cel care va contribui
decisiv la metamorfoza sufleteascã a lui Pierre Bezuhov.
z Aristocraþia trateazã ameninþarea potenþialã ca pe o
simplã discuþie de salon, exprimând, individual, prin
Pierre Bezuhov, chiar admiraþia faþã de Napoleon
Bonaparte. Ulterior, nobilii iau parte direct la eveni-
mente, devenind ofiþeri ai armatei, susþinând mobilizãrile
necesare, participând la bãtãlii. În paralel, viaþa nobilimii
pare dedicatã seratelor, balurilor, intrigilor politice ºi
proiectelor matrimoniale sau economice.
z Contextul exterior influenþeazã decisiv destinele
personajelor feminine, permiþând o confruntare cu
rolurile atribuite de societate.
Anna Pavlovna Scherer organizeazã recepþii
fastuoase, care dubleazã planul oficial al nobilimii, se
realizeazã alianþe, se proiecteazã destine, se stabilesc legã-
turi economice sau matrimoniale.
Elena Kuraghin, fiica prinþului Vasili Kuraghin, are un
destin tumultuos, datorat, în mare mãsurã ambiþiilor paterne,
caracterului ºi educaþiei, precum ºi frumuseþii sale deose-
bite. Mãritatã interesat cu Pierre Bezuhov, are legãturi
extraconjugale, acceptã separarea de acesta, compensatã de
administrarea unei mari pãrþi din proprietãþile soþului, trece
printr-o crizã misticã, convertindu-se la catolicism, urmatã
de proiectul altei cãsãtorii, dar va muri în urma unei
medicaþii administrate în exces.
Cel mai interesant personaj feminin este tânãra Nataºa
Rostova. Ea apare în ipostaze simptomatice pentru destinul
femeii în societatea rusã a secolului al XIX-lea:
z fetiþa care iubeºte pãpuºile;
z adolescenta care vrea sã fie admiratã;
z tânãra îndrãgostitã de prinþul Andrei Bolkonski;
z femeia care trãieºte intens o pasiune pentru Anatoli
Kuraghin;
z fiinþa umanã care regretã trãdarea iubirii lui Andrei
Bolkonski;
z soþia devotatã a lui Pierre Bezuhov.

39
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 40
II. Omul modern
Studiu de text: Nataºa, între ispita fericirii ºi chemarea datoriei
Berthe Morisot, Lectura (fragment)
a. […] În încãpere intrã în fugã o fetiþã de vreo
treisprezece ani, care, ascunzând ceva în cutele rochiþei ei
scurte de muselinã, se opri în mijlocul salonului. […] Cu
ochi negri ºi cu gura mare, nu prea frumoasã, dar vioaie,
fetiþa, cu umerii ei de copil, dezgoliþi, ieºiþi din corsaj de
atâta alergãturã, cu buclele-i negre, încâlcite de fugã, pe
spate, cu braþele subþiratice ºi goale ºi cu picioruºele în
pantalonaºi de dantelã ºi în pantofiori deschiºi, era tocmai
la vârsta gingaºã când o fatã nu mai e copil, iar copilul
nu-i încã fatã. […] Râdea ºi îngâna ceva privitor la pãpuºa
pe care o scosese de sub faldurile rochiþei. (Volumul I,
capitolul VIII )
b. Nataºa împlinise ºaisprezece ani ºi venise ºi anul
1809 […].
— Ei, îþi mai recunoºti mica prietenã zburdalnicã? spu-
se contesa.
Boris sãrutã mâna Nataºei ºi spuse cã e cum nu se poate
mai mirat de schimbarea ce se petrecuse cu ea.
Abordarea textului
1 Selectaþi cuvinte din câmpul tematic al conceptului
de iubire.
2 Identificaþi perspectivele narative din care este
conturat portretul Nataºei în fiecare fragment citat.
3 Precizaþi modalitãþile de caracterizare utilizate în
textele citate.
4 Organizaþi în grupuri de lucru, analizaþi fragmentele
reproduse, identificând ipostazele în care apare Nataºa.
40
— Ce frumoasã te-ai fãcut!
ªi încã cum! rãspundeau ochii surâzãtori ai Nataºei.
(Volumul II, capitolul XII)
c. Anatol nu-ºi mai luã ochii veºnic surâzãtori de pe
chipul, de pe gâtul ºi de pe braþele goale ale Nataºei. Ea ºtia
fãrã umbrã de îndoialã cã o admira ºi îi fãcea plãcere, cu
toate cã, fãrã sã ºtie de ce, prezenþa lui o stingherea ºi o
fãcea sã se simtã ca sub o apãsare. […] Dar când i se uita
în ochi, simþea cu spaimã cã între el ºi ea nu era nici urmã
din acea barierã a pudoarei pe care o resimþea între ea ºi
ceilalþi bãrbaþi. Fãrã sã ºtie cum, în cinci minute, ajunsese
sã se ºi simtã înfricoºãtor de aproape de acest bãrbat.
(Volumul II, capitolul X)
d. — Te iubesc, – spuse prinþul Andrei.
— Iartã-mã! – spuse ea în ºoaptã, ridicându-ºi capul ºi
privindu-l. Iartã-mã”. […]
— Te iubesc mai mult, mai frumos decât înainte, – spuse
prinþul Andrei.[…] Ochii aceºtia plutind în lacrimi de
fericire, îl priveau sfioºi, compãtimitori ºi plini de bucuria
dragostei! Faþa slabã ºi palidã a Nataºei, cu buzele
rãsfrânte ºi umflate, era mai mult decât urâtã, era
înspãimântãtoare. Dar prinþul Andrei nu vedea faþa
aceasta; el îi vedea ochii strãlucitori, ochii ei minunaþi.
(Volumul III, capitolul XXXIII)
e. Nataºa se mãritase la începutul primãverii lui 1813 ºi,
pânã în 1820, avusese timpul sã nascã trei fete ºi un bãiat
[…]. Trãsãturile feþei i se precizaserã ºi aveau acum un aer
de blândeþe, liniºte ºi seninãtate. Pe faþã, nu i se mai
aprindea, ca altãdatã, focul însufleþirii care era farmecul ei
pe atunci. Acum, de cele mai multe ori, îi vedeai faþa doar,
ºi trupul, dar în suflet nu i se mai vedea nimic. […] Doar în
rarele momente când focul de altãdatã dogorea din nou în
frumosul ei trup de femeie. (Epilog, capitolul X)
Fiecare grup de lucru va realiza câte o scurtã prezentare a
evoluþiei eroinei, prin raportare la evenimentele ºi experien-
þele existenþiale pe care le trãieºte.
5 Comentaþi relaþiile dintre Nataºa Rostova ºi alte douã
personaje din romanul tolstoian.
6 Realizaþi un eseu liber în care sã comparaþi parcursul
existenþial al eroinei ºi al altui personaj feminin dintr-un
roman studiat (la alegere), prin raportare la tema „Cãutarea
identitãþii”.
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 41
Repere de lecturã
z Scris în ºase ani ºi publicat între anii 1867–1869,
Rãzboi ºi pace este un roman epopeic exemplar.
z Este un roman realist construit prin împletirea abilã
a realitãþilor de inspiraþie istoricã, obiective, cu ficþiunea
implicatã în conturarea destinelor ºi portretelor personajelor.
Este totodatã un roman istoric, care creioneazã o frescã a
societãþii ruseºti, evocând anii 1805–1820 din istoria Rusiei.
Evenimente istorice înfãþiºate în roman: campaniile
premergãtoare bãtãliei de la Austerlitz (1805) ºi invadarea
Rusiei de cãtre Napoleon I (1812), bãtãlia de la Borodino,
incendierea Moscovei, dezastruoasa retragere a francezilor.
Prezentarea este realistã, obiectivã, se evitã idealizarea (de
exemplu, Napoleon este prezentat ca duºman, nu ca erou;
feldmareºalul Kutuzov este un personaj opus împãratului
francez, dar nu este idealizat).
z Este romanul unor destine: Rãzboi ºi pace este
„O pinacotecã grandioasã a figurilor unei epoci întregi”
(G. Cãlinescu). Romanul urmãreºte destinele unor personaje
Femeia `n lumea burghez\
Raþa sãlbaticã
de Henrik Ibsen
Coordonate ale operei
Familiile Werle ºi Ekdal par sã aibã destine diferite în
totalitate. Werle este un mare proprietar, pasionat de
vânãtoare, generos cu fostul partener de afaceri, Ekdal,
decãzut moral, social ºi financiar în urma unor afaceri
suspecte. Filantropia lui Werle se extinde ºi asupra fiului
acestuia, Hjalmar, pe care îl ajutã sã înveþe meseria de
fotograf, sã-ºi deschidã un atelier ºi sã se cãsãtoreascã cu
Gina Hansen, o slujitoare în casa familiei sale. Dineul dat
în onoarea fiului sãu, Gregers, care trãia izolat de peste
ºaisprezece ani la una dintre uzinele familiei, prilejuieºte
reîntâlnirea acestuia cu Hjalmar Ekdal, fostul coleg ºi
prieten, ºi declanºeazã o succesiune de revelaþii. Gregers
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 41
Cãutarea identitãþii
ale cãror existenþe sunt prezentate de-a lungul evenimentelor
evocate. Se remarcã în special trei familii aristocratice:
Bolkonski, Rostov, Bezuhov. Autorul urmãreºte structura
personalitãþii componenþilor celor trei familii, interesat
fiind atât de caracterele comune membrilor unei familii, cât
ºi de trãsãturile particulare ale fiecãrui personaj.
z Rãzboi ºi pace este un roman de dragoste: Cartea
înfãþiºeazã multiple ipostaze ale iubirii, dragostea ado-
lescentinã, erosul ca pasiune, iubirea echilibratã / maturã.
z Este totodatã un roman dezbatere. Tolstoi îºi expune
opiniile despre istorie, despre rãzboi, pledând pentru
ideea cã mulþimea oamenilor de rând fãureºte istoria, nu
personalitãþile, acestea fiind doar „etichete” care dau nume
evenimentelor.
z Planurile narative ale romanului sunt canalizate spre
destinele personajelor; în roman nu existã un pilon central
spre care converg firele epice, ceea ce reprezintã un element
de modernitate.
„O capodoperã plinã de poezie, de
amãrãciune ºi de compãtimire a celor
doborâþi este Raþa sãlbaticã, drama
unor oameni simpli, a cãror înfrângere
este cauzatã de incorectitudinea ºi
imoralitatea unui mare om de afaceri.”
(Ovidiu Drimba, Istoria literaturii
universale, vol. II)
readuce în discuþia cu tatãl sãu condiþiile neclare ale afacerii
care au adus ruina ºi condamnarea lui Ekdal, dar care nu i-a
influenþat destinul. Aflând intenþiile matrimoniale ale tatãlui
ºi ale doamnei Sørby, Gregers îºi acuzã pãrintele cã a distrus
mai multe vieþi (a mamei sale, a lui Ekdal ºi i-a întemeiat lui
Hjalmar un cãmin pentru a ascunde relaþia lui cu Gina
Hansen) ºi decide sã plece din casa pãrinteascã, mutându-se
la familia Ekdal. Aici o cunoaºte pe Hedvig, vede spaþiul din
pod amenajat ca teritoriu de vânãtoare, loc al raþei sãlbatice,
ascultã proiectele utopice ale lui Hjalmar ºi intervine în
destinul tuturor, încercând sã readucã adevãrul ºi pacea
sufleteascã în existenþa gazdelor sale. Caracterul neobiºnuit
41
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 42
II. Omul modern
Honoré Daumier, Jucãtorii de ºah (fragment)
Studiu de text: Destine în paralel... – fragment –
Personajele:
WERLE, mare comerciant, proprietar de uzinã etc.
GREGERS WERLE, fiul sãu
BÃTRÂNUL EKDAL
HJALMAR EKDAL, fiul bãtrânului, fotograf
DOAMNA SØRBY: Bunã seara!
GINA (ieºindu-i înainte): A, tu erai, Berta!
DOAMNA SØRBY: Eu, da. Vã deranjez cumva?
HJALMAR: Deloc. Ne aduceþi vreo solie de la...
DOAMNA SØRBY: (cãtre Gina) Vorbind sincer, nu
credeam sã-i gãsesc pe ai tãi acasã la vremea asta ºi am
intrat numai ca sã schimbãm douã vorbe ºi sã-mi iau
rãmas bun.
GINA: Cum? Pleci din oraº?
DOAMNA SØRBY: Da, mâine dimineaþã. Plec la munte, la
Høidal. Werle a plecat azi dupã prânz. (Cãtre Gregers.)
Îþi trimite salutãri.
GREGERS: Mulþumesc. Nu era nevoie!
HJALMAR: Va sã zicã, domnul Werle a plecat? ªi acum vã
duceþi dumneavoastrã dupã el?
DOAMNA SØRBY: Da, Ekdal. Ce zici de asta?
HJALMAR: Fiþi cu bãgare de seamã, atât vã spun!
42
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 42
al familiei Ekdal e completat de prezenþa vecinilor Molvik
ºi Relling.
Revelaþiile induse de Gregers sunt urmate de modificãri
profunde. Gina recunoaºte cã a avut o relaþie cu Werle
(bãtrânul). Gregers este intrigat cã adevãrul nu aduce cu sine
bucurie, ci numai suferinþã. Doamna Sørby vine pentru a
confirma cãsãtoria ºi plecarea din oraº. Hjalmar penduleazã
între afirmaþii absolute ºi deznãdejde, Gregers o sfãtuieºte pe
Hedvig sã sacrifice raþa, ca semn al devotamentului absolut,
dar aceasta se va jertfi pe sine.
Mãrturisiri
z „În aceastã piesã […] scopul meu principal a fost
acela de a descrie fiinþele umane, stãrile lor sufleteºti ºi
destinele în baza anumitor condiþii ºi perspective
predominante în societate.” (H. Ibsen)
GINA EKDAL, soþia lui Hjalmar
HEDVIG EKDAL, fiica lor, în vârstã de 14 ani
DOAMNA SØRBY, menajerã în casa lui Werle
RELLING, medic
MOLVIK, fost teolog
GREGERS: Stai sã te lãmuresc. Tata se cãsãtoreºte cu
doamna Sørby.
HJALMAR: Se cãsãtoreºte cu ea?
GINA: Adevãrat, Berta?
RELLING (cu glas tremurãtor): O fi adevãrat?
DOAMNA SØRBY Da, dragã Relling. E foarte adevãrat.
RELLING: Vã cãsãtoriþi?
DOAMNA SØRBY: Da, totul e aranjat. Werle a legalizat
actele necesare, iar acum vom face nunta sus la uzinã, în
liniºte.
GREGERS: Ca un bun fiu vitreg, îþi doresc multã fericire.
DOAMNA SØRBY: Îþi mulþumesc, dacã eºti sincer. ªi
nãdãjduiesc cã vom fi fericiþi – ºi Werle, ºi eu.
RELLING: Puteþi sã nãdãjduiþi cu toatã încrederea. Werle
nu se îmbatã niciodatã, pe cât ºtiu, ºi nici n-are obiceiul
sã-ºi batã nevasta, cum fãcea rãposatul veterinar.
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 43
DOAMNA SØRBY: Lasã-l pe Sørby sã se odihneascã în
pace. Avea ºi el pãrþile lui bune.
RELLING: Domnul Werle are, socotesc, pãrþi ºi mai bune.
DOAMNA SØRBY: Cel puþin nu ºi-a irosit tot ce e mai bun
în el. Cine o face suportã consecinþele.
RELLING: În seara asta voi ieºi cu Molvik.
DOAMNA SØRBY: Nu trebuie, Relling. Te rog sã n-o faci –
de dragul meu!
RELLING: N-am ce altceva sã fac. (Cãtre Hjalmar.) Dacã
vrei, hai ºi tu cu noi.
GINA: Nu, te rog! Hjalmar nu umblã pe unde umblaþi voi.
HJALMAR: (supãrat, cu jumãtate de glas) Da’ mai taci din
gurã!
RELLING: Cu bine, doamnã... Werle. (Iese pe uºa dinspre
coridor.)
GREGERS: (cãtre doamna Sørby) Dupã câte vãd, vã cu-
noaºteþi destul de bine, dumneata ºi doctorul Relling.
DOAMNA SØRBY: Da, ne cunoaºtem de mult. Într-o
vreme chiar era sã se întâmple ceva mai serios între noi.
GREGERS: Bine cã nu s-a întâmplat!
DOAMNA SØRBY: Fireºte. M-am ferit totdeauna de
complicaþii. O femeie nu-ºi poate îngãdui atât de uºor sã
se arunce în braþele cuiva.
GREGERS: Nu þi-e teamã cã-i voi ºopti ceva tatãlui meu
despre aceastã veche cunoºtinþã?
DOAMNA SØRBY: N-avea grijã. I-am spus chiar eu.
GREGERS: Da?
DOAMNA SØRBY: Tatãl dumitale ºtie ºi cel mai
neînsemnat nimic pe care vreun binevoitor apãrãtor al
adevãrului ar putea sã-l povesteascã despre mine. I-am
spus tot. E primul lucru pe care l-am fãcut când am
bãgat de seamã cã are anumite intenþii.
GREGERS: Eºti neobiºnuit de sincerã, precum vãd.
DOAMNA SØRBY: Întotdeauna am fost sincerã. Cu
sinceritatea, noi, femeile, ajungem departe!
HJALMAR: Tu ce pãrere ai, Gina?
GINA: Eh, sunt femei ºi femei. Unele procedeazã într-un fel,
altele într-altul.
Aprecieri critice
z „Tehnica dramaticã, fundamental analiticã, cu
stãruitoare incursiuni în trecutul personajelor, a cãrui
dezvãluire susþine desfãºurarea întregii acþiuni, se
sprijinã, în argumentarea tezei, pe o simbolisticã
enigmaticã ºi pe dialogul uneori profetic.”
Edouard Manet,
(Gabriela Danþiº, Prefaþa la Raþa sãlbaticã)
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 43
Cãutarea identitãþii
DOAMNA SØRBY: Dupã mine, Gina, cel mai cuminte
lucru pentru o femeie e sã procedeze ca mine. Nici Werle
nu mi-a tãinuit nimic despre el. Asta ne-a legat cel mai
mult. Cu mine poate acum sã vorbeascã cu inima deschi-
sã, ca un copil, ceea ce n-a avut ocazia sã facã înainte.
El, omul întreg, dintr-o bucatã, n-a avut parte în
tinereþea lui ºi în cei mai buni ani ai lui de altceva decât
de dojeni ºi de cicãleli. ªi adeseori, dupã câte am auzit,
dojenile erau stârnite de niºte întâmplãri închipuite.
GINA: Adevãrat, foarte adevãrat!
GREGERS: Dacã doamnele vor sã continue discuþia
aceasta, prefer sã mã retrag.
DOAMNA SØRBY: Poþi sã rãmâi – nu mai am nimic de
spus. Am þinut doar sã ºtii cã eu nu am umblat cu secrete
ºi vicleºuguri. S-ar pãrea cã pasul pe care-l fac e o mare
fericire pentru mine; ºi chiar ºi este, într-o anumitã
mãsurã. Vreau sã spun totuºi cã eu nu primesc mai mult
decât dau. N-am sã-l dezamãgesc, desigur. Îl voi servi
ºi-l voi ajuta ca nimeni altul, mai ales cã în curând va
ajunge într-o stare disperatã.
HJALMAR: Disperatã?
GREGERS (cãtre doamna Sørby): Da, dar nu pomeni de
asta acum.
DOAMNA SØRBY: Nu se mai poate ascunde nimic. În
curând va orbi.
HJALMAR (uimit): Va orbi? Ciudat! ªi el orbeºte?
GINA: Orbesc atâþia oameni.”
(Traducere de H. Grãmescu ºi N. Filipovici)
Pruna
(fragment)
43
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 44

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 44

II. Omul modern

Abordarea textului
1 Piesa de teatru Raþa sãlbaticã reprezintã o dezbatere 5 Doamna Sørby defineºte involuntar alte femei.
despre adevãr ºi sinceritate, despre compromisuri ºi supra- Stabiliþi corespondenþele între opiniile formulate ºi perso-
vieþuire. Construcþia subiectului urmãreºte o implicare najele prezente sau absente din scenã.
progresivã a cititorului într-un scenariu de tip poliþist. Dialo- 6 Dezvoltaþi ideea universurilor imaginare în care
gul dramatic vizeazã douã dimensiuni temporale, douã sen- trãiesc oamenii lui Ibsen, într-o alocuþiune de 5-8 minute.
suri ale miºcãrii: spre trecut, ducând la reinterpretarea acestuia,
7 Utilizând lista de personaje, grupaþi-le dupã afinitãþi
ºi spre viitor, prin consecinþele anticipate cu luciditate.
ºi conflicte. Realizaþi, pe grupe de lucru, câte o reprezentare
z Precizaþi natura conflictului dramatic, aºa cum este
graficã ºi prezentaþi-o colegilor. (Recomandãri: notaþi pe foi
reliefat în textul-suport.
speciale observaþiile voastre ºi apoi comentaþi – metoda
2 Formulaþi un punct de vedere argumentat privind Turul galeriei)
relaþiile dintre personajele care apar în fragment, având în
8 Prin conversaþie cu un coleg de bancã, identificaþi
vedere ambiguitatea atitudinii ºi limbajul evaziv al eroilor.
tehnici de construcþie a subiectului specifice genului dra-
Valorificaþi ºi urmãtoarea afirmaþie a lui Henrik Ibsen:
matic ºi limbaje scenice (elemente ale spectacolului: decor,
„Toatã aceastã faþadã auritã ºi sulemenitã, pe care înalta
costumaþie, joc scenic al actorilor etc.). Sistematizaþi-le apoi
societate o etaleazã, ascunde goliciune ºi putregai.”
într-o hartã conceptualã.
3 Identificaþi temele dialogului dramatic din frag-
9 Pornind de la modelul de mai jos, elaboraþi câte o
mentul reprodus.
fiºã de control pentru cele trei personaje feminine ale piesei.
4 Pornind de la temele reliefate, comentaþi proble-
matica adevãrului ºi a minciunii, prin raportare la eveni-
mente ºi la personaje.
FIªÃ DE CONTROL – Procedee de prezentare
Profilul personajului Informaþii prezente Informaþii absente
Cine este personajul:
z nume
z portret fizic
z portret moral
z apartenenþã socialã

Prezenþa textualã a personajului:

z fapte
z rol în acþiune
z relaþii cu alte personaje

Opinie personalã privind prezenþa

scenicã a personajului

Aplicaþii, teme, aprofundãri

1. Citiþi textul urmãtor, referitor la cãsãtoria de
convenienþã:
„Faptul cã epoca noastrã a ajuns la o astfel de soluþie,
adicã la cãsãtoria din înþelegere, aratã cât este de
frãmântatã de gânduri. În mãsura în care o astfel de
legãturã renunþã la adevãrata dragoste, este, cel puþin,
logicã, dar în acelaºi timp aceasta dovedeºte cã nu este o
soluþie realã la problema cãsniciei. O cãsãtorie de
convenienþã trebuie deci consideratã ca un fel de capitulare
impusã de complicaþiile vieþii. [...] Cei care contracteazã o

44
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 45
astfel de cãsãtorie sunt persoane trecute de mult de vârsta
adolescenþei ºi care, pe deasupra, au învãþat cã adevãrata
dragoste este iluzie, iar punerea ei în practicã, o pium
desiderium (dorinþã pioasã). Ea este un fel de punere de
acord a prozei vieþii cu bunãstarea, cu renumele social.”
(Sören Kierkegaard, Legitimitatea esteticã a cãsãtoriei)
Pornind de la citatul de mai sus, realizaþi o dezbatere
(liberã sau în formatul Karl Popper) cu tema (la alegere):
z Mariajele din piesa lui Henrik Ibsen – cãsãtorii de
convenienþã sau nu? (Puneþi în discuþie: motivaþia celor
douã mariaje, cui aduc beneficii, dacã sentimentele sunt de
aceeaºi naturã ºi simetrice, ce perspective oferã.)
z Copiii pot fi consideraþi responsabili / vinovaþi
pentru acþiunile pãrinþilor? (Puneþi în discuþie: ereditatea,
complexele psihologice, comportamentul.)
Femeia `n contemporaneitate
Cvartetul
din Alexandria –
Mountolive
de Lawrence Durrell
Studiu de text: Capitolul I – Exotism, aventurã, mentalitãþi – fragment –
Familia Hosnani era bizar alcãtuitã. Graþiosul Nessim ºi
mama sa þineau de zonele spiritului, aparþinând aceleiaºi
intense lumi de cunoaºtere ºi sensibilitate. El, fiul mai mare,
pãrea mereu gata sã-ºi serveascã mama, fie cã era nevoie
sã-i deschidã o uºã sau sã-i culeagã o batistã cãzutã pe jos.
Engleza ºi franceza lui erau perfecte, impecabile ca
manierele sale, elegante ºi viguroase ca fizicul lui. În faþa
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 45
Cãutarea identitãþii
2. Valorificând studiul de caz din modulul Omul
modern. Individul ºi societatea, conturaþi condiþia femeii
în societatea burghezã (în plan familial, profesional,
religios).
z Raportaþi-vã la personajele feminine din piesã ºi
exprimaþi un punct de vedere argumentat asupra acestora.
3. Alegeþi un motiv literar (nou-venitul, þapul ispãºitor,
orbirea-pedeapsã, orbirea-destin, mansarda, oraºul dezu-
manizant, recunoaºterea etc.), pregãtiþi o intervenþie oralã
pe care sã o susþineþi în faþa colegilor.
4. Organizaþi în cinci grupe de lucru, realizaþi un tabel
cu informaþii ºtiute ºi cu revelaþii oferite în fiecare act.
Transpuneþi rezultatele într-o succesiune de cinci cercuri
concentrice, corespunzãtoare fiecãrui act.
Gilles Aillaud, Fãrã titlu (fragment)
lor, despãrþiþi de nimbul lumânãrii, ºedeau ceilalþi doi:
infirmul cocoloºit în cârpe ºi fiul mai mic, greoi ºi abrutizat
ca un buldog, purtând pe chip indefinibila expresie a celui
care aºteaptã în orice moment sã fie chemat sub arme. […]
Deºi sentimentele celor doi fraþi erau divizate ca ramurile
unui mãslin, între ei nu exista o realã separare – erau una ºi
aceeaºi creangã bifurcatã, lucru pe care îl simþeau ºi ei; îi
45
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 46
II. Omul modern
lega o iubire profundã, pentru cã, într-adevãr, se înþelegeau,
îºi erau complementari, fiecare dintre ei dovedind forþã
exact în punctele în care celãlalt vãdea slãbiciune. Nessim
avea oroare de vãrsarea de sânge, de munca manualã, de
purtãrile grosolane; or, toate acestea îl desfãtau pe Narouz.
ªi Leila? Fãrã îndoialã, Mountolive vedea în ea o super-
bã enigmã, dar dacã ar fi avut ceva mai multã experienþã,
ar fi recunoscut în naturaleþea ei o perfectã simplitate
spiritualã, iar în firea-i extravagantã un temperament
cãruia i se stãviliserã descãrcãrile fireºti, ºi care, de
bunãvoie, bãtuse în retragere ºi se strunise în compromisuri.
De pildã, cãsãtoria ei cu un bãrbat mult mai vârstnic fusese
un aranjament de familie – aºa cum se practica încã în
Egipt. Avuþiile familiei ei fuseserã împerecheate cu averea
familiei Hosnani – cum se întâmplã de obicei în astfel de
cãsãtorii – adicã o fuzionare a douã mari companii. Nu se
gândise niciodatã sã-ºi punã întrebarea dacã era fericitã
sau nefericitã. Era flãmândã, doar atât, flãmândã de lumea
cãrþilor ºi a reuniunilor, lume care se statornicise pe vecie
dincolo de casa veche ºi de grelele rãspunderi ale moºiilor
din care-ºi trãgea seva averea lor. Era supusã, docilã, loialã
ca un animal de rasã. Doar cã o copleºea o derutantã
monotonie. În tinereþe îºi terminase strãlucit studiile la
Cairo ºi, timp de câþiva ani, nutrise speranþa de a le con-
tinua în Europa. Visase sã studieze medicina.
Diego Rivera, Femeie din Oaxaca (fragment)
46
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 46
Dar pe acea vreme femeile din Egipt se considerau
norocoase dacã puteau scãpa de vãlul negru – ca sã nu mai
vorbim de limitele strâmte ale gândirii ºi societãþii egiptene.
În concepþia egiptenilor, Europa nu însemna decât un centru
de cumpãrãturi, pe care-l vizitau doar bogãtaºii. Fireºte,
fusese de câteva ori la Paris, însoþitã de pãrinþi, ºi se
îndrãgostise de acest oraº aºa cum ne îndrãgostim cu toþii,
dar când s-a ridicat problema înfrângerii barierelor de
deprinderi egiptene ºi a evadãrii din colivia pãrinteascã – a
evadãrii într-o viaþã care ar fi putut hrãni ºi transforma o
minte inteligentã – Leila s-a izbit de stânca neclintitã a
conservatorismului. Va trebui sã se mãrite ºi sã-ºi fãureascã
un cãmin în Egipt, i-au rãspuns pãrinþii cu rãcealã, dupã
care i-au ales drept soþ pe cel mai amabil ºi mai capabil
dintre cunoºtinþele lor înstãrite. Cramponându-se de
muchea stâncoasã a visurilor ei, încã frumoasã ºi bogatã
(într-adevãr, în societatea alexandrinã fusese poreclitã
rândunica neagrã), Leila a început sã constate cã totul în
jur îºi pierde substanþa, devine inconsistent. Trebuia sã se
conformeze. Desigur, nimeni nu avea nimic împotrivã ca, la
câþiva ani o datã, sã facã o vizitã în Europa, împreunã cu
soþul ei, în vederea cumpãrãturilor sau ca sã petreacã o
vacanþã... Dar viaþa ei trebuia sã aparþinã Egiptului.
(Traducere de Antoaneta Ralian)
Abordarea textului
1 Realizaþi fiºe de observaþie în care sã urmãriþi:
ordinea prezentãrii personajelor, dispunerea lor spaþialã,
epitetele calificative, perspectiva narativã. Stabiliþi diferen-
þele faþã de prezentarea balzacianã a eroilor din capitolul
anterior.
2 Discutaþi diferenþele culturale Europa – Egipt cu
referire la condiþia, componenþa ºi trãsãturile de caracter ale
membrilor familiei Hosnani.
3 Realizaþi, într-un scurt eseu – 30-40 de rânduri –,
portretul Leilei. Þineþi seama de caracterizarea fãcutã de
Mountolive, care „vedea în ea o superbã enigmã”.
4 Sunteþi reporter la o revistã destinatã publicului fe-
minin. Imaginaþi un interviu luat diplomatului Mountolive,
despre impresiile sale faþã de familia Hosnani ºi faþã de
Egipt. Valorificaþi rezultatele de la exerciþiile anterioare.
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:55 Page 47
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 47

Cãutarea identitãþii

Studiu de text: Capitolul al II-lea – Boala frumuseþii – fragment –

«Nu-mi mai scrie pânã când nu voi fi din nou în stare sã

citesc; sunt bandajatã din cap pânã-n picioare. S-a întâmplat
ceva grav ºi ireversibil.»
Pe tot parcursul acelei veri fierbinþi, variola generali-
zatã – nãscocitã poate ca cel mai crud remediu împotriva
vanitãþii omeneºti – îºi desãvârºi opera ºi devastã orice
urmã a frumuseþii ei, odinioarã atât de vestitã. Ar fi fost
zadarnic sã-ºi facã iluzii, sã se prefacã faþã de ea însãºi cã,
de aici înainte, întreaga viaþã nu-i va fi total rãvãºitã. Dar
în ce chip? Mountolive aºtepta torturat de nehotãrâre ca
schimbul de scrisori dintre ei sã-ºi reia cursul normal; între
timp îi scria ba lui Nessim, ba lui Narouz. Dintr-o datã se
cãscase un hãu sub picioarele lui.
ªi apoi sosi scrisoarea ei:
«E o experienþã stranie sã-þi vezi propria faþã ciuruitã de
gropi ºi brãzdatã de ºanþuri – ca un peisaj familiar zguduit Max Beckmann,
de un cutremur. Mi-e teamã cã va trebui sã mã obiºnuiesc cu Autoportret
în smoking
senzaþia nouã cã sunt o hârcã bãtrânã. Din voia mea. Fireºte, (fragment)
aceasta ar putea sã-mi întãreascã alte laturi ale caracteru-
lui – aºa cum fac acizii... nu mai ºtiu ce metaforã am vrut sã de ruºine, lãsându-te sã mã prezinþi drept o prietenã de-a ta.
folosesc. Ah! Ce sofisticãrie lipsitã de orice soluþie! ªi cât de Azi mi-am comandat o duzinã de vãluri negre, aºa cum
amarnic mã ruºinez de propunerea pe care þi-am fãcut-o în poartã încã femeile sãrace de aceeaºi religie cu mine! [...]
ultima mea scrisoare. Aceasta de acum nu-i o faþã pe care Pânã ºi vocea mi s-a schimbat. Dar m-am sãturat sã tot zac
s-o pot plimba prin Europa, ºi n-aº cuteza vreodatã sã te fac în camere întunecoase. Vãlurile mã vor elibera. [...] »

Abordarea textului
1 Explicaþi, într-un monolog adresat colegilor,
semnificaþia replicii Vãlurile mã vor elibera, referindu-vã la
contextul general, religios, ºi la cel imediat, particular, al
situaþiei.
2 Conturaþi, într-un eseu liber, cele douã portrete ale
Leilei Hosnani, prin raportare la condiþia femeii egiptene ºi
la meandrele destinului.

Coordonate ale operei

z Compoziþia romanului. Romanul Mountolive
este al treilea volum al tetralogiei intitulate Cvartetul din
Alexandria. Modelul îl reprezintã Noul Testament, dar
Cvartetul din Alexandria nu îºi propune sã devinã o
istorie sacrã, deoarece se raporteazã la Carte prin
multiplicarea punctelor de vedere, prin relatarea unui
corpus relativ omogen de texte din perspectivele unor
personaje care dovedesc doar o cunoaºtere limitatã.
Volumele sunt intitulate dupã numele protagoniºtilor:
Justine, Balthazar, Mountolive, Clea. Romanul se defineºte
prin ineditul structurãrii sale; prin exotism, specific lumii
arabe, Egiptul, ca spaþiu de interferenþã între mai multe arii
culturale ºi etnice; prin îmbinarea mai multor tipuri de
roman: de dragoste, de aventuri, de cãlãtorie, roman-re-
portaj; prin valorificarea unui puternic filon cultural
(psihanalizã, mitologie, literaturã, istorie, politicã, doctrine
religioase); prin conturarea unor personaje moderne,
contradictorii, dinamice, complexe.

47
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:56 Page 48
II. Omul modern
z Tipologia naratorului: narator, Justine – L.G. Darley
(institutor), Balthazar – medicul, Mountolive – narator
omniscient, Clea – L.G. Darley
z Problematica romanescã. Ca orice roman modern,
Cvartetul din Alexandria tinde sã înglobeze cât mai multe
faþete ale vieþii contemporane, propunând o imagine
complexã, dar ºi contradictorie a unei perioade de mari
metamorfoze în mentalitãþi ºi politicã.
z Temele romanului. Erosul alãturat mereu Thanatosu-
lui, politica oficialã, conspiraþiile, realitatea europeanã
alternând cu exotismul Egiptului, devenirea, arta, magia ºi
societãþile secrete, limitele cunoaºterii etc.
z Conflicte epice:
– conflictul politic: al Doilea Rãzboi Mondial, lupta
pentru influenþã în Egipt ºi Orientul Apropiat;
– conflictul religios: între musulmani ºi creºtinii copþi
din Egipt.
z Repere spaþio-temporale. Autorul ºi-a definit opera
ca pe un „continuum de cuvinte”, o concretizare a timpului,
Repere de lecturã
z Destinul diplomatului englez Mountolive este pre-
zentat discontinuu, în raport cu lumea europeanã ºi cu cea
egipteanã, confruntându-se cu realitãþi sau prejudecãþi
puternice.
z Imaginea femininã cea mai complexã este cea a Leilei
Hosnani, o egipteancã frumoasã, misterioasã, creºtinã, cu o
existenþã sublimã ºi dramaticã.
z Justine, eroina primului volum, se redefineºte prin
pasiunea ºi secretul care o leagã de Nessim Hosnani.
Max
Beckmann,
Quappi în roz
(fragment)
48
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 48
prin intermediul textului. Timpul obiectiv este reprezentat
prin intermediul unor evenimente plasate în jurul celui
de-al Doilea Rãzboi Mondial; timpul subiectiv este asociat
personajelor implicate în vârtejul istoriei ºi al iubirii.
Alexandria, oraºul care se revendicã prin nume de la mitul
bibliotecii pierdute, devine un spaþiu de convergenþã a
pasiunilor ºi angoaselor, a dramelor ºi a speranþelor.
z Tipologii ale personajelor: Darley, Clea, Pursewar-
den – artiºti; Justine, Melissa – cochete; Mountolive,
Pursewarden, Maskelyne – politicieni; Nessim Hosnani –
om de afaceri; Narouz Hosnani – fanatic religios. Oraºul
Alexandria devine suprapersonajul la care se raporteazã
toate celelalte.
z Modalitãþi de caracterizare: relativizarea perspecti-
velor, tehnica oglinzilor paralele, reinterpretarea evenimen-
telor etc.
zDiscursul epic: naraþiunea realistã, jurnalul Justinei,
scrisorile, rapoartele, versurile.
Personajul luptã cu propriul trecut, cu prejudecãþile celor-
lalþi, reuºind sã învingã de fiecare datã.
z Liza Pursewarden se confruntã cu handicapul fizic
(este oarbã), dar ºi cu afecþiunea aproape maladivã a fratelui
ei, poetul-diplomat, subaltern al lui Mountolive.
z Semira, virtuoasa Semira cea ascunsã dupã vãluri,
desfiguratã de ciumã, devine Galateea medicului Amaril.
z Mama lui Mountolive reprezintã stabilitatea într-o
lume a contrastelor ºi a confruntãrilor.
Aprecieri critice
z „Literatura modernã nu ne oferã niciun fel de
etaloane, de unitãþi de mãsurã, aºa cã m-am adresat
ºtiinþei ºi încerc sã duc la bun sfârºit un roman în patru
straturi, a cãrui formã se bazeazã pe teorema relativitãþii.
Trei laturi ale spaþiului ºi o laturã a timpului, iatã reþe-
ta acestui neîncetat amestec. Cele patru romane urmeazã
acest tipar întocmai.
Totuºi, primele trei pãrþi se desfãºoarã în spaþiu, ele nu
sunt legate pentru a forma o serie. Ci se rãsucesc unele
într-altele, se întreþes, într-o legãturã strict spaþialã.
Timpul stã pe loc încremenit. Partea a patra e singura
care reprezintã timpul ºi constituie o urmare realã a
celorlalte trei.” (Lawrence Durrell,
Prefaþã la volumul al II-lea, Balthazar)
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:56 Page 49
Repere biobibliografice
Henrik Ibsen (1828–1906)
z Se naºte la 20 martie 1828, în portul
Skien, Norvegia. Moare la 23 mai 1906, la
Oslo.
z Face parte dintr-o familie nume-
roasã (ºapte persoane), suportã cu greu
falimentul tatãlui sãu. Consecinþa acestuia
este mutarea la o micã fermã de lângã Skien. În cãutarea
unor mijloace de trai, Ibsen devine ucenicul unui
farmacist din Grimstadt, iar în 1849 începe studii
universitare la Oslo, dar renunþã datoritã mijloacelor
financiare insuficiente. Activeazã ca ziarist ºi colaborator
la un teatru. Cãlãtoreºte în Germania ºi Danemarca,
studiazã designul de scenã. Scrie în aceastã perioadã
poezie ºi piese de teatru fãrã succes la public. În 1864
Ibsen pãrãseºte Norvegia ºi se stabileºte la Roma, dar se
reîntoarce în þarã în anul 1892. Prin recunoaºterea
creaþiilor sale literare, devine un om bogat, onorat ºi iubit
de conaþionali. Piesele sale sunt traduse în multe limbi ºi
sunt puse în scene în teatrele din toatã lumea.
z Henrik Ibsen este considerat unul dintre cei mai
mari dramaturgi moderni, piesele sale îmbinã stiluri
diferite, de la maniera realistã ºi pânã la fantezia purã. El
cultivã teatrul de idei, conflictele exterioare, clasice, fiind
înlocuite de altele interioare, psihologice. Confruntarea
personajelor este o luptã între adevãrurile individuale ºi
realitãþile obiective.
z Opera dramaticã: Brand (1866), Peer Gynt
(1867), Stâlpii societãþii (1877), Nora sau O casã cu
pãpuºi (1879), Raþa sãlbaticã (1884), Femeia mãrii
(1888), Hedda Gabler (1890), Constructorul Solness
(1892), Când noi, morþii, vom învia (1899).
Lawrence Durrell (1912–1990)
z Durrell s-a nãscut în India, studiazã
în Anglia ºi duce o existenþã boemã.
Publicã prozã, poezie, dramaturgie,
volume de cãlãtorie, dintre acestea deta-
ºându-se însã Cvartetul din Alexandria.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 49
Cãutarea identitãþii
z Alte opere: Labirintul întunecat (Cefalú), Tunc,
Cvintetul din Avignon (5 volume), Peºtera lui Prospero,
Lãmâii amari ai Ciprului.
z Lawrence Durrell este un scriitor metafizic, dupã
cum el însuºi se defineºte, iar prin intermediul operei
sale redefineºte limitele realului ºi finalitãþile existenþei
umane, pledând pentru o înþelegere globalã a fiinþei,
dincolo de condiþionãrile psihologice, rasiale, etnice,
istorice.
Lev Nicolaevici Tolstoi
(1828–1910)
z Nuvelist, romancier, dramaturg,
publicist. Tolstoi s-a afirmat în toate
aceste domenii cu o strãlucire inegala-
bilã. Temperament pãtimaº, fin cunoscã-
tor al sufletului omenesc, traversat el
însuºi în dese rânduri de crize de conºtiinþã, îºi afirmã ca
ideal viaþa simplã a omului din popor, axatã pe munca
fizicã, neîmpotrivirea la rãu prin violenþã ºi desãvârºirea
moralã a fiecãrui individ (Spovedania, Credinþa mea,
Religia mea).
z Creaþie de dimensiuni universale, opera sa investi-
gheazã, din multiplele unghiuri de prezentare, sufletul
omului, reconstituie într-o grandioasã frescã istoria
dintr-o sumã de destine individuale, disecã psihicul
infantil ºi adolescentin, iubirea pasionalã, dã forþã
amãnuntului revelator, exceleazã în portretizãri ºi
descrieri de o mare plasticitate, imagineazã un epic dens
ºi echilibrat, totul într-un stil concis ºi bogat nuanþat.
z Opera: Nuvele: Sonata Kreutzer (1887–1889),
Moartea lui Ivan Ilici (1885), Pãrintele Serghei (postum
– 1911); romane: Cazacii (1862), Rãzboi ºi pace
(1863–1869), Anna Karenina (1873–1877); dramaturgia:
Puterea întunericului (1886), Cadavrul viu (1900),
Roadele învãþãturii (1890); trilogia autobiograficã:
Copilãria (1852), Adolescenþa (1854), Tinereþea (1857).
E
49
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:56 Page 50

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 50

II. Omul modern

BIBLIOTECA MUNDI
Sinopsis

Doamna Bovary hanului „Leul de aur”, ºi Léon Depuis, secretar

de Gustave Flaubert
z Prin cel mai cunoscut roman al sãu, Doamna Bovary
(1857), Gustave Flaubert impune un model uman care
poartã numele eroinei: bovarismul. Acesta poate fi
definit ca eºec existenþial provocat de automistificare,
de refuzul asumãrii condiþiei ontologice ºi sociale.
z Doamna Bovary, cea de-a doua soþie a doctorului
Charles Bovary, este o fire romanticã, pasionatã de
lecturã. Lumea romanelor sentimentale care îi
alimenteazã imaginaþia îi creeazã frustrãri, fiindcã
existenþa ei alãturi de Charles îi pare banalã ºi
monotonã, lipsitã de exaltarea unei pasiuni adevãrate.
Un singur eveniment important o scoate din starea de
plictisealã permanentã: balul de la Vaubyessard, unde
sunt invitaþi. Amintirea balului îi va umple apoi toate
momentele de reverie. Monotonia existenþei este
întreruptã de schimbãri majore: mutarea la oraº
(Yonville l’Abbaye), naºterea unei fetiþe, noii prieteni
care devin obiºnuiþi ai casei (Homais, farmacistul,
preotul Bournisien, doamna Lefrançois, stãpâna
notarial). Emma ºi Léon „se întâlnesc” în spaþiul
aceluiaºi vis – evadarea din locul plictisitor în care
trãiesc. Îndrãgostit de ea fãrã speranþã, fãrã a bãnui cã
este iubit de Emma, Léon se hotãrãºte sã plece la
Paris. Dupã plecarea lui, Emma devine apaticã, dar în
viaþa ei va apãrea Rodolphe Boulanger, un seducãtor
inteligent ºi foarte bogat, care face o pasiune pentru
ea. Copleºind familia doctorului cu atenþii, ajunge un
obiºnuit al casei, acceptat de soþ. Emma îi propune lui
Rodolphe sã fugã împreunã, dar el o abandoneazã.
Dupã o încercare eºuatã de sinucidere, Emma se
îmbolnãveºte. Charles o duce la Rouen, la un spec-
tacol, convins cã o schimbare îi va reda dorinþa de
viaþã; acolo îl întâlnesc pe Léon, care îºi mãrturiseºte,
în sfârºit, iubirea. Emma rãspunde acestei iubiri ºi se
lasã prinsã în vârtejul pasiunii ºi al cumpãrãturilor
costisitoare. Iluzia fericirii nu dureazã însã, iar când
relaþia cu Léon se rãceºte ºi datoriile pe care le are la
domnul Lheureux devin imense, doamna Bovary
alege sinuciderea. Înghite arsenic ºi moare dupã o
agonie cumplitã. La scurt timp dupã moartea Emmei,
moare ºi Charles Bovary.

