Sunteți pe pagina 1din 10

CURSUL 1

CUPRINS

CLINICA SI TERAPEUTICA AFECTIUNILOR CAPULUI


MalformaŃii şi anomalii
Traumatismele
InfecŃiile
Tumori
ELEMENTE DE STOMATOLOGIE VETERINARĂ
AFECłIUNILE CAVITĂłII ORALE
1. AFECłIUNILE BUZELOR (ORIFICIULUI ORAL)
1.Atrezia orală
2. Despicăturile labio-nazale (buza de iepure)
3. Plăgile buzelor
4. RetracŃia buzei superioare
5. Cheilita
6. Dermatitele buzelor
7. Granulomul eozinofil felin
2. AFECłIUNILE PEREłILOR CAVITĂłII ORALE (buco-maxilo-faciale)
1. Fisura palatină (uranoskisis)
2. Fisura stafilină (stafiloskisisul)
3. Fisura palato-stafilină (stafilouranoskisis)
4. Campilognatia şi campilorinusul
5. Brahignatismul şi prognatismul
6. Contuzia diastemei
7. Plăgile obrajilor şi ale regiunii maseterice
8. LuxaŃia mandibulei

CLINICA SI TERAPEUTICA AFECTIUNILOR CAPULUI

MALFORMAłII ŞI ANOMALII

Regiunea oro-maxilo-facială este frecvent sediul unor malformaŃii congenitale cu forme


anatomoclinice diferite în funcŃie de structurile interesate; localizate la părŃile moi şi/sau
masivul osos; asociate sau nu cu anomalii ale altor regiuni corporale.

Forme clinice:
- MalformaŃiile cavităŃii orale:
- despicături, dehiscenŃe – întrerup continuitatea Ńesuturilor la diferite niveluri
- deformaŃii rezultate prin hipo- sau hiperdezvoltarea unor structuri
- anomalii numerice (dinŃi în număr crescut sau diminuat faŃă de normal)
- anomalii de poziŃie (schimbarea sediului unor structuri)
- anomalii complexe.
Cauze: ereditare – profilaxie: excluderea de la reproducŃie a animalelor susceptibile de a
transmite boala; teratologice – profilaxie – îndepărtarea factorilor teratologici.

1
FrecvenŃa cea mai mare o au malformaŃiile congenitale ale buzelor şi ale plafonului cavităŃii
orale. Clinic îmbracă forma dehiscenŃelor, orientate în plan median, interesând pe diferite
întinderi buza superioară, botul, creasta alveolară, bolta palatină sau vălul palatin.
Clasificarea dehiscenŃelor în funcŃie de structurile interesate:
- Despicături parŃiale cu
 localizare anterioară (cheilognatoschisis): incomplete (limitate la buză
şi aripa nasului) sau complete (interesează şi creasta alveolară);
 posterioară (uranostafiloschisis): incomplete (interesează doar vălul
palatin) sau complete (interesează şi palatul dur)
- Despicături asociate: asocierea unei despicături anterioare cu una posterioară între care
se aaflă o punte osoasă
- Despicături totale (cheilognatouranostafiloschisis) – interesează toate structurile.

TRAUMATISMELE

Interesează masivul osos şi părŃile moi acoperitoare.


Se asociază frecvent cu leziuni caranio-encefalice.
Etiologie: accidente de circulaŃie, leziuni produse de alte animale, extracŃii dentare etc.
Încadrare după extindere:
- leziuni limitate la Ńesuturile moi
- la masivul osos
- mixte
După localizare, gradul de interesare a Ńesuturilor se prezintă sub o gamă largă de forme
anatomopatologice.

