Chirurgie anul 5-sem.

1. Care sunt afec?iunile buzelor?

-Anomalii
-Plagi
-Infectii
-Dermatitele buzelor
-Granulom eozinofilic felin
-Tumori
2. Care sunt afectiunile peretilor cavitatii orale?
-Schizis
-Prog/BrahiGnatism, CampiloGnatism/CampiloRinus

3. Care sunt malformatiile cavitatii orale?

Forme clinice - malformaţiile cavităţii orale:

- despicături, dehiscenţe – întrerup continuitatea ţesuturilor la diferite niveluri
- deformaţii rezultate prin hipo- sau hiperdezvoltarea unor structuri
- anomalii numerice (dinţi în număr crescut sau diminuat faţă de normal)
- anomalii de poziţie (schimbarea sediului unor structuri)
- anomalii complexe.

4. Ce structuri anatomice intereseaza dehiscentele cavitatii orale?

 anterioară: buză, aripa nasului, creasta alveolară

 posterioară vălul palatin palatul dur

5. Cum se clasifica dehiscen?ele în func?ie de structurile interesate?

 localizare anterioară (cheilognatoschisis): incomplete (limitate la buză şi aripa nasului) sau

complete (interesează şi creasta alveolară);
 posterioară (uranostafiloschisis): incomplete (interesează doar vălul palatin) sau complete
(interesează şi palatul dur)
- Despicături asociate: asocierea unei despicături anterioare cu una posterioară între care se află
o punte osoasă
- Despicături totale (cheilognatouranostafiloschisis) – interesează toate structurile.

6. Care este încadrarea traumatismelor regiunii capului în functie de extindere?

- leziuni limitate la ţesuturile moi

- la masivul osos
- mixte

7. Care sunt caile patogenice prin care se constituie procesele infectioase ale tesuturilor moi si
dure ale capului?

- calea directă, întâlnită în supuraţii, puncţii septice şi corpuri străine;

- calea submucoasă – în procesele parodontale cu deschidere spontană
- calea limfatică

1
- calea transosoasă – în special în afecţiunile dentare apicale.

8. Care sunt formele anatomopatologice ale Infectiilor tesuturilor moi în regiunea capului?

abces, flegmon, fistulă

9. Care sunt formele anatomopatologice ale Infectiilor tesuturilor dure în regiunea capului?

cariei, osteitei, osteomielitei, fistulei

10. Care sunt neoplasmele benigne întîlnite în regiunea capului?

- papiloamele localizate la buze, nări, mucoasa orală, limbă, faringe la câine, bovine, cabaline;
- adenoamele (chisturi de retenţie ale glandelor sebacee) la bovine şi carnasiere;
- cheratoamele (corul cutanat) la bovine, câine, păsări şi mai rar la cal, cu localizare pe frunte,
nas, pleoape, urechi şi jgheabul intermandibular;
- fibroamele dezvoltate subcutanat la cal, câine şi bovine.

11. Care sunt neoplasmele maligne întîlnite în regiunea capului?

- melanoamele – la cai vineţi, la câini din rasele de vânătoare şi ciobăneşti, localizate pe

pleoape, buze, obraji;
- sarcoamele şi osteosarcoamele cu localizare gingivală (epulis sarcomatos), mandibulară şi în
cavitatea nazală
- carcinoamele localizate la piele, pleoape, glob ocular, faringe, limfonoduri, encefal, sinusuri,
corneţi nazali şi masivul osos al capului;
- neoplasmele nodurilor limfatice din jgheabul intermandubular – reprezentând metastaze ale
carcinoamelor, sarcoamelor, melanosarcoamelor capului.

12. Ce studiaza stomatologia veterinara?

- studiul bolilor şi anomaliilor cavităţii orale

- terapeutica medico-chirurgicală şi ortopedică a acestora.

13. Ce elemente se urmaresc la inspec?ia externa în cazul suspicionarii unor afec?iuni

stomatologice?

modificări anatomice sau comportamentale

simetria (partea stângă cu cea dreaptă a capului, din față și de sus).
Evaluarea ocluziei dentare.

14. Care sunt grupele de din?i permanen?i?

incisivi, canini, premolari, molari

15. Care este formula dentara la cabaline / bovine / câine / pisica?

Cabaline 6 ; 0 (2); 6 ; 6
6 0 (2) 6 6
Bovine 0 ; 0; 6 ; 6

2
 8 0 6 6
Ovine 0 ; 0; 6 ; 6
8 0 6 6
Suine 6; 2; 8; 6
6 2 8 6
Câine 6 ; 2; 8 ; 4
6 2 8 6
Pisică 6; 2; 6; 2
6 2 4 2

16. La ce se refera sistemul Triadan de notare al denti?iei?

Sistem de notare a dinţilor în fişa stomatologică

17. În sistemul de notare Triadan al denti?iei definitive daca prima cifra, din cele trei, este 3
aceasta inseamna ca din?ii se afla pe mandibula stanga
18. Prima cifra în sistemul de notare Triadan pentru denti?ia de lapte de pe hemimandibula
dreapta este 2
19. Ce cifre sunt atribuite denti?iei permanente/de lapte în sistemul de notare Triadan?

permanenta- 1,2,3,4
de lapte - 5,6,7,8

20. Ce este atrezia orala?

Malformaţie caracterizată prin absenţa orificiului oral.

21. Ce prognostic are atrezia orala?

defavorabil

22. Cum apar despicaturile labio-nazale?

în urma lipsei de alipire a mugurilor embrionari datorită proliferării şi persistenţei epiteliului pe

suprafaţa de unire a mugurilor

23. Care este cea mai frecventa localizare a despicaturilor labio-nazale?

de obicei la buza superioară

24. Care este denumirea populara a despicaturilor labio-nazale?

buza de iepure

25. Care sunt elementele clinice caracteristice unei despicaturi labio-nazale incomplete /
complete?

incomplete (cheiloskizis) – linia de separare este strâmtă şi localizată numai la buza superioară.

3
complete (cheilognatoskizis) sunt largi, interesează buza, pragul nării şi creasta alveolară. Sunt
des însoţite de fisuri ale bolţii palatine. Aripa nasului este lăţită, în interiorul narinei se poate
observa vârful limbii. Prehensiunea lichidelor dificilă

26. Ce se urmare?te prin tratamentul unei despicaturi labio-nazale?

– refacerea continuităţii structurilor afectate:

27. Care sunt timpii operatori ai interven?iei chirurgicale în caz de despicatura labio-nazala?

- vivifierea marginilor despicăturii

- mobilizarea părţilor moi labio-nazale
- sutura mucoasei labiale, puncte separate, fir neresorbabil (nylon)
- sutura muşchiului orbicular al buzelor, catgut
- sutura pielii puncte separate, fir neresorbabi

28. Care este intervalul de timp în care o plaga a buzelor este considerata recenta?

sub 6 ore

29. Care este conduita în terapia plagilor buzelor / comisurilor buzelor?

toaleta și antisepsia, sutura imediată (inclusiv mucoasa). Lambourile din buze (plăgi prin
agăţare) nu se îndepărtează. Vindecarea plăgilor se poate realiza prin vindecarea primară (“per
primam” sau “per primam intentionem”) (ideală pentru orice plagă), secundara („per
secundam" sau per secundam intentionem") (întotdeauna prezentă infecţia) sau tertiară („per
tertiam intentionem"). Plăgile comisurilor nu se suturează (vindecare secundară).

30. Ce reprezinta retrac?ia buzei superioare?

– proces fibrozant aderenţial al buzei superioare la gingie ca urmare a unui traumatism.

31. La ce specie este întâlnita retrac?ia buzei superioare?

bovine

32. Care sunt elementele clinice de diagnostic a retrac?iei buzei superioare?

asimetria orificiului bucal, neafrontarea buzelor, descoperirea permanentă a bureletului incisiv

şi incisivilor.

33. Fa?a de ce afec?iune se impune un diagnostic diferen?ial în cazul retrac?iei buzei

superioare?

paralizia nervului facial (se verifică motilitatea buzelor)

34. Care este tratamentul în cazul retrac?iei buzei superioare?

- neurosedare şi blocajul nn. infraorbitar sau maxilar

4
- antisepsia silonului gingivo-labial
- incizia aderenţei fibroase

35. Ce este cheilita?

Inflamaţia traumatică a buzelor

36. Care sunt elementele de diagnostic în cheilita?

Clinic: buza mărită în volum, sensibilă, animalul îşi freacă sau scarpină gura sau buzele, apar
tulburări de prehensiune

37. Ce reprezinta dermatita buzelor?

inflamația țesuturilor cutanate sau mucocutanate maxilare sau mandibulare.

38. Care este etiologia dermatitelor cu localizare periorala?

limfom cutanat epiteliotrop (câine), parazitară (demodex spp.), hipersensibilitate (dermatită

atopică), mediată imun (lupus eritematos discoid, celulită juvenilă, pemfigus foliaceu, sindr.
uveo-dermatologic), intertrigo al faldurilor buzelor, piodermatită mucocutanată, dermatită
necrolitică superficială, vitiligo, etc.

39. Care sunt elementele clinice ale dermatitei buzelor?

Clinic: simptomatologia dermatitelor (eritem, prurit, papule, pustule, vezicule, bule, eroziuni,
ulcerații, cruste, alopecie) + tulburări de prehensiune şi masticaţie.
La cai: extindere a infecţiei prin contact repetat cu dermatitele membrelor (ariceală). La câine
foliculita buzelor apare numai la tineret, cu caracter pustulo-purulent sau de furunculoză
multiplă.

40. La ce rase de câini apare dermatita umeda cronica?

La rasele de câini cu buză superioară pendulantă (Cocker spaniel, Bulldog englez, Saint
Bernard)

41. Care este tratamentul în cazul dermatitei umede cronice la câine?

se va tunde părul, zona va fi antiseptizată zilnic de 2 ori/zi şi se va menţine uscată.

42. Care este cauza apari?iei granulomului eozinofil felin?

bolile alergice ale pielii.

43. Care sunt formele clinice ale granulomului eozinofil felin?

3 forme clinice:
1. Ulcerativă (ulcer indolent)- localizată la buza superioară, posibil pe limbă
2. Placa eozinofilică – oriunde pe corp, dar de obicei pe abdomen

5
3. Granulomul eozinofil (granulomul linear) – localizare orală (limbă, palat), pe faţă, pe partea
caudală a coapsei, la degete.

44. Care sunt localizarile formelor clinice ale granulomului eozinofil felin?

Ulcer indolent - buza superioară, posibil pe limbă

Placa eozinofilică – oriunde pe corp, dar de obicei pe abdomen
granulomul linear – localizare orală (limbă, palat), pe faţă, pe partea caudală a coapsei, la
degete.

45. Care sunt manifestarile clinice în cele trei forme ale granulomului eozinofil felin?

Ulcer:
-prezenţa ulcerului, animalul se linge repetat.
Placa:
- iniţial o îngroşare a pielii,
- apoi zone eritematoase, bine circumscrise, umede, evoluează spre ulcere cutanate
- prurit intens,
- la examenul microscopic al ţesutului numeroase eozinofile
- eozinofilie
Granulom:
-Edemul buzei şi/sau al bărbiei. La examenul cavităţii orale – eroziuni sau ulcere cu aspect tipic
de suprafaţă punctată cu alb.
- Granuloame la perniţe – deplasare dificilă
- Leziuni liniare înguste (pe coapsă) nedureroase, nepruriginoase, alopecice, ferme.

46. Fa?a de ce afec?iuni se impune un diagnostic diferen?ial în cazul granulomului eozinofil

felin?

alte boli cutanate (infecții fungice, bacteriene, virale, tumori cutanate sau ale cavității orale),
abcese, alte cauze care conduc la edeme.

47. Care este tratamentul granulomului eozinofil felin?

derivaţi de cortizon – terapie imunosupresoare

48. Care este prognosticul granulomului eozinofil felin?

Variabil:
- Tineret – prognostic mai bun. La pisici sub 1 an pot regresa spontan după o evoluţie de 3-5
luni
- La indivizii cu leziuni recurente fără o cauză cunoscută se impune terapia specifică timp
îndelungat pentru a menţine leziunile în remisiune. Deoarece aceste cazuri pot deveni refractare
la terapie sau pot manifesta efectele adverse ale terapiei prognosticul este rezervat.

49. Care sunt elementele de diagnostic clinic în caz de fisura palatina?

dificultatea suptului, disfagie şi prelingerea laptelui din nări când nou-născutul încearcă să sugă.

50. Care este prognosticul în caz de fisura palatina?

6
REZERVAT

51. Cu ce se poate complica fisura palatina?

Prin aspirarea hranei se pot produce infecţii respiratorii care au un prognostic defavorabil.

52. Care sunt elementele de diagnostic clinic în caz de fisura stafilina?

identice cu cele din fisura palatină

53. Care este prognosticul în caz de fisura stafilina?

REZERVAT

54. Care sunt elementele de diagnostic clinic în caz de fisura palato-stafilina?

identic cu anterioarele

55. Care este prognosticul în caz de fisura palato-stafilina?

REZERVAT

56. Care sunt modalita?ile de terapie chirurgicala a fisurilor palatine?

-mobilizarea peretilor si lamboul rotit

57. Mobilizarea peretilor palatului:

-Lambouri longitudinale
-Decolare
-Vivifiere
-Sutura biplan

58. Lambou rotit:

-Incizii lambou
-Ridicare si rotire
-Inserare margine lambou intre os si periost
-puncte in U orizontal
-Sutura val palatin TRIPLAN
-Incizii de detensionare

59. Campilognatia:
- Nesuprapunerea longitudinala mandibula-maxilar

60. Cauze campilognatie:

-Congenital
-Fracturi
-Luxatie mandibula

7
61.Simptome:
-Deviere
-Nesuprapunere arcade dentare
-Prehensiune/masticatie greoaie
-Anomalii tocire

62.Tratament:
-Paleativ
-Raboaj

63.Campilorinus=
-Indoirea laterala a oaselor nazale

64.Brahignatism (mandibula scurta) , Prognatism (Mandibula lunga)

65.Clinic/Brahignatism:
-Aspect
-Netocirea incisivilor superiori
-Leziuni palat
-Primul molar SUP&Ultimul molar INF => COLTI

Clinic/Prognatism:
-Aspect

66.
Brahignatism=Cioc de papagal
Prognatism=Gura de maimuta

67&68.Tratament brahignatism:
-Companie:Extractii
-Cal: Pilire colti/Creere suprafata muscatura din acrilic pe SUP/Cerclaje de tensionare pe
SUP
Tratament prognatism:
-companie:
-Cal: rabotaj incisivi/ PRIMUL PREMOLAR INFERIOR
-

69.?

70.cAUZELE CONTUZIEI DIASTEMEI:

-Zabala

71.Forma aseptica:
-MUC Ingrosata, sufuziuni

72.Forma purulent-necrotica:
-eroziune, denudare, necroza osoasa

73.Forme ale plagilor obrajilor:

8
-cutanate, mucoase, perforate

74.Simptome:
Simptome:
- plagile pielii: simptome locale clasice, posibil complicate cu hemoragii puternice,
paralizii ale narilor, plagi ale canalelor cu fistule salivare.
- plagile mucoaselor: tulburari de masticatie, salivatie abundenta
- plagile perforante: scurgeri de saliva, hrana, aspirarea de aer în cavitatea orala,
imposibila prehensiunea apei.

75.Complicatii:
-Fistule, Emfizem sc

76.Forme luxatie mandibulara:

-Unilaterala, bilaterala

77.Orientare:
-Rostro-dorsala

78.Simptome:
-unilaterala: mandibula deviata înspre partea opusa leziunii,
gura deschisa, imposibil de închis prin miscari voluntare masticatorii sau reductie ortopedica,
articulatie tumefiata, dureroasa.
-bilaterala: gura deschisa, maxilele nu se pot afronta, limba atârna afara, sialoree,
prehensiune si masticatie absente, mandibula deplasata înainte.

79.Diagnostic diferential:
- turbarea paralitica
- corpii straini intraorali
- paralizia trigemenului
- fractura subcondiliana
- tetanos

80.Prognostic:
favorabil în cazul luxatiilor necomplicate;
rezervat spre grav când coexista fracturi ale marginii alveolare ale mandibulei sau fracturi ale
apofizei coronoide.

81.
se introduce o bagheta de lemn între arcadele molare
- se face contrasprijin cu degetele mari pe mandibula si se imprima mandibulei o directie în jos
si înspre înapoi

1. Ce forme îmbraca fracturile mandibulei?

-închise, deschise, unice, ale ambelor ramuri, cominutive

2. Care sunt cauzele fracturii mandibulei?

-traumatice (accidente rutiere, cazaturi, lupte cu alte animale)

9
-preexistenta unor afectiuni (pierderi osoase asociate periodontitelor severe, neoplaziilor
cavitatii orale si tulburarilor metabolice).

3. Care sunt localizarile fracturii mandibulei?

-simfiza,
-proces coronoid
-jonc?iunea ramura-corp
-proces condilar
-corpul mandibulei (portiunea premolarilor, portiunea molarilor).

4. Cum se clasifica fracturile mandibulei dupa direc?ia liniei de fractura?

-Verticale
-Caudo-ventrale
-Cranio-ventrale

5. Care este orientarea liniei de fractura într-o fractura mandibulara nefavorabila / favorabila?
-Caudo-ventral = NEFAVORABIL
-Cranio-ventral= FAVORABIL

6. Care este simptomatologia în fractura mandibulei?

Simptomatologie: durere, tumefactie locala, emfizem subcutanat, deformarea regiunii,
asimetrie,
cavitate orala semideschisa, scurgeri de saliva,
uneori se aud zgomote crepitante, trismus, prehensiunea/masticatia absente.
Deschiderea gurii este posibila dar dureroasa. În fracturile simfizei se observa asimetria arcului
incisivilor cu punct de plecare între clesti.
În fracturile deschise, alaturi de celelalte semne, se observa în plaga musculocutanata focarul
de fractura.

7. Fa?a de ce afec?iuni se face diagnosticul diferen?ial al fracturii mandibulei?

- turbare
- luxatia mandibulei
- paralizia n. trigemen
- miozite (eozinofilica, intersti?iala)

8. Care este prognosticul în caz de fractura a mandibulei la animlele mici / mari?

-favorabil/MICI , rezervat/MARI

9. Care sunt metodele de tratament în fracturile mandibulei ?i ce presupune fiecare din ele?

-Fixarea maxilo-mandibulara:
(IN deplasare osoasa minima si muscatura nemodificata.)
Se mentine gura închisa prin înfasurare cu o fasa textila adeziva, trecuta în jurul botului ?i pe la
ceafa animalului, care stabilizeaza si asigura mentinerea corecta a suprapunerii dintilor.
Fixarea trebuie sa permita consumul apei ?i a alimentelor sub forma de pasta.
Metoda nu poate fi aplicata în cazul existen?ei concomitente a unor fracturi ?i la nivelul
maxilei.
Complicatii posibile: dermatite, dispnee, pneumonie prin aspiratie.

-Cerclajul circumferential:

10
(fractura simfizei sau fracturile din apropierea ei)
amplasarea circumferentiala în jurul mandibulei imediat caudal de canini a unui cerclaj.
Firul metalic nu se va mentine mai mult de 4 saptamâni.

- Cerclajul interdentar combinat cu consolidarea intraorala cu un compozit pe baza de rasini:

(fracturilor mandibulare în al caror focar exista implicati si dinti.)
Coroana dentara este folosita pentru ancorarea cerclajelor multiple si apoi pe dinti (pregatiti în
prealabil prin aplicare de acid fosforic) se modeleaza puntea de acrilat pe fata linguala. Dupa
întarire suprafata este trimata sau polizata.

- Cerclajul transosos (interfragmentar):

(zonele lipsite de dinti)
Gaurile pentru cerclaj vor fi la o distanta mai mare de 3 mm de linia de fractura, vor evita
radacinile dentare si canalul mandibular, în locurile respective osul se va evidentia ridicându-se
lambouri gingivale.

-Tehnica fixarii externe percutanate (fracturi cominutive):

se folosesc cel putin doua tije Kirschner sau brose mici Steinmann amplasate în fiecare segment
fracturat. Capetele externe ale tijelor, atunci când ocluzia dentara cu gura închisa este corecta,
se pot fixa, interconecta, cu bara metalica sau cu material acrilic modelat.

-Osteosinteza cu placa (placi): necesita existen?a unei dotari speciale (trusa de

osteosinteza), destul de scumpa. Pentru fixarea placii este necesara ridicarea
tesutului moale din zona în care se va fixa placa. Procedeul asigura o stabilizare
rigida si o recuperare functionala rapida. O complicatie frecventa este
traumatizarea radacinilor dintilor si a structurilor neurovasculare.

-Mandibulectomia partiala: este recomandata atunci când traumatismul este întins

sau atunci când coexista infectia sau necroza. De asemenea, poate reprezenta o
interven?ie curativa sau paleativa în cazul tumorilor cu localizare mandibulara.
Metoda de salvare în caz de fractura mandibulara bilaterala la câine cu boala periodontala
severa impune extractia tuturor dintilor bolnavi si mandibulectomia partiala rostrala sau
centrala.

-Osteosinteza 'intramedulara': aceasta tehnica veche provoaca traumatism major structurilor

neurovasculare din canalul mandibular, nu asigura stabilitate fata de miscarea de rotatie si nu
este recomandata în fracturile mandibulare.

10. Care sunt indicatiiile tratamentului fracturii mandibulare prin fixare maxilo-mandibulara /
cerclaj circumferential / cerclaj interdentar ?i consolidare cu compozit / cerclajul transosos /
fixarii externe percutanate / madibulectomiei?

(mai sus)

11. Care sunt complica?iile osteosintezei intramedulare ca metoda de tratament a fracturilor

mandibulei?

-provoaca traumatism major structurilor neurovasculare din canalul mandibular,

-nu asigura stabilitate fata de miscarea de rotatie
-nu este recomandata în fracturile mandibulare.

11
12. Care este metoda de tratament a fracturilor mandibulei, care în ciuda lipsei controlului
radioscopic intraoperator este lipsita de riscul de lezare al radacinilor dentare ?i structurilor
neuro-vasculare?

Cerclaj circumferential?

13. Care este simptomatologia fracturii procesului condilar mandibular?

- impotenta functionala
- tumefactie, deformare, crepitatie, durere în regiunea articulara
- opozitie la încercarea de deschidere a gurii
- rar semne auriculare (otoragie, hipoacuzie, surditate)

14. Care este prognosticul în fractura procesului condilar mandibular?

rezervat.

15. Care este tratamentul în fractura procesului condilar mandibular?

- atunci când capul articular al mandibulei este fracturat si deplasat de la loc – se extrage
chirurgical eschila osoasa
- atunci când nu exista deplasare între capetele focarului de fractura – se va recurge la
imobilizarea relativa a segmentului fracturat aplicând regional unguente vezicante

16. Care este simptomatologia fracturii procesului coronoid mandibular?

-regiune tumefiata si dureroasa la palpare,
-absenta proeminarii sub pielea apofizei în timpul masticatiei,
-deformari ale fosei supraorbitare si pe fata mediala a apofizei zigomatice,
-tulburari de masticatie.

17. Care este prognosticul în fractura procesului coronoid mandibular?

-favorabil

18. Care este tratamentul în fractura procesului coronoid mandibular?

- imobilizarea relativa a fragmentului fracturat prin aplicatii de substante vezicante
- alimentatie dietetica
- în caz de fractura cominutiva – operator se îndeparteaza eschilele osoase.

19. Ce este anchiloza temporomandibulara?

limitarea permanenta a miscarilor mandibulei datorita organizarii unui tesut osos care sudeaza
mandibula de osul temporal.

20. Care este simptomatologia anchilozei temporomandibulare?

absenta totala a miscarilor mandibulei, prehensiune/masticatie absente. La palpare se identifica
blocul osos uni- sau bilateral. Radiografic – disparitia liniei interarticulare si deformarea
condilului articular al mandibulei.

21. Care este tratamentul anchilozei temporomandibulare?

- rezectia articulatiei temporomandibulare - urmareste crearea unei noi articulatii:

- anestezie generala inhalatorie/injectabila ± blocajul n. mandibular la iesirea din cutia craniana
- contentie în decubit lateral pe partea sanatoasa

12
- incizia pielii în directie VERTICALA pe zona de proiectie a articulatiei temporomandibulare
- rezectia blocului osos cu modelarea prin chiuretare a capului condilian si a cavitatii glenoide
- sutura tesuturilor periarticulare
- sutura pielii

22. Care sunt complicatiile fracturii procesului condilar mandibular, coronoid, a interventiei
chirurgicale în anchiloza temporomandibulara?
- întârzierea în consolidare – persistenta mobilitatii anormale peste perioada de 6-8 saptamâni
- pseudoartroza – reprezinta lipsa consolidarii cu persistenta mobilitatii anormale între
fragmentele osoase dupa 5-6 luni de la interventie. Clinic: deformarea regiunii, tulburari de
prehensiune/masticatie, fara semnele unei inflamatii locale, sensibilitate normala. La palpare
este evidenta mobilitatea anormala si lipsa continuitatii si rigiditatii arcului mandibular.
Radiografic: capete osoase separate fara urma de calus între ele, au forma rotunjita neteda cu
aspect de capete articulare. Tratamentul: dificil, chirurgical – dischidere focar fractura, avivarea
corecta a fragmentelor cu destuparea canalelor medulare, asezarea unui grefon osos (costal) în
focar, fixarea solida cu placi compactoare însurubate.
- Consolidarea vicioasa – fixarea fragmentelor în pozitii anormale sau formarea unui calus
voluminos hipertrofic. Clinic: deformari ale mandibulei, tulburari de ocluzie, prehensiune,
masticatie. Profilaxia complicatiei: respectarea regulilor de reducere si imobilizare a unei
fracturi
- Osteita sau osteomielita focarului de fractura – favorizata de lipsa de imobilizare, de eschilele
osoase deperiostate care necrozeaza si supureaza trenant.

23. Cum pot fi clasificate traumatismele nervului facial?

1. dupa caracter:
- pareza (pasager)
- paralizie (ireversibil)
2. dupa extinctie:
- unilateral (monoplegie)
- bilateral (diplegie)
3. dupa origine:
- centrala (laturile bulbului)
- periferica

24. Care sunt cauzele paraliziei nervului facial?

traumatismelor directe
otita medie/interna
iatrogene
miastenia gravis
botulism
infec?iile pungilor guturale
hipotiroidism
tumori
inflamatii SNC

25. Care este simptomatologia paraliziei unilaterale / bilaterale a nervului facial?

- Paralizia unilaterala: asimetrie faciala, tonusul normal al musculaturii de pe partea opusa trage
nasul spre partea normala. Obrazul de pe partea bolnava este relaxat, buza atârna si se poate
autotraumatiza atunci când se mesteca hrana, orificiul nazal este îngustat, dispnee, în timp

13
atrofia muschiului maseter, prehensiunea furajelor se face doar pe partea sanatoasa, deglutitie
greoaie cu pierderea unei parti din bolul alimentar, adapare cu greutate datorita imposibilitatii
aspirarii lichidelor. Reflexe palpebrale absente pe partea bolnava, imposibilitatea închiderii
ochiului astfel pot sa apara cheratita sau ulceratii corneene prin expunere în principal la rasele
brahicefalice, dar în general, în cazul animalelor mici la care fanta palpebrala apare mai mare.
La cai ?i animalele de renta, deschiderea palpebrala este u?or mai mica datorita pierderii
tonusului muschilor frontali de deasupra pleoapei. Poate în mod reflex sa se produca retractia
globului datorita muschiului retractor care are inervatia intacta. Daca nervul auricular este si el
implicat urechea de pe partea bolnava este cazuta.
- Paralizia bilaterala: la cabaline prehensiunea furajelor se face doar cu dintii, ambele buze
atârna, adapatul se face prin introducerea capului în apa peste nivelul comisurii buzelor, în mers
insuficienta respiratorie acuta data ptozei paralitice a cartilajelor nazale. O parte din hrana este
scapata din cavitatea orala. Clipitul lipse?te la ambii ochi.

26. Care este prognosticul paraliziei nervului facial?

-În pareze produse de compresiuni este favorabil. Traumatismele soldate cu întreruperea

continuitatii cordonului nervos au un prognostic defavorabil. Paraliziile centrale au un
prognostic dependent de vindecarea afectiunii primare.
-Paraliziile ca simptom al hipotiroidismului la animalele de companie au un prognostic
favorabil, terapia hormonala de substitu?ie duce la dispari?ia completa a simptomelor.
-Paraliziile bilaterale au un prognostic economic si vital defavorabil.

27. Care sunt obiectivele tratamentului în paralizia nervului facial?

- înlaturarea agentilor traumatizanti

- terapia afec?iunii primare
- asigurarea aportului nutritiv, hrana usor prehensibila, bogata energetic
- terapie adjuvanta pentru leziunile simptomatice cu localizare oculara (tarsorafie temporara,
terapia ulcerului cornean)
- tratament local: masaje, rubefactii cu tinctura de iod, electroterapie
- vitaminoterapie (B1), neurotonice.

Tarsorafie temporara – în jumatatea temporala a fantei palpebrale cu pastrare intacta a marginii

libere a pleoapelor (poate fi men?inuta luni, ani), permite reluarea conforma?iei normale a
ochiului daca func?ia pleoapelor se reia.

28. Cum mai este numita paralizia nervului trigemen?

paralizia faciala masticatorie

29. Cum pot fi clasificate traumatismele nervului trigemen?

Forme:
- centrala
- periferica
Etiologie:

14
30. Care este etiologia paraliziei nervului trigemen?

- paralizia centrala apare în turbare, tumori, abcese cerebrale

- paralizia periferica este de natura traumatica

31. Care este simptomatologia paraliziei nervului trigemen?

-gura permanent deschisa, vârful limbii iesit în afara, maxilarul atârna în jos, sialoree, reflex de
deglutitie prezent, atrofia muschiului maseter.
-Prehensiunea poate fi realizata doar în cazul paraliziei unilaterale, dar hrana este deplasata
înspre partea bolnava unde se formeaza depozite alimentare între arcada dentara si obraz.
-Lipsa sensibilita?ii corneene, a pleoapei superioare, inferioare, a cantului intern ?i extern al
ochiului, a bol?ii palatine ?i a narii.

32. Fata de ce afectini se impune diagnosticul diferen?ial în paralizia de trigemen?

- paralizia centrala a nervului trigemen nu poate fi diferentiata clinic de cea periferica. Se

enunta diagnostic de paralizie periferica doar atunci când se observa clar urme ale unor
traumatisme locale.
- paralizia nervului facial
- contuziile si dislocatiile articulatiei temporo-mandibulare
- miozita eozinofilica
- fracturile de mandibula sau maxila
- turbare

33. Care sunt obiectivele tratamentului în paralizia nervului trigemen?

- înlaturarea agentilor traumatizanti

- asigurarea aportului nutritiv, hrana usor prehensibila, bogata energetic
- terapie adjuvanta pentru leziunile simptomatice
- tratament local: masaje, rubefactii cu tinctura de iod, electroterapie
- vitaminoterapie (B1), neurotonice.

34. Ce este stomatita?

inflamatia mucoasei bucale, mai rar interesând si tesuturile moi subiacente

35. Ce etiologie poate sa aiba stomatita?

-traumatica (corpurile straine împlântate în cavitatea orala)

-alergica
-infectioasa
-carentiala

36. Cum mai este numita stomatita cronica ulcerativa?

”kissing ulcer”

15
37. La ce rase de câini apare mai frecvent stomatita cronica ulcerativa?

Malteza, Schnautzer pitic, Labrador si Greyhound

38. Care este cauza stomatitei cronice ulcerative?

Este o imunopatie care rezulta dintr-un raspuns inflamator local excesiv la antigenele din placa
bacteriana.

39. Care este simptomatologia în stomatita cronica ulcerativa?

inflamatia severa a gingiei

multiple retractii sau dehiscente gingivale
suprafete mari ulcerânde ale mucoasei labiale adiacente suprafetei dintilor mari (canini,
carnasiere), cel mai frecvent la buza superioara în dreptul caninilor.

40. Unde se regasesc lcera?iile mucoasei labiale în stomatita cronica ulcerativa de la câine?

adiacente suprafetei dintilor mari (canini, carnasiere), cel mai frecvent la buza superioara în
dreptul caninilor.

41. Care este tratamentul stomatitei cronice ulcerative?

-controlul imediat al placii bacterine prin igiena orala cu îndepartarea acesteia.

-Se poate asocia antisepsia topica cu clorhexidina
- în cazurile severe antiinflamatorii aplicate local.
-În formele grave în care disconfortul este mare se poate recurge la extractia dentara a dintelui
adiacent.

42. Care sunt simptomele prezentei corpurilor straine în cavitatea orala?

-durere
-sialoree
-uneori striuri de sânge
-exhalat ihoros
-masticatie absenta si/sau deglutitie anevoioasa
-La inspectia cavitatii se identifica corpul strain frecvent împlântat în mucoasa bucala, gingii
sau la baza limbii.

43. Cu ce se poate complica prezen?a corpurilor straine în cavitatea orala?

abcese, flegmoane, fistule.

44. Ce grupe de mu?chi afecteaza miozita eozinofilica (miozita mu?chilor masticatori)?

maseteri, temporali si pterigoidieni

16
45. La ce rase de câini este diagnosticata miozita eozinofilica (miozita mu?chilor masticatori)?

rase mari, îndeosebi rasa Ciobanesc german

46. Care este simptomatologia în miozita eozinofilica la câine?

-De obicei localizarea este bilaterala.

-Evolutie sub forma de pusee.
-În accesul acut muschii sunt tumefiati, sensibili, masticatia este dureroasa, deschiderea gurii se
poate face doar cu efort.
-Apar semne oculare: exoftalmie, ptoza pleoapei superioare, prolapsul pleoapei a III-a,
conjunctivita seroasa.
-Accesele se repeta la intervale neregulate de timp (saptamâni, luni).
-Treptat dupa mai multe pusee apar: amiotrofii (fibroza musculaturii masticatorii), trismus,
cheratite uscate, ulcere, opacifieri ale corneei.

47. Pentru confirmarea diagnosticului de miozita eozinofilica a mu?chilor masticatori este

necesara.........

prezen?a anticorpilor 2M (serologic)

48. În cazul miozitei eozinofilice se impune diagnostic diferen?ial fa?a de.........

-afec?iuni ale articula?iei temporo-mandibulare (evaluare Rx)

-tulburari endocrine (hipotiroidism, sindrom Cushing).

49. Care este prognosticul în miozita eozinofilica (miozita mu?chilor masticatori)?

rezervat spre grav, boala incurabila.

50. Care este tratamentul în miozita eozinofilica (miozita mu?chilor masticatori)?

-în timpul puseelor acute corticoizi (prednison în doza imunosupresoare de 2 mg/kg/zi pâna
când mi?carile mandibulei revin la normal ?i valoarea creatinchinazei ajunge ?i ea la normal)
-apoi se continua cu reducerea treptata a dozei pâna la acea valoare minima care men?ine
câinele fara semne clinice de boala, doza care trebuie administrata timp de ?ase luni de zile.
-Tratamentul complicatiilor oculare.

51. Cât timp se recomanda administratrea tratamentului dupa un puseu acut în miozita
eozinofilica (miozita mu?chilor masticatori)?

?ase luni de zile

52. Ce determinare paraclinica este folosita pentru monitorizarea eficien?ei terapiei în miozita
eozinofilica (miozita mu?chilor masticatori)?

creatinchinaza (prin monitorizarea ei se urmare?te eficien?a tratamentului); scade=>eficient

53. Care este simptomatologia periostitei supurative ale oaselor capului?

17
în urma plagilor prin împunsatura la suprafata periostului apare o tumefactie dureroasa cu
consistenta elastica care gliseaza sub piele. Fara tratament se evolueaza spre abcedare,
fistulizare la tegumente, cu eliminarea unui sechestru osos (osteita supurativa).

54. Spre ce evoleuaza periostita supurativa netratata?

abcedare, fistulizare la tegumente, cu eliminarea unui sechestru osos (OSTEITA

SUPURATIVA).

55. Care este localizarea graanuloamelor actinomicotice / actinobacilozei?

-ACTINOMICOTICE:maxilar si/sau mandibule

-ACTINOBACILARE:tesuturile moi (obraz, limba, faringe, glande salivare, limfonoduri,
gingie, peridontiu).

56. Care este prognosticul în actinomicaza / actinobaciloza?

-Actinomicoza: GRAV
-Actinobaciloza: FAVORABIL

57. Care este tratamntul în actinomicaza / actinobaciloza?

- în actinomicoza:
-penicillina, florfenicol sau oxitetraciclina
-iodura de potasiu (per os) (vezi recomandarile de la disciplina de boli infec?ioase)
-Rezectia granulomului si chiuretarea atenta a osului.
-În cavitatea ramasa se introduc bujiuri spumante, se mentine drenajul printr-o mesa
îmbibata în tinctura de iod.
- in actinobaciloza:
- în focare – tetraciclina ?i iodura de potasiu.
- Extirparea focarelor de dimensiuni mici în totalitate fara a fi deschise.
- În focarele mari sau în cele cu localizari profunde tratamentul este identic cu cel
din actinomicoza.

58. Care este punctul de plecare al epulidelor?

periodontul (ligamentul periodontal).

59. Care este localizarea obi?nuita a epulidelor?

-Epulisul afecteaza gingia în spatiile interdentare

-de obicei INTRE INCISIVI SI CANINI, este de obicei solitar dar pot fi prezente si mai multe
formatiuni.

60. Care sunt formele histologice ale epulidelor?

- fibromatoasa – formata din tesut fibros tare

- osificanta – alaturi de tesutul fibros contine în centru celule osoase – are potential de
malignizare

18
- acantomatoasa – mai invaziva, mai agresiva, creste în jurul si în osul normal distrugându-l. Nu
da metastaze. Epulisul acantomatos este numit în prezent ameloblastom periferic canin sau
ameloblastom acantomatos canin.

61. Care este simptomatologia în epulis?

-Tumorile sunt neinvazive dar pot deveni rapid extinse.

-În general cresterea este LENTA.
-Epulisul induce tulburari de masticatie prin volum si extindere.
-Are culoarea gingiei si suprafata neteda.
-Aspectul este globulos, bine circumscris.
-Între dinte si formatiunea tumorala se poate acumula hrana si par, rezultând iritatii si halena
urât mirositoare.

62. Fa?a de ce afec?iuni se impune un diagnostic diferen?ial în epulis?

- carcinomul celular scvamos (malign)

- melanom (malign)
- fibrosarcom (malign)
- histiocitoame (tumori benigne)

63. Care este prognosticul în melanoamele malign cu localizare în cavitatea orala?

melanoamele maligne sunt puternic invazive, metastazeaza rapid si au un prognostic

REZERVAT SPRE GRAV
-Recidivele sunt frecvente.

64. Ce reprezinta hiperplazia/hipertrofia gingivala?

cresterea benigna a epiteliului gingival având origine marginea gingivala.

65. La ce specii apare hiperplazia/hipertrofia gingivala?

Apare la câine ?i pisica

66. La ce rasa de câini exista în principal o predispozi?ie familiala pentru apari?ia hipertrofiei
gingivale?

în principal Boxeri, Marele danez, Collie, Pincher, Dalma?ian

67. Care este etiologia hiperplaziaei/hipertrofiei gingivale?

-reac?ie la stimularea antigenica cronica a componentelor periodontale

-Uneori poate sa apara dupa tratamente cu anumite medicamente (ciclosporina,
difenilhidantoina, nifedipina).

68. Care este simptomatologia în hiperplazia/hipertrofia gingivala?

-zona este relativ insensibila, culoarea este normala a gingiei sau usor mai palida.
-Epiteliul gingival poate creste într-atât încât sa acopere mai multi dinti.

19
-Se pot forma pseudobuzunare (urmare a cre?terii înal?imii gingiei ?i nu ca urmare a pierderii
ata?amentului la dinte).

69. Care este tratamentul în hiperplazia/hipertrofia gingivala?

-gingivectomie/gingivoplastie (cu bisturiul, prin electrocauterizare)

-urmata de antisepsie (clorhexidina 0,2%, clorura de zinc) pâna la vindecare.

70. Care este prognosticul hiperplazia/hipertrofia gingivala?

bun daca se face îngrijire regulata. Recuren?a este obi?nuita.

71. Care sunt afec?iunile limbii?

-Aglosia
-Micro/Macroglosia
-Anchiloglosia
-Schistoglosia
-Ulcerul lingual al taurinelor
-Glosita
-Ticul suptului

72. Ce este aglosia?

73. Ce forme clinice îmbraca aglosia?

- absenta totala
- dezvoltarea incompleta

74. Care este prognosticul în aglosie?

defavorabil, este incompatibila cu supravietuirea.

75. Care este tabloul clinic al micro-/macoglosiei?

tulburari de prehensiune/masticatie, în macroglosie limba iese înafara cavitatii orale.

76. Care este tratamentul macroglosiei?

-macroglosia – corectarea chirurgicala a dimensiunilor limbii prin apexectomie.

-Anestezie generala injectabila la animalele de companie, neuroplegie asociata cu blocaj
regional (nn. linguali ?i hipoglo?i) la animalele mari. Sutura se face în bloc în puncte separate
cu fire neresorbabile.
-Firele cad singure dupa 12-14 zile.

77. Ce este anchiloglosia?

20
extinderea pliurilor mucoasei planseului bucal, de pe linia mediana pe limba în continuarea
frâului limbii spre vârf, constituind adevarate sinechii între limba si planseul cavitatii orale.

78. Care este tabloul clinic al anchiloglosiei?

tulburari de prehensiune/masticatie/deglutitie.
La examinarea cavitatii orale se remarca prezenta aderentelor între limba si planseul oral.

79. Care este tratamentul anchiloglosiei?

sectionarea aderentelor pentru redarea mobilitatii limbii. Plagile mucoasei se tamponeaza zilnic,
4-5 zile, cu glicerina iodata.
Anestezie generala/neuroplegie.

80. Care este prognosticul anchiloglosiei?

favorabil

81. Ce este schistoglosia?

Este anomalia în care vârful limbii este divizat în plan vertical

82. Care este tabloul clinic al schistoglosiei?

-imposibilitatea efectuarii suptului, tulburari de deglutitie, slabire progresiva.

-La inspectia cavitatii orale se observa împartirea vârfului limbii.

83. Care este tratamentul schistoglosiei?

-glosorafia celor doua vârfuri linguale într-un singur trunchi se face monoplan în puncte
separate cu fir neresorbabil dupa prealabila vivifiere a marginilor prin sectionarea mucoasei.
-Firele cad singure dupa 12-14 zile.
-Anestezie generala injectabila la animalele de companie, neuroplegie asociata cu blocaj
regional (nn. linguali ?i hipoglo?i) la animalele mari.

84. Care este prognosticul schistoglosiei?

favorabil.

85. Unde se localizeaza ulcerul lingual al taurinelor?

Fosa torului

86. Care este tabloul clinic în ulcerul lingual al taurinelor?

tulburari de prehensiune/masticatie/deglutitie, pseudotrismus al maseterilor, scaparea bolului

alimentar, slabire progresiva, diminuarea productiilor. La examinarea limbii: durere,
sensibilitate accentuata, mucoasa denudata în fata protuberantei linguale, cu o adâncitura având
marginile neregulate, atone, indurate – ulcerul lingual.

21
87. Care este tratamentul în ulcerul lingual al taurinelor?

- neuroplegie si blocajul nervilor linguali si hipoglosi

- deschiderea gurii, evidentierea limbii
- raclarea suprafetei ulcerului înlaturând tesuturile necrozate, devitalizate
- cauterizarea cu nitrat de argint 20-30% sau clorura de zinc 30%
- pensulatii cu glicerina iodata sau boraxata

88. Care este prognosticul în ulcerul lingual al taurinelor?

favorabil

89. Ce este glosita?

90. Care este etiologia glositei?

- traumatica (iritatii provocate de tartrul în exces, corpi straini penetranti sau înfasurati în jurul
limbii, agenti chimici, arsuri electrice, întepaturi de insecte).
- infectioasa (calicivirus, herpesvirus, virusul rinotraheitei, leptospiroza)
- în boli metabolice (uremie, hipoparatiroidism, hepatopatii cu pierderi proteice)

91. Ce forme evolutive are glosita:?

superficiala, profunda, edematoasa, flegmonoasa si gangrenoasa.