Concepte operaþionale
z Bovarism: Termenul a fost derivat de francezul
Jules de Gaultier de la numele eroinei lui Flaubert, Emma
Bovary, desemnând comportamentul unei persoane care,
nemulþumitã de realitate, îºi fãureºte o personalitate
fictivã, ce corespunde aspiraþiilor sale. „Insatisfacþiile
vieþii cotidiene o fac pe Emma Bovary, produs tipic al
mentalitãþii romantice, sã se retragã în reverii ambiþioase
ºi inaccesibile, de unde rezultã o reflectare nerealistã a
lumii ºi a propriei existenþe, autoiluzionare care, trecând
prin plictisealã, minciunã ºi adulter, o conduce în cele din
urmã spre sinucidere.” (Radu Muºat, Nume proprii –
Nume comune. Dicþionar de antonomazã)
Georges Rochegrosse, Cabinetul de lucru al lui Gustave Flaubert
(fragment)

50
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:56 Page 51
STUDIU DE CAZ
AFIRMAREA PERSONALITÃÞII
Proiect de grup cu tema: Literatura scrisã de femei
Strategia de acþiune
z Organizarea activitãþii: pe grupe de lucru.
z Documentarea: selectarea informaþiei din dicþionare
literare ºi enciclopedice, din cataloage de edituri, din
biblioteca ºcolii / biblioteci virtuale, enciclopedii web etc.
z Elaborarea unui produs final stabilit iniþial (de
exemplu: fiºe, planºe, pliante, articol de tip dicþionar).
STUDIU DE CAZ
CÃUTAREA IDENTITÃÞII
Investigaþie cu tema: Condiþia femeii
Organizarea activitãþii
z În grupurile de lucru, alcãtuite pentru fiecare direcþie
de investigaþie, se vor distribui urmãtoarele roluri:
coordonator de proiect, investigatori, moderator. În urma
negocierii, se stabilesc atribuþiile fiecãrui membru ºi conþi-
nutul portofoliului de proiect.
z Susþinerea ºi evaluarea proiectului: 1–2 ore
(prezentarea conþinutului portofoliului; rãspunsuri la
întrebãrile asistenþei).
Problematica investigaþiei
z Condiþia femeii în opere literare (personaje); în arta
plasticã; personalitãþi faimoase din istorie, culturã, artã,
politicã, media etc.; provocãri ºi prejudecãþi cu care
trebuie sã se confrunte în societatea timpului; filme despre
condiþia femeii.
Text-suport
Naivitate ºi inocenþã poate avea obiºnuita jumãtate a
speciei noastre numai în credinþa ei cã are dreptate sã
lupte fãrã preget ºi cu orice preþ. Încolo, un practicism
absolut o stãpâneºte. De aceea este ºi are sã fie un subiect
excelent pentru politicã, singura treabã pentru care
deocamdatã poate avea înþelegere adevãratã, apetit
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 51
Cãutarea identitãþii
z Prezentarea va fi însoþitã de suport audio-video.
Autoare propuse pentru ilustrarea temei proiec-
tului: Surorile Brönte, Hortensia Papadat-Bengescu,
Virginia Woolf, Simone de Beauvoir, Marguerite
Yourcenar, Marguerite Durras, Nina Berberova, Tracy
Chevalier, Amelie Nothomb, Ludmila Uliþkaia, Ana
Gavalda, Lauren Weisberger etc.
autentic ºi capacitãþi natural dezvoltate de condiþiile
vieþii sale istorice. La întrunire, în agitaþie electoralã, în
club, în Parlament, la vorbã îndãrãtnicã ºi practic
sumarã, în sfârºit, oriunde este chestie de întrecere ºi de
putere, acolo trebuie deschis drum larg supuselor noastre
de pânã ieri, care [se] sufocã nerãbdãtoare de a se
arunca, cu toatã lãcomia acumulatã, în neastâmpãrul
vieþii publice, unde pânã acum prea rar numai s-au
amestecat ele altfel decât ca inspiratoare oculte ºi
iresponsabile. Sã le liberãm dar din ascunzãtorile aceste,
în care sunt nevoite sã se pituleze într-un chip care nu-i
nici frumos pentru aspectul, nici sãnãtos pentru
mecanismul vieþii cetãþeneºti.
În felul acesta se va curãþi ºi singulara meditaþie
artisticã ºi ºtiinþificã de diletantismul cel mai fals ºi mai
dizgraþios pe care l-a nãscut cel mai perfid poate din
vicleºugurile noastre faþã de femeie. Dupã lungi vremuri
de viaþã deplin liberã, când se vor fi ºters din sufletul
feminin semnele cele din urmã ale celei mai curioase
sclavii, se va deschide ºi mintea femeiascã în chip deplin
ºi normal pentru luxurile superb naive ale spiritului.
(Paul Zarifopol, Pentru arta literarã,
Din registrul ideilor gingaºe – Feminism)
51
MODUL 3.qxd 14.08.2007 10:56 Page 52
Test de evaluare
CÃUTAREA IDENTITÃÞII
z În Evul Mediu, Philipe de la Tour, un
modest þesãtor din Bruxelles, admirator secret
al lui Aliénor, fiica nevãzãtoare a unui
maestru al tapiseriei, îi prezintã fetei picturile
realizate de Nicolas des Innocents pentru bogata familie
Le Viste, modele pentru o viitoare serie de ºase tapiserii:
— Vorbeºte-mi despre subiect, mi-a cerut ea. Vocea îi
era scãzutã ºi delicatã – delicatã ca felul în care pãºeºte sau
îºi întoarce capul sau apucã ceva sau zâmbeºte. E atentã în
tot ce face.
— La ce te referi? am întrebat-o. Vocea mea nu-i aºa de
delicatã.
— Tapiseriile. Doamna ºi licornul. Care-i povestea?
— Aha, asta. Pãi, în prima e o doamnã care stã în
picioare, în faþa unui cort albastru, pe care sunt scrise niºte
cuvinte. À mon seul désir.
Am citit rar.
— À mon seul désir, a repetat Aliénor.
— Leul ºi licornul sunt aºezaþi ºi þin deschise uºile,
purtând în acelaºi timp un bãþ de steag ºi stindardul familiei
Le Viste.
— Sunt foarte importanþi aceºti Le Viste acolo, la ei, la
Paris?
— Presupun cã da, de vreme ce comandã tapiserii atât
de mãreþe ca acestea. Aºadar, doamna scoate bijuterii dintr-o
casetã ºi apoi le poartã în toate celelalte tapiserii. Apoi sunt
trei tapiserii în care doamna îl atrage pe licorn mai
aproape. În cele din urmã, el se aºazã în poala ei ºi se
priveºte într-o oglindã. În ultima, doamna îl duce cu ea,
þinându-l de corn.
— Care dintre doamne e mai frumoasã?
Informaþii bibliografice recomandate pentru studierea modulului ºi pentru studiile de caz
Lev Tolstoi, Rãzboi ºi pace, ESPLA, Bucureºti, 1959.
Henrik Ibsen, Teatru, vol I-III, Editura pentru Literaturã
Universalã, Bucureºti, 1966.
Lawrence Durrell, Cvartetul din Alexandria, Editura Cartea
Româneascã, Bucureºti, 1983–1986.
Paul Zarifopol, Pentru arta literarã, Din registrul ideilor
gingaºe – Feminism, Editura Fundaþiei Culturale
Române, Bucureºti, 1997.
52
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 52
— Cea care-ºi hrãneºte papagalul. Din cele cinci sim-
þuri, ea trebuie sã reprezinte gustul. Mai e ºi o maimuþã care
mãnâncã ceva la picioarele ei. Aceastã doamnã e mai
însufleþitã decât celelalte. Scena este bãtutã de vânt, care-i
fluturã nãframa. ªi licornul e vioi.
Aliénor ºi-a trecut limba peste buza de jos.
— Ea deja nu-mi place. Spune-mi despre celelalte
simþuri. Cum sunt reprezentate fiecare?
— Licornul care se uitã în oglindã este Vãzul, iar
doamna care þine mâna pe licorn semnificã Pipãitul. Asta e
destul de limpede. Apoi mai e Auzul, în care doamna cântã
la o orgã. ªi în asta – am scrutat pictura – , asta e Mirosul,
cred, cãci o maimuþã stã pe o bancã ºi miroase o floare.
— Ce fel de floare?
Aliénor vrea sã afle întotdeauna despre flori.
— Nu sunt sigur. Cred cã un trandafir.
— Poþi sã-þi dai seama ºi singurã, frumoaso.
(Traducere de Fraga Cusin)
z Pornind de la fragmentul citat, realizaþi în 1–2 pagini,
o prezentare imaginarã a cãrþii Doamna ºi licornul de Tracy
Chevalier. În demersul vostru, veþi avea în vedere ºi
urmãtoarele cerinþe:
– prezentarea parþialã a subiectului;
– portretizarea protagoniºtilor;
– susþinerea propriilor afirmaþii cu citate din textul suport;
– realizarea unor filiaþii tematice cu alte opere literare;
– formularea unor judecãþi de valoare personale.
Evaluarea prezentãrii: Rezolvarea a cel puþin trei
dintre cele cinci cerinþe formulate – 30 puncte. Coerenþa
textului – 30 puncte. Corectitudinea redactãrii ºi a expri-
mãrii – 30 puncte. Din oficiu: 10 puncte.
Mircea Cãrtãrescu, De ce iubim femeile, Editura Humani-
tas, Bucureºti, 2004.
Roger Gentis, Dragostea, în volumul Dragoste ºi filosofie,
traducere de Dorina-Claudia Buta, Editura Punct,
Bucureºti, 2002.
Sören Kierkegaard, Legitimitatea esteticã a cãsãtoriei,
Editura Maºina de Scris, Bucureºti, 1998.
Umberto Eco, Istoria frumuseþii, Editura RAO, Bucureºti,
2005.
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 53
REVOLUÞIA LIMBAJULUI POETIC
Creatori ºi creaþii reprezentative
SECOLUL AL XIX-LEA:
SIMBOLISMUL
Articole programatice
z Franþa: Jean Moréas, Simbolismul (1886); René Ghil,
Tratatul despre verb (1886); Stéphane Mallarmé,
Divagaþii (1897)
z Germania: Stefan George, Credem în renaºterea strãlu-
citã a artei (1892)
Poezie
z Franþa: Charles Baudelaire, Florile rãului (1857); Paul
Verlaine, Poeme saturniene (1866); Arthur Rimbaud, Un
anotimp în infern (1873); Stéphane Mallarmé, Dupã-amiaza
unui faun (1876)
z Belgia: Maurice Maeterlinck, Sere calde (1889); Émile
Verhaeren, Flamandele (1883)
z Anglia: George Augustus Moore, Poeme pãgâne (1881);
Oscar Wilde, Poeme (1881); William Butler Yeats,
Rãtãcirile lui Oisin (1889)
z Germania: Friedrich Nietzsche, Poezii ºi maxime (1868);
Stefan George, Imnuri, Pelerinaje, Algabal (1890-1892)
z Italia: Gabriele D´ Annunzio, Intermezzo din rime (1883),
Elegii romane (1892); Giovanni Pascoli, Flori de tamarisc
(1891), Cânturi din Castelvecchio (1903)
z Spania: Rubén Darío, Rime (1888)
z Rusia: Vladimir Soloviov, Versuri (1891); Konstantin
Balmont, Sub cerul nordului (1893), Numai iubire (1903);
Alexandr Blok, Masca de zãpadã (1907)
z Statele Unite ale Americii: Walt Whitman, Fire de iarbã
(1855)
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 53
SECOLUL AL XX-LEA:
EVOLUÞIA FORMELOR LIRICII
Articole programatice
z Franþa: André Breton, Primul manifest al suprarealis-
mului (1924); Tristan Tzara, Manifestul dadaist (1918),
ªapte manifeste dada (1924)
z Germania: Hugo Ball, Manifestul dada (1916)
z Italia: Fillipo Tomasso Marinetti, Manifestul futurist (1909)
Poezie
z Franþa: Guillame Apollinaire, Alcooluri (1913); Tristan
Tzara, Prima aventurã cereascã a domnului Antipyrine
(1916); Paul Valéry, Cimitirul marin (1920); Robert Desnos,
Doliu pentru doliu (1927); René Char, Arsenal (1929);
André Breton, Arcane (1945); Paul Éluard, Poezie ºi adevãr
(1942); Louis Aragon, Ochii Elsei (1942); Saint-John Perse,
Ploi (1943); Jacques Prévert, Ploaia ºi timpul frumos (1955)
z Anglia: James Joyce, Muzicã de camerã (1907); D.H.
Lawrence, Amores (1916); W.H. Auden, Poeme (1928);
Dylan Marlais Thomas, Harta dragostei (1939); Blake
Morrison, Ferestre întunecate (1984); James Fenton, Copii
în exil (1985); Don Patterson, Nil Nil (1993)
z Germania: Georg Trakl, Poezii (1913); Franz Werfel,
Noi suntem (1913); Hugo Ball, Karawane (1916)
z Austria: Rainer Maria Rilke, Încununat de vise (1897),
Elegiile duineze (1923)
z Italia: Salvatore Quasimodo, Ape ºi pãmânt (1930)
z Spania: Antonio Machado, Poezii complete (1917);
Miguel de Unamuno, Întâmplãri ºi viziuni spaniole (1922);
Federico Garcia Lorca, Balade þigane (1924–1927)
z Rusia: Serghei Esenin, Radumiþa (1915); Vladimir
Maiakovski, Norul cu pantaloni (1915)
z Statele Unite ale Americii: Ezra Pound, Personae
(1909); Marianne Moore, Poeme (1921); Thomas Stearns
Eliot, Þara pustie (1922); Jeremy Prynne, Forþa circum-
stanþei (1962); Robert Frost, Trei poeme (1935); James
Merrill, Lebãda neagrã (1946); Jack Kerouac, Mexico City
blues (1959); Ron Silliman, Paradis (1985)
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 54
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 54

REVOLUÞIA LIMBAJULUI POETIC

„Noutatea poeticii lui Charles Baudelaire:
ideea unitãþii vii a universului conceput ca un
Lecturi paralele — Arte poetice simboliste sistem de simboluri ºi de analogii.”
*

Corespunderi „Voita ºi totala confuzie a simþurilor care îi

permite lui Rimbaud sã se scufunde în pro-
funzimile subconºtientului [...] îl va duce la o
poezie «vizionarã».”
de Charles Baudelaire (Ovidiu Drimba,
Istoria literaturii universale)
– fragment –
Natura e un templu ai cãrui stâlpi trãiesc Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
ªi scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceaþã; Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niºte câmpii,
Prin codri de simboluri petrece omu-n viaþã .........................................................................
ªi toate-l cerceteazã c-un ochi prietenesc. Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tãmâia, care cântã
Ca niºte lungi ecouri unite-n depãrtare Tot ce vrãjeºte mintea ºi simþurile-ncântã.
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fãrã hotare, (Traducere de Alexandru Philippide)
Parfum, culoare, sunet se-ngânã ºi-ºi rãspund.

Vocale
de Arthur Rimbaud
– fragment –
U, cicluri, mãri ca bronzul cu-nfiorãri divine,
A negru, E alb, I roºu, U verde, O bleu: vocale Un lin imaº cu vite, ºi pacea-n riduri line
Voi spune-odatã-a voastrã grea naºtere secretã: Sculptate de-alchimie pe-nalte frunþi gãlbui;
A, brâu pãros de muºte pe care le secretã
În roiuri negre stârvu-mpuþindu-se pe vale, O, Trâmbiþa supremã þipând ciudate plângeri,
Tãcere traversatã de mii de Lumi ºi Îngeri:
Noptatic golf; E, corturi candide, vânt de cretã, O, Omega, lumina cãzând din Ochii Lui!
Lãnci de gheþari, regi palizi, cutremur de petale;
.............................................................................. (Traducere de ªtefan Augustin Doinaº)

Abordarea textelor
1 Poeziile citate ilustreazã douã etape diferite ale sim-
bolismului francez: etapa începuturilor (Charles Baudelaire,
precursor) ºi pe cea a simbolismului decadent, ostentativ
(poezia lui Arthur Rimbaud).
z Propuneþi, pentru fiecare poem, un alt titlu prin care sã
fie textualizatã / contextualizatã tema creaþiei.
2 Comentaþi viziunea despre poezie / creaþie a celor
doi poeþi.
3 Pornind de la cuvintele lui Arthur Rimbaud: „Am nãs-
cocit culoarea vocalelor [...] ºi, cu ajutorul unor ritmuri instinc-
tive, mã simþeam mãgulit de gândul cã nãscocesc verbul
poetic accesibil – dacã nu astãzi, mâine – tuturor simþurilor [...].

54
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 55
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 55

Revoluþia limbajului poetic

Aºterneam pe hârtie tãceri ºi nopþi, notam ce nu putea fi expri-

mat.”, identificaþi elemente de esteticã simbolistã în textele
suport ºi argumentaþi (cel puþin patru argumente) în ce constã
noutatea acestora.
4 Corelaþi opinia voastrã cu aserþiunea criticului Marcel
Raymond care afirma cã „Din urât, poetul liric trezeºte o
nouã magie”, „[...] sarcina poetului va fi [...] sã perceapã
analogiile ºi corespondenþele care se exprimã literar prin
metaforã, simbol, comparaþie sau alegorie.”
5 Motivaþi diferenþa de viziune poeticã dintre cele
douã poeme-blazon, prin raportare la categoriile estetice
predominante.

Aplicaþii, teme, aprofundãri

1. Presupunând cã citatul din cartea De la Baudelaire
la suprarealism de Marcel Raymond ar fi: „Din urât, poe-
tul liric trezeºte o nouã magie.” „ [...] sarcina poetului va
fi [...] sã perceapã analogiile ºi corespondenþele care nu
se exprimã literar prin metaforã, simbol, comparaþie sau
alegorie”, valorificaþi lectura poeziilor propuse investi-
gaþiei ºi identificaþi ce modalitate a discursului poetic
poate exprima analogiile sau corespondenþele.
Claude Monet, Grãdina artistului din Vétheuil

Revoluþia limbajului poetic „Baudelaire a vorbit deseori despre frumu-

seþe. «Pur ºi bizar» e una dintre definiþiile
Simbolismul — avataruri stilistice frumosului la Baudelaire.”
(Hugo Friedrich, Structura liricii moderne)

Frumuseþea
de Charles Baudelaire
Studiu de text: Charles Baudelaire – Poetul „corespondenþelor” universale

Frumoasã sunt cum este un vis cioplit în stâncã
.................................................................................
Poeþilor o mutã iubire le inspirã,
.................................................................................
În larg azur ca sfinxul stau mândrã ºi ciudatã;
Mi-i inima de gheaþã ºi trupul cum sunt crinii;
Urãsc tot ce e zbucium tulburãtor de linii
ªi nu plâng niciodatã ºi nu râd niciodatã
Poeþii pe vecie ursiþi fãpturii mele,
Ca-n faþa unui templu cu mândri stâlpi senini,
κi vor petrece viaþa în studii lungi ºi grele;
Cãci am, ca sã-i înduplece pe-aceºti amanþi blajini,
Oglinzi în care totul mult mai frumos se-aºterne:
Adâncii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne.
(Traducere de Alexandru Philippide)

55
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 56

II. Omul modern

Abordarea textului
1 Poemul Frumuseþea surprinde relaþia realitate-ficþiune
pornind de la principiul „artei pentru artã” (Théophile Gautier),
al autonomiei esteticului, suveranã detaºare de cotidian. Din
„codri de simboluri” poetul alege frumuseþea / femeia / iubirea /
poezia / poetul, serie tematicã sinonimã cu idealul.
z Formulaþi o opinie asupra analogiilor tematice propuse
ºi menþionaþi alte posibile teme ale textului poetic.
2 Charles Baudelaire apeleazã la un proces de substi-
tuire a identitãþii dupã principiul formulat de Rimbaud: „Eu
este un altul”.
z Identificaþi mãrcile gramaticale ºi stilistice ale eului liric
ºi motivaþi opþiunea poetului cu argumentaþie din domeniul
expresivitãþii limbajului.
3 Definirea artei / poeziei drept reflectare, „Oglinzi în
care totul mult mai frumos se-aºterne”, ºi plasarea artistului /
a poetului în categoria de „amanþi blajini”, face trimitere la
finalitatea clasicã a actului de creaþie, aceea de a idealiza /
transfigura referentul artistic din planul realului ºi de a igno-
ra orice abatere de la canonul estetic al frumosului. Poetul
simbolist transpune relaþia instituitã între cele douã instanþe
ale actului de creaþie, din planul conceptual, în planul trãirii.
z În acest sens, argumentaþi folosirea pluralului în enun-
þurile poetice, ilustrative pentru afirmaþiile de mai sus ºi co-
mentaþi în 6–10 rânduri viziunea lui Charles Baudelaire asupra
creaþiei ºi misiunii creatorului.
4 Poetul este îndrãgostit de frumuseþe, muza eternã a artei.
Selectaþi enunþurile care circumscriu relaþia creaþie-creator
în sfera erosului / anteerosului. Valorificând cunoºtinþe an-
terioare, identificaþi motive poetice livreºti / mitice care apar
ca referenþi în poezie ºi completaþi urmãtorul tabel:

Inventar al figu- Repere de interpretare a textului poetic

Elemente de Citate din
rilor de stil de
recurenþã poeticã textul poetic Semnificaþii poetice Expresivitatea limbajului
facturã simbolistã
Iubirea fãrã sfârºit: „[...] pe vecie ursiþi fãpturii mele”
Adoraþia, iubirea cu destinatar trancendent: „[...] o mutã iubire le inspirã”

Mitul Galateei 1 „un vis cioplit în stâncã” Structurã lexicalã comparativã

Vers cu structurã aforisti- Valorile timpului prezent: eternizarea

Figurã de cã, închis semantic, ex- clipei; paradox: deºi prezentul e efe-
construcþie primã concis ideea poe- merul clipei, el se identificã aici cu
ticã:........................ eternitatea artei.

„studii lungi ºi grele”

„Oglinzi”

„...lumini eterne”

5 Pornind de la ideea cã artificialul (sursã de inspiraþie simboliste ºi parnasiene, ºi valorificând informaþiile teore-
a artei clasice, formã explicitã de estetism ºi expresie tice de la rubrica „Dicþionar cultural” (paginile 65–66), de-
directã a autonomiei esteticului) este un topos2 al poeticilor monstraþi caracterul de artã poeticã al textului suport.
1
Galateea – personaj mitologic, întruchipând frumuseþea ºi puritatea femininã în Antichitate, sculpturã în fildeº a artistului Pygmalion,
care se îndrãgosteºte de propria creaþie. Afrodita, zeiþa dragostei, însufleþeºte statuia, impresionatã de iubirea sculptorului.
2 Topos (gr. topos) – loc, element, recurent în construirea viziunii artistice: temã, motor literar, imagine (de exemplu: decorul, motivele

cromatice etc.).

56
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 57
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 57

Revoluþia limbajului poetic

Aplicaþii, teme, aprofundãri

1. Pornind de la afirmaþia lui Ovidiu Drimba cã „Existã
desigur ºi un aspect etern al frumosului (sonetul Frumuseþea,
ostentativ dirijat contra idealului de frumos al anumitor
romantici)” ºi, implicit, contra retorismului romantic, redac-
taþi un eseu de 1–2 pagini în care sã prezentaþi caracteristi-
cile limbajului poetic simbolist (expresivitate, ambiguitate,
sugestie). Consultaþi rubrica „Dicþionar cultural” (paginile
17 ºi 65–66) pentru informaþii suplimentare ºi integraþi în
eseul vostru ºi rãspunsurile la urmãtoarele cerinþe:
z prezentarea a câte douã caracteristici ale simbolismu-
lui ºi ale romantismului ;
z exemplificarea acestor caracteristici pe baza textului
suport (un poem simbolist, la alegere);
z evidenþierea relaþiei dintre ideile poetice ºi mijloacele
artistice de realizare a acestora în textul suport;
z exprimarea unui punct de vedere argumentat cu
privire la semnificaþiile / mesajul poeziei.
2. Organizaþi în patru ateliere de lucru, studiaþi câte o
poezie de Ch. Baudelaire – Corespunderi, Albatrosul, Armo-
nie în amurg, Imn frumuseþii – ºi realizaþi un moment poetic
cu suport audio-vizual, urmat de prezentarea motivatã a ele-
mentelor ilustrative (imaginile pot fi de tipul panou-ex-
poziþie, colaj, prezentare powerpoint, film didactic etc.;
fundalul sonor / backgroundul acustic poate fi înregistrat sau
interpretat la un instrument de cãtre unul dintre membrii
echipei).

Repere de lecturã
z Citiþi poezii din volumul Florile rãului (1857)
z „În aceastã carte atroce mi-am pus toatã inima, toatã
duioºia iubirii, toatã religia mea (travestitã), toatã ura mea.”
(Charles Baudelaire)
z Compoziþia volumului este riguroasã: 157 de poezii
structurate în ºase cicluri: Spleen ºi ideal, Tablouri pari-
ziene, Vinul, Florile rãului, Revolta, Moartea. Cartea are
unitate tematicã: volumul prezintã experienþa tragicã a exis-
tenþei poetului damnat.
z „Un singur gând ne arde: sã dãm de ceva NOU!”
(Charles Baudelaire)
Claude Monet, Impresie, rãsãrit de soare (fragment)

Corabia-mbãtatã La Rimbaud dominanta imaginarului poetic este

viziunea ludicã, ºi anume „caracterul de joc, de
dominaþie a iluzoriului.”
(Irina Bãdescu, Scriitori francezi. Dicþionar)
de Arthur Rimbaud
Studiu de text: Arthur Rimbaud – Poetul care experimenteazã ludicul ºi „audiþia coloratã”

– fragment –
Cum lunecam pe Fluvii molatice-nainte, Purtând flamande grâne sau alb bumbac englez.
Simþii cã nu-s târâtã de niciun otgonar: Când fui, cu otgonarii, scutitã de scandaluri,
.................................................................. M-au slobozit torentele, oricum sã navighez.
Sfidam, nepãsãtoare, spintecãtori de valuri ..............................................................................

57
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 58
II. Omul modern
Furtuni mi-aghezmuirã trezirile marine
ªi-am dãnþuit mai sprintenã decât un dop pe valuri
Rostogolind cadavre, – nopþi zece ºi mai bine
Nemaidorindu-mi ochiul nãtâng al vr´unor faruri.
Mai dulce decât pruncilor acreala poamei crude,
Pãtrunse apa verde gãoacea mea de brad,
Pândind, de vin albastru ºi vãrsãturã, ude,
Cum se desprinde cârma ºi ancorele-mi cad.
..................................................................
Eu ºtiu plesnite bolþile de fulgere. ªtiu strâmbi,
ªi-ntorºi curenþi ºi spart talaz. ªtiu nopþi ce nu
Sbucnirã zori ca pe noroade de porumbi.
ªi-adeseori vãzut-am ce Omul doar crezu.
..................................................................
Eu am visat în noapte vârtejuri de zãpezi:
Sãruturi înspre ochiuri de mãri suind uºor.
Neprinsã circuirea-n auz, de seve verzi
ªi-albaºtri zori, ºi galbeni, de fosfor cântãtor.
..................................................................
ªtiþi? M-am ciocnit de necrezutele Floride
Smãlþând prin ierburi piei de pantere cu pistrui
Ce putrezesc aproape-un Leviathan1 în stuh,
ªi-n larguri calme, ape surpate din vãzduh,
Sub orizontul mãrii, spre turme vag verzui.
ªi curcubeie ca de frâne arcuite
Vãzui dospind mocirle: gigantice nãvoade
ªi depãrtãri învârtejindu-se-n cascade!
Gheþari, sidef de valuri, bolþi-jaruri, sori de-argint,
Împotmoliri hidoase în golfurile rele
Abordarea textului
1 Valorificând profesiunea de credinþã a poetului Arthur
Rimbaud: „Visam cruciade, cãlãtorii îndepãrtate, decoperiri.
Credeam în toate vrãjile”, poemul amplu Corabia-mbãtatã
propune o plimbare marinã prin locuri reale literaturizate de
autor. Poemul este însã scris de acesta „fãrã a cunoaºte mãrile ºi
þinuturile exotice care scânteie în el. S-a presupus cã aseme-
nea imagini i le-au sugerat revistele ilustrate.” (Hugo Friedrich).
Pornind de la acest paradox, identificaþi etapele cãlãtoriei
virtuale a poetului pe apele lumii. Având în vedere cã poezia
simbolistã susþine primatul imaginaþiei, iar lirica lui Rimbaud
exaltã valenþele ludice ale artei, orice propunere de traseu de
1 Leviathan – monstru marin.
58
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 58
În care, supþi de ploºniþi, ºerpi monºtri se desprind
ªi cad descolãcindu-ºi de crengi miasme grele.
Arar, de poli ºi zone sãtulã mucenicã
Vedeam, prin legãnarea ce-mi da suspinul mãrii
Ce palide ventuze ºi flori de-amurg ridicã
Spre mine, femeieºte lãsatã-ngenuncherii.
Peninsulã, pe malurile mele pendulând
Harþag strident de pãsãri bãlãi ºi gãinaþ,
Pluteam simþind prin plasa otgonului plãpând
Cum scoborau sã doarmã de-a-ndoaselea-nnecaþi.
..............................................................
Eu, liberã fumându-mi albastra-nnegurare,
Eu ce treceam prin cerul roºcat ca prin pereþi,
Ce duc dulceþuri rare oricãror buni poeþi
Mucozitãþi de-azururi ºi cruzi licheni de soare,
..................................................................
Dar nu, prea mult am plâns. Mi-s zorile leºie
ªi luna cât de cruntã-i, ºi soarele de-amar.
M-au îmbuibat iubirile de-o lâncedã beþie!
O, de-ar plesni gãoacea-mi! O, mãri înghite-m-ar!
De mai doresc vreo apã din Europa-i poate
..................................................................
Dar nu mai pot, scãldatã în lâncezeli, prelung
O, valuri! cãrãuºilor de grâne sã va fur,
Nici îngâmfãri de steaguri ºi flamuri sã strãpung,
Nici groaznice pontoane þintindu-mã, sã-ndur!
(Traducere de Ion Frunzetti)
cãlãtorie poate fi acceptatã în eventualitatea unei argumentaþii
personale. Rezolvaþi pe rând cerinþele de la punctele a. ºi b.
a. În poemul lui Rimbaud o corabie rãtãceºte pe ocea-
nele Globului. Identificaþi în versurile citate mai jos (care nu
sunt selectate în textul suport) unele locuri pe lângã care
trece nava în derivã. Completaþi liniile punctate din dreptul
citatelor cu rãspunsul pentru care optaþi:
2. „Piei Roºii beþi de chiot îi luaserã drept þinte” ..........
3. „Plecat-am! ªi peninsule desprinse de uscat / N-au
suferit harababuri mai triumfale!” .........................................
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 59
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 59

Revoluþia limbajului poetic

5. „De-atuncea mã-mbiarã verzi poame / Pe marea

lactescentã [...]” .........................
7. „Isterice, furtunile-n asalt nebun de stânci / [...] /
Astmatice Oceane sã poatã da pe brânci.”............................
13. „Zvârlitã de cicloane-n eter pustiu de zbor, / Când
nici velele Hansei1 ºi nici un Monitor2 [...]”..........................
15. „Eternã mâncãtoare de-albastre neclintiri, / Azi jelui
stãvilarele din Europa veche.”......................................
16. „Eu ºtiu arhipelagul ostroavelor stelare”...................
b. Având în vedere afirmaþia lui Hugo Friedrich cã „Plu-
tirea pe firul apei se transformã într-un dans printre furtuni ºi
mãri al corabiei descompuse, trecând pe lângã toate þãrile”,
identificaþi momentele cãlãtoriei „corabiei-mbãtate” prezentate
în fragmentul de text citat ºi completaþi tabelul de mai jos:
J.M.W. Turner, Ulise ridiculizându-l pe Polifem (fragment)

Ordinea Repere spaþiale ale cãlãtoriei

toposurilor în Citate din textul suport
marine
textul suport
1.

4.
6.

8.
9.
10.

11.
12.

14.

17.

c. Pornind de la rãspunsurile date la punctele a. ºi b.,
finalizaþi exerciþiul prin notarea traseului corabiei pe o hartã.
Pentru o rezolvare corectã, urmãriþi numerotarea secvenþe-
lor textuale de la punctul a. ºi numerotarea momentelor
cãlãtoriei de la punctul b. Ordonându-le, veþi obþine traseul
„corabiei-mbãtate” în periplul ei marin în jurul lumii.
2 Explicaþi semnificaþia titlului poeziei.
3 Selectaþi din poezia citatã seria de conotaþii poetice
care fac referire la sintagma de intitulare ºi decodaþi
semnificaþiile acestora prin raportare la tipologia figurii de
stil. În rezolvarea cerinþei, valorificaþi informaþiile prezen-
tate în rubrica „Dicþionar cultural” de la pagina 65.
4 Având în vedere varianta cã poemul se referã la o
corabie, ºi nu la eul poetic simbolizat („Cum lunecam pe
Fluvii molatice-nainte, / Simþii cã nu-s târâtã de niciun
otgonar”), iar textul este construit ca o metaforã absolutã,
transcrieþi indicii textuali (gramaticali ºi stilistici) prin care se
evidenþiazã prezenþa navei cãlãtoare. Dacã însã luãm în

1
Liga Hanseaticã – alianþã comercialã a diferitelor oraºe porturi din Nordul Europei.
2 Monitor – numele unei ambarcaþiuni.

59
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 60
II. Omul modern
Vincent Van Gogh, Peisaj marin la Saintes-Maries
Aplicaþii, teme, aprofundãri
1. Valorificând afirmaþiile lui Hugo Friedrich din citatul
critic: „A fost comparat cu Plein ciel [În largul cerului] al
lui Victor Hugo: ºi într-un caz, ºi în celãlalt, o corabie spin-
tecã cerul. Dar la Victor Hugo, multitudinea de imagini
slujeºte unui patos trivial al progresului ºi al fericirii. Pe
când Le bateau ivre [Corabia-mbãtatã] ajunge în libertatea
distrugãtoare a unui izolat ºi naufragiat”, redactaþi, în 1–2
pagini, un eseu structurat de tip paralelã, în care sã ilustraþi
tema cãlãtoriei, pornind de la textele numite în citat. În rea-
lizarea acestuia, veþi avea în vedere ºi urmãtoarele cerinþe:
z prezentarea unor principii estetice convergente ºi di-
vergente ale doctrinelor romanticã ºi simbolistã, raportate
la problematica textelor suport (de exemplu: elemente de
recurenþã poeticã, principii compoziþionale, mijloace artis-
tice, elemente specifice de expresivitate a limbajului poetic);
z exemplificarea acestor caracteristici pe baza textelor
suport;
z comentarea în paralel a modalitãþilor ilustrative ale
temei / temelor în cele douã poeme, valorificând ºi urmã-
toarele secvenþe textuale: „Zvâcnind în coaste aripi, deodatã
a zburat? / Ce uriaºã orã-n destin sunat-a oare, / Corabie sã
facã din ceaþa cãlãtoare?/ [...] / Ce-i oare-aceastã navã fan-
tasticã? E omul, / E marea rãzvrãtire de Dumnezeu legatã!”
1
Picaresc – care face referire la cãlãtorii.
60
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 60
considerare ideea cã poemul este o alegorie construitã
pornind de la relaþia de identitate om – obiect care pluteºte
(„dop pe valuri”), personificat, descifraþi semnificaþiile ab-
stracte ale reþelei de conotaþii alegorice ale cãlãtoriei.
5 În poemul picaresc1 Corabia-mbãtatã, observãm pre-
zenþa disonanþei ca expresie a contaminãrii între categoriile
estetice – frumosul ºi urâtul. Explicaþi efectul antitezei ºi ilus-
traþi-vã opiniile cu citate din textul suport.
6 Ilustraþi caracteristicile „magiei” limbajului poetic
(expresivitate, ambiguitate, sugestie) în textul suport. În for-
mularea rãspunsului, veþi avea în vedere opinia criticului Hugo
Friedrich, ºi anume cã „Poemul este de o remarcabilã corec-
titudine a versificaþiei, iar sintaxa simplã conferã mesajului
transparenþã formalã. Explozia nu are loc în sintaxã, ci în
reprezentãri.”
(Victor Hugo, În largul cerului) // „Eu, liberã fumându-mi
albastra-nnegurare, / Eu ce treceam prin cerul roºcat ca prin
pereþi, / Ce duc, dulceþuri rare oricãror buni poeþi / Mucozitãþi
de-azururi ºi cruzi licheni de soare,” (Arthur Rimbaud,
Corabia-mbãtatã);
z valorificarea în demersul de analizã a afirmaþiei
criticului Hugo Friedrich;
z exprimarea unui punct de vedere personal cu privire
la semnificaþiile / mesajul poeziilor analizate.
2. Optaþi pentru formula de rãspuns! Demonstraþi vala-
bilitatea afirmaþiilor din citatele critice, prin exemplificare
cu cel puþin douã argumente pro sau contra pentru fiecare,
selectate din textul suport:
z „Fantezia dictatorialã [a poetului Arthur Rimbaud]
nu procedeazã prin observare ºi descriere, ci într-o libertate
creativã nelimitatã.” (Hugo Friedrich)
(Argumentaþie scrisã în 5–10 rânduri)
z „Fantezia dictatorialã inverseazã ordinea spaþialã” în
cãlãtoria corabiei care „zboarã” ºi transcende sau nu spaþiul
terestru. (Hugo Friedrich)
(Argumentaþie oralã în 2–5 minute)
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 61
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 61

Revoluþia limbajului poetic

Referinþe critice
z „Afirm cã trebuie sã fii vizionar, sã te faci vizionar.
Poetul devine vizionar printr-o lungã, imensã ºi lucidã
dereglare a tuturor simþurilor. Toate formele de dragoste,
de suferinþã, de nebunie; el cautã în sine însuºi, epuizeazã
într-însul toate otrãvurile, pentru a nu pãstra decât chin-
tesenþa lor. Inefabilã torturã în care are nevoie de întrea-
ga credinþã, de întreaga-i forþã supraomeneascã. ªi în
care devine marele bolnav, marele criminal, marele bleste-
mat ºi supremul Savant ! pentru a ajunge la necunoscut.”
(Arthur Rimbaud)
z „Noi suntem în afara lumii.” (Arthur Rimbaud)
z În Corabia-mbãtatã [...] proiecþia subiectului recon-
stituie naºterea lumii drept cunoaºtere.” (Irina Bãdescu)
z „Copilul teribil al simbolismului.” (Porché)
z „Misticul în stare sãlbaticã.” (Paul Claudel)
z În poezia lui Rimbaud descoperim „asociaþii sines-
tezice provocatoare de vertij perceptiv.” (Irina Bãdescu)
z „Rimbaud n-a experimentat cititorul; n-a scris
«pentru», ci «s»-a scris.” (Irina Bãdescu)
z „Eu este un altul.” (Arthur Rimbaud)

Revoluþia limbajului poetic

Ecouri simboliste

A opta elegie 1

Rainer Maria Rilke

Studiu de text: Rainer Maria Rilke – Poetul rimelor interioare

– fragment –
Vieþuitoarele – ochi, numai ochi – cã-i nesfârºit, ºi nu-l râvneºti. Copil,
vãd ceea ce-i deschis. Doar ochii noºtri te pierzi, tãcut, în el, iar ei
sunt ca întorºi ºi astfel aºezaþi te zgâlþâie. Sau cel ce moare e.
parcã-s capcane-n jurul marii porþi. Cãci lângã moarte, moartea n-o mai vezi,
Ce-i în afarã ºtim doar din privirea cu ochii mari, de animal, priveºti afarã.
jivinelor; cãci pânã ºi pe prunc Îndrãgostiþii – celãlalt de n-ar fi,
noi îl întoarcem ºi-l silim, în urmã-i, sã le astupe vãzul – aproape sunt de asta ºi uimiþi
sã vadã-alcãtuiri, nu ce-i deschis Pe negândite li s-a relevat
ºi-adânc în animal. De moarte slobod. de dupã celãlalt... Dar peste el
Noi o vedem, doar noi. Cãci, liber, animalul nu trece nimeni, ºi e iarãºi lume.
are mereu sfârºitu-n urma lui, Întorºi cãtre fãpturi mereu, vedem
ºi-n faþã Domnul, ºi când trece, trece în ele doar, reflexu-a ce e liber,
în veºnicii, cum trece o fântânã. de noi întunecat. Sau poate-un animal
Noi nu avem nicicând, nici chiar o zi, calm ne strãbate-n liniºte, cu ochii.
în faþã, spaþiul pur, unde rãsar Asta se cheamã soartã: a sta în faþã,
la nesfârºire flori. Mereu e lume º-atâta tot, a sta, mereu în faþã.
ºi niciodatã-un nicãieri fãrã nimic, ..................................................................
cast, nepãzit, ce îl respiri ºi ºtii (Traducere de Maria Banuº)

1
Poezia este dedicatã lui Rudolf Kassner (1873–1959) — scriitor, eseist ºi filosof al culturii austriace, prieten cu Rainer Maria Rilke.

61
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 62

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 62

II. Omul modern

Abordarea textului
Caspar David
Friedrich,
Privire
deasupra
mãrii de nori
1 Transcrieþi din textul poetic patru termeni din câm-
pul semantic al privirii ºi valorificaþi apoi afirmaþiile din
citatul critic pentru a comenta, în 6–10 rânduri, relaþia reali-
tate-ficþiune în poezia citatã: „Ochiul apare, de altfel, prin
excelenþã, ca simbol al unei anumite modernitãþi. «Am o
flacãrã în ochiul drept», scrie undeva Flaubert. Secolul
suferã de o hipertrofie a simþului vederii. A vedea ºi a scrie:
relaþia dintre cei doi termeni, dat fiind gradul lor de interde-
pendenþã, poate fi divers formulatã.” (Guy Larroux)
2 Menþionaþi temele poemului ºi motivele literare prin
care acestea se particularizeazã.
3 Selectaþi din textul suport mãrcile gramaticale ºi sti-
listice ale eului liric ºi motivaþi rolul acestora, prin raportare
la tipul de lirism evidenþiat în poem.
4 Motivaþi prezenþa antitezei între fiinþe gânditoare ºi
fiinþe necuvântãtoare („vieþuitoare”) prin raportare la pro-
blematica poeziei.
5 Poemul A opta elegie (publicat în volumul Elegiile
duineze, 1923) dezbate cazuistica moralã a omului modern,
care traverseazã o stare de crizã existenþialã, concretizatã în
sentimentul tragic raportat la devenire. Omul modern trãieºte
cu ochii „întorºi”, privirea-„capcanã” nu reuºeºte sã surprin-
dã ºi sã împiedice degradarea programatã a fiinþei vinovate
prin descendenþa tragicã. Acesta viseazã doar la un „spaþiu
pur”, acel „un nicãieri fãrã nimic”, calea de acces, „marea
poartã” fiind mereu închisã. Valorificând informaþiile de mai
sus, identificaþi „argumentele” poetului pentru soluþionarea
dilemei existenþiale a fiinþei umane.
6 Interpretaþi finalul poeziei (ultimele ºase versuri) prin
corelarea acestuia cu incipitul textului.
7 Pornind de la definiþia simbolului — figurã semanticã
având o imagine concretã ºi o semnificaþie proprie, în care
se identificã, prin analogie contextualã, un sens abstract
secund —, asociaþi imaginilor poetice din textul suport repre-
zentãrile lor simbolice (de tipul: simbol, metaforã etc.), explicaþi
semnificaþiile acestora ºi notaþi concluziile în tabelul de mai
jos. În rezolvarea cerinþelor, valorificaþi informaþia teoreticã
din tabel ºi realizaþi o tipologie a simbolurilor identificate în
elegia lui Rainer Maria Rilke.

Simboluri poetice Citate din textul

Imaginea poeticã Tipologia simbolurilor
(semnificaþii) suport
„[...] Doar ochii noºtri / sunt ca întorºi Simbol convenþional: consacrat, citat, preluat
ºi astfel aºezaþi /parcã-s capcane-n din patrimoniul cultural
jurul marii porþi.”
Animalul Simbol inedit: contextual, ambiguu, deschis, pro-
libertate
„de moarte slobod” dus prin metaforizare
Simbol static: bazat pe reprezentãri spaþiale (cu
þintã spre o singurã imagine, de exemplu: cheia,
crinul, umbra, pescãruºul, cavoul etc.)
Simbol dinamic: bazat pe reprezentãri temporale
sau narative (de exemplu: cãlãtoria, zborul, scutu-
rarea florilor, rãspândirea unui parfum etc.)

8 Argumentaþi, în 5–10 rânduri, apartenenþa textului la 9 Motivaþi scrierea cu literã micã la începutul unor
estetica simbolistã. versuri (la alegere) din textul suport.