INFECłIILE

Căile patogenice prin care se constituie procesele infecŃioase ale Ńesuturilor moi şi dure ale
capului sunt:
- calea directă, întâlnită în supuraŃii, puncŃii septice şi corpuri străine;
- calea submucoasă – în procesele parodontale cu deschidere spontană
- calea limfatică
- calea transosoasă – în afecŃiunile dentare apicale în special.
Floră polimorfă, mixtă; frecvent streptococi, stafilococi, actinomiceŃi, anaerobi.
InfecŃiile Ńesuturilor moi îmbracă următoarele forme anatomopatologice: abces, flegmon,
fistulă
InfecŃiile Ńesuturilor dure îmbracă forma cariei, osteitei, osteomielitei, fistulei.
InfecŃii specifice cu localizare la Ńesuturile capului: edemul malign, edemul bacterian al
capului la berbeci, anazarca-febra peteşială a calului, gurma, actinomicoza şi
actinobaciloza.

TUMORI

Neoplasmele benigne:
- papiloamele localizate la buze, nări, mucoasa orală, limbă, faringe la câine, bovine,
cabaline;
- adenoamele (chisturi de retenŃie ale glandelor sebacee) la bovine şi carnasiere;
- cheratoamele (cornul cutanat) la bovine, câine, păsări şi mai rar la cal, cu localizare pe
frunte, nas, pleoape, urechi şi jgheabul intermandibular;
- fibroamele dezvoltate subcutanat la cal, câine şi bovine.

2
Tratament: extirpare chirurgicală. În cazul papiloamelor, după exereză autovaccin.
Tumorile maligne – prognostic defavorabil
- melanoamele – la cai vineŃi, la câini din rasele de vânătoare şi ciobăneşti, localizate pe
pleoape, buze, obraji;
- sarcoamele şi osteosarcoamele cu localizare gingivală (epulis sarcomatos),
mandibulară şi în cavitatea nazală;
- carcinoamele localizate la piele, pleoape, glob ocular, faringe, limfonoduri, encefal,
sinusuri, corneŃi nazali şi masivul osos al capului;
- neoplasmele nodurilor limfatice din jgheabul intermandubular – reprezentând
metastaze ale carcinoamelor, sarcoamelor, melanosarcoamelor capului.

ELEMENTE DE STOMATOLOGIE VETERINARĂ

STOMATOLOGIA este ştiinŃa medicală care se ocupă cu:


- studiul bolilor şi anomaliilor cavităŃii orale
- şi cu terapeutica medico-chirurgicală şi ortopedică a acestora.

NoŃiuni de semiologie stomatologică:


- Anamneza (motivul solicitării, condiŃii de hrănire, întreŃinere, predispoziŃii cu caracter
ereditar, starea fiziologică, boli anterioare, medicaŃia folosită)
- Examen clinic sistematic. InspecŃia externă permite identificarea unor modificări
anatomice sau comportamentale. PalpaŃia externă. Deschiderea cavităŃii orale (manual
sau cu speculumuri adecvate speciei) şi inspecŃia ei (precizarea vârstei, integritate,
examen instrumental endobucal). PalpaŃia cavităŃii orale.
- La nevoie examen radiologic.
Constituie elementele necesare elaborării unui diagnostic de certitudine fapt ce va permite o
conduită terapeutică corectă şi eficientă.
Morfologia dinŃilor la mamifere este strâns corelată cu alimentaŃia. Aceasta explică marea
varietate a morfologiei dinŃilor şi a diferenŃelor la diferite specii de animale.

REMEMORARE: Sistematizarea dentiŃiei la animale

Criteriul Cabaline Bovine Ovine Suine Câine Pisică Iepure


Forma Izodonte (toŃi
dinŃii la fel)
Heterodonte x x x x x x x
(mai multe
categorii de
dinŃi)
Uniformitate Izognate (dinŃii x x
pe cele două
arcade
asemănători)
Anizognate x x x x x
Mod de Hypselenodonte x x x
creştere (coroană lungă
erupŃie
prelungită)
Brahiodonte x x x
(coroană scurtă,

3
erupŃie rapidă)
Aspectul Bunodonte Premolari x x
coroanei (mamelonat) şi molari
Selenodonte (cu x x x
adâncituri şi
creste)
Mod de Monofiodonte x
schimbare a (un singur fel
dentiŃiei de dentiŃie)
Difiodonte x x x x x x
(dinŃi de lapte şi
permanenŃi)

Rememorare: formula dentară. În sistemul de identificare anatomic dinŃii permanenŃi sunt


numiŃi incisivi, canini, premolari şi molari.