92. Care este simptomatologia glositei?

tulburari de prehensiune/masticatie/deglutitie, sialoree, exteriorizarea limbii

-miros fetid în formele flegmonoasa si gangrenoasa
-ulcere pe suprafata limbii în forma cronica
-La examenul atent al cavitatii orale pot fi identificate fire de sfoara sau ata înfasurate la baza
limbii, sau sub limba.
-Deseori animalul nu permite examenul oral
-Limba poate prezenta fisuri adânci în care se ascund fire de par care actioneaza ca si factori
iritanti locali.

93. Care este tratamentul glositei traumatice?

- în glosita traumatica: antisepsia cavitatii orale (clorhexidina 0,12%), chimio-

antibioticoterapie preventiva. Regim dietetic, rehidratare prin perfuzie sau cu sonda
nasoesofagiana.

94. Care sunt modalita?ile de combatere a ticului suptului la taurine?

- procedee conservatoare – tranchilizare, palete de lemn sau plastic, capestre cu botarele

prevazute cu ghimpi
- procedee chirurgicale – apexectomia transversala, în „L”, în „V”, excizia unui lambou de pe
fata ventrala a limbii (procedeul MCCORMACK)

95. Care sunt procedeele chirurgicale aplicabile în ticul suptului la taurine?

22
- procedee chirurgicale – APEXECTOMIA transversala, în „L”, în „V”, excizia unui
LAMBOU de pe fata ventrala a limbii (procedeul McCormack).

1. Care sunt afec?iunile din?ilor?

1. Edentatia
2. Oligodontia/hipodon?ia
3. Pseudooligodontia
4. Poliodontia
5. Pseudopoliodontia
6. Dintii aberanti
7. Malocluziile dentare
8. Anomalii dentare de pozitie
8.1. Dintii ectopici
8.2. Diastema patologica (tip valva, închisa)
8.3. Dintii tasati (înghesuiti)
8.4. Devierea dintilor
8.5. Transpozitia dentara
8.6. Inversiunea dentara
8.7. Torsiunea dentara
9. Abraziunea dentara normala la cal

2. Ce este edenta?ia?

absenta tuturor unitatilor odonto-parodontale (dentare) ale unuia sau ale ambelor maxilare,
însotita de afectarea functiilor esentiale ale aparatului dento-maxilar (prehensiune, masticatie).

3. Care este etiologia edenta?iei?

agenezia mugurilor dentari (anodontie, extrem de rara în medicina veterinara),

în urma senilitatii (frecvent întâlnita la rumegatoare),
a cariilor dentare complicate,
în stadiile avansate ale bolii periodontale însotite de extractii dentare,
a traumatismelor (edentatie dobândita).

4. Care este simptomatologia în edenta?ie?

tulburari de prehensiune/masticatie, prelucrare mecanica defectuoasa a furajelor – tulburari

digestive,
hiperestezie alveolara
atrofia crestelor ca urmare a miscarilor exagerate ale mandibulei.

5. Ce este oligodon?ia?
6. Ce este hipodon?ia?

23
Se considera oligodon?ie absen?a a 6 SAU MAI MULTE unita?i dentare ale denti?iei
permanente, iar hipodon?ie absen?a unui numar DE LA 1 LA 5 unita?i dentare ale denti?iei
permanente.

7. Care este etiologia hipo-/oligodon?iei?

Este o anomalie genetica care determina o lipsa a dezvoltarii din?ilor (formarea unui numar mai
mic de muguri dentari, fie distrugerea acestora.
Din?ii în dezvoltare sunt foarte sensibili la factorii de mediu – traumatisme, tulburari
intrauterine, medica?ie).

8. La ce rase de câini este mai frecvent diagnosticata oligodon?ia?

-la rasele MICI(în special BRAHICEFALICE(lipsesc mai frecvent P1, P2, incisivii ?i M3
mandibular).
?i la câinii din rasele mari mezocefalice (afectiunile periodontale mai putin comune la aceste
rase, spre deosebire de rasele brahicefalice) la care poate lipsi oricare dintre premolari, primul si
al patrulea mai frecvent. Foarte rar lipse?te caninul sau carnasiera.

9. Care este simptomatologia în hipo-/oligodon?ie?

tulburari de prehensiune/masticatie

10. Diagnosticul diferen?ial în oligodon?ie se face fa?a de ......

- anodontie – lipsa tuturor dintilor

- pseudooligodontie (senila, câstigata, de crestere)

11. Ce tratament impune hipo-/oligodon?ia?

nu impune nici un tratament specific sau implanturi dentare la animalele de companie (pentru a
îmbunata?i func?ia masticatorie – carnasierele, pentru alte func?ii – caninii, din motive estetice
– incisivii ?i caninii).

12. Care sunt formele pseudooligodon?iei?

- pseudooligodontia de crestere (de schimb) – când unii muguri dentari datorita dimensiunii lor
nu reusesc sa se dezvolte sau atunci când se face extractia prematura a dintelui de lapte.
Precizarea diagnosticului de face radiologic când se constata existenta mugurilor dentari
înglobati în gingie (la ca?ei la vârsta de 8-10 saptamâni se pot identifica structurile dentare
permanente, dar care nu garanteaza ca dintele va erupe).
- pseudooligodontia senila – la animalele batrâne la care dintii au cazut din alveolele dentare;
frecvent la bovine si ovine
- pseudooligodontia câstigata – absenta dintilor este datorata diferitelor afectiuni dentare
(dislocatii, fracturi, boala periodontala)

13. Ce tratament impune pseudooligodon?ia de cre?tere?

24
În cazul pseudooligodontiei de crestere se vor administra VITAMINE si MINERALEÎn unele
cazuri prin DECAPUSONARE (excizia fibro-mucoasei gingivale care acopera coroana dentara)
se creeaza posibilitatea desavârsirii eruptiei dintelui retentionat.

14. În ce forma de pseudooligodon?ie este indicata decapu?onarea?

În cazul pseudooligodontiei de crestere

15. Poliodon?ia desemneaza.....

16. Care pot fi localizarile din?ilor supranumerari?

- pe creasta dentara
- în alte locuri decât pe arcadele dentare: poliodon?ie heterotopa
- ascuns în alveola dentara lipsind protrusia (dintii ramân în grosimea osului)

17. Ce este poliodon?ia heterotopa?

în alte locuri decât pe arcadele dentare

18. Poliodon?ia se diagnostica doar la denti?ia definitiva?

NU

19. Care este simptomatologia în poliodon?ie?

-tulburari de prehensiune/masticatie, leziuni labiale.

-leziuni gingivale, linguale si/sau ale peretilor laterali ai cavitatii orale.
-În absenta protrusiei apar deformari de dimensiuni variabile, dure, nedureroase, caz în care
diagnosticul de certitudine este radiologic.

20. Care este tratamentul în poliodon?ia heterotopa?

extractii dentare în cazul dintilor heterotopici care deranjeaza.

21. Cu ce se realizeaza antispesia cavita?ii orale înainte de extrac?ia dentara?

KMnO4 1/3000

22. Care este instrumentarul necesar în cazul extractiilor dentare prin avulsie?

- lama de bisturiu (incizie gingivala circulara în sulcusul gingival al ata?amentului pâna la osul
alveolar),
- luxator (instrument fin care va permite patrunderea între dinte ?i osul alveolar în direc?ie
apicala pentru ruperea ligamentului alveolo-dentar. Se începe cu fa?a linguala a dintelui
continuându-se cu cea bucala),
- elevator (instrument robust care patrunde în spa?iul creat de luxator, se vor imprima mi?cari
de rota?ie pentru dislocarea dintelui ?i cu care se va ridica dintele din alveola dentara),
- clesti pentru extractie (de diferite forme, daca nu s-a reu?it extrac?ia cu elevatorul),

25
- freza sau disc pentru sectionarea coroanei dintilor cu radacini multiple (vezi tabelul de mai jos
pentru situatia de la caine)
- placute suport (pentru animalele mari),
- material ?i instrumente pentru sutura gingiei.

23. Care sunt metodele de extrac?ie dentara la animalele de renta?

extractia dentara prin respingere

(Operatia se practica la animalele de renta peste vârsta de 3-4 ani la care riscul lezarii nn.
infraorbitar sau alveolar inferior este mai mic)

24. Care sunt indica?iile extrac?iei dentare prin respingere?

-fracturi ale coroanei dintelui în timpul manoperelor de extragere prin avulsie, coroane dentare
tocite, carii molare, odontoame, periodontite osificante.
-Operatia se practica la animalele de renta peste vârsta de 3-4 ani la care riscul lezarii nn.
infraorbitar sau alveolar inferior este mai mic.

25. Pseudopoliodon?ia este anomalia dentara caracterizata de ................

Persistenta dintilor de lapte

26. Pseudopoliodon?ia este întâlnita mai frecvent la...

câine (Collie, Doberman), de regula persista CANINUL de lapte.

27. Care este simptomatologia în pseudopoliodon?ie?

la inspectia cavitatii orale se constata prezenta dintilor de lapte alaturi de cei permanenti.
Deseori alimentele ramân depozitate între ei, în timp apar complicatii de tipul
periodontopatiilor.
Pozitionarile defectuoase ale dintelui permanent produc leziuni ale limbii, palatului etc.

28. La ce categorie de din?i se diagnostica mai frecvent poliodon?ia?

de regula persista CANINUL de lapte.

29. Care sunt anomaliile congenitale de forma ale din?ilor?

- dintii conoizi
- dintii bi- sau trilobati
- dintii sudati
- macro si microdontia

30. Care este tratamentul din?ilor aberan?i atunci când deranjeaza datorita formei?

atunci când datorita formei produc leziuni bucale, linguale sau tulburari de masticatie se
scurteaza, se pilesc, sau se extrag.

31. Care este defini?ia malocluziei dentare?

26
Malocluziile sunt definite ca rela?ii anormale între din?i, maxile ?i/sau articula?ia
temporomandibulara.
Orice deviere de la rela?ia normala este considerata malocluzie.

32. Care este profilul facial al raselor dolicocefalice / brahicefalice / mezocefalice?

33. Într-o mu?catura normala cu gura închisa la câine, între ce din?i de pe maxila se afla pozi?
ionat caninul inferior?

Caninul inferior se afla INTRE INCISIVUL SI CANINUL SUPERIOR

34. Care sunt formele de malocluzie raportat la tipul denti?iei existente la momentul
diagnosticului?

35. Care sunt tipurile de malocluzie dupa origine?

36. Cum sunt clasificate malocluziile dentare în raport cu rela?ia dintre maxila ?i mandibula?

- malocluzia de clasa I-a – rela?ie rostro-caudala normala a arcadei dentare a

maxilei cu cea a mandibulei cu pozi?ionarea defectuoasa a uneia sau a mai
multor unita?i dentare (în imagine pozi?ionarea defectuoasa a doi incisivi
superiori – muscatura încruci?ata anterioara).
- malocluzia de clasa a II-a (muscatura deschisa – la om) – se define?te ca o
rela?ie anormala rostro-caudala a arcadelor dentare maxilare ?i mandibulare în care arcada
mandibulara se situeaza caudal de pozi?ia sa normala raportat la arcada maxilara.
- malocluzia de clasa a III-a (muscatura inversa, anterioara)- se define?te ca o rela?ie anormala
rostro-caudala a arcadelor dentare maxilare ?i mandibulare în care arcada mandibulara se
situeaza cranial de pozi?ia sa normala raportat la arcada maxilara.

37. Ce se în?elege prin malocluzie de clasa I-a / a II-a / a III/a?

38. Cate categorii principale de rela?ii dentare define?te clasificarea modificata a lui Angle a
anomaliilor dento-maxilare?

- Clasa 0 mu?catura este considerata normala (ortocluzie). Include ?i mu?catura raselor

brahicefalice.
- Clasa I, numita neutrocluzie, apare atunci când mu?catura este corecta dar cu toate acestea
unul sau to?i dintii sunt prost pozi?iona?i. Exista o rela?ie normala premolar / molar, de?i poate
exista o u?oara schimbare în orientarea premolarului, cum ar fi ca 1/3- 1/2 din dinte sa fie în fa?
a sau în spatele pozi?iei sale normala. Acesta este aproape cea mai importanta anomalie pe care
crescatorii de câini trebui sa o identifice deoarece con?ine modificari foarte subtile în rela?ia
dentara. Clasa I include 5 tipuri de muscatura:

tip 1: încruci?ata anterioara – primii incisivi superiori stâng ?i drept se afla în spatele primului ?
i celui de-al doilea incisivi inferiori

27
tip 2: încruci?ata posterioara – PM 4 superior este pozi?ionat anormal pe fa?a linguala a M1
inferior. (Câinele se simte confortabil, nu necesita tratament, mu?catura este func?ionala)
de tip 3: cuspizi faciali (mu?catura larga)
de tip 4: cuspizi linguali (mu?catura îngusta)
de tip 5: dinti aglomera?i sau roti?i

39. Ce caracterizeaza fiecare din cele cinci categorii principale de anomalii dentomaxilare dupa
clasificarea modificata a lui Angle?

40. Dupa momentul aplicarii tratamentului în cazul malocluziilor dentare, acesta poate fi.......

preventiv, de oprire (interceptiv) sau corectiv.

41. La ce rase de câini se preteaza tratamentul preventiv al malocluziei caninilor?

rasele toy (Yorkshire)

42. Care este momentul aplicarii tratamentului de oprire/interceptiv?

înainte de vârsta de 4 luni.

43. Cate faze are orodon?ia corectiva?

Ortodon?ia corectiva are doua faze: activa ?i de reten?ie.

44. Care sunt anomaliile dentare de pozi?ie?

-Dintii ectopici
-Diastema patologica
-Dintii tasati
-Devierea dintilor
-Transpozitia dentara
-Inversiunea dentara
-Torsiunea dentara

45. Ce reprezinta diastema?

46. Ce alte sinonime mai exista pentru diastema patologica pentru a putea fi diferen?iata fa?a de
diastema fiziologica?

(tip valva, închisa)

47. În urma extrac?iilor dentare rezulta diastema patologica?

De asemenea, se va diferentia diastema patologica de spatiul interdentar foarte mare rezultat

dupa extractiile dentare.

48. Care este locul în care apare la cabaline mai frecvent diastema patologica?

28
localizare laDINTII CAUDALI de pe MANDIBULA, loc în care apare mai frecvent.

49. Care este clasificarea diastemei dupa etiologie?

primara (de dezvoltare) sau secundara (dobândita)

50. Diastema senila apare cu frecven?a crescuta la.....

rumegatoare.

51. Care este tabloul clinic al diastemei patologice?

la inspectie se observa spatiile interdentare de dimensiuni anormale care de

regula constituie locul de depozitare a materiilor alimentare, halena, mucoasa gingivala
este tumefiata, dureroasa, desprinsa de pe coroana dintelui, apar buzunare gingivale,alveolite si
periostite alveolare, infectii ale sinusurilor paranazale. Pierderi în greutate.
Unii cai prefera sa mestece doar pe o parte a gurii evitând locul cu diastema, uneori îsi tin
capul într-o pozitie anormala atunci când manânca. În fecale pot fi observate furaje
întregi. Caii bolnavi mesteca mai greu fibrele lungi decât cele scurte, deoarece acestea
din urma e mai putin probabil sa fie împinse în diastema.
Diastema plina cu hrana tasata si asociata cu boli periodontale este considerata cea mai
dureroasa afectiune dentara la cal.

52. Care sunt modalita?ile de tratament ale diastemei patologice?

1. Largirea spatiilor interdentare - în cazul diastemei primare – se foloseste o freza

diamantata actionata electric. Largirea cu 6-8 mm pâna la suprafata ocluzala
reduce sau elimina depozitarea pe termen lung a fibrelor între dinti si permite
hranei sa fie mai usor mobilizata din spatiul interdentar marit proximal. Freza
folosita pentru largirea spatiului este initial pozitionata în partea linguala a
diastemei imediat lânga gingie (A). Freza va fi ridicata pentru a “deschide”
diastema în acest loc între dinti cu largire pe partea linguala pâna la nivelul de
ocluzie dentara (B). Apoi freza este orientata ventral si diastema este deschisa din
directie mediala spre lateral (linguala spre bucala) astfel încât se ajunge ca
diastema sa fie complet deschisa atât la nivel ocluzal cât si la nivel gingival (C).
Aceasta tehnica se recomanda la animalele mai în vârsta deoarece la caii tineri
cavitatea pulpara mare ajunge în vecinatatea suprafetei ocluzale si astfel aproape
de marginea caudala a dintelui existând riscul deschiderii cavitatii pulpare dupa
pilire.
Înainte de pilire depozitul de furaj se va îndeparta. Toate manevrele se fac pe
animal în pozitie patrupeda puternic sedat si asociat cu blocajul nervului
mandibular. Nu se va pili mai mult de 5 secunde fara a se stropi cu apa rece locul
respectiv. Înainte de aplicarea procedeului se va administra I.M. penicilina si
aminoglicozide, iar 5-7 zile dupa tratament se vor administra antiinflamatorii si
antibiotice oral. Animalul va fi reexaminat dupa 3 luni pentru eventuale largiri ale spatiului
intredentar, apoi la interval de 6-12 luni daca mai este necesar.
2. Modificari ale dietei – eliminarea furajelor ce contin fibre lungi substituindu-le cu furaj tocat
fin, pelete etc, asociat cu curatirea buzunarelor periodontale si îndepartarea furajelor depozitate
aici.

29
3. Extractia dentara – atunci când diastema rezulta secundar luxa?iei dentare, mai ales daca sunt
implicate una sau doua masele, sau daca este o diastema primara cu suport osos insuficient si
dizlocare dentara. Extractia dintelui dizlocat este un tratament radical dar de succes aplicabil
chiar si la caii tineri. Desigur înainte de a recurge la aceasta se va încerca aplicarea primei
alternative (vezi pct. 1), reducerea zonei de protruzie a dintelui dizlocat si a oricarui colt al
dintelui de pe arcada opusa. La caii batrâni atunci când coexista si o boala periodontala
secundara care afecteaza ligamentul periodontal extractia se face cu usurinta.
4. Obturarea diastemei cu material pentru amprenta dentara. Acest tratament poate fi folosit
singur sau asociat cu largirea diastemei. Initial se vor curata buzunarele periodontale de toate
resturile alimentare tasate, se vor iriga cu solutie de bicarbonat de sodiu (pompa actionata
manual). Buzunarul acum gol se va umple cu material pentru amprenta dentara, dupa ce în
prealabil s-a aplicat un strat de antibiotic (gel de doxiciclina). Durerea dispare, zona se vindeca.
Îmbunatatirea poate sa dureze si dupa ce materialul cade (de obicei dupa câteva saptamâni).
Daca nu se aplica nici un alt tratament problema mecanica fundamentala care predispune la
depozitarea de alimente în diastema ramâne si astfel simptomatologia clinica reapare mai târziu.
5. Tratamentul ortodontic – corectarea ortodontica a spatiilor anormale este teoretic tratamentul
ideal. Cerclajele ortodontice au rolul de a alinia dintii adiacenti. Firele de cerclaj aflate în
spatiul interdentar reduc patrunderea alimentelor în diastema. Probleme greu de depasit: acces
dificil la maselele situate caudal, ruperea cerclajului datorita fortelor puternice si continue,
compresiune insuficienta în zonele imediate ale maselelor afectate astfel încât sa se reduca
diastema.
6. Reducerea presiunii de ocluzie dentara asupra diastemei – se reduce suprafata de ocluzie
dentara a coroanei la înaltime de o parte si de alta a diastemei cu 2-5 mm pe o latime de 10-15
mm de-a lungul suprafetei de ocluzie prin slefuire cu o freza. Similar se va reduce suprafata de
ocluzie a dintelui opus. Alimentele prezente în diastema se vor îndeparta, dar acest lucru este
doar paleativ. Aducând zona diastemei în afara ocluziei se va reduce cantitatea de hrana care va
fi macinata respectiv depozitata si tasata în aceasta zona. Atentie pentru a nu se deschide
camera pulpara sau a nu se supraîncalzi la frezare (rezulta puplite).
7. Reducerea înaltimii dintelui dizlocat si crescut exagerat. Modalitatea aceasta este
recomandata atunci când exista o singura diastema rezultata prin cre?terea excesiva a acestui
dinte. Îndepartarea depozitului si reducerea înaltimii dintelui în cauza reduce mestecarea hranei
în acea zona si previne progresia, în unele cazuri chiar rezolutia, diastemei.
8. Eutanasia, poate fi uneori necesara, în special la caii tineri, daca diastema este extinsa si cu
buzunare adânci si asociat exista osteomielita.

53. Care ar fi tratamentul ideal al diastemei patologice la cabaline?

TRATAMENTUL ORTODONTIC – corectarea ortodontica a spatiilor anormale este teoretic

tratamentul ideal. Cerclajele ortodontice au rolul de a alinia dintii adiacenti. Firele de cerclaj
aflate în spatiul interdentar reduc patrunderea alimentelor în diastema. Probleme greu de
depasit: acces dificil la maselele situate caudal, ruperea cerclajului datorita fortelor puternice si
continue, compresiune insuficienta în zonele imediate ale maselelor afectate astfel încât sa se
reduca diastema.

54. Pentru largirea spa?iilor interdentare în cazul diastemei de tip închis cu ajutorul frezei, de
unde se începe frezarea?

Frezafolosita pentru largirea spatiului este initial pozitionata în partea linguala a diastemei
imediat lânga gingie

30
55. Largirea spatiilor interdentare în cazul diastemei primare de tip închis este recomandata la
caii ..................

Aceasta tehnica se recomanda la animalele mai IN VARSTA deoarece la caii tineri

cavitatea pulpara mare ajunge în vecinatatea suprafetei ocluzale si astfel aproape
de marginea caudala a dintelui existând riscul deschiderii cavitatii pulpare dupa
pilire.

56. Tratamentul diastemei patologice prin extrac?ie dentara este recomandat atunci când
diastema rezulta ca urmare a ........

atunci când diastema rezulta secundar LUXATIEI DENTARE, mai ales daca sunt implicate una
sau doua masele, sau daca este o diastema primara cu suport osos insuficient si dizlocare
dentara.

57. Care sunt aspectele clinice în cazul din?ilor tasa?i?

Clinic: absenta spatiilor interdentare, dinti strânsi unul lânga altul, între fetele lor laterale apare
un proces de abraziune care predispune la aparitia de carii.
La tineret poate devia axul de crestere al dintelui.

58. Ce înseamna devierea din?ilor?

Anomalie de pozitie care consta în cresterea deviata a dintilor fata de pozitia normala a axului
longitudinal.

59. Devirea in?ilor va fi diferen?iata fa?a de.....

fata de torsiune, dislocatie (luxatie, deviere dobândita (prin dislocatii sau fracturi incomplete
consolidate vicios)

60. Ce este torsiunea dentara?

Reprezinta rasucirea dintelui în jurul axului longitudinal, mai frecvent întâlnita la INCISIVI

61. La cabaline pe cât din la?imea lor se suprapun în plan vertical arcadele dentare molare?

În plan vertical arcadele molare se suprapun

doar pe 2/3 din latimea lor.

62. Cum se gase?te pozi?ionata arcada dentara molara superioara fata de mandibula la cabaline?

Arcada dentara molara superioara se

gaseste pozitionata lateral fata de mandibula.

63. Cum se numesc muchiile care rezulta din tocirea oblica a tablei dentare?

Tocirea se face în panta, oblic de sus în jos

rezultând doua muchii: BUCCINATORIE (superioara) si LINGUALA (inferioara).

31
64. Deoarece la cabaline în plan orizontal molarii celor doua arcade dentare nu se suprapun
perfect, cu ce molari de pe mandibula vine în contact primul molar superior, ?i pe cât din
suprafa?a de tocire a acestora?

M1 superior venind în contact cu ¾ din suprafata de tocire cu M1 inferior si ¼ cu M2 inferior.

65. Sub ce valoare trebuie sa fie suprafa?a de ocluzie a tablei molare pentru a se recomanda
rabotajul ?i corectarea lungimii incisivilor?

Atunci când dupa evaluarea suprafetei de ocluzie molara, adica a suprafetei tablei molare
folosite pentru macinarea alimentelor pe durata masticatiei, se constata ca este mai mica
de 75%, pentru a creste eficienta alimentatiei este indicat rabotajul tablei dentare
alaturi de corectarea lungimii incisivilor

66. Unghiul de ocluzie al incisivilor se afla pe linia imaginara care intersecteaza.......

BAZA URECHII

67. La ce interval de timp se recomanda verificarea tocirii tablei dentare la cai?

la fiecare 6 luni

68. În urma extrac?iilor dentare la cabaline prin lipsa dintelui oponent apar......

COLTI

69. Care sunt motivele pentru care este recomandata extrac?ia premolarilor rudimentari la cal,
a?a numi?ii din?i de lup?

pentru ca deranjeaza prin forma (pot produce leziuni ale limbii) si atunci când se pune zabala.

70. Care sunt riscurile amputarii caninilor la armasari pâna la nivelul marginii gingivale?

DESCHIDEREA CAMEREI PULPARE cu NECROZE sau a

aparitiei caninilor ascunsi, practic acoperiti de gingie.

71. Atunci când se scurteaza înal?imea caninilor având coroana mare la cabalinele adulte,
nivelul suprafe?ei ocluzale a carui dinte reprezinta reperul?

a INCISIVULUI LATERAL

72. Ce instrument este folosit pentru reducerea înal?imii caninilor având coroana mare la
cabalinele adulte?

DISC DIAMANTAT, nu se recomanda alte

instrumente (risc de fracturi ale coroanei si expunerea camerei pulpare)

1. Care sunt cauzele neregularităților de tocire a tablei dentare?

- rezistenţa inegală a dinţilor

32
- malformaţii dentare congenitale
- malformaţii congenitale ale masivului osos
- afecţiuni dentare inflamatorii
- intoxicaţii cronice cu fluor
- absenţa dinţilor antagonişti
- afecţiuni traumatice
- afecţiuni ale muşchilor masticatori şi/sau ale articulaţiei temporo-mandibulare
- particularităţi de furajare
- tulburări de comportament.

2. Care sunt formele neregularităților de tocire ale incisivilor/premolarilor și molarilor?

INCISIVI:
- uzură excesivă
- tocire în bizou anterior cauzate de ticul de sprijin
- tocire în bizou convergent
- uzură simultană în diagonală
- uzură în cioc de papagal
- uzură într-o parte

PREMOLARI&MOLARI:
- abraziune excesivă – dispare coroana, rămân doar resturi parodontice
- uzura în dinţi de fierăstrău
- uzura în trepte, frecventă la bovine şi ovine, rezultat al unor mişcări masticatorii exagerate de
lateralitate pe fondul rezistenţei inegale a dinţilor
- uzură în valuri (ondulantă) (există mai mult de un singur dinte cu coroană excesivă pe o
singură arcadă, fiind implicate ambele arcade)
- colţii – alungirea exuberantă a coroanei dintelui, datorită absenţei antagonistului sau a lipsei
sale de integritate. Formă: bonţi sau ascuţiţi. După amplasare colţii pot fi: anteriori, posteriori,
de mijloc de tablă dentară.

3. Care este tratamentul neregularităților dentare proeminente?

regularizarea tablei dentare se face în doi timpi: rezecţia colţilor (cu freze pentru tăiat de
preferat, dalta dublă adaptată la mânerul ciocanului);
pentru colţii solitari, frecvenţi la cabaline, dalta obişnuită care taie prin lovirea cu un ciocan
uşor;
dinţii exuberanţi (crescuţi în exces, frecvenți la rozătoare) se pot regulariza cu foarfecele dentar.
În timpul al doilea muchiile tăioase rezultate în urma rezecţiei colţilor, se netezesc prin pilire
(pile manuale, freza electrică).

4. Care este tratamentul anomaliilor de tocire ale întregii table dentare?

se nivelează prin rabotaj dentar (pilire – freze electrice sau pile manuale). Pentru tabla dentară
superioară se va folosi o pilă la care mânerul de acţionare este prins sub un unghi de 45 de
grade la mijlocul ghidajului pilei (se evită contuziile şi dislocările molarilor). Controlul
suprafeţei regularizate se face prin palpare manuală directă. Antisepsie cu permanganat de
potasiu, seroprevenţie antitetanică.

5. Ce structuri anatomice intră în componența paradonțiului (aparatului periodontal)?

33
-Gingie
-Cement
-Ligament parodontal
-Alveola

6. Care sunt afecțiunile traumatice ale periodontului?

SUBLUXAŢIA
LUXAŢIA (Intruzia,Extruzia,Luxatia laterala)
AVULSIA

7. Ce este subluxația dentară?

permite o mişcare a dintelui în

alveolă limitată doar pe direcţie orizontală. Dintele nu este deplasat în direcţie verticală.

8. Care este simptomatologia în subluxația dentară?

mobilitate dentară anormală, anorexie, durere la percuţie.

9. Care este tratamentul subluxației dentare?

administrarea de hrană cu o consistenţă mai scăzută şi

privarea de jucării pentru aproximativ o săptămână.

10. Ce este luxația dentară?

afectare a periodontului într-un astfel de grad ce va permite mişcarea

dintelui atât pe direcţie orizontală cât şi pe verticală.

11. Care sunt tipurile de luxații dentare în funcție de direcția spre care este luxat dintele?

(Intruzia,Extruzia,Luxatia laterala)

12. Ce reprezintă intruzia dentară?

înfundarea dintelui în alveola sa.

13. Care este simptomatologia clinică în intruzia dentară?

dintele este mai scurt decât dinţii adiacenţi

14. Cum arată pe radiografie spațiul periodontal în caz de intruzie dentară?

radiografic spaţiul periodontal (spaţiul dintre dinte şi alveola sa) este mai
îngust.

15. Ce reprezintă extruzia dentară?

34
luxaţia verticală a dintelui din alveola sa

16. Care este simptomatologia clinică în extruzia dentară?

este mai înalt

decât dinţii adiacenţi si mobil atât în
direcţie verticală cât şi în direcţie orizontală

17. Cum arată pe radiografie spațiul periodontal în caz de extruzie dentară?

radiografic se constată o mărire a spaţiului periodontal

18. În ce constă luxația laterală a unui dinte?

deplasarea coroanei dentare în direcţie palatinală/linguală în

timp ce rădăcina este deplasată în direcţie labială/bucală sau viceversa

19. Cu ce complicație se asociază de regulă luxația dentară laterală?

De obicei acest tip de

luxaţie este însoţită de FRACTURAREA UNUIA DIN PERETII ALVEOLARI
(palatinal/lingual sau
labial/bucal), fapt ce va permite dintelui să se luxeze.

20. Care este tratamentul în luxația laterală a unui dinte?

repoziţionare şi stabilizare (prin ancorare de dinţii adiacenţi) cât mai repede cu

putinţă.

21. Ce reprezintă avulsia dentară?

AVULSIA este extruzia completă a acestuia, dintele părăsindu-şi alveola

22. Când prognosticul în cazul avulsiei dentare este favorabil?

dacă dintele a fost repoziţionat în cel mult 30 de minute.

23. Care sunt situațiile în care se contraindică repunerea în alveolă a dinților avulsionați?

dinţii deciduali, dinţii afectaţi de periodontopatii sau cei cu leziuni carioase sau resorbtive
exinse

24. La care dintre dinți se diagnostică fractura cel mai frecvent în cazul animalelor de
companie?

CANINII SUPERIORI se fracturează cel mai frecvent, sunt urmaţi de fracturi ale CANINILOR
INFERIORI
apoi ale P4 SUPERIOR şi în final INCISIVII.

25. În regiunea coroanei dentare dentina este acoperită de.........

35
SMALT

26. În regiunea rădăcinii dentare dentina este acoperită de.........

CEMENT

27. Dentina delimitează........

PULPA

28. Care este clasificarea fracturilor dentare după direcția liniei de fractură?

TRANSVERSALE
LONGITUDINALE

29. De câte tipuri sunt fracturile transversale?

3 tipuri:
-smalt
-smalt&dentina
-smalt,dentina&pulpa

30. Ce culoare are pulpa dentară expusă într-o fractură coronară recentă?

ROSIE

31. Într-o fractură coronară transversală o pată de culoare maro închis sau neagră reprezintă
dentina…………

REPARATORIE

32. Care sunt simptomele fracturii dentare fără deschiderea camerei pulpare?

în prima fază asimptomatic, apar leziuni ale mucoasei bucale datorate muchiilor dentare tăioase.
|
Chiar dacă traumatismul determină doar fractura smalţului sau dentinei este suficient pentru a
cauza leziuni vasculare directe şi hemoragii care pot duce la inflamarea şi distrugeri tisulare.
Bacteriile găzduite în zona traumatizată pot determina ulterior leziuni pornind de la inflamaţii,
carii dentare până la abcese apicale.

33. Care sunt simptomele fracturii dentare cu deschiderea camerei pulpare?

hemoragie minoră, leziuni gingivale, deschiderea alveolei (frecventă în fracturile longitudinale),

jenă masticatorie, sensibilitate, ulterior pulpite.
Camera pulpară deschisă apare sub forma unei pete roşii (recentă) sau maronii (veche) pe
suprafaţa fracturată.

34. Care este prognosticul în fracturile dentare?

36
favorabil

35. Care sunt tipurile de tratament în caz de fractură dentară transversală fără deschiderea
camerei puplare?

pilirea muchiilor tăioase

36. Ce substanță protectoare stimulează dentinogeneza și este folosită în tratamentul obturativ?

Hidroxid de Calciu - Ca(OH)2

37. De ce sunt necesare radiografii atunci când se tratează o fractură coronară transversală fără
deschiderea camerei pulpare prin reconstituire prin implante parapulpare?

precizarea TOPOGRAFIEI RADICULARE

38. În ce tip de fracturi dentare este necesar tratamentul endodontic?

în fracturile dentare transversale cu deschiderea cavităţii pulpare

(PULPOTOMIE/PULPECTOMIE și OBTURARE DE CANAL)

39. Care este scopul principal al terapiei endodontice?

a SIGILA APEXUL pentru a preveni diseminarea bacteriilor spre structurile periapicale

40. Care sunt ETAPELE de lucru ale tratamentului în fracturile dentare transversale cu
deschiderea cavităţii pulpare?

- etapa I (iniţial - conservarea pulpei dentare):

- ablaţia şi extragerea cu o freză rotundă cu viteză mare de rotaţie a stratului superficial
de pulpă dentară necrozată (4-8 mm), practic doar porţiunea coronară a pulpei –
PULPOTOMIA. Hemoragia se controlează, după ce carmera a fost irigată cu ser fiziologic, prin
aplicarea de tampoane de hârtie absorbante. O hemoragie care depășește cinci minute indică
inflamarea pulpei care nu poate fi tratată prin pulpotomie.
-efectuarea cu o freză conică a unei cavităţi retentive
-aplicarea peste pulpa dentară sănătoasă a unei substanţe cu proprietăţi regenerative pe
bază de hidroxid de calciu (2-4 mm) care va stimula celulele nediferenţiate libere din pulpa
aflată în vecinătatea zonei necrozate să se transforme în odontoblaste şi să secrete dentina
terţiară sau reparatorie. Deoarece restul rădăcinii dentare rămâne neafectată producţia de
dentină secundară va continua în mod normal.
-obturare provizorie (8-10 zile cu un amestec de eugenol și oxid de zinc)

-etapa II
-după 8-10 zile se redeschide cavitatea pulpară îndepărtând obturarea provizorie cu un
escavator dentar
-aspectul uscat şi inodor permite obturarea definitivă (peste o peliculă de hidroxid de
calciu) cu amalgan sau un material compozit (uneori înaintea compozitului se aplică o bază de
cement coronar adică un ionomer de sticlă).
-prezenţa supuraţiilor şi a unui miros ihoros denotă un proces infecţios ceea ce impune
irigarea cavităţii cu un antiseptic (apă oxigenată 10%, hipoclorit de sodiu 1-3%) şi umplerea ei

37
cu Ledermix (asociere de triamcinolona si demeclocyclina), eugenol. Dacă procesul infecţios
persistă se trece la pulpectomie (pentru mod de lucru vezi pagina următoare).

41. Ce înseamnă pulpotomia?

ablaţia şi extragerea cu o freză rotundă cu viteză mare de rotaţie a stratului superficial de pulpă
dentară necrozată (4-8 mm), practic doar porţiunea coronară a pulpei

42. Cum mai este denumită dentina terțiară?

Dentina reparatorie

43. Cum se procedează în cazul în care în etapa a doua de lucru într-o în fracturile dentare
transversale cu deschiderea cavităţii pulpare se constată prezența supurațiilor și a mirosului
ihoros?

-prezenţa supuraţiilor şi a unui miros ihoros denotă un proces infecţios ceea ce impune irigarea
cavităţii cu un antiseptic (apă oxigenată 10%, hipoclorit de sodiu 1-3%) şi umplerea ei cu
Ledermix (asociere de triamcinolona si demeclocyclina), eugenol. Dacă procesul infecţios
persistă se trece la pulpectomie (pentru mod de lucru vezi pagina următoare).

44. Ce antiseptic se folosesc pentru irigarea cavității pulpare?

Apa oxigenata / Hipoclorit de sodiu

45. Ce avantaje oferă pulpotomia parțială?

- păstrează pulpă intactă şi permite maturarea dintelui, fenomen important mai ales la animalele
tinere
- menţine o sursă de umezeală pentru dentină, ajutând-o să rămână elastică, flexibilă.

46. De ce se micșorează camera pulpară pe măsură ce animalul îmbătrînește?

Pe măsură ce animalul îmbătrâneşte camera pulpară devine mai mică prin umplerea cu
DENTINA SECUNDARA.

47. În ce tip de fractură dentară este indicată pulpectomia?

în fracturi dentare vechi cu infecţia sau gangrena pulpară

48. Care sunt indicațiile pulpectomiei?

gangrena pulpară gravă

necroze pulpare profunde
dinţi decoloraţi care indică necroza pulpei
înainte de procedurile de restaurare a coroanei cu coroană metalică.

49. Pe cât din lungimea lor se face obturarea canalelor radiculare?

pe TOATA LUNGIMEA acestora.

38
50. Care este tehnica de lucru în pulpectomie?

- lărgirea prin frezare a deschiderii pulpare. La canini se impune o trepanaţie accesorie ca şi la

dinţii cu rădăcini multiple la care se va deschide separat cavitatea pulpară a fiecărei rădăcini
- extragerea pulpei coronare cu ace extractoare de nerv (la introducere mişcare de rotaţie
continuă, la extragere mişcare liniară).
- Sondarea canalului radicular, odontometria sau cu alte cuvinte determinarea lungimii de lucru
se poate face prin introducerea pe canal a unei pile endodontice subțiri spiralate (model Kerr)
cu un stoper preplasat şi efectuarea unor imagini radiografice - vârful pilei atinge nivelul
apexului însă fără a-l depăşi. Aceasta lungime se vatranspune pe fiecare ac cu care se va lucra
in continuare pe canalul respectiv cu ajutorul unor opritoare din silicon.Determinarea lungimii
de lucru se face și cu un aparat numit apex-locator (măsurare electronică, informatiile privind
pozitia acelor pe canal sau lungimea exacta a acestuia apar pe un ecran care este atasat
sistemului)
- Lărgirea (ALEZAREA) - în cazul unor canale înguste sau curbate - și pilirea canalului cu pile
(ace) endodontice (model Kerr - flexibile și rezistente, se rup mai greu, Hedstrom – mai
ascutițe, folosite atunci când se dorește îndepărtarea dentinei din zona coronară. Pot fi
confecționate din oțel sau nichel-titan) cu dimensiuni din ce în ce mai mari (grosime și
lungime) până se ajunge la dimensiunea dorită a canalului. Lungimea pilei se alege în funcţie de
lungimea de lucru predeterminată. Se poate considera completă în momentul în care în urma
pilirii se va obţine substanţă dentinară albă şi sângerarea este absentă.
- Irigarea canalelor. Solutii ce pot fi folosite pentru lavaj endodontic: apa oxigenată 10% vol.,
hipocloritul de sodiu 1-3%, soluţie digluconat de clorhexidină 1-3%, soluţia MTAD BioPure
(doxicilina hyclat 3%, acid citric 4.25%, Tween 80 detergent 0.5%), soluţii care conţin chelatori
(EDTA, acid citric). Lavaj final cu ser fiziologic steril.
- Uscarea canalelor se face cu conuri de hârtie sterile de dimensiuni corespunzătoare
diametrului canalului.
- Obturarea retrogradă a canalelor radiculare (sigilarea apexului, a tubulilor dentinali) - implică
folosirea unui material de sigilare solid (conuri de gutaperca4) şi a unuia sub formă de pastă
(ciment) (oxid de zinc + eugenol) încărcat pe un ac de obturare (ac de canal Lentullo) cu care se
face coafarea marginală a pereţilor canalului radicular. Alternativ conul de gutapecă se poate
încărca cu acest material de sigilare.
- umplerea cavităţii cu conuri dentare din gutapercă până la debordarea cimentului (pastei).
Îndepărtarea excesului de gutapecă și ciment – confirmare Rx definitivă a umplerii canalului
- Obturarea definitivă cu aplicarea de compozit polimerizabil sau ionomer de sticlă. Dacă
materialul enodontic de sigilare conține eugenol, deoarece acesta interferează cu polimerizarea,
trebuie aplicată în prealabil o substanță de fund de cavitate – ionomer de sticlă – între materialul
de obturație endodontic și compozitul polimerizabil.

51. La câine la care categorie de dinți, pentru realizarea pulpectomiei sunt necesare
TREPANATII CORONARE ACCESORII ..........

La CANINI se impune o trepanaţie accesorie ca şi la dinţii cu RADACINI MULTIPLE la care

se va deschide separat cavitatea pulpară a fiecărei rădăcini

52. Extragerea pulpei dentare se face cu ..........

ace EXTRACTOARE DE NERV

39
53. Lărgirea canalelor radiculare se mai numește și........

ALEZARE

54. Lărgirea și pilirea canalelor RADICULARE se face cu..........

pile (ace) ENDODONTICE (model KERR - flexibile și rezistente, se rup mai greu, Hedstrom –
mai ascutițe, folosite atunci când se dorește îndepărtarea dentinei din zona CORONARA

55. După irigarea lavajul endodontic înainte de obturarea canalelor radiculare acestea trebuie să
fie.........

USCATE

56. Obturarea retrogradă a canalelor radiculare se face după ce în prealabil ele au fost ...

uscate

57. Ce materiale se folosesc pentru obturarea retrogradă a canalelor radiculare?

material de sigilare solid (conuri de gutaperca) + pastă/CIMENT (oxid de zinc + eugenol)

58. Ce instrument se folosește pentru obturarea retrogradă a canalelor radiculare?

ac de obturare (ac de canal LENTULLO)

59. În cazul căror dinți fracturați și cu gangrenă pulpară este recomandată apexificarea?

dinte care a erupt recent şi

la care apexul este încă larg deschis (nu se poate face pulpotomie - e inca in crestere)

60. Care sunt dezavantajele pulpectomiei?

- sistarea producţiei de dentină astfel peretele dintelui niciodată nu va deveni mai gros
- teoretic deshidratarea graduală a dentinei va face ca dintele să devină mai fragil în
decurs de câţiva ani

61. Camera pulpară devine din ce în ce mai mică în timp deoarece odontoblastele
produc........................................

DENTINA SECUNDARA

62. Care sunt etapele de lucru ale reconstrucției dentare prin obturație armată?

- dintele este pregătit prin PULPECTOMIE

- umplerea cavităţii pulpare cu ciment silico-fosfatic în care se fixează un ştift metalic
(OBTURATIA ARMATA)

40
- OBTURATIA FIZIONOMICA redă forma şi culoarea dintelui prin modelarea coroanei pe
ştiftul metalic. Coroana poate fi realizată din material ceramic, zirconiu, compozit, acrilic sau
metalic (metale nobile sau nu - nichel şi crom).

63. Care este conduita terapeutică în fracturile dentare longitudinale?

de regulă lasă cavitatea pulpară deschisă, aceşti dinţi SE EXTRAG.

64. Ce aspecte pot îmbrăca pulpopatiile?

INFLAMATOR (pulpite) sau DEGENERATIV

65. Ce este hiperemia pulpară?

Este o afectiune dentara TRANZITORIE care se manifestă prin DURERE ASCUTITA

provocată de anumiti stimuli.
Reprezinta PRIMUL STADIU, REVERSIBIL, al PULPITEI

66. Care sunt cauzele hiperemiei pulpare?

apare consecutiv traumatismelor sau extinderii leziunilor din zonele adiacente pulpei dentare.