62
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 63
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 63

Revoluþia limbajului poetic

Aplicaþii, teme, aprofundãri

z Citiþi fragmentul urmãtor din poezia Dumnezeu în 1. Menþionaþi tema / temele poemului.
Evul Mediu de Rainer Maria Rilke ºi rezolvaþi cerinþele 2. Comentaþi imaginarul poetic, configurat în poemul
formulate: Dumnezeu în Evul Mediu, reliefând elemente mitice / livreºti.
ºi-au vrut sã-l aibã, jude pentru toþi, 3. Interpretaþi ultimele trei versuri, prin referire la imagi-
ºi-n urmã-i atârnarã greutãþi nea iniþialã.
/ sã-i fie piedici în ascensiune / 4. Prezentaþi semnificaþia titlului, în relaþie cu textul poetic.
...............................................
5. Motivaþi, prin evidenþierea a douã trãsãturi, aparte-
[...]Iar lui atât i-a mai rãmas,
nenþa textului la poetica simbolistã.
pe numerele-i fãrã margini
în cerc sã meargã, ºi, precum un ceas 6. Având în vedere aforismul: „Pentru cei mai mulþi
sã le însemne zilnicele munci. filosofi Dumnezeu este absolutul; pentru mistici, este lumina
Însã deodat nãprasnic s-a oprit infinit bunã; [...] pentru foarte mulþi scriitori e conceptul de
iar lumea din oraºu-nspãimântat maximã poezie; pentru toatã lumea, acest singur cuvânt
«Dumnezeu» e mai bogat decât cea mai bogatã enciclopedie.”
se-nfricoºã de glasul lui ºi-atunci, (Vasile Bãncilã), realizaþi un eseu liber (în aproximativ
lãsând resortu-n gol dezlãnþuit 10 rânduri) în care sã comentaþi viziunea poetului R. Maria
de-al sãu cadran fugind s-a-ndepãrtat. Rilke asupra relaþiei om-divinitate.
(Traducere de Liviu Bacãru)

Revoluþia limbajului poetic „Poet admirabil, Garcia Lorca nu poate con-

stitui pentru poezia românã, atât de bogatã în
imagini ºi univers miraculos, o surprizã.”
Lirica modernã (G. Cãlinescu, Impresii asupra
literaturii spaniole)

Balada somnambulã
de Federico Garcia Lorca
– fragmente –
Verde, cât de drag mi-eºti, verde, vin cu peºtele de umbrã
Verde vânt. ªi ramuri verzi Ce deschide drum luminii.
Barca peste marea verde, Vântu-l freacã în aspreala
calul, când în munþi se pierde. ramurilor lor, smochinii
Ea cu umbra-n cingãtoare ªi, montan viclean, zbârleºte
în balcon stã ºi viseazã, muntele agave acre.
pãrul verde, verde faþa, Cine va veni? De unde?
ochii de argint, ca ghiaþa. Stanã în balcon rãmasã,
................................................ verde faþa, pãrul verde,
Verde, cât de drag mi-eºti, verde, ea amare mãri viseazã.
Stele mari de promoroacã (Traducere de Teodor Balº)

63
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 64
II. Omul modern
Coordonate ale operei
z Poezia Balada somnambulã aparþine ciclului
Romancero gitano (Balade þigane), „o carte în care per-
sonajele sunt figuri ce servesc drept fundal milenar pen-
tru un riguros personaj important. Chinul, cel care
pãtrunde în mãduva oaselor, în seva arborilor ºi nu are nimic
comun cu melancolia, nici cu nostalgia, nici cu altã afecþi-
une sau durere sufleteascã, fiind un moment mai mult
nepãmântean: chin andaluz, luptã a inteligenþei pãtimaºe cu
misterul ce-o înconjoarã.” (Federico Garcia Lorca)
z Teme: iubirea / moartea / laitmotiv: verdele.
z „Rama” epicã a poemului (planul realului):
Rafael Alberti indicã drept sursã a tragismului poeziei
„un înfiorat secret, de sânge misterios.”
z Lirismul (planul transrealului): o atmosferã oni-
ricã, augmentatã de refrenul „verde, cât de drag mi-eºti,
verde”. Refrenul (laitmotiv cu ecouri de incantaþie magicã)
apare de patru ori în poem, iar de trei ori e însoþit de ver-
sul: „verde vânt ºi ramuri verzi”. Verdele paradoxal al lui
Lorca înseamnã viaþã, iubire, moarte. Refrenul este
Repere biobibliografice
Charles Baudelaire (1821–1867)
z Poet (precursor al simbolismului),
prozator, traducãtor al operei lui Edgar
Allan Poe în limba francezã ºi critic literar
controversat în epocã, a cãrui capodoperã
poeticã, Florile rãului (1857), îi va aduce
notorietate literarã, dar ºi necazurile unui proces infamant.
z Opera: Florile rãului (1857), Paradisurile artificiale
(1860), Mici poeme în prozã (1868), Arta romanticã (1868).
z Poezia lui Charles Baudelaire „e anticiparea liricii
moderne ºi a substanþei sale, pe atât de magicã, pe cât de
corozivã.” (Hugo Friedrich)
Arthur Rimbaud (1854–1891)
z Poet care duce o viaþã boemã, aven-
turier ºi prieten cu Paul Verlaine.
z Opera: Proze ºi versuri de colegiu (1864),
Poezii (redactate între anii 1869-1871, publi-
cate în 1891, 1895, 1898), Ultimele versuri
(1872), Un anotimp în infern (1873),
Iluminãri (1872-1893).
z „Arthur Rimbaud [...], poetul devenit un adevãrat mit,
reprezintã cazul unic al geniului precoce [...] care într-un
scurt rãstimp – între 16 ºi 19 ani – a dat poeziei moderne
una dintre cele mai uluitoare opere.” (Ovidiu Drimba)
64
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 64
prezent ca incipit al strofelor unde apar simboluri thanatice:
„rana ce mã taie”, „curge sângele ciºmea”, „sângerând” etc.
z Verdele, culoare fatidicã a unui univers transreal, inva-
deazã natura întreagã asimilând-o. Vântul e verde, ramurile sunt
verzi. Iubita se „înverzeºte” ºi ea („pãrul verde, verde faþa”).
Moartea este sugeratã tot de culoarea verde. Cromatica poemu-
lui e însã mai bogatã: apare roºul iubirii, albul puritãþii etc.
Referinþe critice
z „Miracolul Lorca transcende toate frontierele, inclusiv
pe acelea ale morþii. Federico a revoluþionat privirea asupra
lumii, aºa cum Picasso a fãcut-o în picturã sau Joyce în
povestire. Fascinaþia pe care o exercita el asupra tinerilor
consta în faptul cã într-o civilizaþie a zgomotului era nevoie
de o ecologie a cuvântului. ªi toate cuvintele lui Lorca sunt
«verzi», proaspete ca verdele pe care el îl iubea atât de mult.”
(Manuel Rivas)
Rainer Maria Rilke (1875–1926)
z Poet, prozator, dramaturg, eseist aus-
triac (s-a nãscut la Praga).
z Poezia: Viaþã ºi cântece (1894), Încununat
de vise (1897), Cartea imaginilor (1902), Sonete
cãtre Orfeu (1922), Elegiile duineze (1923).
zProza: De-a lungul vieþii (1898), Însemnãrile lui Malte
Laurids Brigge (1910).
z Dramaturgia: Fãrã prezent (1898).
z Eseistica: Auguste Rodin (1903).
z Rainer Maria Rilke considerã cã poetul trebuie „sã fie
o lume pentru sine ºi sã gãseascã toate în sine” ca sã recon-
figureze magia universului întreg în poezie.
Federico Garcia Lorca (1898–1936)
z Poet modernist spaniol cu influenþe ro-
mantice, simboliste, avangardiste, dramaturg,
prozator, muzician.
zOpera poeticã: Carte de poeme (1921),
Balade þigane (1924–1927), Poetul la New
York, Divanul lui Tamarit (1936).
z Opera dramaticã: Nãzdrãvana pantofãreasã, Casa
Bernardei Alba, Mariana Pineda.
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 65
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 65

Revoluþia limbajului poetic

Dic]ionar cultural
SIMBOLISMUL
Termenul simbolism, provine de la grecescul „symbolon”,
semn.
z Curent literar apãrut în Franþa (ultimele douã decenii
ale secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea) ca
reacþie la estetica parnasianã. Simbolismul promoveazã un
concept modern de poezie („arta de a simþi”), în spiritul unui
idealism neoromantic, descoperind condiþia metafizicã a
poeziei ºi esenþa ei de naturã muzicalã.
z Precursor: Charles Baudelaire; teoretician: Jean
Moréas (manifestul simbolist Le symbolisme, 1886, publicat
în suplimentul literar al ziarului Le Figaro); reprezentanþi:
Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Jules Laforgue, Maurice
Rollinat, Gustave Kahn, Arthur Rimbaud etc.
z Simbolismul se manifestã într-o varietate de ºcoli,
teorii, asocieri, mode, elementul unificator al doctrinei fiind
identificarea simbolului fie cu muzica, fie cu subconºtientul,
fie cu inefabilul etc.: simbolismul „decadent”, „impresionist”
(Paul Verlaine); simbolismul vizionar (Arthur Rimbaud);
Odilon Redon, Pegas (fragment)
simbolismul intelectualizat, ermetic (Stéphane Mallarmé) ºi
instrumentalismul, simbolismul muzical (René Ghil propune
z În simbolism se cultivã artificialul, o formã explicitã
o tehnicã de transpunere a muzicii în poezie prin folosirea
sugestiilor muzicale produse de rostirea sunetelor limbii). de estetism, ca manifestare a autonomiei esteticului („poezia
purã”, prototip al artei) ºi muzicalitatea: „Muzica înainte de
Estetica simbolistã toate” (Paul Verlaine, Arta poeticã).
z Simbolismul presupune existenþa planului suprarea- z Simbolismul propune o nouã retoricã poeticã ºi înfãp-
litãþii (visul, halucinaþiile etc.), al ideilor pure, al absolutului. tuieºte o revoluþie a limbajului: folosirea simbolului, a sines-
z Ca produs al sensibilitãþii citadine, poetul simbolist teziei, a corespondenþelor, a sugestiei, a inovaþiilor prozodice
are o structurã interioarã contemplativã, de tip refractar. El (versul liber), pentru obþinerea stãrilor vagi, fluide, muzicale
se aflã într-un permanent dezacord moral faþã de lumea exte- ºi a ambiguitãþii, principiul fundamental al limbajului poetic
rioarã, consecinþele acestui fapt fiind inadaptarea sau experi- modern.
mentarea „dereglãrii simþurilor”, care-i determinã refugiul în z Simboliºtii manifestã preferinþe pentru anumite teme
melancolie. sau motive poetice: iubirea, universurile compensatorii (visul,
z Poezia simbolistã exploreazã domeniul subconºtien-
istoria, spaþiile exotice), spleenul, boala, oraºul, natura (toamna:
tului, eul aflat în stãri de crizã existenþialã (angoasa, nevroza, ploi, degradarea materiei etc.), loc al corespondenþelor.
spleenul, apetenþa pentru morbid ºi bizar etc.).
z Temporalitatea în poetica simbolistã: actualitatea cre-
z Simbolismul dezvoltã un nou „mal du siècle”,
atorilor; manifestarea de reacþii polemice cu privire la mitul
„spleenul” (Charles Baudelaire), definit ca nemulþumire cu
progresului, prin întoarcerea la primordial (redescoperirea
privire la prezent, neîncredere în viitor, dezamãgire, dorinþã
mitologiilor antice) sau prin invocarea atemporalitãþii lumii
de evaziune din cotidianul anost.
ideilor; obsesia trecerii timpului ºi percepþia efemerului; situ-
z Spleenul genereazã, pe de o parte, blazare, pesimism,
nevrozã, depresie, sentimentul de înfrângere moralã, poetul area eului liric într-o „duratã afectivã”, subiectivã.
z Raportarea la ideologiile literare din epocã: opoziþia
fiind receptat de contemporani ca damnat (Paul Verlaine,
„poetul blestemat”); pe de altã parte spleenul inspirã ºi reacþii faþã de naturalism ºi faþã de retorismul romantic. Totuºi sim-
compensatorii (Charles Baudelaire, „spleen ºi ideal”), ºi anu- bolismul are puncte de convergenþã cu „romantismul înalt”
me, tema ascensiunii spre ideal, elevaþia spre un „empireu”, (visul, idealitatea lumii, muzicalitatea versurilor etc.) ºi de
obsesia de „excelsior”, elanul creator, care par a învinge inerþia, asemenea, cu parnasianismul (poezie descriptivã, impersonalã
blazarea. care cultivã artificialul).

65
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 66
II. Omul modern
Retorica simbolistã, revoluþie a limbajului poetic
„A numi un obiect înseamnã a suprima trei din patru pãrþi
plãcerea poemei, fãcutã din fericirea de a ghici încetul cu înce-
tul. Sã-l sugerezi este visul, sã-l evoci încetul cu încetul pentru
a crea o stare sufleteascã.” (Stéphane Mallarmé)
z Sinestezia: procedeu artistic de asociere spontanã a
senzaþiilor de naturã diferitã, prin transpunerea acestora în
imagini poetice inedite, care sugereazã o perturbare a
simþurilor cu deschidere cãtre suprarealitate. De exemplu,
asocierea între sunet-culoare-parfum: „Parfum, culoare, sunet
se-ngânã ºi-ºi rãspund” (Charles Baudelaire, Corespunderi);
„audiþia coloratã” (Arthur Rimbaud, Vocale).
z Simbolul: nu este o figurã de stil în sens tradiþional, ci
este un mijloc de a transmite, de a comunica semnificaþii.
Simbolul existã printr-o analogie între douã planuri: al obiec-
tului concret (imagine ºi sens) ºi al semnificaþiei secunde,
abstracte la care el trimite. Pentru cã nu i se poate asocia o
singurã semnificaþie, rãmâne fundamental ambiguu.
z Corespondenþa. Corespondenþele senzoriale se sta-
bilesc între fenomenele perceptibile ale lumii sau stabilesc
legãtura între lumea accesibilã simþurilor ºi transcendent.
z Sugestia: este o modalitate poeticã de exprimare a cores-
pondenþelor prin cultivarea senzaþiilor (coloristice, muzicale,
olfactive, tactile etc.).
z Ambiguitatea limbajului poetic: secvenþele poetice pro-
duc sensuri inedite prin: nedeterminare (folosirea pronumelor
ºi adverbelor nehotãrâte, a substantivelor nearticulate, utili-
zarea elipsei etc.); prin conceptualizare; prin fragmentarism
(elipsa amplificatã, principiu de construcþie a textului care
constã în suprimarea conexiunilor explicite între imagini);
prin metaforizare; sau prin simbolism fonic (aliteraþiile, muzi-
calitatea ritmului) .
z Inovaþii formale: experimente metrice ºi ritmice: versul
scurt, bisilabic ºi monosilabic; versul amplu, 17–18 silabe;
ingambamentul; versul liber: suprimarea parþialã a rimei pe
principiul armoniei ritmice.
z Parnasianismul. Termenul provine de la Parnas (mito-
logia greacã), muntele pe care i se aduceau ofrande lui
Apollo ºi muzelor. Curent poetic apãrut în Franþa, la mijlocul
secolului al XIX-lea, ca reacþie la romantism. Se caracteri-
zeazã prin lirismul obiectivat (atitudine impersonalã), idealul
de perfecþiune, cultul formei. Principiul „artã pentru artã”
e formulat de Théophile Gautier. Temele poeziei: mitologia,
civilizaþiile strãvechi, natura primordialã ºi cea exoticã, arta,
obiectele de lux. Versul parnasian se distinge prin rigoarea sa
canonicã, prin expresia cizelatã. Se cultivã poezia cu formã
fixã (sonet, rondel).
66
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 66
Interferenþe: Simbolismul – „Poezia” muzicii...
z Simbolismul literar apare odatã cu miºcarea impresio-
nistã din muzica ºi din pictura francezã.
z Contactul cu pictura impresionistã ºi cu poezia sim-
bolistã determinã inovaþii în domeniul muzicii. Triumful sen-
zaþiei, notaþia rapidã a impresiei, libertatea de exprimare,
sonoritãþile inedite ale poeziei, cromatica exuberantã din
picturã, formulele îndrãzneþe de expresie etc. vor exercita o
puternicã influenþã asupra muzicienilor impresioniºti. Odatã
cu inovaþiile propuse de impresionism, claritatea ºi eleganþa,
calitãþi specifice muzicii franceze clasice, sunt reactualizate
în expresia muzicalã din creaþiile lui Achille Claude Debussy
ºi din cele ale lui Maurice Ravel, exponenþii noii orientãri
muzicale de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul
secolului al XX-lea. Debussy ºi Ravel, contrar romantismu-
lui confesiv ºi exuberant, compun o muzicã subtilã, care ilus-
treazã impresii profunde generate de trãirile sufleteºti.
z Achille Claude Debussy (1862–1918)
Compozitor impresionist francez.
Opere reprezentative: Balada lunii (1879), Preludiu la
dupã-amiaza unui faun (1894), Pelléas ºi Melisande (operã,
1893–1902), Nocturnele (1897–1899), Marea (1903–1905),
Studii pentru pian (1915).
z Maurice Ravel (1875–1937)
Compozitor francez ºi pianist din perioada impresionistã.
Opere reprezentative: ªeherezada (1897), Rapsodia
spaniolã (1907), Ora spaniolã (1907–1909), Daphnis ºi
Chloe (balet, 1909–1912), Bolero (balet, 1928).
IMPRESIONISMUL
z Curent artistic (1875–1925) denumind forma de artã
care îºi propune sã exprime impresiile fugare, senzaþiile vagi,
nuanþele cele mai fine ale sentimentului, inefabilul clipei
unice. Este denumit „impresionism” dupã tabloul lui Claude
Monet „Impresie, rãsãrit de soare” (1874), prezent ºi în ma-
nualul nostru la pagina 57. Pictorii impresioniºti renoveazã
pictura europeanã prin diviziunea tonurilor, amestecul culo-
rilor, umbrele colorate, renunþarea la contururi, la detalii pre-
cise, pentru a se axa pe reflexele luminii ºi variabilitatea
acesteia în atmosferã.
z În muzicã, se caracterizeazã prin marea libertate a
formelor ºi prin lãrgirea cadrului tonal, iar în picturã (pictori:
Monet, Degas, Renoir, Cézanne, Sisley), prin renunþarea la
contururile precise, la detalii, la clarobscur, pentru redarea
sugestivã a luminii.
z În literaturã, nu are mare ecou, fiind apropiat de sim-
bolism prin predilecþia pentru vag ºi nuanþã, prin tentativa de
a surprinde sentimentul fluid, în stare nãscândã.
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 67
Aplicaþii, teme, aprofundãri
z Pentru valorificarea informaþiilor de la rubrica
„Dicþionar cultural” (pagina 65), organizaþi în cadrul orei
de literaturã universalã o audiþie a unor piese muzicale din
creaþia lui Claude Debussy ºi / sau a lui Maurice Ravel.
1. Citiþi poemul lui Stéphane Mallarmé, Dupã-amiaza
unui faun ºi ascultaþi Preludiu la dupã-amiaza unui faun
de Claude Debussy. Identificaþi la nivel tematic, ºi nu
numai, puncte de convergenþã între cele douã manifestãri
artistice care sã argumenteze sintagma „poezia” muzicii
impresioniste. Pentru rezolvarea cerinþei, utilizaþi si infor-
maþiile de la rubrica „Dicþionar cultural” (paginile 65–66).
2. Pornind de la citatul: „Arta versurilor este arta mu-
zicii” (Alexandru Macedonski) ºi raportându-vã la textele
suport propuse în cadrul acestui modul tematic, realizaþi,
în 10-15 rânduri, un eseu în care sã argumentaþi pro sau
contra afirmaþiei poetului român.
STUDIU DE CAZ
LIRICA MODERNÃ
z Investigaþie: Poezia simbolistã, premisã a liricii
moderne
z Documentarea ºi planificarea activitãþii: lectura
individualã (domenii: teorie literarã, criticã literarã, opere
literare simboliste); modalitãþi alternative de informare
(surse IT / Internet); dezbatere.
z Aplicaþie: Simbolismul francez; opera unor poeþi din
secolul al XX-lea, asupra cãrora se remarcã influenþe ale
esteticii simboliste.
Problematica activitãþii de investigare
z Bibliografie criticã: Hugo Friedrich, Structura liricii
moderne, Bucureºti, Editura Univers, 1998; Alain Vaillant,
Poezia. Iniþiere în metodele de analizã a textelor poetice,
Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1998; Zina Molcuþ,
Simbolismul european, vol. I, Bucureºti, Editura Albatros,
1983; Scriitori francezi (dicþionar), Bucureºti, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1978.
z Concepte operaþionale: modernism, mutaþia valorilor
estetice, sincronism, poezie liricã, simbolism, parnasianism,
categoria absurdului, ludicul etc.
z Sugestii tematice
Lirica modernã începe cu Baudelaire, iar „ceva funda-
mental nou lirica secolului al XX-lea nu mai aduce, oricât
de însemnate ar fi calitãþile unora dintre poeþii care îi
aparþin.” (Hugo Friedrich)
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 67
Revoluþia limbajului poetic
Armand Guillaumin, Sena la Charenton
z Referenþi: Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud,
Stéphane Mallarmé, Alexandru Macedonski (secolul al
XIX-lea); Guillame Apollinaire, Federico Garcia Lorca,
Paul Valéry, T.S. Eliot, Ion Barbu, Lucian Blaga etc. (seco-
lul al XX-lea)
z Trãsãturile liricii moderne dupã Hugo Friedrich:
disonanþã, depersonalizare, dezumanizare, abstracþiune,
fantezie dictatorialã, obscuritate, poezia alogicã, magia
limbajului etc.
z Informaþii suplimentare
z „Noþiunea [de modernism] se aplicã tuturor curen-
telor ºi tendinþelor inovatoare din istorie.” (Adrian Marino)
z Modernismul în poezie este o direcþie literarã eclec-
ticã în care sunt asimilate ideologiile literare de dupã 1880:
simbolismul ºi parnasianismul etc.
z Modernismul este un produs al mutaþiei valorilor
estetice ºi al sincronizãrii literaturii cu problematica omu-
lui modern. Inovaþia este cultivatã la nivelul ideaticii ºi al
discursului poetic.
z Poezia este conceputã ca mijloc de cunoaºtere alter-
nativã la cunoaºterea de tip raþional ºi îºi propune progra-
matic sã ilustreze problematica omului modern (alienat).
Pentru omul modern, existenþa ºi-a pierdut semnificaþiile
profunde ºi este perceputã ca fiind absurdã. Premisele
acestei atitudini sunt: Primul Rãzboi Mondial, tehnicizarea,
progresul material etc., iar consecinþele: involuþia în plan
67
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 68

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 68

II. Omul modern

psihologic ºi moral, criza omului modern (stare care îºi are
originea în „boala secolului” romantic ºi în spleenul sim-
bolist), conºtiinþa tragicã, dominatã de stãri contradictorii,
spiritul negativist (secolul al XX-lea stã sub semnul profeþi-
ilor negative), protestatar, care se experimenteazã prin
„greaþã existenþialã” (J.P. Sartre), o reacþie polemicã la
amoralitate ºi la cinism.
z Criza omului modern este dublatã de o crizã a creaþiei,
o crizã a operei ca structurã: cultul operei neîncheiate, neor-
ganizate, al operei deschise.
z Modernismul presupune ºi existenþa unui spirit critic
acerb. Apare „conºtiinþa de sine a literaturii”, autorul modern
este, simultan, creator ºi teoretician. De exemplu, eseurile
lui Edgar Allan Poe, ale lui Charles Baudelaire etc.
z Repere de lecturã:
Podul Mirabeau
de Guillame Apollinaire
– fragment –
Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin
Ca ºi dragostea noastrã
Sã-mi amintesc cã orice-alin
Venea târziu, doar dupã chin
Bate ora-n alt tãrâm,
Zile, nopþi trec, eu rãmân
Stãm mânã-n mânã, ochi în ochi cu-ardoare
Privindu-ne pe când
În undã, sub arcada acestor mâini rãsare
Un cer cu veºnice priviri tremurãtoare
Bate ora-n alt tãrâm,
Zile, nopþi trec, eu rãmân
.......................................................
(Traducere de Vasile Nicolescu)
Guillame Apollinaire
(1881–1918)
z Poet modernist francez (influenþe romantice ºi sim-
boliste), prozator ºi eseist, permanent în cãutarea unei noi
estetici poetice.
z Creator al unui limbaj poetic original, în forme simple,
realizând adevãrate „miracole de ingenuitate” (André Gide).
z Suprimarea punctuaþiei, abandonarea compoziþiei
clasice, „poemul-conversaþie” (Caligrame), ludicul, poezia
citadinã, lirismul vizual: cuvintele iau diferite forme (ini-
mã, oglindã, cravatã, fântânã artezianã etc.), „desenând”
poezia.
z Repere ale operei poetice: Alcooluri (1913), Caligra-
me (1918), (volume publicate postum) Existã, Poeme pentru
Lou, Poeme pentru Madeleine, Poeme regãsite.
z Poemul Podul Mirabeau a fost publicat în volumul
Alcooluri (1913); specia literarã: meditaþie elegiacã / idilã;
tema: efemerul existenþial datorat neîmplinirii erotice (pre-
text: iubirea neîmplinitã pentru pictoriþa Marie Laurencin) /
trecerea ireversibilã a timpului etc.
z Strofa I: eul liric trãieºte cu acuitate opoziþia trecãtor /
peren atunci când porneºte sã recupereze trecutul pierdut,
astfel încât iluzoriul amintirii devine singurul rai posibil.
Podul simbolizeazã legãtura dintre cele douã laturi antitetice
ale existenþei, efortul lor spre unitate, ºi este martorul iubirii
pierdute, iubire care a trecut lin ca ºi apa: „Sub podul Mira-
beau, Sena se unduie lin / Ca dragostea noastrã / Sã-mi amin-
tesc cã orice-alin / Venea târziu, doar dupã chin”. Toatã poe-
zia e construitã pe acest paralelism.
z Strofa a II-a: mâinile îndrãgostiþilor se unesc într-un
gest de adoraþie (imaginea ne duce cu gândul la sculptura
Catedrala de Auguste Rodin), ca ºi arcuirea podului peste
Sena secularã: „În undã, sub arcada acestor mâini rãsare /
Un cer cu veºnice priviri tremurãtoare.” Refrenul poeziei
reitereazã tema timpului, mereu în defavoarea omului, a
îndrãgostitului solitar: „Bate ora-n alt tãrâm / Zile, nopþi trec,
eu rãmân”.
z Strofa a III-a: iubirea trece ca ºi undele râului, sfârºitul
ei readuce în actualitate platitudinea existenþei. Speranþa
însã nu moare, ea dã sens unei vieþi, aparent fãrã niciun
scop imediat: „Iubirea se duce / ªi viaþa lentã ne pãtrunde”.
z Strofa a IV-a: viaþa lipsitã de iubire se îndreaptã im-
placabil „spre-un alt destin”. Fiecare amor îºi trãieºte clipa
de extaz sau declin, apoi trece.
z La nivel stilistic, remarcãm deschiderea textului poetic
prin suprimarea unor semne de punctuaþie, procedeu funda-
mental al poeticii lui Apollinaire, engambamentul, mãsura
variabilã a versurilor, refrenul poetic etc.
z Poetului „îi sunt de ajuns douã cuvinte sã creeze o
atmosferã: cotidianul, banalul, tema uzatã se transfigureazã;
misterul care rezidã în ele retrãieºte ºi totuºi, ceea ce au ele
patetic, în loc sã se risipeascã se concentreazã, devine mai
omenesc: nicio frazã nu e atât de ºubredã sã nu parã rostitã
pentru eternitate.”
(Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism)

68
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 69
ESTETICA SIMBOLISTÃ (secolul al XIX-lea – prima jumãtate a secolului al XX-lea), PREMISÃ A LIRICII MODERNE
„[...] Poetul nu trebuie sã enunþe realitatea, ci s-o simbolizeze, adicã sã suscite, prin mijloacele specifice poeziei,
o impresie analogã aceleia produse de realitate.”(Alain Vailant)
CADRUL ISTORIC
De la 1870 – pânã în preajma
Primului Rãzboi Mondial
Franþa: Napoleon al III-lea; (1871)
Comuna din Paris
Anglia: expansiunea colonialã: Africa de
Sud, India etc.
Rusia: rãzboaiele ruso-turce
Germania: a apãrut ca stat în 1871;
anterior, dominaþia Prusiei în Europa
Statele Unite ale Americii: 1861 – Rãz-
boiul civil; 1865 – abolirea sclaviei
Marile Puteri ale lumii îºi împart sferele
de influenþã pe Glob, iar Germania este
exclusã din calculele acestora. Acest fapt
este premisa izbucnirii Primului Rãzboi
Mondial (1914–1918).
CADRUL CULTURAL
CADRUL CULTURAL
Pictura; Muzica
Simbolismul este un curent literar ºi ar-
tistic de dimensiune europeanã, premi-
sã a liricii moderne, care se manifestã
cu precãdere în poezie, dar ºi în picturã
(de exemplu: Paul Gauguin, George
Frederick Watts, Pierre Puvis de
Chavannes, Henri Fantin-Latour, Gus-
tave Moreau, Odilon Redon etc.), sculp-
turã (Auguste Rodin) sau în muzicã
(Richard Wagner, Claude Debussy,
Maurice Ravel).
Filosofia
Arthur Schopenhauer (1788-1860)
Friedrich Nietzsche (1844-1900)
Critica literarã
Rémy de Goncourt
Félix Fénéon
ªtiinþele
Medicinã: Louis Pasteur, Joseph Lister
Biologie: Charles Darwin (evoluþionismul)
Fizicã: Albert Einstein
Psihologie: Sigmund Freud (psihanaliza)
„Toate marile teme ale simbolismului:
Necunoscutul, Absolutul, Infinitul, Ide-
alitatea, Eternitatea, Principiile sau
Elementele, Invizibilul ºi Impalpabilul
nu înseamnã decât faþetele diferite ale
unei impresionante deschideri.”
(Zina Molcuþ)
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 69
Recapitulare
PRINCIPIILE ESTETICE LITERATURA
Programe estetice Poezia simbolistã
Franþa: Jean Moréas, Simbolismul (1886); René Ghil, Tra- Franþa: C. Baudelaire, Florile rãului; Stéphane
tatul despre verb (1886); Stéphane Mallarmé, Divagaþii (1897) Mallarmé, Dupã-amiaza unui faun; P. Verlaine,
Germania: Stefan George, Credem în renaºterea strãlu- Poeme saturniene; A. Rimbaud, Un anotimp în
citã a artei (1892) infern
Miºcare literarã cu o varietate de manifestãri, elementul Anglia: G.A. Moore, Poeme pãgâne; W.B. Yeats,
unificator fiind identificarea simbolului fie cu muzica, fie Rãtãcirile lui Oisin
cu subconºtientul, fie cu inefabilul etc. Germania: S. George, Imnuri, Pelerinaje, Algabal
Austria: R.M. Rilke, Elegiile duineze
Se cultivã muzicalitatea interioarã, programaticã a versu- Italia: G.D´ Annunzio, Elegii romane
rilor: „Muzica înainte de toate” (Paul Verlaine, Arta poe- Rusia: V. Soloviov, Versuri; K. Balmont, Sub cerul
ticã); „Simbolismul merge mânã-n mânã cu o concepþie nordului
muzicalã despre poezie.”(Alain Vaillant); artificialul, o Statele Unite ale Americii: W. Whitman, Fire de
formã explicitã de estetism ca manifestare a autonomiei iarbã
esteticului în poezia purã, prototip al artei. Poezia sim-
bolistã exploreazã domeniul subconºtientului, eul aflat în
stãri de crizã existenþialã care determinã refugiul acestuia
Proza simbolistã
în melancolie.
Romanul
Simboliºtii manifestã preferinþe pentru anumite teme sau O. Wilde, Portretul lui Dorian Gray; J. Joyce,
motive lirice: iubirea (univers compensatoriu, vis, reverie), Portret al artistului în tinereþe, Ulise ; P. Valery,
tulburãri afective, boala, oraºul, natura (toamna: ploi, de- O searã cu domnul Teste; R. Dehmel, Doi oameni
gradarea materiei), loc al corespondenþelor. (roman în versuri); G.D´ Annunzio, Inocentul;
Simbolismul dezvoltã un nou „mal du siècle”, „spleenul” M. de Unamuno, Pace în rãzboi
(Charles Baudelaire), definit ca nemulþumire cu privire la
prezent, neîncredere în viitor, dezamãgire, dorinþa de eva-
ziune din cotidianul anost. Proza scurtã
Ipostaze ale eului liric: produsul unei sensibilitãþii citadine, C. Baudelaire, Paradisurile artificiale
contemplativ, refractar, inadaptat, blazat, pesimist, depresiv, M. de Unamuno, Trei nuvele exemplare
nevrotic. Jean Moréas, Schiþe ºi amintiri
Temporalitatea în poetica simbolistã: actualitatea creato-
rilor, sfârºitul secolului al XIX-lea; manifestarea de reacþii Eseistica
polemice cu privire la mitul progresului, prin întoarcerea Franþa: P. Valery, Introducere în metoda lui
la primordial (redescoperirea mitologiilor antice) sau prin Leonardo da Vinci
invocarea atemporalitãþii lumii ideilor; obsesia trecerii Anglia: W.B. Yeats, Idei despre bine ºi rãu
timpului ºi percepþia efemerului; situarea eului liric într-o Spania: M. de Unamuno, În jurul purismului
„duratã afectivã”, subiectivã. Austria: R.M. Rilke, Auguste Rodin
Simbolismul propune o nouã retoricã poeticã ºi înfãptu-
ieºte o revoluþie a limbajului: folosirea simbolului, a Dramaturgia simbolistã
sinesteziei, a corespondenþelor, a sugestiei, a inovaþiilor
Anglia: O. Wilde, Importanþa de a fi onest
prozodice (versul liber), pentru obþinerea stãrilor vagi, flu-
Belgia: M. Maeterlinck, Pasãrea albastrã
ide, muzicale ºi a ambiguitãþii, principiul fundamental al
Italia: G.D´ Annunzio, Gioconda
limbajului poetic modern.
Germania: R. Dehmel, Semenul
Raportarea la ideologiile literare din epocã: simbolismul e
opus naturalismului, retorismului romantic, dar are puncte
de convergenþã cu romantismul (prin cultivarea visului, a Miºcarea poeticã simbolistã apare ca expresie a
idealitãþii lumii, a muzicalitãþii limbajului) ºi cu par- spiritului de frondã ºi a manifestãrilor poeþilor
nasianismul (poezie descriptivã, impersonalã, care cultivã studenþi, care se autointituleazã hirsuþi, indiferenþi,
artificialul). zutiºti, decadenþi etc.
69
MODUL 4.qxd 14.08.2007 10:57 Page 70
Test de evaluare
REVOLUÞIA LIMBAJULUI POETIC
z Citiþi fragmentul din poezia Toamnã de
Rainer Maria Rilke (traducere de Alexandru
Philippide) ºi rãspundeþi cerinþelor formulate.
Cad frunzele, cad de departe, parcã
s-ar veºteji în cercuri grãdini îndepãrtate;
cu gesturi de negare cad mereu.
ªi cade-n nopþi adânci pãmântul greu
Noi toþi cãdem. Mâna de colo cade.
..............................................
Dar este Unul care þine-n mânã
cãderea asta, nesfârºit de blând.
de lângã stele în singurãtate.
Informaþii bibliografice recomandate pentru studierea modulului ºi pentru studiile de caz
Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, vol. 1–2,
Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Ed. Vestala, 1998.
Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei, vol. 1–10,
Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Vestala, 1998–2004.
Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, Bucureºti, Editura
Univers, 1998.
Zina Molcuþ, Simbolismul european, vol. I, Bucureºti,
Editura Albatros, 1983.
Poezia simbolistã româneascã, Antologie, introducere,
70
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 70
1. Selectaþi din versurile citate patru termeni / sintagme
din câmpul semantic al morþii. 8 puncte
2. Alcãtuiþi câte un enunþ în care cuvântul unu sã aibã
sens denotativ, respectiv, sens conotativ. 8 puncte
3. Motivaþi scrierea cu literã micã la începutul ultimului
vers al poeziei. 8 puncte
4. Precizaþi douã teme poetice în textul suport. 8 puncte
5. Menþionaþi douã motive literare simboliste prezente în
textul citat. 8 puncte
6. Prezentaþi douã particularitãþi ale descrierii artistice în
poezie. 8 puncte
7. Identificaþi patru figuri de stil diferite utilizate de
Rainer Maria Rilke în poemul Toamnã. 8 puncte
8. Numiþi douã valori expresive ale recurenþei verbului
a cãdea. 10 puncte
9. Demonstraþi apartenenþa textului poetic la ideologia
simbolistã cu argumente din sfera ideaticii textului ºi
a expresivitãþii limbajului poetic. 14 puncte
10. „Artistul nu trebuie sã-ºi facã un crez din reprezen-
tarea întocmai a realitãþii, ci sã o interpreteze, sã facã
o sintezã a acesteia”, spunea Gauguin, unul dintre
reprezentanþii simbolismului în picturã.
z Demonstraþi, într-un eseu de 10–15 rânduri, cã afir-
maþia lui Gauguin se înscrie în ideologia simbolistã.
Referiþi-vã ºi la imaginea din acestã paginã.
10 puncte
(Din oficiu: 10 puncte)
Paul Gauguin,
Un copac mare la picioarele muntelui
(fragment)
dosare critice, comentarii, note ºi bibliografie de Rodica
Zafiu, Bucureºti, Editura Humanitas, 1996.
Vladimir Streinu, Studii de literaturã universalã, capitolul
Poezia purã, Bucureºti, Editura Univers, 1973.
Albert Thibaudet, Fiziologia criticii, capitolul Poezia lui
Stéphane Mallarmé, Bucureºti, Editura pentru Litera-
turã Universalã, 1966.
Alain Vaillant, Poezia. Iniþiere în metodele de analizã a tex-
telor poetice, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1998.
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:00 Page 71
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 71

ABISUL INTERIOR

Creatori ºi creaþii reprezentative

Teorie ºi critica literarã

z Franþa: Henri-Louis Bergson, Duratã ºi simulta-
neitate; Marcel Proust, Împotriva lui Sainte-Beuve;
R.-M. Albérès, Istoria romanului modern; Gaston
Bachelard, Eseuri asupra cunoaºterii imediate,
Psihanaliza focului; Gilbert Durand, Structuri
antropologice ale imaginarului, Figuri mitice ºi
chipuri ale operei. De la mitocriticã la mitanalizã;
Charles Mauron, De la metaforele obsedante la
mitul personal; Georges Poulet, Studii despre
timpul omenesc, Metamorfozele cercului; Jean
Starobinski, Relaþia criticã; Jean Ricardou, Noi
probleme ale romanului
z Austria: Sigmund Freud, Scrieri despre literaturã
ºi artã
z Anglia: Virginia Woolf, Eseuri
z Rusia: F.M. Dostoievski, Jurnalul unui scriitor,
Scrisori; Viktor ªklovski, Despre prozã, Învierea
cuvântului; Mihail Bahtin, Problemele poeticii lui
Dostoievski; Roman Jakobson, Eseuri de lingvisticã
Prozã
structuralã
z Franþa: Marcel Proust, În cãutarea timpului pierdut
z Italia: Salvatore Battaglia, Mitografia personajului
z Anglia: James Joyce, Portretul artistului în
z Statele Unite ale Americii: Malcolm Bradbury,
tinereþe, Ulise; Oscar Wilde, Portretul lui Dorian
Romanul american modern; Peter Con, O istorie a
Gray; Virginia Woolf, Valurile, Spre far
literaturii americane
z Rusia: F.M. Dostoievski, Crimã ºi pedeapsã,
Idiotul, Fraþii Karamazov
z Statele Unite ale Americii: F. Scott Fitzgerald,
Blândeþea nopþii, Marele Gatsby; William Faulkner,
Zgomotul ºi furia

Dramaturgie
z Italia: Luigi Pirandello, Henri al IV-lea, ªase
personaje în cãutarea unui autor
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:00 Page 72
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 72

ABISUL INTERIOR
„Aºa cum «teologia negativã» nu îl descrie
pe Dumnezeu decât definind ceea ce nu este
Dumnezeu, Dostoievski sugereazã sufletul

Fraþii Karamazov omenesc prin negaþie, prin «abis», prin

carenþã, prin neliniºte, fãcând ca omul sã se
zbatã în tot ceea ce nu este expresia veri-
tabilã a sufletului sãu: erorile sale, crimele
sale, exaltarea sa, neputinþa sa”.
de Feodor Mihailovici Dostoievski (R.-M. Albérès, Istoria romanului modern)

Studiu de text: Din partea autorului (Text de doctrinã literarã) – fragment –

„În momentul acesta, când mã pregãtesc sã aºtern pe hârtie viaþa eroului meu, Alexei Feodorovici Karamazov, mã
simt oarecum încurcat, ºi iatã de ce: deºi spuneam cã este eroul romanului meu, îmi dau seama cã Alexei Feodorovici
nu e nici pe departe ceea ce se cheamã un om mare; mã aºtept, deci, sã mi se punã o seamã de întrebãri inevitabile,
bunãoarã: «Prin ce poate fi atunci remarcabil Alexei Feodorovici, de vreme ce l-ai ales eroul dumitale? Ce a fãcut? Cine
îl cunoaºte ºi prin ce s-a fãcut el cunoscut? De ce eu, cititor, trebuie sã-mi pierd vremea cercetând împrejurãrile vieþii
lui?» [...] Pentru mine este într-adevãr un om cu totul deosebit, dar am cele mai mari îndoieli cã voi reuºi sã-l conving
de acest lucru pe cititor. Greutatea constã în faptul cã Alexei Feodorovici este, poate, un aºa-numit om de acþiune, dar
care se manifestã într-un fel destul de vag, de nedefinit.”
(Traducere de Ovidiu Constantinescu ºi Isabela Dumbravã)

1 Voi, cititorii, aþi înþeles de ce Dostoievski l-a ales pe
cel mai mic dintre Fraþii Karamazov ca protagonist?
Formulaþi rãspunsuri la întrebãrile Din partea autorului care
pun în discuþie statutul personajului modern, eroul prozei de
analizã psihologicã.
2 Raportaþi opþiunea scriitorului realist pentru eroul
care „nu e nici pe departe ceea ce se cheamã un om mare” la
cea a prozatorului romantic pentru eroul excepþional ºi
exprimaþi-vã preferinþa pentru unul dintre cele douã tipuri de
personaje. Motivaþi.

Referinþe critice
z „O dramã spiritualã se naºte chiar din incoerenþa
dramei psihologice, din reacþiile personajului, din izbuc-
nirile lui iraþionale. Astfel, pentru prima oarã romanul
evocã (Fraþii Karamazov, n.n.) ceea ce este dincolo de viaþa
realã, psihologicã, socialã, istoricã, banalã, fãrã a recurge
în acest scop la o imagisticã pioasã, la mituri, la
miraculos sau la o idealizare.” (R.-M. Albérès)
*
z „Nu numai subiectul romanului este important
pentru cititor, dar ºi o oarecare cunoaºtere a sufletului
omenesc (a psihologiei) pe care orice autor este îndrep-
tãþit sã i-o pretindã cititorului.”
(Dostoievski)

Vladimir Makovski, Petrecerea de searã (fragment)