Cabaline 6 ; 0 (2); 6 ; 6
6 0 (2) 6 6
Bovine 0 ; 0; 6 ; 6
8 0 6 6
Ovine 0 ; 0; 6 ; 6
8 0 6 6
Suine 6; 2; 8; 6
6 2 8 6
Câine 6 ; 2; 8 ; 4
6 2 6 6
Pisică 6; 2; 6; 2
6 2 4 2

AFECłIUNILE CAVITĂłII ORALE

1. AFECłIUNILE BUZELOR (ORIFICIULUI ORAL)

1. Atrezia orală

MalformaŃie caracterizată prin absenŃa orificiului oral.


Prognostic defavorabil.
Anomalie netratabilă şi incompatibilă cu supravieŃuirea.

2. Despicăturile labio-nazale (buza de iepure)

MalformaŃii rezultate în urma lipsei de alipire a mugurilor embrionari datorită proliferării


şi persistenŃei epiteliului pe suprafaŃa de unire a mugurilor.
Localizare: de obicei la buza superioară. Despicătura buzei inferioare este rară şi de obicei
localizată pe linia mediană.

4
Uni- sau bilaterale.
FrecvenŃă mai ridicată la: câine, bovine, pisică, cal, porc. La câine şi pisică aproximativ
8% din cazurile cu despicături ale buzei sau ale palatului se asociază cu anomalii de
dezvoltare şi alte altor organe. La rasele brahicefalice factorul de risc este de peste 30%.
La animalele mici incidenŃa acestor malformaŃii este mai mare la Beagle, Cocker Spaniel,
Datschund, Ciobănesc German, Labrador Retriever, Schnauzer, pisicile Siameze.
Clinic: despicăturile incomplete (cheiloskisis) – linia de separare este strâmtă şi localizată
numai la buza superioară. La câine mai frecvent la rasele Boxer şi Bulldog. Despicăturile
complete (cheilognatoskisis) sunt largi, interesează buza, pragul nării şi creasta alveolară.
Sunt des însoŃite de fisuri ale bolŃii palatine. Aripa nasului este lăŃită, în interiorul narinei
se poate observa vârful limbii. Prehensiunea lichidelor dificilă.
Tratament: strict chirurgical – refacerea continuităŃii structurilor afectate:
- vivifierea marginilor despicăturii
- mobilizarea părŃilor moi labio-nazale
- sutura mucoasei labiale, puncte separate, fir neresorbabil (nylon)
- sutura muşchiului orbicular al buzelor, catgut
- sutura pielii puncte separate, fir neresorbabil
Postoperator: dietă absolută 24 ore; 8-10 zile alimente lichide şi semilichide

3. Plăgile buzelor

Clasificare după orientare: perpendiculare, oblice sau paralele cu marginile acestora. Pot
interesa şi comisurile.
Simptomatologie: plăgi recente: tumefiere, hemoragie, margini îndepărtate cu tendinŃă de
hiperînmugurire, tulburări de hrănire. Plăgi prin înŃepare: orificiu sângerând, adesea se
complică.
Terapie:
Sutura imediată (inclusiv mucoasa). Lambourile din buze (plăgi prin agăŃare) nu se
îndepărtează. Plăgile comisurilor nu se suturează (vindecare secundară).