67. Ce este pulpita dentară?

este inflamaţia SEROASA sau PIOGENA a pulpei dentare (nervi, vase, ţesut conjunctiv) aflată
în cavitatea dintelui

68. Care este etiologia pulpitei dentare?

- factori GENERALI: pe cale hematogenă proces infecţios metastatic

- factori LOCALI:
o toxiinfecţioşi prin invazia cu germeni patogeni în cazul cariilor profunde, a infectării chiştilor
dentari, a progresării infecţiei de la periodonţiu (boală periodontală) sau de la osul alveolar
(osteomielite, osteonecroze) ;
o factori chimici substanţe utilizate în tratamentul endodontic
o factori termici în timpul şlefuirii dinţilor
o factori traumatici- fracturi dentare.

69. Care sunt formele clinice ale pulpitei dentare?

- pulpita acută - seroasă şi purulentă, cu localizări coronare, radiculare şi/sau apicale

- pulpita cronică – evoluând spre forma necrozantă

70. Care este simptomatologia în abcesul pulpar (pulpitei purulente)?

- în general, abcesul pulpar este iniţial steril cu excepţia situaţiilor în care camera pulpară a fost
deschisă prin traumatism dentar sau carii.
- Dintele este foarte dureros, animalul se sustrage manipulării sau percuţiei dintelui, apar
tulburări masticatorii. Pe măsură ce pulpa moare (necroză, gangrenă pulpară) şi presiunea

41
exercitată de gazele degajate de procesul de distrucţie bacterian, sângele este împins în structura
dentinei şi dintele deseori îşi schimbă culoarea spre roşu-maroniu sau gri închis.
- Acest aspect trebuie diferențiat față de modificarea culorii dintelui apărută odată cu înaintarea
în vârstă, când dentina sclerotică dă un aspect transparent dintelui, care este sănătos, vital,
nedureros.
- De asemenea, colorarea dintelui poate să apară ca urmare a formării dentinei terțiare
reparatorii.

71. Colorarea dintelui în caz de pulpită cronică necrozantă va fi diferențiată de colorarea care
apare în alte situații. Care sunt acestea?

- modificarea culorii dintelui apărută odată cu înaintarea în vârstă, când dentina sclerotică dă un
aspect transparent dintelui, care este sănătos, vital, nedureros.
- colorarea dintelui poate să apară ca urmare a formării dentinei terțiare reparatorii.

72. Care sunt consecințele pulpitei cronice apicale?

RAREFACTIA OSOASA

73. Care este prognosticul în pulpita dentară?

REZERVAT (fără un tratament endodontic adecvat şi restaurarea dintelui, dintele este

compromis)

74. Care este tratamentul pulpitei dentare apicale / radiculare?

APICALA: TREPANATIA pretelui alveolei dentare, REZECTIA APICALA a rădăcinii

(granulomului) urmată de PULPECTOMIE şi OBTURARE RETROGRADS a canalului
radicular.
RADICULARA: PULPECTOMIE si OBTURAREA RETROGRADA a canalului radicular.

75. Ce reprezintă tartrul dentar?

formaţiuni organo-minerale (CO3 şi PO4 de Ca şi Mg) depozitate pe suprafeţele dinţilor supra-

şi subgingival.

76. Unde se găsește depozitat tartrul dentar pe suprafața dinților?

supragingival/subgingival

77. Care este simptomatologia în cazul existenței tartrului dentar?

-SUPRAGINGIVAL: între cenuşiu şi negricios cu nuanţe gălbui, acoperită superficial de o

placă dentară nemineralizată.
-SUBGINGIVAL:menţine creasta gingivală depărtată de coletul dintelui şi lezează periodonţiul
şi ligamentul alveolo-dentar. Formele vechi coexistă cu stomatite cronice manifestate prin apetit
capricios, pseudoanorexie, depozite alimentare. Sub stratul de tartru dinţii sunt mobili, cu
rădăcini descoperite.

78. Care este prognosticul în cazul tartrului dentar ASOCIAT PERIODONTOPATIILOR?

42
REZERVAT spre DEFAVORABIL

79. Care este tratamentul în caz de existență a tartrului dentar?

detartrajul dinţilor: instrumental sau cu aparate cu ultrasunete. Tartrul subgingival se va

îndepărta după gingivotomie, sub anestezie generală, sau prin chiuretaj subgingival fara
gingivotomie.
După detartraj suprafaţa dintelui rămâne rugoasă necesitând o polizare cu discuri abrazive
(lustruirea dintelui) evitând astfel depunerile ulterioare.
Marginile gingiei se antiseptizează repetat cu clorură de zinc 30%.

80. Care este afecțiunea preponderent responsabilă de pierderea dinților la câine?

PERIODONTITA

81. Ce este placa bacteriană?

este un fluid transparent adeziv compus în principal din populaţii de bacterii alături de care se
găsesc particule de hrană, mucină, celule epiteliale şi salivă.

82. Care este etiologia bolii periodontale?

Boala periodontală este rezultatul acumulării a numeroase bacterii – placa bacteriană – la

marginea gingivală din cauza LIPSEI DE IGIENA ORALA.

83. În boala peidontală flora bacteriană din cavitatea orală se schimbă de la coci aerobi gram-
pozitivi imobili la..........

bacterii MOBILE Gram-negative ANAEROBE

84. Care este definiția gingivitei?

inflamaţia marginii gingivale având drept principală cauză placa bacteriană şi NU afectează
ligamentul periodontal sau alveola dentară.

85. Care este simptomatologia în gingivită?

gingie tumefiată, roz-purpurie, posibil exsudat seros sau purulent,

sângerândă (traumatisme), dureroasă, tulburări masticatorii. Miros fetid al gurii.
-La animale nu este normală perceperea unui miros neplăcut din gură. NU există pierderi ale
atașamentului gingival (sulcusul gingival are valori normale), buzunare peiodontale.
-La pisicile de 6-8 luni se cunoaşte o formă de gingivită juvenilă manifestată prin hiperemia
gingiei şi halenă.

86. Care este prognosticul în gingivită?

este foarte variabil. Bun pănâ la excelent dacă e tratată imediat (înainte de a
progresa spre periodontită) și proprietarul conștient de necesitatea controlului stomatologic
regulat profilactic. Defavorabil dacă nu este diagnosticată și tratată prompt.

43
87. Care este tratamentul gingivitei?

Gingivita este reversibilă prin curăţarea corectă a dinţilor inclusiv sub marginea
gingivală (îndepărtarea plăcii bacteriene şi a tartrului):
- antisepsie mecanică a marginii gingiei care nu mai aderă la dinte (favorizând şi
acumularea de alimente). Florinare (facultativă) – pe dinte uscat, contact minim 4 minute.
După curăţirea completă zona se va sigila sau plomba prin aplicarea unui gel (gingival barrier
gel, spre exemplu OraVet de la Merial). Acesta conţine un polimer inert care formează o
punte electrostatică cu suprafaţa smalţului creând o barieră hidrofobă care previne şi formarea
plăcii bacteriene (proprietarul poate aplica gelul saptămânal).
- combaterea afecţiunii primare este esenţială (când gingivita apare secundar).
- antibiotice (oral) cu 1-2 săptămâni înainte de curățarea mecanică și după aceasta pentru a
reduce riscul de infecții sistemice.
- modificarea dietei, respectarea igienei orale.

88. Cum se explică acțiunea gelului recomandat în sigilarea zonei gingivale în caz de gingivită?

Acesta conţine un polimer inert care formează o

PUNTE ELECTROSTATICA cu suprafaţa smalţului creând o BARIERA HIDROFOBA care
previne şi formarea
plăcii bacteriene (proprietarul poate aplica gelul saptămânal).

89. Ce reprezintă periodontita?

Este inflamaţia piogenă a țesuturilor periodontale (paradonţiului) (os alveolar, ligament

alveolo-dentar, cement şi gingie).

90. La ce specii se întâlnește mai frecvent periodontita?

mai frecventă la CAL, OAIE si CARNASIERE

91. Rasele de câini de ce talie sunt mai predispuse pentru apariția periodontitei?

Rasele MICI

92. Ce alimentație este mai benefică pentu a preveni apariția periodontitei la câine?

Câinii hrăniţi cu alimente TARI au mai puţine probleme datorită

efectului de curăţire mecanic al dinţilor în timpul mestecării hranei

93. Producția de salivă la câine influențează apariția periodontitei?

la aceia la care se produce salivă IN EXCES

şi placa dentară se formează MAI REPEDE.

94. Care dintre categoriile de dinți sunt mai afectați de periodontită?

Dinţii caudali sunt mai afectaţi decât cei rostrali.

44
95. Care față a dinților este mai afectată de periodontită?

faţa BUCALA a dintelui este mai bolnavă decât

cea linguală.

96. Periodontita afectează mai sever dinții de pe mandibulă?

NU (Maxila este mai afectata decat mandibula)

97. Care sunt gradele de mobilitate ale dintelui în alveolă și ce le caracterizează pe fiecare
dintre ele?

-grad I de mobilitate – dinte uşor mobil

-grad II – dinte mobil cu o mişcare sub distanţa reprezentând lăţimea coroanei
-grad III - mobilitate depăşind o distanţă egală cu lăţimea coroanei. Reflectă o periodontită
severă în care dintele a pierdut mai mult de 50% din suportul de fixare (şi necesită de obicei
extracţie).

98. Care sunt stadiile de afectare ale furcației (indexul furcației)?

F1 (stadiul 2 de boala), F2 (stadiul 3), F3 (stadiul 4)

F1 – se poate detecta intrarea în furcație, o porțiune de os alveolar și ligament periodontal este

intact în furcație, expunerea ei este sub 1 mm;
F2 – sonda de explorare intră în furcație dar nu iese pe partea opusă,
F3 – furcația este deschisă, expusă, periodontul este distrus, instrumentul de exploare trace usor
de pe o parte pe alta a furcației.

99. Câte stadii are boala periodontală în funcție de afectarea țesutului periodontal?

4 stadii

100. Care sunt valorile normale ale sulcusului gingival la câine / pisică?

0,5 – 1 mm la pisică
0,5 - 1 - 3 mm la câine.

101. Care este simptomatologia în stadiul I / II/ III/ IV de boală periodontală?

stadiul I – gingivită: placa bacteriană determină inflamarea gingiei. Spaţiul dintre marginea
liberă a gingiei şi dinti, sulcusul gingival, are valorile normale
stadiul II – stadiu reversibil - inflamarea şi edemul gingival. Pierderea atașamentului
periodontal până la 25%, măsurată fie pe radiografie, fie clinic. Se va verifica pentru fiecare
dinte în minim patru locuri. Furcația măselelor poate fi detectată (stadiu F1)
stadiul III – Stadiu degenerativ, ireversibil (cunoscut în literatură sub termenul vechi de
parodontoză) - distrucţie osoasă, gingivită cu retracții gingivale moderate, cu decolarea gingiei
– formarea de buzunare periodontale având dimensiuni de 3-6 mm la câine şi 2-4 mm la pisică,
infecţii - pungi de puroi subgingivale care pot fistuliza, apetit capricios, miros ihoros al gurii. În
urma sondajului şi a radiografiilor dentare se constată o pierdere de ataşament între 25% - 50%

45
din lungimea rădăcinii. În acest stadiu se constată prezenţa de defecte pe verticală ale osului
alveolar, dintele începând să fie mobil (mobilitate de grad I). Index furcație - stadiu F2.
stadiul IV – retracţii gingivale, expunerea rădăcinii dintelui, pierderea substratului
osos alveolar duce la mobilitatea dintelui (grad II, III de mobilitate la o singură
rădăcină), durere intensă, fistule gingivale, buzunare (pierdere de substrat osos) de
peste 6 mm la câine şi peste 4 mm la pisică. Ataşament pierdut în proporţie de peste
50%. Stadiu index furcație F3 la dinții pluriradiculari.

102. Cât din atașamentul dintelui este pierdut în stadiul I / II/ III/ IV de boală periodontală?

I - 0%
II - <25%
III- între 25% si 50%
IV - peste 50%

103. De unde se măsoară cu sonda dimensiunea buzunarului periodontal?

de la BAZA buzunarului (sulcusului) la marginea liberă

gingivală.

104. De unde se măsoară pierderea atașamentului?

de la joncțiunea cement-smalț la BAZA buzunarului.

105. În ce situație pierderea atașamentului și adâncimea buzunarului periodontal sunt egale?

Când marginea gingivală coincide cu joncțiunea cement-smalț

106. Formele avansate de periodontită a dinților de pe maxilă se pot complica după căderea
dințelor cu .........

FISTULE ORO-NAZALE permanente, care necesită pentru corecţie intervenţia

chirurgicală.

107. Care este tratamentul în stadiul I / II/ III/ IV de boală periodontală?

-În stadiul I şi II: iniţial curăţarea mecanică în jurul gingiei şi sub marginea gingivală,
detartraj, fluorinări, antisepsie cu clorhexidină. (clorhexidina nu se va folosi în acelaşi timp cu
produsele ce conţin fluor, se inactivează reciproc. Se va aştepta ½-1 oră între folosirea
fluorului, sau a pastei de dinţi cu fluor, şi irigaţiile sau aplicarea de gel cu clorhexidină).
Antibioticoterapie orală.
-În stadiul III: măsurile de la stadiul II alături de care se vor aplica: curăţarea acoperită a
rădăcinii, chiuretaj subgingival în câmp închis7- lavaj, injectarea gel cu antibiotic (doxiciclină,
oxitetraciclină). Gelul eliberează antibioticul timp de câteva săptămâni combătând eficient
procesul infecţios de sub gingie, din ligamentul periodontal şi osul alveolar, având posibil ca
efect şi reducerea dimensiunilor buzunarului.
Prin transformarea unei leziuni parodontale cronice intr-o rana chirurgicala acută, chiuretajul
subgingival asigura vindecarea rănii, aderența gingiei la dinte. Aceasta se produce în modul
următor: se elimină captușeala epitelială ulcerativă a peretilor tesuturilor moi si tesuturile de

46
granulatie, tesutul gingival este reatasat dintelui. Fiind protejat de sutură, sangele dintre dinte
si os se coaguleaza si se infiltreaza in tesutul conector, iar la radacina dintelui se formeaza un
nou strat de cement. Dupa vindecare, gingia se adapteaza foarte bine la suprafata dintelui.
-În stadiul IV este necesară intervenţia chirurgicală fie pentru a expune rădăcinile tratamentului
(gingivotomie și chiuretaj în câmp deschis, cu lamboul gingival; grefe osoase în locul cu
defect/resorbție osoasă) sau extracţie dentară. Dacă există 2-3 mm de gingie sănătoasă ataşată la
dinte se va face o repoziţionare apicală în zonele cu pierdere de substrat osos. Se poate folosi şi
gingie din zonele adiacente. Gingivectomia se va practica doar dacă există o hiperplazie
gingivală.
Pregătirea pentru intervenţia chirurgicală necesită folosirea clindamicinei timp de o săptămână
înainte de operaţie, cu 15 minute înainte de anestezie şi postoperator 7-10 zile şi/sau în primele
5 zile ale fiecărei luni.
În acest stadiu evolutiv dinţii mai pot fi salvaţi dacă şi-au pierdut maxim 75% din suportul osos
la una sau mai multe rădăcini. Acest fapt poate fi evaluat prin examen radiografic. Ca regulă
generală, în pierderea a peste 50% din suportul osos din jurul dintelui doar prin proceduri
chirurgicale avansate se poate asigura succesul pe termen lung. Astfel defectele osoase (situate
sub creasta alveolară) pot fi rezolvate prin implant (grefă) osos iar metodele moderne de terapie
includ ghidarea regenerării osoase folosind materiale osteoinductive şi osteoconductive cu sau
fără barieră epitelială. “Consil” (Nutramax Laboratories: Baltimore) este un material ceramic
bioactiv care se ataşează la os şi la ţesutul moale şi care are capacitatea de a regenera osul în
buzunarele periodontale. Produsul pentru uz uman se numeşte “Bioglass”. Materialul bioactiv
va fi înconjurat și înglobat de osul nou format în decurs de câteva săptămâni.
Incisivii cu mobilitate excesivă pot fi solidarizaţi cu un polimer acrilic: se îndepărtează smalţul
prin pensularea coroanei cu acid fosforic timp de 1 minut, apoi pe suprafaţa uscată şi deemailată
se aplică fascicule de fibre de sticlă care se modelează cu un material compozit lichid.
În cazul pierderii de substrat osos înainte de a se practica chirurgia periodontală situaţia trebuie
evaluată din mai multe puncte de vedere: pacient şi proprietar cooperant (igienă orală zilnică,
recontroale frecvente, costuri suplimentare), este posibilă salvarea dintelui (cât suport osos
există, ce metodă chirurgicală este disponibilă şi aplicabilă). În stadiile avansate şi la un rezultat
negativ al cooperării proprietar-pacient este mai înţelept să se recurgă la extracţii dentare,
urmate de chiuretare şi antisepsie prin plombare cu iodoform.
Postoperator proprietarului îi este recomandat să realizeze și să mențină igiena orală zilnică
(periaj şi folosirea unei paste de dinţi pentru animale, se vor evita pastele de uz uman sau
bicarbonatul de sodiu), modificarea dietei asigurând o dietă care împiedică formarea plăcii
bacteriene şi a tartrului, folosirea gelului de gură pentru prevenirea formării plăcii, antisepsia
orală cu clorhexidină (10 ml sol. 0,2%) şi controlul stomatologic la fiecare 3 luni (maxim la un
an). Atunci când periodontita coexistă cu o stomatită se impune administrarea de antibiotice (la
câine doxiciclină 2,5 mg/kg timp de 30-60 de zile).

108. Ce ANTIBIOTIC este recomandat în pregătirea preoperatorie în stadiul IV al boalii

periodontale?

CLINDAMICINA (1 saptamana preoperator)

109. Care sunt recomandările pentru proprietar după aplicarea tratamentului în boala
periodontală?

47
să realizeze și să mențină igiena orală ZILNICA (periaj şi folosirea unei paste de dinţi pentru
animale, se vor evita pastele de uz uman sau bicarbonatul de sodiu), modificarea DIETEI
asigurând o dietă care împiedică formarea plăcii bacteriene şi a tartrului, folosirea GELULUI de
gură pentru prevenirea formării plăcii, ANTISEPSIA orală cu clorhexidină (10 ml sol. 0,2%) şi
CONTROL stomatologic la fiecare 3 luni (maxim la un an). Atunci când periodontita coexistă
cu o stomatită se impune administrarea de ANTIBIOTICE (la câine doxiciclină 2,5 mg/kg timp
de 30-60 de zile).

110. Care este etiologia granulomului apical?

consecinţă a infiltrării bacteriene a vârfului rădăcinii şi a osului înconjurător. Aceste bacterii

provin DIN CANALUL INFECTAT al dintelui.

111. Care sunt manifestările clinice în cazul granulomului apical?

-simptomele sunt puţine (durere vagă).

-În anumite situaţii, când scade imunitatea organismului, aceste granuloame se pot acutiza:
-durere puternică, zona din dreptul dintelui este tumefiată şi starea generala a organismului
este alterată.

112. Care sunt metodele de tratament ale granulomului apical?

- Tratamentul endodontic. Dacă infecţia este de mici dimensiuni, se poate realiza un tratament
de canal, care va fi de durată lungă. Acest tratament constă în pulpectomie, antispesia canalului
şi aplicarea unei paste pe canal care conţine hidroxid de calciu. Repetare tratament la
aproximativ o săptămână timp de minim trei luni. După această perioadă, în urma unui control
radiologic, se va putea observa modul în care infecţia de la vârful rădăcinii reacționează la
tratament. Există două posibilităţi: fie granulomul se va micşora, caz în care se va continua
tratamentul, fie acesta nu va suferi nicio schimbare, caz în care se va trece la o altă metodă de
tratament.
- Rezecţia apicală. Acest tratament constă în secţionarea vârfului rădăcinii împreună cu
granulomul care are o membrană proprie bine constituită.
- Extracţia dentară. Este indicaţia de tratament a granuloamelor mari, care nu pot fi eliminate cu
ajutorul tratamentelor menţionate mai sus. Realizarea unei rezecţii apicale la un granulom mare
implică şi eliminarea unei părţi mari din rădăcină. Acest lucru va conduce la mobilizarea
dintelui, în urma pierderii suportului osos. Granulomul va fi complet îndepărtat, prin
chiuretarea alveolei

113. Ce este chistul dentar periapical?

o cavitate patologică limitată de epiteliu cu conținut lichid sau semi-lichid, dar care nu este
formată prin acumularea de secreție purulentă

114. Care este etiologia chistului perapical?

dinte care infectat care conduce la necroza pulpei. Toxinele afecteaza varful dintelui
determinand inflamatia periapicala. Aceasta inflamatie stimuleaza resturile epiteliale Malassez
care se gasesc in ligamentul periodontal ducand la formarea unui granulom periapical care
poate fi infectat sau steril. In cele din urma acest epiteliu sufera necroza prin lipsa suportului
sanguin iar granulomul devine un chist.

48
115. Care sunt manifestările clinice în cazul chistului periapical?

Leziunea nu este detectabila clinic când este mica dar frecvent este descoperita accidental sau la
radiografie.
Dacă evoluează poate duce la erodarea corticalei osoase și chiar fistulizarea la nivelul părților
moi. Erodarea corticalei osoase se traduce clinic printr-o ușoară jenă dureroasă la palpare în
zona afectată.

116. Este posibil diagnosticul diferențial radiografic între un chist și un granulom apical?

Radiologic, diferentierea dintre un granulom si un chist este imposibila, desi se spune ca daca
leziunea este mare este probabil un chist.

117. Care este tratamentul în cazul chistului periapical?

trepanarea alveolei dentare cu descoperirea rădăcinii dintelui şi chiuretarea chistului.

Antisepsie cu iodoform pulbere. Sutura gingiei. În cazul fistulelor se explorează traiectul
fistulos incizându-l până la pătrunderea în alveolă. Rădăcina dintelui se descoperă prin
trepanaţie, iar chistul şi traiectul fistulos se chiuretează.
Extracţia dentară este recomandată când se constată afectarea gravă a ligamentului alveolo-
dentar şi/sau infecţia osului alveolar.

118. Ce este hipoplazia smalțului?

este un defect de structură a smalțului dobândit în timpul formării și dezvoltării dintelui,

manifestat prin depunerea în cantitate mai redusă a matricei organice a smalțului în timpul
odontogenezei (perioada de formare a dintelui), smalțul fiind mai subțire.

119. Ce este hipomineralizarea smalțului?

smalțul prezintă un deficit de substanțe minerale produs tot în timpul odontogenezei, este mai
moale, ceea ce este o problemă a calității sale.

120. La ce vârstă apare la câine hipoplazia smalțului?

înaintea vârstei de 6 luni

121. Care sunt cauzele hipoplaziei smalțului?

febra, traumatisme (în hipoplazii localizate la un singur dinte), malnutriţia, toxicoze (fluoroza la
bovine) şi infecţii (jigodie la câine – virusul se ataşează de ameloblaste).

122. Care este simptomatologia în hipoplazia smalțului?

smalţ subţire, aspru, fisurat, galben-maroniu, se uzează foarte repede. Afectează mai mulţi dinţi
localizându-se pe coroană la aceeaşi înălţime distanţată faţă de marginea gingivală sau defectul
poate să apară izolat la un singur dinte. Smalţul neafectat are aspect perlat, cretos, albicios.
Dintele afectat are predispoziţie spre formarea de placă bacteriană şi acumulare de tartru şi prin
urmare este mai sensibil la atacul bacterian şi formarea de carii.

49
123. Hipoplazia smalțului va fi diferențiată față de .............................

- uzura normală
- tartru
- caria dentară
- modificări de culoare de altă natură. Exemplu – colorarea definitivă în galben-maroniu la
femelele gestante sau la puii sub 6 luni cărora li se administrează tetracicline.

124. Care este tratamentul hipoplaziei smalțului?

la animalele mici împiedicarea uzurii precoce a dinţilor afectaţi prin refacerea integrităţii
dintelui cu un material compozit – răşini după ce în prealabil smalțul afectat a fost îndepărtat.

125. Care este definiția cariei dentare?

proces distructiv cronic care evoluează fără fenomene inflamatorii tipice, provocând necroza
ţesuturilor dentare dure şi în stadiul final infectarea pulpei.

126. Care este clasificarea cariei dentare după gradul de penetrare în masa dintelui?

- carii superficiale (carie incipientă) – afectează smalţul, penetrabilitatea microbilor redusă

- carii cu adâncime medie – leziune până la joncţiunea smalţ-dentină, apar modificări ale
dentinei, se creează posibilitatea penetrării pentru microbi
- carii profunde – leziunea interesează smalţul şi dentina aproape în totalitate, există doar un
strat subţire care separă camera pulpară de exterior, invazia bacteriană este mare
- carii penetrante – camera pulpară deschisă, complicaţii pulpare septice.

127. Care este etiologia cariei dentare?

- fermentaţia carbohidraţilor în cavitatea orală => pH acid (acetic, lactic, propionic) ->
demineralizare dentină şi smalţ -> leucocitele şi bacteriile: digestia matricei organice (colapsul
matricei proteice = carie ireversibilă)
- există un schimb constant de minerale între smalţ şi fluidele din cavitatea orală -> pierdere
netă de minerale => carii. Remineralizarea rezolvă cariile incipiente
- spaţiile infundibulare adânci de pe faţa ocluzală
- dinţii tasaţi, îngesuiţi – carii interdentare
- buzunarele periodontale adânci – carii radiculare

128. Care este simptomatologia cariei dentare?

la cabaline cariile se localizează mai frecvent la M1; la carnasiere la coletul caninilor. Tulburări
de masticaţie, hipersalivaţie, miros putrid. Cariile afectează coroana sau rădăcina. La examenul
dinţilor se observă o adâncitură de coloraţie închisă sau un canal cu pereţii rugoşi umplut cu
resturi alimentare. Percuţia provoacă durere intensă. Ţesutul dentar cariat este friabil. În cariile
penetrante simptomatologia este similară cu cea din pulpite.

129. Care este tratamentul cariilor dentare nepenetrante?

- în cariile nepenetrante identic ca şi în fracturile dentare fără deschiderea cavităţii pulpare.

50
130. Care este tratamentul cariilor dentare penetrante?

- în cariile penetrante identic ca şi în fracturile dentare cu deschiderea cavităţii pulpare.

131. Care sunt tumorile dentare?

Adamantinomul apare mai frecvent la bovine şi carnasiere, preponderent la incisivi, sub forma
unei îngroşări rotunde, cu suprafaţa acoperită de mucoasă, consistenţă elastică, în profunzime
conţinând un strat subţire de smalţ. Tratament: chiuretare sau rezecţia osului şi a dinţilor care-l
conţin.
Odontomul imprimă dinţilor afectaţi aspectul de malformaţie: scurtarea porţiunii extraalveolare,
îngroşări pe feţele laterale, excrescenţe, prezenţa cariilor, aspect de sedimentare calcară sub
formă de foi. Procesul se extinde şi la rădăcini care devin aderente la peretele alveolar sau chiar
penetrează în cavitatea nazală sau mandibulară. Tratament: extracţia dinţilor afectaţi, numai
prin respingere sau prin detaşare laterală după trepanaţia alveolei.
Cementomul afectează cu predilecţie calul. Tumora are aspect circumscris, noduros, gri-alburiu,
localizată la rădăcină. Radiologic: proliferare dentară net delimitată de peretele osos al alveolei
ceea ce-l diferenţiază de odontom. Tratament: extracţia dintelui afectat, prin respingere şi
divizarea dintelui cu dalta.

1. Care sunt etajele faringelui?

a) Etajul superior, denumit rinofaringe, nazofaringe, prezintă pe peretele anterior orificiile

coanale, pe unde comunică cu fosele nazale. Pe pereţii laterali se găsesc orificiile faringiene ale
trompelor lui Eustachio.
b) Etajul mijlociu, denumit bucofaringe, orofaringe. Pe peretele lateral al bucofaringelui se
găseşte loja amigdalei palatine.
c) Etajul inferior este denumit laringofaringe.

2. Ce se găsește pe pereții laterli ai nazofaringelui?

orificiile faringiene ale trompelor lui Eustachio.

3. Ce se găsește pe pereții laterli ai orofaringelui?

loja amigdalei palatine.

4. Care este rolul complexului hioidian?

are rol de a suspenda limba, faringele şi laringele la faţa ventrală a craniului şi între ramurile
mandibulei.

5. Care sunt cartilajele laringiene?

epiglota, tiroid, cricoid, (două cartilaje) aritenoide (cu procese corniculate și cuneiforme).

6. Care este simptomatologia în faringita traumatică?

51
debut brusc, durere în timpul deglutiţiei sau la palparea regiunii, accese de tuse, treptat
complicaţii septice, alterarea stării generale.

7. Care este tratamentul în faringita traumatică?

extragerea corpului străin înfipt sau înglobat în masa abceselor faringiene.

Sub anestezie generală (de cele mai multe ori) se încearcă extragerea corpului înfipt cu o pensă
cu braţe lungi.
Dacă este înglobat în masa unui abces iniţial se face incizia abcesului, debridarea agresivă a
traiectelor fistuloase (dacă există).
Postoperator: antibiotice 5-6 zile. Hrana în primele zile – lichidă.
În cazul unor traumatisme faringiene grave - hrănire artificială pe sondă prin fistulă percutanată
faringostomică.

8. Care sunt avantajele hrănirii artificiale pe sondă prin fistulă percutanată faringostomică față
de hrănirea pe sondă naso-gastrică sau naso-esofagiană?

- diametrul - permite diferite diete

- permite hrănirea artificială a animalelor mici timp de o lună

9. Care sunt timpii operatori de creare a fistulei pecutanate esofagostomice?

-Incizie si disectie pe varful unei pense curbe cu brate lungi amplasate in esofag prin gura.
-În prealabil va fi notata pe sondă distanta dintre incizie si spatiul intercostal 5-8-9, astfel incat
amplasarea sondei sa fie în esofagul distal.
-Varful sondei va fi prins cu pensa si extras in gura.
-Apoi sonda este repozitionata spre esofag si împinsă până la semn (se va verifica prin inspecție
vizuală ca sonda să nu mai fie prezentă în orofaringe).
-Se va fixa la piele prin sutura.

10. Până în dreptul cărui spațiu intercostal se recomandă introducerea sondei?

5-8-9

11. Cu ce se poate complica amplasarea sondei pe care se face hrănirea artificială introdusă prin
faringo-/esofagostomie până în stomac?

apariția refluxului gastric și consecutiv cu esofagite de reflux.

12. La ce specii apar mai frecvent obstrucțiile faringiene?

la BOVINE şi la PORC

13. Care este simptomatologia în obstrucțiile faringiene?

debut brusc, crize de asfixie, posibil necesară traheotomia provizorie,

respiraţie dispneică, tuse, sialoree spumoasă, vomituriţii şi regurgitări.

14. Care este tratamentul în obstrucțiile faringiene?

52
traheotomie provizorie, în caz de pericol de sufocare. Sub anestezie generală –
extragerea manuală a corpului străin din faringe.

15. Ce este tonsilita?

inflamaţia amigdalelor palatine

16. La ce specii se diagnostică tonsilita?

numai la carnivore, însă destul de rar la pisică.

17. Care este simptomatologia formei ACUTE de tonsilită?

febră, inapetenţă, disfagie, stridor inspirator, sialoree, vomituriţie, accese de tuse.

Examenul cavităţii orale – tonsile mărite în volum roşietice, acoperite cu puroi.

18. Care este simptomatologia formei CRONICE de tonsilită?

estompată, tonsile cu aspect noduros, uşor sângerând cu ulcere pe suprafaţă.

19. Care este tratamentul tonsilitei acute?

- în tonsilita acută – tratament prompt cu antibiotice pe cale generală. Penicilinele sunt

eficiente, iar în cazurile refractare se impune antibiograma. Analgezice uşoare în cazul iritaţiilor
faringiene severe. Local badijonări cu albastru de metilen sau glicerină iodată; alimentaţie
uşoară, posibil la animalele care nu se hrănesc să se administreze fluide parenteral; vindecare
după 14 zile de tratament

20. Cănd este recomandată tosilectomia?

tonsilita cronică,neoplaziile tonsilare, hipertrofia tonsilară care produce un disconfort evident în

respiraţie mai ales la rasele brahicefalice.

21. Ce rol are trompa lui Eustachio?

egalizare a presiunilor de ambele părți ale timpanului (intern și extern).

22. Ce sunt pungile guturale?

ectazii membranoase, diverticulare a mucoasei trompelor lui Eustachius

23. Ce os divizează pungile guturale?

Stilohioid

24. Câte compartimente are o pungă guturală/

25. Care compartimet este de dimensiuni mai mari/

53
Medial

26. Care este rolul pungilor guturale la cal?

răcirea sângelui arterial care se îndreaptă spre creier, mai ales în timpul efortului.
permit expansiunea liberă a faringelui pe durata deglutiţiei şi a laringelui în timpul respiraţiei.

27. Care sunt afecțiunile pungilor guturale/

 Infecţii fungice (micoze).

 Timpanismul/defect la naştere.
 Empiemul
 Inflamaţia (aerocistita; catarul pungilor guturale)

28. De ce infecția fungică a pungilor guturale este o afecțiune potențial letală?

Hemoragia cauzată poate fi fatală, peste 60% din caii cu hemoragie mor dacă nu se practică
ocluzia arterei afectate.

29. Ce presupune intervenția chirurgicală în hemoragia determinată de micoza pungilor

guturale?

ocluzia arterei afectate (Embolizarea) deasupra si sub nivelul pungii guturale, in trei
locuri:palatina, transversa fetei si carotida interna

30. Ce este aerocistita?

inflamatia pungii guturale, secundar infectiilor faringiene

31. Cum se mai numeste aerocistita?

catarul pungilor guturale

32. Care este simptomatologia în aerocistită?

scurgeri (catar) iniţial seroase apoi purulente prin faringe şi nas, care se accentuează la
deglutiţie sau la palparea profundă a diverticulelor, deglutiţie dificilă, regiunea parotidiană uşor
tumefiată, adenită retrofaringiană şi submandibulară

33. Care este tratamentul în aerocistită?

inhalaţii de mentol, gomenol, masaje ale regiunii care favorizează drenajul, antibiotico- sau
chimioterapie generală, medicaţie stimulatoare nespecifică (polidin, autohemoterapie).

34. Care este prognosticul în aerocistită?

favorabil.

35. Ce este empiemul gutural/

54
acumularea uni- sau bilaterală a unui exudat purulent, septic în pungile guturale.

36. Care este simptomaologia în empiemul gutural?

jetaj purulent (puroi cu consistenţă diferită) uni sau bilateral (poate fi bilateral chiar și în
empiem unilateral),intermitent,
durere la palparea regiunii parotidiene, în cazurile severe capul se menţine ţeapăn apare un efort
respirator.
Pot să apară febră, anorexie, depresie, tuse, văl palatin deplasat spre în sus, intoleranţă la efort.

37. Ce sunt guturolitele?

concreţiuni organice încrustate cu săruri minerale (in empiem cronic)

38. Care este prognosticul în empiemul gutural?

rezervat.

39. Care este tratamentul în empiemul gutural?

În cazurile acute şi medii tratamentul medicamentos cu antibiotice timp de câteva săptămâni

poate duce la vindecare.
În unele cazuri se va completa cu drenaj şi lavajul pungilor: 2 litri de ser fiziologic cu 3 g de
ampicilină sau betadină diluată 5% (concentraţiile mai mari sunt interzise) în ser fiziologic.
Lavajul (sub sedare) se poate face pe cale endoscopică sau prin catetere (Foley - remanente sau
amplasate intermitent) timp de 1 săptămână sau mai mult.
Se recomandă irigaţiile repetate cu 20-60 ml de soluţie de acetilcisteină 20% (efect proteolitic)

40. Cum este hranit calul cu empiem gutural?

pe sol

41. Este recomandată tratarea abceselor retrofaringiene prin deschidere în punga guturală/

da

42. Prin câte căi de acces se poate realiza hiovertebrotomia?

- acces superior – metoda Chabert – Fromage

- acces mijlociu – metoda Dieterichs
- acces inferior – metoda Viborg sau metoda Ciubar

43. Ce formațiuni anatomice delimitează triunghiul lui Viborg?

anterior delimitat de ramura recurbată a mandibulei, superior de tendonul muşchiului

sternomandibular şi inferior de vena linguofacială=v. maxilară externă

44. Care este dezavantajul hiovertebrotomiei prin acces superior?

55
posibilitatea lezării glandei parotide şi consecutiv al fistulizării.

45. Care sunt riscurile hiovertebrotomiei prin acces mijlociu?

putându-se secţiona nervii glosofaringian, hipoglos şi arterele carotidă internă şi occipitală.

46. Care este cauza apariției timpanismului pungilor guturale?

inflamaţia sau malformaţia orificiului faringian al trompelor lui Eustachius, care acţionează ca o
valvă cu un singur sens permiţând aerului să pătrundă în pungă dar împiedicând ieşirea lui spre
faringe

47. La ce sex apare mai frecvent timpanismului pungilor guturale?

femele

48. Care este simptomaologia în timpanismului pungilor guturale?

tumefacţie parotidiană indoloră, sunet timpanic la percuţie.

Timpanismul este de obicei unilateral.
Mânzul este alert şi afebril.
În unele cazuri apare zgomot respirator, dispnee, disfagie, lapte în nări sau pneumonie prin
aspiraţie.

49. Care este tratamentul în timpanismului pungilor guturale?

-medicamentos cu NSAIDs şi antimicrobiene poate fi eficient atunci când cauza o reprezintă

inflamaţiile căilor respiratorii anterioare.
-Intervenţia chirurgicală se impune atunci când apare secundar malformaţiilor deschiderii
pungilor guturale situaţie în care se creează o comunicare (fenestrare în porţiunea rostrală) cu
punga sănătoasă de pe partea opusă.

50. Când este recomandat tratamentul chirurgical al timpanismului pungilor guturale?

atunci când apare secundar malformaţiilor deschiderii pungilor guturale

51. În ce constă tratamentul chirurgical al timpanismului pungilor guturale?

Fenestrarea septului median

(se poate face pe cale transcutanată sau endoscopică.)

52. Care sunt glandele salivare?

1. gl.parotidă,
2. gl. mandibulară avînd capsulă comună cu o parte din glanda sublinguală,
3. glanda sublinguală,
4. gl. zigomatică (carnivore)
5. gl. Molară
6 gl. labiale. (cal)

56
53. Care este simptomatologia în plăgile glandelor salivare?

prin discontinuitatea cutanată se observă ţesutul glandular, scurgeri de salivă şi de secreţii din
plagă. În jurul plăgii zona este puternic tumefiată şi sensibilă. La plăgile produse prin
împunsătură domină tumefacţia locală. În evoluţia ulterioară intervin complicaţii de tipul
abcesului sau a flegmonului.

54. Care este tratamentul plăgilor glandelor salivare?

- antisepsie
- sutura
- se recomandă plastia facială de acoperire a suturii parenchimului
- sunt contraindicate exciziile de parenchim şi drenajele datorită riscului de fistulizare
- animalul se izolează şi se supune unei diete absolute timp de 3-4 zile

55. Care este tratamentul plăgilor incomplete ale canalelor glandelor salivare?

se vor sutura monoplan. Sutura se execută peste un cateter introdus în lumenul canalului în
scopul evitării stenozării.

56. Care este tratamentul în secțiunile complete ale canalelor glandelor salivare?

dependent de topografie, se poate recurge la anastomozarea capetelor, la ligatura canalului

urmată de sclerozarea parenchimului glandei sau la repoziţionarea deschiderii canalului.

57. Care este prognosticul în plăgile glandelor salivare?

rezervat. Vindecare incompletă survenind fistule salivare.

58. Care este simptomatologia în fistulele salivare?

se observă un orificiu cutanat continuat cu un canal epitelizat care se termină în parenchimul

glandular. Din orificiul cutanat curge salivă mai evident în timpul masticaţiei.
La bovine producţia zilnică de salivă depăşeşte 100 litri pe zi, iar pierderile unei cantităţi mari
determină scăderea producţiei de lapte şi chiar deshidratarea animalului.

59. Care este cauza apariției fistulelor salivare?

Sunt complicaţii ale plăgilor care interesează parenchimul glandular sau canalele glandelor
salivare
şi ale sialoadenitelor supurative (abcese, flegmoane) drenate spontan sau chirurgical.

60. Care este prognosticul în fistulele salivare?

rezervat datorită recidivelor frecvente.

61. Care este tratamentul în fistulele canalului parotidian localizate în porțiunea sa distală?

Repoziţionarea deschiderii canalului parotidian în cavitatea oral

57
62. Care este tratamentul în fistulele salivare localizate în proximitatea parenchimului
glandular?

clerozarea glandei respective prin injectarea retrogradă de parafină lichidă, soluţie Lugol sau
acid acetic urmată de ligaturarea canalului.

63. Care este consecința litiazei salivare?

apariţia mucocelului salivar.

64. Care este simptomatologia în litiaza salivară?

clinic se remarcă un cordon gros, dur nedureros, localizat pe traiectul canalelor salivare (mai
frecvent la cal, rostral de incizura vasculară a mandibulei-canalul Stenon). Palpator se percep
calculii (de regulă multiplii). Calculii salivari se intalnesc atat in canalele excretoare cat si in
glanda propriu-zisa. În amonte de locul obstrucţiei se distinge ectazia – de stază - a canalului
salivar. Apariția mucocelului salivar. Animalul nu prezintă modificări ale stării generale şi nici
deranjamente masticatorii.
În evoluţiile cronice survin complicaţii septice (prin migrarea calculilor cu eroziuni ale
endoteliului dacă se supraadaugă infecția) ale canalului și glandei (supuraţii, abcese, fistule) şi
atrofieri ale glandelor salivare respective (prin repetarea si cronicizarea proceselor septice se
produc leziuni inflamatorii care mai tarziu prin procesele de scleroza de vindecare
fibroconjunctiva endo- si perilobulara, pericanaliculara si interstitiala duc la atrofia elementelor
secretorii)

65. Care este prognosticul litiazai salivare?

favorabil

66. Care este tratamentul litiazai salivare?

evacuarea calculilor prin masaj. Introducerea retrogradă pe traiectul canalului salivar a uleiului
de parafină uşurează evacuarea calculilor
Când datorită volumului sialoliţilor îndepărtarea acestora este imposibilă, prin papila salivară
(eventual lărgită printr-o incizie) se introduce o pensă cu care se prind şi se extrag calculii.
Calculii salivari pot fi fărâmiţaţi cu ultrasunete (sonde cu ultrasunete introduse pe traiectul
canalului salivar prin cavitatea orală) şi îndepărtaţi apoi prin spălare.
Eşecul procedeelor conservatoare expuse mai sus impune incizarea canalului şi extracţia
calculilor. Frecvent canalul obturat suferă o dilatare diverticulară care trebuie rezecată.

67. Ce este mucocelul salivar?

acumularea de salivă în țesuturile din jurul glandei salivare sau ale canalului ei (pseudochist)

68. De ce mucocelul este un pseudochist?

nu este delimitat de un tesut epitelial glandular, ci de o reacție inflamatorie intensă (la mucina
din salivă). În timp mucocelul este delimitat de o capsulă de țesut fibros conjunctiv.

58
69. La ce specie este întâlnit mai frecvent mucocelul salivar?

la câine, foarte rar la pisică

70. La care dintre glande salivare se întâlnește mai frecvent mucocelul la specia canină?

sublinguală și mandibulară: mucocelul sublingual (ranula-broscuţa, prin ruptura canalului gl.

sublinguale) şi/sau mucocelul cervical (prin ruptura complexului canalului gl.
maxilare/sublinguale).

71. Ce glandă sau canal salivar implică mucocelul sublingual?

sublinguala

72. Ce glande sau canale salivare implică mucocelul cervical?

maxilare/sublinguale

73. Care este simptomatologia mucocelului sublingual?

În mucocelul sublingual prehensiunea, masticaţia şi deglutiţia se face cu greutate.

Inspecţia cavităţii orale relevă o tumefacţie cu aspect vezicular localizată lateral de baza limbii
şi sub aceasta.

74. Care este simptomatologia mucocelului cervical?

În mucocelul cervical se observă o tumefacţie cutanată, fluctuantă, nedureroasă, înapoia ramurii

recurbate a mandibulei. Prin puncţie se obţine conţinutul salivar (lichid clar, cu tentă galbenă
sau ușor roșiatic, mucilaginos). Un număr crescut de leucocite în lichid indică infecţia glandei
salivare sau un abces.
Mucocelul de dimensiuni mari care a migrat pe linia mediană ventrală face dificil de stabilit
glanda bolnavă (de pe partea stângă sau dreaptă). Examinarea animalului în decubit dorsal duce
la migrarea formațiunii spre partea bolnavă.