72
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:00 Page 73
Coordonate ale operei
z Considerat de Dostoievski însuºi capodoperã a
creaþiei sale, romanul Fraþii Karamazov este un roman total,
care reuneºte observaþia socialã ºi psihologia abisalã (son-
darea straturilor conºtientului, subconºtientului ºi incon-
ºtientului), problematica moralã ºi filosofia existenþialistã,
dilema religioasã ºi pe cea eroticã, realitatea ºi fantasticul,
epopeicul ºi anecdoticul.
z „Romanul Fraþii Karamazov a fost plãnuit de autorul
lui încã din 1870, în timpul unei cãlãtorii în Germania, la
Dresda. [...] Este cronica unor întâmplãri dintr-un mic
oraº de provincie, în care este folositã schema naturalistã
a povestirii despre o familie în douã generaþii, ca ºi ideea,
de aceeaºi provenienþã, a ereditãþii. Este povestea unui
paricid împotriva bãtrânului destrãbãlat, avar ºi cinic,
Feodor Karamazov. Fiii lui, impulsivul Mitea ºi scepticul
blazat Ivan, ca ºi Smerdiakov, fiul natural care trãieºte ca
servitor în casa tatãlui sãu, îl urãsc deopotrivã pe bãtrân,
Studiu de text: Fraþii Karamazov — Partea întâi. Capitolul întâi
Istoricul unei familii oarecare
– fragment –
Aleksei Feodorovici Karamazov era cel de-al treilea fiu al
lui Feodor Pavlovici Karamazov, un moºier de la noi din
gubernie1, a cãrui moarte tragicã, survenitã în împrejurãri
misterioase exact acum treisprezece ani – dar despre asta o sã
am prilejul sã vorbesc mai pe larg ceva mai încolo – stârnise
la un moment dat oarecare vâlvã în jurul numelui sãu (aºa se
ºi explicã faptul cã lumea îºi mai aducea ºi acum aminte de
el). Deocamdatã mã voi mulþumi sã vã spun doar cã acest
«moºier» (cum i se zicea, deºi, în toatã viaþa lui, aproape cã
n-a locuit la el, la moºie) era un personaj ciudat; totuºi, ca tip
omenesc, nu constituia deloc o excepþie: Feodor Pavlovici nu
era numai o canalie ºi un desfrânat, dar, în acelaºi timp, ºi un
om absurd; trebuie sã adaug însã cã fãcea parte din acea
categorie de inºi care, oricât de absurzi ar fi, se pricep de
minune sã-ºi aranjeze afacerile patrimoniale, singurul lucru
pare-se la care se pricep cu adevãrat. Aºa, bunãoarã, Feodor
Pavlovici îºi începuse cariera fãrã sã aibã mai nimic, fiindcã
moºia lui era destul de sãracã: se ducea pe la mesele altora,
1
gubernie — unitate teritorial-administrativã în vechea Rusie.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 73
Abisul interior
deºi sau tocmai pentru cã sunt stãpâniþi de unele din tarele
paterne. Numai fiul cel mai mic, Alioºa, crescut sub influenþa
stareþului Zosima, este liber de moºtenirea fatalã a caracterului
tatãlui. Totul contribuie sã producã urã ºi vrajbã în familia
Karamazov. Bãtrânul Feodor ºi fiul lui, Mitea, o iubesc deopo-
trivã pe capricioasa Gruºenka. Ivan o iubeºte pe frumoasa ºi
mândra Katerina, logodnica respinsã a lui Mitea. Este ca un
viespar de porniri impulsive, rãsãrite în toate aceste suflete vio-
lente ale familiei Karamazov. Gândul paricidului încolþeºte
în ele, dar este realizat de josnicul Smerdeakov. Bãnuiala cade
asupra lui Mitea, împotriva cãruia conspirã toate aparenþele.
În zadar Ivan vrea sã-ºi salveze fratele, Mitea este condamnat
ºi acceptã sentinþa, pe care o meritã, dacã nu pentru fapta ce i
se pusese în sarcinã, cel puþin pentru întreg trecutul lui de
violenþã ºi imoralitate. Dar suferinþa îi aduce ºi lui Mitea, ca
ºi altor eroi dostoievskieni, purificarea ºi bucuria.”
(Tudor Vianu, Studii de literaturã universalã ºi comparatã)
mâncând azi aici, mâine dincolo, ajungând sã trãiascã pe
spinarea unor boieri mai cu dare de mânã; ca dupã moartea
lui sã iasã la ivealã cã lãsase o avere care se ridica la aproape
o sutã de mii de ruble bani gheaþã. ªi când te gândeºti cã toatã
viaþa lui fusese cel mai absurd ºi mai aiurit de la noi din
gubernie! Repet: nu este vorba de prostie – majoritatea celor
în genul sãu sunt oameni destul de inteligenþi ºi mai au, pe
deasupra, ºi o anumitã ºiretenie –, ci de o comportare absurdã,
care are un caracter specific, aº spune chiar naþional.
Feodor Pavlovici fusese însurat de douã ori ºi avea trei fii:
cel mai mare, Dmitri Feodorovici, de la soþia dintâi, iar
ceilalþi – Ivan ºi Aleksei – din a doua cãsãtorie. Prima lui soþie
era dintr-o familie de boieri, Miusov, oameni cu stare ºi bine
vãzuþi la noi în gubernie. Cum se fãcea, totuºi, cã o fatã fru-
moasã, cu zestre, ºi pe deasupra inteligentã, dezgheþatã, aºa
cum sunt atâtea fete din generaþia noastrã [...] fusese în stare
sã se mãrite cu un «terchea-berchea», cum era considerat
Feodor Pavlovici pe atunci, asta n-aº mai putea sã vã spun.
73
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:00 Page 74
II. Omul modern
Isaac Levitan, Martie (fragment)
1. Completaþi urmãtoarele fiºe de citate pentru caracterizarea personajelor (tatãl ºi fiii):
Date de identificare /
parcurs existenþial
Feodor Pavlovici Karamazov
– nobil dintr-o familie scãpãtatã, vãduv
în urma morþii celei de-a doua soþii; îm-
bogãþit prin zestrea Adelaidei ºi prin
afaceri dubioase; îºi abandoneazã
copiii, duce o viaþã imoralã;
– îndrãgostit la bãtrâneþe de Gruºenka,
este gata sã-i ofere trei mii de ruble, dar
banii îl ispitesc pe Smerdeakov, care îl
ucide.
74
Abordarea textului
1 Recitiþi enunþul-incipit ºi completaþi datele în case-
tele de mai jos.
Timpul povestirii:
– timp ulterior întâmplãrilor
relatate / timp indeterminat
(1874 – prima versiune)
Tip / tipuri de incipit:
– ......................................
Tip de narator:
– narator auctorial, ..........
Timp povestit:
– „acum ....................”
– în roman este evocatã
perioada 1840-1870
Spaþiul diegetic:
– „............................”
Personaje:
– „..............................”
2 Selectaþi din secvenþa expozitivã elementele cu rol
de caracterizare a lui Feodor Pavlovici Karamazov ºi comen-
taþi portretul iniþial al eroului prin raportare la un alt model
(portret iniþial balzacian / tolstoian).
3 Exprimaþi un punct de vedere argumentat referitor la
„efectul de real” al textului citat.
Aplicaþii, teme, aprofundãri
Elemente de caracterizare
y Perspectiva naratorului: dorea din tot sufletul ºi cu orice preþ sã parvinã; era senti-
mental de felul lui. Hain ºi sentimental; crud ca o insectã veninoasã, în momentele de
beþie simþea deodatã un fel de neliniºte spiritualã, o teamã, ceva ca un ºoc moral, cu
simptome concrete. ............................................................................................................
y Alte personaje: bufon plin de ºiretlicuri ºi încãpãþânat din fire (Miusov); orice ai face
ºtiu cã este lipsit de sinceritate (Zosima); toþi Karamazovii sunteþi pãtimaºi, hrãpãreþi ºi
þicniþi (Rakitin) ..................................................................................................................
y Autocaracterizare: un mãscãrici în carne ºi oase; torn câte o minciunã numai ºi numai
ca sã râdã lumea ºi sã fiu agreabil în societate; am minþit toatã viaþa; din pricina firii
mele bãnuitoare dau cu barda în lunã ..............................................................................
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:00 Page 75
Dmitri Feodorovici Karamazov
– fiul cel mare al lui Feodor ºi al Adelai-
dei, este crescut de rude ale mamei lui;
devine ofiþer, duce o viaþã aventuroasã;
– la 27 de ani, în urma unui gest generos,
câºtigã iubirea Katerinei cu care se logo-
deºte; se îndrãgosteºte însã de Gruºenka;
acuzat de uciderea tatãlui sãu, e condam-
nat, urmând a fi deportat în Siberia.
Ivan Feodorovici Karamazov
– fiul mijlociu, crescut de mareºalul Po-
lenov; se întreþine singur dupã moartea
tutorelui sãu, colaborând la ziare din capi-
talã, deºi urmeazã o facultate de ºtiinþele
naturii;
– revine în casa tatãlui sãu la 23 de ani
mediind conflictul dintre acesta ºi fratele
mai mare, Dmitri; sceptic mântuit prin
iubirea pentru Katerina, îºi sprijinã fratele,
pregãtind evadarea acestuia ºi emigrarea
lui ºi a Gruºenkãi în America.
Aleksei Fedeorovici Karamazov
– „Prâslea, Aleoºa” e crescut ºi el de Po-
lenov, îndrãgit de toatã lumea; dupã doi
ani de liceu revine în oraºul natal, mânat
de imboldul de a vedea mormântul
mamei;
– la 19 ani îºi începe noviciatul, vene-
rându-l pe stareþul Zosima, care îi spune
cã, dupã ce el va muri, Aleoºa trebuie sã
revinã în lume unde are de împlinit o
„însemnatã chemare”.
Pavel Fedeorovici Smerdeakov
– fiul Lisavetei Smerdeaºciaia, nebuna
oraºului, ºi bãnuit fiu nelegitim al lui
Feodor Karamazov;
– crescut de Grigori, slujitorul lui Feodor;
simuleazã o crizã de epilepsie ºi-l ucide
pe Feodor; îi mãrturiseºte totul lui Ivan
ºi, când acesta îi cere sã se predea, pentru
a-l salva pe Dmitri, se sinucide.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 75
Abisul interior
y Perspectiva naratorului: Taicã-sãu, dându-ºi seama cã bãiatul este fluºturatec, o fire
nerãbdãtoare, impulsivã, pãtimaºã, un chefliu...; „e în stare sã-ºi pãrãseascã logodnica,
pe Katerina Ivanovna, o frumusete de fatã cum rar întâlneºti, bogatã, de familie, ºi sã se
însoare cu Gruºenka .........................................................................................................
y Alte personaje: cel mai nevrednic dintre feciorii mei (Feodor Karamazov); Ieri m-am
închinat pânã la pãmât în faþa pãtimirilor ce-l aºteaptã. Mi s-a pãrut cã-i citesc în ochi
toatã ursita. A avut o privire... am apucat sã desluºesc în ea soarta pe care omul ãsta
ºi-o pregãtea singur, cu mâna lui. (stareþul Zosima) .......................................................
y Autocaracterizare: Noi, toþi Karamazovii, suntem la fel ºi în sufletul tãu, îngere,
viermele trãieºte ºi e sortit sã dezlãnþuie adevãrate furtuni .............................................
y Perspectiva naratorului: Copil ursuz, taciturn, fãrã sã fie timid, care de la zece ani îºi
dãdea foarte bine seama cã era crescut de niºte oameni strãini, trãind din mila altora,
cã avea un tatã de care þi-era ºi ruºine sã vorbeºti; bãiatul era excepþional de înzestrat
din fire ºi avea o aplecare deosebitã pentru învãþãturã; o insondabilã profunzime de
gândire ..............................................................................................................................
y Alte personaje: Ivan are nãzuinþe mai înalte. Sã nu-þi închipui cã-l ispitesc câteva mii
de ruble! Ivan nu umblã nici dupã bani, nici dupã o viaþã tihnitã. Poate cã ºi el cautã
suferinþa. Sufletul lui e tare zbuciumat ºi mintea, bântuitã de gânduri. Ivan are probleme
mari, cãrora nu le-a gãsit încã dezlegarea. Oamenii ca dânsul n-au ce face cu
milioanele, tot ce-l intereseazã e sã gãseascã o soluþie. (Aleoºa); savantul ºi ateul Ivan
(Rakitin) ..........................................................................................................................
y Autocaracterizare: Nu încercase sã-i scrie tatãlui sãu, poate din mândrie ºi dispreþ,
poate dintr-un calcul rece ºi sãnãtos ................................................................................
y Perspectiva naratorului: ... chipeº, zvelt, potrivit de înalt, cu pãrul blond-închis, cu trã-
sãturi regulate [...] cu niºte ochi cenuºii scânteietori, de obicei gânditor ºi în aparenþã
stãpân pe sine; întraripat, sufletul sãu era setos de libertate, avea nevoie de spaþiu, de
tot cuprinsul lumii .............................................................................................................
y Perspectiva tatãlui: „venirea lui îl lovise drept în inimã, aducea cu sine ceva cu totul
neobiºnuit: o lipsã totalã de dispreþ faþã de el, o neistovitã duioºie ºi o dragoste cât se
poate de curatã ºi spontanã pentru tatãl lui.......................................................................
y Alte personaje – Stareþul Zosima: „Tu eºti ca îngerii din cer, nimic nu s-ar atinge de
tine.” ..................................................................................................................................
y Autocaracterizare: „Vreau sã trãiesc pentru nemurire; nu accept sub niciun motiv
compromisuri sau jumãtãþi de mãsurã” ............................................................................
y Perspectiva naratorului: un flãcãu de vreo douãzeci ºi patru de ani, tãcut de felul
lui ºi îngrozitor de ursuz [...] pãrea fudul ºi se uita de sus la toatã lumea
............................................................................................................................................
y Alte personaje: nu eºti prost deloc. Dimpotrivã, eºti mult mai deºtept chiar decât
mi-aº fi putut închipui. (Ivan) ...........................................................................................
y Autocaracterizare: Aveam un plan mai înainte, credeam c-o sã pot sã mã chivernisesc
cumva cu paralele astea, sã încep o viaþã nouã la Moscova sau chiar în strãinãtate. Era
visul meu, pe care îl îndrãgisem crezând cã „totul e permis”. ..........................................
75
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:00 Page 76
II. Omul modern
2. Organizaþi în ºase echipe de proiect, realizaþi câte un
Portofoliu al personajului parcurgând urmãtoatele etape
(eºalonate pe parcursul a 2–3 sãptãmâni):
z constituirea echipei, alegerea unui personaj, negocie-
rea rolurilor ºi distribuirea sarcinilor, analizarea temei ºi
formularea ipotezelor de lucru; stabilirea calendarului de
activitãþi ale echipei;
z fiecare elev / pereche / microgrup de lucru realizeazã
documentarea / cercetarea individualã, apoi redacteazã
prima rezolvare a sarcinii de lucru; primele versiuni de
rãspunsuri vor fi supuse dezbaterii colective, în care vor fi
negociate ideile divergente / soluþiile multiple ºi vor fi
luate decizii privind modificãrile necesare;
z versiunile finale vor fi reunite în portofoliul echipei;
acesta va stabili strategiile optime pentru prezentarea pro-
dusului final ºi va realiza materialul-suport al prezentãrii;
pregãtirea prezentãrii; autoevaluarea;
z susþinerea proiectului, formularea rãspunsurilor la
întrebãrile asistenþei.
Studiu de text: Partea întâi. Cartea a treia
Spovedania anecdoticã a unei inimi arzãtoare
(Confesiunea lui Dmitri)
Edgar
Degas,
Familia
Bellelli
(fragment)
76
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 76
Portofoliul poate cuprinde:
z fiºe de citate din roman ºi citate critice despre perso-
najul ales / „documente personale” ale eroului (de exemplu,
poemul despre „Marele inchizitor” scris de Ivan; însemnã-
rile lui Alexei despre stareþul Zosima; stenograma
procesului lui Dmitri etc.; „fotografii de familie” – imagini
din filmul „Fraþii Karamazov”, SUA, 1958, în regia lui
Richard Brooks etc.);
z CV-ul personajului, scheme privind evenimentele la
care participã / experienþele de cunoaºtere, schema „parcursu-
lui existenþial”;
z fiºe ale ipostazelor diverse, „fiºa clinicã”, de obser-
vaþie psihologicã, fiºa de caracterizare;
z eseuri privind evoluþia personajului / relaþiile cu
celelalte personaje;
z eseu final privind modelul uman reprezentat de erou,
prin raportare la ipostazele ºi problematica omului modern.
– fragment –
Când am descins eu în localitate ºi am intrat în batalion,
tocmai umbla zvonul prin târg cã în curând avea sã soseascã
a doua fatã a comandantului, o frumuseþe excepþionalã,
care fusese pânã atunci într-un pension din capitalã pentru
fetele din aristocraþie ºi terminase ºcoala. Era vorba chiar
de Katerina Ivanovna [...]. Era regina balurilor, a plimbã-
rilor. Eu tãceam ºi-mi vedeam de chefurile mele [...]. Odatã
eram la comandantul bateriei; dând cu ochii de mine, Kate-
rina Ivanovna m-a mãsurat din cap pânã în picioare, eu însã
nu m-am apropiat nici mãcar un pas, adicã, „nu mã intere-
seazã, puþin îmi pasã cine eºti”. Nu m-am învrednicit sã-i
vorbesc decât peste câteva zile, tot la o seratã, când i-am
adresat câteva cuvinte; dumneaei însã m-a privit de sus ºi a
strâmbat din buze. „Aha”, mi-am zis în sinea mea, „lasã, cã
þi-o plãtesc eu!” [...]; simþeam cã ea, Katenka, nu este numai
o fetiºcanã naivã de pension, ci ºi un om de caracter, o fiinþã
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:00 Page 77
mândrã ºi cu adevãrat virtuoasã ºi îndeosebi inteligentã ºi
cultã, pe când eu nu aveam parte de nimic din toate astea.
[...] Tocmai atunci s-a întâmplat sã-mi trimitã tata ºase mii
de ruble, bineînþeles dupã ce renunþasem formal la toate
drepturile, adicã îi scrisesem negru pe alb cã suntem chit ºi
n-am sã-i mai cer niciun gologan. Primisem, zic, ºase mii de
ruble de la tata ºi cam tot atunci îmi venise o scrisoricã de
la un prieten, care-mi comunica un lucru foarte interesant,
ºi anume, cã cei de sus nu erau deloc mulþumiþi de coman-
dantul nostru, cã îl bãnuiesc de a fi intrat în banii regimen-
tului ºi cã se pregãteau sã-i dea o loviturã. [...] Atunci am
prins momentul ca sã fac prima figurã; întâlnind-o într-o zi
pe Agafia Ivanovna – sora cea mare – cu care rãmãsesem
prieten, i-am adus la cunoºtinþã: „ªtii cã tãticului matale îi
lipsesc patru mii cinci sute de ruble, banii statului?” „Ce prostii
sunt astea? Cum poþi sã vorbeºti aºa?” [...] „Dacã s-ar în-
tâmpla sã-i cearã cele patru mii cinci sute de ruble ºi dânsul
n-o sã aibã de unde sã le scoatã, trimite-o pe surioara matale,
pe duduiþa de la pension, sã vinã într-ascuns la mine, împre-
jurarea face sã am tocmai patru mii de ruble în casã, poate
mã îndur sã i le dau ei în mânã, bineînþeles cu obligaþia de a
pãstra cu sfinþenie secretul.” „Vai cum poþi sã fii aºa de rãu ºi
ticãlos?!” (Chiar aºa a spus: rãu ºi ticãlos!) „Cum îþi permiþi?”
ªi a plecat furioasã foc.[...] Cum a ajuns acasã, Agafia s-a
apucat sã-i împãrtãºeascã vorbã cu vorbã discuþia noastrã.
Nu i-a ascuns nimic, adicã a fãcut exact ce voiam ºi eu.
Între timp, soseºte la regiment un maior nou sã preia
comanda batalionului. Maiorul îºi ia postul în primire.
Bãtrânul comandant se îmbolnãveºte subit, nu e în stare sã
se miºte din pat, rãmâne douã zile închis în casã [...] tocmai
atunci soseºte ºi furierul cu un ordin: „Banii regimentului
trebuie restituiþi imediat, pânã în douã ore.” Colonelul sem-
neazã de primire [...] intrã la el în iatac, îºi ia arma de vânã-
toare, o puºcã cu douã þevi, o încarcã [...]. Agafia însã, care
nu uitase ce-i spusesem eu, cuprinsã de bãnuieli [...] intrã
buzna în iatac, se repede la el; în acelaºi moment arma se
descarcã fãrã sã rãneascã pe cineva. [...] Toate acestea
le-am aflat punct cu punct curând dupã aceea. Eram acasã,
se înserase, tocmai mã pregãteam sã ies în oraº, când
deodatã s-a deschis uºa ºi m-am pomenit faþã în faþã cu
Katerina Ivanovna. [...] A intrat în odaie, s-a uitat drept în
ochii mei; avea o privire hotãrâtã, aproape sfidãtoare,
numai buzele ºi cutele din jurul gurii mai pãstrau oarecare
sfialã. „Sora mea mi-a spus cã-mi daþi patru mii cinci sute de
ruble dacã vin sã le iau... singurã. Am venit... daþi-mi banii!...”
Atât a reuºit sã spunã, fiindcã i s-a tãiat rãsuflarea de spaimã,
glasul i s-a frânt, iar colþurile buzelor ºi cutele din jurul gurii
au început sã-i tremure. Aleoºka, ce faci, asculþi sau dormi?
— Mitea, ºtiu c-o sã-mi spui numai adevãrul, rosti
Aleoºa tulburat.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 77
Abisul interior
Nikolai Iaroscenco, Prizonierul
— Numai ºi numai adevãrul. ªi dacã-i vorba sã merg pânã
la capãt, uite cum s-au petrecut lucrurile... am sã-þi spun tot,
tot, n-o sã mã cruþ câtuºi de puþin! Primul gând ce mi-a
încolþit în minte a fost karamazovian sadea. Odatã, mai
demult, mã muºcase un fel de scorpion, ºi douã sãptãmâni
încheiate zãcusem în pat cu febrã; în clipa aceea tot aºa: am
simþit cã mã muºcã de inimã un scorpion, o lighioanã
rãufãcãtoare, veninoasã, pricepi? Am mãsurat-o din cap
pânã în picioare. Ai vãzut-o pe Katia, nu-i aºa? E într-adevãr
frumoasã. Dar în momentul acela avea un alt fel de
frumuseþe. Era frumoasã prin nobleþea ei sufleteascã, în
vreme ce eu nu eram decât un ticãlos; [...] Numai cã atunci,
în aceeaºi clipã mi-a ºoptit cineva la ureche: „Încearcã
numai, ºi du-te sã-i ceri mâna, ºi ai sã vezi cã nici n-o sã te
primeascã; una ca dânsa e în stare sã porunceascã sã te dea
în brânci afarã!” M-am uitat la ea ºi am vãzut cã aºa era,
într-adevãr, cã glasul acela lãuntric avea dreptate ºi cã avea
sã se întâmple exact aºa cum îmi ºoptise. Fireºte c-avea sã
mã dea afarã, i se citea pe faþã. M-a cuprins o furie turbatã,
ºi-n momentul acela mi-a cãºunat deodatã sã-i joc un
renghi, un renghi mârºav, sã-i fac o mitocãnie, ca-n gura
pieþei; s-o privesc cu un zâmbet batjocoritor, aºa cum stãtea
în faþa mea, ºi sã-i trântesc în faþã, sã-i spun de la obraz, cu
tonul pe care numai un precupeþ poate sã-l aibã: „Patru mii
de ruble? Ce, nu þi-e bine? Fugi încolo! Am glumit!” [...] Mã
crezi, niciodatã nu mi s-a întâmplat sã mã uit cu atâta urã la
o femeie; în clipele acelea – asta mi-e crucea – sã ºtii, m-am
uitat la ea vreo trei sau poate cinci minute cu o urã neîmpã-
catã, o urã pe care numai un fir de pãr o desparte de
dragoste, de cea mai înfocatã dragoste, de cea mai înfocatã
77
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:00 Page 78
II. Omul modern
dragoste! M-am dus atunci la fereastrã ºi mi-am lipit
fruntea de geamul îngheþat: era atât de rece, încât am simþit
o arsurã pe piele. N-am lãsat-o sã aºtepte prea mult, nu te
teme, m-am întors îndatã, apropiindu-mã de masã, am
descuiat sertarul ºi am scos dinãuntru o obligaþie de cinci la
sutã în valoare de cinci mii de ruble (o þineam ascunsã în
dicþionarul de limba francezã). Fãrã un cuvânt, i-am arãtat-o,
am împãturit-o apoi frumos, i-am înmânat-o, am deschis uºa
ce da spre tindã ºi am fãcut o plecãciune adâncã, cere-
monioasã, plinã de respect, crede-mã! A tresãrit, s-a uitat la
mine atent, palidã ca o moartã, aproape albã ca varul ºi,
Abordarea textului
1 Cartea a treia însumeazã mai multe capitole în care
Dmitri i se confeseazã fratelui mai mic, Alexei: Spovedania
în versuri a unei inimi arzãtoare (capitolul III), Spovedania
anecdoticã a unei inimi arzãtoare (capitolul IV), Spovedania
unei inimi arzãtoare învolburate (capitolul V). Comentaþi
semnificaþia celor trei titluri. Comentaþi gradul de adecvare a
titlului ales de Dostoievski pentru capitolul al IV-lea la
conþinutul fragmentului citat.
2 Formulaþi un punct de vedere motivat referitor la
funcþiile pe care le îndeplineºte personajul-narator, Dmitri, în
fragmentul selectat.
3 Modelul narativ dostoievskian asociazã nucleului
epic de mare concentrare elemente de analizã psihologicã.
Lucrând în perechi, disociaþi structurile narative (Spovedania
anecdoticã) de cele analitice (inima arzãtoare). Precizaþi, mai
întâi: protagoniºtii, tipurile de conflict, progresia acestora,
punctele culminante ºi rezolvarea. La nivelul discursului,
identificaþi modurile ºi timpurile verbale, motivând inserþia
prezentului într-o evocare a unor evenimente anterioare
(„spovedanie”). Confruntaþi rãspunsurile punctuale la fiecare
Aplicaþii, teme, aprofundãri
1. Dostoievski nota în jurnal: „Rãmânând perfect realist,
sã gãseºti OMUL din om... Lumea îmi spune psiholog;
nu-i adevãrat, sunt numai realist în sensul cel mai înalt al
cuvântului, adicã redau toate adâncurile sufletului ome-
nesc”. Pornind de la aceastã mãrturisire, comentaþi
„adâncimile sufletului”, stãrile psihice ºi afective atribuite
personajelor în fragmetul citat, precizând ºi modalitãþile
expresive de revelare a acestora.
78
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 78
fãrã sã scoatã o vorbã, nu brusc, ci moale, cu toatã
bunãvoinþa, încet, s-a plecat la picioarele mele, atingând
podeaua cu fruntea, nu aºa cum învãþase la pension, ci dupã
datina ruseascã! Apoi s-a ridicat repede ºi a fugit. Iar dupã
plecarea ei, ce crezi – aveam sabia la mine – am vrut sã
mi-o înfig în inimã; pentru ce? Nu ºtiu nici eu, cea mai mare
prostie, fireºte, ceva absurd, probabil cã eram într-un moment
de exaltare. Pricepi tu, existã asemenea clipe de exaltare
când te încearcã gândul morþii! Nu m-am sinucis totuºi, am
sãrutat doar sabia ºi am vârât-o la loc în teacã.
cerinþã, negociaþi eventuale opinii divergente ºi finalizaþi
activitatea printr-un „Model narativ” al episodului reprodus
(schemã pe tablã / pe fleep-chart; temã pentru acasã).
Comentaþi veridicitatea acþiunilor / a situaþiilor surprinse în
episodul narat.
4 Imaginaþi-vã cã trei dintre personajele care apar în
fragmentul citat – Dmitri Feodorovici Karamazov, Katerina
Ivanovna Verhovteva ºi colonelul Ivan Verhov, tatãl Katiei –
se aflã în „Grãdina potecilor ce se bifurcã” (Umberto Eco);
fiecare se aflã într-o situaþie-limitã, deci într-un punct în care
drumul lor se bifurcã. Identificaþi, pentru fiecare personaj,
„potecile” care i se deschid în faþã (puteþi sã multiplicaþi po-
tecile, nu doar sã le „bifurcaþi”) ºi motivaþi opþiunea lui pentru
o anume cale. Realizaþi în trei ateliere de lucru câte un poster
în care sã schiþaþi parcursul celor trei personaje prin „Grãdina
potecilor ce se bifurcã” ºi prezentaþi evoluþia personajului,
dacã ar fi ales un alt drum.
5 Formulaþi opinii personale susþinute prin 1–2 argu-
mente privind verosimilitatea / artificialitatea soluþiilor existen-
þiale pentru care opteazã eroii dostoievskieni.
2. Interpretaþi / explicaþi comportamentul fiecãrui per-
sonaj în circumstanþele date, având în vedere ºi urmãtoarea
aserþiune a lui Albert Kovács: „Forþa stihinicã, biologicã,
karamazovianã poate reprezenta doar temporar sursa ºi
sensul fãrã sens al existenþei.”
3. Sensul adevãrat al existenþei este libertatea de a
alege (una dintre temele fundamentale ale cãrþilor lui
Dostoievski). Dezbateþi destinul unui personaj în raport cu
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:00 Page 79
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 79

Abisul interior

noþiunile: libertate / constrângere / responsabilitate; liber-ar-

bitru / determinism, pornind de la afirmaþia Marelui inchi-
zitor – „Fiindcã nu existã nimic mai ademenitor pentru el
[pentru om n.n.] decât libertatea conºtiinþei, dar, în acelaºi
timp, nu existã ceva mai cumplit!” – sau de la urmãtoarea
ipostazã a lui Alexei, fratele mai mic al lui Dmitri:
„Întraripat, sufletul sãu era setos de libertate, avea nevoie
de spaþiu, de tot cuprinsul lumii.”
4. Recitiþi „jurnalul lui Alexei” despre stareþul Zosima –
„Pater Seraphicus“, Cartea a ºasea, cap. II – sau legenda
Marelui inchizitor (Cartea a cincea, cap. V) ºi scrieþi un
eseu liber (1–2 pagini) în care sã vã exprimaþi opinia
despre tipologia ºi simbolistica unuia dintre cele douã
personaje.
5. În studiul critic Problemele poeticii lui Dostoievski,
Mihail Bahtin afirma cã „Pluralitatea vocilor ºi conºtiin-
þelor autonome, necontopite, autentica polifonie a vocilor
cu valoare plenarã constituie principala particularitate a
romanelor lui Dostoievski”. Scrieþi un eseu argumentativ
pornind de la aceastã ipotezã pe care o veþi susþine sau
infirma cu ajutorul a patru argumente.
Marc Chagall, Casa albastrã (fragment)

Repere de lecturã
z Fraþii Karamazov – roman total prin problema-
ticã, prin diversitatea ipostazelor umane, prin structurile
narative moderne („sinteza finalã a creaþiei lui Dostoievski” –
I. Ianoºi).
z Construcþie polifonicã multietajatã, reunind „voci”na-
rative ºi fire epice multiple; rolul de povestitor este îndeplinit
nu de cãtre un narator anonim, ci de un alter-ego auctorial cu
o identitate ºi o voce distinctã, un narator-martor, cronicarul;
naraþiune ulterioarã, perspective narative multiple (focalizare
multiplã / viziune narativã omniscientã, externã ºi internã).
z Teme „stratificate”: familia ºi eºecul paternitãþii, iu-
birea ºi ura, credinþa ºi trãdarea, fervoarea religioasã ºi
scepticismul ateului, suferinþa ºi ispãºirea, viaþa ºi moartea,
cunoaºterea ºi trãirea abisalã, libertatea ºi constrângerea,
„crima ºi pedeapsa”etc.
z Conflictele multiple sunt organizate în douã reþele:
conflictele exterioare – de ordin moral ºi material (între
Feodor ºi fiii sãi), sau conflicte de idei / sisteme de valori
(fiecare dintre Karamazovi reprezintã un alt sistem de valori)
– ºi conflictele interioare, ilustrând toate nivelurile fiinþei
lãuntrice (conflicte morale ºi psihologice, conflicte cognitive
ºi ontologice – asociate, în primul rând, celor trei fraþi
Karamazov).
z Compoziþie simetricã: patru pãrþi, însumând fiecare
câte trei „cãrþi” (cu numãr variabil de capitole) ºi un epilog.
Principii compoziþionale eterogene: cronologie ºi acronie
(fluxul amintirii deliberate sau cel al memoriei involuntare
suspendã frecvent timpul obiectiv al naraþiunii), discontinu-
itate narativã sau recurenþã, alternanþã sau inserþie (inclusiv
de tipul „povestirilor în sertar” / modelul „pãpuºilor ruseºti”).
z „Dostoievski, spre deosebire de Turgheniev sau Tolstoi,
lucreazã, nu cu un timp biografic, ci cu un timp al crizei”
(Mihail Bahtin, Problemele poeticii lui Dostoievski).
Spaþiul diegetic este ficþional, chiar dacã toponimice reale stau
alãturi de creaþiile lingvistice ale scriitorului; spaþiile
simbolice – casa pãrinteascã a Karamazovilor, mai ales –
sunt locuri ale înstrãinãrii ºi incomunicãrii, ale claustrãrii ºi
alienãrii fiinþei; spaþiul contrastiv este reprezentat de chilia
stareþului Zosima, loc al serenitãþii, al credinþei ºi al
iluminãrii.
z Personaje multiplu determinate, temperamente puter-
nice marcate însã de contradicþii ireductibile: captivi în abi-
suri insondabile ale patimilor, nãzuiesc spre mântuire.
„Implicat mereu într-un prezent de foc, intensiv, eroul, ºi
«bun ºi rãu, de-a valma», nu suficient de bun pentru a putea
accede în paradis, dar nici atât de rãu pentru a fi repudiat în
infern, se agitã într-un vârtej de flãcãri, pedepsitoare ºi
purificatoare totodatã. Destinul sãu e incert: se va mântui? va
fi damnat? Toatã opera lui Dostoievski stã sub semnul acestui
suspans metafizic.” (Valeriu Cristea, Tânãrul Dostoievski)

79
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 80

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 80

II. Omul modern

În cãutarea „Scrisul lui Proust este scrisul cel mai artist pe

care îl cunosc. El nu constituie niciodatã pentru
autor o piedicã. Caut cusurul acestui stil ºi nu-l
pot gãsi. Îi caut calitãþile dominante ºi iarãºi nu le

timpului pierdut pot gãsi. El n-are cutare sau cutare calitate: le are
pe toate. Atât de deconcertantã este supleþea lui,
încât orice alt stil pare pe lângã al sãu afectat,
tern, imprecis, sumar, neînsufleþit.”
de Marcel Proust (André Gide, Pretexte)

Studiu de text: La bal cu Marcel Proust de Martha Bibescu – fragment –

„Universul acesta în care Emanuel ºi Anton1 m-au introdus [...] avea drept planetã Parisul ºi drept soare – arta. În
acest univers se gravita în grup, se vorbea un limbaj inventat, ceea ce-mi bucura tinereþea [...]. Searã de searã,
întorcându-te de la bal, de la teatru sau de la un dineu în oraº, erai sigur cã pe Marcel Proust îl gãseºti totdeauna acasã.
Ajungea sã sui scara, sã suni de douã ori ºi feeria începea — un foc de artificii într-o minã de smaralde. [...] Pentru
Marcel Proust, deja prizonier al bolii, verii mei ºi prietenul lor Fénelon sunt în vremea aceea agenþii furnizori ai visului,
veniþi din lumea de afarã. Ei îi aduc imagini ºi idei; ei ies, pe când el rãmâne; ei trãiesc, în timp ce el îºi viseazã viaþa.”

Abordarea textului
1 Citiþi fragmentul memorialistic scris de Martha
Bibescu ºi referinþele biografice, apoi dezbateþi problema
raportului dintre scriitor ºi mediul în care trãieºte, dintre
realitate ºi ficþiune artisticã.
2 Într-un articol publicat în ziarul Le Figaro, Marcel
Proust opina: „Un artist trebuie sã nu slujeascã decât ade-
vãrul ºi sã nu aibã niciun respect pentru rang, de care trebuie
doar sã þinã cont în picturile sale, în mãsura în care acesta
constituie un principiu de diferenþiere, ca de exemplu, na-
þionalitatea, rasa, mediul. Orice condiþie socialã îºi are inte-
resul sãu ºi poate fi la fel de demn pentru curiozitatea
artistului sã arate purtãrile unei regine, cât ºi obiceiurile unei
croitorese.”
Formulaþi un punct de vedere „al lectorului” privind
aceastã aserþiune ºi argumentaþi-vã opinia.

Joaquín Sorolla, Sub umbrelã, Zarauz
1
Fraþii Emanuel ºi Anton Bibescu sunt urmaºi ai domnitorului
român care abdicase în 1848; vãrul lor, prinþul George Bibescu,
s-a cãsãtorit cu Martha Lahovari, devenitã scriitoarea Martha
Bibescu.

80
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 81
Repere biobibliografice
Marcel-Valentin-Louis-Eugène-
Georges Proust (1871–1922)
z Scriitorul care a creat un nou tipar
narativ ºi o perspectivã artisticã inso-
litã asupra lumii este autorul ciclului
romanesc În cãutarea timpului pierdut
(ºapte volume publicate între 1913–1927). Devine
cunoscut dupã acordarea premiului Goncourt pentru A
l’ombre des jeunes filles en fleur, este invitat la recepþii în
societatea distinsã a contesei Anna de Noailles, a familiei
princiare Bibescu, cu care leagã prietenii durabile.
Frecventeazã saloanele pariziene, cunoaºte viaþa culturalã
a capitalei, nu din snobism, ci pentru a observa lumea
mondenã: „Nu fusesem oare cu toþii purtãtorii uneia
dintre pietrele ce i-au slujit la înãlþarea bisericii
sale?”(Martha Bibescu). Crizele de astm, manifestate
Studiu de text: Volumul I – Swann – fragment –
Dar chiar în clipa în care înghiþitura amestecatã cu
firimiturile prãjiturii îmi atinserã cerul gurii, am tresãrit,
atent la lucrul extraordinar ce se petrecea în mine. O
plãcere fermecãtoare mã cuprinse, mã izolase, fãrã sã am
noþiunea de ceea ce o pricinuise, fãcând în acelaºi timp ca
vicisitudinile vieþii sã-mi devinã indiferente, dezastrele ei
inofensive, scurtimea ei iluzorie, în acelaºi chip în care
opereazã dragostea, când te simþi umplut cu o esenþã
preþioasã sau, mai degrabã, aceastã esenþã nu era în mine,
ea eram eu. Încetasem sã mã mai simt mediocru,
întâmplãtor, muritor. De unde putea sã-mi vinã aceastã
bucurie puternicã? Simþeam cã ea era legatã de gustul
ceaiului ºi al prãjiturii, dar cã-l întrecea nespus ºi nu
trebuia sã fie de aceeaºi naturã. De unde venea ea? Ce
însemna ea? Unde sã pun mâna pe ea? Beau o a doua
înghiþiturã în care nu gãsesc nimic mai mult decât în cea
dintâi, a treia care-mi aduce ceva mai puþin decât a doua.
Trebuie sã mã opresc, însuºirea bãuturii parcã scade. E
limpede cã adevãrul pe care-l caut nu e în ea, ci în mine
[...]. Las ceaºca din mânã ºi mã îndrept spre mintea mea,
care trebuie sã gãseascã adevãrul. Cum însã? Grea
nesiguranþã, ori de câte ori mintea se simte depãºitã de ea
însãºi; când ea, care este cercetãtorul, este în acelaºi timp
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 81
Abisul interior
încã din adolescenþã, devin mai acute, determinându-l sã
renunþe la viaþa socialã. Refuzând sã devinã însã un
prizonier al bolii, el îºi recupereazã viaþa prin „fluxul
memoriei afective”, îºi regãseºte timpul pierdut, prin
actul creaþiei.
z Opera literarã: Plãceri ºi zile (nuvele ºi eseuri,
1896); 1908 – lucreazã la romanul Jean Santeuil; Pastiºe
ºi melanjuri (1919). În 1909 începe sã scrie „cea mai
mare ficþiune din toate timpurile pânã în ziua de azi”
(Somerset Maugham) – În cãutarea timpului pierdut, care
se compune din volumele: Swann (1913), refuzat de
edituri, îl tipãreºte pe proprie cheltuialã; La umbra fetelor
în floare (1919); Guermantes (1920–1921); Sodoma ºi
Gomora (1921–1922); Prizoniera (sau Captiva) (1923);
Fugara (Albertine a dispãrut) (1925); Timpul regãsit
(1927). În 1954 scrie Jean Santeuil – roman neterminat.
ºi þinutul întunecat în care trebuie sã scormoneascã ºi în
care toatã încurcãtura nu-i va fi de niciun folos. Sã caute?
Nu numai atât: sã creeze. E în faþa unui lucru care nu existã
încã ºi pe care numai ea îl poate realiza, fãcându-l apoi sã
pãtrundã în lumina lui. ªi încep iarãºi sã mã întreb care ar
putea fi aceastã stare necunoscutã ce nu aducea nicio
dovadã logicã, ci evidenþa fericirii ei, a realitãþii ei, în faþa
cãreia celelalte dispar. Vreau sã încerc sã o fac sã aparã din
nou. Mã întorc cu gândul la clipa în care am luat prima
linguriþã de ceai. Regãsesc aceeeaºi stare, fãrã vreo
desluºire nouã. Solicit minþii mele o sforþare mai mult,
anume sã readucã încã o datã senzaþia care dispare.[...]
Apoi, fac pentru a doua oarã vid în jurul ei, pun din nou în
faþã-i savoarea încã recentã a acestei prime înghiþituri ºi
simt tresãrind în mine ceva care se mutã din loc, care vrea
sã urce, ceva cãruia i s-a ridicat ancora de la o mare
adâncime; nu ºtiu ce este, dar urcã încet; simt rezistenþa ºi
aud zgomotul depãrtãrilor strãbãtute. Fireºte, ceea ce
palpitã în adâncul meu trebuie sã fie imaginea, amintirea
vizualã care, legatã de aceastã savoare, încearcã sã o
urmãreascã pânã la mine. Dar se zbate prea departe, prea
confuz. [...] Va ajunge oare pânã la suprafaþa conºtiinþei
mele clare aceastã amintire?[...]
81
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 82
II. Omul modern
Victor Gilbert, Balul (fragment)
Coordonate ale operei
Cele ºapte volume ale romanului În cãutarea timpului
pierdut alcãtuiesc un univers „analog unei simfonii sau
unui edificiu arhitectonic” (dupã cum afirmã scriitorul
însuºi), care nu reprezintã lumea obiectivã, ci arhitectura
complicatã, imprevizibilã ºi fascinantã a conºtiinþei, a
interioritãþii eului narator. Scrise la persoana întâi
(excepþia fiind capitolul O dragoste a lui Swann), roma-
nele proustiene nu mai au un subiect propriu-zis, ele
recreând realitatea („realitatea nu existã pentru noi atâta
vreme cât ea n-a fost recreatã de gândirea noastrã” –
afirmã Proust), fragmentar, caleidoscopic din amintiri
aduse în lumina conºtiinþei de memoria involuntarã.
z Volumul I – Swann (1913) Partea întâi. Combray
debuteazã cu detalierea a douã cãi de recuperare a „timpului
pierdut” ºi, implicit, a tãrâmului pierdut al copilãriei,
Combray-ul: visul ºi memoria involuntarã. Pentru cã
proiecþia oniricã este însã fulgurantã, instabilã, opþiunea
naratorului este orientatã spre mecanismele declanºãrii
memoriei afective, surprinse în fragmentul reprodus.
Celebrul episod al „madlenei” trezeºte la viaþã trecutul,
„blocuri” compacte de amintiri: copilãria cu vacanþele petre-
cute la Combray, în „casa veche ºi cenuºie” de unde pornesc
douã drumuri (unul care duce spre locuinþa lui Swann –
drum simbolic al iniþierii prin iubire – ºi cel de-al doilea,
1 Giotto (1267–1337), Fra Giovanni Angelico da Fiesole (1395–1455), Tiziano Vecellio (1488–1576) — pictori italieni care au dat
strãlucire artei din quattrocento sau din Renaºtere.
82
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 82
ªi, pe neaºteptate, amintirea mi-a apãrut. Gustul acesta
era acela al bucãþii de madlenã pe care mãtuºa Léonie
mi-o oferea, dupã ce o înmuiase în infuzia ei de ceai de tei,
când mã duceam la ea în odaie, duminica dimineaþa, la
Combray (în acea zi nu ieºeam înainte sã se fi fãcut ora de
liturghie), sã-i spun bunã ziua. Vederea micii madlene nu-mi
amintise nimic, înainte de a o fi gustat; poate pentru cã
zãrindu-le deseori de atunci, fãrã sã le mãnânc, pe mesele
cofetarilor, imaginea lor pãrãsise aceste zile petrecute la
Combray ca sã se lege cu altele mai recente; poate pentru
cã, din aceste amintiri ieºite de atât de multã vreme din
memoria mea, nimic nu mai supravieþuia, totul se dezagre-
gase; formele [...] dispãruserã sau, adormite, îºi pierduserã
puterea de expansiune care le-ar fi îngãduit sã ajungã pânã
la conºtiinþã.
(Traducere de Radu Cioculescu)
conducând spre domeniul Guermantes, simbolizând iniþie-
rea în plan social), duminicile cu sãrbãtoarea clopotelor ºi a
slujbelelor din biserica de la Combray (unde copilul o
vãzuse prima oarã pe ducesa de Guermantes), zilele cu
rãtãciri pline de farmec prin oraºul din alt veac, ori pe
malurile Vivonei, chipurile dragi ale mamei, bunicilor,
mãtuºilor ºi unchilor, atracþia tulburãtoare pe care o exercitã
asupra lui Marcel fiica lui Swann, Gilberte.
Partea a doua. O iubire a lui Swann insereazã o naraþiu-
ne la persoana a III-a, a cãrei protagonistã este Odette de
Crecy. Dragostea lui Swann (având ca laitmotiv Sonata
pentru pian ºi vioarã de Vinteuil pe care o aude în salonul
doamnei Verdurin) este capricioasã, cu accente de exaltare
sau de gelozie, de suferinþã devoratoare când este pãrãsit de
Odette.
Partea a treia. Nume de þinuturi îl readuce în prim-plan
pe Marcel, eroul-narator. Descoperind forþa miraculoasã a
numelui care individualizeazã locuri ºi oameni, Marcel
trãieºte delectarea unor cãlãtorii imaginare în care peisaje,
tablouri ºi lecturi se asociazã în viziuni miraculoase,
percepute sinestezic (Combray, Balbec, Veneþia, Florenþa,
Parisul, tablouri de Fra Angelico, Giotto sau Tiþian1 etc.).
Reveria este centratã în final asupra celor douã spaþii
pariziene, Champes-Élysées ºi Bois de Boulogne, asociate
prezenþei lui Gilberte, prima fatã adoratã de Marcel.
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 83
Reflecþia finalã exprimã toatã tristeþea unei fiinþe conºtiente
de evanescenþa timpului: „[...] amintirea unei anumite ima-
gini nu este decât pãrerea de rãu dupã o anume clipã;
iar casele, drumurile, aleile sunt repede trecãtoare, vai! ca
ºi anii.”
z Volumul al II-lea — La umbra fetelor în floare (1919)
evocã experienþe de cunoaºtere ale adolescentului Marcel
care, fascinat de sonata lui Vinteuil, descoperã muzica ºi
prietenia alãturi de tânãrul Robert Saint-Loup ºi, mai ales,
descoperã iubirea pentru Albertine, una dintre „fetele în
floare” zãrite pe plaja de la Balbec.
z Volumul al III-lea — Guermantes (1920) exploreazã
un alt univers existenþial, cel parizian. Acest spaþiu îi rezervã
eroului-narator experienþa confruntãrii cu boala ºi cu moar-
tea (boala scriitorului Bergotte, agonia ºi moartea bunicii lui
Marcel), dar ºi, contrapunctic, pe cea a vieþii mondene ºi a
iubirii fugare pentru Oriane, ducesa de Guermantes.
z Volumul al IV-lea — Sodoma ºi Gomora (1922) îi
readuce pe Marcel ºi pe Albertine Simonet la Balbec, unde
reiau legãtura cu familia Verdurin (care reprezintã burghezia
în ascensiune) ºi cu baronul de Charlus.
z Volumele V ºi VI — Prizoniera (1923) ºi Fugara
(1925) „radiografiazã” un sentiment: gelozia. Marcel trãieº-
te acest sentiment devorator care îl determinã sã-i interzicã
iubitei lui sã mai aparã în cercurile mondene. Albertine
acceptã o vreme sã fie „prizoniera” lui Marcel, dar apoi se
revoltã ºi dispare lãsându-i o scrisoare. Suferinþa celui
pãrãsit devine atroce când aflã cã Albertine a murit într-un
accident de cãlãrie. Pentru a pune capãt suspiciunilor devo-
ratoare încearcã sã-i afle trecutul din mãrturiile celor care au
cunoscut-o, dar amintirile acestora sunt contradictorii,
Abordarea textului
1 a. Gândiþi-vã la prãjitura preferatã sau la un alt
obiect care are, pentru fiecare, o valoare afectivã puternicã,
evocându-i savoarea, forma, culoarea etc. Lãsaþi apoi
mintea „sã scormoneascã în þinutul întunecat” al memoriei,
„fãcând vid în jurul ei”, lãsaþi-o sã aducã în lumina
conºtiinþei amintirea care se leagã spontan de obiectul
evocat. Notaþi detaliile acestei amintiri, fãrã a le „prelucra”,
în ordinea în care au fost aduse „din adânc, la suprafaþa
conºtiinþei clare”. Repetaþi exerciþiul, concentrându-vã
acum pe o temã precisã: „balul bobocilor”, ale cãrui vedete
aþi fost în urmã cu patru ani. Notaþi primele patru detalii pe
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 83
Abisul interior
accentuându-i incertitudinile. Când însã o telegramã îi ves-
teºte cã Albertine a scãpat totuºi cu viaþã din accident,
suferinþa dispare, fiindcã Marcel înþelege brusc cã iubirea
s-a sfârºit, înlocuitã de indiferenþã.
z Volumul al VII-lea — Timpul regãsit (1927) opereazã
o „elipsã” temporalã, surprinzând anii de recluziune a lui
Marcel într-o casã de sãnãtate din Tansonville, unde doar
vizitele lui Gilberte (devenitã marchizã de Saint-Loup ºi du-
cesã de Guermantes) ºi ale soþului ei, Robert de Saint-Loup,
îi mai aduc zvonurile lumii în care trãise. Revenind dupã opt
ani în lumea parizianã, Marcel este înspãimântat de ravagiile
timpului. În curtea palatului Guermantes, a cãrui stãpânã
este acum doamna Verdurin, devenitã prinþesã de
Guermantes, Marcel are revelaþia cãii prin care timpul poate
fi regãsit: curgerea lui poate fi opritã prin artã, forþa lui
distructivã poate fi anulatã prin creaþie. Finalul romanului
este confesiunea dramaticã a unui om care se ridicã deasu-
pra suferinþelor bolii, deasupra spaimelor morþii prin bucuria
de a-ºi scrie opera.
Aprecieri critice
z „Trecutul retrãieºte în memorie, din ale cãrei
straturi este restituit realitãþii psihice în dezvoltãri
imprevizibile, determinate de miracolul sensibil al
amintirii unei senzaþii, definind dimensiuni necunoscute
ale romanului, surprinse în aparent discontinuul flux al
naraþiunii de artã savantã a calculãrii efectelor.”
(Rodica Pandele, Scriitori strãini. Mic dicþionar)
care le-a actualizat memoria voluntarã. Organizaþi în grupuri
de câte 4–6 elevi confruntaþi secvenþele de imagini (Ce s-a
ivit mai întâi pe „ecranul” conºtiinþei: un detaliu senzorial –
vizual / olfactiv / gustativ / auditiv / tactil –, o reprezentare
spaþialã, o referinþã temporalã, o prezenþã umanã / nonuma-
nã etc.? Ce a urmat?...).
z Identificaþi „treptele” procesului de rememorare ºi
formulaþi un punct de vedere al grupului privind „mecanis-
mul” pe baza cãruia funcþioneazã memoria, orizont
miraculos al lumilor interioare; precizaþi douã elemente de
diferenþiere între memoria voluntarã ºi cea involuntarã.
83
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 84
II. Omul modern
b. Comparaþi observaþiile anterioare cu experienþa
„coborârii” lui Marcel – personajul-narator al romanului –
în zone tot mai adânci ale subconºtientului ºi cu miºcarea
inversã, de treptatã decantare a impresiei difuze, a amintirii
care se „ridicã” în orizontul conºtiinþei.
2 Selectaþi cuvintele din câmpurile semantice ale
conceptelor: procese psihice, timp. Formulaþi apoi o opinie
argumentatã privind gradul de interes pe care îl prezintã
investigarea celor douã domenii pentru cititor.
3 Comentaþi primele trei enunþuri din fragmentul citat
ºi apoi dezbateþi ideea cã regãsirea timpului pierdut poate
salva fiinþa de mediocritate, de hazard, de fragmentarism.
4 Prin fluxul memoriei involuntare care dizlocã
planurile temporale, Marcel Proust recreeazã lumea,
Aplicaþii, teme, aprofundãri
1. Recitiþi fiºele de lecturã redactate pentru primul
volum al romanului lui Proust, Swann, ºi prezentaþi oral
elemente de portret ale Odettei de Crecy, prin raportare la
picturile lui Botticelli. Puteþi utiliza ca fundal sonor
Anotimpurile (Primãvara) de Vivaldi.
2. „În Du côté de chez Swann, – afirmã Irina Mavrodin,
traducãtoare a operei lui Marcel Proust – nenumãrate Odette
se încheagã pentru a se destrãma pe datã, fidele, infidele,
iubitoare, indiferente, imagini infinit nuanþate în conºtiinþa,
mereu ea însãºi aflatã într-un raport nou cu obiectul obsesiei
sale, lui Swann. Swann însuºi, vãzut de narator, de pãrinþii
acestuia, oferã o faþã infinit schimbãtoare. Care este adevã-
rata Odette? Care este adevãratul Swann?”
z Cãutaþi rãspunsuri la aceste întrebãri, lucrând în ºase
grupe de studiu. Întreprindeþi o analizã sistematicã asupra
Caracteristici Swann / Odette
Ipostaza
„Identitatea” socialã
Perspectiva focalizatoare / unghi de vedere
Detalii fizice asociate acestei ipostaze
Trãsãturi psihice
Trãsãturi morale
Model comportamental
Opþiuni / valori existenþiale
Simboluri asociate (culturã / naturã)
„Temele” personajului
84
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 84
oamenii, evenimentele, fãcându-le sã existe într-un spaþiu
mental ºi într-o duratã interioarã. Identificaþi reperele acestui
cronotop psihic ºi comentaþi reprezentãrile spaþio-temporale
din fragmentul dat, având în vedere ºi afirmaþia:
„Existã o geometrie planã ºi una în spaþiu. Ei bine,
pentru mine, romanul nu înseamnã numai psihologie planã,
ci ºi psihologie în spaþiu ºi timp. Am încercat sã izolez
aceastã substanþã invizibilã, timpul. [...] Apoi, întocmai ca
un oraº, care în timp ce trenul îºi urmeazã drumul sinuos,
apãrând când la dreapta, când la stânga noastrã, diversele
aspecte pe care un personaj le-a avut la un moment dat, pânã
într-acolo încât sã parã ca niºte personaje succesive ºi dife-
rite, ne vor da – dar numai prin aceasta – senzaþia timpului
scurs.” (fragment dintr-o scrisoare adresatã prinþului Anton
Bibescu, apud Martha Bibescu, La bal cu Marcel Proust)
celor douã personaje (trei grupe: Swan, trei grupe: Odette),
dupã ce aþi ales câte o ipostazã dintre cele enumerate în
aserþiunea criticã sau o altã identitate / ipostazã pentru care
optaþi. Veþi începe prin a completa fiºa de caracterizare de
mai jos.
z Purtãtorul de cuvânt al fiecãrui grup va prezenta apoi
pe „adevãratul Swann” / pe „adevãrata Odette”. Alãturând
cele trei fiºe realizate pentru fiecare personaj, veþi obþine
„diversele aspecte pe care un personaj le-a avut la un mo-
ment dat, pânã într-acolo încât sã parã ca niºte personaje
succesive ºi diferite”, despre care vorbea Marcel Proust.
3. Finalizaþi activitatea printr-o dezbatere sau un referat
individual de tip paralelã în care sã comparaþi experienþa
iubirii lui Swann ºi Odette cu o „poveste” de iubire dintr-un
roman de Camil Petrescu.
Relaþia cu celãlalt Citate
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 85
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 85

Abisul interior

Studiu de text:
În cãutarea timpului pierdut – Vol. VII

Timpul reg\sit
– fragment –
Frãmântat de gândurile triste de care vorbeam
adineaori, intrasem în curtea palatului Guermantes-ilor
[...]. Dar în clipa când, regãsindu-mi echilibrul, pusei
piciorul pe o piatrã de pavaj ceva mai puþin înaltã decât cea
din faþa ei, toatã descurajarea mea dispãru în prezenþa
aceleiaºi mulþumiri pe care, în diferitele perioade ale vieþii,
mi-o procurase vederea unor arbori ce-mi pãruserã identici
cu cei pe care-i zãrisem în timpul unei plimbãri cu trãsura
în jurul Balbecului, vederea clopotniþelor din Martinville,
savoarea unei prãjituri înmuiate într-o infuzie, atâtea alte
senzaþii despre care am vorbit ºi pe care mi se pãruse cã le Claude Monet,
sintetiteazã ultimele opere ale lui Vinteuil. Ca ºi în Femei
în grãdinã
momentul când savuram prãjitura, orice neliniºte în
legãturã cu viitorul, orice îndoialã intelectualã se O clipã eliberatã din ordinea timpului l-a creat în noi,
împrãºtiase. Cele ce mã copleºeau o clipã mai înainte în pentru a se face simþitã, pe omul eliberat din ordinea
privinþa vocaþiei mele literare ºi chiar a realitãþii literaturii timpului. ªi acesta se înþelege cã va fi încrezãtor în bucuria
pieriserã ca prin minune. [...] Dar de ce imaginea lui, chiar dacã modestul gust al unei prãjituri nu pare, logic
Combrayului atunci ºi a Veneþiei acum îmi deºteptase o vorbind, sã conþinã motivele unei astfel de bucurii. Se
bucurie asemãnãtoare cu o certitudine, suficientã, fãrã alte înþelege cã vorba „moarte” nu are sens pentru el; situat în
dovezi, sã mã facã indiferent în faþa morþii? afara timpului, ce teamã i-ar mai putea inspira viitorul?