4. RetracŃia buzei superioare

Întâlnită la bovine – proces fibrozant aderenŃial al buzei superioare la gingie ca urmare a


unui traumatism
Clinic: asimetria orificiului bucal, neafrontarea buzelor, descoperirea permanentă a
bureletului incisiv şi incisivilor.
Diagnostic: precizat pe baza examenului clinic
Diagnostic diferenŃial: paralizia nervului facial (se verifică motilitatea buzelor)
Prognostic: dependent de gravitatea retracŃiei
Tratament:
- neurosedare şi blocajul nn. infraorbitar sau maxilar
- antisepsia silonului gingivo-labial
- incizia aderenŃei fibroase
Postoperator: 4-6 zile badijonări cu soluŃii conŃinând iod, glicerină sau tetraciclină,
hidrocortizon.

5. Cheilita

5
InflamaŃia traumatică a buzelor, apare în urma contuziilor, îndeosebi la cal şi câine. Poate
fi asociată bolilor parazitare, bolilor autoimune cutanate şi neoplaziilor.
Clinic: buza mărită în volum, sensibilă, animalul îşi freacă sau scarpină gura sau buzele,
apar tulburări de prehensiune.
Tratament: medicaŃie antiflogistică, antibioticoterapie dacă este prezentă infecŃia
bacteriană şi corticoterapie (doar în lipsa complicaŃiilor septice). În cazul în care
fenomenele inflamatorii nu retrocedează se recurge la rubefacŃii, colecŃiile purulente se
vor drena.

6. Dermatitele buzelor

Forme evolutive: de la seroasă la ulcerativ-necrotică.


Etiologie: predomină factorul septic (streptococ, stafilococ, bacteroides), arsuri, stări
alergice şi exematoase.
Clinic: simptomatologia dermatitelor alături de tulburări de prehensiune şi masticaŃie. La
cai: extindere a infecŃiei prin contact repetat cu dermatitele membrelor (ariceală). La câine
foliculita buzelor apare numai la tineret, cu caracter pustulo-purulent sau de furunculoză
multiplă. La rasele de câini cu buză superioară pendulantă (Cocker spaniel, Bulldog
englez, Saint Bernard) apare aşa numita dermatită umedă cronică prin acumularea salivei
şi proastă igienă orală care conduce la o încărcătură bacteriană mare în salivă. Comisurile
gurii devin inflamate, dureroase, edematoase.
Tratament: în funcŃie de factorul etiologic: antisepsie, drenaj, medicaŃie antihistaminică. În
dermatita umedă la câine se va tunde părul, zona va fi antiseptizată zilnic de 2 ori/zi şi se
va menŃine uscată.

7. Granulomul eozinofil felin

Granulomul eosinofil = grupare masivă de celule inflamatorii (eozinofile).


Eozinofilele sunt asociate răspunsului alergic sau parazitismului.
La pisicile cu complexul granulomului eozinofil, eozinofilele apar la locul de răspuns
alergic şi substanŃele biochimice eliberate determină distrugerea colagenului local.
Granulomul eozinofilic reprezintă o afecŃiune incomplet înŃeleasă. În prezent se consideră
că punctul de vedere cel mai corect e acela de al considera un simptom care poate să apară
în bolile alergice ale pielii.
Există 3 forme clinice cu localizări diferite (pot fi prezente la acelaşi individ):
1. Ulcerativă - localizată la buza superioară, posibil pe limbă
Eroziune ulcerativă cu marginile indurate, cu localizare de regulă la buza superioară
Clinic: prezenŃa ulcerului, animalul se linge repetat fapt ce favorizează extinderea în
vecinătate sau chiar în alte zone corporale.
2. Placa eozinofilică – de obicei pe abdomen
- iniŃial o îngroşare a pielii,
- apoi zone eritematoase, bine circumscrise, umede, evoluează spre ulcere cutanate
- prurit intens,
- la examenul microscopic al Ńesutului
numeroase eozinofile
- eozinofilie
3. Granulomul eozinofil (granulomul linear) – localizare orală (limbă, palat), pe faŃă, pe
partea caudală a coapsei, la degete.
- Edemul buzei şi/sau al bărbiei. La examenul cavităŃii orale – eroziuni sau ulcere cu
aspect tipic de suprafaŃă punctată cu alb.