75. Care sunt variantele de tratament ale mucocelului sublingual?

-sub anestezie generală se trece un fir gros neresorbabil prin peretele pseudochistului în scopul
creării a două orificii de drenaj. Firul se înnoadă lejer şirămâne pe loc 2-3 săptămâni.
-MARSUPIALIZARE:deschiderea pseudochistului (A) şi excizarea unei porțiuni din peretele
său lateral pentru a realiza o stomă de 1-3 cm. Marginile peretelui rămas se pliază astfel încât
suprafața mucoasei orale se răsfrânge în cavitatea pseudochistică (B). Marginea mucoasei
orale este suturată la țesuturile adiacente, cu fir monofilament resorbabil, în surjet simplu.

76. Care este tratamentul în mucocelului cervical și/sau sublingual care nu va permite
recidivele?

ablaţiei glandelor mandibulară ȘI sublinguală (Ambele, indiferent de tipul mucocelului)

77. Care sunt abordurile pentru extirparea ambelor glande salivare, maxilară și sublinguală?

59
-paralel cu vena jugulară 8-10 cm înapoia ramurii recurbate a mandibulei
-ventral de conductul auditiv extern, deasupra glandei mandibulare la joncţiunea venelor
linguofacială şi maxilară.

1. Care sunt simptomele în plăgile nasului?

- prezenţa soluţiei de continuitate

- marginile plăgii hemoragice sau cu coaguli de sânge, au tendinţă de retracţie
- plăgile nării, diverticulului nazal şi ale septului nazal produc jenă respiratorie, sunete
sforăitoare şi asimetria nasului.

2. Ce informații aduce explorarea plăgilor nasului și nărilor?

- profunzime – interesează sau nu cartilajul sau periostul

- descoperirea de trunchiuri nervoase secţionate (nervul infraorbitar), vase de sânge lezionate (a.
labială superioară, a. nazală laterală),
- prezenţa corpilor străini.

3. Ce consecințe are pentru cabaline vindecarea plăgilor nasului cu cicatrici și stenoze?

vor conduce la intoleranța la efort la cabaline

4. Ce nerv este blocat când se practică tratamentul chirurgical al plăgilor nasului?

n. infraorbitar

5. Care este conduita terapeutică în plăgile mici ale nasului?

se pudrează cu sulfamide, antibiotice şi se acoperă cu pansament adeziv.

6. Care este conduita terapeutică în plăgile profunde care interesează cartilajul sau periostul?

- se vivifiează marginile plăgii (dacă este necesar)

- plăgile periostale decolate se suturează în fir continuu cu catgut. Atunci când periostul este
doar tăiat nu trebuie suturat.
- cartilajul nu se suturează refacerea integrităţii lui se realizează prin sutura pielii pe faţa externă
a nării şi a mucoasei nazale pe faţa internă cu nylon în puncte separate; fără aceste suturi plăgile
cartilajului pot duce la necroze, fistule şi/sau cicatrici defectuoase.
- postoperator pentru a împiedica formarea crustelor şi tulburărilor respiratorii, începând cu a
treia zi nările se ung în interior cu vaselină.

7. Ce porțiuni ale osului nazal se pot fractura?

corpul osului, procesul nazal (apofiza nazală) sau septul nazal cartilaginos.

8. Care este simptomatologia în fracturile osului nazal?

- respiraţie greoaie, hemoragii nazale dacă a fost lezată mucoasa nazală

60
- tumefacţie locală (edem), adâncituri sub formă de rond (fracturi prin înfundare), emfizem
subcutanat (fracturi perforante cu orificiu) care poate fi intermitent, apare în expir se remite în
inspir.
- la palpare: durere, mobilitate anormală, crepitaţii,
- epiforă unilaterală prin compresiuni asupra canalului nazo-lacrimal

9. Care este conduita terapeutică în fracturile închise unice ale osului nazal?

repaus, rubefacţii locale cu tinctură de iod.

10. Care este conduita terapeutică în fracturile cominutive ale osului nazal?

la cal traheotomie, la celelalte specii intubaţie orotraheală, deschiderea focarului, extragerea

eschilelor, închiderea plăgii

11. Care este conduita terapeutică în fracturile închise prin înfundare ale osului nazal?

La cal- traheotomie, la celelalte specii intubaţie orotraheală

reducerea închisă a fracturii (încercări de repunere a plăcii osoase prin presiuni din interiorul
cavităţii nazale) sau deschiderea focarului şi ridicarea zonelor adâncite, imobilizarea acestora
închiderea plăgii operatorii.

12. Care este conduita terapeutică în fracturile septului cartilaginos nazal?

cabaline – traheotomie. Pentru celelalte specii în locul traheotomiei se recurge la intubaţia

orotraheală.
- hemostază medicamentoasă
- meşarea masivă a ambelor cavităţi nazale realizând hemostaza compresivă-sac Mickulicz
- reducerea fracturii cu imobilizarea acesteia.

13. Care sunt cauzele hemoragiei nazale?

 Diverse traumatisme (accidentale, iatrogene)

 Tulburări de sângerare (trombocitopenie, trombocitopatie),
 Tulburări de coagulare (intoxicaţii,cu rodenticide, boli hepatice CID)
 Corpi străini
 Tumori
 Hipertensiune
 Rinită fungică, bacteriană sau cronică severă
 Polipi nazali

14. Ce fenomen favorizeaza hemoragia nazală?

creşterea fragilităţii vaselor mucoasei nazale

(anemia infecţioasă ecvină, antrax, pasteureloză, leucoză, jigodie, avitaminoza C, uremie, etc.)

15. Care este simptomatologia în hemoragia nazală?

rinoragie uni- sau bilaterală în jet sau scurgeri în picătură cu picătură (epistaxis) cu sânge
arterial sau venos.

61
16. Față de ce se va face diagnosticul diferențial într-o hemoragie nazală/

hemoptizii (sânge roşu aprins, spumos).

17. Care sunt principiile de baza ale tratamentului unei hemoragii nazale?

adresează bolii primare alături de terapia de susținere (transfuzi dacă se impune). Hemostaza
prin compresiune (meșe de tifon). La cal meşarea bilaterală a cavităţilor nazale (sac Mickulicz)
trebuie să fie precedată de traheotomie sau de intubarea orotraheală. Medicatie hemostatică.

18. Ce sunt faldurile nazale?

cute de piele localizate pe faţa dorsală a nasului la rasele de câini brahicefalici (Pechinez,
Bulldog, Terrier)

19. Care pot fi consecințele existenței faldurilor nazale?

supune pielea regiunii la o continuă iritaţie mecanică dar pot atinge şi globul ocular cauzând
cheratite secundare, ulcere corneene, pot determina de asemenea apariţia entropionului medial.

20. Care este tratamentul faldurilor nazale excesiv de mari sau cu potenţial lezional?

chirurgical constând în excizia acestora. Se excizează întregul fald nazal. Sutura în puncte
separate simple sau U orizontal. Nodurile se vor face la distanţă de ochi.

21. Care este etiologia ptozei diverticulului nazal (faldului alar)?

leziuni neuro-musculare (paralizie facial, deficit de

funcționare a muschiului ridicător nazo-labial)

22. Care este simptomatologia în ptoza diverticulului nazal?

apar la animalul în mişcare, în stațiune nu există nici

un semn clinic
se manifestă prin intoleranță la efort (crize de asfixie),
zgomote respiratorii- expir sforăitor.

23. Care este conduita terapeutică în ptoza diverticulului nazal?

Îmbunătățirea fluxului de aer și a toleranței la efort poate fi realizată prin excizia pliului cutanat
(sub anestezie generală) de-a lungul marginii laterale a cartilajului alar și septumului nazal,
până la cornetul nazal ventral.
De obicei se excizează și 1-2 cm din porțiunea cartilaginoasă a acestuia. Expunerea se
realizează fie dilatând nara, fie incizând peretele lateral al nării (adevărate) care la final va fi
suturat în două planuri.

24. Secundar cui apare necroza septului nazal?

complicaţiilor septice ale plăgilor nazale

62
25. Care este simptomatologia în necroza septului nazal?

exsudat purulent cu miros ihoros şi fragmente de cartilaj care se scurg prin narine. Regiunea
nasului este tumefiată, caldă şi sensibilă.

26. Care este prognosticul în necroza septului nazal?

rezervat.

27. Care este conduita terapeutică în necroza septului nazal?

asigurarea drenajului (prin nări sau trepanaţie);

antisepsia locală (eter iodoformat 10%,); antibiotico- sau chimioterapie generală.

28. Care este modul de lucru în tehnica clasică de abord prin cavitatea nazală în necroza
septului nazal?

cu o daltă nazală se realizează secționarea dorsală și ventrală a septului cartilaginos, accesul

pentru secționarea caudală se face printr-un orificiu de trepanație prin osul nazal

29. Alternativă la tehnica clasică de abord prin cavitatea nazală în necroza septului nazal o
reprezintă……….…

acces prin osteotomie dorsală a osului nazal

30. Care sunt avantajele accesului prin osteotomie dorsală a osului nazal în caz de necroza
septului nazal?

control perfect al hemoragiei alături de o vizualizare excelentă (

31. Care sunt cauzele necrozei corneților nazali?

complicaţie a plăgilor nazale produsă prin corpi străini inerţi sau animaţi (Oestrus ovis;
Linguatulla - cal, câine; Capilaria; Trichosoma - câine). La cal apare şi în urma sondajului naso-
esofagian efectuat incorect sau afecţiunilor alveolodentare maxilare.

32. Care este simptomatologia în necroza corneților nazali?

identice cu cele din septul nazal.

33. Care este conduita terapeutică în necroza corneților nazali?

- trepanația cavităților nazale cu rezecţia corneţilor nazali necrozaţi prin chiuretare sau excizie

34. Ce este hidropizia sinusală?

acumulare de secreţii mucoase în interiorul sinusurilor ca urmare a obliterării congenitale sau

dobândite (alveolita PM3) a comunicării cu cavităţile nazale

63
35. Cum se mai numește hidropizia sinusală?

Mucocelul sinusal

36. La ce specii de întîlnește hidropizia sinusală?

cal şi la câine

37. Ce localizare are hidropizia sinusală?

sinusul maxilar

38. Care este simptomatologia în hidropizia sinusală?

regiunea este tumefiată, cu consistenţă elastică a osului iar la percuţie sunetul este de
submatitate
- animalul prezintă o respiraţie sforăitoare şi frecvent epiforă.
- radiologic se depistează o formaţiune omogenă, clară cu margini nete

39. Față de ce afecțiune a sinusurilor trebuie făcut diagnosticul diferențial în hidropizia

sinusală?

fata de empiemul sinusal care este însoţit de jetaj şi de adenita submandibulară.

40. Care este prognosticul în hidropizia sinusală?

rezervat existând riscul infectării.

41. Care este conduita terapeutică în hidropizia sinusală?

trepanarea sinusului, îndepărtarea colecţiei mucoase, lavaj clorhexidină 5% - aspirare, şi

crearea/lărgirea comunicării între sinus şi cavitatea nazală (cu dalta).

42. Ce este sinuzita?

inflamaţii cataral-purulente ale mucoasei sinusurilor

43. La ce specii se diagnostică sinuzita?

la toate speciile

44. La bovine care este localizarea mai frecventă are sinuzita?

sinusul frontal (pluricompartimentat) la rumegătoare

45. La cabaline care este localizarea mai frecventă a sinuzitei?

sinusurile maxilare

64
46. Cum se clasifică sinuzitele dependennt de etiologie?

primare/secundare

47. Care este etiologia sinuzitelor?

sinuzitele primare apar în infecţii ale căilor respiratorii (rinite, gurmă, morvă, virusul
rinotraheitei feline, jigodie, adenovirusul canin tip 1 şi 2, Bordetella bronchiseptica la câine)
secundar infecţiilor radiculare (la cal abcesele PM3), fracturilor maxilarului/frontalului,
amputării coarnelor (la rumegătoare), neoplaziilor.

48. Care este simptomatologia în sinuzite?

la inspecţie se observă deformarea regiunii, jetaj seros sau purulent unilateral2 (rareori
bilateral), mai evident la încapuşonarea capului, şi adenită submandibulară. Facies suferind.
Obturarea orificiilor de comunicare între sinusuri şi cavitatea nazală duce la acumularea
puroiului – empiem sinusal – sub presiunea căruia pereţii osoşi suferă un proces de ramoliţie.
La bovine sinuzita frontală se poate manifesta şi cu febră, poziţii anormale ale capului, iar în
formele cronicizate exoftalmie şi semne neurologice.

49. Care este prognosticul în sinuzită?

excelent în sinuzitele primare, în cele secundare dependent de cauza primară. În distrucții

osoase extinse se impune eutanasia.

50. Care sunt complicațiile posibile ale sinuzitei?

-amauroză – apare în urma compresiunii exercitate de exsudatele purulente din sinusul maxilar
superior asupra nervilor optici.
-meningitele purulente - pot apărea în urma sinusitelor secundare fracturilor.

51. Care este tratamentul sinuzitelor?

în sinuzitele primare se urmăreşte trepanarea sinusului (pentru tehnica trepanației sinusurilor

vezi Tehnici chirurgicale an IV) (la cabaline se practică și osteotomia sinusală cu crearea unui
flap osos) vidarea acestuia, lavajul - se spală cavitatea sinusului cu apă caldă, apoi cu apă
oxigenată 3 vol. dirijând soluţia în diferitele compartimente (inclusiv în sinusul cornului). Se
antiseptizează sinusul cu o soluţie de 5% clorhexidină. Asigurarea drenajului - în sinus se
introduce un cateter flexibil care se fixează la piele. Se închide plaga cutanată. Terapie
antimicrobiană - parenteral, timp de 2-4 săptămâni, se vor administra chimioterapice şi/sau
antibiotice (ideal în baza antibiogramei).
Zilnic, prin intermediul cateterului, se spală sinusul cu o soluţie de 5% clorhexidină, timp de 3-
7 zile. Vindecarea are loc, în mod obişnuit, în timp de 3-4 săptămâni.
În sinuzitele secundare infecţiilor radiculare se practică şi extracţia dentară.

52. În ce interval de timp se produce vindecarea în sinuzite?

3-4 săptămâni.

65
53. Abordul sinusurilor la cabaline poate fi realizat în afara trepanației și prin tehnica...........

osteotomia sinusală cu crearea unui flap osos

54. Ce reprezeintă ecornarea?

Ecornarea (decornarea) este un procedeu chirurgical care constă in:

- împiedicarea dezvoltării coarnelor la bovine in prima săptămână de viaţă;
- rezecţia coarnelor la tineret şi la animalele adulte (bovine, ovine, caprine).

55. Care sunt scopurile ecornării?

- economice (animalele cu coarne, întreţinute în stabulaţie liberă, necesită un front de furajare

mai lung; loturile in care sunt animale cu coarne sunt mai agitate ceea ce contribuie la
diminuarea producţiei de lapte şi a sporului în greutate);
- terapeutice (fracturi ale coarnelor, avulsii ale tecii de corn, anomalii de creştere);
- prevenirea accidentării de către animalele retive a personalului îngrijitor şi a celorlalte animale
din lot.

56. Care sunt procedeele de distrugere ale mugurelui cornual?

1. Cauterizare chimică
- tunderea părului din zona mugurelui cornual,
- uncţionarea pielii din jurul mugurelui pentru a prevenii arsurile sau leziunile oculare prin
scurgerea substanţei caustice;
- se freacă cu creionul de ecornare mugurele cornual până la apariţia unui exsudat hemoragic (1
– 2 minute)
Cauterizarea se execută în prima săptămână de viaţă.
Creioanele de ecornare conţin hidroxid de sodiu, nitrat de Ag, salicilat de sodiu sau clorură de
zinc.
Cauterizarea poate fi realizată şi prin injectarea subcutanată a 1 ml de acid cromic, acid
tricloracetic 35% sau acid arsenios. Injecţia se face greu (dermul este aderent la periost)
necesitând ace scurte şi mănuşi de protecţie pentru executant.
Cauterizările superficiale nu distrug în totalitate mugurele cornual permiţând dezvoltarea
ulterioară a unui rudiment de corn.
Vindecarea are loc sub crustă în timp de 30 – 40 zile.
2. Excizia chirurgicală
- tunderea şi antisepsia mugurelui cornual;
- excizia acestuia cu decornatorul Roberts şi foarfeca sau cu bisturiul
- hemostaza prin tamponament; antisepsia plăgii cu pulberi (Manis, Suzotril etc);
3. Termocauterizarea
Termocauterizarea se aplică la vitei între 2 – 4 săptămâni. Termocauterele au capul de aplicare
uşor excavat, cu diametrul de 2 cm. şi sunt aduse la temperatura de lucru (roşu viu, aprins) prin
încălzire la flacără sau sunt activate electric.
Tehnică
- blocajul nervului cornual
- tunderea regiunii mugurelui cornual;
- aplicarea termocauterului pe mugurele cornual;
- timp de 7 – 10 secunde se execută uşoare mişcări circulare; pe margine apărând un transsudat
seros.

66
4. Procedeul combinat
Tehnică:
- excizia pielii mugurelui cornual cu bisturiul sau cu foarfeca
- cauterizarea chimică sau termică a plăgii.
Indiferent de metoda aplicată pentru distrugerea mugurelui cornual vindecarea se realizează sub
crustă în timp de 30 – 4 zile.

57. Care sunt timpi operatori ai ecornării simple?

- contenţie patrupedă în travaliu cu fixarea capului;

- neuroplegie cu xilazină (0,05 – 0,1 mg/kg);
- blocajul nervului cornual
- tunderea regiunii;
- antisepsia regiunii cu tinctură de iod;
- incizia circulară a bureletului cutidural;
- amputarea cornului fie cu cleştele Hodge fie cu fierăstrăul Gigli;
- hemostaza prin tamponament;
- antisepsia plăgii (Manis, eter iodoformat).

58. Cum se realizează ecornarea prin constricție elastică?

este rezultatul suprimării progresive a circulaţiei şi intervenţiei cornului prin constricţia

realizată cu un inel sau garou de cauciuc. Procedeul este foarte dureros provocând şi o scădere
marcată a producţiilor.

59. Care sunt avantajele econării cu autoplastie cutanată?

vindecare rapidă (14 – 18) zile; sinusul frontal este închis; nu rămân bonturi de corn cu tendinţă
de creştere vicioasă.

60. Care este simptomatologia în avulsia tecii de corn?

teaca de corn lipseşte sau este doar parţial desprinsă iar cepul osos al cornului este acoperit de
membrana cheratogenă uşor sângerândă şi foarte sensibilă.

61. Ce tratament se aplică în cazul avulsiei tecii de corn?

a) Conservarea cornului
- antisepsia locală (eter iodoformat, spray cu antibiotice);
- aplicarea de cheratoplastice (Zoodermin);
- pansament protector;
sau la:
b) Decornarea cu autoplastie cutanată.

62. Care este simptomatologia în fractura coarnelor?

mobilitatea cornului fracturat, schimbarea poziţiei acestuia, durere, crepitaţii osoase, uneori
epistaxis.

63. Cu ce se poate complica fractura coarnelor?

67
sinuzite, empiem sinusal, necroze ale cepului osos.

64. Care sunt din punct de vedere didactic cele două categorii în care se departajează
traumatismele cranio-cerebrale?

„traumatismele masivului osos ale craniului visceral” şi „traumatismele encefalice”

65. Care este simptomatologia în fracturile osului frontal?

deformarea frunţii (înfundarea şi deplasarea fragmentelor osoase), emfizem subcutanat cu

crepitaţii gazoase prin deschiderea sinusului, tulburări oculare (chemozis, epiforă, hematoame
infraorbitale) – când fractura este localizată periorbital, tulburări de sensibilitate (prin
compresiunea, zdrobirea sau secţionarea n. frontal)

66. Care este prognosticul în fracturile osului frontal?

rezervat.

67. Care este tratamentul în fisurile osului frontal?

terapie antiflogistică, comprese reci, medicaţie antiinflamatorie (nu corticosteroizi sistemic din
cauza riscului de infecţii ale sinusului. Dacă se suspicionează un traumatism al nervului optic
corticosteroizii sunt indicaţi).

68. Care este tratamentul în fracturile penetrante ale osului frontal?

îndepărtare eschile, corpi străini eliberând sinusul frontal, sutura pielii (închiderea comunicarii
cu exteriorul).

69. Care este prognosticul în fracturile calotei craniene?

grav.

70. Care sunt simptomele în fracturile calotei craniene?

- semne de focar de fractură (durere, tumefacţie, denivelare şi deplasare osoasă, crepitaţie)

- semne conexe focarului de fractură (plăgi hemoragice, hematom epicranian);
- semne nervoase (dependente de leziunile cerebrale extrem de variate – de regulă comoţie
cerebrală – stare sincopală şi sindr. de compresiune cerebrală).

71. În fracturile calotei craniene care sunt semnele de focar de fractură?

(durere, tumefacţie, denivelare şi deplasare osoasă, crepitaţie)

72. În fracturile calotei craniene care sunt semnele conexe focarului de fractură?

(plăgi hemoragice, hematom epicranian)

73. Unde pot fi localizate fracturile maxilei?

68
procesul (marginea) alveolar
procesul palatin (palatul dur);
pereţii sinusului(rilor) maxilar(e);
procesul zigomatic.

74. Care sunt simptomele în fracturile maxilei?

deformare regională, crepitaţie, durere, jenă în prehensiune şi masticaţie, sialoree, hemoragie

nazală şi orală.

75. Care sunt simptomele în fracturile parţiale ale peretelui extern al sinusului maxilar?

deformarea este evidentă, la suprafaţa osului apare o neregularitate de relief caracteristică –

înfundarea plăcii osoase. Fracturile deschise se complică adesea cu empiem sinusal. Când este
lezionat n. infraorbital se constată hipo- sau chiar anestezia nării, botului şi buzei superioare.
Epiforă unilaterală – de partea fracturii – se observă atunci când este lezionat conductul
lacrimo-nazal.

76. Care sunt simptomele în fractura marginii alveolare a maxilei?

se recunoaşte uşor la examenul endooral când deformarea marginii alveolare este evidentă,
dureroasă, iar gingia este ruptă, sângerândă. Frecvent fracturile întinse care antrenează mai
mulţi dinţi deschid sinusul unde se retenţionează resturi alimentare. O complicaţie frecvent
întâlnită este fistula maxilei.

77. Care sunt simptomele în fractura bolţii palatine?

relevă la examenul endooral în zona focarului de fractură o plagă zdrobită cu marginile

mucoasei sângerânde, neregulate, înconjurate de o zonă echimotică. Cu o sondă se poate
pătrunde prin dehiscenţa osoasă în cavitatea nazală. Masticaţia este dificilă, prehensiunea
ezitantă, iar hemoragia orală şi nazală sunt semnificative. Perforaţiile traumatice palatine se
acoperă rapid cu false membrane, uneori închizându-se spontan iar alteori rămânând comunicări
permanente (fistule) oro-nazale.

78. Care este prognosticul în fracturile maxilei?

rezervat.

79. În ce tip de fracturi ale maxilei este indicat tratamentul conservator?

în cazul fracturilor închise, parţiale, fără deplasare

80. Care este tratamentul fracturilor procesului alveolar al maxilei? (de regulă cominutive,
deschise)

osteosinteza în focar.Dinţii compromişi se extrag.

81. Care este tratamentul fracturilor procesului palatin?

69
cerclaj interfrgmentar,cerclaje interdentare, inserare transfixică de broșă și cerclaj în 8 în jurul
capetelor boșei (amplasat deasupra mucoasei).

82. Care pot fi complicațiile fracturii maxilei?

- septice datorate infecţiilor care se dezvoltă ca urmare a comunicării focarelor de fractură cu

gura şi fosele nazale;
- consolidările vicioase determină apariţia diverselor forme de ocluzie imperfectă cu tulburările
funcţionale consecutive.

83. Care sunt formele de fracturi ale arcadei zigomatice?

orbito-zigomatice (anterioare) şi ale arcadei propriu-zise (posterioare).

84. Care sunt simptomele în fracturile arcadei zigomatice?

- Deformarea feţei, regiunea apare înfundată. Uneori aceste simptome sunt mascate de edemul
posttraumatic. Discontinuitatea osoasă apare adesea ca o treaptă în lungul profilului arcului
zigomatic, la palpare se poate simţi detaşarea unuia sau a mai multor fragmente osoase.
- Tulburările de sensibilitate (hipoestezia, anestezia) cuprind zone inervate de eventuale
trunchiuri nervoase lezionate; n. infraorbitar, n. cornual, n. facial.
- Blocarea mișcărilor mandibulei este datoraă fragmentului de os din arcul zigomatic care
blochează articulaţia temporo-mandibulară.
- Tulburările oculare apar în fracturile anterioare.

85. Ce tipuri de tulburări oculare apar în fracturile anterioare ale arcadei zigomatice?

o Dipoplia – datorită denivelării fracturii – cei doi ochi se găsesc în planuri diferite.
o Protruzia globului ocular – cauzată de formarea unui hematom retrobulbar.
o Enoftalmia – datorită prăbuşirii globului ocular odată cu podeaua orbitală.

86. În ce incidență se realizează examenul radiographic al întregului complex temporo-

zigomato-orbital atunci când suspicionăm fracturile arcadei zigomatice?

dorso-ventrală

87. În ce situații este grav prognosticul în fracturile arcadei zigomatice?

în care apar tulburări oculare şi de sensibilitate.

88. Cum se tratează fracturile arcadei zigomatice?

În fracturile fără deplasare se recomandă un tratament local antiflogistic pentru resorbţia

infiltratului şi hematomului.
Fracturile cu deplasare impun reducerea chirurgicală şi osteosinteza.

89. Ce este hematomul epicranian?

colecţie sangvină în masa ţesuturilor epicraniene apărută ca urmare a strivirii şi ruperii vaselor
sanguine subcutanate sub acţiunea unui agent traumatic.

70
90. Care sunt simptomele hematomului epicranian?

deformarea zonală, la palpare fluctuenţă, sensibilă, caldă, pe măsura organizării (fibrină

coagulată) apare crepitația.

91. În hematomul epicranian se va face un diagnostic diferențial față de..........

- abces: fluctuenţă centrală, sensibilitate mare, abcedare spontană, tulburări generale

(inapetenţă, abatere, hipertermie);
- fracturi: la palpare se simte în profunzime planul osos denivelat – examen radiologic;
- higroma: fluctuenţă, consistenţă moale, lichid citrin la puncție;
- tumori: consistenţă fermă, evoluţia.

92. Care este prognosticul în hematomul epicranian?

favorabil. În localizarea occipitală prognosticul este rezervat – datorită resorbţiei încete şi a

posibilităţilor de infectare.

93. Care este prognosticul în hematomul epicranian cu localizare occipitală?

rezervat – datorită resorbţiei încete şi a posibilităţilor de infectare.

94. Care este tratamentul în hematomul epicranian?

- În primele ore
- mic şi stagnant – med. antiflogistică locală
- mărime medie, circumscris - excepţional – puncţie evacuatoare, introducere hidrocortizon,
antibiotic, pansament compresiv.
- mare şi stagnant – rubefacţii cu tinctură de iod, stimulare hemostaza fiziologică
- În următoarele zile - stimulăm resorbţia, ungv. cu hialuonidază (Lasonil).
- Hematoamele neresorbite – evacuare conţinut după 10-12 zile, antibiotice în cavitate

95. Consecutiv cui apare sindromul ocompresiv encefalic?

traumatism cranio-cerebral.

96. De cine este determinată simptomatologia sindromului compresiv encefalic posttraumatic?

- edemul cerebral care este o reacţie de răspuns la traumatism, constând în mărirea volumului şi
înregistrarea unei disproporţii faţă de mărimea cavităţii craniene;
- dezvoltarea unor revărsate sangvine şi/sau lichidiene în interiorul cutiei craniene având efect
compresiv asupra creierului;
- acumularea de LCR în urma stazei venoase realizate traumatic creşte presiunea intracraniană
și extinde aria de ischemie;
- procese infecţioase expansive (abcese) posttraumatice

97. Care este simptomatologia în sindromul compresiv encefalic posttraumatic?

- modificări ale stării de conştienţă,

71
- tulburări vegetative

98. În sindromul compresiv encefalic posttraumatic se va face un dianostic diferențial față

de ...............................................

procesele expansive intracraniene

-congenitale
-proliferative
–neoplazice
-parazitare (cenuroză)

99. Care sunt obiectivele terapeutice în sindromul compresiv encefalic posttraumatic?

1. înlăturarea agentului traumatic cauzal;

2. identificarea mecanismelor fiziopatologice agravante;
3. compensarea sau reducerea compresiunii
4. profilaxia infecțiilor

100. Care sunt elementele de management inițial, adică de stabilizare a pacientului?

 Menţinerea patenţei căilor respiratorii – PaCO2 la limita inferioară a valorilor normale –

valorile crescute induc creşterea PIC (prin vasodilatație cerebrală și creșterea fluxului sanguin
cerebral) şi edem
 Intubarea, dacă se impune, ventilaţie asistată
 Controlul hemoragiei
 Controlul convulsiilor – fenobarbitalul reduce rata metabolică cerebrală, scade PIC,
eliberarea de radicali liberi => îmbunătăţire perfuzie

101. Ce include examenul neurologic și clinic complet în caz de sindrom compresiv encefalic
posttraumatic?

 Palparea cu atenţie a craniului, identificare focare fractură, crepitaţii, denivelări

 Evaluarea stării de conştienţă (animal alert, obnubilare, stupoare, comă)
 Evaluare răspuns vizual – leziunile corticale determină pierderea vederii pe partea
contralaterală
 Examen nervi cranieni (dimensiune pupilă, pupile fixe dilatate prognostic defavorabil
simetrie, reflex pupilar)
 Evaluare funcţie trunchi cerebral regiune posterioară – tipul respiraţiei, deglutiţia, tonusul
limbii, semne vestibulare
 Evaluarea mişcărilor voluntare ale membrelor şi calitatea mersului.
 Evaluarea pentru afecţiuni concurente ale măduvei spinării, ortopedice, ale ţesuturilor moi,
toracale (pneumotorax, fracturi costale), abdominale (hemoperitoneu).
 Evaluarea durerii (anestezie, hiperalgie)
 Identificarea unor posturi corporale anormale, poziţia capului
Datele vor fi consemnate – reevaluările ulterioare permit aprecierea progresului şi orientează
terapia ---- trecerea de la o pupilă normală sau miotică la una dilatată şi fixă este de rău augur

102. Ce investigații suplimentare alături de examenul neurologic se impun în caz de sindrom

compresiv encefalic posttraumatic?

72
 Radiografii ale capului – mai ales dacă se identifică palpator focare de fractură sau dacă se
observă otoragie sau rinoragie.
 CT sau RMN
 Recoltare LCR – dacă conţine o mare cantitate de sânge – fractură şi prognostic grav.
Recoltarea din cisterna occipitală se va practica cu precauţii, cantitatea prelevată va fi mică,
extragerea unei mari cantităţi poate atrage, în cazul unui pacient cu edem cerebral sever,
hernierea membranei tectoriale.
 Endoscopia căilor respiratorii anterioare şi a pungilor guturale (hemoragii în fracturi ale
bazioccipitalului)

103. În ce consta tratamentul medicamentos în caz de sindrom compresiv encefalic

posttraumatic?

 Metilprednisolon (30 mg/kg IV)

 Manitol (0.5–1 g/kg, IV administrat în decurs de 15 minute)
 Furosemid (0.7 mg/kg, IV),
 Cefalosporine (cefazolin 22 mg/kg IV)
 Oxigenoterapie
 Diazepam (0.5–2 mg/kg, IV) și/sau fenobarbital (5–10 mg/kg, IV lent până la efect)

104. Ce greșeli teraputice se vor evita în caz de sindrom compresiv encefalic posttraumatic?

 Glucoza se va administra doar dacă hipoglicemia este confirmată

 Calciul se administrează doar dacă se confirmă hipocalcemia
 Pacientul nu se încălzeşte rapid dacă hipotermia este instalată. Capul se va răci dacă este
posibil (pungi cu gheaţă)

105. Care sunt indicatorii unui prognostic defavorabil în caz de sindrom compresiv encefalic
posttraumatic?

 Deteriorarea semnelor vitale

 Deteriorarea modelului respirator (leziuni ale tr. cerebral)
 FC redusă, TA care scade (lez. medulare)
 Pupile areactive (leziuni mezencefal)
 Pupile miotice care devin midriatice (edem progresiv mezencefal sau compresiune)
 Deteriorarea stării de conştienţă
 Tetrapareză sau parapareză cu decubit
 Pierderea progresivă a funcţiei nervilor cranieni (compresiune, hipoxie)
 Opistotonus (leziuni cerebel, mezencefal)
 Fracturi ale craniului cu semne severe neurologice centrale
 Crize convulsive din ce în ce mai grave
 Hemoragie masivă intracraniană

1. Ce este comoția cerebrală?

perturbare funcţională manifestată prin abolirea bruscă şi de scurtă durată a stării de conştientă
cu sau fără perturbări a funcţiilor vegetative

2. Care este simptomatologia în comoția cerebrală?

73
- se manifesta clinic printr-o scurta abolire a starii de constienta; nu are un substrat lezional
anatomic cerebral. Fenomenul se datoreaza unor tulburari functionale care constau dintr-o
brusca depolarizare a membranei neuronilor din formatia reticulată a trunchiului cerebral.
Efectul este tranzitoriu si, total reversibil, in consecinta fara repercusiuni subsecvente imediate
sau tardive. Pierderea stării de coştienţă: apare imediat după traumatism, este total reversibilă şi
durează câteva minute. Abolirea stării de conştientă este totală dar poate exista si o simplă
obnubilare (tulburare a starii de constiinta in care functiile cognitive sunt incetinite). - apnee
- tahicardie
- oscilaţii ale tensiunii arteriale.

3. Care este prognosticul în comoția cerebrală?

favorabil

4. Care este tratamentul în comoția cerebrală?

inutil neexistând leziuni organice iar fenomenele patologice sunt reversibile în totalitate.

5. Ce este contuzia cerebrală?

sindrom lezional cerebral cu modificări preponderent vasculare (sufuziuni, peteşii, hematoame).

6. Modificările din contuzia cerebrală sunt preponderent de natură.....

vasculara (sufuziuni, peteşii, hematoame)

7. Ce aspect macroscopic au ariile de contuzie cerebrală?

arii de distrucție și discontinuitate cerebrala, mai mult sau mai puțin extinse, revărsate sanguine,
precum și edem cerebral.

8. La ce se referă traumatismele cerebrale primare în contextul unei contuzii cerebrale?

se referă la distrugerea fizică a structurilor intracraniene care apare imediat, la momentul

evenimentului traumatic.

9. La ce se referă leziunile cerebrale secundare în contextul unei contuzii cerebrale?

cai biochimice interdependente care acționează în mod concertat pentru a perpetua și mai mult
deteriorarea tesutului cerebral și creșterile ulterioare ale presiunii intracraniene

10. Ce ioni și ce neurotransmițători sunt implicați în leziunile cerebrale secundare în cazul

contuziei cerebrale?

Na, Ca, Glutamat, Fe, RLO

11. Cum se clasifică contuziile cerbrale după gravitate?

74
- contuzie cerebrală minoră - Se manifesta ca alterare a starii de constienta, avand o durata de la
cateva minute pana la o ora, cu sau fara semne neurologice discrete cu caracter remisiv.
- contuzie cerebrală moderată (medie) - Abolirea starii de constienta dureaza mai multe ore si
este insotita de obicei de semne neurologice - tulburari de echilibru, pareze de nervi cranieni,
deficit motor, vertij, la care se adauga ca simptome cefalee, vomă, dupa care survine o
remisiune partiala sau totala.
- contuzie cerebrală severă - manifestarea clinica principala este starea de coma de diferite
grade, persistand cateva zile sau chiar saptamani si se asociaza adeseori cu o simptomatologie
neurologica de focar (deficit motor, tulburari de echilibru, pareze de nervi cranieni, etc.) si
tulburari vegetative importante, modificări oftalmologice (midriază bilaterală, nistagmus), crize
de epilepsie; rigiditate musculară sau hipotonie, tulburări de deglutiţie, ale tonusului
sfincterelor.

12. Ce caracterizează starea de obnubilare?

deprimate, apatice, și dezinteresate de activitatea spontană. Deși acești pacienți apar adesea
somnoroși, ei sunt ușor de trezit cu un stimul minor (comenzi vocale, alte zgomote). Leziuni
care induc obnubilare au localizare tipica în diencefal (creier vegetativ) și emisferele cerebrale.

13. Ce caracterizează starea de stupoare?

nu este conștient, dar poate fi trezit cu un stimul puternic (de exemplu, strîngerea unui deget cu
pensa). Leziunile au localizare tipică în trunchiul cerebral (format din: bulbul rahidian, puntea
lui Varolio, pedunculii cerebrali, tuberculii cvadrigemeni) sau sunt leziuni difuze în diencefal
sau emisferele cerebrale.

14. Ce este starea de comă?

stare de inconștiență care persistă chiar și după aplicarea unui stimul puternic. Starea de comă
este adesea un indicator al leziunilor trunchiului cerebral.

15. Cum mai este numit mielencefalul?

bulb/maduva prelungita (medulla oblongata)

16. Cine intră în structura metencefalului?

cerebel+punte

17. Cine intră în structura mezencefalului?

pedunculi+coliculi

18. Care sunt părțile funcționale ale diencefalului?

talamusurile

19. Cine intră în structura telencefalului?

emisfere + bulbi

75
20. Cine formează trunchiul cerebral?

bulb, punte, mezencefal, talamencefal

21. Ce investigații paraclinice sunt utile încaz de contuzie cerebrală?

LCR (NU Angiografia)

CT-scan

22. Care este prognosticul contuziilor cerebrale minore și moderate?

rezervat

23. Care este prognosticul contuziilor cerebrale severe?

defavorabil

24. Care este tratamentul medicamentos în contuziile cerebrale?

antiedematos (corticosteroizi),
antiemetic,
antitermic (medicație antipiretică),
sedativ,
anticonvulsivant (pregabalin, gabapentin, fenobarbital).

25. Care este clasificarea revărsatelor sanguine intracraniene după localizare?

1. Hematoame meningiale (ale foiţelor meningiale)

-Hematoame extradurale (epidurale)
-Hematoame subdurale
-Hematoame subarahnoidiene
2. Hematoame intracerebrale
3. Hematoame intraventriculare (ventriculii cerebrali)

26. Care este simptomatologia hematomului epidural?

comă, midriază bilaterală, rigiditate de decerebrare, moarte.

27. Care este tratamentul hematomului epidural?

trepanarea cutiei craniene şi evacuarea hematomului

28. Care este simptomatologia hematomului subdural?

posttraumatic, în interval de timp variabil ca durată, evoluţia este asimptomatică, apoi apar
semne neurologice agravante: lipsă de echilibru, somnolenţă, stază papilară, pareze,
hemipareze; ulterior complicaţii datorate compresiunii cerebrale.

29. Care este tratamentul hematomului subdural?

76
craniotomie (trepanaţie, deschiderea durei, evacuarea hematomului)

30. Care este simptomatologia hematomului subarahnoidian?

comă, evoluţia agravantă progresivă, moarte în câteva ore.

31. Care este simptomatologia hematomului intracerebral?

comă, tulburări respiratorii şi cardiace urmate adesea de moarte bruscă

32. Care este simptomatologia hematomului intraventricular?

comă, rigiditate de decerebrare, moarte.

33. Care este prognosticul în cazul revărsatelor sanguine intracraniene?

grav (toate) - eutanasie

34. Care este simptomatologia în cenuroza cerebrală?

acut (20-30 zile) sau cronic (7-9 luni). Simptomele sunt mai evidente în ultima fază (stadiul
semnelor nervoase) a evoluţiei cronice când se înregistrează fenomene de meningoencefalită
traumatică. În această fază apar simptome caracteristice (în funcţie de centrii nervoşi) care
permit localizarea veziculelor parazitare

35. Care este prognosticul în cenuroza cerebrală?

rezervat în cazul localizărilor superficiale encefalice şi grav în localizările profunde

36. Care sunt metodele chirurgicale de tratament în cenuroză?

-trepanaţia
-craniotomie mediană
-craniotomie prin decalotare.

37. Care sunt coordonatele folosite pentru studiul gloului ocular?

- axul antero-posterior, linia ce uneşte ipotetic polul anterior şi posterior

- ecuatorul, împarte globul ocular în două jumătăţi, anterioară şi posterioară
- meridianul orizontal şi meridianul vertical, împarte suprafaţa anterioară în patru teritorii
(cvadrante).

38. Cine menține forma aproape sferică a globului ocular?

cele trei tunici (externă, medie şi internă) şi prin conţinutul intraocular (umoare apoasă, cristalin
şi corp vitros).

39. Cum se mai numește tunica externă a globului ocular?

sclerotica & corneea

77
40. Cu ce se continuă în zona centrală a polului anterior tunica externă a ochiului?

corneea

41. Cine reprezintă tunica medie a ochiului?

uveea (coroida+iris+corp ciliar)

42. Cine reprezintă tunica internă a ochiului?

retina

43. Unde este localizat primul neuron al căii vizuale?

in retina (bipolar)

44. Unde este localizat al doilea neuron al căi vizuale?

discul optic

45. Unde este localizat al treilea neuron al căii vizuale?

În corpii geniculaţi laterali (metatalamus)

46. Care sunt formațiunile de protecție ale globului ocular?

pleoapele, aparatul lacrimal, orbita,

47. Ce prezintă muchia externă a marginii librere a pleoapelor principale?

cilii palpebrali,glandele Zeis şi Moll

48. Orificiile de drenare a căror glande se află pe muchia internă a marginii librere a pleoapelor
principale?

glandelor Meibomiene

49. Care sunt speciile la care există glanda Harder?

păsări, vacă, iepure și porc

50. Ce elemente anatomice formează aparatul lacrimal?

 glanda lacrimală, plasată la baza pleoapei superioare, parţial sub marginea orbitei spre partea
temporală
 canaliculele higroftalmice în număr de 5-15, care se deschid în sacul conjunctival superior
 două papile sau puncte lacrimale situate pe marginile palpebrale superioară şi inferioară la 3-4
mm de unghiul nazal
 canalele lacrimale

78
 sacul lacrimal
 conductul lacrimo-nazal

51. La ce specii inelul orbital este complet?

cal, vacă, oaie

52. Ce structuri anatomice acoperă conjunctiva?

polul anterior al globului şi toată suprafaţa internă a pleoapelor principale şi cea externă a
pleoapei a III-a.

53. Cu cine vine în contact fața anterioară a capsulei Tenon?

cu sclera

54. Cu cine vine în contact fața posterioară a capsulei Tenon?

cu masa adipoasă a orbitei

55. Care sunt perechile de nervi cranieni implicaț în mișcarea ochiului/pleoapelor, în reflexe și
sensibilitatea lui?

ii - reflex, iii, iv, vi, vii (motori), v(a,b) - sensibilitate

56. Care sunt etapele generale de examen oftalmologic?

 anamneza
 examenul fizic al anexelor oculare: zona orbitală şi periorbitală, pleoapele, conjunctiva şi
aparatul lacrimal (testul Schirmer)
 examenul fizic al globului ocular (testul cu fluoresceină, oftalmoscopie, biomicroscopie,
măsurarea tensiunii intraoculare – tonometrie, determinarea refracţiei)
 examenul general al funcţiei vizuale (reflexe, examen fund de ochi)

57. Care sunt metodele de iluminare a ale ochiului?

directa, indirecta (laterala), retroiluminare, difuzie trans-sclerala, reflexie speculară

58. Reflexiile căror structuri oculare sunt vizibile atunci când în ochi este proiectată oblic o rază
de lumină de formă rotundă?

tapet sau iris

59. Ce se evaluează prin testarea reflexelor?

integritatea arcului reflex

60. Ce structuri anatomice reprezintă calea aferentă și cea eferentă în cazul reflexului pupilar?

aferenta:

79
-retina+i
-eferenta: iii+sfincter

centru nervos:

mezencefal

61. Ce structuri anatomice include reflexul optic de clipire?

aferenta:
-retina, ii
eferenta:
-vii

62. Ce structuri anatomice include reflexul sensibil de clipire?

aferent:
-piele+cornee+v(a,b)
-centru nervos:mezencefal
-eferent:vii

63. Ce structuri anatomice include reflexul cornean?

mai sus

64. Ce substanțe sunt recomandate pentru dilatarea farmacologică a pupilei?

tropicamida
(NU/uveita --->atropina)
fenilefrina (iepuri)

65. De unde se recoltează probele pentru culturi în caz de suspiciune de conjunctivită/ulcere

corneene?

pe exteriorul conjunctivei palpebrale a pleoapei a treia, suprafaţa internă a pleoapelor sau direct
de pe cornee

66. Este recomadată anestezia de suprafață atunci cînd se recoltează probele pentru culturi din
ochi?

nu (contine antibiotice)

67. Când își găsește indicația testul Schirmer?

când se suspicionează o producţie de lacrimi inferioară normalului.