Abordarea textului
1 Selectaþi din fragmentul citat sintagmele care
numesc acei stimuli ai realitãþii imediate care au declanºat
memoria afectivã ºi comentaþi tipul percepþiei senzoriale
asociat fiecãrui stimul.
2 Comentaþi alineatul final, formulând ºi un punct de
vedere motivat privind omul eliberat din ordinea timpului
prin memoria involuntarã.
3 Recitiþi „pasajul madlenei” ºi faceþi o paralelã cu
secvenþa „pietrei de pavaj” din ultimul volum, identificând
douã analogii ºi douã elemente de diferenþiere. Valorificaþi ºi
aserþiunea lui Jean Ricardou care numeºte „scriiturã internã”
sau „autoreprezentare de gradul al doilea” faptul cã, în roma-
nul În cãutarea timpului pierdut, „anumite pasaje îndepãrtate
ce depind de o idee comunã sunt reluate deseori sub forma
prescurtatã a rezumatului” (Noi probleme ale romanului).

Aplicaþii, teme, aprofundãri

1. Fragmentul citat asociazã muzicii lui Vinteuil toate
acele senzaþii fermecãtoare provocate de neînsemnate
detalii ale realitãþii. Alãturi de Vinteuil (compozitorul de a
cãrui frazã muzicalã – care dãruieºte parcã „posibilitatea
unui fel de întineriri” – se îndrãgostesc Swann ºi Marcel),
în paginile romanului descoperim ºi alþi artiºti cu nume
ficþionale sau reale:
z Bergotte, scriitorul ale cãrui cãrþi par a-l veghea în
„noaptea funerarã [...] ca niºte îngeri cu aripile desfãºurate
ºi pãreau, pentru cel ce nu mai exista, simbolul învierii lui.”
(Prizoniera);
z Elstir, pictorul care „a ºtiut sã opreascã, nepieritoare,
miºcarea orelor” (Prizoniera);

85
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 86
II. Omul modern
z Chateaubriand, Nerval, Baudelaire sau Dostoievski
(celebra scena a bibliotecii din palatul Guermantes),
Wagner ori Beethoven, Giotto, Botticelli, Dürer ºi, mai
ales, Vermeer.
2. Formulaþi un punct de vedere argumentat privind
modul în care literatura, muzica, pictura, cinematografia
sau teatrul v-a influenþat existenþa.
3. Scrieþi un eseu nestructurat cu titlul „Cele trei iubiri
ale lui Swann”, în care sã comentaþi asocierea iubirii pentru
Odette cu dragostea pentru muzicã ºi pentru picturã. În
Repere de lecturã
z Considerat cel mai de seamã scriitor francez al seco-
lului al XX-lea ºi unul dintre marii scriitori ai lumii, Marcel
Proust creeazã o nouã structurã romanescã, în care memoria
involuntarã devine principiu ordonator al lumii ficþionale,
substituind clasicul principiu cronologic („De obicei,
memoria nu prezintã amintirile în ordine cronologicã, ci ca
un reflex în care ordinea pãrþilor e rãsturnatã” – opineazã
scriitorul în volumul La umbra fetelor în floare).
z Roman-fluviu care are ca repere spaþiul conºtiinþei ºi
durata interioarã, În cãutarea timpului pierdut surprinde
raportul eului-conºtiinþã ºi al eului-creator cu lumea, cu
natura ºi cultura.
z Compoziþia romanului este organizatã pe un para-
dox: la nivelul fiecãrui volum apare ca o construcþie etero-
genã ºi discontinuã, dar la nivel macrostructural, romanul
este o construcþie perfect armonicã, asemenea unei compoziþii
simfonice cu teme recurente, cu laitmotive ºi corespondenþe.
z „Romanul proustian nu mai ascultã decât de aceastã
nouã logicã a unei viziuni subiective ºi relativizante (ce se
întâlneºte cu descoperirile lui Freud, Bergson, dar ºi cu cele
ale lui Einstein), cãreia îi vor fi subordonate compoziþia,
personajul, subiectul, intriga etc., ºi care va face sã explode-
ze unitatea obiectivã – unitatea exterioarã a acþiunii, a
timpului, a spaþiului, a personajului, a subiectului, a compo-
ziþiei, a intrigii etc. – caracteristicã romanului de tip
tradiþional. (Irina Mavrodin).
z Structurã plurietajatã, reunind multiple puncte de
vedere, deºi „vocea” narativã este mereu aceeaºi, vocea lui
Marcel (excepþie: O iubire a lui Swann); multitudinea un-
ghiurilor de focalizare este generatã de structura „poliedricã”
a eului narator: Marcel copilul, adolescentul ºi omul matur,
Marcel îndrãgostitul, Marcel creatorul, Marcel omul de lume,
dar ºi omul, pur ºi simplu, confruntat cu boala ºi cu moartea.
86
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 86
eseul vostru veþi valorifica ºi citatul: „iubirea pentru
muzicã îi îmbogãþise însuºi gustul pentru picturã, plãcerea
fu ºi mai profundã – ºi urma sã aibã asupra lui Swann o
influenþã durabilã – când descoperi, în acel moment,
asemãnarea Odettei cu Zephora de pictorul Sandro di
Mariano, numit [...] Botticelli.”
4. Organizaþi o dezbatere asupra mesajului artistic
transmis în finalul romanului lui Proust: fiinþa poate fi
salvatã prin artã, prin creaþia care învinge timpul ºi limitele
condiþiei umane – hazardul, uitarea, moartea.
z Temele fundamentale ale romanului sunt dezvoltate
polifonic: timpul, iubirea, creaþia, arta, condiþia umanã (vâr-
stele, cunoaºterea, memoria ºi uitarea, viaþa, boala ºi
moartea), existenþa aristocraþiei ºi a burgheziei, viaþa socialã
ºi viaþa privatã, familia, natura etc.
z Timpul biografic, obiectiv este substituit de durata
interioarã, subiectivã: „Existã un perpetuu bruiaj al planu-
rilor temporale, în funcþie de capriciile memoriei invo-
luntare” (I. Mavrodin). Spaþiul diegetic este construit în
orizonturile vaste ale memoriei, reflectat, multiplicat în
„oglinzile mobile în care eroul scruteazã lumea succesiv”
(Dana Dumitriu), cea mai importantã „oglindã” fiind cea a
artei: „Timpul de care dispunem în fiecare zi este elastic –
afirmã scriitorul; pasiunile pe care le încercãm îl dilatã;
acelea pe care le inspirãm îl îngusteazã ºi obiºnuinþa îl
umple.” (vol. II).
z Conflictele multiple, dezvoltate contrapunctic: con-
flictele exterioare – de ordin moral ºi erotic, sau conflicte de
idei / sisteme de valori – ºi conflictele interioare, ilustrând
toate nivelurile fiinþei lãuntrice (conflicte cognitive ºi
ontologice, dileme psihologice ºi estetice).
z Personajele (peste douã mii) nu mai ilustreazã tipo-
logii general-umane, nici mãcar tipologii sociale, chiar dacã
distanþa între aristocraþii autentici ºi burghezii care, treptat,
le iau locul este evidentã. La Proust personajul este
indeterminat, discontinuu, alcãtuit dintr-o sumã de euri
contradictorii ºi, mai ales, dintr-un fascicul de imagini
divergente ºi de asocieri livreºti proiectate mental.
z Stilul proustian („stilul este pentru artist o problemã
de viziune”, afirma Proust) este livresc, elaborat pe structuri
muzicale ale limbajului, expresiv prin metafore ºi metonimii:
„Cãci metafora regãseºte timpul pierdut, dar metonimia îl
însufleþeºte, îl pune în miºcare.” (Gérard Genette, Figuri III)
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 87
BIBLIOTECA MUNDI
Sinopsis
Zgomotul ºi furia
de William Faulkner
z Zgomotul ºi furia, cel de-al doilea roman din celebra
saga a comitatului Yoknapatawpha, urmãreºte destrã-
marea familiei Compson. Romanul este alcãtuit din
patru pãrþi, fiecare având un alt narator.
z Partea întâi (7 aprilie 1928 – ziua în care Benjamin
împlineºte 33 de ani) este monologul lui Benjy, fiul
handicapat al lui Jason Richmond Compson. În mintea
tulburatã a lui Benjy, prezentul este invadat de secven-
þe fragmentare din trecut, întâmplãri ale copilãriei în
care revin, ca laitmotive, chipurile fiinþelor dragi –
sora mai mare, Caddy ºi negresa Dilsey, servitoarea.
z În Partea a doua (2 iunie 1910) eul-narator este
Quentin, fratele mijlociu, student la Harvard; fire
idealistã, de o sensibilitate maladivã, Quentin este
obsedat de ideea de a-ºi proteja sora de orice ispitire.
Eforturile lui sunt zadarnice; sedusã de Danton Ames,
Caddy (Candance) se va mãrita cu Sydny Head. Nunta
lui Caddy (25 aprilie 1910) provoacã o crizã acutã în
conºtiinþa lui Quentin, care se va sinucide.
z Partea a treia (6 aprilie 1928) schimbã din nou vocea
narativã. Monologul lui Jason, fiul cel mare, este
discursul lucid al unui om frustrat, cu o viaþã stearpã,
asupra cãruia cade toatã responsabilitatea familiei
(tatãl sãu, avocat ratat, care moare din alcoolism,
mama paranoicã, Benjy, fratele retardat, ºi Quentin,
nepoata sa, fiica abandonatã de Caddy).
z Partea a patra (8 aprilie 1928) utilizeazã persoana a
III-a narativã. Personaj-focalizator este credincioasa
Dilsey, bãtrâna servitoare a familiei Compson.
Momentul principal al ultimei pãrþi este slujba de
înviere. În timpul acesteia, însã, Quentin (primise
numele unchiului sinucigaº) fuge de acasã, luând 7
mii de dolari ai lui Jason. Acesta va vinde casa
pãrintescã ºi îl va interna pe Benjy într-un azil.
z Apendice Compson: rezumã destinul familiei între
1699–l945.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 87
Abisul interior
Ulise
de James Joyce
z Acþiunea se petrece în Dublin, într-o singurã zi, joi, 16
iunie 1904, urmãrind mãrunte evenimente din viaþa a
trei personaje: tânãrul artist Stephen Dedalus
(reprezentare modernã a lui Telemah, fiul lui Ulise),
agentul de publicitate Leopold Bloom (Poldy este o
replicã modernã a eroului mitic Ulise) ºi soþia acestuia,
Marion (Molly, „dublul” [post]modernist al Penelopei).
z Primele trei capitole îl au în centru pe Stephen (turnul
în care locuieºte, ºcoala la care predã istorie, drumul pe
plajã spre oraº, redacþia ziarului „The Freeman”,
biblioteca publicã, taverna din port, acasã la Leopold
Bloom etc.).
z Partea a doua, cea mai amplã, este focalizatã asupra lui
Leopold Bloom (drumurile de acasã la poºtã, apoi la
bisericã, la baia publicã, la cimitir, la redacþie, la barul
„Osmond”, la spital, la garã, în port, unde îi sare în
ajutor lui Stephen care fusese lovit de un soldat, ºi
drumul înapoi, spre casã, alãturi de Stephen, pe care îl
invitase la el ºi de care se va despãrþi în zori).
z Ultimul capitol: monologul interior al lui Molly care,
trezitã din somn de întoarcerea acasã a soþului ei, îºi
rememoreazã viaþa.
z Simbolic, întâm-
plãrile trãite de
cele trei persona-
je refac episoade-
le Odiseii, cei 10
ani de rãtãciri ale
lui Ulise, pânã la
reîntoarcerea în
Ithaca.
Coperta
uneia dintre
ediþiile cãrþii
87
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 88
II. Omul modern
Pablo Picasso, Trei muzicieni
Dic]ionar cultural
z Modernismul denotã, în sens general, tendinþa de
înnoire specificã spiritului uman, conceptul de „modernism”
definind în literaturã o miºcare largã, care cuprinde toate
manifestãrile postromantice înscrise sub semnul unui
„principiu de progres” (E. Lovinescu).
În proza veacului al XX-lea modernismul se manifestã
prin mutaþii în sfera problematicii (substituirea problematicii
sociale ºi morale cu domeniul psihologicului ºi cu proble-
matica existenþialistã) ºi, mai ales, prin inovarea formulelor
estetice, prin abandonarea tiparelor narative tradiþionale:
naraþiunea heterodiegeticã, perspectiva omniscienþei,
structurarea cronologicã a diegezei, construcþia „logicã” a
subiectului etc. Proza modernã cultivã introspecþia ºi
retrospecþia, analiza conºtientului ºi a zonelor abisale ale
fiinþei (subconºtientul, inconºtientul). Canonul modernitãþii
impune o literaturã a autenticitãþii care adoptã frecvent
persoana I narativã, principiul memoriei involuntare,
pluriperspectivismul, construcþia narativã multinivel,
discontinuitatea narativã / fragmentarismul, inserþiile eseis-
tice, structurile deschise etc.
Personajele prozei secolului al XX-lea nu mai reprezintã
tipologii sau „caractere” de tip balzacian, ci ipostaze esen-
þiale ale omului modern: fragilitatea fiinþei umane în faþa
neantului, angoasa existenþialã, solitudinea, alienarea, spai-
ma de moarte, sentimentul finitudinii, al eºecului existenþial,
88
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 88
Concepte operaþionale
z Metonimia (fr. métonymie, lat. metonymia, gr. me-
tonymia – înlocuirea unui nume cu altul, schimbare a
numelui)
Metonimia este o figurã de stil de nivel semantic (trop,
metasemem), care constã în substituirea termenului pro-
priu printr-un termen impropriu, dar expresiv, pe baza unei
relaþii logice, calitative. Aceastã relaþie este de tipul conti-
guitãþii, generând în „spaþiul intern al limbajului” (G.
Genette, Figuri) expresia unei asocieri din câmpul mental
al reprezentãrilor. Metonimia funcþioneazã ca un principiu
retoric de coerenþã textualã, de tip pur logic, proza fiind
consideratã, mai mult decât poezia, un analogon al
realului („Vehicolul unei metonimii este întotdeauna, prin
definiþie, puternic diegetic” – G. Genette). Relaþia logicã
poate fi de tipul cauzã – efect, simbol – obiect simbolizat,
produs – agent producãtor, materie – obiect etc.
al absurdului. Frecvent, eroii nu mai sunt construiþi ca indi-
vidualitãþi „coerente”, având o identitate vagã, fiind
surprinºi în cãutarea sinelui.
z Henri Bergson (1859–1941), filosof francez idealist,
care considera cã ºtiinþa nu va putea niciodatã, cu toatã
evoluþia ei, sã înþeleagã ºi sã explice esenþa proceselor, de
aceea raþiunea este compromisã ºi trebuie înlocuitã cu
intuiþia, care este o capacitate supraraþionalã de a sesiza, de
a înþelege esenþa lucrurilor. Formuleazã teoria eului profund,
subordonat personalitãþii sociale ºi teoria experienþei
interioare a duratei („Duratã ºi simultaneitate”: „Asupra
realitãþii concrete raþiunea nu ne poate da decât forme
aproximative, globale; numai cunoaºterea intuitivã poate da
aspectul originar al fenomenelor.”)
z Edmund Husserl (1859–1938), filosof german,
întemeietor al fenomenologiei, o concepþie idealistã care
neagã posibilitatea cunoaºterii ºtiinþifice, o metodã care
reþine din realitate „esenþa idealã” prin aºa-zisa „intuiþie a
esenþei” (intuiþia fiind capacitatea gândirii de a descoperi
nemijlocit ºi imediat adevãrul pe baza experienþei ºi a
cunoºtinþelor dobândite anterior, fãrã raþionamente logice
preliminare: „Nu putem cunoaºte nimic absolut, decât retrã-
gându-ne în noi înºine, decât îndreptându-ne privirea spre
propriul nostru fond sufletesc. Trebuie sã considerãm cã
nimic nu existã în afara gândirii proprii”).
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 89
Repere biobibliografice
Feodor Mihailovici Dostoievski
(1821–1881)
z F.M. Dostoievski este considerat
unul dintre scriitori ruºi de geniu, ale cãrui
opere au contribuit la înnoirea prozei de
analizã psihologicã, la dezvãluirea abi-
surilor sufleteºti, la exprimarea artisticã a
dilemelor morale ºi a stãrilor de conºtiinþã ale omului
modern. Viaþa lui Dostoievski a fost ea însãºi o continuã
experienþã de cunoaºtere ºi de confruntare cu sine ºi cu
ceilalþi, marcatã de situaþii-limitã ºi de opþiuni existenþiale
neaºteptate. Deºi a absolvit ºcoala militarã, s-a dedicat
exclusiv scrisului, dupã debutul din 1846 (povestirea
Oameni sãrmani). Trei ani mai târziu este condamnat la
moarte pentru „acþiuni subversive împotriva imperiului”,
dar în ultima clipã sentinþa îi este comutatã la patru ani
de muncã silnicã în Siberia. Dupã eliberare se stabileºte
la Sankt-Petersburg, unde va edita o revistã literarã.
Reîncepe sã scrie ºi sã publice (Amintiri din casa
morþilor, 1861–1862, Însemnãri din subteranã, 1864).
Adevãrata consacrare îi este adusã de marile romane:
Crimã ºi pedeapsã (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii
(1871–1872), Adolescentul (1875), Fraþii Karamazov
(1879–1880).
z „Eroul (dostoievskian n.n.) ca posedat al ideii,
devenitã obiect al realizãrii artistice, întruchipeazã omul
plenar, «omul din om» (dupã însãºi expresia dostoievskia-
nã) [...].” (Gabriela Danþiº, Scriitori strãini. Mic dicþionar)
James Augustine Aloysius Joyce
(1882–1941)
z Prozator ºi poet, dramaturg ºi critic
literar, James Joyce s-a nãscut la Dublin,
dar a trãit cea mai mare parte a vieþii în
marile oraºe de pe continent (Paris, Trieste,
Roma, Veneþia, Zürich). Însoþit mereu de
nostalgia pãmântului irlandez, a transformat Dublinul
într-un topos literar, într-un spaþiu al epifaniilor. A inovat
limbajul prozei engleze ºi a modernizat structurile
romanului, substituind, pe spaþii mari, naraþiunea cu
monologul interior, adesea dramatizat, care urmãreºte
fluxul conºtiinþei.
z Opera literarã: ciclul de poezii Muzicã de camerã
(debut editorial, 1907), Oameni din Dublin (schiþe, 1914),
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 89
Abisul interior
Portret al artistului în tinereþe (1916), Ulise (1922),
Priveghiul lui Finnegan (1939), drama Exilaþii (1918),
colecþia de eseuri critice publicate postum Scrieri
ocazionale, critice ºi politice (1959).
z „Romanul Ulysses [...] revoluþioneazã atât viziunea
epicã, cât ºi tehnica narativã printr-o serie de inovaþii:
surprinderea celor mai subtile secrete ale gândirii ºi
simþirii cu ajutorul monologului interior, greu de sem-
nificaþii, sinuos, uneori ermetic, sondarea fluxului
conºtiinþei cu scrupulozitatea psihanalizei freudiene,
adecvarea stilului la dezordinea spontanã a ideilor, cu o
virtuozitate verbalã urmãrind cele mai insolite asociaþii.”
(Eleonora Almonsino)
William Cuthbert Faulkner
(1897–1962)
z Laureat al Premiului Nobel pentru
Literaturã (1949), „pentru viguroasa ºi
unica sa contribuþie artisticã la romanul
american modern”, William Faulkner este
unul dintre scriitorii reprezentativi ai
literaturii contemporane. Orãºelul din Statul Mississippi
în care s-a nãscut ºi a copilãrit va deveni celebrul comitat
imaginar Yoknapatawpha, atunci când tânãrului funcþio-
nar (la banca bunicului sãu – modelul real pentru Sartoris)
i se reveleazã dramele existenþiale ale oamenilor din
þinuturile Sudului: „am descoperit cã meritã sã scriu
despre mãruntul meu petec de glie natalã ºi cã nu voi trãi
îndeajuns ca sã termin tot ce se poate scrie despre el.”
Debuteazã cu versuri romantic-pesimiste în 1924,
(Faunul de marmurã), pentru a continua, dupã ce se mutã
la New Orleans, cu prozã.
z Romane: Plata soldatului (1926), Þânþarii (1927),
Sartoris (1929) — deschizând celebra saga a Sudului
american, situat artistic în þinutul magic al
Yoknapatawphei —, Zgomotul ºi furia (1929), Pe când
agonizam (1930), Lumina de august (1932), Absalom,
Absalom! (1936), Cãtunul (1940), Nechemat în þãrânã
(1943), Oraºul (1957), Casa cu coloane (1960), Tâlharii
(1962) etc.
z „[...] Creaþia sa (a lui W. Faulkner n.n.) împleteºte
stilul oral cu imaginaþia barocã, într-o sintaxã labirinticã
de o inepuizabilã densitate semanticã.” (Gabriela Danþiº)
89
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 90
II. Omul modern
STUDIU DE CAZ
MONOLOGUL INTERIOR,
FORMÃ DE CUNOAªTERE A SINELUI ªI A LUMII
Tipul: Investigaþie interdisciplinarã (literaturã –
psihologie)
Surse documentare:
z Dicþionar de psihologie, Editura Babel, Bucureºti,
1997 (coordonator Ursula ªchiopu)
z Texte teoretice: H. Bergson, Materie ºi memorie
(Editura Polirom, 1996); Miguel de Unamuno, Despre
sentimentul tragic al vieþii (Institutul European, 1995);
alte texte teoretice
z Literaturã: Marcel Proust, În cãutarea timpului
pierdut: Swann; F.M. Dostoievski, Fraþii Karamazov;
William Faulkner, Zgomotul ºi furia; Joyce, Ulise /
Portretul artistului în tinereþe; Oscar Wilde, Portretul lui
Dorian Gray; Virginia Woolf, Valurile; Luigi Pirandello,
Henri al IV-lea, ªase personaje în cãutarea unui autor
z Modalitãþi alternative de informare: surse IT/ Internet
Finalizare: portofoliu al fiecãrui grup; comunicare
ºtiinþificã / eseu / CD / broºurã.
Sugestii de organizare a activitãþii
z Organizarea celor patru / ºase grupuri de lucru în
care vor activa: un coordonator, un purtãtor de cuvânt ºi
Charles
Guerin,
Tânãrã fatã
citind o carte
1
Inelul lui Möbus sau banda lui Moebus – un model de spaþiu continuu format dintr-o bandã având capetele lipite dupã ce a fost
rãsucitã; prin rãsucirea benzii se creeazã o singurã suprafaþã.
90
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 90
4 sau 5 experþi (criticul literar, lingvistul, psihologul,
filosoful; criticul de artã); fiecare grup de lucru va alege
unul dintre romanele propuse ºi va realiza investigaþia,
urmãrind relaþia dintre procesele psihice implicate în
monologul interior (conºtiinþã, afecte, memorie, percep-
þie, intuiþie, reprezentare, introspecþie, retrospecþie etc.)
ºi soluþiile artistice ale scriitorului ales pentru
exprimarea acestor procese, pentru surprinderea lor prin
monolog interior. Activitatea se va finaliza prin
realizarea portofoliului. Concluziile investigaþiei vor fi
prezentate de cãtre purtãtorul de cuvânt.
z Etapa a doua va reuni în echipe specializate
experþii tuturor grupurilor ºi câte un purtãtor de cuvânt.
Dupã dezbateri, echipa va elabora comunicarea / eseul /
secvenþa pe suport electronic / capitolul din broºurã (de
exemplu, criticii vor studia tipurile de monologuri inte-
rioare ºi funcþiile lor în romanele moderne, finalizând cu
eseul Fotografii miºcate / În pãdurile de gânduri etc.;
lingviºtii: tema de studiu – tipuri de discurs, expre-
sivitate artisticã în monologul interior, reprezentarea
etc. – finalizatã prin comunicarea / eseul / modelare
iconicã etc.: Sintaxa solilocviului / Spirala mono-Logo-
sului; psihologii: analizeazã veridicitatea reflectãrii
artistice a proceselor psihice în monologul interior;
finalizeazã – În cãutarea eului pierdut / La bal cu Marcel,
la spital cu Leopold Bloom etc.; filosofii: investigarea
reprezentãrilor timpului ºi ale spaþiului, ale categoriilor
existenþei în monologul interior; se va finaliza cu un eseu
cu titlul: Proba labirintului interior / Inelul lui Möbus1
etc.; consultanþii artistici: studiu comparativ despre
simbolismul artistic, despre relaþia dintre reprezentãrile
mentale din monologul interior ºi muzicã, picturã,
cinematografie etc. – Armonii imitative / Deplasarea spre
roºu etc.).
z Etapa a treia vizeazã finalizarea studiului de caz.
Coordonatorii ºi purtãtorii de cuvânt alcãtuiesc o echipã
care elaboreazã produsul final, reunind într-o sintezã
lucrãrile echipelor de experþi.
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 91
Informaþii suplimentare petru studiul de caz
Ulise
de James Joyce
– fragment –
Care era senzaþia auditivã a lui Stephen? Auzea
într-o melodie profundã strãveche masculinã nefami-
liarã acumularea trecutului. Care era senzaþia vizualã a
lui Bloom? Vedea într-o formã familiarã masculinã
tânãrã vie predestinarea viitorului. [...] Ce anume
fãcea problematicã pentru Bloom realizarea acestor
propuneri mutuale autoexcluzându-se? Irepetabilitatea
trecutului.
(Traducere de Mircea Ivãnescu)
E
Zgomotul [i furia
de William Faulkner
– fragment –
PARTEA A DOUA (2 iunie 1910)
M-am oprit în prag ºi am privit cum alunecã umbra.
Aproape puteai s-o vezi cum se miºcã, târându-se spre
uºã, împingând umbra tot mai înapoi spre portal 1. Doar
cã ea [Caddy, n.n.] începuse sã fugã când am auzit eu.
În oglindã ea alerga înainte ca eu sã-mi fi dat seama ce
este. Atât de repede, cu trena aruncatã pe braþ alerga
afarã din oglindã ca un nor, cu voalul zvâcnindu-i în
sclipiri lungi cu tocurile pantofilor strãlucitoare ºi
repezi strângându-ºi rochia la umãr cu cealaltã mânã,
alergând afarã din oglindã miresmele de trandafiri,
trandafiri, glasul care sufla deasupra Edenului. Pe
urmã a trecut prin verandã nu i-am auzit tocurile pe
urmã prin clarul de lunã ca un nor, umbra plutitoare a
voalului alunecându-i prin iarbã, alergând spre urlete
[...], spre Benjy.
(Traducere de Mircea Ivãnescu)
1
Inserþia amintirii, ieºirea bruscã din prezent ºi evocarea unui episod petrecut în urmã cu douã luni, la nunta lui Caddy, nu
este semnalatã textual.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 91
Abisul interior
MONOLOGUL
z Monologul naratorului exprimã în simultaneitate
gânduri ºi trãiri ale diferitelor personaje (de exemplu,
Stephen ºi Bloom în textul citat).
MONOLOGUL INTERIOR:
z exprimã simultan nivelul gândirii conºtiente ºi pe cel
al impulsurilor inconºtiente; raþiunea ºi afectele sunt
asociate;
z lumea gândirii ºi durata interioarã impun o perspec-
tivã limitatã, un adevãr relativ, deformat subiectiv;
z dramatizare în grad maxim, realizatã prin atitudinea
interogativã în raport cu existenþa;
z ia forma confesiunii / a dezbaterii intelectuale.
MONOLOGUL
z Monologul naratorului omniscient apare numai în
ultima parte, suprapunându-se monologului interior al
bãtrânei Dilsey.
MONOLOGUL INTERIOR:
z insereazã ºi fragmente de relatare obiectivã;
z monologul lui Benjy de o „impersonalitate drama-
ticã”, „deconstruieºte” realitatea, o pulverizeazã în
instantanee ce nu diferenþiazã trecutul de prezent; alcã-
tuit din asociaþii mentale aleatorii, exploreazã straturile
abisale ale sinelui: subconºtientul, inconºtientul (motive
simbolice: focul, pomii, întunericul);
z monologul lui Quentin reuneºte – fãrã demarcãri în
text – introspecþia ºi retrospecþia (motive simbolice:
oglinda, caprifoiul, trandafirul, apa);
z monologul lui Jason este dominat de nivelul raþional;
motive simbolice: uºa închisã, banii, pata;
z monologul lui Dilsey echilibreazã nivelurile psihi-
cului, adãugând dimensiunea spiritualã, credinþa, figura-
tã prin motivul luminii ºi cel al Învierii.
91
MODUL 5.qxd 14.08.2007 11:01 Page 92
Test de evaluare
ABISUL INTERIOR
z Citiþi urmãtorul fragment din
roman ºi rãspundeþi cerinþelor:
Când umbra crucii ferestrei apãrea pe perdele ºtiam cã
e între ºapte ºi opt ºi atunci intram iarãºi în timp, auzind
ceasul. Era ceasul bunicului ºi când tata mi l-a dãruit, mi-a
spus: Quentin, îþi dãruiesc mausoleul tuturor speranþelor ºi
dorinþelor; e mai degrabã chinuitor de probabil cã ai sã-l
foloseºti ca sã obþii o reducto absurdum1 a tuturor expe-
rienþelor omeneºti, care n-or sã se potriveascã cu nevoile
tale personale mai bine decât cu ale lui sau ale tatãlui sãu.
Þi-l dãruiesc nu ca sã-þi aminteascã de timp, ci ca sã-l poþi
uita când ºi când, câte o clipã, ºi sã nu-þi cheltuieºti forþele
încercând sã-l înfrângi. Pentru cã nicio bãtãlie nu e
câºtigatã vreodatã, mi-a spus. Nici mãcar nu mai existã
bãtãlii. Câmpul de luptã nu face altceva decât sã-i dezvãluie
omului propria lui nebunie ºi deznãdejde, ºi victoria este o
iluzie a filosofilor ºi a nebunilor. Era sprijinit de cutia cu
gulere ºi eu stãteam lungit în pat ascultându-l. Auzindu-l
adicã, fiindcã nu cred cã cineva ascultã în mod conºtient
ceasul de la mânã sau de pe masã. Nici n-ai nevoie. Poþi
sã-i uiþi ticãitul multã vreme ºi pe urmã, într-o secundã de
tic-tac, poate sã-þi nascã în minte suita neîntreruptã, lungã
ºi descrescãtoare a timpului pe care nu l-ai auzit. Cum
spunea tata cã în razele lungi ºi singuratice de luminã ai
putea parcã sã-l vezi mergând pe Isus.
(William Faulkner, Zgomotul ºi furia)
1
Reducto absurdum (lat.) – reducere la absurd
Informaþii bibliografice recomandate pentru studierea modulului ºi pentru studiile de caz
F.M. Dostoievski, Fraþii Karamazov, Editura Corint,
Bucureºti, 2005.
Marcel Proust, În cãutarea timpului pierdut, vol. I, EPL,
1968 / Editura Univers, Bucureºti, 1987.
James Joyce, Ulise, Editura Univers, Bucureºti, 1984.
William Faulkner, Zgomotul ºi furia, Editura Univers,
Bucureºti, 1997 / Editura Polirom, Bucureºti, 2003.
Albert Kovács, Dostoievski: quo vadis homo? Sensul existen-
þei ºi criza civilizaþiei, Editura Univers, Bucureºti, 2000.
92
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 92
1. Precizaþi tipul de naraþiune ºi tipul de narator ilustrate în
textul citat. 10 puncte
2. Identificaþi tema reflecþiilor ºi precizaþi doi termeni din
câmpul semantic al temei. 10 puncte
3. Prezentaþi o opinie argumentatã asupra relaþiei dintre
tatã ºi fiu. 10 puncte
4 Explicaþi viziunea personajelor lui Faulkner asupra
timpului. 20 puncte
5. Prezentaþi (10–15 rânduri) patru caracteristici ale tex-
tului citat. 20 puncte
6. Demonstraþi (patru argumente) modernitatea textului lui
Faulkner. 20 puncte
(Din oficiu: 10 puncte)
EVALUARE SUMATIVÃ
z Imaginaþi-vã cã sunteþi (în perioada interbelicã)
directorul ºtiinþific al unei edituri la care a fost depus
manuscrisul unuia dintre romanele enumerate la „Surse
documentare”. Prezentaþi o expunere argumentativã oralã
prin care sã convingeþi consiliul director cã romanul ales
trebuie sau nu trebuie sã fie publicat la editura dumnea-
voastrã (pledoaria de 5–7’ va fi mai convingãtoare dacã este
însoþitã de un material-suport de tipul: extrase din recenzii
critice, proiecþii ale unor pagini de manuscris / sondaje
privind (non)popularitatea scriitorului etc.) – evaluarea se
va face pe baza grilei de evaluare a rãspunsului oral.
EVALUARE ALTERNATIVÃ
z Alegeþi un roman dintre cele discutate la Studiu de
caz – Monologul interior ºi realizaþi, individual, un Porto-
foliu al personajului preferat, dupã modelul portofoliului
de grup pe care l-aþi conceput pentru personajele din
romanul Fraþii Karamazov (evaluarea va avea în vedere:
conþinutul ºi estetica portofoliului – 7 puncte, prezentarea
oralã – 3 puncte).
Mihail Bahtin, Problemele poeticii lui Dostoievski, Editura
Univers, Bucureºti, 1970.
Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, vol. II, Editu-
ra Saeculum I.O., Bucureºti, 2005.
Dana Dumitriu, Ambasadorii, sau despre realismul psiho-
logic, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1976.
Martha Bibescu, La bal cu Marcel Proust, Editura Dacia,
Cluj, 1976.
Gérard Genette, Figuri, Editura Univers, Bucureºti, 1978.
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 93
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 93

CONDIÞIA UMANÃ
Creatori ºi creaþii reprezentative
Teorie ºi criticã literarã
z Franþa: Michel Foucault, Cuvintele ºi lucrurile,
Voinþa de a ºti; Jean-Paul Sartre, Ce este literatura,
Un teatru de situaþie
z Italia: Umberto Eco, ªase plimbãri prin pãdurea
narativã
z Germania: Martin Heidegger, Originea operei
Prozã
deartã; Bertolt Brecht, Despre o dramaturgie nonaris-
z Anglia: William Golding, Împãratul muºtelor;
totelicã
John Fowles, Magicianul; Elias Canetti, Orbirea
z Cehia: Milan Kundera, Arta romanului
z Austria: Franz Kafka, Procesul, Castelul, Meta-
z Peru: Vargas Llosa, Scrisori catre un tânãr romancier
morfoza; Robert Musil, Omul fãrã însuºiri
z Argentina: Ernesto Sabato, Scriitorul ºi fantasmele
z Germania: Thomas Mann, Muntele vrãjit, Doctor
sale, Apologii ºi respingeri
Faustus; Ernst Jünger, Pe falezele de marmurã;
z Statele Unite ale Americii: Harold Bloom, Canonul
Heinrich Böll, Partida de biliard de la ora 9 ½, Foto-
occidental. Cãrþile ºi ªcoala Epocilor; George Steiner,
grafie în grup cu doamnã
Dupã Babel
z Franþa: Albert Camus, Strãinul, Ciuma; André
Eseuri Malraux, Calea regalã, Condiþia umanã; André Gide,
Falsificatorii de bani
z Italia: Dino Buzzati, Deºertul tãtarilor; Umberto
z Franþa: Albert Camus, Mitul lui Sisif, Omul revol-
Eco, Numele trandafirului
tat; Emil Cioran, Tratat de descompunere, Istorie ºi
z Norvegia: Knut Hamsun, Foamea
utopie, Cãderea în timp, Pe culmile disperãrii z Rusia: Vladimir Nabokov, Priveºte arlechinii;
z Spania: Miguel de Unamuno, Viaþa lui don Quijote Boris Pasternak, Doctor Jivago
ºi Sancho dupã Miguel de Cervates Saavedra, Despre z Polonia: Witold Gombrowicz, Ferdydurke
sentimentul tragic al vieþii la oameni ºi popoare z România: Camil Petrescu, Patul lui Procust; Liviu
z Statele Unite ale Americii: Vladimir Nabokov, Rebreanu, Pãdurea spânzuraþilor
Vorbeºte, Memorie z Australia: Patrick White, Copacul omului
z Japonia: Yasunari Kawabata, Vuietul muntelui,
Dramaturgie Kyoto
z Statele Unite ale Americii: Ernst Hemingway,
z Franþa: Eugène Ionesco, Scaunele, Regele moare; Zãpezile de pe Kilimanjaro, Bãtrânul ºi marea, Fiesta,
Samuel Beckett, Aºteptându-l pe Godot; Jean Paul Adio, arme; Saul Bellow, Darul lui Humboldt
Sartre, Cu uºile închise, Muºtele z Columbia: Gabriel García Márquez, Un veac de
z Italia: Luigi Pirandello, Henri al IV-lea, ªase singurãtate
personaje în cãutarea unui autor z Argentina: Ernesto Sabato, Despre eroi ºi mormin-
te, Abaddón, exterminatorul; Jorge Luis Borges,
z Elveþia: Friedrich Dürrenmatt, Fãgãduiala
Povestaºul, Elogiu mamei vitrege
z Anglia: George Bernard Shaw, Pygmalion, Casa
z Peru: Vargas Llosa, Rãzboiul sfârºitului lumii
inimilor sfãrâmate
z Germania: Bertolt Brecht, Omul e om, Mutter
Courage ºi copiii ei, Cercul de cretã caucazian
z România: Marin Sorescu, Iona, Paracliserul, Matca
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 94
CONDIÞIA UMANÃ
Istorie ºi utopie
de Emil Cioran
Studiu de text: Scrisoare cãtre un prieten de departe1 – fragment –
Din acea þarã care a fost a noastrã ºi care nu mai e a
nimãnui, stãrui, dupã atâþia ani de tãcere, sã-þi dau
amãnunte despre preocupãrile mele cât ºi despre lumea
„minunatã” în care, îmi spui, am norocul sã trãiesc ºi sã
umblu în voie. Þi-aº putea rãspunde cã sunt un om lipsit de
preocupãri ºi cã aceastã lume nu-i deloc minunatã. Dar un
rãspuns atât de laconic nu ar putea, în ciuda exactitãþii sale,
sã îþi astâmpere curiozitatea, nici sã lãmureascã
numeroasele întrebãri pe care mi le pui. Una dintre acestea,
echivalând aproape cu un reproº, m-a frapat îndeosebi. Ai
vrea sã ºtii dacã am intenþia sã revin cândva la limba
noastrã, a amândurora, sau dacã înþeleg sã-i rãmân
credincios acesteilalte, în mânuirea cãreia, fãrã niciun
temei, bãnuieºti cã aº avea o uºurinþã pe care n-o am – ºi
n-o voi avea niciodatã. Ar însemna sã-þi spun o poveste de
groazã dacã þi-aº relata în amãnunt istoria relaþiilor mele cu
acest idiom de împrumut, cu toate aceste cuvinte gândite ºi
Abordarea textului
1 Aparþinând aceleiaºi generaþii, Emil Cioran ºi
Constantin Noica reprezintã douã ipostaze umane ºi,
implicit, douã opþiuni existenþiale diferite.
z Comentaþi aceste opþiuni, în raport cu ideea de conºtiin-
þã a identitãþii. Interpretaþi ºi sensul afirmaþiilor din motto.
1
Prietenul de departe cãruia îi este adresatã aceastã Scrisoare este Constantin Noica; citind-o în Nouvelle revue française, unde a fost
publicatã iniþial (în 1957), Noica scrie, la rândul sãu, Rãspuns al unui prieten îndepãrtat. Cele douã scrisori-eseu au fost publicate
împreunã, în 1991, într-un mic volum intitulat L'ami lointain, Paris-Bucarest, apãrut la editura parizianã Criterion.
94
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 94
„Ceea ce este unic ºi specific în noi se
realizeazã într-o formã atât de expresivã,
încât individualul se ridicã în planul
universalului. Experienþele subiective
cele mai adânci sunt ºi cele mai univer-
sale, fiindcã în ele se ajunge pânã la
fondul originar al vieþii.”
(Emil Cioran, Pe culmile disperãrii)
rãsgândite, ºlefuite, subtile pânã la inexistenþã, gârbovite
sub jugul nuanþei, inexpresive tocmai pentru cã au exprimat
totul. [...] Cum s-ar putea deprinde cu ele un scit, cum le-ar
putea pãtrunde înþelesul exact ºi mânui cu migalã ºi dreaptã
cumpãnire? [...] Când mi-am dat seama de toate acestea era
prea târziu ca sã fac cale întoarsã, altfel n-aº fi abandonat
nicicând limba noastrã; mi se întâmplã sã-i regret ºi acum
mirosul de prospeþime ºi putreziciune. […] Sã mai revin la
ea, nu pot; cea pe care am fost silit s-o adopt mã leagã ºi mã
stãpâneºte prin chiar preþul suferinþelor cu care-am plãtit-o.
Sã fiu oare un „renegat”, cum dai de înþeles? „Patria nu-i
decât un popas în deºert”, spune un text tibetan. Eu nu merg
chiar atât de departe: aº da toate priveliºtile lumii pentru
aceea a copilãriei mele. […] Mai norocos decât mine, te-ai
resemnat cu þãrâna noastrã natalã; aveai, în plus, puterea
de-a suporta orice regim, inclusiv pe cele mai intolerante.
2 Pornind de la mãrturisirile lui Emil Cioran, iniþiaþi
o dezbatere despre problema identitãþii / a alteritãþii
lingvistice.
3 Redactaþi un eseu argumentativ (de aproximativ o
paginã) cu titlul „Exilat într-o limbã”.
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 95
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 95

Condiþia umanã

„A fost un visãtor ºi creaþiile sale sunt adesea

Procesul concepute ºi realizate în deplinã concordanþã cu

caracterul visului; ele imitã pânã la ridicol
nebunia iraþionalã ºi înspãimântãtoare a viselor,
a acestor tainice teatre de umbre ale vieþii.”
(Thomas Mann)
de Franz Kafka
Coordonate ale operei
z Romanul Procesul, parabolã a absurdului acela cã, odatã acuzat, nu existã posibilitatea unei „achitãri
existenþial, îºi structureazã mesajul pe viziunea haluci- reale” (fiindcã „vina e întotdeauna mai presus de orice
nantã a vieþii ca farsã tragicã. Sancþionat pentru o neºtiutã îndoialã”), ci doar a uneia temporare, aparente, ori posibili-
vinã, eroul îºi simte viaþa invadatã absurd de forþe tatea „tãrãgãnãrii la infinit” a procesului. Hotãrârea lui Josef
obscure care acþioneazã ca un destin implacabil. de a accepta soluþia cea mai puþin riscantã îi aduce o liniºte
z Subiectul romanului urmãreºte confruntarea lui efemerã, spulberatã în momentul când preotul din catedralã
Josef K., prim-procurist la o instituþie bancarã, cu se dovedeºte a fi nu un mediator între om ºi divinitate, ci
autoritãþile misterioase care hotãrâserã arestarea ºi între individ ºi autoritãþi. Dupã ce îi explicã sensurile
judecarea sa. Acþiunea se petrece într-un timp indeter- parabolei cu omul care aºteaptã toatã viaþa în faþa porþilor
minat, într-un spaþiu citadin straniu. Într-o dimineaþã, la Legii, oprit sã intre de cãtre un paznic, îºi dezvãluie adevã-
pensiunea în care locuieºte Josef se prezintã doi oameni rata identitate – cea de preot al închisorii. Finalul, previzibil
ai legii, Willem ºi Franz, care îi comunicã faptul cã este prin ideea recurentã a imposibilitãþii salvãrii dintr-o lume
arestat, fãrã sã-i dezvãluie ºi motivele acestei arestãri. absurdã, nareazã „execuþia” inculpatului. Dus de doi oameni
Nefiind întemniþat, continuându-ºi în aparenþã existenþa ai legii în afara oraºului, într-o carierã de piatrã, Josef este
obiºnuitã, eroul considerã cã totul a fost o farsã. Numai ucis cu lovituri de pumnal în inimã, în timp ce un necunos-
cã iluzia i se spulberã curând, când este chemat telefonic cut pare a-i întinde mâinile de la o fereastrã deschisã.
la interogatoriu. Acesta se desfãºoarã într-o suburbie a
oraºului, în podul unei clãdiri ciudate. În sala bizarului
tribunal, în faþa unui public care pare împãrþit în douã
tabere ºi a unui judecãtor de instrucþie care are în faþã un
album de desene, domnul K. demonstreazã, inutil,
absurditatea situaþiei. Refuzul de a accepta cele douã
premise formulate de judecãtor – faptul cã este zugrav ºi
cã e vinovat – sunt considerate sfidãri ale instanþei
judecãtoreºti ºi i se retrage dreptul la audieri. Deºi pare
cã procesul a fost suspendat, Josef se simte, în
continuare, supravegheat ºi ameninþat, aºa încât încearcã
sã-ºi construiascã apãrarea. Revenit în birourile tribu-
nalului, descoperã o lume labirinticã, iraþionalã, cu
mulþimea oamenilor judecaþi, ca ºi el, pentru o neºtiutã
vinã, rãtãcind fantomatic pe culoarele tribunalului, cu
funcþionari groteºti care aplicã mecanic un cod de legi
secrete. Din ce în ce mai terorizat de coºmarul proce-
sului, domnul K. îºi va lua, inutil, un avocat (bãtrânul
domn Huld) recomandat de unchiul sãu, Albert K., ºi va
apela la bunãvoinþa pictorului tribunalului, Titorelli, de la
care aflã cã „Aproape în fiecare pod existã birouri ale
tribunalului”. Acesta îi mai dezvãluie un adevãr uluitor, Magdalena Abakanowicz, Cutiile (fragment)