6
- Granuloame la perniŃe – deplasare dificilă
- Leziuni liniare înguste (pe coapsă) nedureroase, nepruriginoase, alopecice, ferme.
Tratament. În majoritatea cazurilor granulomul eozinofil felin răspunde la tratamentul cu
derivaŃi de cortison – terapie imunosupresoare.
Depomedrol (corticosteroid cu durată lungă de acŃiune) administrat la 2 săptămâni până la
dispariŃia leziunilor sau trei administrări. Majoritatea granuloamelor dispar după prima
administrare, însă uneori ameliorarea leziunilor se observă abia după 2-4 săptămâni.
Prednison sau prednisolon oral (4.4 mg/kg la 24 ore) până la vindecarea leziunilor.
Methylprednisolon acetate (20 mg/animal sc la 2 -3 săptămâni interval până la vindecare).
Oral glucocorticoizi (dexametazon 0.4 mg/kg la 24 de ore sau triamcinolon 0.8mg/kg).
Sunt situaŃii în care trebuie asociate şi antibiotice 2-3 săptămâni.
Terapia imunomodulatorie: chlorambucil, levamisol, thiabendazol.
Radioterapia, criochirurgia, terapia laser, excizia chirurgicală, vaccinuri bacteriene mixte.
Prognostic. Variabil:
- Tineret – prognostic mai bun. La pisici sub 1 an pot regresa spontan după o evoluŃie de
3-5 luni
- La indivizii cu leziuni recurente fără o cauză cunoscută se impune terapia specifică
timp îndelungat pentru a menŃine leziunile în remisiune. Deoarece aceste cazuri pot
deveni refractare la terapie sau pot manifesta efectele adverse ale terapiei prognosticul
este rezervat.
AtenŃie: a se identifica în mediul animalului alergenii (ectoparaziŃi), a nu se exclude un
alergen alimentar.

2. AFECłIUNILE PEREłILOR CAVITĂłII ORALE (buco-maxilo-faciale)

1. Fisura palatină (uranoskisis)

Reprezintă persistenŃa unei fante în bolta palatină. Frecvent se însoŃeşte şi de alte malformaŃii.
Clinic: Se constată dificultatea suptului, disfagie şi prelingerea laptelui din nări când nou-
născutul încearcă să sugă. Prin aspirarea hranei se pot produce infecŃii respiratorii care au un
prognostic defavorabil.
Diagnostic: prin examenul cavităŃii orale cu depistarea fantei localizate de regulă median.
Prognostic: rezervat.

2. Fisura stafilină (stafiloskisisul)

Reprezintă despicătura vălului palatin. Manifestări simptomatice identice cu cele din fisura
palatină.
Diagnostic: prin examenul cavităŃii orale. La mânji este uneori dificil de observat fisura
stafilină.
Prognostic: rezervat.

3. Fisura palato-stafilină (stafilouranoskisis)

Interesează vălul palatin şi bolta palatină.


Se produce de regulă pe linia mediană.
Diagnostic: prin examenul cavităŃii orale şi în baza simptomatologiei.
Prognostic: rezervat.