68. Cât timp se menține bandeleta în sacul conjunctival inferior atunci când se practică testul
Schirmer la cîine, pisică?

exact 1 minut

80
69. Care sunt valorile normale pentru testul Schirmer la pisică și câine?

(normal >15 mm, 10-15 cu semn de întrebare, <10 anormal de redusă)

70. Ce substanță este folosită pentru vizualizarea defectelor epiteliale corneene?

fluoresceina

71. Cum se numește substanța care are capacitatea de a se fixa de celulele moarte sau
degenerate ale epiteliului cornean şi conjunctival?

roz bengal

72. Ce efecte are anestezia de suprafață îndelungată a globului ocular asupra vindecării
plăgilor?

intarzie vindecareaFolosirea îndelungată are efecte adverse întârzie vindecarea plăgilor, se

complică cu cheratite şi eroziuni epiteliale.

73. Ce substanță se poate folosi pentru testarea permeabilității conductului lacrimo-nazal?

fluoresceina

74. Cât timp durează pasajul fluoresceinei atunci câns testul Jones este realizat la câine/cal?

până la două minute (caine, pisica)

intre 3-5 minute (cal)

75. La ce rase de câini testul Jones nu este complet sigur?

brahicefalice

76. La ce specie se practică lavajul nazo-lacrimal retrograd?

cal

77. Care este principiul metodei în examinarea prin biomicroscopie?

iluminarea puternică cu ajutorul unui con de lumină, zonele care înconjoară această structură
rămânând în umbră.

78. Câte tipuri de examinare prin oftalmoscopie există?

directa/indirecta

79. Care sunt avantajele oftalmoscopiei indirecte?

 posibilităţi mai mari de vizualizare prin mediile transparente

81
 mărire mai mică dar câmp vizual mai mare, cu o imagine a mai mare a fundului de ochi la
momentul respectiv (350 în loc de 90) – se poate face un screening mai bun. Amplificarea
imaginii variază invers cu puterea dioptrică a lentilei folosite şi invers cu mărimea ochiului,
spre exemplu amplificare de 4 ori la lentile +20 la pisică.
 vederea stereoscopică (imaginile apar în relief) oferă posibilitatea aprecierii mai corecte a
denivelărilor
 se examinează mai uşor retina periferică
 examenul se face la o distanţă sigură de pacient, mai ales în cazul celor agresivi

80. Ce caracteristici are imaginea formată pe lentilă în oftalmoscopia indirectă?

inversă, răsturnată şi mărită de 2-5 ori.

81. Care este modul de lucru în oftalmoscopia indirectă?

Pupila se va dilata (1 picătură de tropicamida), durează 10-15 minute până la dilatarea completă
care durează la câine 4-8 ore. Examenul se face în cameră întunecată şi începe la o distanţă
egală cu un lungimea unui braţ. Mâna în care se ţine lentila, cu faţa convexă spre examinator,
este întinsă spre pacient iar un deget al aceleiaşi mâini se va sprijini pe faţa pacientului pentru
suport şi pentru a menţine lentila la aceeaşi distanţă de ochiul pacientului (la o distanţă de 2,5-5
cm). Distanţa va fi diferită în funcţie de puterea dioptrică a lentilei şi de mărimea ei. Distanţa
corectă este acel punct în care imaginea fundului de ochi este tot ceea ce se vede în lentilă, nu
pleoape, iris sau cornee. Cu cealaltă mână se proiectează în ochi lumina care va trece direct prin
pupilă şi va merge aproape paralel cu axul vederii examinatorului. Pe măsură ce se acumulează
experienţa practică examenul ochiului drept se va face ţinând lentilele în mâna stângă şi invers.
Fundul de ochi apare ca imagine virtuală răsturnată pe faţa anterioară a lentilei. Este important
să nu se privească în lentilă sau în ochi CI PE SUPRAFAŢA EI ANTERIOARĂ. Cu cât
amplificarea lentilei este mai mare cu atât câmpul vizual se micşorează.

82. Care sunt avantajele oftalmoscopiei directe?

necesită mai puţină experienţă practică,

este mai ieftină,
amplificare mai mare ce variază invers cu mărimea ochiului, spre exemplu de aproape 20 de ori
la pisică şi de aproape 8 ori la cal,
examenul poate fi realizat şi cu pupila în mioză,
se poate aplica la toate speciile.

83. Ce caracteristici are imaginea formată pe lentilă în oftalmoscopia indirectă?

în picioare.

84. Care este modul de lucru în oftalmoscopia indirectă?

Examenul se practică în încăpere neiluminată; se va alege iniţial lentila cu dioptria „0”; cu

ochiul drept se va examina ochiul drept al animalului şi vice versa, examinatorul va ţine ambii
ochi deschişi, ceea ce va uşura examinarea deoarece acomodarea va necesita mai puţin efort,
ochiul examinatorului trebuie să fie relaxat. Oftalmoscopul se amplasează în faţa ochiului
examinatorului cât mai aproape de el şi la aproximativ 25-30 de cm de ochiul pacientului. Se va
mişca către pacient astfel că se pot observa orice interferenţe cu reflexia tapetală indicând

82
opacifierea mediilor transparente. La aproximativ 2-3 cm de corneea pacientului se vede retina,
nervul optic, vasele retiniene şi tapetul foarte clar. Dacă este nevoie pentru focalizarea imaginii
se poate schimba dioptria. Se caută vasele retiniene, se urmăresc pentru a ajunge la nervul optic
apoi se examinează toate aceste formaţiuni. Fundul de ochi se va scana şi va fi observat din
punct de vedere al anomaliilor de culoare, claritate, dimensiune şi formă. În general retina,
nervul optic şi discul optic se văd la acelaşi nivel şi focalizare, cu excepţia cabalinelor la care
discul optic este uşor subdenivelat. Dacă retina este supradenivelată, e nevoie de o lentilă mai
puternică, leziunile care duc la excavaţii necesită lentile negative.

85. În care tip de oftalmoscopie este obligatorie dilatarea pupilei?

indirecta

86. De ce sunt complementare cele două metode de examen prin oftalmoscopie?

oftalmoscopia indirectă ofera o imagine de ansambiu, iar fără oftalmoscopia directă o leziune
mai mică ar putea scăpa neobservată datorită mişcării ochilor.

87. Care sunt indicațiile ultrasonografiei oculare?

opacitatea mediilor de transmitere, înaintea operaţiei de cataractă, evaluarea leziunilor

intraoculare posttraumatice, diagnosticarea bolilor orbitale, tumori intraoculare

88. Vizualizarea căror structuri oculare este posibilă prin angiografia cu fluoresceină?

arterelor retinei şi a fluxului venos, a fluxului sanguin spre nervul optic şi coroidă, a proceselor
inflamatorii sau neovascularizaţiei

89. Ce se examinează prin gonioscopie?

unghiul irido-cornean

90. Ce se folosește pentru examinarea unghiului de drenaj irido-cornean?

gonioscopul

91. De ce nu poate fi vizualizat în mod direct unghiul de drenaj irido-cornean?

sclera depășește cu până la 4 mm baza irisului.

92. De câte tipuri sunt lentilele de gonioscopie după modul de refracție al luminii?

directa/indirecta

93. Detaliile căror structuri sunt observate și analizate prin gonioscopie?

unghi irido-cornean
ligament pectinat
reteaua trabeculara

83
94. Cum poate fi unghiul irido-cornean?

- larg deschis;
- deschis (aproximativ 2 mm);
- îngust;
- închis (ligamente pectinate, reteaua trabeculara, fasia superficiala si profunda a zonei
pigmentare nu se vad, contact între baza irisului si cornea periferica)

95. Ce aspect poate avea ligamentul pectinat?

– normal;
- goniodisgenezis (pilierii scurtati/ingustati pana la imperforare, spatiile Fontana reduse
numeric si ca marime, insertia anterioara deplasata axial)

96. Ce aspect poate avea rețeaua trabeculară?

- normala;
- comprimata;
- colabata (baza irisului suprapusa pe fâșia profunda a zonei pigmentare,
ligamentele pectinate nu se vad);
- colmatare (cu infiltrat inflamator sau neoplazic)

97. Ce se determină prin tonometrie?

PIO

98. În funcție de ce variază presiunea intraoculară?

rata pulsului, presiunea pleoapelor, tensiunea muşchilor extraoculari, respiraţia, cu presiunea

venoasă, momentul zilei şi modificările osmotice sanguine

99. Care sunt indicațiile tonometriei?

ochi roşu sau dureros, la rasele predispuse la glaucom, controlul ochiului sănătos la animalele
din rase predispuse şi care au diagnosticat glaucom la un ochi, controlul eficienţei medicaţiei în
glaucom diagnosticat.

100. Care sunt tipurile de tonometre?

prin indentaţie şi prin aplanaţie

101. Care este principiul tonometriei prin identație?

masoara depresiunea corneana rezultata prin aplicarea pe suprafata ei a unui tonometru cu o

greutate cunoscuta.

102. Care este principiul tonometriei prin aplanație? (cea mai exacta metoda de determinare a
tensiunii intraoculare)

masoara forta necesara pentru a aplatiza o anumita suprafata corneeana

84
103. Care sunt dezavantajele tonometrului clasic de tip Schiotz?

se dezasamblează-asamblează, necesită calibrare, pacientul trebuie să fie cooperant (este

poziţionat pe spate şi trebuie să fie liniştit), aparatul trebuie menţinut pe centrul corneei în
poziţie verticală, este necesară anestezia de suprafaţă, este necesar un ajutor, pleoapele se
menţin îndepărtate la distanţă faţă de marginea lor liberă având grijă să nu se exercite nici o
presiune pe glob, de asemenea nu trebuie exercitată nici o presiune pe jugulare sau pe gât,
rezultatele sunt deseori incorecte. Se foloseşte un tabel de conversie pentru a aproxima
presiunea în funcţie de valorile citite pe scala instrumentului (citire mare pe scală înseamnă
valoare de presiune intraoculară scăzută). Sunt necesare trei citiri şi se calculează o medie.
Există tabele de conversie pentru câine dar nu sunt foarte exacte, de aceea se recomandă la
animalele mici tabelele de conversie de la om mai ales la cazurile cu presiune intraoculară
normală.

104. Care sunt valorile normale pentru presiunea intraoculară la câine și pisică?

10-20 mmHg

105. Care este diferența maximă admisă între cei doi ochi pentru presiunea intraoculară?

5 mmHg

106. Singura posibilitate de măsurarea a oftalmotonusului la cal și rumegătorul mare este

reprezentată de...............................

tonometru electronic

107. Funcția căror celule este investigată prin electroretinografie?

celulelor cu conuri şi bastonaşe

108. Unde se amplasează electrozii și care este numărul lor în cazul electroretinografiei?

(în regiunea muşchiului maseter şi în regiunea occipitală) iar pe ochi se aplică lentile de contact
speciale (al treilea electrod)

109. Se poate măsura acuitatea vizuală prin electroretinografie?

NU

110. Care sunt metodele de examinare ale structurilor polului anterior al ochiului?

fluoresceina/roz bengal (corneea)

gonioscopia (unghi irido-cornean)
iluminarea

111. Care sunt metodele de examinare ale structurilor polului posterior al ochiului?

oftalmoscopia

85
angiografie
electroretinografie

1. Care sunt metodele de aplicare a medicaţiei în oftalmologie?

-topica
-injectie subconjunctivala
-injectie retrobulbara
-injectie intraoculara
-sistemica

2. În ce afecțiuni este recomandată administrarea topică a medicației?

corneei, conjunctivei, părţii anterioare a sclerei, irisului şi corpilor ciliari

3. Care sunt formele de prezentare ale medicației topice?

soluţii – au timp de contact scurt, maxim 5-10 minute, şi necesită administrări frecvente;
suspensii; unguente – timp de contact aproximativ 20 de minute, prezintă dezavantajul că
încetinesc în măsură mai mare decât soluţiile sau suspensiile procesul de vindecare (incizii,
ulcere corneene); pudre – pot fi destul de iritante pentru ochi şi nu se folosesc.

4. Care este timpul de contact al soluțiilor administrate topic?

5-10 minute

5. Care este timpul de contact al unguentelor administrate topic?

20 minute

6. Ce dezavantaj are administrarea topică a unguentelor?

incetinesc vindecarea

7. Care este contraindicația folosirii topice a unguentelor?

incizii/ulcere corneene

8. Care este intervalul de timp minim între aplicarea topică a două medicamente?

cel puțin 5 minute

9. Care sunt metodele de aplicare topică a medicației oftalmologice?

- instilarea în ochi
- lavajul subpalpebral
- cateterizarea conductului lacrimonazal

10. În care sac conjunctival este fixat chitul pentru lavajul subpalpebral?

86
superior

11. În cazul lavajului subpalpebral care sunt modalitățile de fixare (trecere) ale cateterului?

unica/dubla

12. Care sunt indicațiile injecției subconjunctivale?

când se impune o concentraţie ridicată de medicament, situaţie întâlnită în cazul afecţiunilor

corneene persistente (ex. panus), uveitei anterioare sau scleritelor.

13. Cum este orientat acul față de lobul ocular atunci când se realizează injecția
subconjunctivală?

tangenţial.

14. Care este cantitatea maximă de substanță ce poate fi injectată într-un singur loc în cazul
injecției subconjunctivale?

0,5 ml la animalele mici şi 1 ml la animalele de talie mare

15. Care sunt indicațiile injecției retrobulbare?

-uveitele
-retinitele
-inflamaţia nervului optic

16. Ce risc apare atunci când medicația este administrată intraocular sau intracamerular?

lezionare cristalin

17. Cum trebui să fie concentrația medicamentelor în cazul administrării intraoculare sau
intracamerulare?

drastic redusa

18. Care sunt indicațiile injecției intraoculare sau intracamerulare?

-endoftalmii (antibiotice)
-uveita recurentă (ciclosporina in vitros)

19. Când este preferată administrarea medicației pe cale sistemică?

în cazul afecţiunilor segmentului ocular posterior

20. Care sunt coloranţii folosiți pentru teste de diagnostic?

-Fluoresceină 1%
-Roz Bengal (indicator al cheratitei herpetice)

87
-Indocianina verde 0,5%
21. În ce scop este folosită fluoresceina?

-identificarea leziunilor epiteliului cornean

-angiografia retiniana si coroida

22. În ce scop este folosită indocianina verde?

(colorant al capsulei cristalinului) - operatie cataracta

23. Care sunt grupele de medicamente administrate topic?

Anestezice locale
Iridocicloplegice (parasimpaticolitice)
Midriatice (simpaticotone)
Mioticele
Lacrimi artificiale şi lubrifianţi oculari
Sulfamide (4x/zi)
Antibiotice (4x/zi)

24. Dați exemple de anestezice locale ce pot fi folosite topic

-Tetracaina (apare chemozis)

-Proparcaina

25. Cum se mai numesc iridocicloplegicele?

midriatice cicloplegice

26. Dați exemple de iridocicloplegice (midriatice cicloplegice, midriatice anticolinergice,

parasimpaticolitice)?

tropicamida/atropina

27. Ce efect are aplicarea de iridocicloplegice?

midriaza intensa

28. Asupra căror fibre musculare ale irisului acționează iridocicloplegicele?

circulare

29. În ce scopuri se folosesc iridocicloplegicele?

-diagnostic (oftalmoscopie?)
-tratament (spasm iridian-cheratita/uveita)

30. În ce afecțiune este contraindicată folosirea iridocicloplegicelor?

glaucom

88
31. Dați exemple de iridocicloplegice

vezi 26

32. Care este durata de acțiune a tropicamidei?

8 ore

33. În ce interval de timp apare efectul tropicamidei?

10 minute

34. Care este durata de acțiune a atropinei?

zile (minim 24 ore)

35. În ce interval de timp apare efectul atropinei?

30 minute

36. Midriaticele simpaticotone asigură iridocicloplegia?

nu

37. În ce afecțiune este contraindicată folosirea midriaticelor simpaticotone?

glaucom

38. Dați exemple de midriatice simpaticotone.

Fenilefrină 2.5% - nu are efect multumitor la animale

Hidroxiamfetamina 1% - doar in scop de diagnostic (Horner)

39. Ce midriatice simpaticotone sunt folosite în diagnosticul sindromului Horner?

-fenilefrina 10%
-Hidroxiamfetamina 1%

40. Care sunt indicațiile mioticelor?

-terapia glaucomului
-subluxația posterioară de cristalin
-preoperator în luxația anterioară de cristalin
-tratamentul hipohemei (crește fluxul umorii apoase și implicit fluxul eritrocitelor din camera
anterioară)
-stimularea secreției lacrimale în caz de cheratoconjunctivită sicca.

41. Care sunt afecțiunile în care nu sunt indicate mioticele?

89
uveita anterioara (agraveaza spasmul si durerea iridiana)

42. Numiți un medicament din categoria mioticelor.

pilocarpina

43. În ce afecțiune se folosesc lacrimi artificiale?

cheratoconjunctivită sicca

44. Care este frecvența minimă de administrare topică a antibioticelor/sulfamidelor?

4x/zi

45. Cum sunt clasificate antibioticele ce se administrează topic?

-calibru mic (spectru larg - in conjunctivite, ulcere superficiale)

-calibru mare (dupa antibiograma - in ulcere profunde/indolente)

46. Care sunt indicațiile folosirii antibioticelor „de calibru mic”?

vezi 45

47. Dați exemple de antibiotice „de calibru mic”.

neomicina, kanamicina, bacitracina, tetracicline

gentamicina (include Pseudomonas, nu va fi utilizata ca prim tratament)

48. Care sunt indicațiile folosirii antibioticelor „de calibru mare”?

vezi 45

49. Dați exemple de antibiotice „de calibru mare”

ciprofloxacina (Pseudomonas)
cefazolin
cloramfenicol

50. Există produse medicamentoase unice în care antibioticele/sulfamidele sunt asociate cu

antiinflamatorii corticosteroidiene?

-Sulfacetamidă + prednisolon – suspensie sau unguent (Blefamidă)

-Neomicină + polimixină B + dexametazonă – suspensie sau unguent Maxitrol – una din cele
mai eficiente combinaţii
-Gentamicină + betametazonă soluţie (Gentocin Durafilm)
-Betabioptal: cloramfenicol + betametazona – unguent
-Tobradex: tobramicina + dexametazona - picături

51. În ce situații este contraindicată folosirea topică a medicației corticosteroidiene?

90
ulcere/eroziuni corneene (inainte de epitelizare)

52. Din ce motiv este contraindicată medicația corticosteroidiană în caz de ulcer cornean?

intarzie vindecarea (activeaza colagenaza)

53. Care este medicamentul cu cel mai puternic efect antiinflamator la administrarea topică?

dexametazonă

54. Dați exemple de medicamente antiinflamatorii corticosteroidiene topice.

Dexametazonă 0,1%
Prednisolon 1%
fluorometazona 0,1% ungv

55. Când se recurge la folosirea medicației antiinflamatorii nesteroidiene?

când este urmărită reducerea sintezei de prostaglandine ca adjuvant al terapiei antiinflamatorii

convenţionale

56. Dați exemple de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene topice

Diclofenac sol. 0,1% (Voltaren)

Flurbiprofen sol. 0,03% (Ocufen) - în combaterea inflamaţiei postoperatoprii
Suprofen sol. (Profenal)

57. Când se recurge la folosirea medicației decongestionante topice? (vasoconstrictoare)

alergii sau iritaţii minore

58. Ce efect ”cosmetic” are această medicație?

reduce aspectul de ochi rosu

59. Dați exemple de decongestionante topice

fenilefrina
nefazolina

60. Dați exemple de antifungice topice.

Miconazol
Amfotericina B (candida)
Nistatin (candida)
Clotrimazol 1% (aspergillus, Alternaria, Candida, Mucor -NU Fusarium)
Natamicina (Aspergillus, Fusarium, Cephalosporium)
Thiobendazol (arţial eficient împotriva Fusarium sp., Penicillium, Philophera şi Cladosporium)
Flucitozină 1,5% (Candida şi Cryptococcus neoformans)

91
61. Dați exemple de medicamente antivirale

Trifluridină (Viroptic soluţie 1%) – cea mai puţin toxică şi cea mai eficientă din această clasă
de medicamente, 1 pic la 4 ore.
Vidarabină (Vira-A unguent 3%) se pare că nu se mai produce
Idoxuridină (Stoxil soluție sau unguent, Herplex Liquifilm sol, Herplex SOP unguent). Este
prima generație de agent antiviral. Soluția se aplică din oră în oră sau la 2 ore, unguentul se
aplică la 4 ore interval.
Aciclovir – unguent
Virgan (ganciclovir 0,15%) – gel oftalmic

62. Ce scop are folosirea topică a medicației hiperosmotice?

reduce edemul cornean (puţin eficientă şi poate fi iritantă)

63. Care este indicația folosirii topice a medicației anticolagenazice?

ulcere

64. Ce rol are colagenaza pe durata vindecării corneene?

remodeleaza corneea

65. Ce se întâmplă când colagenaza este în exces în cazul unui ulcer cornean?

erodeaza stroma --> ulcer perforat

66. Dați exemple de substanțe cu efect anticolagenazic

EDTA, ACC, TC, Ser

67. Ce substanță poate fi folosită pentru cauterizarea ulcerelor corneene?

tinctura de iod 2%

68. Dati exemple de substanțe cicatrizante ale corneei.

cisteină
anabolizante (Keratyl)
Corneregel (B5 -->CoA)
Thealoz (reepitelizant)

69. Care sunt grupele de substanțe folosite în terapia glaucomului?

inhibitorii anhidrazei carbonice (scade secretia) (Diclorfenamida) -->depletie K

osmotice (Manitol iv/ Glicerol po)
miotice (scade secretia) <=> unghi deschis
adrenalina (scade secretia) ???
beta-blocante (scade secretia) -Timolol, Betoxalol
prostaglandine (cresc drenajul sclero-uveal)

92
70. Dati exemple de inhibitori ai anhidrazei carbonice ce se administrează topic în terapia
glaucomului.

Diclorfenamida

71. Ce efect are administrarea de inhibitori ai anhidrazei carbonice în terapia glaucomului?

scade secretia

72. Când este indicată utilizarea agenților hiperosmotici pe cale IV în cazul glaucomului?

de urgenta/preoperator

73. Dati exemple de agenți hiperosmotici administrați IV în glaucom acut

manitol

74. Ce efect are administrarea de beta-blocante în terapia glaucomului?

scade secretia

75. Ce efect are administrarea de prostaglandine în terapia glaucomului?

creste drenajul screro-uveal

76. Cum se clasifică intervențiile chirurgicale oculare după scopul urmărit?

- elementare sau pregătitoare

- de urgenţă
- specifice aplicate în tratamentul unor afecţiuni

77. Care sunt intervențiile chirurgicale oculare elementare sau pregătitoare?

(puncţiile oculare, blefarorafia, cantotomia, imobilizarea globului ocular)

78. Care sunt cazurile în care se aplică intervențiile chirurgicale oculare de urgență?

(tratamentul plăgilor palpebrale, a luxaţiei sau avulsiei globului ocular)

79. Care sunt afecțiunile care beneficiază de intervenții chirurgicale oculare speciifce?

(entropion, ectropion, cataractă, glaucom)

80. Ce nervi trebuie blocați pentru analgezia pleoapelor la cabaline?

frontal
lacrimal
infratrochlear
zigomatic

93
81. Care sunt cele două tehnici d blocaj retrobulbar la bovine?

în 4 puncte/Peterson

82. Care sunt modalitățile de deschidere și imobilizare a pleoapelor?

- manual
- mecanic – cu blefarostatul
- chirurgical

83. La ce se referă operația de cantotomie?

lărgire a fantei palpebrale prin secţionarea comisurii laterale

84. Care sunt indicațiile cantotomiei?

intervenţii pe globul ocular, drenajul retrobulbar, blefarofimoză.

85. Care sunt posibilitățile de refacerea le unghiului palpebral după o cantotomie?

sutura plăgii în puncte separate fie pe planuri sau în bloc

Sutura în bloc simplă sau în „8” cu fir monofil

86. Care sunt indicațiile blefaro-/tarsorafiei?

protecţia plăgilor şi ulcerelor corneene şi/sau conjunctivei bulbare; după

repunerea globului ocular luxat accidental.

87. Care sunt variantele operatorii de blefaro-/tarsorafie?

-sutură în „U” cu burdoneţi a pleoapelor principale

-acoperirea corneei şi a conjunctivei bulbare cu pleoapa a treia

88. Care este avantajul suturării ploapei a treia la episcleră atunci când se realizează acoperirea
corneei şi a conjunctivei bulbare cu pleoapa a treia?

globul si pleoapa a treia se comporta ca o

unitate in timpul miscarii.

89. Care sunt modalitățile de imobilizare ale globuui ocular?

-trecerea a 2 fire de sutură (la ora 12 şi la ora

6) prin conjunctiva bulbară şi scleră la 1-2 mm de limbul sclerocorneean (loc în care
aderă la substrat). Capetele firelor sunt ancorate şi fixate în pense şi se tracţionează uşor
-cu ajutorul unor pense
fine (model Allis, Graefe, Bishop-Harmon)

90. Ce instrument este contraindicat a fi folosit pentru imobilizarea globului ocular?

94
pense hemostatice (strivesc)

91. Care este locul pentru paracenteza camerei anterioare?

regiunea dorsală sau dorsolaterală a corneei, paralel cu irisul

92. În ce situații se face administrarea medicației topice pe calea unui cateter fixat în sacul
conjunctival?

tratamentul local de durată la cazurile la care ochiul este protejat de

pansament sau la care s-a efectuat blefarorafia de protecţie

93. Care nerv determină închiderea pleoapelor prin stimularea mușchiului orbicular?

facial

94. Care nerv inervează mușhiul ridicător al pleoapei superioare?

oculomotor

95. Care nerv este nervul senzorial al pleoapelor?

trigemen

96. Ce rol are muschiul lui Muller?

ridica pleoapa superioară

97. Care sunt glandele pleoapelor?

- Meibomiene (glande tarsale) sebacee;

- glandele Zeiss – glande sebacee modificate conectate cu foliculii la cilii palpebrali;
- glandele Moll – glande sudoripare adiacente glandelor Zeiss.

98. Care este rolul pleoapelor și a clipitului?

- distribuirea filmului lacrimal pe suprafaţa globului ocular,

- împingerea lacrimilor în sistemul de drenare,
- protejarea structurilor intraorbitare
- la nou-născuţi (pisică, câine) pleoapele închise protejează corneea şi conjunctiva de uscare
până când se vor secreta suficiente lacrimi.

99. Cum se execută examenul pleoapelor?

inspecţie şi palpaţie, recurgându-se uneori la instrumente de fixare

100. Ce se urmăreștea se identifica prin examenul pleoapelor?

modificările de formă, poziţie, culoare, mobilitate, formă, secreţie, volum, aspect şi integritate a
pielii şi conjunctivei, poziţia cililor, mărimea fantei, forma şi aspectul unghiurilor

95
101. Ce înseamnă agenezia pleoapei?

absenţa congenitală a unei părţi sau a întregii pleoape

102. La ce specie este mai frecventă agenezia pleoapelor?

pisica

103. În ce constă tratamentul ageneziei pleoapelor?

reconstrucţia pleoapei

104. Care este simptomatologia în plăgile pleoapelor?

hemoragie şi discontinuitate, ulterior inflamaţie cu durere intensă, epiforă, fotofobie, închidere

incompletă a fantei palpebrale şi modificarea poziţiei pleoapei afectate.

105. Care este prognosticul în plăgile pleoapelor?

favorabil în plăgile recente, fără pierderi mari de substrat şi rezervat în cele complicate.

106. În ce situații este recomandată vivifierea marginilor plăgilor care implică pleoapele?

plagi mai vechi de 12-24 de ore

107. Ce variante de sutură există pentru plăgile profunde ale pleoapelor?

a) sutura bietajată:
-conjunctiva, tarsul şi ţesuturile de regulă din profunzime cu ţesut resorbabil
-pielea împreună cu muşchiul orbicular cu fir neresorbabil
b) sutura în “8” (animale mari)

108. Ce este coloboma palpebrală?

discontinuitate a margini palpebrale prin lipsa unei porţiuni de pleoapă

109. Ce afecțiune oculară poate însoți coloboma palpebrală?

cherato-conjunctivită cronică (<--inchidere incompleta)

110. Care este tratamentul în coloboma palpebrală?

vivifiere margini coloboma

sutura (vezi 107)

111. Ce este anchiloblefaronul?

inexistenţa fantei palpebrale prin aderenţa pleoapelor una la cealaltă

96
112. Care este etiologia anchiloblefaronului?

congenital, dobândit (cicatricial sau operator)

113. Care este tratamentul anchiloblefaronului?

-butonieră prin care se introduce o sondă canelată, pe ghidajul acesteia se continuă incizia de
separare.
-sutura conjunctivo-palpebrală (Pentru a se împiedica realipirea)

114. În cazul anchiloblefaronului congenital complicat cu cheratoconjunctivită neonatală

deschiderea prematură a fantei palpebrale va perturba dezvoltarea oculară postnatală?

NU (ochiul e complet dezvoltat la nastere, glanda lacrimala nu e)

115. Ce este simblefaronul?

aderenţa conjunctivei palpebrale la cea bulbară sau la cornee şi consecutiv absenţa sau
reducerea sacilor conjunctivali

116. Care este etiologia simblefaronului?

congenital dobandit (complicaţie a infecţiilor – în principal la pisici după conjunctivite

herpetice - sau neoplaziilor superficiale)

117. Care este simptomatologia în simblefaron?

mobilitate redusă a pleoapelor, cu limitarea deschiderii fantei palpebrale. Pot fi afectate căile
lacrimale şi consecutiv apare epiforă şi complicaţii inflamatorii cornice (blefarită, cheratită)

118. Care este tratamentul simblefaronului?

dilacerarea atentă a aderenţelor (recidiva frecventa --> unguent cu corticoizi&antibiotice)

119. Ce reprezintă blefarofimoza?

ingustarea fantei palpebrale

120. În ce situație blefarofimoza nu necesită tratament?

Microftalmie

121. Ce aspect clinic are blefarofimoza?

fanta palpebrală este mai mică, strâmtarea putând exista la unul sau la ambele unghiuri
palpebrale.
Când anomalia este unilaterală, fantele sunt asimetrice.

122. Față de ce afecțiune se impune diagnosticul diferențial în caz de blefarofimoză?

97
blefarospasm (care cedează la blocajul nervului auriculo-palpebral)

123. Care este tratamentul blefarofimozei?

cantotomia

124. Cum se clasifică blefarospasmul?

- tonic, când contracţia muşchiului orbicular palpebral este de durată şi cauzată de procese
inflamatorii dureroase,
- clonic, când contracţia este alternantă, manifestându-se clinic prin clipiri dese şi este cauzat de
afecţiuni neuronale (căi aferente sau eferente, SNC).

125. Care este prognosticul în blefarospasm?

favorabil în forma tonică şi rezervat sau defavorabil în cea clonică

126. Care este conduita terapeutică în blefarospasm?

-anestezia cheratoconjunctivală
-anestezie pe traiectul nervului facial
-operator (cantotomie,rezecţia parţială sau totală a porţiunii proximale a muşchiului
orbicular,sutura în eşarfă)

127. Ce reprezintă entropionul?

rasfrangerea spre interior a pleoapei

128. Care sunt tipurile de entropion?

congenital (ereditar/teratologic)
dobandit(spastic/cicatricial/bulbar)

129. Care sunt cauzele entropionului dobândit?

-spastic (cheratita/ulcer)
-cicatricial
-bulbar (enoftalmie, microftalmie)

130. Care este simptomatologia clinică în entropion?

iritaţia corneei şi conjunctivei, cicatrici corneene, pigmentaţie corneană, posibil ulcere. Epiforă,
blefarospasm. La examenul atent se observă defectul de poziţie, care poate afecta parţial sau
total marginea palpebrală, uni- sau bipalpebral.

131. Față de ce afecțiuni se impune diagnosticul diferențial în caz de entropion?

trichiazis, districhiazis şi de blefarospasm.

132. Care este prognosticul în entropion?

98
favorabil

133. Care sunt cele trei mari principii de corecție în caz de entropion?

1) de ce pleoapa se răsfrânge spre interior?

– este o anomalie a pleoapei, a globului, a orbitei sau o combinaţie a lor?
Identificaţi cauza şi corectaţi-o dacă este posibil.
2) este entropionul permanent sau temporar,
trebuie să-l corectez definitiv sau temporar?
NU se va corecta printr-o metodă definitivă (radicală) o problemă temporară.
Se identifică componentele care se schimbă pe măsură ce animalul creşte, câştigă în greutate, se
rehidratează.
Nu se corectetează entropionul congenital definitiv până când animalul nu atinge vârsta de
adolescent (de obicei la 6 luni) doar dacă măsurile provizorii – suturi ale pleoapelor, unguente,
tarsorafii provizorii - aplicate în mod repetat sunt ineficiente în controlul afecţiunii.
3) dacă se impune corecţia definitivă, cât din entropion este anatomic şi cât spastic?

134. După ce vârstă este recomandată corecția definitivă a entropionului congenital?

6 luni

135. Atunci când se evaluează componentele anatomică respectiv spastică a unui entropion, este
recomandată sedarea animalului?

NU (alterează relaţia dinamicii glob-pleoape)

136. Pentru care din componentele entropionului, anatomică sau spastică, se face corecția
chirurgicală?

anatomica

137. În ce situație corecția chirurgicală a unui entropion riscăm să fie în exces?

Dacă nu se ia în calcul şi componenta spastică

138. Cauterizarea ca metodă de tratament a entropionului se bazează pe modificarea cărei

componente anatomice a pleoapei?

tarsul (sub actiunea caldurii)

139. Ce tip de sutură este recomandată în corecția temporară a entropionului neonatal

(perinatal)?

punct în „U” care va avea drept rezultat eversarea marginii pleoapei

140. Ce procedeu de corecție a entropionului se practică în turmele mari cu miei?

achinezie și sclerozare

99
141. Cum se numește procedeul de bază pentru tratamentul entropionului congenital, dobândit,
cicatricial şi senil la animalele domestice?

Hotz-Celsus

142. Care este cheia succesului în aplicarea procedeului Hotz-Celsus?

procedura trebuie executată cât mai aproape de marginea liberă a pleoapelor, se merge paralel
cu ea
lăţimea maximă a lamboului excizat trebuie să fie în dreptul porţiunii maxime de entropion.

143. Cum se numește procedeul de corecție simultană a entropionului și trichiazisului pleoapei

superioare?

Stades

144. Care sunt timpii operatori în procedeul Stades de corecție simultană a entropionului
pleoapei superioare și trichiazisului?

incizie sub muchia externa a pleoapei (cuprinde genele)

incizie pe inelul orbitar
excizare lambou cutanat
sutura marginii superioare in dreptul glandemor meibomiene

145. Care sunt timpii operatori în procedeul Stades de corecție simultană a entropionului și a
pliurilor cutanate excesive pe creștetul capului?

vezi 144
*incizia inferioara NU cuprinde marginea libera a pleoapei

1. Ce este ectropionul?

rasfrangerea spre exterior a pleoapei

2. Care este simptomatologia clinică în ectropion?

neînchiderea fantei palpebrale, epiforă, conjunctivită cronică sau recurentă prin expunere la
factorii iritanţi sau secundar infecţiilor bacteriene, cheratită.

3. Care este prognosticul în ectropion?

rezervat

4. Ce presupune procedeul Smythe de corecție al ectropionului?

excizarea cu un trepan a 2-3 rondele cutanate (0,5-1 cm) cu suturarea plăgii în plan vertical. În
lipsa trepanului se practică 2-3 incizii cutanate de 0,5-1,2 cm paralele cu marginea pleoapei şi la
2-4 mm de aceasta, prin dilacerarea şi deplasarea pielii plăgilor li se dă orientarea verticală după
care se suturează.

100
5. Ce presupune procedeul de autoplatie cu lambou glisant în ”V” de corecție al ectropionului?

incizie cutanată în „V” pornind de la 2-3 mm de marginea liberă a pleoapei, deschiderea „V”-
ului depăşeşte lungimea ectropionului, lamboul creat între cele două braţe se glisează prin
dilacerare spre marginea liberă a pleoapei eversate, plaga are aspect de săgeată iar după suturare
forma literei „Y”.

6. Care sunt timpii operatoti în procedeul Kuhnt-Szymanowski de corecție al ectropionului?

Incizie pe marginea liberă a pleoapei cu o adâncime de 10-15 mm şi care se extinde lateral de

unghiul extern
Excizie tarso-conjunctivă-m. orbicular (mijloc de pleoapă) şi piele (din lateral), de dimensiuni
egale
Sutură tarso-conjunctivală pcte. separate
Sutură cutanată

7. Ce este ptoza palpebrală?

căderea pleoapei superioare (blefaroptoză) cu imposibilitatea menţinerii deschise a

fantei palpebrale.

8. Care este etiologia ptozei palpebrale?

paralitică (afecțiuni ale n. oculomotor comun – inervează ridicătorul palpebral

superior, ale filetelor simpatice ale ramurii nazociliare a n.oftalmic – inervează mușchiullui
Muller), mecanică (pliuri cutanate excesive în regiunea frunții, distrofie musculară
generalizată), simptomatică (sindrom Horner, enoftalmii).

9. Care este prognosticul în ptoza palpebrală?

rezervat

10. Care este tratamentul în ptoza palpebrală dependent de etiologie?

mecanice:xcizia chirurgicală
neuronale:vitaminoterapie, rezolutive pe bază de iod
cronice, incurabil medicamentos:suspendarea pleoapei cu
o bandeletă (două bandelete) de fir neresorbabil (mersilene) ancorat la periostul osului temporal

11. Ce este lagoftalmia?

imposibilitatea închiderii complete a fantei palpebrale

12. Care sunt cauzele lagoftalmiei?

congenitală - se poate întâlni la rasele brahicefalice cu orbita foarte ştearsă, este o problemă
obișnuită la Peckinez.

101
secundară – ca rezultat al paraliziei nervului facial; în exoftalmie secundară tumorilor,
hematoamelor cu localizare orbitală, care ocupă acest spaţiu, sau cauzată de un glaucom; prin
lipsa filmului lacrimal în cheratoconjunctivita sicca

13. Care este aspectul clinic al ochiului cu lagoftalmie?

ochiul aparent exoftalmic, în scurt timp cheratoconjunctivită datorită uscării corneei, cicatrici,
pigmentare şi ulcere corneene.

14. Care este prognosticul în lagoftalmie?

rezervat

15. Care este tratamentul lagoftalmiei dependent de etiologie?

- în predispoziţia congenitală - se va proteja corneea prin aplicarea topică de antibiotice şi

corticosteroizi pentru a reduce melanoza şi cheratitele secundare sau se va recurge la tratament
operator. Tratamentul operator se va rezuma la strâmtarea (reducerea dimensiunii) fantei
palpebrale prin cantoplastie medială sau laterală dependent de partea în care globul ocular şi
corneea sunt mai expuse.
- în caz de paralizie a n. facial – se va proteja corneea prin menţinerea umedă a globul ocular
(sau aplicarea de lentile de contact) în timp ce se aşteaptă să se vadă dacă paralizia este sau nu
temporară
- în lagoftalmia secundară unei exoftalmii datorită unor formațiuni care ocupă spațiul orbitar se
va menţine corneea umedă până când cauza iniţială va fi corectată şi se reia funcţia pleoapelor
la normal. Dacă nu se poate menţine ochiul umed cu medicamente se va practica tarsorafia
temporară.

16. Rezultatele cosmetice de tratament chirurgical al lagoftalmiei sunt mai bune în care tip de
cantoplastie?

Cantoplastie laterală permanentă

17. Ce formațiune anatomică trebuie lăsată integră în cantoplastia medială aplicată ca tratament
al lagoftalmiei?

punctele lacrimale

18. Ce este trichiazisul?

defectul de poziţie a cililor palpebrali, cu localizare normală, caracterizat prin devierea acestora
spre cornee sau conjunctivă.

19. Cum se manifestă clinic trichiazisul?

epiforă, congestie conjunctivală, iar la formele cronice apare cheratita şi blefarospasmul cu

aspect de entropion. Dacă nu se intervine apar leziuni corneene (eroziuni, ulcere, procese de
opacifiere) care compromit funcţia vizuală.

20. Care este prognosticul în trichiazis?

102
favorabil dacă boala se diagnostică timpuriu, înainte de a surveni complicaţiile.

21. Care este tratamentul trichiazisului?

epilarea repetată prin smulgerea cililor sau prin electroepilare.

Când acest procedeu nu dă rezultate se procedează la intervenţia chirurgicală (alternativa
ultimă), care constă în excizia unui lambou cutanat din imediata apropierea marginii palpebrale
acolo unde cilii cresc deviaţi spre interior. Prin sutură marginea palpebrală este orientată spre
exterior şi odată cu ea şi cilii.

22. Ce este distichiazisul/districhiazisul?

DISTICHIAZIS=un al doilea rând de cili pe muchia internă a marginii palpebrale crescuţi în

deschiderea glandelor Meibomiene, producând iritaţia corneei
DISTRICHIAZIS=creşterea a doi sau mai mulţi cili palpebrali dintr-o singură deschiderea a
unei glande Meibomiene

23. La ce specie este diagnosticat distichiazisul?

câine (Cocker, Pudel)

24. Care este prognosticul în distichiazis?

favorabil

25. Care este tratamentul în distichiazis?

- crioepilare – distrugerea rădăcinii firului de păr prin răcire extremă – DE ELECTIE

îndepărtează permanent cel puţin 80% din firele de păr. Firul de păr este mult mai
susceptibil la distrucţia celulară prin refrigerare cu azot lichid decât ţesuturile adiacente,
distrugerea este astfel selectivă fără apariţia de cicatrici ale pleoapei.
- electroliză (electroepilare) este permanentă dar poate cauza CICATRICI deformante ale
pleoapelor, tratamentul va include şi administrarea topică de antibiotice şi
antiinflamatorii corticosteroidiene postoperator
- dacă nu se obţin rezultate se recurge la excizia porțiunii de pleoapă în zona cu
distichiazis. Această metodă are drept consecinţă DEFORMAREA PLEOAPEI. Există mai
multe
variante de lucru:
 îndepărtarea porțiunii cu cili prin 2 incizii pe marginea liberă a pleoapei
 excizia muchiei interne a marginii libere a pleoapei
 rezecţie tarso-conjunctivală (cel mai sigur procedeu). Fixarea pleoapei cu pensa de chalazion,
incizia tarsului şi conjunctivei palpebrale în profunzime 1 mm şi 3-4 mm posterior de marginea
pleoapei. Foliculii şi tarsoconjunctiva sunt excizate în bloc.

26. Care este varianta de elecție în tratament a distichiazisului?

Crioepilarea

27. Care din variantele terapeutice de corecție ale distichiazisului produc cicatrici?

103
electroepilarea, excizia

28. Care sunt cele trei variante de lucru pentru corecțșia chirurgicală a porțiunii de pleoapă în
caz de distichiazis?

-2 incizii pe marginea liberă a pleoapei

-excizia muchiei interne a marginii libere a pleoapei
-rezecţie tarso-conjunctivală (cel mai sigur procedeu)

29. Care din cele trei varinte de lucru este procedeul cel mai sigur?

-rezecţie tarso-conjunctivală (cel mai sigur procedeu)

30. Care este numărul maxim de excizii a muchiei interne a marginii libere sau de rezecții traso-
conjunctivale care se pot face la o singură pleoapă în caz de distichiazis?

în maxim TREI locuri la fiecare pleoapă.

31. Care sunt complicațiile tratamentului distichiazisului?

- reapariţia firului de păr prin îndepărtare incompletă a foliculului afectat, este posibil ca firul
nou crescut să determine o iritaţie mai intensă decât predecesorul
- entropionul, cicatricele postoperatorii se contractă şi pot cauza entropion care va trebui
corectat chirurgical
- scurtarea sau îngroşarea pleoapei
- epiforă prin lezarea punctelor lacrimale – pe durata intervenţiilor chirurgicale se vor menţine
vizualizate punctele lacrimale prin cateterizarea lor cu un fir de nailon

32. Ce se întâmplă atunci când apar cilii ectopici?

irită corneea (cu blefarospasm, epiforă, ulcere)

33. Cu ce instrument se realizeză imobilizarea și răfrângerea pleoapei când se excizază țesutul

care conține foliculul pilos al unui cil ectopic?