95
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 96
II. Omul modern
Studiu de text: ... Josef K., eºti socotit vinovat.. Cum ar putea un om sã fie vinovat? Doar toþi suntem oameni!
– fragmente –
1. Arestarea
Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva cãci, fãrã sã fi
fãcut nimic rãu, se pomeni într-o dimineaþã arestat. În
dimineaþa aceea, bucãtãreasa doamnei Grubach, gazda lui,
care îi aducea micul dejun în fiecare zi la opt, nu se ivi la ora
obiºnuitã. Asemenea lucru nu se mai întâmplase niciodatã
pânã atunci. K. mai aºteptã o clipã. [...] Imediat se auzi o
bãtaie în uºã ºi în camerã intrã un bãrbat pe care pânã
atunci nu-l mai vãzuse niciodatã prin casã. Bãrbatul era
zvelt dar solid ºi purta un costum negru, strâns pe corp, cum
sunt cele de voiaj [...].
— Cine eºti dumneata? Îl întrebã K. ridicându-se în coate.
Omul trecu peste întrebare, ca ºi cum ar fi fost firesc sã
fie acceptat când intra undeva, ºi se mulþumi doar sã întrebe
la rândul lui:
— Ai sunat?
— Anna trebuie sã-mi aducã micul dejun, spuse K. ºi
încercã mai întâi, atent ºi tãcut, sã descopere prin obser-
vaþie ºi deducþie cine putea fi omul acela. Dar strãinul nu se
lãsã prea mult cercetat cu privirea, ci se îndreptã spre uºã,
o întredeschise ºi spuse cuiva care, vãdit lucru, se afla în
imediata apropiere, chiar lângã prag:
— Vrea sã-i aducã Anna micul dejun. Din camera
alãturatã se auzi un chicotit uºor [...]:
— Nu þi-ar plãcea mai mult sã rãmâi aici?
— Nu vreau nici sã rãmân aici ºi nici sã-þi mai aud
glasul pânã nu mi te prezinþi.[...]
— Nu, spuse omul de la fereastrã aruncând cartea pe o
mãsuþã ºi ridicându-se. N-ai dreptul sã ieºi, eºti arestat.
— Aºa mi se pare ºi mie, spuse K. ªi de ce, mã rog?
Întrebã el apoi.
— Nu ne aflãm aici ca sã-þi spunem asta. Întoarce-te în
camera dumitale ºi aºteaptã. Ancheta e începutã ºi ai sã afli
totul la momentul oportun. Îmi calc datoria vorbindu-þi atât
de prietenos. Dar sper cã nu ne aude nimeni în afarã de
Franz care, în ciuda instrucþiunilor, se poartã ºi el priete-
neºte cu dumneata. Dacã ºi de-acum înainte o sã ai tot atâta
noroc pe cât ai avut când þi-au fost numiþi paznicii, poþi sã
tragi nãdejde. [...]
— Ai sã recunoºti mai târziu cã þi-am spus numai
adevãrul, începu Franz ºi se îndreptã spre el împreunã cu
celãlalt bãrbat. Pe K. îl uimi mai ales acesta din urmã care
îl bãtu de mai multe ori, prieteneºte pe umãr. [...] K. abia
96
dacã îi asculta; dreptul de-a mai putea dispune de lucrurile
proprii i se pãrea de micã importanþã; pentru el era mult
mai urgent acum sã-ºi clarifice situaþia. [...] Ce fel de
oameni erau aceºtia? Despre ce vorbeau ei? Cãrei autoritãþi
aparþineau? K. trãia doar într-un stat constituþional. Pretu-
tindeni domnea pacea. Toate legile erau respectate. Cine
îndrãznea sã-l atace în propria lui locuinþã? Fusese
totdeauna înclinat sã priveascã lucrurile foarte uºuratic, sã
nu creadã în rãu decât dacã se lovea de el ºi sã nu ia mãsuri
de prevedere pentru viitor, chiar când era ameninþat din
toate pãrþile. În cazul de faþã însã o asemenea atitudine i se
pãrea nelalocul ei. Nici vorbã, totul putea fi o glumã, o
glumã grosolanã pusã la cale de colegii de la bancã din cine
ºtie ce motive – poate fiindcã azi era ziua lui, ziua când
împlinea treizeci de ani – asta s-ar fi putut, fireºte; poate cã
ar fi fost de ajuns doar sã le râdã în nas, într-un anumit fel,
paznicilor, ca ei sã râdã împreunã cu el [...]. K. hotãrâse sã
nu lase din mânã nici cel mai mic atu pe care l-ar fi putut
folosi împotriva oamenilor acestora.
3. Primul interogatoriu
K. fu anunþat telefonic cã duminica urmãtoare avea sã
aibã loc o micã anchetã în legãturã cu cazul lui. I se atrase
atenþia cã instrucþia îºi urma cursul ºi cã de acum înainte
asemenea anchete aveau sã aibã loc regulat, dacã nu în
fiecare sãptãmânã totuºi destul de des. Era necesar ca pro-
cesul sã se încheie cât mai repede, în interesul tuturor, dar
asta nu însemna cã interogatoriile n-aveau sã fie cât mai
minuþioase cu putinþã rãmânând însã destul de scurte. [...]
Cât despre fixarea zilelor de interogatoriu, se dãduse prefe-
rinþã duminicilor, pentru ca nu cumva K. sã fie stânjenit în
activitatea lui profesionalã. [...] Fireºte cã trebuia sã se
prezinte neapãrat; în privinþa aceasta orice insistenþã era
inutilã. [...]
— Vreau numai sã-þi atrag atenþia îi spuse judecãtorul
de instrucþie, cã astãzi te-ai pãgubit singur, fãrã sã-þi dai
seama, de avantajul pe care un interogatoriu îl reprezintã
oricând pentru un arestat. K. râse, privind spre uºã.
— Bandã de golani! strigã el, vã dãruiesc toate intero-
gatoriile! Apoi deschise uºa ºi porni în goanã pe scãri. În
urma lui, auzi cum creºte vuietul adunãrii ce se reînsufleþea
ca sã discute evenimentele, ca o clasã care comenteazã un
text.
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 97
10. Sfârºitul
[...] K. ºtia foarte bine cã datoria lui ar fi fost sã ia el
însuºi cuþitul, când îi trecea pe deasupra, ºi sã ºi-l înfigã în
trup. Dar nu fãcu asta ci, dimpotrivã, îºi întoarse gâtul încã
liber ºi privi în jurul lui.[...] Privirea îi cãzu pe ultimul etaj
al casei de lângã carierã. Acolo, sus, cele douã jumãtãþi ale
unei ferestre se deschiserã pe neaºteptate, ca o luminã care
þâºneºte în întuneric; un om – atât de subþire ºi de ºters la
distanþa ºi la înãlþimea aceea – se plecã brusc în afarã
aruncându-ºi braþele înainte. Cine putea sã fie? Un prieten?
Un suflet bun? Un om care participa la nenorocirea lui?
Cineva care voia sã-l ajute? Era unul singur? Erau toþi?
Mai exista acolo un ajutor? Existau obiecþii care nu
fuseserã încã ridicate? Fireºte cã da. Logica, chiar ºi cea
mai de neclintit, nu rezistã în faþa unui om care vrea sã
trãiascã. Unde era judecãtorul pe care nu-l vãzuse niciodatã?
Unde era tribunalul suprem la care nu ajunsese niciodatã?
K. îºi ridicã mâinile ºi-ºi rãºchirã degetele. Dar unul dintre
cei doi îl apucã tocmai atunci de gât, pe când celãlalt îi
înfipse cuþitul adânc în inimã ºi i-l rãsuci acolo de douã ori.
Cu ochii care i se stingeau, K. îi mai vãzu pe cei doi domni,
aplecaþi peste faþa lui, cum priveau deznodãmântul, obraz
lângã obraz.
– Ca un câine! spuse el, ºi era ca ºi cum ruºinea ar fi
trebuit sã-i supravieþuiascã.
(Traducere de Gellu Naum)
Abordarea textului
1 Precizaþi tipul de conflict instituit în primul episod al
romanului.
2 Comentaþi ideile formulate de K. în monologul inte-
rior care încheie fragmentul citat din primul capitol
(Arestarea) ºi stabiliþi o listã de termeni-cheie care numesc
relaþia dintre protagonist ºi lumea în care trãieºte.
3 Identificaþi modurile de expunere utilizate în
fragmentele selectate ºi comentaþi opþiunea scriitorului.
4 În prima secvenþã din capitolul al treilea (Primul
interogatoriu), sunt utilizate numeroase verbe / locuþiuni
verbale impersonale. Optaþi pentru una dintre motivaþiile
urmãtoare privind rolul lor în construirea „lumii semantice”
a textului ºi dezvoltaþi un punct de vedere argumentat.
Verbele ºi locuþiunile verbale impersonale au rolul: a. de a
semnaliza caracterul anonim al naratorului; b. de a exprima
ideea cã Josef nu ºtie cine este interlocutorul sãu; c. de a
conferi expresivitate fragmentului; d. de a reliefa confrun-
tarea dintre protagonist ºi o autoritate supraindividualã; e. de
a realiza un contrast cu verbele personale utilizate în dialog.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 97
Condiþia umanã
Wolf Vostell,
Miss America
(fragment)
Aprecieri critice
z „Remarcaþi stilul lui Kafka. Claritatea lui, precizia
ºi intonaþia formalã într-un contrast atât de puternic cu
substanþa coºmarescã a povestirii sale. Fãrã ornamente
stilistice, fãrã metafore poetice, doar povestirea în alb ºi
negru. Limpezimea stilului sãu accentueazã bogãþia
întunecatã a imaginaþiei sale.”
(Vladimir Nabokov, Cursuri de literaturã europeanã)
5 Organizaþi în grupe de lucru, rezolvaþi urmãtoarele
cerinþe:
a. precizaþi tipurile de enunþuri din fragmentul final se-
lectat ºi explicaþi semnificaþia seriei de interogaþii;
b. rescrieþi secvenþa textualã în care, la geamul luminat
de la ultimul etaj, apare omul necunoscut detaliind elemente
de portret ale acestui personaj episodic; construþi-i o identi-
tate precisã ºi dezvoltaþi motivaþiile interioare ale gestului sãu;
c. comentaþi semnificaþiile deznodãmântului (fragmentul
din capitolul Sfârºitul), având în vedere evoluþia conflictului
principal;
d. rescrieþi finalul, modificând deznodãmântul propus de
Kafka.
Interpretaþi ideile / mesajul romanului kafkian prin rapor-
tare la concepte precum: paradigma individualistã a lumii /
paradigma cooperãrii, civilizaþie a fricii / civilizaþie a secu-
ritãþii etc.
6 Organizaþi o dezbatere despre sensurile / absurdul
existenþei în lumea lui Kafka ºi în lumea contemporanã.
97
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 98
II. Omul modern
Aplicaþii, teme, aprofundãri
1. Citiþi urmãtorul text din Jurnal sumar de Umberto
Eco:
Cu regret vã informãm (rapoarte de lecturã cãtre
editor)
Kafka Franz. Procesul
„Cãrþulia nu e rea, este un roman poliþist cu anumite
momente à la Hitchcock; de exemplu, crima din final, care
va avea publicul sãu. Însã aratã de parcã autorul ar fi scris-o
sub cenzurã. Ce sunt aceste aluzii imprecise, aceastã lipsã
de nume de persoane ºi de locuri? ªi de ce protagonistul
este pus sub acuzare? Lãmurind mai bine aceste puncte,
situând în mod mai concret, dând fapte, fapte, fapte, atunci
acþiunea rezultã mai limpede ºi suspansul mai sigur.
Scriitorii ãºtia tineri cred cã fac «poezie» pentru cã spun
«un om» în loc sã spunã «domnul cutare în locul cutare la
ora cutare»... Aºadar, dacã se poate modifica, bine, dacã
nu, aº lãsa-o baltã.”
z Presupunând cã sunteþi autorul romanului Procesul ºi
cã, din întâmplare, v-a parvenit o copie a Raportului de
lecturã cãtre editor, redactaþi o scrisoare adresatã editurii
Repere de lecturã
Procesul – roman parabolã, despre absurdul lumii,
despre lipsa de sens a existenþei, despre eºecul omului de a
accede la sferele cunoaºterii etc.
z Supratema: condiþia umanã; teme: absurdul, vina
tragicã, alienarea, revolta, identitate ºi alteritate, raportul
dintre individ ºi societate, dintre om ºi Putere, dintre adevãr
ºi mistificare.
z Titlul conþine o ambiguitatre semanticã exploatatã
maxim prin referentul textual: ca termen specializat / juridic
numeºte pretextul acþiunilor de culpabilizare a eroului, iar ca
termen uzual anticipeazã procedurile de ambiguizare / de
opacizare a relaþiilor logice dintre structurile unei realitãþi
care îºi pierde treptat coerenþa devenind absurdã.
z Compoziþia: cele 10 capitole cu titluri rezumative se
înlãnþuie într-o relativã cronologie, într-un discurs la
persoana a III-a (heterodiegetic), care are ca principiu de
coerenþã perspectiva personajului principal asupra realitã-
þilor cu care se confruntã (personaj-focalizator).
z Timpul diegetic este de un an, acþiunea începând în
dimineaþa zilei în care K. împlineºte 30 de ani ºi sfârºind în
98
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 98
prin care sã motivaþi „carenþele” imputate cãrþii de cãtre
redactorul care a întocmit raportul.
2. Temã (la alegere):
z Caracterizaþi personajul principal din romanul
Procesul, având în vedere ºi urmãtorul citat: „Întreaga lui
operã nu este, într-un sens, decât tentativa de a-ºi exprima
drama, de a o ridica la dignitatea artisticã a universalitãþii,
în cele mai multe cazuri autorul identificându-se cu
personajele sale principale” (Radu Enescu).
z Realizaþi un eseu liber cu titlul „Josef K., erou sau
antierou?”
3. Proiect de grup: Organizaþi un „proces literar” în
care sã judecaþi „Cazul K.” Acuzarea va pregãti actul de
acuzare ºi probele incriminatorii, iar avocatul lui Josef va
pregãti apãrarea inculpatului. Pot fi citaþi ca martori
doamna Grubach, domniºoara Büster sau Leni, pictorul,
unchiul etc. Juraþii vor delibera, iar marele judecãtor va da
verdictul.
seara care precede aniversarea urmãtoare; spaþiul diegetic
este închis, figurând simbolic existenþa artificialã / carceralã
a eroilor (odaia lui Josef, tribunalul, sala de ºedinþe, atelierul
pictorului, catedrala).
z Subiectul este construit prin aglomerarea unor situaþii
ºi întâmplãri absurde, discontinue, întrerupte de secvenþe
dialogate ºi analitice sau de inserþii ale unor naraþiuni
secunde (parabola omului în faþa Legii).
z Viziunea artisticã se întemeiazã pe cele douã straturi
ale semnificaþiilor: stratul explicit al structurilor narative ºi
cel al sensurilor parabolei; Kafka creeazã astfel o viziune
miticã asupra absurdului existenþei.
z Personaje moderne, prin care se ipostaziazã condiþia
umanã; experienþa lor cognitivã este restrânsã.
z Discursul pãstreazã aparenþa „stilului cenuºiu”, dar,
prin ambiguizare deliberatã, genereazã niveluri multiple de
semnificare; lumea semanticã a textului este astfel stra-
tificatã, dezvãluindu-ºi semnificaþiile de profunzime doar la
relecturã.
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 99
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 99

Condiþia umanã

Studiu de text: Albert Camus – Eseuri

„Camus a incitat întreaga gândire europeanã

Mitul lui Sisif
– fragment –
Sisif este eroul absurd, atât prin pasiunile, cât ºi prin
chinul sãu. Dispreþul faþã de zei, ura faþã de moarte ºi
pasiunea pentru viaþã i-au adus acel supliciu de nespus al
fiinþei care se strãduieºte în vederea a ceva ce nu va fi
niciodatã terminat. E preþul care trebuie plãtit pentru
pasiunile de pe acest pãmânt. [...] Clarviziunea, care ar fi
trebuit sã constituie chinul sãu, îi desãvârºeºte victoria. Nu
existã destin care sã nu poatã fi depãºit prin dispreþ. Astfel,
dacã coborârea se face uneori în durere, ea poate sã se facã
ºi în bucurie. [...] Tot astfel, omul absurd, când îºi
contemplã chinul, face sã amuþeascã toþi idolii. În universul
dintr-o datã întors la tãcerea sa, se înalþã miile de voci
prin reflecþiile sale asupra omului ºi
absurdului, asupra teroarei ºi revoltei,
asupra mediului natural ºi exilului, asupra
tragismului ºi luminilor epocii, asupra
indiferenþei ºi participãrii.”
(Mihai Cimpoi, Lumea ca o carte)
uimite ale pãmântului. Chemãri inconºtiente ºi tainice,
invitaþii ale tuturor chipurilor, iatã reversul necesar ºi preþul
victoriei. Nu existã soare fãrã umbrã ºi trebuie sã
cunoaºtem ºi noaptea. Omul absurd spune „da” ºi efortul
sãu nu va înceta niciodatã. [...] Lupta însãºi contra
înãlþimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc.
Trebuie sã ni-1 închipuim pe Sisif fericit.
(Traducere de Irina Mavrodin)

Omul revoltat
– fragment –

Dacã avem conºtiinþa neantului ºi a non-sensului, dacã

gãsim cã lumea este absurdã ºi condiþia umanã de
nesuportat, nu acesta este sfârºitul ºi nu ne putem opri aici.
În afarã de sinucidere, o altã reacþie a individului este
revolta instinctivã. Astfel, din sentimentul absurdului, vedem
nãscându-se ceva care îl depãºeºte.[...]Revolta, voinþa secu-
larã de a nu rãbda, constituie ºi azi principiul acestei lupte.
Mamã a formelor, izvor al adevãratei vieþi, ea ne þine mereu
în picioare, în miºcarea informã ºi furioasã a istoriei. [...]
Prometeu, cel dintîi revoltat, [...] a iubit oamenii destul de
mult pentru a le da în acelaºi timp ºi focul, ºi libertatea, ºi
tehnica, ºi artele. Astãzi, omenirea n-are nevoie ºi nu se
preocupã decât de tehnicã. Ea se revoltã prin maºinile sale,
considerã arta ºi tot ce presupune ea drept un obstacol ºi un
semn al aservirii. Prometeu, dimpotrivã, se caracterizeazã
prin aceea cã nu poate despãrþi maºina de artã. El consi-
derã cã trupurile ºi sufletele pot fi eliberate în acelaºi timp.
(Traducere de Mihaela Simion) Kazimir Malevici, Omul care aleargã

99
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 100
II. Omul modern
Otto Dix, Tripticul rãzboiului (fragment)
Condi]ia uman\ – `ntre alteritate [i solidaritate
Ciuma
de Albert Camus
Coordonate ale operei
z Romanul Ciuma, publicat în 1947, se numãrã
printre primele „mãrturii” despre flagelul rãzboiului care
neagã dreptul la viaþã al omului, despre istoria atroce prin
care se anuleazã libertatea ºi demnitatea umanã, despre
timpul catastrofic al exilului interior ºi al suferinþei
devastatoare. Parabolã a existenþei într-un univers con-
centraþionar ºi a revoltei împotriva absurdului, împotriva
suprimãrii libertãþilor omului, romanul lui A. Camus îºi
dezvoltã sensurile alegorice într-un plan secund al
scriiturii, un plan în care istoria se întâlneºte cu mitul.
z Într-o scrisoare adresatã lui Roland Barthes, în 11
ianuarie 1955, Camus afirma cã „Ciuma este mai mult
decât o cronicã a rezistenþei, dar nu mai puþin decât atât”,
cã este o mãrturie despre „ceea ce a trebuit îndeplinit ºi
fãrã îndoialã mai rãmâne de îndeplinit împotriva teroarei
ºi-a armei sale neobosite, în ciuda sfâºierilor personale
(ale oamenilor).”
100
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 100
Abordarea textelor
1 În cele douã fragmente de eseuri, omul camusian
apare ca un eu-conºtiinþã învestit cu puterea de a semnifica
realitatea. Lumea lui, însã, refuzã sensul ºi, de aici,
tragismul omului care se confruntã cu o realitate absurdã.
Dezbateþi problema „contrastului dintre strigãtul fiinþei ºi
tãcerea ilogicã a lumii” (Albert Camus).
2 Identificaþi douã ipostaze umane ºi, implicit, douã
soluþii existenþiale propuse în textul lui Albert Camus.
Susþineþi-vã opinia, cu câte un argument din fiecare fragment.
3 Prezentaþi într-o alocuþiune (4–5 minute) trei jude-
cãþi de valoare / aserþiuni personale privind condiþia umanã
în viziunea lui Camus ºi forma pe care o ia revolta în
contemporaneitate, având în vedere ºi simbolurile mitice la
care apeleazã eseistul (Sisif, Prometeu).
„De la absurd la revoltã, de la revoltã
la solidaritate, opera lui Camus depune
mãrturie, împotriva nonsensului lumii
ºi al condiþiei umane, în favoarea
omului ºi a strãdaniilor sale de a se
ridica deasupra soartei.”
(Joseph Majault,
Camus: revoltã ºi libertate)
z Subiectul romanului urmãreºte destinul tragic al unei
comunitãþi confruntate cu o epidemie de ciumã. Acþiunea se
petrece în 194…, la Oran. Primele semne ale flagelului –
cohortele de ºobolani care ies sã moarã la luminã – sunt
ignorate de oameni ºi de autoritãþi. Când însã numãrul
victimelor omeneºti devine alarmant, realitatea cumplitã nu
mai poate fi trecutã sub tãcere. Neîncrederea ºi indiferenþa
sunt înlocuite de neliniºte, de fricã atroce, de grija
devoratoare pentru cei dragi. Izolarea oraºului ale cãrui porþi
se închid declanºeazã drame ale despãrþirii familiilor,
tentative disperate de a pãrãsi oraºul, izbucniri iraþionale.
Prizonierii ciumei refuzã mai întâi sã accepte absurdul
realitãþii care le-a invadat existenþa, apoi se revoltã
împotriva autoritãþilor care nu iau mãsuri sã stopeze
epidemia. Înþeleg mai apoi cã nu existã antidot împotriva
ciumei ºi, treptat, se obiºnuiesc, pãstrând încã speranþa cã
totul se va sfârºi curând; în cele din urmã, se adapteazã,
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 101
resemnaþi sã trãiascã într-un prezent fragil, într-un spaþiu din
ce în ce mai „îngust”, copleºit de tot mai multe restricþii. Din
mulþimea locuitorilor exilaþi în cetatea morþii se detaºeazã
câteva figuri, se reliefeazã câteva destine. „Cronicarul”
evenimentelor tragice este doctorul Bernard Rieux, care
trãieºte deznãdejdea despãrþirii de soþia sa, plecatã din oraº
la un sanatoriu. Alãturi de colegii sãi, doctorii Jean Tarrou ºi
Castel – primul care recunoscuse simptomele ciumii –
trãieºte acut sentimentul neputinþei, conºtient cã nu poate
aduce vindecarea bolnavilor. Vine însã o „noapte a revoltei”,
când Rieux ºi Tarrou hotãrãsc sã înfrunte flagelul. Sprijiniþi
Studiu de text: Ciuma – fragmente –
Capitolul I
Ciudatele evenimente care fac subiectul acestei cronici
s-au petrecut în 194..., la Oran1. Dupã pãrerea generalã, ele
nu-ºi aveau locul aici, ieºind puþin din obiºnuit. La prima
vedere, Oranul este, într-adevãr, un oraº obiºnuit ºi nimic
mai mult decât o prefecturã francezã de pe coasta algerianã.
[...]
În dimineaþa lui 16 aprilie, doctorul Bernard Rieux iese
din cabinetul sãu ºi dã peste un ºobolan mort, în mijlocul
palierului. Pe moment, îl îndepãrteazã fãrã sã-l ia în seamã
ºi coboarã scãrile. Dar, ajuns în stradã, se trezeºte gândind
cã n-avea ce sã caute acolo acest ºobolan ºi se întoarce
sã-i spunã portarului. [...] Cuvântul „ciumã” fusese rostit
pentru întâia oarã. În acest punct al povestirii, care-l lasã pe
Bernard Rieux stând în spatele ferestrei sale, i se va permite
povestitorului sã explice nesiguranþa ºi surpriza medicului,
deoarece, cu unele nuanþe, el a reacþionat la fel ca ºi cei mai
mulþi dintre concetãþenii noºtri. Epidemiile, într-adevãr, sunt
ceva obiºnuit, dar crezi cu greu în ele când îþi cad pe cap.
Au fost pe lume tot atâtea ciume câte rãzboaie. ªi totuºi,
ciume ºi rãzboaie îi gãsesc pe oameni întotdeauna la fel de
nepregãtiþi. [...] Când izbucneºte un rãzboi, oamenii spun:
„n-are sã dureze, prea e stupid”. ªi, fãrã îndoialã, un rãzboi
este desigur prea stupid, dar asta nu-l împiedicã sã dureze.
Prostia stãruie întotdeauna ºi faptul s-ar observa dacã
fiecare nu s-ar gândi mereu la sine. Concetãþenii noºtri
semãnau în aceastã privinþã cu toatã lumea, se gândeau la
ei înºiºi, altfel spus, erau umaniºti: nu credeau în flageluri.
[...] Concetãþenii noºtri nu erau mai vinovaþi decât alþii, ei
1 Oran este un oraº situat în nord-vestul Algeriei, port la Marea Mediteranã din regiunea Oran.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 101
Condiþia umanã
ºi de ziaristul parizian Raymond Rambert (care, despãrþit de
iubita lui, încercase zadarnic sã plece din Oran), apoi de
preotul Paneloux ºi de alþi oameni din Oran care descoperã
drumul spre ceilalþi, spre implicare responsabilã, cei doi
medici înfiinþeazã echipe sanitare voluntare, hotãrâte sã
lupte împotriva „morþii negre”. Ciuma este învinsã, nu fãrã
sacrificii (Joseph Grand ºi doctorul Tarrou mor, Cottard
înnebuneºte, Rieux primeºte vestea morþii soþiei sale) ºi
oraºul care a descoperit forþa solidaritãþii se deschide din nou
spre lume, spre mare, spre viaþã.
uitau sã fie modeºti, atâta tot, ºi credeau cã totul mai era
posibil pentru ei, ceea ce presupunea cã flagelurile nu erau
posibile. Ei continuau sã facã afaceri, proiectau cãlãtorii ºi
aveau pãreri. Cum sã se fi gândit ei la ciuma care suprimã
viitorul, deplasãrile ºi discuþiile? Ei se credeau liberi ºi
nimeni nu va fi vreodatã liber atâta timp cât vor exista
flageluri. Chiar atunci când doctorul Rieux recunoscuse faþã
de prietenul sãu cã un numãr mic de bolnavi risipiþi ici-colo
muriserã fãrã veste de ciumã, pericolul rãmânea pentru el
fãrã realitate.[...] De altfel, epidemia pãrea sã dea înapoi ºi,
timp de câteva zile, au fost numãraþi doar vreo zece morþi.
Apoi, deodatã, din nou a urcat ca o sãgeatã. În ziua în care
numãrul morþilor a atins din nou treizeci, Bernard Rieux
privea telegrama oficialã pe care i-o întinsese prefectul
spunând: „S-au speriat”. Telegrama conþinea: „Declaraþi
stare de ciumã. Închideþi oraºul”.
Capitolul II
Începând din acest moment, putem spune cã ciuma a de-
venit problema noastrã, a tuturor. [...] ªi pentru noi toþi,
sentimentul din care se compunea viaþa noastrã ºi pe care
totuºi credeam cã-l cunoaºtem bine (oranienii, am mai
spus-o, au pasiuni simple) lua o nouã înfãþiºare. Soþi ºi iubiþi
care aveau cea mai mare încredere în soþia sau iubita lor,
descopereau cã sunt geloºi. Bãrbaþi care se credeau
uºuratici în dragoste, îºi regãseau sentimentul statornic. Fii
care trãiserã pe lângã mama lor abia privind-o, legau toatã
neliniºtea ºi tot regretul de o cutã a obrazului ei care le
obseda amintirea. Aceastã despãrþire brutalã, fãrã nicio
101
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 102
II. Omul modern
posibilitate, fãrã viitor previzibil, ne lãsa descumpãniþi,
incapabili sã facem ceva împotriva amintirilor acestei
prezenþe, atât de apropiate încã ºi atât de îndepãrtate în
acelaºi timp, care ne umplea acum zilele.
[...] Astfel, primul lucru pe care ciuma l-a adus
concetãþenilor noºtri, a fost exilul. ªi povestitorul este
convins cã poate sã scrie aici, în numele tuturor, ceea ce el
însuºi a simþit atunci, pentru cã el a simþit acelaºi lucru, în
acelaºi timp cu mulþi dintre concetãþenii noºtri. Da, era
chiar sentimentul exilului, acest gol pe care-l purtãm mereu
în noi, aceastã emoþie precisã, dorinþa nesocotitã de a ne
întoarce în urmã, sau, dimpotrivã, de a grãbi mersul
timpului, aceste sãgeþi arzãtoare ale memoriei.
Capitolul III
De-a lungul sãptãmânilor, prizonierii ciumei se zbãteau
cum puteau. ªi unii dintre ei, ca de pildã Rambert, reuºeau
chiar sã-ºi închipuie, dupã cum s-a vãzut, cã mai acþionau
ca niºte oameni liberi, cã mai puteau alege. Dar, de fapt, se
putea spune în acel moment, în mijlocul lunii august, cã
ciuma domnea. Nu mai existau atunci destine individuale, ci
o istorie colectivã, care era ciuma, ºi sentimente unice,
împãrtãºite de toþi. Cel mai puternic dintre ele era cel al
despãrþirii ºi al exilului cu tot ceea ce comporta el ca fricã
ºi revoltã. Iatã de ce martorul gãseºte potrivit sã descrie, în
acest moment de vârf al cãldurii ºi al bolii, situaþia noastrã
generalã ºi, cu titlu de exemplu, violenþele concetãþenilor
rãmaºi în viaþã, înmormântãrile celor morþi ºi suferinþele
îndrãgostiþilor despãrþiþi.
Vedere din Oran
102
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 102
Capitolul IV
În septembrie ºi octombrie, ciuma a þinut oraºul încolã-
cit sub ea. [...] Rieux ºi prietenii lui au descoperit atunci cât
erau de obosiþi. De fapt, oamenii formaþiilor sanitare nu mai
ajungeau sã digere aceastã obosealã. Doctorul Rieux îºi
dãdea seama de acest lucru observând la prietenii lui ºi la
el însuºi progresele unei ciudate indiferenþe, [...] acea
indiferenþã distratã pe care o gãseºti la luptãtorii marilor
rãzboaie, epuizaþi de eforturi, silindu-se numai sã nu se
abatã de la îndeplinirea datoriei lor zilnice ºi nemaisperând
nici în atacul decisiv, nici în ziua armistiþiului.
Capitolul V
[...] Serul lui Castel cunoºtea deodatã o serie de reuºite
care-i fuseserã refuzate pânã acum. Fiecare dintre mãsurile
luate de medici, ºi care înainte nu dãdeau nici un rezultat,
pãreau sã loveascã deodatã în plin. Se pãrea cã ciuma era,
la rândul ei, hãituitã, ºi cã slãbiciunea ei bruscã dãdea tãrie
armelor tocite care îi fuseserã opuse pânã atunci. [...] Era
puþin lucru, fãrã îndoialã. Dar aceastã uºoarã nuanþã
exprima de fapt uriaºele progrese fãcute de concetãþenii
noºtri pe calea speranþei, se poate spune, de altfel, cã,
începând din momentul în care cea mai infimã speranþã a
devenit posibilã pentru populaþie, se sfârºise cu domnia
efectivã a ciumei. [...]
Porþile oraºului s-au deschis, în sfârºit, în zorii unei di-
mineþi frumoase de februarie, salutate de populaþie, de
ziare, de radio ºi de comunicatele prefecturii. Îi rãmâne deci
povestitorului sã se facã cronicarul ceasurilor de bucurie
care au urmat acestei deschideri a porþilor, deºi el însuºi era
unul dintre aceia cãrora nu le era permis sã i se alãture cu
totul. [...]
Dinspre portul întunecat, urcau spre el primele focuri de
artificii ale serbãrilor oficiale. Oraºul le saluta printr-o
lungã ºi înãbuºitã exclamaþie. Cottard, Tarrou ºi toþi cei pe
care Rieux îi iubise ºi îi pierduse, soþia lui în primul rând,
morþi sau vinovaþi, erau uitaþi. Bãtrânul avea dreptate,
oamenii erau tot aceiaºi. Ascultând, într-adevãr, strigãtele
de bucurie nestãpânitã care urcau dinspre oraº, Rieux îºi
amintea cã bucuria este mereu ameninþatã. Cãci el ºtia un
lucru pe care aceastã mulþime cuprinsã de bucurie îl ignora
ºi care poate fi citit în cãrþi, cã bacilul ciumei nu moare ºi
nici nu dispare vreodatã, cã el poate sã stea timp de zeci de
ani adormit [...] ºi cã poate sã vinã o zi când, spre ne-
norocirea ºi învãþãtura oamenilor, ciuma îºi va trezi ºobo-
lanii ºi-i va trimite sã moarã într-o cetate fericitã.
(Traducere de Irina Mavrodin)
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 103
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 103

Condiþia umanã

Abordarea textului
1 Organizaþi în grupuri de lucru, rezolvaþi urmãtoarele necesarã [...] ºi sã foloseascã numai aceste texte pe care
cerinþe: întâmplarea sau nefericirea i le puseserã în mâini. [...] Dar,
z identificaþi cuvintele care se repetã în cele cinci frag- în acelaºi timp, urmând legea care guverneazã o inimã
mente selectate ºi sintagmele recurente, ordonându-le cinstitã, el a luat în mod deliberat partea victimei ºi a vrut sã
descrescãtor, dupã numãrul de ocurenþe (apariþii); fie împreunã cu oamenii, concetãþenii lui, alãturi de
z identificaþi seriile sinonimice ale cuvintelor-cheie ºi singurele certitudini pe care le posedã ei în comun, ºi care
comentaþi relaþiile logice dintre ele; sunt iubirea, suferinþa ºi exilul.”
z identificaþi câmpurile semantice ºi grupaþi-le, logic, în 6 Pornind de la comentariile anterioare, formulaþi o
reþele lexicale; judecatã de valoare argumentatã privind circumscrierea
z reuniþi rezultatele investigaþiilor anterioare ºi iden- romanului Ciuma în sfera literaturii autenticitãþii / a litera-
tificaþi motive literare / laitmotive, idei / concepte ºi teme turii existenþialiste (pentru semnificaþia sintagmelor, con-
reliefate la nivel textual prin seriile de termeni identificate; sultaþi rubrica „Dicþionar cultural” de la pagina 108).
z formulaþi ºi prezentaþi un punct de vedere al echipei 7 Identificaþi ipostazele succesive ale personaju-
privind temele ºi motivele principale dezvoltate în romanul lui-narator, doctorul Rieux, ºi motivaþi schimbãrile lui de
Ciuma. comportament ºi de opþiuni existenþiale, prin raportare la
2 Comentaþi semnificaþiile cuvântului-titlu, prin rapor- circumstanþe ºi la evenimentele narate. Faceþi referiri ºi la
tare la temele romanului. drama sa personalã, despãrþirea de tânãra doamnã Rieux,
3 Finalizaþi activitatea anterioarã prin alcãtuirea unei care moare în staþiunea de munte unde era tratatã, cu douã
„hãrþi conceptuale” (vezi ºi modelul orientativ; nivelurile ºi zile înainte de a fi redeschise porþile Oranului.
ramificaþiile se vor extinde în funcþie de conceptele „carto- 8 Raymond Rambert este „strãinul” în viaþa cãruia
grafiate”), cu un titlu ales de voi (O cronicã a rezistenþei; Faþa hazardul a jucat un rol important. Având în vedere faptul cã
ºi reversul; Între da ºi nu; Singurãtate ºi solidaritate etc.). el gãsise o cale sã pãrãseascã oraºul-capcanã – plãtind
oameni din lumea interlopã – dar, în ultima clipã se rãzgân-
CIUMA deºte ºi rãmâne alãturi de prizonierii ciumei, comentaþi
aceastã decizie, formulând posibile motivaþii.
TEMA 1: exilul TEMA 2: TEMA 3: 9 Imaginaþi-vã cã sunteþi, asemenea lui Rambert,
.................................... ................................. .................................
prizonier fãrã voie, într-un oraº strãin care se confruntã,
Laitmotiv: brutal, cu un flagel sau cu o calamitate naturalã (inundaþii,
Motiv 1: .................................... Motiv 2:
.................................... .................................... avalanºã, erupþia unui vulcan etc.). Prezentaþi, cu sinceritate,
MESAJULOPEREI: reacþiile probabile ºi soluþia pentru care aþi opta.
IDEEA 1: IDEEA 2: ........................... IDEEA 3: IDEEA 4:
....................... ....................... ....................... ...................... 10 Comentaþi succesiunea stãrilor psihice ºi afective
ale personajului colectiv – oranienii.

4 Exprimaþi un punct de vedere spontan referitor la

„efectul de real” al textului citat.
5 Comentaþi mãrturisirea personajului–narator, din Aprecieri critice
finalul romanului, punând-o în relaþie cu experienþa z „Dacã existã un loc comun al personajelor lui
nemijlocitã a scriitorului (detalii biografice din perioada Camus, un spaþiu al lor, acesta este universul nimãnui,
1938–1947 veþi afla de pe site-ul http://ro.wikipedia.org/ spaþiul strãin în care sunt exilate.[...] Exil absurd, în care
omul intrã doar printr-o înstrãinare de sine. Aceastã
wiki/Albert_Camus): „Aceastã cronicã se apropie de sfârºit.
înstrãinare constituie experienþa capitalã a omului lui
E timpul ca doctorul Bernard Rieux sã declare cã este Camus.”
autorul ei [...] ºi sã facã sã se înþeleagã de ce a þinut el sã (Nicolae Balotã, Mapamond literar)
adopte tonul naratorului obiectiv [...] pentru a reda ceea ce
vãzuse ºi auzise. Dar a vrut sã facã acest lucru cu reþinerea

103
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 104

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 104

II. Omul modern

Aplicaþii, teme, aprofundãri

1. Irina Mavrodin, care a tradus ºi a prefaþat majori-
tatea creaþiilor camusiene, afirma: „Caracterul mult mai
explicit al eseului va pune în luminã sensul (sensurile)
operei literare, în timp ce eseul se va îmbogãþi el însuºi cu
viaþa, concretã ºi misterioasã totodatã, a operei literare.
Astfel, textul filosofic ºi opera literarã vor iradia unul
asupra celuilalt, într-o indestructibilã unitate, eseul
funcþionând ºi ca un fel de mode d’emploi1 pentru operele
literare ce aparþin aceluiaºi ciclu: Mitul lui Sisif pentru
Strãinul, Caligula, Neînþelegerea (ciclul absurdului), iar
Omul revoltat pentru Ciuma, Starea de asediu, Cei drepþi
(ciclul revoltei). Douã mituri conturate în eseuri: al
asumãrii suferinþei (Mitul lui Sisif) ºi al salvãrii (Omul
revoltat).” Comparaþi fragmentele selectate din eseul
Omul revoltat ºi din romanul Ciuma ºi argumentaþi pro
sau contra aserþiunii Irinei Mavrodin.
2. Pornind de la cele douã modele existenþiale
fundamentale propuse de Camus, omul absurd ºi omul
revoltat, completaþi tabelul urmãtor, comentând apoi
ipostazele umane ºi evoluþia personajelor din roman.

Identitate socialã / Atitudinea faþã de flagelul ciumei

PERSONAJUL Comentarii
„identitate” moralã (elemente de caracterizare / citate comentate)

z Concetãþenii noºtri muncesc mult, dar totdeauna doar ca sã se îmbogãþeascã. Fireºte, au ºi slãbiciunea bucuriilor simple,
iubesc femeile, cinematograful ºi bãile în mare. Concetãþenii noºtri încercau sã se împace cu acest neaºteptat exil [...], deºi le era,
pe cât se pare, greu sã înþeleagã ceea ce li se întâmpla. Erau speriaþi, dar nu disperaþi, ºi nu sosise încã momentul în care ciuma
sã le aparã ca forma însãºi a vieþii lor.
z Concetãþenii noºtri începeau sã devinã conºtienþi de situaþia lor; unii dintre concetãþenii noºtri, prinºi între cãldurã ºi ciumã,
îºi pierduserã capul ºi se dedaserã la violenþã, încercând sã înºele vigilenþa santinelelor, ca sã fugã din oraº; [...] un fel de
descurajare puse stãpânire pe oraº; pãrea cã inima fiecãruia se împietrise ºi toþi treceau pe lângã vaiete ca ºi când ar fi fost graiul
firesc al oamenilor.
z Concetãþenii noºtri se domoliserã, se adaptaserã, cum s-ar zice, pentru cã nu aveau altceva de fãcut. [...] ei intraserã în
însãºi ordinea ciumei, cu atât mai eficace cu cât era mai mediocrã. [...] Fãrã memorie ºi fãrã speranþã se instalau în prezent [...].
z ... se vedeau uriaºele progrese fãcute de concetãþenii noºtri pe calea speranþei; se poate spune, de altfel, cã, începând din
momentul în care cea mai infimã speranþã a devenit posibilã pentru populaþie, se sfârºise cu domnia efectivã a ciumei.
z considerã cã „obiºnuinþa disperãrii este mai rea
medic; .............
Bernard Rieux decât disperarea însãºi”
omul revoltat
z ...........................................................................
z renunþã la salvarea individualã, alegând sã participe
Raymond Rambert ziarist; .............
la destinul tuturor

Jean Tarrou medic; z .............................................................................

Joseph Grand funcþionar; z .............................................................................

Paneloux preot; z ............................................................................

z „Singura lui crimã adevãratã este aceea de a fi

comerciant;
Cottard aprobat în inima lui ceea ce îi fãcea sã moarã pe copii
..............................
ºi pe oameni.” (Tarrou)

Alte personaje .............................. z .............................................................................