7
Tratamentul fisurilor: iniŃial se impun măsuri de îngrijire intensivă incluzând hrănirea pe
sondă sau cu mâna pentru a se asigura necesarul zilnic nutriŃional şi caloric. Uneori se
instituie terapia antimicrobiană pentru combaterea infecŃiilor secundare ale căilor respiratorii
anterioare şi posterioare. Tratamentul chirurgical este eficient doar dacă defectul este mic şi
de obicei se practică în primele 6-8 săptămâni de viaŃă la animalele mici, înainte ca starea lor
generală să fie compromisă şi urmăreşte închiderea. Există numeroase tehnici chirurgicale,
pornind de la simpla închidere prin sutură până la folosirea grefelor sau implanturilor
protetice, în funcŃie de severitatea şi localizarea defectului. Animalele cu fisuri ample pot
necesita intervenŃii chirurgicale multiple pentru corectarea cu succes.
La câine rata succesului în corecŃia fisurilor palatului moale a crescut prin aplicarea unei noi
tehnici de reconstrucŃie folosind lambouri pediculate mucoase bilaterale.
În cazul fisurii bolŃii palatine pentru mobilizarea pereŃilor plafonului cavităŃii orale (fibro-
mucoasă palatină) se practică două incizii ale fibro-mucoasei în lungul arcadelor dentare (nu
se vor sutura), urmate de decolarea de la periost ceea ce permite alunecarea spre planul
median. Marginile despicăturii se vivifiază; se refac planurile anatomice (sutură biplană cu fir
neresorbabil, un plan mucoasa nazală, alt plan fibro-mucoasa bolŃii palatine).
Tratamentul chirurgical trebuie întotdeauna precedat de discuŃii cu proprietarul care va trebui
să-şi dea acordul, datorită unor principii de etică, la sterilizarea animalului sau excluderea lui
de la reproducŃie pentru a se preveni transmiterea anomaliei la descendenŃi.
Postoperator: 8-10 zile (până la scoaterea firelor) antisepsie (permanganat de potasiu 1/3000,
alimente lichide şi semilichide.

4. Campilognatia şi campilorinusul

Campilognatia – anomalie de poziŃie constând în neparalelismul axelor longitudinale ale


maxilei cu cele ale mandibulei.
AfecŃiunea apare ca o anomalie:
- congenitală
- în urma fracturilor consolidate vicios
- simptomatologic în urma luxaŃiei temporo-mandibulare.
Clinic: devierea laterală a mandibulei sau maxilei, imposibilitatea suprapunerii corecte a
arcadelor dentare, prehensiune, masticaŃie greoaie, anomalii de tocire pe suprafaŃa tablei
dentare.
Campilorinusul – îndoirea laterală a oaselor nazale – se exprimă clinic prin jenă respiratorie,
uşor jetaj.
Tratamentul: paleativ, rabotaj dentar repetat.

5. Brahignatismul1 şi prognatismul2

Brahignatismul este o deformare congenitală caracterizată prin scurtarea mandibulei faŃă de


maxilă. Prin extindere termenul poate fi folosit şi pentru definirea scurtării maxilei –
brahignatism superior. Apare la toate speciile de animale.
Clinic: La animalele de companie, formele medii pot fi lipsite de semnificaŃie clinică. În
formele severe pot rezulta traumatisme ale bolŃii palatine. Maxila este proeminentă, arcadele
incisive nu se suprapun, incisivii superiori cresc în exces (la cal aşa numitul aspect de cioc de
papagal), primul premolar superior şi ultimul molar inferior nu se tocesc transformându-se în
colŃi.
Diagnosticul se pune prin examen atent al cavităŃii orale.
1
Brachys – scurt; gnathos - mandibulă
2
Pro - înainte

8
Tratamentul – variază de la nici unul până la proceduri ortodontice sau endodontice, în funcŃie
de severitatea anomaliei de ocluzie dentară.

Prognatismul este o anomalie care constă în alungirea mandibulei (mandibulă mai lungă decât
maxila), la cal numindu-se şi gură de maimuŃă.
Se identifică prin examen oral. Se observă că incisivii de pe mandibulă vin în contact cu sau
se află în faŃa incisivilor de pe maxilă.
În ciuda gradelor diferite de alungire rareori este necesar un tratament specific. La mânji dacă
suptul este aproape imposibil se recomandă rabotajul.
La rasele de câini brahicefalice (Bulldog, Boxer, Griffon de Bruxeles) şi la pisicile Persane
alungirea mandibulei este un element fiziologic normal.
La bovine, se constată deseori la fătare un prognatism minor care se corectează spontan pe
măsură ce animalul creşte. În cazul unor anomalii severe animalul nu poate să pască şi să
rumege, şi au prin urmare repercusiuni severe.