Pensa pentru CHALAZION

34. Cum sunt clasificate blefaritele după extindere?

1. Blefaritele difuze – au numeroase cauze deseori sunt corelate cu probleme

dermatologice. De obicei sunt trecute cu vederea dacă fac parte dintr-o dermatită mai
generalizată

-blefarita supurativ-ulcerativă
-blefarita seboreică
-blefarita alergică
-blefarita actinică
-blefarita parazitară
-blefarita micotică

104
-blefarita virală

2. Blefarite localizate (glandulare)

-Chalazionul
-Hordeolum/Ulcior/Orjelet (extern-zeis,moll; intern-meibomiene)

35. Care sunt formele de blefarite difuze?

-blefarita supurativ-ulcerativă
-blefarita seboreică
-blefarita alergică
-blefarita actinică
-blefarita parazitară
-blefarita micotică
-blefarita virală

36. Cum se stabilește diagnosticul etiologic al unei blefarite difuze?

raclate, culturi şi biopsie

37. Care este tratamentul în blefaritele difuze?

Comprese calde, umede şi o bună igienă locală,

antibiotice./antimicotice/antialergice/antiparazitare.
Procesele supurative (microabcesele) vor fi drenate manual.

38. Care sunt formele de blefarite localizate?

-Chalazionul
-Hordeolum/Ulcior/Orjelet (extern-zeis,moll; intern-meibomiene)

39. Cum se mai numesc blefaritele localizate?

Glandulare

40. Ce este chlazionul?

blocarea canaliculelor excretorii a glandelor Meibomiene

41. Cum apare din punct de vedere clinic chalazionul?

formaţiune nedureroasă, fermă, nodulară, de culoare

galben-gri prin transparenţa conjunctivei palpebrale.

42. Față de ce afecțiuni se impune un diagnostic diferențial în caz de chalazion?

neoplazii

43. Care este tratamentul în chalazion?

105
-medicamentos cu antibiotice şi antiinflamatorii corticosteroidiene aplicate topic (ineficace)
-incizia CONJUNCTIVEI la nivelul leziunii şi paralel cu glandele Meibomiene, ţesutul este
îndepărtat în totalitate într-o bucată apoi se chiuretează.
(NU Cutanat!!)

44. Ce este hordeolumul?

abcesul cu etiologie bacteriană al glandelor pleoapelor

45. De câte tipuri este hordeolumul?

extern (zeis/moll)
intern (meibomiene)

46. Care este simptomatologia în hordeolum?

durerea la manipulare, regiunea de pleoapă afectată este roşie.

47. Care este tratamentul în hordeolum?

drenaj (prin taxis manual), topic unguent cu antibiotic şi comprese calde

48. Ce exemple de tumori benigne ale pleoapelor la câine puteți da?

papilom, melanocitom, adenoame, Histiocitomul.

49. Care dintre tumorile benigne ale pleoapelor poate să dispară spontan?

Histiocitomul

50. Care este tumora cea mai frecvent întâlnită la pisică la pleoape?

Carcinomul celular scvamos

51. În cazul intervențiilor chirurgicale de excizie a unei tumori a pleoapei, ce tipuri

de plastie se pot aplica dacă din marginea pleoapei se va îndepărta mai puțin de 1/3?

-plastia în “V”
-plastia “pentagonală”

52. În cazul intervențiilor chirurgicale de excizie extinsă a unei tumori a pleoapei,

ce tehnică de plastie se aplică?

“lamboul cu avansare”

53. La ce specii alături de glanda anexa a pleoapei a treia apare și glanda Harder?

pasari,vacă, iepure şi porc

106
54. Care este rolul pleoapei a treia și a glandei anexe?

protecţia corneei, redistribuţia filmului lacrimal, secreţie de lacrimi (glanda

anexă la animalele mici asigură aproximativ 25-40% din totalul lacrimilor, după unii
autori chiar până la 50%)

55. La ce specii mișcarea ploapei a treia este pasivă?

mamifere

56. Care sunt cauzele prolapsului pleoapei a treia?

congenital şi secundar

57. Care este tratamentul prolapsului pleoapei a treia?

-etiologic
-simptomatic (simpaticotone, NSAID, Ab)
-extirpare

58. La ce specie apare mai frecvent eversiunea/inversiunea cartilajului pleoapei a treia?

câine

59. Care dintre cele două entități de mai sus este mai frecventă?

Eversiunea este mult mai frecventă decât inversiunea

60. Care este simptomatologia în eversiunea pleoapei a treia?

marginea liberă răsucită spre exterior, epiforă, blefarospasm, ocazional ulcere corneene

61. Care este tratamentul în eversiunea pleoapei a treia?

EXTIRPAREA PARŢIALĂ A CARTILAJIULUI PLEOAPEI A III-A

62. Când apare hipertrofia pleoapei a treia?

complicaţie a inflamaţiei şi a prolapsului

63. Ce tratament se aplică în caz de hipertrofie a pleoapei a treia?

extirparea pleoapei

64. Care sunt cauzele prolapsului glandei anexe a pleoapei a treia?

- congenital, probabil instabilitatea glandei care prolabează este transmisă ereditar ca urmare a
unui atașament incorect al glandei la pleoapa a treia și țesutul periorbitar. În acest caz
denumirea de „cherry eye” este improprie. Poate să apară bilateral dar nu întotdeauna debutul
este simultan la ambii ochi. Poate să dispară spontan şi să reapară în mod repetat.

107
- consecutiv unui traumatism al pleoapei a treia sau al orbitei care conduce la inflamarea,
edemațierea și prolabarea glandei,
- rezultatul unei hiperplazii limfoide prin expunerea animalului tânăr pentru prima dată la
antigenele din mediu.

65. Care este simptomatologia în prolapsul glandei anexe a pleoapei a treia?

epiforă discretă, abducţia pleoapei a treia, conjunctivită. De sub pleoapa a treia prolabează
glanda anexă ca formaţiune globulară care se dezvoltă progresiv depăşind marginea pleoapei
peste care se eversează. Congestia vasculară și edemul pot da un fals aspect de hipertrofie în
cazul instabilității glandei.
Glanda hipertrofiată, care poate ajunge să acopere în cele din urmă pleoapa a treia şi să ocupe
spaţiul din unghiul nazal, nu pare a-l deranja pe pacient.

66. Care sunt modalitățile terapeutice în prolapsul glandei anexe a pleoapei a treia?

-Ancorare ventro-mediala a glandei anexe la inelul orbital

-Acoperirea glandei anexe prin tehnica “buzunarului” sau ”învăluirii” (moore- punga de tutun /
morgan- 2 incizii paralele)
-

67. Care sunt variantele de lucru ale tehnicii ”buzunarului” sau ”învăluirii” în caz
de prolaps al glandei anexe a pleoapei a treia?

-moore (punga de tutun)

-morgan(2 incizii paralele)

68. Pe ce parte a pleoapei se amplasează nodurile în cazul tehnicii lui Morgan

modificată de tratament în prolapsul glandei anexe a pleoapei a treia?

partea palpebrala (cu conjunctiva)

69. În prolapsul pleoapei a treia diagnosticul diferențial se va face față de............

microftalmie (ftizie bulbară), enoftalmiile de deshidratare şi de caşexie, tetanos, în stările

febrile, în stările de şoc şi protruzia idiopată la pisici. Toate substanţele simpaticolitice,
mai ales neuroleptice, produc o prolabare reversibilă.

70. La ce rasă a fost diagnosticată infiltrația plasmocitară a pleoapei a treia?

GS

71. Care este aspectul clinic în infiltrația plasmocitară a pleoapei a treia?

Marginea pleoapei a treia devine îngroşată, neregulată şi de culoare gri-roşiatică sau gri-
albăstrui

72. Care este tratamentul în infiltrația plasmocitară a pleoapei a treia?

108
topic corticosteroizii puternici controlează boala, de obicei trebuie continuat tratamentul pentru
o perioadă mai lungă de timp. Dacă nu răspunde la tratamentul medicamentos se poate realiza
excizia porţiunii îngroşate de pleoapă urmat de instilaţii cu antibiotice + corticosteroizi
puternici câteva zile, apoi continuat doar cu corticosteroizi. Se poate încerca crioterapie sau
iradiere cu stronţiu.

73. Care este aspectul clinic în hipertrofia foliculilor limfoizi ai pleoapei a treia?

numeroase formaţiuni mici foliculare roz

74. Care este tratamentul în cazul hipertrofiei foliculilor limfoizi ai pleoapei a treia?

-etiologic (inflamatia)
-îndepărtarea foliculilor (raclaj viguros)

75. Care este cea mai frecventă tumoră a pleoapei a treia la cabaline?

Carcinomul celular scvamos

76. Unde este localizată glanda lacrimală?

dedesubtul conjunctivei între procesul supraorbitar şi suprafaţa dorso-laterală a globului ocular

77. Care este structura filmului lacrimal?

trei pelicule (straturi):

-pelicula externe (uleioasă) a filmului lacrimal cu rol de a întârzia evaporarea (Gl. Meibomiene)
-Porţiunea seroasă (apoasă) - provenită din glanda lacrimală, pleoapa a treia şi glandele
accesorii, este stratul mijlociu, de altfel şi majoritar.
-Stratul mucos provenit de la celulele Goblet este profund, precornean, şi conţine leucocite şi
lizozim şi permite ca stratul mijlociu să rămână ataşat corneei.

78. Cine sunt responsabile de formarea peliculei externe a filmului lacrimal?

Gl. Meibomiene

79. Cine secretă stratul mijlociu al filmului lacrimal?

glanda lacrimala, pleoapa a iii-a si glandele accesorii

80. Cine secretă stratul profund al filmului lacrimal?

Celulele Goblet

81. Care este rolul lacrimilor?

- lizozimul şi leucocitele au rol antibacterian

- lacrimile conţin oxigen şi alţi metaboliţi care asigură hrănirea corneei
- filmul lacrimal are proprietăţi optice cu indice de refracţie similar cu al corneei
- îndepărtează produşii de degradare şi corpii străini

109
- asigură alunecarea necesară mişcării pleoapelor pe suprafaţa corneei şi conjunctivei bulbare.

82. Ce structuri anatomice formează sistemul de drenaj al lacrimilor?

punctele lacrimale cu diametru de 1-2 mm, la câţiva mm de unghiul intern al ochiului spre
mucoasa conjunctivale la marginea pleoapei. Uneori există în jur o porţiune pigmentată,
iepurele prezintă doar punctul lacrimal inferior.
Canalele lacrimale – converg spre sacul lacrimal. Acesta este o dilataţie a porţiunii proximale a
conductului lacrimo-nazal la animalele domestice.
Conductul lacrimo-nazal are dilataţii de-a lungul traiectului său, cea mai evidentă în dreptul
primului premolar la cabaline. Are o deschidere accesorie (la câine în dreptul caninului, la cal
mai în spate). Deschiderea conductului lacrimo-nazal este localizată în cavitatea nazală, uşor de
identificat la cal, la joncţiunea mucocutanată a planşeului nazal.

83. Unde este situată deschiderea accesorie a conductului lacrimonazal la câine?

în dreptul caninului

84. Ce reprezintă dacrioadenita?

inflamatia glandei lacrimale

85. Care este simptomatologia dacrioadenitei acute?

tumefacţie caldă şi dureroasă în regiunea supra-temporală a pleoapei superioare de obicei

bilateral (etiologie infecţioasă), ulcere corneene, conjunctivită, blefarospasm, conjunctivă şi
cornee cu aspect uscat

86. Care este simptomatologia dacrioadenitei cronice?

atrofia lacrimală – conduce la afecţiunea numită clinic cheratoconjunctivita uscată (sicca). În

forma cronică tumefacţia este indurativă şi puţin dureroasă. Secreţia lacrimală dispare, se
constată semnele cheratoconjunctivitei sicca.

87. Care este prognosticul dacrioadenitei acute/cronice?

-favorabil în formele inflamatorii acute

-defavorabil în cele cronice.

88. Care este simptomatologia în imperforația punctelor lacrimale?

epiforă cronică şi prin uscarea părţii laterale a narinei din partea afectată, atunci când sunt
obstruate ambele puncte. De obicei imperforaţia este localizată la punctul lacrimal inferior.
Dacă imperforaţia implică punctul lacrimal superior deseori este asimptomatică

89. În ce situație imperforația punctelor lacrimale este asimptomatică?

Dacă imperforaţia implică punctul lacrimal superior

90. Care este tratamentul imperforației congenitale a punctelor lacrimale?

110
se intervine operator, excizând membrana ce acoperă deschiderea orificiului şi apoi dilatarea
deschiderii lui şi introducerea unui cateter

91. Ce reprezintă conjunctivorinostomia?

crearea artificială a unei deschideri în unghiul medial al ochiului dinspre conjunctivă fie spre
cavitatea nazală, fie în sinusul maxilar, loc prin care vor curge lacrimile.

92. Ce reprezintă conjunctivobucostomia?

deschidere spre cavitatea bucală

93. Când se recurge la conjunctivo-rinostomie/bucostomie?

Canale lacrimale atrezice

94. Cât timp se menține cateterul în conjunctivobucostomie?

câteva săptămâni

95. Care este simptomatologia în obstrucția conductului lacrimo-nazal?

epiforă cronică, uscarea narinei şi umezirea pielii în zona lacrimo-nazală

96. Care sunt metodele de explorare edificatoare atunci când se suspicionează obstrucția
conductului lacrimo-nazal?

Cateterizarea şi dacriocistorinografia

97. Care sunt variantele terapeutice în obstrucții ale conductului lacrimo-nazal?

-cateterizare şi prin irigaţii cu soluţii antiseptice şi antiparazitare dacă este cazul

-Când nu se reuşeşte dezobstrucţia se va practica operaţia de deschidere a sacului lacrimal în
cavitatea nazală – dacriorinostomia
-Când sunt obstrucţionate şi canalele lacrimale se poate practica operaţia de
conjunctivorinostomie

98. Ce reprezintă dacriocistita?

Inflamaţia sacului lacrimal

1. Ce modificări urmărește examenul fizic al conjunctivei?

culoare, volum, suprafaţă, vascularizaţie şi secreţie.

2. Care este aspectul normal al mucoasei conjunctivale?

111
roz-pal o bogată reţea de capilare şi are suprafaţa netedă, transparentă şi lucioasă. În porţiune
palpebrală este aderentă, iar în fundul de sac şi pe bulb este laxă şi mobilă. Este foarte bogată în
terminaţii senzitive ceea ce explică sensibilitate la atingere sau la pătrunderea unui corp străin.
Conjunctiva conţine glande lacrimale şi ţesut limfoid. În mod normal nu trebuie să prezinte
secreţii, depozite sau tulburări de culoare, volum sau de desen vascular.

3. Care sunt modificările de culoare ale mucoasei conjunctivale și ce semnificație au acestea?

Culoarea roşie apare în hiperemie sau în hemoragia subconjunctivală;

galbenă – stări de icter,
neagră în hiperpigmentaţia melanică;
violacee – cărămizie şi fără transparenţă în stările de şoc;
pal-murdar în hipovolemie, stări toxice etc.
În toate stările inflamatorii culoarea este roşu închis, cărămizie, cu edem şi transparenţă
pierdută.

4. Cum se poate diferenția hiperemia conjunctivală bulbară superficială față de cea episcleraă?

superficiala:arborescenta, rosu viu, se misca cu conjunctiva, remite la simpaticotone

profunda: in perie, rosu- inchis,nu se misca, nu remite

5. În ce situații apare congestia conjunctivală superficială?

conjunctivite

6. În ce situații apare congestia conjunctivală pericheratică și episclerală (profunde)?

iridociclite, neoplasme intraoculare, glaucom

7. Majoritatea bacteriilor prezente pe mucoasa conjunctivală sunt Gram......?

POZITIVE

8. Ce este dermoidul?

formaţiune cu aspect cu structură asemănătoare cu pielea, acoperită cu păr, localizată pe

conjunctiva bulbară, conjunctiva palpebrală sau pe pe cornee

9. Unde se poate localizad ermoidul?

conjunctiva bulbară, conjunctiva palpebrală sau pe pe cornee

10. Care este simptomatologia în dermoid?

epiforă, conjunctivită, uneori tulburări de vedere, blefarospasm. La deschiderea fantei

palpebrale se remarcă o insulă de piele cu păr (lung şi moale sau scurt şi aspru, acesta din urmă
fiind puternic iritant).

11. Care este conduita terapeutică în dermoid?

112
chirurgical, constă în extirpare în totalitate a formaţiunii, se execută în condiţii corespunzătoare
de anestezie şi antisepsie. În cazul localizărilor conjunctivale inciziile conjunctivale mici nu
necesită sutură, inciziile largi vor fi suturate cu fir resorbabil subţire. În cazul localizării
corneene se face excizia (cheratoplastia sau așa zisa ”trimare” a corneei) +/- acoperirea cu
lambou conjunctival a zonei.

12. La ce specie este diagnosticată ocluzia corneană aberantă?

IEPURE

13. Cum mai este denumită ocluzia corneană aberantă?

Pseudopterigyum

14. Care este simptomatologia în ocluzia corneană aberantă?

membrane conjunctive peste cornee,neaderenta, cu crestere centripeta

15. Care este etiologia în ocluzia corneană aberantă?

rezultat al unui proces inflamator, ca urmare a expunerii la radiațiile UV, iar la unele cazuri
pare a fi congenitală

16. Care este tratamentul în ocluzia corneană aberantă?

-În majoritatea cazurilor nu ridică probleme pacientului şi nici nu necesită tratament

-În cazurile severe se indică excizia chirurgicală urmată de administrarea de ciclosporină 0,2%
și corticosteroizi (dexametazonă 0,1%) topic câteva săptămâni

17. Cum sunt clasificate conjunctivitele după etiologie?

primare/secundare

18. Ce etiologie au conjunctivitele primare?

bacteriene/virale:
-clamidioza felină (+semne CRS)
-micoplasmoza
-jigodie (LOC)
-Virusul herpetic felin tip 1 (+CRS)
parazitare:
-thelazioza
alergice
toxice/chimice
micotice

19. În ce afecțiuni apar conjunctivitele secundare?

113
de iritaţie (prin corpi străini, entropion, ectropion, distichiazis, cili ectopici), deficit de film
lacrimal, exoftalmie, lagoftalmie, boli sistemice, ulcer cornean, celulită orbitală.

20. Care sunt simptomele comune ale conjunctivitelor?

- congestie conjunctivală – rezultat al dilatării capilarelor sau altor vase sanguine,

- conjunctivita prin ea însăşi nu este dureroasă, un anumit disconfort este însă prezent la
majoritatea pacienţilor. Unele cauze cum ar fi spre exemplu artistele, sunt asociate cu durere
intensă,
- epiforă,
- fotofobie,
- chemozis – edemul conjunctivei – poate fi atât de intens încât falduri ale mucoasei
conjunctivale apar din sacii conjunctivali, uneori au aspect grotesc, dar intensitatea
chemozisului nu este în mod necesar corelată cu gravitatea afecţiunii,
- secreţii – în cazul în care au aspect seros sugerează o alergie, iritaţii, sau un stadiu incipient al
unei infecţii; devine mucopurulent cu timpul în majoritatea situaţiilor care nu se rezolvă dacă nu
se ţine seama de cauză, în orice caz secreţiile purulente indică o componentă bacteriană, care
poate fi şi secundară. Dacă este vorba de o cheratoconjunctivită sicca secreţiile sunt mucoase şi
vâscoase.
- hiperplazia foliculilor limfoizi prezenţi normal este rezultatul iritaţiei cronice, dar nu
reprezintă o anomalie prin ea însăşi

21. Ce examene impune diagnosticul etiologic al unei conjunctivite?

examen de laborator:
-culturi,
-raclaje,
-examen citologic,
-testul Schirmer,
-testul de imunofluorescenţă pentru anticorpi în cazul herpesului.

22. Care este prognosticul în conjunctivite?

favorabil când diagnosticul este precoce, rezervat în formele cronice care au tendinţă de
recidivare.

23. Ce medicație este recomandată în conjunctivita herpetică?

idoxuridin sau vidarabin (etiologic)

SAID-uri (ultima faza - evita cicatricile)

24. Ce medicație este recomandată în conjunctivita cauzată de chlamydia?

-tetraciclină topic pentru cel puţin 4 săptămâni,

-fluorochinolone
-NU SAID-uri!!!

25. Ce medicație este recomandată în conjunctivita determinată de micoplasme?

114
-tetracicline și eritromicină
-NU SAID-uri!!!

26. Ce alte afecțiuni oculare pot complica conjunctivitele neonatale ale pisicilor și cățeilor?

ulcer cornean sau a unei perforaţii corneene.

27. Care este simptomatologia ce însoțește plăgile conjunctivale?

lacrimi cu aspect sanguinolent, chemozis, durere manifestată ca blefarospasm, eritem

28. Care este tratamentul în plăgile comjunctivale?

identic cu cel dintr-o conjunctivită +- sutura (marime,vechime)

29. Ce prognostic au hemoragiile subconjunctivale?

favorabil

30. Care este structura trilaminară a sclerei?

1) episclera – un ţesut larg conectiv sub conjunctivă,

2) sclera propriu-zisă – densă, albă, ţesut fibros şi
3) lamina fusca – stratul cel mai profund format din numeroase fibre elastice.

31. Care sunt anomaliile congenitale ale sclerei?

Melanoza (nevii)
Coloboma
Ectazia

32. Ce aspect poate să îmbrace melanoza sau nevii sclerali?

de harta/de noduli

33. Care sunt formele de episclerită anterioară?

- forma difuză: sunt dilatate vasele episclerale şi conjunctivale, corneea din regiunea
perilimbică devine opacă, gri-albicioasă (edem cornean localizat) şi vascularizată. Presiunea
intraoculară poate fi mai scăzută decât normal, nu apar modificări semnificative ale irisului sau
camerei anterioare care să indice o irită (uveită anterioară). Poate exista o secreţie oculară
cantitativ crescută ce poate deveni muco-purulentă având semnificaţia unei conjunctivite
bacteriene.
- forma nodulară: unele semne prezente în forma descrisă mai sus pot fi regăsite şi aici dar de
obicei sunt de intensitate mai redusă. Tipică este prezenţa unor noduli mici, fermi în scleră.
Aceştia au de obicei localizare în apropierea limbului sclerocornean şi în timp manifestă
tendinţă lentă de creştere.

115
34. Care este simptomatologia în episclerita anterioară difuză?

sunt dilatate vasele episclerale şi conjunctivale, corneea din regiunea perilimbică devine opacă,
gri-albicioasă (edem cornean localizat) şi vascularizată. Presiunea intraoculară poate fi mai
scăzută decât normal, nu apar modificări semnificative ale irisului sau camerei anterioare care
să indice o irită (uveită anterioară). Poate exista o secreţie oculară cantitativ crescută ce poate
deveni muco-purulentă având semnificaţia unei conjunctivite bacteriene.

35. Care este simptomatologia în episclerita anterioară nodulară?

unele semne prezente în forma descrisă mai sus pot fi regăsite şi aici dar de obicei sunt de
intensitate mai redusă.
Tipică este prezenţa unor noduli mici, fermi în scleră. Aceştia au de obicei localizare în
apropierea limbului sclerocornean şi în timp manifestă tendinţă lentă de creştere

36. Față de ce alte afecțiuni se face diagnosticul diferențial în episclerită?

conjunctivitele, uveitele anterioare, fasciita nodulară oculară

37. Care este terapia în episclerita anterioară?

injecţii subconjunctivale cu triamcinolon, repetate de câteva ori. Topic dexametazon.

Posibil si tratament criochirurgical pentru forma nodulară

38. Care este simptomatologia în episclerita posterioară?

enoftalmie
protrusia pleoapei a treia prin contracţia muşchiului retractor bulbar consecinţă a durerii ce
însoţeşte inflamaţia regiunii posterioare episclerale.
Mobilitatea oculară este redusă sau absentă.
Segmentul ocular anterior poate fi normal sau uşor congestionat.
Examenul oftalmoscopic va pune în evidenţă inflamaţia coroidei dacă procesul inflamator s-a
extins şi la acest ţesut.

39. Care este terapia în episclerita posterioară?

corticosteroizi pe cale generală în concentraţii mari, iar alternativa la tratamentul sistemic o

reprezintă infiltraţia retrobulbară cu corticosteroizi

40. Care este prognosticul în episclerita posterioară?

rezervat.
O atitudine precaută deoarece cauza este obscură şi recurenţa este frecventă. În unele cazuri
datorită durerii intense şi de necontrolat se poate ajunge chiar la enucleerea globului ocular.

41. Ce este fasciita nodulară oculară?

leziune nodulară benignă a ţesutului de legătură din scleră, cornee sau pleoapa a treia.

116
Nodulii cresc lent sau rapid şi de obicei sunt localizaţi în apropierea limbului sclero-cornean.
Nu induc un răspuns inflamator de o intensitate egală cu cea întâlnită în caz de episclerită
anterioară.

42. Unde sunt localizați nodulii din fasciita nodulară?

în apropierea limbului sclero-cornean.

43. Ce aspecte diferențiază fasciita nodulară de episclerita anterioară nodulară?

NU răspund la terapia cu corticosteroizi.

44. Care este tratamentul definitiv al fasciitei nodulare?

chirurgical (excizie) urmat de corticoterapie topică pentru controlul inflamaţiei.

45. Care este tratamentul în plăgile cu perforație recente/contaminate?

-În cazul plăgilor recente, sub 6 ore, după curăţarea ţesuturilor cu ser fiziologic, ţesutul uveal se
repune şi sclera se suturează.
-Dacă plaga este contaminată şi ţesutul uveal necrozat, acesta va fi excizat înainte de închiderea
plăgii

46. Care sunt reacțiile corneene majore în caz de boală a acesteia?

 Edem cornean
 Vascularizaţie corneană
 Fibroză corneană (formarea de cicatrici)
 Melanoză corneană
 Acumularea de substanţe străine în cornee (lipide sau minerale)
 Infiltraţii stromale cu leucocite (abcesul stromal)
 Malacie stromală (colagenoliză stromală, lichefiere)

47. Ce aspecte se urmăresc la examenul clinic al corneei?

transparenţă, luciu, mărime, curbură şi sensibilitate

48. Care sunt modalitațile de iluminare pentru vizualizarea leziunilor corneene?

- direct
- folosind difuzia (dispersia) sclerală (iluminare transclerală)
- prin retroiluminare (transiluminare)
- prin iluminare indirectă (laterală)
- prin reflexie speculară

49. Cum se testează într-un mod simplu sensibilitatea corneană?

cu un fir de vată sau cu un vârf de hârtie fină.

50. În ce zonă corneea este mai subțire?

117
mai subţire central decât periferic

51. De ce nerv este asigurată inervația senzitivă a corneei?

oftalmic

52. Care este structura microscopică a corneei?

- Epiteliul anterior este format din numeroase straturi (5-20 dependent de specie) dense de
celule, continuate cu conjunctiva. La bază sunt celule în formă de coloană care spre suprafaţă
devin stratificate scuamoase la suprafaţă. Epiteliul normal se descuamează la suprafaţă şi este
complet înlocuit la fiecare 4-8 zile. Epiteliul reprezintă bariera principală în calea penetrării
microorganismelor şi a unor noxe. Epiteliul poate fi cu uşurinţă răzuit, iar îndepărtarea lui are
ca rezultat o creştere a permeabilităţii stromei. Epiteliul periferic conţine în mod normal
melanină, inclusiv la primate şi ungulate.
- Stratul Bowman (membrana bazală anterioară) este bine dezvoltat doar la anumite primate şi
la câteva cetacee. Nu este prezent la animalele domestice. Este important la om deoarece plăgile
corneene care nu penetrează mai mult de stratul Bowman nu lasă cicatrici, dacă şi acest strat
este perforat vor apărea cicatrici.
- Stroma constituie cel puţin 90% din cornee la majoritatea speciilor, este compusă din fibre de
colagen dens împachetate şi ordonate. În matricea de colagen sunt risipite cheratocite care pot
repara diferite stricăciuni stromale, dar în timp îndelungat. Bucle ale capilarelor dinspre vasele
sanguine limbice invadează periferia stromei.
- Membrana Descemet (membrana limitantă posterioară) este o membrană subţire elastică
colagenică care reprezintă fundamentul endoteliului cornean. La periferie, se divizează într-o
parte care acoperă stroma corneană iar o parte care se uneşte cu ligamentul pectinat la speciile
la care există această structură. Membrana Descemet este într-un fel rezistentă la penetrarea a
numeroase microorganisme.
- Epiteliul posterior cunoscut şi sub denumirea de endoteliu cu toate că nu are caracteristici
endoteliale, este un singur strat de celule ce căptuşesc posterior suprafaţa corneei. Se
regenerează mult mai lent decât epiteliul, la unele specii regenerarea pare să lipsească, dar
defectele se repară prin umplerea de către celulele supravieţuitoare care devin mai mari.

53. Este adevărat că epiteliul anterior al corneei este pluristratificat?

DA (5-20 straturi)

54. Cât reprezintă stroma din grosimea corneei?

cel puţin 90%

55. Ce ”invadează” periferia stromei corneene?

Bucle ale capilarelor limbice

56. Cum se mai numește epiteliul posterior al corneei?

endoteliu

118
57. Este adevărat că epiteliul posterior al corneei este pluristratificat?

NU

58. Care structuri ale corneei este absolut necesar să fie intacte pentru a menține corneea într-o
relativă deshidratare, adică tranparentă?

endoteliul

59. Celulele endoteliale sau celulele epiteliale contribuie în cea mai mare măsură la menținerea
statusului de relativă deshidratare a corneei?

endoteliul

60. Cristalinul sau corneea are o capacitate mai mare de refracție a luminii?

CORNEEA (capacitate considerabil mai mare decât a cristalinului)

61. Pe ce căi se hrănește corneea?

primar pe calea anselor capilarelor perilimbice şi umoarea apoasă, dar şi din filmul lacrimal.

62. Corneea este o structură avasculară?

DA

63. Dintre speciile de animale domestice care specie are cea mai severă recție corneană la
injurie și în același timp cea mai înceată vindecare?

Calul

64. La ce specie apare rapid vascularizația corneană ca răspuns la o insultă?

caine

65. În cazul unei plăgi corneene epiteliale în cît timp de la producere apare migrația celulelor?

o oră

66. În ce interval de timp se produce reepitelizarea corneană?

7-10 zile

67. La ce interval de timp după producerea leziunii poate debuta vascularizația corneeană?

începe în 3-5 zile (dar chiar și în 24 de ore)

68. Odată apărută vacularizația corneană dispare după ce cauza declanșatoare nu mai este
activă?

119
NU vor dispărea niciodată complet şi vor rămâne sub formă de vase „fantomă” microscopice,
chiar dacă cauza declanşatoare nu mai este activă

69. În cazul unei fisuri a membranei Descemet cine sintetizează o nouă membrană bazală?

celulele endoteliale acoperă spărtura şi sintetizează o nouă membrană bazala

70. Ce grup de medicamente amplifică efectul colagenazei corneene?

SAID

71. Care sunt modificările de formă ale corneei?

cheratoconus, cheratoglobus

72. Ce reprezintă descemetocelul?

hernierea membranei descemet in afara corneei (ulcere stromale)

73. Ce reprezintă stafilomul?

hernierea irisului in afara corneei (ulcere perforate)

74. Modificările de sfericitate corneene duc la tulburări de refracție, adică la .........

astigmatism

75. Care sunt caracteristicile unei opacifieri corneene inflamatorii?

aspectul infiltrativ – lăptos, gri-albăstrui, difuz sau cu aspect de pavaj (caldarâm), superficial,
parenchimatos sau profund, generalizat sau localizat, estomparea luciului şi prezenţa
sensibilităţii dureroase însoţite de fotofobie şi epiforă

76. Ca și extindere de câte tipuri poate fi edemul cornean?

circumscris/generalizat

77. Ce aspect dă corneei infiltrația leucocitară stromală?

aspect GALBEN

78. Care sunt caracteristicile unei opacifieri corneene cicatriciale?

recăpătarea luciului cornean şi dispariţia sensibilităţii dureroase

79. Care sunt tipurile de opacifieri corneene cicatriciale, după extinderea lor?

-nubeculă – pată mică fumurie,

-macula – pată cu diametru între 4-8 mm,
-albugo – toată corneea are transparenţă redusă

120
-leucoma – pierderea completă a transparenţei; corneea are aspect sidefiu sau cretaceu.

80. Ce aspecte poate îmbrăca vascularizația corneană?

superficială (arborescent)
profunda (in perie)

81. Ce semnificații are fiecare din cele două tipuri de invadare vasculară corneană?

superficiala:este urmarea iritaţiei cronice superficiale a corneei

profunda:cheratite profunde (parechimatoase) sau a uveitei anterioare.

82. Melanoza cornenă apare în afecțiuni de tip acut sau cronic?

cronic

83. De câte tipuri sunt plăgile coneene după profunzimea lor?

superficiale, profunde sau penetrante

84. Care este simptomatologia într-o plagă corneană?

durerea, epiforă, fotofobia şi blefarospasmul

85. Ce test este folosit pentru a pune în evidență o perforație corneană de dimensiuni foarte
mici?

Seidel

86. Care este prognosticul în plăgile corneene?

favorabil pentru plăgile mici, recente cu prolaps irian şi plăgile nepenetrante cicatricele
corneene şi formarea unei cataracte minore pot fi singurele sechele lăsând ochiul funcţional
rezervat / defavorabil pentru plagi profunde, penetrante cu prolaps irian masiv, cu reacţie
inflamatorie postoperatorie severă -> ochiul dezvoltă cataractă extinsă, uveita secundară, se
formează cicatrici corneene, și uneori ochiul rămâne ftizic sau cu glaucom.

87. Care este tratamentul în plăgle corneene superficiale fără îndepărtarea excesivă a marginilor
plăgii și în plăgi superficiale stromale?

se vindecă rapid dar trebuie tratate cu antibiotice topic (”de calibru mic”: neomicină, polimixină
B - Optivet, gentamicină, tetraciclină) administrate de 4 ori pe zi pentru a preveni invazia
bacteriană în stroma expusă. Pentru a combate reacţia iridociliară se vor folosi midriatice
iridocicloplegice (tropicamidă). Cu prudență antiinflamatorii nesteroidiene local/general
(diclofenac - Voltaren, flurbiprofen - Ocufen).

88. Care este tratamentul în plăgile profunde stromale cu marginile larg deschise?

121
se vor sutura cu fir 6-0 sau mai subţire resorbabil sau neresorbabil în puncte separate, apoi se
vor trata ca pe un ulcer necomplicat (tratarea infecției diagnosticate sau potențiale, crearea unui
mediu prielnic vindecării prin cobaterea durerii, prevenirea autotraumatizării) (vezi mai jos
pagina 41). Firele neresorbabile vor fi scoase după 10-14 zile.

89. Este indicată anestezia retrobulabară în cazul unei plăgi corneene cu prolaps irian?

Anestezia retrobulbară este

contraindicată deoarece poate determina expulzarea conţinutului globului ocular.

90. Care este tratamentul în plăgile corneene cu prolapsul irisului?

-Sutura plăgii corneene se va practica după ce s-au tratat leziunile interne (repunerea dacă
nu sunt mai mult de 24 de ore de la injurie, sau rezecţia irisului dacă au trecut mai mult
de 24 de ore de la injurie, extragerea fragmentelor cristaliniene, dacă cristalinul a fost
spart, rezecţie şi îndepărtarea vitrosului herniat, dacă hialoida anterioară a fost ruptă şi
curăţirea completă a camerei anterioare). La cazurile cu leziuni grave ale cristalinului
acesta se va extrage în totalitate, iar în cele la care s-a scurs şi o cantitate mare de corp
vitros se precizează că globul nu va mai putea fi refăcut, se va proceda la eviscerare şi la
implantul de proteză de glob sau la enucleere (vezi curs 13) şi închiderea cavităţii
orbitale. Atunci când ochiul este compromis enucleerea este obligatorie la pisică.

-Sutura corneei se realizează cu ace şi fire foarte fine (resorbabile sau nu, 6-0 sau mai
subţiri) în puncte separate. Deoarece corneea este densă şi solidă doar acele
oftalmologice cu margini tăioase sunt satisfăcătoare pentru sutură. Sutura va prinde
corneea în profunzime pe 1/2 până la 2/3 din grosimea ei şi implantarea se va face la
aproximativ 1-1,5 mm de marginile plăgii, distanţa dintre puncte de sutură va fi de 1-2
mm.
-Refacerea curburii corneei şi a camerei anterioare se realizează prin injectarea de aer steril sau
ser fiziologic, gel vâsco-elastic cu un ac subţire de calibru 27-30 G inserat între două puncte de
sutură, pentru a evita apariția sinechiilor irido-corneene. Irigarea camerei anterioare pentru
îndepărtarea fibrinei se face cu ser fiziologic. Operaţia se va considera terminată când camera
anterioară este bine refăcută şi când oftalmotonusul este corespunzător. Firele se scot după 10-
14 zile.

91. În plăgile penetrante cu edem cornean sever ce tip de suturi se aplică?

în “U” orizontal, sutură care vasigila suprafaţaendotelială

92. Cât din grosimea corneei trebuie să prindă o sutură?

1/2 - 2/3

93. La ce distanță una de alta se amplasează punctele de sutură corneene?

1-2 mm

94. Ce se poate introduce în camera anterioară pentru refacerea curburii corneei după o sutură a
unei plăgi penetrante?

122
aer steril sau ser fiziologic, gel vâsco-elastic

95. De ce se impune refacerea curburii corneene după sutură?

evita apariția sinechiilor irido-corneene

96. Ce este cheratita?

inflamatia corneei

97. Care este simptomatologia generală a cheratitei?

durere, epifora, fotofobie, blefarospasm.

98. Care sunt stadiile evolutive ale cheratiei acute?

- de infiltraţie, în care predomină fenomenele inflamatorii şi infiltrative, manifestate prin edem,

pierderea transparenţei şi luciului, durere, epifora, blefarospasm, fotofobie şi congestie
pericheratică;
- de supuraţie, survine după 3-5 zile de la debutul inflamaţiei şi este întâlnit numai în cheratitele
traumatice complicate septic sau în cele infecţioase. Clinic se remarcă microabcese corneene
care supurează, lăsând ulcere, acoperite de material purulent. Deseori în acest stadiu se produc
deformări ale conturului cornean, luând aspectul de cheratoglob sau cheratocon;
- de vascularizaţie, caracterizat prin invadarea corneei, de vase provenite din cele conjunctivale
în cheratitele superficiale, având aspect arborescent, şi din vasele iriene, în cheratitele
parenchimatoase şi posterioare, vasele având aspect de perie fină, fără ramificaţii şi sunt plasate
pe faţa posterioară a corneei;
- de resorbţie, caracterizat prin reducerea fenomenelor inflamatorii, recăpătarea progresivă a
transparenţei şi luciului. În majoritatea cazurilor vindecarea nu este completă, rămânând
procese cicatriciale manifestate fie prin tulburări de refracţie fie prin opacifieri de diferite grade.

99. De câte tipuri pot fi cheratitele în funcție de structurile corneene implicate?

superficiale, interstitiale, profunde

100. Dati exemple de cheratite superficiale.

- sindromul de eroziune superficială corneană: - câine, cal, pisică, - cheratectomie,

antibiotice/antivrale, atropină
- cheratita superficială pigmentară: - câine (Peckinez, Boston Terrier)- preventiv înlăturarea
factorilor de iritare şi tratamentul cheratitei- curativ: iradiere superficială cu stronţiu 90,
corticosteroizi
- cheratita senilă cu depozit de calciu: - câine, pisică- EDTA 1-4% picături 4-6 zile asociat cu
antibiotice, cheratectomie
- cheratita superficială punctată: - câine (Teckel cu păr lung, dar sporadic și la alte rase), cal
- boala Uberreiter = pannus = cheratită superficială cronică proliferativă progresivă specifică
pornind de la limbul sclerocornean şi tinzând să acopere toată corneea. Apare la Ciobănescul
german, Tervurens belgian, Border Collie, Greyhound, Huskie siberian, Sheperd australian

101. Dati exemple de cheratite interstițiale.

123
- cherato-conjunctivita cronică
- cheratită neurotrofică
- cheratita herpetică
- cheratopatia buloasă
- cheratoconjunctivita infecţioasă a bovinelor (ochiul roz)
- cheratoconjunctivita infecţioasă a ovinelor şi caprinelor (oftalmia contagioasă, ochiul roz) -
Chlamydia, Mycoplasma
- cheratita micotică (refractar/Ab + tratament SAID
- cheratita (cheratoconjunctivita) eozinofilică felină

102. Dati exemple de cheratite posterioare

103. Care este tratamentul în cheratopatia buloasă complicată cu ulcere corneene și edem
cornean?

În cazul prezenței ulcerelor și a edemului cornean cheratotomiile nu au nici o valoare, în acest

caz când vederea este compromisă se vor produce cicatrici epiteliostromale (care vor ”lipi”
epiteliul de stromă) recurgându-se la cheratoplastie prin termocauterizare pe toată suprafața
corneană bolnavă la o distanță de aproximativ 1mm între aplicații (cu sau fără debridare
epitelială anterioară).

104. În ce anotimp apare cheratoconjunctivita infecțioasă a bovinelor?

vara

105. Când se suspicionează la cabaline o cheratită micotică?

ulcerele sau cheratitele sunt refractare şi la care s-au administrat local topic corticosteroizi vor fi
suspectaţi de cheratită micotică

106. Care este simptomatologia în cheratita eozinofilică felină?

răspuns inflamator de tip granulomatos. Vascularizaţia corneană este medie, ţesutul de

granulaţie acoperă majoritatea sau în totalitate suprafaţa corneană. Leziunea apare iniţial
dinspre limbul sclero-cornean dinspre medial sau lateral. Sunt implicate şi conjunctiva sau
membrana nictitantă. Pierderea epiteliului cornean este rară iar durerea nu este un simptom care
însoţeşte boala.

107. Care este tratamentul în cheratita eozinofilică felină?

local corticosteroizi puternici, prednisolon sau dexametazon, administraţi de câteva ori pe zi.
-Dacă răspunsul la tratament este pozitiv se reduce numărul de administrări până la un nivel de
întreţinere.
-Dacă tratamentul este ineficient se va administra oral megestrol acetat (eozinopenic) 5 mg la
24 ore 5 zile apoi 5 mg la două zile timp de 10 zile, iar tratamentul topic va fi sistat.

108. Care este simptomatologia în abcesul stromal (cheratita supurativă) la cal?

infiltrat stromal alb până la galben, cheratită, vascularizaţie stromală, uveită anterioară.

124
109. Care este tratamentul abcesului stromal?

Antibiotice local şi sistemic, antifungice (dacă sunt necesare)

atropină (iridocicloplegice) de 4 ori/zi
antiinflamatorii
întuneric
uneori îndepărtare chirurgicală cu grefă corneană/ conjunctivală/submucoasă intestin subțire de
porc

110. Dati exemple de afecțiuni corneene degenerative și distrofice.

- cheratopatia chistică
- necroza corneană
- degenerarea corneană endotelială
- distrofie corneană

111. Cum mai este numită necroza corneeană?

mumificare corneană, sechestrul cornean

112. La ce specie apare mumifierea corneană?

pisicile

113. Care este tratametul în mumifierea corneană?

etiologic
corticosteroizi, şi cu antibiotice în caz de ulceraţii, pentru câteva săptămâni pentru a vedea dacă
se elimină porţiunea de ţesut necrozat
cheratectomie superficială, atenţie doar la evaluarea profunzimii leziunii mai ales dacă se află în
porţiunea de cornee mai subţire ca şi grosime (centrul ochiului) pentru a evita perforaţia
corneei.

114. La ce specie apare degenerarea corneană endotelială?

la câine

115. Este degenerarea corneană o modificare corneană secundară?

secundară (DA)

116. Ce se depune în endoteliul cornean în caz de degenerare corneană?

material lipidic, colesterol în principal, sau calciu

117. Față de ce afecțiune corneană trebuie diferențiată degenerarea corneană endotelială?

125
distrofia corneană primară (anamneza- proces primar)

118. Distrofia corneană afectează ambii ochi?

bilaterală

119. Este distrofia corneană însoțită de semne ale inflamației sau de vascularizație corneană?

neînsoţită de semne ale inflamaţiei sau vascularizaţie, nedureroasa

120. Care sunt caracteristicile distrofiei corneene?

depozite (colesterol, esteri ai colesterolului, fosfolipide, grăsimi neutre), bine delimitate, cu

margini distincte, albe, cristaline sau cu aspect metalic, în diferite straturi ale corneei, deseori în
stroma anterioară iar epiteliul care le acoperă este intact.