CONCLUZII

1 Mode d'emploi (în limba francezã): mod de utilizare, cod de interpretare.

104
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 105
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 105

Condiþia umanã

3. Albert Camus a ales pentru romanul sãu urmãtorul
motto din Jurnal din anul ciumei de Daniel Defoe: „La
fel de normal poþi sã reprezinþi un sistem de întemniþare
printr-un altul, dupã cum poþi, de altfel, sã reprezinþi orice
alt lucru care existã în mod real prin ceva care nu existã.”
Explicaþi relaþia dintre acest motto ºi romanul Ciuma.
4. Redactaþi un eseu în care sã interpretaþi un frag-
ment / un episod / un capitol, la alegere, din cel puþin douã
perspective de lecturã: perspectivã tematicã, perspectivã
alegoricã, perspectivã structuralã (trãsãturi de gen / specie
literarã), perspectivã personalã (raportarea la propria
experienþã de viaþã ºi de lecturã, la propriile valori),
perspectivã contextualã (raportare la epocã, la generaþia
eticã, la literatura autenticitãþii etc.). Valorificaþi ºi afir-
maþia scriitorului: „Vreau sã exprim prin intermediul
ciumei apãsarea de care am suferit ºi atmosfera de amenin-
þare ºi exil în care am trãit. Vreau în acelaºi timp sã extind
aceastã interpretare la noþiunea de existenþã în general.”
(A. Camus, Carnete)

Repere de lecturã
z Publicat imediat dupã rãzboi (1947), romanul Ciuma z Subiectul este construit prin dezvoltarea unei linii
este numit de cãtre autor „o cronicã a rezistenþei”. narative care urmãreºte destinul comunitãþii ºi evoluþia
z Roman parabolã, în care flagelul biologic ºi con- ciumei ºi a unor fire epice adiacente care vizeazã destinele
fruntarea unei comunitãþi cu o situaþie-limitã sunt individuale.
simbolizate multiplu (serii de semnificaþii legate de condiþia z Viziunea artisticã se întemeiazã pe „sentimentul tragic
umanã): „Ciuma va da imaginea celor care în acest rãzboi au al existenþei” (Unamuno), pe ideea solidaritãþii ºi a respon-
avut partea meditaþiei, a tãcerii – ºi aceea a suferinþei sabilitãþii colective.
morale.” (Camus, Carnete) z Personaje moderne, care se definesc ca ipostaze
z Marile teme existenþialiste: condiþia umanã, absur- umane în faþa absurdului, în faþa morþii, în raport cu sine, cu
dul, exilul, suferinþa, revolta, solidaritatea, sacrificiul. lumea, cu ceilalþi; antinomia fundamentalã dintre iraþiona-
z Formulã narativã originalã: personaj-narator, docto- litatea existenþei ºi aspiraþia neistovitã a omului de a pune un
rul Rieux îºi asumã funcþia auctorialã abia în final, pentru a sens ºi o ordine în univers, genereazã o dramã existenþialã
impune perspectiva obiectivã a istoricului, a cronicarului ºi profundã.
tonul naratorului obiectiv.
z Discursul este determinat de aceastã formã de obiec-
tivare a naratorului-personaj; discursul la persoana I plural
îl înglobeazã, el relatând evenimente ºi formulând judecãþi
de valoare ca „voce” a personajului colectiv – oranienii:
„Începând din acest moment, putem spune cã ciuma a de-
venit problema noastrã, a tuturor.” Alternanþa între pluralul
persoanei I ºi persoana a III-a narativã („prizonierii ciumei
se zbãteau cum puteau”) determinã un efect de adâncire a
perspectivei, prim-planul fiind focalizat, alternativ, asupra
destinului colectiv, ori asupra personajelor individualizate.
z Stratificarea planurilor se extinde ºi asupra catego-
riei timpului: timpul obiectiv (aproximativ 1 an – aprilie
194... / februarie, anul urmãtor) este suspendat frecvent pen-
tru a „face loc” inserãrii unor durate anterioare, subiective,
evocate de narator sau rememorate de cãtre personaje.
z Compoziþie canonicã: cinci capitole care se succed
cronologic; episoadele narative sunt frecvent substituite de
secvenþe dialogate – lungi dezbateri sau confesiuni tulbu-
rãtoare – ºi de pauze descriptive. Max Ernst, Cuplu zoomorfic (fragment)

105
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 106
II. Omul modern
Lecturi paralele
Condiþia umanã sau (non)libertatea de a alege
Rinocerii
de Eugène Ionesco
Studiu de text: Actul al II-lea. Tabloul 2 – fragment –
JEAN: Dumneata vezi rãul peste tot. Dacã-i face omului
plãcere sã devinã rinocer, dacã-i face plãcere! Nu e
nimic extraordinar în asta.
BÉRENGER: Evident, nu e nimic extraordinar în asta.
Totuºi, mã îndoiesc cã i-ar face chiar atâta plãcere.
JEAN: ªi de ce mã rog?
BÉRENGER: Mi-e greu sã-þi spun de ce. Se înþelege de la
sine.
JEAN: Îþi spun cã nu e chiar aºa de rãu! La urma urmei,
rinocerii sunt niºte vietãþi ca ºi noi, care au acelaºi drept
la viaþã ca ºi noi!
BÉRENGER: Cu condiþia sã nu o distrugã pe a noastrã. Îþi
dai seama ce deosebire de mentalitate?
JEAN (umblând încolo ºi încoace prin încãpere, tot intrând
ºi ieºind din camera de baie): Crezi cã a noastrã e
preferabilã?
BÉRENGER: Oricum, noi avem morala noastrã, pe care o
consider incompatibilã cu a acestor animale.
Jacques Noël, machetã de decor pentru piesa Rinocerii
106
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 106
„Teatru al tragicului existenþial ºi
al absurdului, dupã exprimarea
autorului, «violent comic, violent
tragic», opera ionescianã este o
parodie a vieþii [...].”
(Gabriela Danþiº,
Scriitori strãini. Mic dicþionar)
JEAN: Morala! Mare lucru morala, m-am sãturat de
moralã, e frumoasã morala! Trebuie sã depãºim morala.
BÉRENGER: ªi ce vrei sã pui în loc?
JEAN (acelaºi joc): Natura.
BÉRENGER: Natura?
JEAN (acelaºi joc): Natura îºi are legile ei. Morala e
antinaturalã.
BÉRENGER: Dacã înþeleg bine, dumneata vrei sã
înlocuieºti legea moralei cu legea junglei! [...]
Gândeºte-te, îþi dai seama, cred, cã noi avem o filosofie
pe care animalele astea n-o au, un sistem de valori de
neînlocuit. L-au construit secole de civilizaþie umanã!...
JEAN (tot din camera de baie): Sã dãrâmãm toate astea! O
sã ne simþim mai bine.
BÉRENGER: Nu sunt deloc de acord cu dumneata. [...]
Cãci ºtii tot aºa de bine ca ºi mine, omul...
JEAN (întrerupându-l): Omul... Sã nu rosteºti cuvântul ãsta!
[...] Umanismul e perimat! Eºti un vechi sentimental
ridicol.
(Traducere de Elena Vianu)
Repere de lecturã
z Alegorie a fanatismului care dezumanizeazã, a abdi-
cãrii de la condiþia umanã, piesa lui E. Ionesco este o farsã
tragicã, circumscrisã teatrului absurdului.
z Un întreg oraº este bântuit de o maladie stranie:
locuitorii se transformã, pe rând, în rinoceri. Personajul
principal, Bérenger asistã neputincios la neobiºnuita meta-
morfozã, vãzându-ºi rând pe rând, vecinii, prietenii, iubita
prefãcuþi în fiare; rãmas singur apãrãtor al valorilor umani-
tãþii, al demnitãþii omului, Bérenger se întreabã, tragic, în
final dacã metamorfoza este reversibilã.
z Rinocerii simbolizeazã forþa brutalã, sãlbãticia ºi into-
leranþa din om, „cãderea” omului în subteranele animalitãþii.
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 107
A[teptându-l pe Godot
de Samuel Beckett
Studiu de text: Actul întâi – fragment –
Pozzo înainteazã ameninþãtor.
ESTRAGON (repede): Nu suntem de pe-aici, domnule.
POZZO (oprindu-se): ªi totuºi, sunteþi fiinþe umane. (κi
pune ochelarii.) Din aceeaºi specie cu mine. (Izbucneºte
într-un hohot de râs enorm.) Din aceeaºi specie cu
Pozzo! De origine divinã!
VLADIMIR: Adicã?
POZZO (tãios): Cine e Godot?
ESTRAGON: Godot?
POZZO: M-aþi luat drept Godot.
VLADIMIR: A, nu, domnule, nici o clipã, domnule.
POZZO: Cine e?
VLADIMIR: Ei, bine, e un... e o cunoºtinþã.
ESTRAGON: Da’ de unde, abia dacã-l cunoaºtem. [...]
POZZO: M-aþi luat drept el.
ESTRAGON: Adicã... întunericul... oboseala... slãbiciu-
nea... aºteptarea... mãrturisesc... am crezut... o clipã...
VLADIMIR: Nu-l ascultaþi, domnule, nu-l ascultaþi!
POZZO: Aºteptarea? Va sã zicã îl aºteptaþi?
VLADIMIR: Adicã...
Repere de lecturã
z Dramã a aºteptãrii, a speranþei care dãinuie în sufletul
omului, împotriva oricãror dezamãgiri, piesa lui S. Beckett
ilustreazã o ipostazã a condiþiei umane cu ajutorul limbajelor
scenice specifice teatrului absurd.
z Vladimir ºi Estragon sunt doi vagabonzi care aºteaptã
în fiecare searã venirea unui personaj enigmatic, Godot.
Acesta amânã însã de fiecare datã întâlnirea, trimiþându-le
mesaje printr-un bãiat. În locul lui Godot, apare Pozzo ºi
Abordarea textelor
1 Organizaþi în grupuri de lucru, studiaþi, cele douã
fragmente ºi apoi rezolvaþi cerinþele:
z identificaþi patru elemente ale spectacolului / ale
limbajelor scenice;
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 107
Condiþia umanã
„Cronicã a unei clipe dilatate la
dimensiunile eternitãþii – în care
acþiunea, decorul, limbajul ºi
înseºi personajele îºi pierd
articulaþiile ºi se nãruie.”
(Gabriela Danþiº,
Scriitori strãini. Mic dicþionar)
POZZO: Aici? Pe moºia mea?
VLADIMIR: N-aveam nici un gând rãu.
ESTRAGON: O fãceam cu intenþii bune.
POZZO: Drumul e al tuturor.
VLADIMIR: Aºa socoteam ºi noi.
POZZO: E o ruºine, dar aºa e.
ESTRAGON: N-ai ce sã-i faci.
POZZO (cu un gest larg): Sã nu mai vorbim despre asta.
(Trage de funie.) Scoalã-te! (Scurtã pauzã.) De câte ori
cade, adoarme. (Trage de funie.) Scoalã, scârnãvie!
(Zgomotul lui Lucky care se ridicã ºi-ºi adunã lucrurile.
Pozzo trage de funie.) Înapoi! (Lucky intrã de-a-ndãra-
telea.) Stai! (Lucky se opreºte.) întoarce-te! (Lucky se
întoarce. Cãtre Vladimir ºi Estragon, amabil.) Dragii
mei, mã bucur din toatã inima cã v-am întâlnit. (În faþa
expresiei lor neîncrezãtoare.) Da, da, mã bucur sincer.
(Trage de funie.) Mai încoace! (Lucky înainteazã.) Stai!
(Lucky se opreºte. Cãtre Vladimir ºi Estragon.) Vedeþi,
drumul e lung când cãlãtoreºti singur...
(Traducere de Gellu Naum)
servitorul lui, Lucky, pe care nemilosul stãpân îl þine legat cu
o funie ca pe un animal. Lucky scapã însã din sclavie, iar
Pozzo, rãmas singur ºi orb, va începe ºi el sã-l aºtepte pe
Godot, alãturi de Vladimir ºi Estragon.
z Misteriosul Godot poate simboliza divinitatea care dã
sens existenþei sau viaþa însãºi pe care omul o lasã sã treacã
pe lângã el fãrã s-o vadã.
z precizaþi problematica dialogului dramatic în fiecare
dintre cele douã texte;
z formulaþi câte un enunþ în care sã rezumaþi mesajul
fiecãrui fragment;
107
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 108
II. Omul modern
z comentaþi soluþiile scenice la care apeleazã cei doi
dramaturgi pentru a transmite mesajul operei;
z comparaþi fiecare dintre fragmentele citate cu câte un
text epic studiat ºi precizaþi un element de analogie ºi unul
de diferenþiere.
2 Pornind de la cele douã texte, comentaþi tipologia
personajelor prin care se concretizeazã, în viziunea teatrului
absurd, condiþia umanã.
3 Iniþiaþi o dezbatere despre condiþia umanã, având în
vedere ºi „feþele” ei absurde.
Concepte operaþionale
Dialogul dramatic este principalul mod de expunere
în teatru, element esenþial în conturarea personajelor, a
acþiunii ºi a mesajului operei. Ilustreazã principiul dublei
enunþãri (doi emiþãtori: dramaturgul ºi actorul / doi
receptori: conlocutorul-personaj din scenã ºi spectatorul din
salã). Funcþiile estetice ale dialogului dramatic sunt:
funcþia de caracterizare, cea narativã, funcþia descriptivã,
cea reflexivã sau argumentativã, explicativã etc.
z Limbajele scenice sunt reprezentate de totalitatea
elementelor prin care se realizeazã spectacolul: concretizarea
Dic]ionar cultural
EXISTENÞIALISMUL
z Curent filosofic care proclamã primatul existenþei în
faþa conºtiinþei („Existenþa precede esenþa”, J.P. Sartre),
existenþialismul se cristalizeazã în perioada interbelicã,
dupã 1920, tinzând sã înlocuiascã reflecþia filosoficã de tip
cartezian. Existenþialiºtii refuzã gândirea abstractã, logicã ºi
obiectivã în favoarea descrierii analitice a existenþei în
realitatea concretã a experienþei imediate. Ei aleg existenþa
umanã ca centru al reflecþiei considerând cã omul se
construieºte pe sine, e liber sã aleagã, e responsabil de pro-
pria devenire. Literatura existenþialistã (literatura
autenticitãþii, verismul) abordeazã teme specifice: neliniºtea
omului în faþa absurdului existenþei ºi a neantului, alienarea,
solitudinea, disperarea, neputinþa cunoaºterii ºi a comuni-
cãrii, revolta, angajarea, acþiunea, „cãile libertãþii” etc.
z Reprezentanþi: Kierkgaard (precursor, secolul al
XIX-lea); Heidegger, Miguel de Unamuno, André Gide,
Jean Paul Sartre, Albert Camus, André Malraux, Mircea
Eliade, Emil Cioran, Camil Petrescu (secolul al XX-lea).
z Teatrul absurd: (termen formulat de scriitorul ºi cri-
ticul Martin Esslin)
108
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 108
Paul
Rebeyrolles,
Narcisse
(fragment)
didascaliilor, a viziunii regizorale (organizarea spaþiului
scenic, recuzitã etc.) ºi a interpretãrii actorilor.
z Farsa tragicã este o specie a genului dramatic în care
tragicul ºi comicul sunt legate în aceeaºi structurã, lumi-
nându-se reciproc.
„Privat de dimensiuni tragice autentice, noneroul din
teatrul contemporan e ridicol prin prezenþa sa ºi tragic prin
rezonanþa implicaþiilor ºi asocierilor pe care destinul sãu
existenþial le poate trezi în conºtiinþa spectatorului.”
(Romul Munteanu)
„O ultimã ipostazã a tragicului în contemporaneitate,
care nu poate fi ocolitã, se datoreazã teatrului absurd sau al
deriziunii, lui Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur
Adamov, socotiþi autorii reprezentativi. Tragicul lor se
apropie de cel al dramaturgilor existenþialiºti, J.P. Sartre ºi
Albert Camus. Acþioneazã asupra omului acelaºi rãu onto-
logic, destructiv, nenumit, insidios, implacabil. Condiþia
fundamentalã existenþialã a omului în viaþa de zi cu zi este
aceeaºi, adicã vidul, neantul, lipsa de sens, absurdul. [...]
Problema culpabilitãþii, a vinii este pusã la fel ca la existen-
þialiºti. Omul este culpabilizat fãrã vinã sau pentru vina de a
exista, fãrã voia sa, ca la F. Kafka. Sau, în formularea lui
Samuel Beckett, ar fi vorba de culpa pãcatului originar, de
care nu suntem vinovaþi, «pãcatul de a te fi nãscut». Dar spre
deosebire de existenþialiºti, în teatrul absurd nu existã
revoltã, nu existã acþiunea personajului, nu aflãm posibili-
tatea unei opþiuni. Nu existã conflict. Fatalitatea nu
provoacã conflictul tragic, îi este consecinþa. [...] Fatalitatea
ia locul timpului, îi anuleazã scurgerea. E veºnicã. Veºnic
este supliciul, moartea.” (Justin Ceuca, Evoluþia formelor
dramatice)
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 109
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 109

Condiþia umanã

Repere biobibliografice
Albert Camus (1913–1960) 41 de ani. Opera lui Kafka este un univers halucinant,
impregnat de anxietate, în care omul este predestinat
z „Noi, mediteraneenii, cea mai
eºecului: „Destinul operei sale e de asemenea singular,
orgolioasã dintre rase, trãim mereu în
aproape la fel de ciudat ca opera însãºi, poate unic în
aceeaºi luminã”, afirma Camus, care se
istoria literarã, fiindcã dacã s-a mai întâmplat ca un autor
nãscuse la Mondovi, în Algeria. Nostalgia
abia cunoscut în timpul vieþii sã cucereascã o glorie
acestei lumini o va purta cu sine la Alger,
postumã, nu cred ca vreo altã operã atât de ieºitã din
unde studiazã filosofia, la Paris, „în inima nopþii euro-
fãgaºele comune ale vremii – ºi ale literaturii în genere –,
pene”, unde devine ziarist. Dupã izbucnirea rãzboiului –
aparent atât de excentricã faþã de miºcãrile, formulele,
i se refuzase înrolarea, fiind afectat de tuberculozã – intrã
stilurile sincrone, sã fi fost apoi consideratã ca expresie
în Rezistenþã înþelegând cã activismul ºi solidaritatea sunt
semnificativã a epocii, într-atât încât sã devinã un etalon
singurele arme împotriva nazismului. Debarcarea anglo-
pentru caracterul specific modern al anumitor fenomene.”
americanilor în Africa de Nord, care îl separã pânã la
(Mariana ªora)
Eliberare de soþia sa, Francine Faure, rãmasã la Oran. Scrie
z Romane: Procesul (1925), Castelul (1926),
ºi publicã intens, exemplaritatea operelor sale fiind
America (Amerika), (1927);
recunoscutã prin atribuirea premiului Nobel, în 1957,
z Nuvele: Verdictul (1913), Metamorfoza (1915) etc.;
„pentru importanta lui creaþie literarã care, cu o lucidã
z Memorialisticã: Jurnale ºi scrisori (1937).
stãruinþã, aruncã o luminã asupra problemelor conºtiinþei
umane din vremea noastrã.” (Motivaþia juriului). În ianua-
rie 1960, moare într-un accident de automobil, în timp ce Eugène Ionesco (1909–1994)
se întoarcea de la sãrbãtorile de iarnã.
z Romane: Strãinul (1942), Ciuma (1947), Cãderea z Dramaturg ºi eseist francez de
(1956); origine românã, este considerat, alãturi
z Prozã scurtã: Moartea fericitã (1951), Exilul ºi de Samuel Beckett, creatorul teatrului
împãrãþia (1957); absurd. ªi-a fãcut studiile universitare la
z Teatru: Caligula (1944), Neînþelegerea (1944), Bucureºti, unde ºi-a început ºi activitatea
Starea de asediu (1948); publicisticã, afirmându-se cu pamfletul
z Eseuri: Faþa ºi reversul (1937), Nunta (1938), Mitul Nu. Stabilit în Franþa, a început sã scrie în limba francezã,
lui Sisif (1942), Omul revoltat (1950) etc. devenind curând foarte cunoscut, fiind ales membru al
Academiei Franceze.
z Teatrul lui evidenþiazã absurditatea conformismului,
Franz Kafka (1883–1924) rutina vieþii, stereotipia ºi inconsistenþa limbajului, toate
fiind maladii cronice ale „bolii” de care suferã eroii lui.
z Franz Kafka s-a nãscut la Praga, în
Eliberat de convenþiile teatrului tradiþional, Eugène
al cãrei decor ºi-a trãit aproape întreaga
Ionesco preferã situaþiile paradoxale, grotesc-absurde,
viaþã: copilãria solitarã, introvertitã, ado-
ºocante, prin care parodiazã viaþa platã, nedeterminatã de
lescenþa de liceean visãtor, nutritã de
niciun scop, tragicã prin absurditate.
idealism ºi idei liberale încurajate în liceul
z Opera literarã: Cântãreaþa chealã, Scaunele,
german din palatul Kinsky. Studenþia (încheiatã cu titlul de
Lecþia, Ucigaº fãrã simbrie, Setea ºi foamea, Regele
doctor în ºtiinþe juridice) îi aduce un prieten nepreþuit, pe
moare, Rinocerii
Max Brod, la insistenþele cãruia îºi face debutul literar ºi
care îi va publica postum operele, deºi Kafka ceruse

E
insistent sã fie arse. Ca jurist în domeniul asigurãrilor,
autorul Procesului cunoaºte toatã birocraþia aberantã a
justiþiei pe care o va denunþa în proza sa. Moare la numai

109
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 110
II. Omul modern
BIBLIOTECA MUNDI
Sinopsis
Muntele vrãjit
de Thomas Mann
z „Muntele vrãjit are o epicã redusã, dominantã fiind
latura eseisticã.” (Corin Braga)
z Temele principale: „omul fãrã însuºiri” (Musil), boala,
z „Spre finalul romanului, Marea Stupiditate se
muntele ºi vraja.
z Pretext epic. Un tânãr inginer de vapoare, Hans
Castorp, îl viziteazã pe vãrul sãu, bolnav de
tuberculozã, Joachim Ziemssen, la sanatoriul de la
Davos-Platz, în Alpii elveþieni. În timpul celor trei
sãptãmâni cât ar fi durat vizita, lui Castorp i se
descoperã o infecþie pulmonarã, care determinã inter-
narea sa. Protagonistul va rãmâne în sanatoriu timp de
ºapte ani, pânã la izbucnirea Primului Rãzboi
Mondial. Aici cunoaºte viaþa din sanatoriu ºi dramele
„locuitorilor” sãi: umanistul Ludovico Settembrini,
iezuitul Leon Naphta, procurorul Paravant, tânãrul
Rasmunssen, doctorii Krokowski ºi Blumenkohl etc.
z Muntele vrãjit reprezintã un spaþiu simbolic care
fiinþeazã într-o duratã magicã. Dar, treptat, acest spaþiu
110
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 110
vrãjit este invadat de spiritul lumii de jos, din câmpie,
devenind o Europã în miniaturã, agitatã de disputele ºi
conflictele care au dus la declanºarea Primului Rãzboi
Mondial.
amplificã la Marea Irascibilitate. Mica umanitate de la
Davos-Platz este cuprinsã de o agitaþie explozivã,
semn cã tendinþele divergente nu mai pot fi þinute în
frâu. Procesul de dezagregare psihicã prin care trec
personajele este simbolizat de duelul dintre Settembrini
ºi Naphta, cei doi pedagogi nemaireuºind sã se men-
þinã în planul înfruntãrii de idei. În mod semnificativ,
în urma duelului ratat, Naphta se sinucide. Dupã ºapte
ani, Hans Castorp pãrãseºte sanatoriul, dar nu pentru a
regãsi sãnãtatea, ci pentru a se integra într-o lume
cuprinsã de nebunia Primului Rãzboi Mondial. Demo-
nul irascibil a invadat întreaga lume, Muntele vrãjit
fiind în fond o parabolã a Europei antebelice, schi-
zoide, care a cãzut pradã propriului inconºtient
încãrcat.” (Corin Braga, De la arhetip la anarhetip)
René Magritte,
Promenadele lui Euclid
(fragment)
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 111
STUDIU DE CAZ
TIMPUL TRÃIRII, TIMPUL POVESTIRII
Tipul activitãþii: Investigaþie
Surse documentare
z Texte teoretice: Umberto Eco, ªase plimbãri prin
pãdurea narativã; Emil Cioran, Istorie ºi utopie, Cãderea
în timp; Vargas Llosa, Scrisori cãtre un tânãr romancier;
Miguel de Unamuno, Despre sentimentul tragic al vieþii.
z Literaturã: Thomas Mann, Doctor Faustus;
Gabriel García Márquez, Un veac de singurãtate; Ernst
Hemingway, Zãpezile de pe Kilimanjaro; Dino Buzzati,
Deºertul tãtarilor; Vargas Llosa, Rãzboiul sfârºitului
lumii; Jorge Luis Borges, Povestaºul; Camil Petrescu,
Patul lui Procust.
z Modalitãþi alternative de informare: surse IT /
Internet
Finalizare: portofoliu individual; comunicare ºtiinþi-
ficã / eseu / lecþie AEL / CD.
Sugestii de realizare: Studiul de caz – aplicaþie pe un
roman din lista surselor documentare – va urmãri dezvol-
tarea categoriei timpului pe douã niveluri, aºa cum
sugereazã titlul (timpul diegetic – cel al naraþiunii, al fabu-
lei – ºi timpul diegezei – cel al relatãrii / al rememorãrii).
STUDIU DE CAZ
LUPTA CU ABSURDUL
Plan tematic
z Tipuri de produse finale: portofoliu de grup // film
didactic, lecþie AEL, CD-ROM – realizare în grupe de câte
patru elevi.
z Texte de referinþã
Prozã: Thomas Mann, Muntele vrãjit; Albert Camus,
Strãinul; Franz Kafka, Castelul, Metamorfoza; Ernst
Jünger, Pe falezele de marmurã; Umberto Eco, Numele
trandafirului; Vladimir Nabokov, Priveºte arlechinii;
Ernst Hemingway, Bãtrânul ºi marea; Dino Buzzati,
Deºertul tãtarilor; Witold Gombrowicz, Ferdydurke.
Teatru: Eugène Ionesco, Scaunele; Jean Paul Sartre,
Cu uºile închise; Friedrich Dürrenmatt, Fãgãduiala;
Marin Sorescu, Iona.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 111
Condiþia umanã
Text-suport
„Macondo era acum un vârtej îngrozitor de praf ºi
dãrâmãturi vânturate de furia acestui uragan biblic, când
Aureliano sãri unsprezece pagini pentru a nu pierde timp
cu fapte prea bine cunoscute, ºi începu sã descifreze clipa
pe care tocmai o trãia, descifrând-o pe mãsurã ce o trãia,
prorocindu-se pe sine însuºi cã descifreazã ultima paginã
a manuscrisului, de parcã s-ar fi privit într-o oglindã de
cuvinte. Atunci mai sãri câteva rânduri pentru a depãºi
profeþiile ºi pentru a cãuta sã cunoascã data ºi
împrejurãrile morþii sale. Dar înainte de a ajunge la
versul final, înþelesese cã nu va mai ieºi niciodatã din
odaia aceea, cãci stãtea scris cã acea cetate a oglinzilor
(sau mirajelor) va fi ºtearsã de vânt ºi va fi alungatã din
memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia
va fi terminat descifrarea pergamentelor ºi cã tot ce
vedea scris acolo era dintotdeauna ºi avea sã rãmânã pe
vecie nerepetat, cãci seminþiilor osândite la un veac de
singurãtate nu le era datã o a doua ºansã pe pãmânt.”
(Gabriel García Márquez, Un veac de singurãtate,
fragment în traducerea lui Mihnea Gheorghiu)
Eseuri: Albert Camus, Mitul lui Sisif, Omul revoltat;
Emil Cioran, Tratat de descompunere.
z Pre-texte pentru studiul tematic:
„Miºcarea cea mai purã a revoltei se încununeazã
acum cu strigãtul sfâºietor al lui Karamazov: «Dacã
nu se salveazã toþi, la ce bun salvarea unuia singur? »”
(A. Camus, Omul revoltat)
„Tot ce fãptuim, sub semnul ºi adesea sub blestemul
libertãþii de a face, „ne face“ ca oameni. [...] Dar pentru
aceastã libertate trebuie mai întâi sã lupþi.” (Constantin
Noica, Modelul cultural european)
111
MODUL 6.qxd 14.08.2007 11:04 Page 112
Test de evaluare
CONDIÞIA UMANÃ
z Citiþi urmãtorul fragment din piesa
Aºteptându-l pe Godot de Samuel Beckett
ºi rãspundeþi cerinþelor:
VLADIMIR: Sã nu ne mai pierdem vremea cu vorbe
goale... (Scurtã pauzã. Cu vehemenþã.) Sã facem ceva, cât
avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. La drept
vorbind nici nu e neapãratã nevoie de noi. ªi alþii ar putea
sã facã treaba la fel de bine, dacã nu ºi mai bine chiar.
Strigãtul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai
degrabã întregii omeniri. Dar aici, în clipa de faþã, noi
suntem omenirea, chit cã ne place asta sau nu. Sã profitãm,
pânã nu-i prea târziu. Sã reprezentãm cu demnitate, mãcar
o datã, specia în care ne-a vârât nenorocirea. Ce pãrere ai?
ESTRAGON: N-am ascultat.
1. Precizaþi douã teme ale dialogului dintre cele douã
personaje. 10 puncte
2. Identificaþi douã funcþii ale dialogului dramatic ilustrate
în fragmentul citat. 10 puncte
3. Prezentaþi o opinie argumentatã asupra situaþiei scenice
imaginate (aºteptarea). 10 puncte
4. Explicaþi viziunea lui Vladimir despre omenire.
20 puncte
Informaþii bibliografice recomandate pentru studierea modulului ºi pentru studiile de caz
Franz Kafka, Procesul, Editura RAO, Bucureºti, 1994.
Albert Camus, Strãinul. Ciuma, Editura pentru Literaturã,
Bucureºti, 1968.
Thomas Mann, Muntele vrãjit, Editura RAO, Bucureºti, 1994.
Gabriel García Márquez, Un veac de singurãtate, Editura
Minerva, Bucureºti, 1974.
Ernst Hemingway, Câºtigãtorul nu ia nimic, Editura pentru
Literaturã, Bucureºti, 1964.
Dino Buzzati, Deºertul tãtarilor, Editura RAO, Bucureºti,
1996.
Eugène Ionesco, Teatru, Editura pentru Literaturã Univer-
salã, Bucureºti, 1968.
Samuel Beckett, Aºteptându-l pe Godot, Editura Univers,
Bucureºti, 1970.
112
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 112
VLADIMIR: E drept cã dacã stai sã cântãreºti cu
braþele încruciºate argumentele pro ºi contra, facem ºi aºa
cinste condiþiei umane. Tigrul sare sã-ºi ajute semenii fãrã
sã stea pe gânduri. Sau fuge în adâncul desiºurilor. Dar nu
asta e problema. Ce facem noi aici, iatã ce trebuie sã ne
întrebãm. ªi avem norocul sã ºtim. Da, în aceastã imensã
confuzie, un singur lucru e clar: aºteptãm sã vinã Godot.
ESTRAGON: Adevãrat.
VLADIMIR: Sau sã cadã noaptea. (Scurtã pauzã.) Sun-
tem la întâlnire ºi-atât. Nu suntem sfinþi, dar suntem la
întâlnire. Câþi oameni pot sã spunã asemenea lucruri?
ESTRAGON: Nenumãraþi.
VLADIMIR: Crezi?
ESTRAGON: Nu ºtiu.
VLADIMIR: Se prea poate.
5. Prezentaþi (10–15 rânduri) douã caracteristici ale
teatrului absurd. 20 puncte
6. Comentaþi viziunea lui Samuel Beckett despre condiþia
umanã, având ca punct de plecare fragmentul citat.
20 puncte
(Din oficiu: 10 puncte)
Jean-Paul Sartre, Teatru, Editura pentru Literaturã,
Bucureºti, 1969.
Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, vol. II, Editura
Saeculum I.O., Bucureºti, 2005.
Ovidiu Drimba, Teatrul de la origini ºi pânã azi, Editura
Albatros, Bucureºti, 1973.
Radu Enescu, Franz Kafka, Editura pentru Literaturã
Universalã, Bucureºti, 1968.
Umberto Eco, Jurnal sumar, Editura Humanitas, Bucureºti,
2001.
Dan Grigorescu, Romanul american al secolului XX, Editura
Saeculum I.O., Bucureºti, 1999.
Gabriela Danþiº, Eleonora Almosnino, Rodica Pandele,
Scriitori strãini. Mic dicþionar, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti, 1981.
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:07 Page 113
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 113

TOTALITARISMUL

Creatori ºi creaþii reprezentative

Scrieri teoretice despre totalitarism

z Franþa: Raymond Aron, Democraþie ºi totalitarism
z Germania: Hannah Arendt, Originile totalitarismului,
Între trecut ºi viitor, Omul în timpurile întunericului,
Condiþia umanã
z Polonia: Malgorzata Czerminska, Triunghiul autobi-
ografic , confesiunea, mãrturisirea ºi sfidarea
z România: Ana Selejan, Trãdarea intelectualilor. Reedu-
care ºi prigoanã; Literatura în totalitarism; Eugen
Negrici, Literatura românã sub comunism; Virgil
Ierunca, Fenomenul Piteºti

Prozã
z Anglia: George Orwell, 1984, Ferma animalelor; Arthur
Koestler, Întuneric la amiazã
z Rusia: Mihail Afanasievici Bulgakov, Maestrul ºi
Margareta; Ilia Ilf ºi Evgheni Petrov, Douãsprezece
scaune
z România: Paul Goma, Ostinato, Uºa noastrã cea de
toate zilele
z Statele Unite ale Americii: Ray Bradbury, Fahrenheit 451

Literaturã memorialisticã
z România: Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii; Ion
Ioanid, Închisoarea noastrã cea de toate zilele; Ion
Pantazi, Am trecut prin iad
z Republica Moldova: Aniþa Nandriº-Cudla, 20 de ani în
Siberia. Destin bucovinean
z Polonia: Wiktoria Kwasniewska, Golgota estului
z Cehia: Václav Havel, Scrisorile cãtre Olga
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:07 Page 114
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 114

TOTALITARISMUL
„Pentru a distruge orice legãturi sociale ºi
Text teoretic familiale, epurãrile sunt executate în aºa fel,
încât sã ameninþe cu aceeaºi soartã pe cel învi-
nuit ca ºi pe toate persoanele legate de el, de la

Democra]ie simplele cunoºtinþe pânã la cei mai apropiaþi

prieteni ºi rude.”
(Hannah Arendt, Originile totalitarismului)

[i totalitarism de Raymond Aron

Studiu de text: „Cele cinci elemente principale” ale totalitarismului

1. Fenomenul totalitar intervine într-un regim care acordã unui partid monopolul activitãþii politice.
2. Partidul care are monopolul este animat de sau înarmat cu o ideologie cãreia îi conferã o autoritate absolutã ºi
care, pe cale de consecinþã, devine adevãrul oficial al Statului.
3. Pentru a rãspândi acest adevãr oficial, Statul îºi rezervã, la rândul sãu, un dublu monopol: monopolul mijloacelor
de forþã ºi monopolul mijloacelor de convingere. Toate mijloacele de comunicare — radioul, televiziunea, presa — sunt
dirijate ºi comandate de Stat ºi de cãtre reprezentanþii acestuia.
4. Cea mai mare parte a activitãþilor economice ºi profesionale sunt supuse Statului ºi devin, într-un fel, o parte a
Statului însuºi. ªi, cum Statul este inseparabil de ideologia sa, majoritatea activitãþilor economice ºi profesionale poartã
„culoarea” adevãrului oficial.
5. Toate fiind activitãþi de Stat, ºi orice activitate fiind supusã ideologiei, o greºealã comisã într-o activitate econo-
micã sau profesionalã devine, în acelaºi timp, o greºealã ideologicã. De unde, pe linia de sosire, se constatã o politizare
ºi o transfigurare ideologicã a tuturor greºelilor pe care este posibil sã le facã indivizii ºi, în concluzie, o teroare în
acelaºi timp poliþistã ºi ideologicã. [...] Fenomenul este perfect atunci când toate aceste elemente sunt reunite ºi îndepli-
nite în întregime.

Abordarea textului
1 Rugaþi-i pe cei care au trãit în comunism (bunici,
pãrinþi, alte persoane) sã vã povesteascã despre regimul
totalitar în care au trãit. Evocaþi fenomenul totalitarismului
prin intermediul unor cuvinte-cheie / sintagme (de exemplu,
date istorice, nume ale unor personalitãþi, evenimente, titluri
de opere etc.). Notaþi pe tablã aceste cuvinte ºi apoi reali-
zaþi un organizator grafic (sub forma unei reþele, ciorchine,
flori etc.), prin care sã sistematizaþi informaþia rememoratã.
2 Formulaþi o alocuþiune despre totalitarism, valorifi-
când modelul iconic realizat pe tablã / pe fleep-chart.
3 Discutaþi în perechi „cele cinci elemente” considera-
te definitorii pentru fenomenul totalitarismului de cãtre
Raymond Aron ºi „acþionaþi” asupra lor, stabilind o altã
ierarhie / reþinând mai puþine elemente / adãugând alte ele-
mente considerate cu maximã relevanþã / exprimându-vã
acordul sau dezacordul motivat faþã de opþiunea autorului.
4 Valorificând informaþiile de la exerciþiile de mai sus,
elaboraþi, dupã modelul unui articol de dicþionar enciclope-
dic, o prezentare sinteticã a totalitarismului. Urmãriþi repe-
rele ideologice, posibilele contexte care au favorizat apariþia
nazismului ºi a comunismului, aria de influenþã a acestora,
datarea, consecinþele imediate ºi cele de lungã duratã.
5 Cãutaþi informaþii despre Anna Franck (1929–1945),
ºi comentaþi aceste informaþii în raport cu „articololul de
dicþionar” în care aþi formulat caracteristicile fenomenului
de totalitarism.

114
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:07 Page 115
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 115

Totalitarismul

Maestrul „Dramatismul scenic, coºmarul ºi paro-

dia din celelalte romane tind sã se subor-
doneze acum fantasticului. Locul teatrului

[i Margareta este, însã, luat de circ, iar râsul poate sã

alunge umbrele fantastice.”
(Alexandru Sincu,
Prefaþã la Maestrul ºi Margareta)
de Mihail Bulgakov
Studiu de text: Capitolul al XV-lea – Visul lui Nikanor Ivanovici – fragment –

Zguduit, Nikanor Ivanovici, care, cu totul pe neaºteptate — E soþia mea, rãspunse demn Duncil ºi se uitã cu oare-
pentru el, devenise participant la un program teatral, se care scârbã la gâtul lung al consoartei.
pomeni din nou, pe jos, în locul lui din salã. Atunci visã cã — V-am deranjat, madame Duncil, se adresã comperul
sala s-a scufundat într-un întuneric beznã ºi cã pe pereþi doamnei, iatã din ce motiv: Am vrut sã vã întrebãm pe dum-
rãsãrirã niºte cuvinte roºii, de foc: Predaþi valuta! Apoi, din neavoastrã dacã soþul domniei voastre mai are valutã?
nou se dãdu în lãturi cortina ºi comperul1 invitã: — Pãi, atunci, el a predat totul, rãspunse emoþionatã
— Rog sã pofteascã pe scenã Serghei Gherardovici madam Duncil.
Duncil. — Aºa, zise artistul, ei, dacã-i aºa, aºa sã fie. Dacã a pre-
Acesta se dovedi a fi un bãrbat plãcut la înfãþiºare, de dat totul, noi trebuie neîntârziat sã ne despãrþim de Serghei
vreo cincizeci de ani, dar cam neglijent. Gherardovici, ce sã-i faci! Dacã doriþi, puteþi pãrãsi teatrul,
— Serghei Gherardovici, i se adresã comperul, este o Serghei Gherardovici, ºi artistul fãcu un gest majestuos.
lunã ºi jumãtate de când stai aici, refuzând cu încãpãþânare
sã predai restul de valutã pe care îl mai ai, în timp ce þara are
nevoie de ea, iar mata nu ai categoric ce face cu valuta, ºi
totuºi te încãpãþânezi. Eºti un intelectual, înþelegi perfect
toatã situaþia ºi totuºi nu vrei în ruptul capului sã-mi vii în
ajutor.
— Regret, dar nu pot face nimic, întrucât nu mai am va-
lutã, îi rãspunse calm Duncil.
— Atunci, poate ai niscai briliante? îl întrebã comperul.
— Nu am nici briliante.
Comperul lãsã capul în jos, dus pe gânduri, apoi bãtu
din palme. Din culise ieºi pe scenã o doamnã de vârstã
mijlocie, îmbrãcatã dupã ultima modã, adicã purta un pal-
ton fãrã guler ºi o pãlãriuþã minusculã. Doamna avea un
aer alarmat, iar Duncil o privi, fãrã sã miºte nici mãcar o
sprânceanã.
— Cine e doamna? îl întrebã comperul pe Duncil.
Wassili Kandinsky, Moscova I (fragment)

Studiu de text: Capitolul al XIII-lea – Apariþia eroului – fragment –

„...Pe o ulicioarã, aproape de Arbat, închiriase douã micã. Pãrãsi slujba de la muzeu ºi începu sã scrie romanul
camere la subsol într-o cãsuþã împrejmuitã de o grãdinã despre Pilat din Pont.
1
Comper – prezentator

115
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:07 Page 116
II. Omul romantic
Vassili
Kandinsky,
Pereche
cãlare
(fragment)
— Ah! A fost o epocã de aur! ºopti povestitorul, cu ochi
strãlucitori. O locuinþã absolut separatã, pe deasupra un
vestibul cu o chiuvetã, sublinie el, mândru nevoie-mare,
ferestruici joase, chiar deasupra cãrãrii pietruite ce ducea
de la poartã spre cãsuþã. În faþa ferestrelor, la câþiva paºi
numai, chiar lângã gard, tufe de liliac, un tei ºi un arþar. [...]
Pe Arbat era un restaurant foarte bun, nu ºtiu dacã mai
existã ºi astãzi. Apoi, oaspetele deschise larg ochii ºi,
privind luna, îºi urmã ºoapta:
... Purta în braþe un buchet de flori galbene, oribile, neli-
niºtitoare. Dracu’ le ºtie cum se numesc, dar la Moscova
apar cele dintâi. Florile contrastau cu pardesiul ei negru, de
primãvarã. Purta în braþe un buchet de flori galbene. O
culoare care aduce nenoroc. [...] Mã chinuiam, aveam sen-
zaþia cã neapãrat trebuie sã-i vorbesc, ºi mã temeam cã n-am
Abordarea textelor
1 Comentaþi caracterul scenic al fragmentelor, punând
în evidenþã tehnici specifice teatrului.
2 Evidenþiaþi registrele stilistice ale fragmentelor: rea-
list, ironic, sublim, liric, esopic1 etc.
3 Organizaþi în grupe de lucru, realizaþi portretul lui
Duncil din perspective diferite: a soþiei, a comperului (repre-
zentant al autoritãþilor), a lui Nikanor Ivanovici. Prezentaþi
variantele rezultate ºi problematizaþi diferenþele.
4 Scena citatã în textul suport prezintã grave încãlcãri
ale drepturilor omului într-un regim autoritar. Elaboraþi un
eseu, de 1–2 pagini, despre problematica libertãþii indivi-
duale ºi colective, utilizând sugestii din Declaraþia univer-
salã a drepturilor omului, formulatã ºi adoptatã de Aduna-
rea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite la 10 septem-
brie 1948.
116
sã pot scoate o vorbã, cã ea va pleca ºi nu o voi mai vedea
niciodatã. Dar, pe neaºtepate, închipuie-þi, a vorbit: „Vã
plac florile mele?”
Mi-amintesc de glasul ei grav, cu inflexiuni neaºteptate ºi,
deºi e stupid, mi se pãruse în clipa aceea cã ecoul rãsunase
în ulicioarã, desprinzându-se dintr-un zid galben ºi murdar.
Traversând grãbit strada ºi apropiindu-mã de ea, i-am
rãspuns: „Nu.” M-a privit miratã, iar eu mi-am dat seama
deodatã cã iubisem toatã viaþa mea aceastã femeie! [...]
Pãºeam alãturi de dânsa, strãduindu-mã sã þin cadenþa ºi,
spre mirarea mea, nu mã simþeam câtuºi de puþin stânjenit.
„Ba-mi plac, însã nu de-astea.”
„Dar care?”
„Trandafirii.”
În clipa urmãtoare am regretat rãspunsul meu, pentru cã
ea, zâmbind vinovatã, îºi aruncã florile într-un ºanþ.
Descumpãnit, le-am ridicat ºi i le-am întins, însã ea, cu
un zâmbet amar pe buze, le refuzã: aºa cã ne-am urmat dru-
mul — eu cu florile ei în mânã.
Am mers un timp aºa în tãcere, pânã când ea îmi luã
florile ºi le aruncã în mijlocul strãzii, apoi îºi puse mâna cu
mãnuºã neagrã în mâna mea ºi ne-am urmat drumul unul
lângã altul.
— Mai departe, se rugã de el Ivan ºi, vã rog, sã nu sãriþi
nimic!
— Mai departe? repetã oaspetele întrebarea. Ai putea sã
ghiceºti ºi singur ce-a urmat. Cu mâneca dreptã îºi ºterse o
lacrimã neaºteptatã ºi continuã. Dragostea rãsãrise în
calea noastrã, aºa cum din pãmânt rãsare într-o ulicioarã
un ucigaº — ne lovi pe amândoi deodatã! ”
(Traducere de Natalia Radovici)
5 Realizaþi o discuþie în perechi despre motivul aºtep-
tãrii, având în vedere faptul cã Maestrul apare abia în capi-
tolul al XI-lea, Dedublarea lui Ivan. Observaþi ºi contextul
apariþiei acestuia — la ospiciu; personajul ciudat poate ieºi,
dar nu fuge, ci îi viziteazã pe alþi pacienþi.
6 Comparaþi din punct de vedere stilistic cele douã
voci narative prezente în fragmentele citate. Formulaþi apoi
o posibilã interpretare a titlului cãrþii.
7 Comentaþi elementele care particularizeazã aceastã
scenã (apariþia iubirii) ºi demonstraþi prezenþa camuflatã
a unui mit al iubirii. Alegeþi una dintre variantele urmãtoare ºi
dezvoltaþi reprezentarea: Amor ºi Psyche, Pygmalion ºi Gala-
teea, Androginul, Cristalizarea (în termenii lui Stendhal).
1 Esopic – ambiguu, alegoric, limbaj aluziv dezvoltat în litera-
tura aflatã sub totalitarism.
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:07 Page 117
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 117

Totalitarismul

Aplicaþii, teme, aprofundãri

1. Pornind de la modelul Rapoartelor de lecturã cãtre Fiara a declarat cã nu mai e nici lup, nici om de litere.
editor de Umberto Eco (unitatea de învãþare Condiþia Cã renunþã la profesia lui. Cã va amuþi. Acest lucru, la
umanã), imaginaþi-vã cã sunteþi un cenzor1 al cãrþii ºi drept vorbind, e lipsã de voinþã.
elaboraþi un astfel de referat asupra romanului Maestrul ºi Nu existã scriitor care sã amuþeascã. Dacã a amuþit,
Margareta. înseamnã cã n-a fost un scriitor adevãrat.
2. Formulaþi un text de zece rânduri în care sã identi- Iar dacã un scriitor adevãrat a tãcut, el va pieri.
ficaþi problematica romanului, pornind de la un ipotetic Cauza bolii mele se aflã în prigoana de-a lungul multor
punct de vedere (la alegere) al Maestrului sau al Marga- ani, apoi în tãcerea ce i-a urmat.”
retei, al lui Woland, Ivan Bezdomnâi ori al lui Levi Matei.
(Scrisoare a lui Mihail Bulgakov cãtre I.V. Stalin,
3. Redactaþi un text argumentativ de 10–20 de rânduri
19 aprilie 1931)
în care sã arãtaþi în ce mãsurã Maestrul îºi condiþioneazã
existenþa sau suportã consecinþele altor influenþe. z Comentaþi gestul scriitorului de a-i scrie unui dictator.
4. Realizaþi o dezbatere (liberã sau în formatul z Atitudinea scriitorului exprimatã în aceastã scri-
Popper) despre viziunea lui Bulgakov asupra relaþiei soare denotã curaj, inconºtienþã, naivitate sau onestitate?
om – timp, valorificând perspectivele propuse în cadrul Optaþi pentru una dintre variante ºi formulaþi un punct de
rubricii Repere de lecturã. vedere personal.
5. Secolul al XX-lea cultivã numeroase forme de z Identificaþi principiile care guverneazã destinul
roman. Redactaþi, în 10–20 de rânduri, un eseu argumen- scriitorului, conform lui Bulgakov.
tativ care sã ilustreze opinia voastrã asupra tipologiei
romanului în discuþie. În rezolvarea cerinþei, veþi avea în
vedere ºi urmãtoarele tipuri romaneºti: romanul frescã
socialã, romanul istoric, romanul de analizã psihologicã,
romanul parabolã, romanul document / jurnal, romanul de
familie, romanul eseu.
6. Citiþi urmãtorul fragment epistolar:
„În spaþiul necuprins al literelor ruseºti din U.R.S.S.
sunt unicul lup singuratic. Am fost sfãtuit sã-mi vopsesc
blana. Stupid sfat. Vopsit sau nu, lupul nu poate aduce a
pudel.
De fapt, am ºi fost tratat ca un lup. ªi ani de-a rândul
m-au gonit, dupã toate regulile hãituielii literare, într-un
spaþiu îngrãdit.
Nu urãsc pe nimeni, dar sunt foarte ostenit, iar la
sfârºitul anului 1929 am cãzut la pat. Cãci pânã ºi o fiarã
poate obosi.