6. Contuzia diastemei

Frecvent la cabaline, îndeosebi la tineret, fie prin folosirea necorespunzătoare a zăbalelor fie a
speculumurilor orale.
Forme: aseptică şi purulent-necrotică.
Clinic: forma aseptică: mucoasă îngroşată cu sufuziuni hemoragice; forma purulent-
necrotică: mucoasa orală erodată, suferă un proces de retracŃie, lasă osul denudat, focarele
purulent-necrotice se extind la periost, aşchii de os necrozat.
Prognostic: rezervat.
Tratament: antisepsie, antibioticoterapie generală, repaus, folosirea zăbalelor de cauciuc.

7. Plăgile obrajilor şi ale regiunii maseterice


Forme:
- plăgi ale pielii
- plăgi ale mucoaselor
- plăgi perforante
Simptome:
- plăgile pielii: simptome locale clasice, posibil complicate cu hemoragii puternice,
paralizii ale nărilor, plăgi ale canalelor cu fistule salivare.
- plăgile mucoaselor: tulburări de masticaŃie, salivaŃie abundentă
- plăgile perforante: scurgeri de salivă, hrană, aspirarea de aer în cavitatea orală,
imposibilă prehensiunea apei.
Elemente de diagnostic: caracteristicile generale ale unei plăgi, datele examenului clinic,
sondajul plăgii.
Tratament:
- îngrijire după regulile chirurgiei generale;
- sutură
ComplicaŃii:
- fistule
- emfizem subcutanat

9
8. LuxaŃia mandibulei

Forme: unilaterală, bilaterală.


FrecvenŃă: câine, pisică, rar la cal.
Clinic:
- luxaŃia unilaterală: mandibula deviată înspre partea opusă leziunii, gura deschisă,
imposibil de închis prin mişcări voluntare masticatorii sau reducŃie ortopedică,
articulaŃie tumefiată, dureroasă.
- luxaŃia bilaterală: gura deschisă, maxilele nu se pot afronta, limba atârnă afară,
sialoree, prehensiune şi masticaŃie absente, mandibulă deplasată înainte.
Diagnostic: în baza simptomatologiei.
Diagnostic diferenŃial faŃă de:
- turbarea paralitică
- corpii străini intraorali
- paralizia trigemenului
- fractura subcondiliană
- tetanos
prognostic: favorabil în cazul luxaŃiilor necomplicate; rezervat spre grav când coexistă
fracturi ale marginii alveolare ale mandibulei sau fracturi ale apofizei coronoide.
Tratament:
- tranchilizare
- blocaj bilateral al nervului mandibular la ieşirea din cutia craniană
- se introduce o baghetă de lemn între arcadele molare
- se face contrasprijin cu degetele mari pe mandibulă şi se imprimă mandibulei o
direcŃie în jos şi înspre înapoi
În prima săptămână după reducerea luxaŃiei animalul va fi hrănit numai cu alimente
lichide sau furaje care necesită efort minim de masticaŃie.

BIBLIOGRAFIE:

- Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, Timişoara, 1997
- Bolte S., Igna C. – Clinica şi teraputica chirurgicală (Patologia capului), partea a II-a,
vol. I, Ed. Mirton, Timişoara, 1993
- Moldovan M., Cristea I., Morosaqn N., Murgu I. – Patologie şi clinică chirurgicală,
Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983
- Slatter D. – Textbook of Small Animal Surgery, ediŃia a II-a, vol. I şi II, Ed. W. B.
Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- Auer J. A. – Equine surgery, Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- http://www.merckvetmanual.com

10