121. Cum mai este denumit pannusul?

boala Uberreiter/cheratită superficială specifică cronică proliferativă progresivă

122. Semnificația cărui tip de afecțiune are pannusul la Ciobănescul german?

degenerativa

123. Care sunt factorii de risc care conduc la apariția pannusului?

expunerea la ultraviolete, altitudinea şi rasa

124. În ce regiune corneană debutează pannusul?

debutul în regiunea limbică VENTRO-LATERALA

125. Care este simptomatologia în pannus?

în regiunea limbică ventro-laterală, apare un ţesut cu aspect de ţesut de granulaţie roz care
invadează corneea.
De aici continuă să crească spre interior, şi dacă fenomenul continuă poate fi implicată întreaga
suprafaţă a corneei
Imediat după debutul infiltraţiei fibro-vasculare apar depozite de melanină în epiteliul şi stroma
corneană afectatăAtunci când este opacifiat suficient de mult ţesut cornean apare şi pierderea
vederii, dacă fenomenul are loc bilateral animalul devine orb.
Afecţiunea progresează lent dar fenomenul se poate produce în câteva săptămâni.
În ciuda modificărilor corneene animalele par a fi puţin deranjate de acestea, nu manifestă
disconfort.

126. Care este tratamentul în pannus?

SAID/Ciclosporina

127. Pe ce căi se administrează corticosteroizii în pannus dependent de extinderea leziunilor?

126
picături (incipient)
subconjunctival (moderat avansate)

128. Pannusul este o afecțiune incurabilă?

da (câinii bolnavi vor primi corticosteroizi topic toată viaţa)

129. Care este definiția ulcerului cornean?

expunerea stromei ca urmare a pierderii epiteliului cornean

130. Care sunt cauzele cheratitei ulcerative?

mecanice (traumatisme, corpi străini, expunere – anestezie, paralizie facial, entropion și

trichiazis, distichiazis, cili ectopici, nonaderența epiteliului la stromă
la Boxeri);
infecţioase (bacterii – pseudomonas, moraxella la vaci, virale – jigodie, herpesvirus,
rinotraheita infecţioasă bovină, micotice);
cheratopatia buloasă la pisici;
neurotrofice (lipsa sensibilitîții corneene, ramura oftalmică a trigemenului bolnavă);
neuroparalitice (paralizie de facial);
cheratoconjunctivita sicca;
tulburări metabolice
(hipoestrogenismul se suspectează că este asociat cu unele ulcere spontane)

131. Care sunt formele de ulcer cornean dependent de profunzime?

A) superficial
B) profund (stromală)
C) ulcer stromal progresiv –lichefiant, profund cu stromă corneană necrotică, gelatinoasă, care
proemină sau se prelinge din ulcer
D) profund complicat cu descemetocel
E) perforant (+/- stafilom)

132. Care este simptomatologia cheratitei ulcerative?

- durere manifestată prin blefarospasm, fotofobie, epiforă. Majoritatea ulcerelor sunt extrem de
dureroase. Leziunile superficiale sunt mult mai dureroase decât cele profunde deoarece
neuroreceptorii sunt amplasaţi în epiteliu. Apare în mod reflex şi spasmul irisului şi al
proceselor ciliare în majoritatea cazurilor astfel încât la durerea corneană se adaugă şi durerea
uveală anterioară. Se poate afirma că uveita reflexă acompaniază ulcerul, feed-backul
trigeminal iniţiind iridocilita, mioza şi spasmul ciliar. După cum am spus anterior prezenţa sa
contribuie şi mai mult la disconfortul general şi amplifică durerea;
- secreţii oculare, de obicei seroase la început apoi devin purulente. Toate ulcerele se pot
contamina bacterian;
- edem cornean intens care se extinde pe o distanţă scurtă în jurul ulcerului. (Membrana
Descemet nu se edemaţiază astfel că regiunea centrală (podeaua, baza) a ulcerului este clară.

127
Acest semn nu este unul favorabil deoarece are semnificaţia unui ulcer profund. Unele eroziuni
superficiale, aşa cum apar la Boxeri, rămân relativ clare;)
- modificări de contur ale corneei dacă ulcerul este profund, excavaţia se recunoaşte uşor. Dacă
ulcerul este superficial modificarea de contur rămâne discretă. Marginile sunt mai mult sau mai
puţin marcate (leucotaxie);
- apariţia vascularizaţiei, de obicei superficial. Apariţia ei este dependentă de natura leziunii şi
durata existenţei sale. Unele leziuni, cum ar fi eroziunilesuperficiale la diferite rase de câini nu
induc formarea vascularizaţiei indiferent de durata prezenţei lor;
- apariţia descemetocelului;
- prezenţa ţesutului de granulaţie indică intenţia de vindecare secundară;
- colorarea ulcerului cu fluoresceină pentru a delimita ulcerul. Se va folosi o cantitate mică de
fluoresceină care va fi îndepărtată prin spălare cu ser fiziologic imediat iar examenul corneei va
fi făcut rapid deoarece excesul de fluoresceină va colora şi se va extinde sub marginea reală a
ulcerului prin migrarea în stromă. Ulcerele superficiale ar putea scăpa nediagnosticate dacă nu
se realizează testul cu fluoresceină. Este imperativ să se aplice acest test în cazul în care
pacienţii acuză durere oculară şi cauza acesteia nu este evidentă. De asemenea, fluoresceina va
fi folosită în monitorizarea procesului de vindecare deoarece nu se fixează pe zonele epitelizate.

133. Ce afecțiune oculară acompaniază reflex cheratita ulcerativă?

uveita reflexa (spasm iridian+ciliar)

134. În ulcerele stromale profunde edemul cornean implică și membrana Descemet?

Membrana Descemet nu se edematiaza

135. Aspectul clar al fundului unui ulcer este un semn favorabil?

nu (descemetocel)

136. Care este tratamentul pentru ulcerele superficiale necomplicate?

1. identificarea şi îndepărtarea/combaterea cauzei (traumatisme,lagoftalmia, districhiazis, sicca,

iritante, infecţii,distrofia, imun)
2. tratarea infecţiei diagnosticate sau potenţiale
3. Crearea unui mediu prielnic vindecării

137. Ce trebuie să se facă pentru realizarea unui mediu prielnic vindecării?

- prevenirea autotraumatizării şi contaminării: guler Elisabethan, lentile de contact, sutura de

protecţie cu pleoapa a treia, tarsorafia la păsări,
- menținerea igienei
- administrarea de antiproteinaze – anticolagenaze = inhibitori ai colagenazei (acetilcisteina,
EDTA, serul/plasma, heparina, citratul de sodiu) local
- combaterea durerii şi a disconfortului (a uveitei reflexe): atropină, posibil antiinflamatorii
nesteroidiene administrate pe cale generală (fenilbutazonă, fynadin 1-2 zile).

138. Care sunt situațiile menționate în literatura de specialitate în care este contraindicată
aplicarea topică de corticosteroizi la cal?

128
NICIODATĂ topic corticosteroizi în terapia ulcerului la cal sau în decurs de 6-8 luni după
vindecare. Antiinflamatoriile nesteroidiene topice sunt şi ele contraindicate – determină ulcer
stromal progresiv cu activarea colagenazei şi necroză stromală

139. Care sunt metodele de protejare ale corneei?

lentile de contact (recomandate în ulcere superficiale fără tendință de vindecare, ulcere stromale
care se extind în mai puțin de ½ din grosimea stromei)
sutura pleoapei a treia la conjunctiva bulbară
tarsorafia provizorie
lambouri conjunctivale

140. Ce tipuri principale de grefe/lambouri se pot realiza pentru protejarea corneei în cazul unor
plăgi, al ulcerelor corneene stromale profunde (depășind jumătate din grosimea stromei), a
descemetocelului și a ulcerelor care se vindecă lent?

- lambou (grefă) conjunctival(ă) (cu diferite variante)

- grefă conjunctivală tarsopalpebrală
- grefă conjunctivală transpalpebrală insulară

141. Din ce porțiune a conjunctivei bulbare se obțin lambourile conjunctivaale cu avansare?

din porţiunea dorsală sau laterală (datorită accesibilităţii)

142. Atunci când se realizează un lambou conjunctival rotit, ce poziționare a acestuia se

recomandă față de direcția de mișcare a pleoapelor?

perpendicular pe direcţia de mişcare a pleoapelor (vertical)

143. În terapia ulcerelor stromale profunde cu risc de perforare sutura lamboului cornean este
suficientă/ daca nu cu ce va fi completată?

riscul de perforare (mai ales în ulcere profunde cu risc de perforare iminentă) este anulat.

144. Ce evoluție vor avea grefele conjunctivale după un timp?

se rearanjează după curbura corneană şi majoritatea se pigmentează. Lambourile subţiri se

integrează lent şi nu mai este nevoie de cheratectomii superficiale.

145. La ce interval de timp baza lamboului conjunctival este secționată?

4-6-8 săptămâni postoperator

146. Care sunt cauzele eșecului atunci când se recurge la tratamentul ulcerului cornean cu
lambouri/grefe conjunctivale?
- tehnica – exista tensiune pe lambou
- prelucrarea incorectă a plăgii corneene – debridarea incompletă, prezenţa de ţesuturi necrozate
şi infectate conduc la dehiscenţa grefei

129
- scurgerea umorii apoase peste aceste grefe – umoarea apoasă pare a fi toxică pentru
fibroblastele din conjunctivă, va rezulta subţierea grefei + lipsa suprapunerii permanente a
grefei pe baza plăgii corneene.

147. Cine este implicată în patogeneza ulcerului indolent?

Defecte al STROMEI superficiale

148. La ce specii poate să apară ulcerul indolent?

câine (Boxer), pisică şi cal

149. La ce rasă de câini apare cu precădere ulcerul indolent?

Boxer

150. Care este simptomatologia în ulcerul indolent?

durere mică spre moderată (unii autori însă sunt de părere că durerea este intensă) cu epiforă.
Corneea rămâne clară cu excepţia regiunilor cu ulcer. Fluoresceina difuzează sub epiteliul
desprins, neaderent la stromă. Vascularizaţie corneană minimă.

151. Care este tratamentul în ulcerul indolent?

debridarea chirurgicală (cheratectomie) a ulcerului pentru a se îndepărta toate ţesuturile

necrozate şi devitalizate și epiteliul liber (alături de antibiotice şi atropinizare), urmată de
protecţia zonei cu lambou membranar conjunctival sau altă variantă de protecție (lentile de
contact).

152. Ce efecte are debridarea chirurgicală a unui ulcer?

- scade cantitatea de țesut necrozat, reduce numărul bacteriilor şi cantitatea şi activitatea

enzimelor proteolitice
- îmbunătăţeşte penetrarea medicaţiei
- ajută la menţinerea conturului cornean ceea ce facilitează distribuţia lacrimilor.

153. Cum se realizează debridarea chirurgicală în ulcerul indolent?

- Ulcerul se curăţă cu betadină diluată în ser fiziologic la o concentraţie 0,5%-1%

- Porţiunea de epiteliu neaderent la stromă nu poate fi simplu îndepărtată prin frecare deoarece
fibrele de colagen sunt încă ataşate la periferie. Debridarea chirurgicală completă a tuturor
ţesuturilor infectate sau necrotice este uneori dificil de realizat.

154. Ce terapie chirurgicală aplicabilă doar la câine este recomandată pentru cazurile cu ulcer
indolent refractare la tratament?

cheratotomii multiple punctiforme

155. Sub ce formă se pot practica cheratotomiile la câine în ulcerul indolent?

130
punctiforme, in retea

156. In cazul căror ulcere este indicat transplantul cornean?

ulcerelor PROFUNDE cu risc de PERFORARE

157. Care sunt indicațiile folosirii adezivilor tisulari cianoacrilați?

ulcerelor PROFUNDE şi DESCEMETOCELULUI

158. Ce terapie medicamentoasă este absolut necesară în terapia ulcerului stromal progresiv,
lichefiant?

anticolagenazică

159. Care este aspectul corneei într-un ulcer stromal progresiv?

edematoasă, devine alb-albastră, leziune gelatinoasa.

160. Care sunt germenii implicați în mod curent în cazul ulcerului stromal progresiv?
Pseudomonas, Streptococi beta

161. Ce reprezintă cheratoconjunctivitele?

inflamaţii concomitente ale corneei şi conjunctivei cu etiologie polifactorială, mai frecvent

întâlnite la rumegătoare, cabaline, carnivore şi păsări.

1. Ce modificări urmărește examenul fizic al camerei anterioare?

forma şi mărimea camerei, umoarea apoasă, unghiul camerular irido-cornean.

2. În ce situații apar modificări ale mărimii camerei anterioare?

- mare în mod natural la unele rase de câini şi pisici şi în anumite stări patologice ca: luxaţia
posterioară a cristalinului, microfachie, glaucom cronic, atrofie iriană;
- redusă în luxaţia anterioară a cristalinului, în sinechiile irido-corneene, uveite cronice, corp
străin.

3. Ce aspect are umoarea apoasă în condiții normale?

perfect transparenta

4. Care sunt modificările patologice ale conținutului camerei anterioare?

- hipohema – sânge necoagulat sau coagulat (coaguli liberi sau ficşi în reţeaua de fibrină).
- hipopion – puroi (infiltrat de neutrofile, limfocite, macrofage şi plasma celulară);
- depozit de fibrină (galben sau maroniu),
- precipitate cheratice (depozite celulare gălbui, celule inflamatorii, resturi celulare sau fibrină,
aderând la endoteliul cornean). Apar în uveite, uneori microgranulele au aspect de nori

131
- corpi străini (endo- sau exogeni);
- ţesuturi anormale (chişti irieni, tumori, sinechii, persistenţa membranei pupilare)
- lipide in camera anterioara – rar; ochiul nu prezinta semne de inflamatie, continutul este
stralucitor cu aspect grasos; afecteaza indivizii cu hiperlipemie; dispare dupa corectia cauzei
primare. De la distanta poate fi confundat cu luxatia anterioara a unui cristalin cu cataracta.

5. Ce reprezintă hipohema?

sange in camera anterioara

6. Ce este hipopionul?

puroi in camera anterioara

7. În ce afecțiune apar precipitatele cheratice aderente la endoteliul cornean?

uveita anterioara

8. Care sunt țesuturile anormale care pot fi prezente în camera anterioară?

tumori, chisti, sinechii, membrana pupilara

9. Cu datele cărui examen ocular trebuiesc corelate datele gonioscopiei?

tonometrie

10. Care poate fi originea corpilor străini din camera anterioară?

endogeni şi exogeni

11. Care pot fi cauzele hipohemei?

uveita sau glaucom

traumatismele
tumorile
defect structural al vascularizației intraoculare
tulburari coagulare

12. Care este tratamentul în hipohema?

Cristalinul dizlocat se va extrage, chiştii flotanţi se extrag doar dacă blochează unghiul de
drenaj al umorii apoase.Corpii străini exogeni precum şi cei parazitari se vor extrage operator
(prin incizie corneană sau limbică). Dacă presiunea intraoculară este crescută se va administra
medicația necesară reducerii ei.
hipohema postraumatică se asociază cu uveita, deci tratamentul va include administrarea
topică/sistemică de corticosteroizi dacă nu există ulcer cornean sau NSAIDs dacă ulcerul este
prezent. De asemenea, se administrează atropină topic cu condiția excluderii prezenței
glaucomului

132
Dacă hipohema persistă mai mult de 5-10 zile sau dacă presiunea intraoculară creşte, este
necesară îndepărtarea sângelui prezent în camera anterioară.
Se poate folosi factorul de activare al plasminogenului tisular pentru a stimula resorbția
sângelui coagulat, însă trebuie avut în vedere că acesta poate cauza hemoragie.

13. Care este prognosticul în hipohema?

rezervat/grav atunci când se confirmă un proces neoplazic sau un glaucom, la fel și în cazul
hipohemei recurente care semnifică o coagulopatie sistemică sau un defect structural al
vascularizației intraoculare.

14. Care este cea mai simplă definiție a glaucomului?

cresterea PIO (>25mmHg)

15. Care este cel mai tangibil aspevt al glaucomului?

cresterea PIO

16. Care este rezultatul final al evoluției glaucomului?

orbirea

17. Care este mecanismul prin care se pierde vederea în glaucom?

leziuni ale nervului optic şi scade fluxul sanguin spre retină (ischemie), în timp aceasta
degenerează (apoptoză, necroză)

18. Este dureroasă creșterea presiunii intraoculare?

da

19. Din punct de vedere fiziopatologic glaucomul reprezintă dereglarea dintre.........

secretie/drenare

20. De cîte tipuri este producția umorii apoase?

- pasiva prin difuziune sau ultrafiltrare din vasele sanguine din interiorul corpilor ciliari;
- activa – produsa de epiteliul corpilor ciliari în camera posterioară, împotriva gradientului de
concentraţie. Este reglata de sistemul nervos simpatic (prin stimulare a receptorilor beta) si de
asemenea, de enzima anhidraza carbonica.

21. Ce receptori și ce enzimă este implicată în producția activă a umorii apoase?

beta-adrenergici si Anhidraza carbonica

22. Pe ce căi se realizează drenajul umorii apoase?

-irido-cornean (major)

133
-uveo-scleral (minor)

23. La ce specii drenajul umorii apoase prin rețeaua trabeculară este calea principală?

caine, pisica

24. La ce specie drenajul unveo-scleral al umorii apoase este aproape nesemnificativ?

pisica

25. De câte tipuri poate fi glaucomul din punct de vedere al etiologiei?

-primar (rar)
-secundar (comun)

26. De câte tipuri este glaucomul primar?

unghi deschis/inchis

27. De câte tipuri este glaucomul secundar?

unghi deschis/inchis

28. Care este forma cea mai frecventă de glaucom la animalele domestice?

secundar

29. La ce rase de câini există glaucom primar cu unghi deschis?

beagle si norvegian

30. Care tip de glaucom apare bilateral?

primar

31. Care sunt cauzele cele mai frecvente ale glaucomului secundar cu unghi deschis?

uveitele anterioare
cataracta avansată
resorbţia cristalinului cu cataractă
neoplasmele intraoculare
luxaţia anterioară sau subluxaţia cristalinului
detaşarea retiniană cronică
hemoragiile intraoculare
depunerea sau proliferarea pigmentară
cicatrici ale unghiului ciliar
creşterea presiunii venelor episclerale

32. Care sunt cauzele glaucomul primar cu unghi închis?

134
-anomalii congenitale ale unghiului (dezvoltare incompletă sau anormală a ligamentului
pectinat – goniodisgenezis; displazia ligamentului pectinat)
-închiderea acută asociată cu o conformație anormală a camerei anterioare (ligament zonular lax
cu deplasarea spre înainte a cristalinului)

33. Care sunt leziunile acute ce determină glaucom secundar cu unghi închis și bloc pupilar?

-cataracta intumescentă,
-sinechii posterioare,
-secluzia pupilară,
-subluxația de cristalin,
-hernierea vitrosului cu luxație de cristalin sau afachie,
-creșterea volumului compartimentului vitros care împinge cristalinul și irisul spre înainte

34. Care sunt leziunile acute ce determină glaucom secundar cu unghi închis și fără bloc
pupilar?

neoplazii care ocupă unghiul și invadeză irisul

inflamații cu sinechii periferice anterioare
luxații de cristalin care împing baza irisului spre înainte
proliferare fibro-vasculară deasupra unghiului
creștere epitelială în camera anterioară ca și complicație a chirurgiei sau perforațiilor corneene
proliferare pigmentară cu obstrucția unghiului (de cauză necunoscută)

35. Care este simptomatologia în forma acută de glaucom?

- creşterea PIO (peste 25 mmHg), glob ocular ferm la palpare, tensionat,

- ochi dureros (filetele nervoase profunde corneene sunt sensibile la presiune),
- „ochi tulbure” – iniţial nu este un edem cornean real, dar mai târziu apare edemul cornean
datorita tensionării stromei conjunctivale,
- midriaza (atunci când presiunea intraoculara depăşeşte 40 mmHg muşchiul sfincter irian nu
mai poate funcţiona, irisul în mod „mecanic” rămâne deschis),
- aspect de „ochi roşu”- ectazia vaselor episclerale (congestie episclerală), hiperemie
conjunctivală,
- în funcţie de severitatea creşterii presiunii vederea este prezentă sau nu (se vor verifica
reflexul pupilar direct si consensual)
-şi tulburări de comportament (anorexie, depresie).

36. Care este simptomatologia în forma cronică de glaucom?

- mărirea globului ocular (buftalmie, hidroftalmie) – întinderea corneei/sclerei se produce atunci

când presiunea intraoculara este crescuta constat si mult timp, acest simptom de obicei are un
prognostic defavorabil pentru funcţia vizuala (excepţie la Shar Pei); mărirea globului ocular
este evidentă la indivizii tineri datorită elasticităţii sclerei; poate să nu apară la cai şi este mult
mai puţin evidentă la pisică. Mărirea globului ocular este uşor de recunoscut şi patognomonică
pentru glaucom, dar acest ochi macroftalmic este orb. Din fericire la pui situaţia este alta,
colagenul lor are capacitatea de a se întinde şi deforma mai uşor, odată ce presiunea
intraoculară a scăzut globul îşi poate recăpăta dimensiunea normală.
- cornee insensibilă cu cheratite ulcerative secundare axiale (prin expunere)
- edem cornean,

135
- striuri corneene (ale lui Haab) (cheratopatie striată) – tensionarea globului conduce la rupturi
ale membranei Descemet cu apariţia unor linii gri pe suprafaţa endoteliului cornean,
- vascularizatie perilimbica – alături de congestia episclerală vase profunde corneene apar sub
forma unui inel roşu în jurul circumferinţei corneei,
- degenerarea retinei (primele sunt afectate celulele ganglionare şi axonii lor, adică nervul optic)
şi a discului optic (apare sub forma de căuş) – presiunea intraoculară crescută duce la moartea
fibrelor nervului optic rezultând un disc pal sau hiperpigmentat, micşorat, se observă de
asemenea hiperpigmentare sau hiperfluorescenţă în jurul acestuia, alături de lipsa
vascularizaţiei discului;
- pierderea vederii.
- luxaţia cristalinului secundar măririi globului ocular prin ruperea ligamentelor zonulare.
- presiunea intraoculară poate fi mai mică decât normalul dacă funcţia corpilor ciliari a fost
compromisă.

37. Care este prognosticul în glaucom?

rezervat spre grav. Acesta decurge parţial şi din faptul că pacienţii sunt aduşi pentru stabilirea
unui diagnostic după ce au avut loc deja leziunile ireversibile, sau după un diagnostic şi
tratament incorecte iniţial. Presiuni intraoculare mai mari de 60 mmHg timp de 24-48 de ore
conduc la afectarea permanentă a vederii sau la cecitate. Odată ce a apărut mărirea
dimensiunilor globului ocular, recăpătarea vederii este imposibilă. Cu cât este mai avansată
boala cu atât este mai greu de controlat.
Din punct de vedere al prognosticului este important să se determine reflexele pupilare simplu
şi consensual. În glaucom unilateral, prezenţa răspunsului pupilar în ochiul opus când este
stimulat ochiul bolnav cu o lumină puternică, indică faptul că nervul optic este încă funcţional
şi oferă într-un fel un prognostic mai bun. Lipsa răspunsului consensual sugerează leziuni
severe ale nervului optic la ochiul bolnav.

38. Ce scop au majoritatea terapiilor glaucomului?

reducerea producţiei de umoare apoasă

39. Care sunt cele trei obiective ale tratamentului medicamentos al glaucomului?

- reducerea presiunii intraoculare prin scăderea secreţiei umorii apoase sau creşterea capacităţii
de drenare;
- îmbunătăţirea fluxului sanguin spre nervul optic şi retină
- reducerea distrugerilor cauzate de metaboliţii toxici (glutamat)

40. Care sunt cele șapte grupe mari de medicamente folosite în terapia glaucomului?

1) agenţii osmotici (diuretice hiperosmotice): manitol (IV 1-2 g/kg în 10-20 de minute, încălzit,
pentru dizolvarea cristalelor, sau filtrat), glicerină (oral sol. apoasă 50% 1-2 ml/kg, frecvent
vomă, contraindicat la diabetici), uree, se folosesc în situaţiile de urgenţă pentru scăderea rapidă
a presiunii probabil prin deshidratarea vitrosului. Toxicitatea sistemică limitează folosirea lor.
După administrarea manitolului presiunea scade de la 60-80 mmHg la valori normale în decurs
de câteva ore, dar efectul durează doar 12-48 de ore. Dacă se impune administrarea poate fi
repetată încă o dată. După alți autori presiunea intraoculară începe să scadă la jumătate de oră
după administrare și durează pentru cel puțin 5 ore și jumătate cu diureză masivă. Efecte
secundare: dureri de cap, diureză osmotică, agravarea deshidratării, insuficienţă renală etc.

136
Moartea poate surveni dacă se administrează cristale IV. La pisică tratamentul glaucomului
reprezintă o provocare pentru terapeut; deoarece glaucomul acut este rareori diagnosticat la
tratamentul IV cu manitol se recurge rareori.
2) inhibitorii anhidrazei carbonice1 - scad secreţia umorii apoase:
 administraţi oral (diclofenamidă, 4-8 mg/kg de 2-3 ori pe zi, metazolamidă – mai puţin toxici,
acetazolamidă), sau
 topic (dorzolamidă 2%, brinzolamidă 1%), reduc secreţia de umoare apoasă până la maxim
50%.
3) mioticele:
a) colinergice (parasimpaticomimetic): cresc capacitatea de drenare, contractă muschii ciliari
circulari, redeschid unghiul camerular, anuleaza blocul pupilar, dar agravează uveitele şi prin
urmare se vor folosi cu precauţie la ochiul cu inflamaţie intraoculară serioasă. Secombină
deseori cu inhibitorii anhidrazei carbonice și cu antagoniștii beta-adrenergici în tratamentul de
lungă durată al glaucomului primar. Pilocarpină 2% (1 pic. la 8-12 ore) - unii autori
contraindică folosirea pilocarpinei înaintea operaţiilor pe ochi deoarece are capacitatea de
traversa bariera sanguină. Pilocarpina se foloseşte rareori la pisică, mai ales din cauză că
agravează uveitele anterioare, şi este cunoscut că acestea stau la baza glaucomului secundar la
feline. Demecarium bromide (este un colinergic indirect prin inhibarea colinesterazei având
rezultat eliberarea de acetilcolină) cu efect mai lung decât al pilocarpinei, dar toxicitatea sporită
îi limitează utilizarea la 12 -24 ore.
b) beta-blocantele – antagonistul adrenergic neselectiv beta-1 şi beta-2, timolol maleat2 (1 pic.
la 12-24 ore) produce mioză la câine şi pisică prin mecanism necunoscut deoarece acest
medicament la om nu induce mioza. Această grupă este cel mai des folosită la om pentru
scăderea presiunii intraoculare şi se pare că acţionează prin reducerea secreţiei de umoare
apoasă. La animalele foarte tinere poate induce bradicardie. Nu ajunge în circulaţia sanguină
aşa cum se întâmplă în cazul pilocarpinei şi al latanoprostului. Betaxololul, un antagonist
selectiv beta-1, are efecte cel puţin similare cu ale timololului în reducerea presiunii
intraoculare.
c) derivaţii sintetici de prostaglandine: latanoprost (1 pic. la 12-24 ore) (analog al PgF2), topic,
determină scăderea presiunii intraoculare la om şi câine prin creşterea drenajului uveoscleral al
umorii apoase fapt pentru care este în principal folosit. Acţionează împotriva peptidelor din
matricea extracelulară făcând muşchiul mai poros. La pisică pe această cale se drenează doar o
mică fracţiune, aproximativ 97% din volumul umorii apoase se drenează pe la unghiul irido-
cornean. Pisicii îi lipsesc şi receptorii specifici. Din aceste considerente, efectul latanoprostului
este minim la pisică. Latanoprostul produce însă o mioză de lungă durată şi în absenţa unor
preparate cu efect miotic lung la câine în caz de luxaţii posterioare ale cristalinului este un
medicament de neînlocuit. Alte produse: travoprost, bimatoprost.
4) Agoniştii receptorilor alfa-2 adrenergici. Scad producția de umoare apoasă și cresc fluxul
uveo-scleral. Există două produse: apraclonidina 0,5% (Iopidina) care scade însă nesemnificativ
producţia de umoare apoasă la câine şi brimonidine tartrat (Alphagan) care pare mai eficient.
Cresc fluxul uveoscleral şi astfel au un efect neuroprotector.
5) Corticosteroizii cu prednisolon acetat 1% sau dexametazon 0,1% aplicaţi topic la 6-12 ore
ajută la limitarea trecerii medicamentelor din umoarea apoasă în circulaţia sanguină. Se
folosesc în tratamentul uveitelor uşoare asociate cu creşterea presiunii intraoculare, pentru
combaterea uveitelor apărute postoperator şi în tratamentul leziunilor de reperfuzie care pot să
apară după ce presiunea intraoculară crescută este readusă la normal.
6) Blocantele canalelor de calciu, diltiazem, amlodipină, pot menţine sau îmbunătăţi fluxul
sanguin spre retină şi nervul optic
7) Medicamentele care neutralizează glutamatul, etapă experimentală în medicina veterinară,
ajută la protejarea nervului optic şi a retinei. Glutamatul este principalul neurotransmiţător

137
excitator al căii vizuale, este eliberat de celulele retiniene moarte, şi in vitro a manifestat efecte
toxice asupra celulelor ganglionare sănătoase retiniene. Memantina (folosită la om în
tratamentul bolii Alzheimer si Parkinson)

41. Dați exemple de agenți osmotici folosiți în terapia glaucomului?

manitol glicerina

42. În ce situație este indicată folosirea medicației osmotice în caz de glaucom?

în situaţiile de urgenţă pentru scăderea rapidă a presiunii

43. Ce efect au inhibitorii anhidrazei carbonice?

scad secreţia umorii apoase

44. Ce cale de administrare este de preferat atunci când se folosesc inhibitorii anhidrazei
carbonice?

topic

45. Dați exemple de inhibitori ai anhidrazei carbonice care se administrează topic.

dorzolamidă/brinzolamidă

46. Care sunt cele trei grupe de medicamente folosite în terapia glaucomului cu efect miotic?

colinergice, beta-blocante, prostaglandine

47. Dați exemplu de medicamenție colinergică folostă în terapia glaucomului cu efect miotic.

pilocarpina

48. Ce afecțiune oculară se agravează dacă se folosesc mioticele colinergice?

uveita

49. Dați exemplu de medicament beta-blocant neselectiv folosit în tratamentul glaucomului și

care induce mioză.

timolol maleat, betaxolol

50. Dați exemplu un derivat sintetic de prostaglandină folosit în terapia glaucomului și care
induce mioză.

latanoprost

51. Derivații sintetii de prostaglandine acționează prin deschiderea unghiului camerular ca

urmare a miozei pe care o detremină dar și printr-un alt mecanism. Care?

138
cresterea drenajului uveo-scleral

52. La ce specie efectul latanosprostului este minim?

pisica

53. Cum acționează agoniștii alfa-2 adrenergici folosiți în terapia glaucomului?

cresc drenajul uveo-scleral

54. Cum acționează corticosteroizii folosiți în terapia glaucomului?

limitarea trecerii medicamentelor din umoarea apoasă în circulaţia sanguină.

(+prevenirea colmatarii in uveite)

55. Cum acționează agoniștii alfa-2 adrenergici folosiți în terapia glaucomului?

cresc drenajul uveo-scleral

56. Cum acționează blocantele canalelor de calciu folosițe în terapia glaucomului?

menţin sau îmbunătăţesc fluxul sanguin spre retină şi nervul optic

57. De ce se sunt incluse medicamentele care neutralizează glutamatul în terapia glaucomului?

ajută la protejarea nervului optic şi a retinei (glutamatul e neurotoxic pt celulele ganglionare)

58. Ce grup de medicamente este contraindicat a fi folosit în cazul glaucomului acut primar cu
unghi închis?

ESTE CONTRAINDICATĂ FOLOSIREA MIDRIATICELOR CLASICE - ATROPINA

(IRIDOCICLOPLEGICE, PARASIMPATICOLITICE) ÎN GLAUCOMUL ACUT PRIMAR
CU UNGHI ÎNCHIS DEOARECE MIDRIAZA VA OBSTRUCŢIONA UNGHIUL DE
DRENAJ.

59. Care sunt variantele terapeutice chirurgicale în cazul unui ochi cu glaucom care și-a păstrat
vederea?

A. Tehnici prin care creşte drenajul umorii apoase. Coagulii de fibrină şi mai apoi procesul de
fibrozare în locurile de filtrare duce la eşecul acestor proceduri în decurs de câteva săptămâni
sau luni postoperator.
a) gonioimplantul - reprezintă şunturi artificiale (gonioimplaturi) ale umorii apoase prin care se
creează posibilitatea filtrării umorii în spaţiul subconjunctival (posibil și în alte spații, spre
exemplu sinusul frontal) şi astfel se împiedică efectele limitatoare ale fluxului de către fibroză.
b) Canaloplastia - consta in dilatarea canalului Schlemm (canalul colector prin care se scurge
umoarea apoasa din ochi, spre exterior, spre vasele episclerale si conjunctivale)
c) iridectomia bazală (crearea unei comunicari mai bune intre camera anterioara si cea
posterioara si eliberarea circulatieispre canalul Schlemm si spatiile Fontana)

139
d) ciclodializa = comunicare directa intre camera anterioara si spatiul supracoroidal prin
desprinderea sau separarea limitata a corpului ciliar de sclera, ruperea ligamentului pectinat si
insertia anterioara
e) sclerotomia posterioară
f) sclerectomia profundă - urmareste drenarea subconjunctivala a umorii apoase cu formarea
unei bule conjunctivale
g) trabeculectomia asociată cu iridectomie periferică permite în glaucomul cu unghi închis
trecerea directă a umorii apoase din camera anterioară spre ţesuturile subconjunctivale.
Principiul operatiei este realizarea unui orificiu prin care sa se scurga umoarea apoasa din ochi,
in spatiile subconjunctivale; operatia presupune taierea unui volet din sclera, apoi excizia unei
mici parti din trabecul si din iris.
Pentru controlul fin al presiunii intraoculare, odată ce controlul în ansamblu s-a realizat prin
tehnicile de mai sus, se face cu medicaţie antiglaucomatoasă sau asociind proceduri
ciclodistructive limitate.
B. Tehnici prin care se reduce producţia de umoare apoasă
Ciclodistrucţia este indicată în glaucomul primar necontrolabil medicamentos la care vederea
este păstrată, dar şi în cazurile în care se doreşte conservarea ochiului orb dar puternic dureros.
Succesul este mult redus în cazul ochiului cu glaucom secundar uveitelor anterioare cronice,
detaşării de retină sau membranelor fibrovasculare preiriene.
Contraindicaţiile relative includ: neoplaziile intraoculare, hipohema şi luxaţia anterioară de
cristalin.
a) ciclofotocoagularea laser transsclerală
b) ciclocriotermia

60. Ce se obține prin realizarea unui gonioimplant?

sunturi intre camera anterioara si alte spatii de drenare (subconjunctival, sinus frontal)

61. Care este dezavantajul tehnicilor chirurgicale prin care se crește drenajul umorii apoase în
caz de glaucom?

Coagulii de fibrină şi mai apoi procesul de fibrozare în locurile de filtrare duce la eşecul acestor
proceduri în decurs de câteva săptămâni sau luni postoperator.

62. Dați exemple de procedee chirurgicale, în afară de gonioimplant, prin care se se crește
drenajul umorii apoase.

Canaloplastia
iridectomia bazală
ciclodializa
sclerotomia posterioară
sclerectomia profundă
trabeculectomia asociată cu iridectomie periferică

63. Care sunt tehnicile chirurgicale prin care se reduce producția de umoare apoasă?

ciclofotocoagularea
ciclocriotermia

64. Care este factorul limitativ în procedura de ciclofotocoagulare laser transsclerală?

140
absorbţia relativ redusă a energiei laser de către ochii puţin pigmentaţi

65. Preoperator, înainte de ciclocriotermie ce medicamente sunt recomandate pentru efect

antiinflamator și analgezic?

Finadyn (sistemic)
Triamcinolon (subconjunctival)

66. Care sunt procedeele chirurgicale recomandate în cazul unui ochi glaucomatos cu pacient
deja orb?
A.Enucleere
B.Eviscerare
C.cicloablaţie chimică (genta+dexa io, contraindicat pisica- sarcom)

67. Ce înseamnă enucleerea oculară?

exereza globului şi anexelor

68. De câte tipuri este abordul chirurgical pentru enucleere?

 subconjunctival (prin conjunctiva bulbară),

 transpalpebral (prin pleoape) sau
 subconjunctival lateral (este o modificare a procedurii transpalpebrale, pornind de la cantul
lateral)

69. Care este modalitatea de enucleere oculară cea mai frecvent folosită la animalele mici?

subconjunctivala

70. Care este tehnica de enucleere oculară folosită la rasele dolicocefalice și cu orbita adâncă?

subconjunctivala laterala

71. Care este tehnica de enucleere oculară folosită mai frecvent la animalele mari?

transpalpebrala

72. Care dintre tehnicile chirurgicale folosite în caz de glaucom cu ochi orb oferă aspectul unui
ochi aproape normal?

Evisceratia cu proteza

73. Care sunt complicațiile eviscerării și protezării intraoculare cu proteză siliconată?

cheratite ulcerative (ventral, cel mai frecvent, se previne prin tarsorafie temporara), reject de
proteză, dehiscenţa
suturii sclerei, panoftalmie

141
74. Care este complicați cea mai frecventă a eviscerării și protezării intraoculare cu proteză
siliconată?

ulcerul cornean

75. Care sunt criteriile de selecție ale pacienților în cazul în care se recurge la eviscerare și
proteză intraoculară siliconată?

-ochii suferinzi de cheratoconjunctivită uscată nu se vor vindeca postoperator sau sunt

predispuşi pentru ulcere cornean prin lipsa lacrimilor
-anomaliile de poziţie ale pleoapelor trebuiesc corectate anterior;
-se va amâna operaţia dacă există ulcere corneene
-active până la vindecarea deplină a acestora în caz de endoftalmii infecţioase apare risc crescut
de dehiscenţe;
-la pacienţii cu procese neoplazice intraoculare acest procedeu este contraindicat de mulţi
autori.

76. Ce tratament postoperator trebuie recomandat după operația de eviscerare și protezare

intraoculară cu o proteză siliconată?

analgezicele (durere)
NSAID preoperator (previnedemul periorbitar)
antibiotice de 3-4 ori/zi topic
Testul cu fluoresceină saptamanal

77. Ce asociere medicamentoasă se injectează intraocular, în corpul vitros, în cicloablația

chimică?

gentamicina+dexametazona

78. La ce specie nu se indică prodcedeul de cicloablație chimică?

pisică (sarcom post-traum)

79. Care sunt elementele componente ale tractului uveal?

iris, corpi ciliari şi coroidă

80. Ce tunică a ochiului reprezintă tractul uveal?

vasculara (mijlocie)

81. Cine asigură inervația senzorială a tractului uveal?

oftalmic

82. Cum sunt dispuse fibrele musculare ale irisului?

circular si radial

142
83. Cu ce structură a ochiului vine în contact irisul și are curbură similară cu a acesteia?

cristalin

84. Care dintre mușchii irieni are inervație motorie predominant parasimpatică?

circular

85. Care dintre mușchii irieni are inervație motorie predominant simpatică?

radial

86. La tăiere irisul la animalele domestic sângereză?

da

87. Cum se numește structura care separă suprafața anterioară a irisului în două zone
concentrice?

colereta

88. Ce structură anatomică separă camera anterioară a ochiului de cea posterioară?

iris

89. Cum se numește spațiul prin care comunică camera anterioară a ochiului cu cea posterioară?

pupila

90. Ce structuri anatomice mărginesc camera anterioară a ochiului?

cornee, iris si fata anterioara a cristalinului

91. Ce structuri anatomice mărginesc camera posterioară a ochiului?

corpii ciliari, cristalin şi porţiunea posterioară a irisului

92. Ce structură anatomică susține cristalinul în poziția sa?

cocpii ciliari

93. Contracția fibrelor longitudinale sau a celor circulare ale mușchilor ciliari realizează
modificări ale axului antero-posteriror al .............

cristalinului

94. Ce roluri îndeplinește coroida?

asigură nutriţia straturilor retiniene exterioare/a intregii retine

143
pigmentare a fundului de ochi

95. Nutriția cui este asigurată de către coroidă?

a retinei

96. Care este structura microscopică a coroidei?

- supracoroida (vine în contact cu sclera), stratul extern sub „lamina fusca” a sclerei, este
formata in principal din fibre elastice dispuse in lamele care se încruciseaza si se suprapun.
Acest strat contine celule foarte pigmentate pline cu granule de melanina.
- stratul vaselor mari, este mult mai gros decat celelalte straturi si contine numeroase vase
saguine sustinute de tesutul conjuctiv. La indivizii pigmentaţi aici se regăseşte melanină din
abundenţă;
 tapetum, structură specializată localizată între stratul vaselor mari (stromă) şi coriocapilare,
responsabilă de strălucirea fundului de ochi (efect reflectorizant, zonă cu reflexe irizante)
observat la multe specii numită din acest motiv şi tapetum lucidum sau tapetul clar. Este o
structură înalt organizată care pare a acţiona ca o reţea de difracţie dar al cărei scop este obscur.
Lipseşte la suine, iepure, majoritatea păsărilor şi majoritatea primatelor. Culoarea tapetului
diferă în cadrul şi între specii. La câine şi pisică tapetul nu este dezvoltat complet până la 4 luni
postnatal (iniţial are culoare gri-alb spre purpuriu). Zona tapetului clar este mai puţin
pigmentată, are o culoare mai deschisă, are de obicei o formă triunghiulară şi ocupă treimea
superioară a fundului de ochi. Pete subţiri dispuse regulat vizibile în această regiune sunt
capetele capilarelor numite şi „stelele lui Wislow”. Sub aşa numita linie intertapetală se găseşte
o zona lipsită de tapet, intens pigmentată, de culoare închisă numită impropriu tapetul închis
(tapetum nigrum).
- stratul corio-capilar - un strat subţire de capilare arteriale fine cu endoteliu fenestrat care se
află în îmbinare directă cu epiteliul retinian. Vasele derivă din vasele stromale şi răspund direct
de nutriţia retinei;
- membrana bazala a lui Bruch (contine: o lama interna produs al epiteliului pigmentat si o lama
externa coroidiana de natura elastica, care sunt intim legate intre ele) (în contact cu retina)
Modificările reflectorizării tapetale deseori indică anomalii retiniene, subţierea retinei duce la
creşterea efectului reflectorizant, în timp ce îngroşarea ei sau deformarea are rezultat
decolorarea (maro spre gri)

97. La ce specii se constată lipsa tapetului?

Lipseşte la suine, iepure, majoritatea păsărilor şi majoritatea primatelor

98. Până la ce vârstă la câine și pisică tapetul nu este pe deplin dezvoltat?

până la 4 luni postnatal

99. Unde pot fi prezenți chiștii irieni?

ataşati irisului,în camera anterioară, la marginea pupilei sau în camera posterioară

100. Când este necesară extragerea chiștilor irieni?

chişti mari sau numeroşi, care

144
blochează pupila sau unghiul camerular

101. Ce aspect au chiștii irieni?

vezicule pigmentate pline cu lichid

102. Față de ce boală trebuie făcut diagnosticul diferențial în cazul chiștilor irieni?

formaţiunile neoplazice

103. La ce animale se diagnostică hipoplazia irisului?

albinosi

104. Ce aspect îmbracă zona cu hipoplazie?

-mai întunecată și se bombează prin presiunea umorii apoase din spate, ceea ce poate duce la
erori de diagnostic fiind confundată cu chişti ai stromei irisului sau mai grav cu neoplazii.
-Ca localizare apare în zona dorsală a irisului

105. Care este localizarea hipoplaziei iriene?

zona dorsala

106. Față de ce afecțiuni trebuie făcut un diagnostic diferențial?

chişti ai stromei irisului/neoplazii

107. Care sunt anomaliile pupilare?

- policoria – prezenţa mai multor pupile

- corectopia – pupilă excentrică
- anizocoria – inegalitate pupilara
- aniridia – lipsa irisului
- coloboma (aniridie sectorială) – lipsa unei părţi din iris
- discoria – pupila deformată
- persistenţa membranei pupilare

108. Ce este policoria?

mai multe pupile

109. Ce reprezintă anizocoria?

pupile inegale

110. Ce reprezintă aniridia?

lipsa irisului

145
111. Cum se mai numește coloboma iriană?

aniridie sectoriala

112. Ce este discoria?

pupila deformata

113. Prin ce se diferențiază persistența membranei pupilare față de sinechiile iriene?

are origine regiunea coleretei irisului/au origine la marginea irisului

114. Ce se întâmplă în cazul în care bridele iriene se atașează la cristalin/cornee?

apare o mică pată opacă albă, gri sau maro acolo

115. Ce reprezintă heterocromia?

cei doi ochi au culori diferite

116. Care sunt tipurile de hipermelanoze iriene?

pistruii reprezintă creşterea conţinutului de melanină din celule, nu este patologică;

nevul (nevii) este creşterea localizată a numărului de melanocite

117. Prin ce se diferențiază comportamentul melanomulu uveal față de cel cutanat?

rareori metastazează, creşte lent şi este vindecat în mod eficient prin enucleere sau exenteraţie

118. Care este tratamentul adenomului/adenocarcinomului ciliar?

enucleere sau exenteraţie

119. Ce rol are tractul uveal atunci când se afirmă că reprezintă ”bariera sânge-ochi”?

previne pătrunderea componentelor sanguine (albumine, proteine, hematii, leucocite) în

umoarea apoasa și între epiteliul pigmentat retinian și neuroretină.