1
Cenzor – persoanã care exercitã un control prealabil, în
regimurile totalitare, asupra conþinutului publicaþiilor, specta-
colelor, emisiunilor de radioteleviziune ºi, în anumite condiþii,
asupra corespondenþei ºi convorbirilor telefonice. Salvador Dali, Hristosul Sfântului Juan de la Crus

117
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:07 Page 118
II. Omul modern
Wassili Kandinsky, Zidul roºu (fragment)
Repere de lecturã
z Moscova se gãseºte în plinã perioadã de instalare a
comunismului. Dupã Revoluþia din Octombrie, autoritãþile
au trecut la impunerea principiilor de guvernare ºi la trans-
formarea societãþii în cât mai multe componente, fapt care
urma sã aducã un control total. În acest context, romanul
fixeazã modificãri precum: egalizarea forþatã a claselor so-
ciale, înfiinþarea unor societãþi (Massolit) ºi asociaþii
aservite partidului unic, intervenþia autoritãþilor în viaþa per-
sonalã (anchete, demascãri, arestãri), controlul circulaþiei
persoanelor, politica de asigurare ºi distribuire a locuinþelor.
z Creatorul ºi opera. Prin intermediul lui Hector Berlioz
se contureazã un nou tip de scriitor, inspirat din realitãþile
imediate, considerate pozitive, o persoanã îndoctrinatã ideolo-
gic, care îºi utilizeazã inteligenþa ºi creativitatea pentru a
descrie într-o luminã corectã ideologic, tendenþioasã de fapt,
contemporaneitatea ºi liderii ei ºi care sã poatã reinterpreta
trecutul, acuzându-l de inadecvare faþã de normele actuale.
În opoziþie, cartea Maestrului nu este condamnatã estetic, ci
ideologic, ea nu corespunde imperativelor momentului. I se
reproºeazã tema abordatã, prezenþa elementelor religioase,
în condiþiile în care comunismul neagã existenþa sacrului.
Romanul sãu este studiat cu atenþie pentru a fi combãtut
ideologic ºi, fãrã a fi publicat, criticii literari aserviþi por-
nesc o acþiune de discreditare, deþinând autoritatea în sfera
mass-mediei.
z Romanul propune mai întâi o lecturã în registru ludic.
Diavolul vine în Moscova secolului al XX-lea, pentru a
118
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 118
confirma prezenþa divinului ºi pentru a revela absurdul
lumii comuniste. Atât Woland, cât ºi companionii sãi sunt
mai curând simpatici, prin comparaþie cu specimenele afir-
mate în lumea Rusiei sovietice. Paradoxal, reprezentanþii
Infernului ajutã la salvarea individualã, contribuind la reîn-
tâlnirea, la refacerea cuplului în plan pãmântesc ºi apoi, în
postexistenþã.
z Faust reprezintã ideea prezentului diabolizat, care
impune abandonuri morale inacceptabile în contexte norma-
le. „Sistemul comunist a desfigurat pânã ºi sensurile origina-
re ale pactului faustic. În viziunea lui Bulgakov, sunt douã
feluri de pacturi: unul lumesc, e pactul cu sistemul totalitar
(ce are alurã diabolicã de suprafaþã), celãlalt e pactul cu
transcendentul (chiar dacã e cu partea lui întunecatã), acela
cu diavolul, care încearcã sã te salveze într-un asemenea sis-
tem. [...] În mod organic creatorul nu poate sã creeze, iar ca
sã poatã totuºi crea ºi în vremea de secetã comunistã, el este
silit sã facã pactul faustic, chiar dacã ºtie, cã, în ciuda aces-
tuia, sistemul îi ucide creaþia. Aici pactul faustic devine de-a
dreptul absurd.” (Ion Vartic, Bulgakov ºi secretul lui Koroviev)
z Ieshua – Biblia. Opera are curajul sã propunã o lectu-
rã diferitã faþã de cea canonicã. Un om, pasionat de istorie
prin puterea de cunoaºtere umanã, prin creativitate, ºi
diavolul, care a asistat la evenimentele biblice, intervin în
prezent pentru a restabili adevãrul pentru o umanitate aflatã
în derivã moralã ºi ignoranþã violentã.
z Pilat din Pont ilustreazã drama unui conducãtor abso-
lutist, capabil sã ia decizii majore fãrã a consulta pe nimeni,
dar care trãieºte o dilemã, dramã moralã. El trebuie sã con-
damne un inculpat pe care îl admirã în fond.
z Numerologie (vezi ºi Divina comedie). „Cartea are
32 de capitole, plus un epilog, deci 33, cifrã misticã, sem-
nalând vârsta simbolicã a lui Cristos în vremea Patimilor.
Tot aºa, 32 în simbolismul esoteric înseamnã 3 + 2 = 5,
numãr christic, cãci cinci sunt rãnile lui Isus rãstignit, iar
crucea însãºi e semn pentagramatic. Apoi, 33 înseamnã ºi
3 + 3, adicã 6, numãrul omului, mediator între cer ºi pãmânt,
integrând lumea extradivinã în cea divinã, precum romanul
despre maestru se uneºte cu acela al maestrului.” (Ion Vartic)
z Condiþia scriitorului într-o societate totalitarã. Com-
paraþia cu aspectul biografic prin similitudinile Maestru –
Bulgakov, Pillat – Stalin.
z Roman-dezbatere despre problematica morþii: moar-
tea individualã, ca pedeapsã – Berlioz, ca salvare – Maestrul,
ca o glumã – smulgerea capului, ca sacrificiu – Ieshua, ca
moarte a naþiunii – dictatura.
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:07 Page 119
II. Omul modern
1984
de George Orwell
– fragment –
Studiu de text: Paradisul... ºi infernul anchetelor
Winston se opri din citit, dându-ºi seama, în primul rând
cã citea, cã se simþea bine ºi nu-l mai pândea nicio primej-
die. Era singur: fãrã tele-ecran, ºi fãrã nicio ureche care sã
asculte pe gaura cheii, nu avea reflexul nervos de a se uita
peste umãr sau de a-ºi acoperi pagina cu mâna. Simþea pe
obraji adierea blândã a verii. De undeva, de departe,
ajungea pânã la el ecoul stins al strigãtelor unor copii; în
camerã nu se auzea nimic altceva decât ticãitul pendulei. Se
înfundã mai bine în fotoliu ºi îºi ridicã picioarele pe grã-
tarul de la cãmin. Era o minune pentru el, nemurirea însãºi.
ªi brusc, aºa cum faci de obicei cu o carte despre care ºtii
cã ai s-o citeºti de la cap la coadã ºi de la coadã la cap, o
deschise în altã parte ºi nimeri la Capitolul III, unde se
apucã sã citeascã. [...]
Coºmarul demarase odatã cu acea primã loviturã în cot.
Mai târziu avea sã constate cã toate cele prin care trecuse
Abordarea textului
1 Imaginaþi-vã, pornind de la reperele de mai jos, câte-
va componente ale societãþii anului 2050 ºi prezentaþi-le
contrastiv faþã de momentul actual:
z organizare politicã
z organizare economicã
z culturã ºi manifestãri artistice
z civilizaþie tehnologicã
z valori
z limbi de comunicare
Scrieþi un eseu de circa 30 de rânduri despre aceastã
societate a viitorului.
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 119
Totalitarismul
„Romanul modern se aflã limpede sub atracþia
magneticã a esteticii simboliste ºi este în felul
acesta în bunã mãsurã influenþat de poetica mo-
dernã: iubeºte ironia ºi ambiguitatea, este bogat în
procedee figurative, exploateazã la scarã mare
nivelul fonologic al limbajului, exploreazã adân-
curile lumii subiective.”
(David Lodge, Limbajul romanului)
atunci nu erau decât preliminariile, un interogatoriu de ruti-
nã la care erau supuºi mai toþi prizonierii. [...]
Bãtãile se rãriserã apoi ºi deveniserã mai degrabã o
ameninþare, o oroare care îl pãºtea în orice clipã, dacã nu
dãdea rãspunsuri satisfãcãtoare. Nu-l mai interogau niºte
brute în uniforme negre, ci intelectuali ai Partidului, niºte
oameni mãrunþi ºi rotofei, cu miºcãri iuþi ºi ochelari lucioºi,
care îl luau în primire pe rând, în rãstimpuri care durau –
aºa i se pãrea, nu putea fi sigur – zece sau douãsprezece ore
în ºir.[...] Devenea o simplã gurã care rostea, o mânã care
semna orice i se cerea. Singura lui preocupare era aceea de
a afla ce aºteptau de la el sã recunoascã, pentru a recu-
noaºte cât mai repede, înainte ca bombardamentul sã o ia
de la capãt.
(Traducere de Mihnea Gafiþa)
2 Rezumaþi în progresie romanul 1984:
z Un om încearcã sã trãiascã.
z Un om încearcã sã trãiascã liber, gândind ºi iubind,
dar va fi înfrânt.
z Winston Smith încearcã sã trãiascã liber, gândind ºi
iubind, dar va fi înfrânt.
z Winston Smith încearcã sã trãiascã liber, gândind ºi
iubind într-o lume viitoare, în care acestea sunt interzise. Va
fi prins, torturat ºi transformat într-o fãpturã fãrã aspiraþii.
Continuaþi rezumatul, în 10, 20 ºi 30 de rânduri, pornind
de la enunþul urmãtor: „În anul 1984, Winston Smith este un
modest funcþionar la Ministerul Adevãrului, locuind în
Londra devenitã principalul oraº al Aerobazei Unu”....
119
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:07 Page 120
II. Omul modern
Coordonate ale operei
Interpretãri multiple ale romanului 1984
z Sensul literal: reportaj-naraþiune despre existenþa
lui Winston Smith în societatea anului 1984.
z Sensul alegoric: descriere a Terrei în anul 1949,
confruntatã în mod brutal cu manifestãrile totalitariste.
Raportarea evenimentelor imaginate de Orwell la datele
obiective din istorie este evidentã. Recunoaºtem atât
trãsãturi ale nazismului, cât ºi ale comunismului (fana-
tism, obedienþã moralã, sistemele concentraþionare, rela-
tivizarea valorilor, atomizarea societãþii etc.).
z Sensul simbolic: utopie negativã.
Winston Smith trãieºte o existenþã precarã. El este un
anonim într-o lume aflatã sub spectrul foamei, frigului ºi
fricii, în anul 1984. Lumea pare a-ºi fi remodelat toate
instituþiile ºi structurile vechi, fiind înlocuitã de câteva
state aflate în conflicte îndelungate. Civilizaþia materialã
este precarã, tehnologia sofisticatã se observã doar în sis-
temele de control, supraveghere, oraºele sunt învechite,
urâte, murdare, pline de urme ale rãzboaielor. Locuinþele
nu pot fi asociate ideii de confort, ele oferã un adãpost
temporar, pentru refacerea biologicã. Intimitatea este
absentã, iar încadrarea în program reprezintã norma.
Winston Smith depãºeºte starea de apatie ºi începe sã-ºi
punã întrebãri despre acest sistem. El are conºtiinþa
neadevãrului care-l guverneazã. Un moment crucial îl
Mihail Larionov, Bãtaia (fragment)
120
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 120
reprezintã deþinerea, pentru câteva clipe, a unei dovezi
materiale, o fotografie, care confirma prezenþa minciunii
instituþionalizate.
z Politic, existã partidul unic, condus de o repre-
zentare abstractã – Fratele cel Mare. Simetric, existã trãdã-
torul spre care se canalizeazã ura colectivã, în minute, man-
ifestãri sau spectacole, organizate pentru a elimina tensiu-
nile psihice individuale. Oamenii sunt încadraþi în diverse
forme de organizare ideologicã, de la cele mai fragede
vârste, toate vizând implicarea ºi convingerea intimã cã
valorile partidului sunt ale tuturor.
z Instituþiile statului au denumiri generoase, par subor-
donate binelui colectiv, însã nu reuºesc sã acopere foamea în
creºtere, criza produselor de strictã necesitate, absenþa unui
trai decent. Acest fapt scindeazã societatea între cei care au
sau pot sã-ºi cumpere dintr-un sistem închis, ºi cei care nu
au ºi trebuie sã recurgã la speculã, la piaþa neagrã pentru
a-ºi asigura produse imediate. Produsele considerate de lux
sunt greu de gãsit ºi devin, pentru cel care le are, o dovadã
a reuºitei sociale.
z Societatea e stratificatã pe douã planuri, cei acceptaþi
ca fiinþe ºi cei toleraþi – prolii, cãrora li se conferã statutul
unor androizi apþi de muncã. Pentru lumea oficialã ei nu
existã decât ca muncitori. Spaþial sunt izolaþi, sunt încurajaþi
sã se implice doar în proiecte implicând hazardul, loteria,
evitându-se formarea unei conºtiinþe de sine.
z Valorile conturate sunt drastic limitate la supunere,
devotament, conºtiinciozitate, abandonare afectivã ºi inte-
lectualã în sistemul partidului unic. Se apreciazã vigilenþa în
privinþa celorlalþi, evidenþierea oricãror „devieri” de la doc-
trina unicã, delaþiunea, dar, paradoxal, cantonarea într-un
prezent continuu, care sã ignore contradicþiile apãrute mereu
în reinterpretarea istoriei. Memoria este bunã atâta timp
cât slujeºte Fratele cel Mare, dar devine demonizatã când
constatã minciuna sistemului.
Aplicaþii, teme, aprofundãri
z Elaboraþi un eseu de 1–2 pagini în care sã compa-
raþi maniheismul1 bine–rãu din romanul 1984 cu acela
din Maestrul ºi Margareta, stabilind mesajul artistic al
operelor studiate.
1
Maniheism – confruntare
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:07 Page 121
Concepte asociate totalitarismului
Nazism. 1. Doctrinã politicã, profund antiumanã, a fas-
cismului german, fondatã de Hitler, care, susþinând superio-
ritatea rasei ariene, al cãrei reprezentant „pur” ar fi fost
poporul german, încerca sã justifice violenþa, rasismul, geno-
cidul, rãzboaiele de cotropire; 2. naþional-socialism. (Dicþio-
narul explicativ al limbii române)
Comunism. 1. Formaþiune social-economicã în dezvol-
tarea societãþii, caracterizatã prin proprietatea de stat asupra
tuturor mijloacelor de producþie ºi prin regim totalitar de
extremã stânga. Ideologia: teoria înfãptuirii orânduirii comu-
niste a unei false fericiri generale; 2. ~ utopic: ansamblul
Repere biobibliografice
Mihail Afanasievici Bulgakov
(1891–1940)
z Medic între 1916–1920, abando-
neazã medicina în favoarea literaturii.
Disperat din cauza interdicþiei de a publi-
ca, îi scrie lui Stalin ºi acesta îi rãspunde
(este angajat la teatru din ordinul lui Stalin), dar interdic-
þiile continuã.
z Scrie piese de teatru care sunt reprezentate scenic,
iar apoi sunt interzise; nu i se permite sã pãrãseascã Rusia
Sovieticã, deºi nu e agreat deloc de reprezentanþii noii ori-
entãri proletcultiste.
z Scrie ºi arde mai multe opere sau fragmente de
opere, deºi un principiu al sãu este acela cã „manuscrisele
nu ard”.
z Trãieºte în sãrãcie, deºi avea de încasat drepturi de
autor din strãinãtate.
z În plinã „revoluþie culturalã bolºevicã”, alege sã
scrie un roman mistic.
z Elaboreazã în zece ani o capodoperã, dar n-o va
vedea publicatã nici mãcar fragmentar.
z Este acuzat în continuare cã a scris Evanghelia
necuratului, deoarece acesta apare ca personaj ºi relateazã
un episod al Patimilor lui Isus.
Opera: Diavoliada, Ouãle fatidice (povestiri); Garda
Albã, Maestrul ºi Margareta (romane); Apartamentul
Zoicãi, Zilele Turbinilor, Fuga, Cabala bigoþilor (Molière),
Ultimele zile (Puºkin), Don Quijote (teatru); Viaþa domnu-
lui de Molière (biografie romanþatã).
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 121
Totalitarismul
doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiatã pe
desfiinþarea proprietãþii private ºi pe egalitatea socialã ºi eco-
nomicã. (Florin Marcu, Marele dicþionar de neologisme)
Lagãr de concentrare. Loc izolat în care sunt închise
anumite persoane pentru activitatea politicã consideratã
indezirabilã sau din motive rasiale. (Dicþionarul explicativ al
limbii române)
Cultul personalitãþii. Modalitate prin care un dictator
este învestit cu însuºiri excepþionale, fapt care ar determina
concentrarea excesivã a puterii în mâinile sale.
George Orwell (1903–1950)
z George Orwell este pseudonimul lui
Eric Arthur Blair, nãscut în India într-o
familie prosperã de funcþionari imperiali
englezi.
z Studiazã în Anglia la Colegiul Eton,
se întoarce în India unde este funcþionar în poliþie, revine în
Europa în anii ’30, duce o existenþã modestã ca scriitor în
capitalele Londra ºi Paris. Iniþial este orientat ideologic
cãtre stânga, participã la rãzboiul civil din Spania, unde este
rãnit. Se îmbolnãveºte de tuberculozã. În final, intuieºte
natura monstruoasã a socialismului, devine anarhist ºi ela-
boreazã cele douã antiutopii: Ferma animalelor (1945) ºi
1984 (1949) (romane).
Alte opere: Împuºcând un elefant, O spânzurare, Pot
socialiºtii fi fericiþi?, Viitorul unei Germanii ruinate, De
ce scriu, Reflecþii despre Ghandi (eseuri).
Aniþa Nandriº-Cudla (1904–1986)
z Aniþa Nandriº-Cudla a fost o þãrancã din Bucovina,
deportatã de autoritãþile sovietice în Siberia, dincolo de
Cercul Polar, unde a reuºit sã supravieþuiascã împreunã cu
copiii ei. Obþine o reabilitare târzie ºi revine în satul natal
dupã aproape 20 de ani. Destinul ei ilusteazã o parte a
mãsurilor luate în perioada stalinistã: limitarea circulaþiei
persoanelor, anihilarea þãranilor proprietari ºi a oponenþi-
lor politici prin deportarea masivã a unor grupuri etnice,
fapt care a produs între 8 ºi 20 de milioane de victime.
121
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:08 Page 122

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 122

II. Omul modern

STUDIU DE CAZ
UTOPII NEGATIVE – LUMI FÃRÃ LIBERTATE

1 Organizarea activitãþii z Heinrich Böll, Partida de biliard de la 6 ½

Folosind teoria inteligenþelor multiple formulatã de
H. Gardner, organizaþi-vã în patru grupe ºi finalizaþi
urmãtoarele sarcini de lucru:
z grupa I: inteligenþa lingvisticã. Ilustraþi, printr-un
grupaj de texte reprezentând douã genuri literare ºi câte
douã specii, problematica operelor studiate.
z grupa a II-a: inteligenþa interpersonalã. Pregãtiþi
o lecþie de recapitulare ºi evaluare pe care urmeazã sã o
realizaþi în clasã. Veþi elabora documente-suport: fiºe,
scheme, planºe etc.
z grupa a III-a: inteligenþa logico-matematicã.
Puneþi în evidenþã, prin intermediul unor scheme logice,
reprezentãri grafice, relaþiile între tema capitolului ºi texte
studiate/ propuse.
z grupa a IV-a: inteligenþa spaþialã. Realizaþi un por-
tofoliu conþinând fragmente de text ºi ilustraþii corespun-
zãtoare care sã evoce spaþii reale sau simbolice asociate
totalitarismului.
2 Sugestii de autori si opere
z Alexandr Soljeniþîn, Arhipelagul Gulag
z Robert Musil, Omul fãrã însuºiri
René
Magritte,
Cheia
câmpurilor
z Kurt Vonnegut, Abatorul cinci
z Alejo Carpentier, Recursul la metodã
z C. Noica, Rugaþi-vã pentru fratele Alexandru
z Augusto Roa Bastos, Eu, supremul
z Saul Bellow, Iarna decanului
z Mario Vargas Llosa, Sãrbãtoarea Þapului,
z Günter Grass, Anestezie localã
z Milan Kundera, Gluma
z Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii
3 Text suport: Aniþa Nandriº-Cudla, 20 de ani în
Siberia. Destin bucovinean – fragment
„κi poate închipui oriºicine1 cã pãsãrile, cocostârcul,
rândunica ºi multe altele, când sã întorc primãvara îºi
cautã cuibul pe care l-au lãsat. Cât sunt de bucuroase, dacã
nu l-a fãrmat nime ºi îl gãsesc, îl mai tocmesc oliacã ºi trãi-
esc în el. Dar cu cât este mai amãrâtã o fiinþã ominiascã,
cum am fost noi, care ne-am întors dupã optspreze
ani de pribegie de prin meliaguri atât de pustii ºi geroase,
ºi când ai ajuns pe locurile unde te-ai nãscut, unde ai
muncit din tinereþe, în loc sã-þi alini durerile din urmã, a
trebuit din nou sã mai suferi. Mergiam satul de-a lungul ºi
de-a latul, mã uitam cu atâta durere în suflet la fiecare
poartã ºi mã gândiam, oare oi ajunge eu sã am o poartã, o
casã, sã o deschid fãrã sã supãr pe nimene. Aºia cã sã ºtie
oriºicine cã tare scump e cuibul tãu. Cât amar am suferit cã
treciam pe drum, mã uitam cu jele la casa care am fãcut-o
cu bãrbatul meu împreunã ºi aºia a venit timpul cã nu am
dreptul sã deschid poarta, sã intru în casa mea.
Dupã un an ºi jumãtate ne-a liberat casa noastrã ºi pe
data de 13 iunie 1961 am intrat în casa noastrã, curat la 20
de ani de când ni-a luat din casã, în aceiaºi lunã ºi în
aceiaºi zi am intrat iarãºi în casã.”
4 Evaluarea activitãþii
z Grupele vor fi evaluate prin intermediul unor obser-
vatori externi ºi a unor observatori interni, desemnaþi de
profesor, pe baza unei fiºe discutate în momentul fixãrii
sarcinilor de lucru. Rezultatele vor fi convertite în note.
1 Textul respectã formele din jurnalul Aniþei Nandriº-Cudla.

122
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:08 Page 123
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 123

Test de evaluare
TOTALITARISMUL

z Citiþi fragmentul (tradus de Dan Mun-

teanu) din romanul Recursul la metodã de
Alejo Carpentier ºi rãspundeþi cerinþelor
formulate.
Studenþii de la seculara Universitate San Lucas avuse-
serã îndrãzneala sã rãspândeascã un manifest insolent,
inadmisibil, pe care Preºedintele l-a citit cu o furie cres-
cândã. Se amintea cã venise la putere printr-o loviturã de
stat; cã fusese confirmat în funcþie în urma unor alegeri
frauduloase; cã mandatul sãu fusese prelungit graþie unei
arbitrare modificãri a Constituþiei, cã realegerea sa... — în
fine, tot tacâmul de rigoare. Sosise vremea sã se punã capãt
unei Autoritãþi fãrã þel ºi program politic, manifestându-se
prin ucazuri ºi edicte decretate de un Preºedinte Proconsul
cãlãuzit în cârmuirea þãrii de mesajele cifrate trimise de fiul
sãu Ariel. Dar partea cea mai gravã — prin noutatea sa —
era cã studenþii afirmau acum cã atât uniforma cât ºi redin-
gota reprezentau acelaºi lucru, iar cauza guvernamentalã ºi
cea a numiþilor revoluþionari erau la fel de puþin intere-
sante. Se schimbau doar jucãtorii în jurul aceleiaºi table de
ºah ºi se continua o nesfârºitã partidã începutã acum mai
bine de o sutã de ani. Primul Magistrat tocmai se pregãtea
sã analizeze situaþia cu Colonelul Hoffmann, când un al
doilea manifest scris pe un ton satiric ºi glumeþ, i-a aprins
din nou — de astã datã mai mult ca înainte — stinsa mânie.
De astã datã era luatã peste picior oratoria sa, într-o foarte
creolã prozã, ºi maimuþãrindu-l ºi batjocorindu-l îl numeau
Tiberiu de operetã, Satrapul din Terras Calientes, Molo-
chul Tezaurului Public, Monte Cristo la prima generaþie
încãlþatã, care în peregrinãrile sale prin Europa umbla
întotdeauna cu un milion în servietã.

1. Precizaþi o formã de rezistenþã evocatã mai sus.

20 puncte
2. Comentaþi o aluzie culturalã prezentã în fragment.
20 puncte
3. Prezentaþi patru elemente ale unui regim totalitar, deduc-
tibile din fragment. 20 puncte
4. Redactaþi, în 10–20 de rânduri, o caracterizare a Preºe-
dintelui, insistând asupra formulelor oficiale ºi neofi-
ciale din fragment. 20 puncte
Pentru corectitudinea exprimãrii, ortografiei
ºi punctuaþiei se acordã 10 puncte
(Din oficiu: 10 puncte)

Alberto Magnelli, Viziune inconfortabilã

Informaþii bibliografice recomandate pentru studierea modulului ºi pentru studiile de caz

Aniþa Nandriº-Cudla, 20 de ani în Siberia. Destin bucovi-
nean, Editura Humanitas, Bucureºti, 1991.
Mihail Bulgakov, Maestrul ºi Margareta, Editura
Humanitas, Bucureºti, 2004.
Mihail Bulgakov, Corespondenþã. Jurnale, Editura
Polirom, Iaºi, 2006.
Virgil Ierunca, Fenomenul Piteºti, Editura Humanitas,
Bucureºti, 1991.
Ion Vartic, Bulgakov ºi secretul lui Koroviev, Editura
Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2004.
Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Editura Huma-
nitas, Bucureºti, 1994.
André Glucksmann, Bucãtãreasa ºi mâncãtorul de oameni,
Editura Humanitas, Bucureºti, 1991.

123
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007
CADRUL ISTORIC
Franþa:
1852 – Al Doilea
Imperiu, Napoleon
al III-lea
1871 – Comuna din
Paris
Anglia:
expansiunea colonialã
(Africa, India etc.)
Rusia:
rãzboaiele ruso-turce
Germania:
dominaþia Prusiei
1871 – statul naþional
Statele Unite ale
Americii:
1861 – Rãzboiul Civil
1865 – abolirea sclaviei
y Marile Puteri ale
lumii îºi împart sferele
de influenþã; Germania
este exclusã
1914–1918 Primul
Rãzboi Mondial care va
opune douã mari blocuri
militare: Puterile Centrale
ºi Antanta (Anglia,
Franþa, Rusia sovieticã,
SUA); rãzboiul este
câºtigat de aliaþii Statelor
Unite ale Americii.
y Bilanþul este catastrofic
în urma Primului Rãzboi
Mondial (pierderi umane
ºi materiale – 10 milioane
morþi, 6 milioane invalizi).
124
11:08 Page 124
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 124
Recapitulare
OMUL MODERN (a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi secolul al XX-lea)
CADRUL CULTURAL PRINCIPII ESTETICE LITERATURA
SIMBOLISMUL
ªTIINÞÃ, TEHNICÃ Programe estetice
Poezia simbolistã
y Medicinã: Jean Moréas, Simbolismul; René Ghil, Tratatul despre verb;
Franþa: Ch. Baudelaire,
Louis Pasteur, Stéphane Mallarmé, Divagaþii; Stefan George, Credem în
Florile rãului; S. Mallarmé,
Joseph Lister renaºterea strãlucitã a artei
Dupã-amiaza unui faun; P.
y Biologie: y Miºcare literarã cu o varietate de manifestãri, elementul
Verlaine, Poeme saturniene; A.
Charles Darwin unificator fiind identificarea simbolului cu muzica sau cu
Rimbaud, Un anotimp în infern
(evoluþionism) subconºtientul, cu inefabilul etc.; propune o nouã retoricã
Anglia: W.B. Yeats, Rãtãcirile
poeticã, înfãptuind o revoluþie a limbajului;
y Fizicã: lui Oisin, G.A. Moore, Poeme
y muzicalitatea interioarã a versurilor, percepþia sinestezicã,
Albert Einstein pãgâne
tehnica sugestiei, principiul corespondenþelor;
y Psihologie: Germania: S. George, Imnuri
y teme simboliste: natura ca loc al corespondenþelor, iubirea
Sigmund Freud (psi- Austria: R.M. Rilke, Elegii
(ca ºansã de evadare), timpul, eºecul existenþial;
hanaliza) duineze
y motive poetice: spaþiul citadin, exotic sau boreal, parcul,
Italia: D´Annunzio, Elegii
boala, nevroza, spleenul, instrumentele muzicale, culorile;
romane
y inovaþii prozodice: versul alb ºi cel liber.
Rusia: V. Soloviov, Versuri;
K. Balmont, Sub cerul nordului
Statele Unite ale Americii:
W. Whitman, Fire de iarbã
AVANGARDISMUL
FILOSOFIE Poezia dadaistã
Dadaismul: Zürich, în 1916; promotor: Tristan Tzara
y Pozitivismul: Tristan Tzara, Hugo Ball, Franz
y 1918, Manifestul dadaist, de T. Tzara: fronda împotriva
Auguste Comte Arp, Emmy Hennings, Marcel
societãþii, negarea în bloc a literaturii, a poeticului;
y Idealismul: y Idei estetice: tennici aleatorii de construire a textului. Iancu, Guillame Apollinaire,
Arthur Schopenhauer, Jean Crotti
Friedrich Nietzsche Suprarealismul: Poezia suprarealistã
y 1924, Manifestul suprarealist al lui André Bréton; André Breton, Paul Eluard,
Benjamin Péret, Max Ernst,
y Idei estetice: depãºirea barierelor dintre conºtient ºi sub-
conºtient pentru atingerea suprarealitãþii. Tehnica de creaþie Jacques Prévert, Robert
predilectã: dicteul automat (transcrierea spontanã a impul- Desnos, Urmuz, Saºa Panã,
surilor þâºnite din subconºtient–visele). Ilarie Voronca
EXPRESIONISMUL
ARTE y Curent artistic (1911–1925) bazat pe situarea eului artistic Poezia expresionistã
y Expresionismul într-un orizont al metafizicului („trãdând relaþiuni cu cos- Georg Trakl, Gottfried Benn,
Franz Werfel, Henriette
în picturã: micul, cu absolutul, cu ilimitatul”– Lucian Blaga)
Hardenberg, George Grosz,
Paul Klee, y Idei estetice: cultivarea freneziei, a patosului trãirii; tensi-
Wassili Kandinsky, unea extaticã, vizionarismul mitic, magic, apocaliptic; este o Gustav Sack, Lucian Blaga
Drama expresionistã
Edvard Munch, descãtuºare afectivã, patos împins la extaz, la þipãt, tentativã
August Strindberg, Georg
Erich Heckel, de transcendere a realitãþii absurde prin aspiraþie spre absolut,
Kaiser, Frank Wedekind,
Cuno Amiet, spre valori suprapersonale.
Lucian Blaga
Lambertus Zijl,
Kees van Dongen, MODERNISMUL
Bohumil Kubista
y Modernismul este un produs al mutaþiei valorilor estetice, Poezia modernistã
y Muzicã:
Arnold Schönberg, al sincronizãrii literaturii cu problematica omului modern. Robert Desnos, Doliu pentru
y Idei estetice: Poezia e conceputã ca mijloc de cunoaºtere doliu, Jacques Prévert, Vorbe,
Alban Berg
alternativã la cea de tip raþional. Inovaþia este cultivatã la Ploaia ºi timpul frumos; René
nivelul ideaticii ºi al discursului poetic, urmãrind sã exprime Char, Arsenal, Poemul pulve-
problematica omului modern dilematic, alienat. rizat; Henri Michaux, Lampa
lui Aladin
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:08 Page 125
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 125
POSTMODERNISMUL
y Postmoderniºtii cultivã în mod programatic
ARTE o poezie a realului, a cotidianului, o poezie
y Reîmpãrþirea sferelor y Realismul în care „coboarã în stradã”.
de influenþã în Europa: picturã: y Idei estetice: pluralitatea limbajelor lirice,
dezintegrarea Imperiului Gustave Courbet, valorificarea convenþiilor, a codurilor literare
Austro-Ungar ºi forma- Honoré Daumier, anterioare.
rea statelor naþionale Jean Millet y Procedee tipice ale postmodernismului:
unitare, printre care y Muzicã: colajul, citatul, intertextualitatea (intercalarea
ºi unirea Transilvaniei Arnold Schönberg, în text a unui alt text cunoscut, canonic, trimi-
cu regatul României Pietro Mascagni teri la alte texte literare) etc.
REALISMUL
Programe estetice
Jules Champfleury, Le Réalisme
Balzac, Cuvânt-înainte la Comedia umanã
y oglindirea veridicã, obiectivã a realitãþii nu
presupune reprezentarea exhaustivã a adevãru-
lui, ci „decuparea” unor „felii de viaþã”
semnificative, esenþializarea, semnificarea lor
pe coordonatele unei logici riguroase;
y structuri narative acceptate printr-un „pact
de lecturã” vizeazã: persoana a III-a narativã,
imperfectul / perfectul simplu al narãrii
(naraþiune ulterioarã), narator omniscient în
ipostazã demiurgicã, focalizare zero;
y personaje tipologice, verosimile, din toate
clasele sociale, create prin observarea directã a
vieþii – surprinzând raportul dintre om ºi me-
diul sãu natural, social ºi istoric;
y cultivarea unui stil sobru, adesea imperso-
nal sau anticalofil;
y noua dramaturgie de spirit pozitivist.
NATURALISMUL
Programe estetice
Émile Zola, Le naturalisme au théâtre, Le Ro-
man expérimental, prefaþa la Thérèse Raquin
y Miºcare literarã derivatã din realism, care
accentueazã pânã la exacerbare aspecte crude
ºi brutale ale realitãþii (manifestãri instinc-
tuale, fiziologice, patologice, ereditar-ma-
ladive; fatalitate biologicã); „Naturalismul
înseamnã aplicarea formulei ºtiinþelor moder-
ne în literaturã. Romancierul e un observator,
dublat de un experimentator.” (É. Zola)
MODERNISMUL
ªTIINÞÃ, TEHNICÃ Programe estetice
y Puternicã afirmare
y Descoperiri care re- Marcel Proust, Împotriva lui Sainte-Beuve;
a naþiunilor pe plan
voluþioneazã civilizaþia Harold Bloom, Canonul occidental; Virginia
internaþional
secolului al XX-lea Woolf, Eseuri; B. Brecht, Scrieri despre teatru
Poezia postmodernistã
James Merrill, Lebãda neagrã; Charles Olson,
Poeme maxime; Robert Duncan, Poarta lui
Cezar; Jack Kerouac, Mexico City blues; Ron
Silliman, Paradis
Prozã
Franþa: Stendhal, Roºu ºi negru, Mãnãstirea
din Parma; Honoré de Balzac, Moº Goriot,
Eugénie Grandet; Gustave Flaubert, Doamna
Bovary
Anglia: George Eliot, Adam Bede; Charles
Dickens, Marile speranþe; William Makepeace
Thackeray, Bâlciul deºertãciunilor, Lawrence
Durrell, Cvartetul din Alexandria; Thomas
Hardy, Departe de lumea dezlãnþuitã
Rusia: Lev N. Tolstoi, Anna Karenina,
Rãzboi ºi pace; Feodor M. Dostoievski, Fraþii
Karamazov, Crimã ºi pedeapsã; Nikolai
V. Gogol, Mantaua, Revizorul; Ivan S.
Turgheniev, Prima iubire
România: Ioan Slavici, Mara; Mihail Sadovea-
nu, Baltagul; Liviu Rebreanu, Ion; G. Cãlines-
cu, Enigma Otiliei; Marin Preda, Moromeþii
Statele Unite ale Americii: Mark Twain,
Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui
Huckleberry Finn, Prinþ ºi cerºetor
Dramaturgie
Norvegia: Henrik Ibsen, Nora, Raþa sãlbaticã
Anglia: George B. Shaw, Pygmalion
Rusia: Anton Pavlovici Cehov, Livada cu viºini
România: I.L. Caragiale, O scrisoare pierdutã
Prozã
Franþa: Émile Zola, Germinal, Guy de
Maupassant, Bulgãre de seu, Joris Karl
Huysmans, Liturghia neagrã
Germania: Gerhart Hauptmann, ªobolanii
Dramaturgie
Germania: Gerhart Hauptmann, Þesãtorii
Prozã
Anglia: James Joyce, Ulise; Oscar Wilde,
Portretul lui Dorian Gray; William Golding,
Împãratul muºtelor; John Fowles, Magicianul
125
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:08 Page 126

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 126

y exacerbarea naþiona- y se afirmã ºtiinþele „de dramaturgie nonaristotelicã; Umberto Eco, Virginia Woolf, Valurile; Elias Canetti, Orbirea
lismului european graniþã”: cibernetica, Opera deschisã etc. Austria: Franz Kafka, Castelul, Procesul;
y 1914, Germania biofizica, biochimia, y Studii teoretice numeroase, care aparþin R. Musil, Omul fãrã însuºiri
devine a doua putere astrofizica unor critici grupaþi sau nu în ºcoli / cercuri Franþa: Marcel Proust, În cãutarea timpului
industrialã dupã SUA y Revoluþia industrialã: de structuralism, semioticã, hermeneuticã, pierdut; André Gide, Falsificatorii de bani
y rivalitãþile coloniale transformãri tehnologi- naratologie etc. (Cercul din Praga, forma- Germania: Thomas Mann, Muntele vrãjit;
între Franþa ºi Marea ce în sfera informaþiilor liºtii ruºi, grupul m etc.) Ernst Jünger, Pe falezele de marmurã; Heinrich
Britanie ºi comunicaþiilor, y Conceptul „modernism” cuprinde toate Böll, Fotografie în grup cu doamnã
graþie electronicii ºi manifestãrile postromantice înscrise sub Italia: Dino Buzzati, Deºertul tãtarilor;
y expansiunea SUA ºi a
informaticii semnul unui „principiu de progres” (E. Umberto Eco, Numele trandafirului
Japoniei care plaseazã
Lovinescu); Norvegia: Knnut Hamsun, Foamea
capital în Europa y Medicinã: Louis
Pasteur, Joseph Lister y în proza veacului al XX-lea modernismul Polonia: W. Gombrowicz, Ferdydurke
y 1929, criza economi- Rusia: V. Nabokov, Priveºte arlechinii; Boris
(descoperirea ADN) se manifestã prin mutaþii în sfera proble-
cã mondialã
maticii (substituirea problematicii sociale ºi Pasternak, Doctor Jivago
y 1938, anexarea y Biologie: România: Liviu Rebreanu, Pãdurea spânzura-
Augustus Weissman, morale cu domeniul psihologicului ºi cu
Austriei de cãtre problematica ontologicã); þilor, Camil Petrescu, Patul lui Procust
Germania Max Delbrück
y proza modernã cultivã introspecþia ºi re- Statele Unite ale Americii: F. Scott Fitzgerald,
y 1939–1945 al Doilea (evoluþionismul)
trospecþia, analiza conºtientului ºi a zonelor Blândeþea nopþii, Marele Gatsby; William
Rãzboi Mondial, câºti- y Fizicã: Faulkner, Zgomotul ºi furia, Ernst Hemingway,
abisale ale fiinþei (subconºtientul, incon-
gat de coaliþia antifas- Albert Einstein, Pierre
ºtientul); Adio, arme; Saul Bellow, Darul lui Humboldt
cistã: S.U.A., Anglia, Curie, Niels Bohr,
y inovarea formulelor estetice, prin aban- Argentina: Ernesto Sabato, Despre eroi ºi mor-
Franþa, Uniunea Max Planck
donarea tiparelor narative tradiþionale; minte; J.L. Borges, Povestaºul
Sovieticã ºi aliaþii lor. (energia nuclearã)
importanþa epicului dispare, acesta deve- Columbia: Gabriel García Márquez, Un veac
y Tratatul de la Yalta y Chimie: nind un pretext; formulele narative prolife- de singurãtate
din 4–11 februarie 1945: Roald Hoffmann reazã: roman-jurnal, roman-eseu, roman-pa- Peru: V. Llosa, Rãzboiul sfârºitului lumii
statele democratice (sub y Psihologie: rabolã etc.; Australia: Patrick White, Copacul omului
influenþa S.U.A.) ºi blo- I.V. Pavlov, y canonul modernitãþii impune o literaturã Japonia: Yasunari Kawabata, Kyoto
cul comunist (sub influ- Eugen Minkowski a autenticitãþii care adoptã frecvent persoa- Dramaturgie
enþa Uniunii Sovietice) na I narativã, principiul memoriei involun- Anglia: George Bernard Shaw, Pygmalion
y 1945–1975 marea FILOSOFIE tare, pluriperspectivismul, construcþia nara- Italia: Luigi Pirandello, Henri al IV-lea, ªase
creºtere economicã. Henri-Louis Bergson, tivã multinivel, discontinuitatea narativã / personaje în cãutarea unui autor
y declanºarea „Rãzbo- Edmund Husserl, fragmentarismul, inserþiile eseistice, struc- Elveþia: Fr. Dürrenmatt, Fãgãduiala
iului Rece” Sören Kierkgaard, turile deschise etc. Germania: Bertolt Brecht, Omul e om
Jean Paul Sartre,
y 1957, crearea Uniunii Statele Unite ale Americii: Eugene O’Neill,
Martin Heidegger,
Europene Straniul interludiu
Michel Foucault
y reinstaurarea regimu-
rilor democratice în þã- EXISTENÞIALISMUL
rile din blocul comunist
ARTE Programe estetice Prozã
y Pictura abstractã: Albert Camus, Mitul lui Sisif, Omul Franþa: Albert Camus, Strãinul, Ciuma, Mitul
V. Kandinsky, revoltat; Emil Cioran, Tratat de descom- lui Sisif, Omul revoltat; André Malraux, Calea
Hans Arp, punere, Istorie ºi utopie, Cãderea în timp regalã, Condiþia umanã, Mircea Eliade, Nuntã
P. Mondrian, y Principii: primatul existenþei în faþa în cer; Emil Cioran, Tratat de descompunere,
Paul Clee, conºtiinþei; existenþa umanã e centru al Istorie ºi utopie
K.S. Malevici reflecþiei: fragilitatea fiinþei umane în faþa Spania: Miguel de Unamuno, Viata lui don
y Cubism: neantului, angoasa existenþialã, solitudinea, Quijote ºi Sancho dupã Miguel de Cervates
Pablo Picasso, alienarea, finitudinea ºi urgenþa morþii, Saavedra
Georges Braque, asumarea libertãþii, necesitatea angajãrii, a Statele Unite ale Americii: Vladimir Nabokov,
Robert Delaunay, solidaritãþii umane; Vorbeºte, Memorie
Paul Klee, y teme specifice: neliniºtea în faþa neantu- Dramaturgie
Salvador Dali, lui ºi a absurdului lumii, neputinþa cunoaº- Franþa: Eugène Ionesco, Scaunele, Regele moa-
Marc Chagall terii ºi a comunicãrii, revolta, alienarea, re; Samuel Beckett, Aºteptându-l pe Godot;
y Sculpturã modernã: solitudinea, disperarea, angajarea, acþiunea, Jean Paul Sartre, Muºtele
Constantin Brâncuºi „cãile libertãþii” etc. România: Marin Sorescu, Iona, Matca

126
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:08 Page 127
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 127

Evaluare finalã
TUTORIAL PENTRU BACALAUREAT
Model de subiect pentru proba scrisã
z Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordã 10 puncte din oficiu.
z Timpul efectiv de lucru este de trei ore.
Subiectul I (40 de puncte)
Scrie, pe foaia de examen, rãspunsul la fiecare dintre urmãtoarele cerinþe, cu privire la textul urmãtor:
1. ªi iarãºi aºtepþi, aºtepþi ce pare menit 2. În culoare crepuscularã
viaþa sã þi-o mãreascã la nesfârºit. pe etajere apun
Aºtepþi ce de altã tãrie þine, volumele-n aur ºi brun.
ce-i unic, puternic din cale-afarã, La þãri te gândeºti, ce-ai strãbãtut,
trezirea pietrelor, la chipul ºi la veºmântul
adâncimi întoarse spre tine. unor femei pe care iar le-ai pierdut.
3. ªi ºtii dintr-odatã: aceasta a fost.
ªi te ridici ºi-n faþã vezi spaima,
figura ºi taina
unor ani ce-au trecut.
(Rainer Maria Rilke, Amintire, traducere de L. Blaga)
1. Transcrie douã cuvinte din câmpul semantic al cunoaºterii. 4 puncte
2. Precizeazã douã teme / motive dezvoltate în poezia reprodusã. 4 puncte
3. Identificã douã figuri de stil diferite în poezia lui Rilke, precizând felul fiecãreia. 4 puncte
4. Menþioneazã o valoare expresivã a repetãrii verbului „aºtepþi”. 4 puncte
5. Prezintã semnificaþia unui motiv literar utilizat de poet (la alegere). 4 puncte
6. Explicã semnificaþia enumeraþiei din strofa finalã. 4 puncte
7. Comenteazã strofa a doua (în 6–10 rânduri), prin evidenþierea relaþiei dintre ideea poeticã
ºi mijloacele artistice. 4 puncte
8. Explicã semnificaþia titlului, în relaþie cu textul poeziei citate. 4 puncte
9. Formuleazã un punct de vedere argumentat (douã argumente) privind mesajul / viziunea
lui Rilke asupra existenþei, exprimatã în poezia datã. 4 puncte
10. Prezintã modernitatea poeziei Amintire, apelând la douã argumente / exemplificãri. 4 puncte
Subiectul al II-lea (50 de puncte)
Vladimir Nabokov afirmã cã „Un scriitor poate fi analizat din trei puncte de vedere: poate fi considerat povestitor, profe-
sor sau vrãjitor. Un mare scriitor combinã toate cele trei ipostaze – povestitor, profesor, vrãjitor – dar vrãjitorul din el pre-
dominã ºi îl face un scriitor major.”
Alege dintre scriitorii studiaþi la literaturã universalã pe cel despre care poþi afirma cã reprezintã „un scriitor major” ºi
demonstreazã valoarea de adevãr / falsitatea aserþiunii lui Nabokov într-un eseu de 2–4 pagini. Eseul tãu va face referiri la un
roman studiat (secolele XIX–XX) ºi va avea o structurã argumentativã: ipoteza – examinarea atentã a afirmaþiei puse în discu-
þie, pentru enunþarea clarã a problematicii ºi pentru exprimarea propriei opinii –, enunþarea ºi susþinerea a patru argumente
(pro ºi/ sau contra), concluzia (întãrirea ipotezei / sinteza).

Notã: Pentru conþinutul eseului, vei primi 30 de puncte; (ipotezã – 5 puncte; argumentare – formularea argumentului, dezvoltarea ºi
exemplificarea acestuia – 20 de puncte, concluzie – 5 puncte); pentru redactarea eseului vei primi 20 de puncte (organizarea ideilor în
scris – 4 puncte; utilizarea limbii literare – 4 puncte; abilitãþi de analizã ºi de argumentare – 4 puncte; ortografia – 3 puncte; punctuaþia –
3 puncte; aºezarea în paginã, lizibilitatea – 2 puncte).
În vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sã aibã minimum 2 pagini.

127
Modul 7_modificat.qxd 14.08.2007 11:08 Page 128
CUPRINS
Partea I. OMUL ROMANTIC
Cromwell (Prefaþa) de Victor Hugo / 4
Visul de George Gordon Byron / 6
Legenda secolelor de Victor Hugo / 8
Povestiri groteºti de Edgar Allan Poe / 11
Imn cãtre noapte 3 de Novalis / 14
Studiu de caz. Evaziunea din cotidian
(în vis, istorie sau exotism) / 18
Recapitulare. Romantismul / 19
Test de evaluare. Omul romantic / 20
Partea a II-a. OMUL MODERN
INDIVIDUL ªI SOCIETATEA / 21
Realismul. Comedia umanã de Honoré de Balzac / 22
Eugénie Grandet de Honoré de Balzac / 22
David Copperfield de Charles Dickens / 27
Studiu de caz. Familia / 34
Studiu de caz. Afirmarea socialã / 35
Test de evaluare. Individul ºi societatea / 36
CÃUTAREA IDENTITÃÞII / 37
Rãzboi ºi pace de Lev Tolstoi / 38
Raþa sãlbaticã de Henrik Ibsen / 41
Cvartetul din Alexandria – Mountolive
de Lawrence Durell / 45
Studiu de caz. Afirmarea personalitãþii / 51
Studiu de caz. Cãutarea identitãþii / 51
Test de evaluare. Cãutarea identitãþii / 52
REVOLUÞIA LIMBAJULUI POETIC / 53
Corespunderi de Charles Baudelaire / 54
Vocale de Arthur Rimbaud / 54
Frumuseþea de Charles Baudelaire / 55
128
CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 128
Corabia-mbãtatã de Arthur Rimbaud / 57
A opta elegie de Rainer Maria Rilke / 61
Balada somnambulã de Federico Garcia Lorca / 63
Studiu de caz. Lirica modernã / 67
Recapitulare. Estetica simbolistã,
premisã a liricii moderne / 69
Test de evaluare. Revoluþia limbajului poetic / 70
ABISUL INTERIOR / 71
Fraþii Karamazov de Feodor Mihailovici Dostoievski / 72
În cãutarea timpului pierdut de Marcel Proust / 80
Studiu de caz. Monologul interior,
formã de cunoaºtere a sinelui ºi a lumii / 90
Test de evaluare. Abisul interior / 92
CONDIÞIA UMANÃ / 93
Istorie ºi utopie de Emil Cioran / 94
Procesul de Franz Kafka / 95
Mitul lui Sisif de Albert Camus / 99
Omul revoltat de Albert Camus / 99
Ciuma de Albert Camus / 100
Rinocerii de Eugène Ionesco / 106
Aºteptându-l pe Godot de Samuel Beckett / 107
Studiu de caz. Timpul trãirii, timpul povestirii / 111
Studiu de caz. Lupta cu absurdul / 111
Test de evaluare. Condiþia umanã / 112
TOTALITARISMUL / 113
Democraþie ºi totalitarism de Raymond Aron / 114
Maestrul ºi Margareta de Mihail Bulgakov / 115
1984 de George Orwell / 119
Studiu de caz. Utopii negative – Lumi fãrã libertate / 122
Test de evaluare. Totalitarismul / 123
Recapitulare. Omul modern / 124
Evaluare finalã. Tutorial pentru bacalaureat / 127