120. Cum se clasifică uveitele după localizare?

- uveite anterioare, când sunt inflamate irisul (irite) şi corpul ciliar (ciclite);
- uveite posterioare – coroida (coroidita); retina şi coroida (corioretinele) şi
- panuveite, când sunt concomitent afectate toate componentele uveale.

121. Cum se clasifică uveitele din punct de vedere histologic?

- uveite supurative,
- uveite nesupurative

146
 - negranulomatoase, în care predomină tulburările de permeabilitate vasculară şi
coagulabilitate, deseori ca reacţie de hipersensibilitate la distanţă a unei infecţii localizate, astfel
că studiul citologic al umorii apoase este irelevant, şi
- granulomatoase în care predomină reacţiile infiltrative leucocitare, limfocitare, histiocitare,
plasmocitare şi hiperplaziile foliculare (celulel B) perivasculare. Anumiţi agenţi etiologici
determină uveite granulomatoase, fungi, unele bacterii şi protozoare, care sunt de altfel prezenţi
în formaţiunile granulomatoase, iar studiile citologice ale aspiratului ajută la punerea
diagnosticului în cazul unei uveite primare anterioare. Uveitele granulomatoase deseori sunt
caracterizate de prezenţa unor precipitate cheratice şi un răspuns exsudativ localizat.

122. De câte tipuri sunt uveitele nesupurative?

granulomatoase/negranulomatoase

123. Cum se clasifică uveitele după etiologie?

- externă: traumatice (inclusiv orice intervenţie chirurgicală intraoculară), plăgi perforante

corneene, ulcer cornean (uveită reflexă)
- internă (cele mai frecvente): bacteriana (leptospiroză, bruceloză), virala (herpes, rabie,
jigodie), neoplazică, toxică, metabolică (diabet, hipertensiune sistemică), autoimună (cataracta),
parazitară (dirofilarii), micotice. La cal apar asociate abceselor rădăcinii dentare sau abceselor
copitei. Există şi uveite cu etiologie necunoscută.

124. Care este simptomatologia în uveita anterioară acută?

-ochi rosu (congestie episclerala)

-ochi tulbure (edem cornean difuz)
-ochi dureros (blefarospasm)
-suprafaţa irisului devine denivelată, mata, intunecata, rosie
-mioza (histamina&PG)
-epiforă
-pierderea clarităţii (tulburarea) umorii apoase (-->hipohema/hipopion)
- enoftalmie prin spasmul retractorului bulbar datorită durerii şi cu prolabarea pleoapei a treia
- scăderea presiunii intraoculare - hipotensiune intraoculară (presiunea intraoculară poate
ajunge la mai puţin de 4 mmHg în cazurile acute). Pe durata uveitei acute nu va apare glaucom
deoarece procesul inflamator reduce presiunea intraoculară, pe măsură ce uveita dispare
producţia de umoare apoasă creşte şi poate să apară glaucom, semnificând în mod paradoxal
tratarea uveitei.
- scăderea acuităţii vizuale (mai ales în formele bilaterale).

125. Care este simptomatologia în uveita posterioară acută?

- retinită şi/sau coroidită

- exsudate/fluide retiniene sau subretiniene centrale observate ca zone de tapet hiporeflexiv
- decolări retiniene localizate sau difuze
- hemoragii retiniene sau exsudat perivascular
- edemul sau pierderea clarităţii discului optic,
- pierderea transparenţei corpului vitros.

126. Care este simptomatologia în uveita cronică?

147
- opacifieri cicatriciale corneene
- fibrozarea irisului,
- neovascularizarea suprafeţei irisului („rubeosis iridis”) (observată în special la pisicile cu iris
de culoare deschisă),
- sinechii iriene posterioare sau anterioare
- cicatrici corioretiniene

127. Față de ce afecțiuni oculare se impune diagnosticul diferențial în uveită?

de glaucomul acut şi de conjunctivitele acute

128. Care este prognosticul uveitei?

rezervat în stări incipiente şi defavorabil în cele evoluate (datorită caracterului recidivant şi

sechelelor lezionale)

129. Care sunt grupele de medicamente folosite în uveită?

- Midriatice iridocicloplegice (atropina) - NU simpaticotone, care accentueaza durerea

- Medicaţia antiinflamatorie
- Medicaţia imunosupresivă
- Tratamentul specific

130. Ce medicație este recomandată pentru dilatarea pupilei în caz de uveită?

atropinaÎntre crize ochiul are aspect clinic normal, dar va prezenta modificările secundare
descrise mai sus.

131. Este recomandată folosirea medicației simpatomimetice pentru dilatarea pupilei în caz de
uveită?

nu (doara mai rau)

132. Ce medicație reprezintă cea mai importantă parte a tratamentului medicamentos în uveită?

antiinflamatorii

133. Care este medicația antiinflamatorie considerată cea mai eficientă în uveită la cal?

meglumina iv (1,1mg/kg)

134. Ce este uveita recurentă ecvină? (oftalmia periodica)

panuveita recurenta

135. În cazul uveitei recurente ecvine între episoadele de uveită există un interval de timp
anume stabilit?

nu (de la o săptămână până la mai mult de un an)

148
136. Care este rezultatul final al evoluției uveitei recurente ecvine?

orbirea (cataractă, degenerare retiniană sau ftizie bulbară)

137. Ce natură au inflamațiile tractului uveal?

recurenta

138. Ce modificări ale ochiului pot fi observate în perioadele de acalmie la cazurile cu uveită
recurentă?

Între crize ochiul are aspect clinic normal, dar va prezenta modificările secundare descrise mai
sus.
(sinechii posterioare, bloc pupilar, cataractă, cicatrice corneană)
Orice cal cu modificări oculare sugestive ale unei uveite anterioare va fi considerat ca posibil
bolnav de uveită recurentă chiar dacă la momentul examenului nu există semne de inflamaţie.

139. Ce medicație este recomandată pentru controlul pe termen lung al uveitei recurente
ecvine?

corticosteroizi zilnic

140. Ce proceduri chirurgicale se recomandă pentru tratamentul uveitei recurente ecvine?

- vitrectomia prin care printr-o incizie de 1 cm posterior de limbul sclerocornean (în regiunea
dorso-laterală a ochiului) se extrage tot conţinutul corpului vitros, care este înlocuit cu ser
fiziologic (se îndepărtează limfocitele T şi organismele care contribuie la frecvenţa şi
severitatea procesului inflamator);
- implantul supracoroidal de ciclosporină A, un disc de 5 mm diametru de ciclosporină A este
implantat sub un lambou (volet) scleral realizat la 8 mm posterior de limbul sclerocornean
dorsolateral

141. Care este prognosticul uveitei recurente ecvine?

rezervat spre grav datorită naturii recurente a bolii.

142. Care sunt rasele de câini la care se diagnostică sindromul uveo-dermatologic?

Akita, Husky siberian, Malamut, Samoyed

143. Care este simptomatologia sindromului uveo-dermatologic?

uveită (grade diferite de implicare a componentelor)

Dezlipire retiniană (<--coroidita)
Vitiligo
alopecie
meningita
disacuzie

149
144. Care este tratamentul sindromului uveo-dermatologic?

corticosteroizi (luni)

145. Care este prognosticul sindromului uveo-dermatologic?

rezervat
(uveita are tendinţa de recidivă şi în timp se poate complica cu orbire datorită cataractei şi
degenerării retiniene)

1. Ce structură realizează izolarea conținutului cristalinului de restul corpului?

Capsula cristalinului

2. Ce fenomen apare dacă capsula cristaliniană este lezată?

uveita facolitică (auto-imuna)

3. Cristalinul prezintă vascularizație?

nu

4. Cristalinul prezintă inervație?

nu

5. Cum se hrănește cristalinul?

endosmoza

6. Care din suprafețele cristalinului este mai curbată?

posterioara

7. Ce se inseră în zona ecuatorială a cristalinului?

fibrele zonulare

8. Care sunt regiunile cristalinului?

ecuator si 2 poli

9. În ce porțiune a cristalinului capsula sa este mai groasă?

anterior

10. Ce aderă la porțiunea posterioară a capsulei cristalinului?

corpul vitros

150
11. Trecerea cui o permite capsula cristralinului?

metaboliti si apa

12. Sub care porțiune a capsului cristalinului se află situat epiteliul?

DOAR anterioara

13. Care este singurul țesut al cristalinului capabil de regenerare?

epiteliul

14. Ce substanțe se află între fibrele cristaliniene?

cement interfibrilar (glico-proteine)

15. Ce aspect au la majoritatea mamiferelor domestice zonele de sudură ale fibrelor

cristaliniene?

stea cu trei colturi

16. Ce dispoziție spațială au fibrele cristaliniene?

torsionată spiroidă

17. Ce structură realizează fixarea cristalinului?

ligamentele suspensoare (zonulare)

18. Ce funcție îndeplinesc mușchii ciliari?

acomodarea cristalinului

19. Ce tipuri de fibre au în structura lor mușchii ciliari?

circulare + longitudinale

20. Ce efect asupra axului antero-posterior al cristalinului are contracția fibrelor circulare ale
mușchilor ciliari?

rotunjire (-->aproape)

21. Ce efect asupra axului antero-posterior al cristalinului are contracția fibrelor longitudinale
ale mușchilor ciliari?

aplatizare (--> departe)

22. Mărirea axului antero-posterior al cristalinului asigură acomodarea pentru vederea ........

151
aproape (rotunjire)

23. Micșorarea axului antero-posterior al cristalinului asigură acomodarea pentru vederea ........

departe (aplatizare)

24. Ce viteză are rata metabolică a cristalinului?

redusă (predomina glicoliza)

25. Ce proces predomină în metabolismul cristalinului?

glicoliza anaeroba

26. Ce fenomen se produce în zona nucleului și a zonelor perinucleare atunci când apare
scleroza lenticulară sau nucleară?

durificarea graduală corelată cu vârsta

27. Scleroza lenticulară chiar la indivizii cu vârste înaintate, nu apare la........

pasari (nu au proteine gamma)

28. Ce aspect are nucleul cristalinului în caz de scleroză lenticulară?

translucid gri-perlat

29. Scleroza lenticulară apare la ambii ochi?

întotdeuna bilateral

30. În caz de scleroză lenticulară fundul de ochi este vizibil la examenul oftalmoscopic?

DA

31. Ce modificări ale cristalinului sunt urmărite la examenul clinic?

transparenţă, volum, contur, structură şi de poziţie

32. Ce probă este folosită pentru diagnosticarea afachiei?

imaginile Purkhinje-Samson

33. Câte imagini se formează în proba imaginilor Purchinje-Samson?

TREI

34. Pe care din capsulele cristalinului imaginea din examenul Purchinje-Samson apare
răsturnată?

152
Posterioara

35. Cu ce tulburare a vederii este asociată afachia?

reducerea acuităţii vizuale

36. De câte tipuri este afachia?

congenitală sau dobândită

37. Ce înseamnă microfachia?

cristalin nedezvoltat

38. Ce înseamnă lenticonus?

pol POSTERIOR conic

39. Cu ce altă anomalie este deseori asociată coloboma cristalinului?

cu coloboma tractului uveal

40. Ce este cataracta?

opacifierea cristalinului

41. De ce este dependentă transparența cristalinului?

structura normala a proteinelor

42. Ce se întâmplă cu acuitatea vizuală în caz de cataractă?

în cazul unei cataracte focale vederea se realizează prin porţiunea clară a cristalinului, dar în
cazul unei cataracte difuze acuitatea vizuală scade simţitor până la orbire.

43. Ce modificări se indentifică la nivel celular în caz de cataractă?

vacuolizarea intra- şi extracelulară şi cu precipitarea locală a proteinelor, distrugerea celulelor

epiteliale, apariţia de celule epiteliale aberante sau metaplazia celulelor epiteliale

44. Care este clasificarea cataractei după etiologie?

- ereditare datorită unor defecte genetice frecvent la câine, rar la pisică. Este afectat un mare
număr de rase, iar cataracta poate să apară la vârste diferite: pot fi congenitale sau să apară la
tineret, adulţi sau animale senile (Schnautzer pitic – congenital, Cocker spaniel american –
congenital sau juvenil, Afgan – juvenil, Pudel standard – juvenil, Pudel pitic – adult sau
bătrân);
- primare (nu există alte afecţiuni ale ochiului) - traumatice, toxice, diabetice (frecvent la câine,
niciodată la pisică), de iradiere, şoc electric, nutriţionale (la căţeii şi pisicile orfane hrănite în
primele 2 săptămâni de viaţă exclusiv cu înlocuitori de lapte prin deficit de aminoacizi);

153
- secundare – de complicaţie în inflamaţiile oculare, uveite anterioare cronice (cauză frecventă
la pisică şi cal), glaucom, persistenţa membranei pupilare, persistenţa arterei hialoide, stadii
terminale ale atrofiei retiniene (datorită produşilor toxici generaţi de retina degenerată)

45. La ce specie de animale de companie este mai frecventă cataracta ereditară?

câine

46. La ce specie de animale de companie nu apare niciodată cataracta primară diabetică?

pisică

47. Care este clasificarea cataractei după momentul apariției?

- congenitale – prezente la naştere (genetice sau teratogene);

- de dezvoltare (juvenile sau adulte) apar după naştere până la vârsta de 6-8 ani, multe din ele
sunt ereditare; cataractele nutriţionale se încadrează în această categorie;
- senile la animalele bătrâne în general de peste 8 ani, având cauză necunoscută.

48. Care este clasificarea cataractei după stadiul evolutiv?

- incipientă (localizată) – atunci când este observată o opacifiere, nu afectează acuitatea vizuală,
opacifierea poate sau nu să progreseze. De obicei împiedică reflecţia a mai puţin de 10% din
suprafaţa tapetală atunci când cristalinul este retroiluminat
- imatură, incompletă sau intumescentă (zone de lichefiere care fragmentează cristalinul şi dau
aspect de cataractă stelată sau în Y, treptat opacifierea devine difuză) – cataractele se consideră
imature până la momentul la care obstrucţionează întreaga reflecţie tapetală, după acest moment
se consideră că sunt în stadiul următor adică mature. Cristalinul este în mare parte dar nu
complet opac, acuitatea vizuală este diminuată, reflexul tapetal este vizibil, cristalinul poate fi
uşor mărit în volum datorită imbibiţiei cu apă.
- matură sau completă - nucleul şi corticala complet opacifiate, vedere abolită, cristalin mărit în
volum prin imbibiţie cu apă.
- hipermatură sau completă cu contractare – fibrele cristaliniene încă existente sunt opace,
cristalinul scade în dimensiune, de obicei se aplatizează, pe măsură ce proteinele degenerează
ele se lichefiază, acest material lichefiat poate sau nu să se scurgă prin capsulă. Lichefierea este
recunoscută atunci când se observă că suprafaţa anterioară a capsulei cristalinului devine
neregulată, încreţită (prin reducerea volumului cristalinului), camera anterioară se adânceşte,
măreşte, apar semnele uveitei. Dacă s-a lichefiat suficient de mult cortex este posibil ca nucleul
să cadă la baza cristalinului (cataracta lui Morgagnian). Mineralizarea apare doar în cataractele
foarte avansate.

49. Cât din reflecția tapetală este obstructionată la retroiluminarea cristalinului într-o cataractă
incipientă, localizată?

mai puţin de 10%

50. Când este considerată o cataractă imatură, dacă se ține cont de procentul de obstrucție al
reflecției tapetale la retroiluminarea cristalinului?

154
până la momentul la care obstrucţionează întreaga reflecţie tapetală

51. Cum mai este numită cataracta matură?

completa

52. În cazul unei cataracte mature cum este din punct de vedere al mărimii cristalinul?

MARIT (imbibitie cu apa)

53. Ce se întâmplă cu vederea în caz de cataractă matură?

abolita

54. Cum mai este numită cataracta hipermatură?

completa cu contractare

55. În cazul unei cataracte hipermature cum este din punct de vedere al mărimii cristalinul?

contractat + aplatizat

56. Ce fenomen se întâmplă cu proteinele cristaliniene în stadiul de cataractă hipermatură?

se lichefiază

57. Care sunt elementele care permit recunoașterea cataractei hipermature cu lichefiere?

cristalin incretit
camera anterioara marita
UVEITA
+- Nucleu cazut
+-Mineralizari

58. Care este clasificarea cataractei după localizare?

o polară (cu două localizări: anterioară = piramidală, posterioară);

o polară subcapsulară (anterioară, posterioară);
o corticală posterioară și periferică (coronar);
o nucleare,
o lamelare

59. Alături de examinarea cristalinului va trebui examinată și starea de sănătate a căror

structuri, înainte de a se propune intervenția chirurgicală de extragere a cristalinului?
retina şi nervul optic (are sens sa-l operez de cataracta daca e orb oricum?)

60. Care este localizarea cataractei hialoide?

capsular şi subcapsular în regiunea posterioară

155
61. Este progresivă cataracta prin persiostența membranei hialoide?

NU

62. În ce zonă a cristalinului debutează cataracta senilă?

în stratul PROFUND ECUATORIAL şi se întinde SPRE AX

63. La ce specii poate să apară cataracta postanestezică?

la rozătoare

64. Cataracta postanestezică la rozătoare are caracter permanent?

NU

65. Care sunt rasele de câini la care apare cataracta ereditară?

ogar, cockel, retriever, schnautzer pitic, pudel, ciobanesc englez

66. Față de ce afecțiuni se face diagnosticul diferențial în caz de cataractă?

-imperfectiuni minore (caini tineri)

-scleroză nucleară (normala)

67. Care este prognosicul în cataractă?

favorabil dacă cataracta se îndepărtează înainte de a deveni hipermatură

în caz contrar defavorabil

68. Dați exemple de medicamente folosite în caz de cataractă și care ar înlătura opacifierea.

Endymion/Ocluvet (N-Acetyl-L-Carnozina)
Quinax (acceptor -SH)

69. Care este momentul recomandat pentru îndepărtarea chirurgicală a cristalinului cu cataractă
la câine?

înainte de maturarea completă a cataractei şi de apariţia secundară a uveitei

70. Care sunt situațiile la care NU se recomandă îndepărtarea chirurgicală a cristalinului cu

cataractă?

Uveita secundară

71. Care sunt cele două mari categorii de tehnici operatorii prin care se realizează extracția
cristalinului cu cataractă?

-intracapsulara (lensectomia)
-extracapsulara (+capsuloresis)

156
72. Cum mai este numită tehnica intracapsulară de extracție a cristalinului?

lensectomia

73. Care din cele două tehnici de extracție a cristalinului este mai dificil de realizat la animale și
de ce?

intracapsulara (ataşament ferm al zonulei şi aderenta capsulei posterioare la vitros)

74. Ce formațiune a cristalinului rămâne pe loc în cazul extracției prin tehnica extracapsulară?

capsula posterioara

75. În ce categorie a tehnicii de lucru se încadrează facoemulsia?

extracapsulara

76. Care sunt timpii operatori ai facoemulsiei?

- poziţionarea pacientului și dilatarea maximă a pupilei

- respiraţie controlată de ventilator
- administrarea de miorelaxante (atracurium sau pancuronium) pentru a menţine globul ocular
imobil şi în poziţie centrală
- sub control microscopic o incizie de 7-8 mm lungime doar pe 2/3 din grosimea corneei, în
partea DORSALA
- străpungerea peretelui cornean pe o lungime de 3 mm
- instilarea materialului vâscoelastic în camera anterioară (protectia endoteliului cornean)
- capsulotomie anterioară
- introducerea sondei şi fragmentarea conţinutului cu ultrasunete (30.000-50.000 cicli/secundă)
- curăţarea conţinutului cortical prin irigaţii-aspiraţii, conţinutul cristalinului trebuie îndepărtat
complet
- mărirea inciziei corneene (la aproximativ 8 mm)
- protezarea cristalinului - inserarea unui cristalin artificial intracapsular (etapă facultativă în
prezent la noi)
- sutura corneană în fir continuu

77. Ce se poate întâmpla postoperator cu capsula cristaliniană posterioară în cazul aplicării

tehnicii extracapsulare de îndepărtare a cristalinului?

se poate opacifia (prevenire prin insertie cristalin artificial)

78. Ce tehnică operatorie se poate aplica în caz de cataractă la animale tinere și animale cu ochi
foarte mici?

Disciziune +/- aspirare

79. Cât din focalizarea imaginii este realizată de cristalin?

1/3

157
80. Ce altă structură a ochiului este implicată în focalizarea imaginii pe retină alături de
cristalin?

corneea (2/3)

81. Care ar fi obstacolele în folosirea cristalinului arificial la câine?

număr limitat de mărimi de cristalin artificial disponibile pentru câine

(+cele umane nu se potrivesc)

82. Care sunt complicațiile postoperatorii ale extracției cristalinului?

- cicatrici, la toţi câinii se dezvoltă intraocular ţesut cicatricial, dacă este extins va compromite
vederea.
- glaucomul apare la 30% din cazurile operate (câine)
- dezlipirea retinei
- infecţia intraoculară, chiar dacă este rară poate duce la pierderea ochiului
- ulcere corneene
- ocazional mici porţiuni de iris pot adera (sinechii) la cristalin
- intraoperator - luxaţia completă a cristalinului

83. Care sunt tipurile de dislocații ale cristalinului?

subluxatie anterioara
luxatie anterioara
luxatie posterioara

84. Cum sunt clasificate luxațiile cristalinului?

primare/secundare

85. Care este simptomatologia luxației anterioare complete a cristalinului?

edem cornean posterior

Camera anterioară apare mai puţin adâncă
blocul pupilar
glaucom secundar

86. Care este simptomatologia luxației posterioare a cristalinului?

asimptomatică, mai uşor tolerată de ochi, sau asociată de asemenea, cu glaucom.

Camera anterioară apare mai adâncă cu iris din profil aplatizat.
Mişcarea cristalinului poate determina lichefierea vitrosului.

87. Care este conținutul corpului vitros?

99% apă
colagen,

158
acid hialuronic, condroitin sulfat
câteva celule

88. Ce roluri are corpul vitros?

asigură şi asistă la menţinerea presiunii intraoculare

important pentru metabolismul ţesuturilor intraoculare (activ metabolic)

89. Care sunt anomaliile corpului vitros?

Persistenţa vitrosului primar (Doberman, Collie, Greyhound)

-se confunda cu cataracta juvenila
Persistenţa arterei hialoide şi resturi ale ei

90. Care sunt reacțiile patologice ale corpului vitros?

lichefiere, vascularizare, opacifiere, fibrozare

91. Cu ce se poate complica lichefierea vitrosului?

dezlipirea de retină

92. Care sunt tipurile de opacifieri vitreene, după modul de producere?

- synchysis scintillans (sinchisis scânteietor) – opacifieri prin numeroase cristale de colesterol

sau sferule de hemoglobină de culoare aurie sau policrome, plasate ventral care se mişcă libere
în masa lichefiată a vitrosului (depozitele se agită când ochiul se mişcă şi se depun jos când
ochiul se opreşte din mişcare, aspect de ninsoare).
- hialoza senilă (hialoza asteroidă) (synchisis albescens) – opacifierea degenerativă, întâlnită la
cal şi câine, cu localizare de obicei unilaterală, reprezentată prin numeroşi corpusculi alcătuiți
din fosfor și calciu, cristale de fosfolipide complexe, acid polimucozaharidic, rotunzi, albi,
opaci, care reflectă lumina (de aici şi denumirea de hialoză asteroidă), dispersaţi în masa
vitrosului. Par să vibreze cu mişcările oculare. Se deosebeşte de precedenta prin faptul că
corpusculii sunt ficşi.

93. Care este prognosticul în afecțiunile vitrosului?

rezervat spre defavorabil în raport de factorii cauzali locali şi generali şi de gradul afectării
vederii. În general afecţiunile vitrosului sunt incurabile.

94. Care este structura retinei la modul general?

- stratul extern epitelial – care conţine sau nu melanină

- stratul intern senzorial, retina senzorială sau neuroretina, structură aproape tranparentă.

95. Care este rata metabolică a retinei?

este unul din cele mai active ţesuturi ale corpului din punct de vedere metabolic

159
96. Care este funcția retinei?

a converti energia luminii în energie chimică şi electrică astfel încât animalul să poată vedea.

97. Cum se mai numește epiteliul retinian?

stratul pigmentar

98. În ce porțiune a sa stratul epitelial pigmentar este lipsit de melanină?

peste tapetul lucidum

99. Celulele fotoreceptoare sunt reprezentate de celulele cu ......

conuri si bastonase

100. Neuronii de ordinul doi sunt reprezentați de celulele.......

bipolare

101. Neuronii de ordinul trei sunt reprezentați de celulele.......

ganglionare

102. Spre ce structură a ochiului converg axonii celulelor ganglionare?

discul optic

103. Care sunt ipurile de vascularizație retiniană?

holangica (câine, pisică, vacă, capră, oaie, porc, şobolan, şoarece, primate)
merangică – doar o parte a retinei interioare este hrănită de vase retiniene. Acest tip este prezent
la iepure
porangică - vasele retiniene sunt mici şi se întind doar pe o distanţă mică de la discul optic
astfel că doar retina interioară imediat din jurul discului este hrănită, restul depinde de vasele
coriocapilare. Acest tip de vascularizaţie este întâlnit la cabaline, porcuşor de guinea.
anangică – nici o parte a retinei nu conţine vase şi hrănirea retinei în totalitate depinde de stratul
coriocapilar al coroidei. Este prezentă la unele rozătoare (degu) şi păsări. Păsările au o structură
numită „pecten” care apare din regiunea discului optic şi proemină în vitros, având rol în
asigurarea nutriţiei retinei interioare

104. La ce specii de animale domestice este întâlnită vascularizația holangică?

caine, pisica, vaca, oaie, porc, sobolan, soarece, primate

105. La ce specie este întâlnită vascularizația merangică?

iepure

160
106. La ce specie este întâlnită vascularizația porangică?

cal, guinea

107. La ce specie este întâlnită vascularizația anangică?

pasari

108. Care sunt părțile în care poate fi divizat nervul optic?

- intraoculară sau discul optic cu un diametru de 1-2 mm;

- intraorbital şi
- intracranial (de la gaura optică la chiasma optică).

109. La care specii porțiunea intraoculară a nevului optic este mielinizată?

caine, iepure, pasari

110. La care specii discul optic are aspect subdenivelat?

la cal

111. Ce structuri ale ochiului pot fi vizibile dacă fundul de ochi este mai decolorat?

coroida (tapetul)

112. Cum este numit locul acuității vizuale maxime?

fovea centrala

113. Care este aspectul normal al fundului de ochi la cabaline?

-disc optic elipsoid, subdenivelat, nemielinizat;

-vascularizatie porangica (vase multe si scurte)
-lamina cribrosa deseori vizibilă
-linia intertapetală aproape dreaptă şi uniformă
-tapetul clar variază de la albăstrui-purpuriu până la verde-gălbui;
-deseori este şi uşor vizibilă vascularizaţia coroidei, stelele lui Winslow (terminatiile vaselor
coroide care penetreaza tapetul) foarte evidente

114. Care este sursa esențială pentru hrănirea retinei la speciile la care vascularizația retiniană
este de tip porangic? Ce implicație clinică are acest aspect?

coroida

115. Care este aspectul normal al fundului de ochi la bovine?

-vascularizatie holangica (trei trunchiuri majore)

-disc optic mic, nemielinizat, oval sau rotund
-tapet verde deschis, Winslow foarte evidente

161
116. Care este aspectul normal al fundului de ochi la canine?

-vasc. holangica (3-4 vene majore, principale care se desprind din discul optic, în jur de 15
arteriole)
-discul optic mielinizat (triunghiular, mare)
-tapet gri/auriu
-Winslow prezente

117. Care este aspectul normal al fundului de ochi la feline?

-seamana cu cainele
-vasc. holangica (3 trunchiuri)
-Disc optic nemielinizat (mic, excavat, circular, usor-melanotic)
-Winslow prezente

118. Care este aspectul normal al fundului de ochi la păsări?

-vasc. anangica (fara vase)

-slab-pigmentat (se vede bine coroida)
-disc optic mielinizat, pigmentat, +pecten
-fara tapet

119. Care sunt anomaliile retinei și ale nervului optic?

Aplazia nervului optic.

Hipoplazia nervului optic
Coloboma nervului optic
Coloboma corio-retiniană
Mielinizarea fibrelor nervoase
hipoplazia tapetului
Displazia retiniană
Displazia corioretiniană

120. Ce se constată oftalmoscopic în aplazia nervului optic?

absenţa discului optic şi a vaselor sangvine retiniene

121. Ce reflexe lipsesc în cazul aplaziei nervului optic?

pupilare (simplu & consensual)

122. Ce se constată oftalmoscopic în hipoplazia nervului optic?

reducerea dimensiunilor discului optic (cu vase sanguine normale)

123. Cum sunt modificate reflexele pupilare în caz de hipoplazie a nervului optic unilaterală?

simplu - ok
consensual - slab

162
124. Ce se constată oftalmoscopic în coloboma discului optic?

de la adâncitură de mici dimensiuni care crestează discul optic la o excavare largă a discului cu
adâncime de câţiva mm

125. Ce se constată oftalmoscopic în mielinizarea intraoculară a filetelor nervului optic?

zone vaporoase la marginea sau lângă discul optic

(=/=inflamator, neoplazic:margini clare, focalizare buna)

126. Hipoplazia tapetală are implicare clinică?

NU

127. La ce indivizi apare hipoplazia tapetală?

blana de culoare albă sau deschisă

128. Ce este displazia retiniană?

dezvoltare anormală a retinei

129. Sub ce formă apare displazia retiniană?

reliefuri (falduri, plieri)/decolarea completă a retinei senzoriale de epiteliul retinian

130. Care sunt categoriile de retinopatii?

-degenerative
-dobândite neinflamatorii
-Retinopatii inflamatorii
-Retinopatii neoplazice

131. Cum mai este denumită degenerarea retiniană progresivă?

atrofia retiniană progresivă

132. Ce structuri ale retinei sunt implicate în degenerarea retiniană progresivă?

celulele fotoreceptoare
neuroretina (straturile externe)

133. Cum este clasificată degenerarea retiniană progresivă dependent de natura primelor
modificări patologice?

a) displazia celulelor cu conuri şi bastonaşe (îşi pierd timpuriu vederea)

b) displazia celulelor cu bastonaşe (precoce pierderea vederii pe noapte (nictalopie) cu
menţinerea neafectată timp de luni sau ani a vederii diurne)

163
c) degenerarea celulelor cu conuri şi bastonaşe (pierderea vederii nu devine evidentă până când
animalul bolnav nu are cel puţin vârsta de un an, deseori câţiva ani)

134. Ce este caracteristic pentru fiecare din tipurile de degenerare retiniană progresivă?

-displazie conuri&bastonase: (îşi pierd timpuriu vederea)

-displazie bastonase (precoce pierderea vederii pe noapte (nictalopie) cu menţinerea
neafectată timp de luni sau ani a vederii diurne)
-degenerare conuri&bastonase (pierderea vederii nu devine evidentă până când animalul
bolnav nu are cel puţin vârsta de un an, deseori câţiva ani)

135. Care este simptomatologia în degenerarea retiniană progresivă?

-nictalopie
-pierderea completă a vederii
-cataracta

136. Unde se constată primele modificări ale fundului de ochi în degenerarea retiniană
progresivă?

debutează în regiunea centrală a retinei, în apropierea discului optic

137. În baza căror teste se pune diagnosticul de degenerare retiniană progresivă?

anamneza (nictalpie)
testul obstacolelor
oftalmoscopic
electroretinografie

138. Care este tratamentul în degenerarea retiniană progresivă?

NU are tratament

139. Ce structuri ale retinei sunt implicate inițial în degenerarea retiniană centrală progresivă?

stratul pigmentar (epiteliul)

-grupuri de celule pigmentate brun deschis lateral şi sub discul optic

140. Deficitul cărei vitamine poate conduce la degenerare retiniană centrală progresivă?

141. În ce zonă a retinei debutează degenerare retiniană centrală progresivă?

în CENTRUL regiunii posterioare

142. De ce în caz de degenerare retiniană centrală progresivă sunt văzute doar obiectele în
mișcare?

câmpul vizual periferic este normal şi mişcarea îl stimulează pe acesta

164
143. Ce înseamnă comportamentul ghidat vizual?

Pacientul urmăreşte obiectele în mişcare dar le pierde când devin imobile

144. De ce ar putea fi deficitară inițial vederea diurnă în caz de degenerare retiniană centrală
progresivă?

pupila este mai mică în condiţiile zilei ==> doar partea centrală a retinei(care nu funcţionează
corect) este iluminată

145. Ce se observă la oftalmoscopie în degenerare retiniană centrală progresivă în stadiu

incipient și intermediar de boală?

Incipient:
-grupuri de celule pigmentate brun deschis lateral şi sub discul optic.
-disparitia vaselor retiniene
Intermediar:
-creşterea grupurilor de celule pigmentate (care se extind spre retina periferică)

146. Care este tratamentul în degenerarea retiniană centrală progresivă?

NU are tratament

147. Lipsa cărui aminoacid din dieta felinelor conduc la degenerare retiniană centrală?

TAURINA

148. La ce vârstă apare degenerarea retiniană chistică periferică?

vârsta mijlocie

149. La ce animale apare degenerarea retiniană indusă de lumină?

rozătoarele albinotice

150. Cum este aspectul fundului de ochi în degenerarea retiniană acută subită, la debut de
boală?

NORMAL

151. Cum este electroretinografia în degenerarea retiniană acută subită?

ANORMALA

152. Care sunt retinopatiile dobândite neinflamatorii?

-Retinopatia hipertensivă
-Retinopatiile toxice (blind grass, rafoxanid, oxigen, hipovitaminoza A)
-Corioretinopatia posttraumatică la cal

165
153. Care este simptomatologia în retinopatia hipertensivă?

pierderea bruscă a vederii şi reflexului pupilar, midriază, hemoragie retiniană şi în corpul vitros,
decolare retiniană, hipohema, glaucom

154. Dați exemple de boli sistemice în care apar corio-retinite?

infecţioase (tuberculoză, febra catarală malignă, leptospiroza la cal, peritonita infecţioasă felină,
septicemii bacteriene, meningoencefalite tromboembolice)

155. Ce aspecte oftalmologice se identifică în stadiul acut de corio-retinită?

- edem retinian (-""-)

- exsudat şi infiltraţie celulară(zone gri+margini neclare)
- inflamaţia granulomatoasă (distructie tapet)
- vasele sanguine congestionate
- hemoragii retiniene

156. Ce aspecte oftalmologice se identifică în stadiul cronic de corio-retinită?

- edem şi exsudat
- faldurile retiniene
- contractarea vitrosului (-->dezlipire retina)
- sângele se resoarbe în 1-2 săptămâni (*exceptie vitros)
- modificări de pigmentaţie (hipo/hiper/marmorat)

157. Care este tratamentul corio-retinitei?

-etiologic
-SAID (sistemic, doze mari, 2-3 saptamani)
-NSAID
-Ab (spectru larg, sistemic, 1-2 saptamani)
-Antifungice (<=>granulomatos)

158. Cum se clasifică afecțiunile nervului optic?

-Ac inflamatorii
-Degenerative
-Neoplazice

159. Care sunt afecțiunile acute inflamatorii ale nervului optic?

a) Nevrita optică primară

b) Nevrita optică retrobulbară
c) Nevrita optică secundară

160. Care este tabloul clinic în nevrita optică primară?

-orbire cu debut brusc, BILATERALA

166
-MIDRIAZA (+bloc)

161. Care este tratamentul în nervita optică primară?

-SAID (doze mari, 2 saptamani)

-Ab (<=> Indicatie)
-B-uri

162. Cum arată discul optic în nevrita optică retrobulbară?

NORMAL

163. Care este simptomatologia în nevrita optică retrobulbară?

-pierderea bruscă a vederii

-MIDRIAZA (+bloc)

164. Care este tabloul clinic în afecțiunile degenerative ale discului optic?

-tulburari de vedere/orbire
-reflex pupilar abolit UNILATERAL

165. Între ce straturi retiniene apare decolarea retiniană?

intre EPITELIU si Stratul Fotoceptor

166. Ce înseamnă de fapt dezlipirea retiniană adevărată?

Dacă epiteliul şi-a PIERDUT CONTINUITATEA cu CORIOCAPILARELE.

167. Care este rezultatul final al decolării retiniene?

degenerare retiniană

168. Care este tabloul clinic în decolarea retiniană?

-MIDRIAZA
-ANIZOCORIE
-reducerea vederii până la cecitate
-HEMORAGII intraoculare.

169. Care este tratamentul în decolarea retiniană?

-Etiologic
-Repaus
-inhibitori anhidraza cerbonica (diclorfenamida >7 zile)
-SAID (>7 zile)
-Chirurgical (criopexie, laseropexie)

167
170. Care este prognosticul în decolarea retiniană?

rezervat spre defavorabil

(~cauza, durata)

1. Care sunt metodele prin care este examinată zona orbitară şi periorbitară?

prin inspecţie, palpaţie şi în mod excepţional se recurge la puncţie şi la examenul radiologic

2. Care sunt etapele ce trebuie parcurse atunci când se suspectează o afecţiune orbitară?

- palparea zonelor perioculare/periorbitare

- retropulsia globului în orbită prin pleoapele închise, globul poate fi împins dacă nu există nici
o altă formaţiune care să ocupe spaţiul retrobulbar
- examenul atent al cavităţii orale; examenul periodontal şi al dentiţiei se va practica sub
anestezie generală, poate fi completat cu examen radiologic.
- examen neuro-oftalmologic

3. Care sunt semnele primare ale unei boli orbitare? (relaţia orbită-glob ocular)

- exoftalmia (deplasarea spre înainte),

- enoftalmia (deplasarea spre înapoi) şi
- strabismul (devierea involuntară a globului de la axul optic normal;
congenital – bilateral median la Siameze, leziuni neurologice n. cranieni III, IV si VI,
anomalii musculare).

4. Care sunt semnele secundare ale unei boli orbitare? (secundar primarelor - functionale)

Includ modificări ale anatomiei sau funcţiei:

globului (ale mişcării globului, modificări ale funcţiei vizuale, ale fundului de ochi, funcţiei
motorii pupilare),
pleoapelor (poziţia pleoapelor, expunere corneană sau conjunctivală, în afecţiunile traumatice
impresionează reacţia inflamatorie, hipersecreţia lacrimală),
structurilor orbitare sau a ţesuturilor adiacente (durere sau anestezie), durere la mişcarea
mandibulei sau limitarea mișcării sale.

5. Care sunt categoriile mari de afecțiuni care implică orbita?

- traumatice (contuzii, hematoame, plăgi, fracturi)

- inflamatorii (celulita orbitară, abcesul retrobulbar)
- circulatorii (ectazii vasculare)
- degenerative (chişti)
- neoplazice (de obicei la animale în vârstă)

6. Ce este celulita orbitară?

inflamaţia difuză a ţesutului conjunctiv ce înconjoară globul ocular şi anexele sale care
evoluează frecvent spre abces retrobulbar

168
7. Ce este abcesul retrobulabar?

inflamaţia purulentă localizată a ţesutului conjunctiv ce înconjoară globul ocular şi a anexelor

sale.

8. Care este simptomatologia celulitei orbitare?

exoftalmia este simptomul major.

Durere la deschiderea gurii, mişcările mandibulare exercită presiune asupra ţesuturilor orbitale.
Secreţii conjunctivale seroase, mucopurulente chiar cu striuri de sânge.
Pacientul dă semne de boală generalizată, este febril, letargic şi anorexic.
Globul ocular nu este afectat, dar complicaţia cea mai serioasă o reprezintă nevrita nervului
optic.

9. Care este cauza celulitei orbitare?

În mare parte este vorba de corpi străini care invadează orbita inclusiv pe cale orală (prin
spatele ultimului molar superior). Plaga iniţială se închide, ulterior se dezvoltă abcesul.
Conţinutul care nu se poate evacua duce la exoftalmie.
Miozitele orbitare (ex:polimiozita extraoculara/Golden Retriever) -> sindrom atipic
(exoftalmie bilaterală, nedureroasă,
ecografic si la CT edmul musculaturii extraoculare,
la retropulsie rezistenă minimă,
netratată duce la fibroză și contractură musculară)

10. Care este tratamentul celulitei orbitare?

Antibiotice IV (cefalosporine de generatia 2 sau 3) în caz de celulită orbitară.

11. Care este tratamentul abcesului retrobulbar?

În cazul formării abcesului cea mai bună metodă de tratament este drenajul, realizat prin
cavitatea orală.
Se va practica sub anestezie generală.
Ţesuturile moi din spatele ultimului molar superior sunt puncţionate cu un ac de calibru mare,
orientat direct în sus spre orbită, ulterior cu o pensă hemostatică se va lărgi traiectul creat de ac.
Conţinutul purulent se va drena în cavitatea orală.
Orbita poate fi irigată prin această plagă şi apoi tratată cu penicilină potasică.
Deseori conţinutul este cantitativ redus deoarece reacţia inflamatorie este difuză.
Pacientului i se vor administra pe cale generală antibiotice cu spectru larg.

12. Care este prognosticul celulitei orbitare?

Prognosticul este favorabil dacă diagnosticul este pus precoce şi tratamentul este adecvat

13. Ce este panoftalmia?

procesul inflamator care interesează toate tunicile ochiului (fibroasă, vasculară şi neurală)

169
14. Care este simptomatologia în panoftalmie?

nu este specifică.
Ochiul este puternic inflamat cu edem cornean evident,
fibrină în camera anterioară,
congestie puternică a vaselor superficiale şi profunde conjunctivale şi episclerale,
edem conjunctival moderat spre masiv, secreţie mucopurulentă.
Blefarospasmul este puternic datorită durerii intense.

15. Care este etiologia panoftalmiei?

- ulcer cornean perforat cu contaminare intraoculară

- infecţii bacterine şi fungice sistemice cu implicare oculară
- luxaţia/avulsia de glob ocular cu o durată mai mare de câteva ore

16. Care este tratamentul panoftalmiei?

nu răspunde la terapia medicamentoasă şi enucleerea este alternativa de urmat.

Chiar dacă procesul inflamator retrocedează leziunile structurilor interne oculare au ca rezultat
pierderea vederii

17. Care sunt anomaliile globului ocular?

-microftalmia
-anoftalmia
-ciclopia
-strabism&exoftalmie

18. Cum se produce contuzia respectiv comoția globului ocular?

Contuzia se produce prin lovirea directă a globului cu corpuri contondente, iar comoţia prin
transmiterea şocului traumatic de la ţesuturile din jur.

19. Care este simptomatologia în contuzia/comoția globului ocular?

hipohema, chemosis, edem palpebral, edem cornean, subluxaţia sau luxaţia cristalinului,
decolare şi hemoragie retiniană
şi alte semne conexe particularităţilor funcţionale şi anatomice ale formaţiunilor adiacente.

20. Care este tratamentul în contuzia/comoția globului ocular?

- medicație antiinflamatorie corticosteroidiana / nesteroidiană (dexametazona IM sau IV,

flunixin meglumine 1 mg/kg IV),
- profilactic antibiotice
- atropină 1% instilaţie în sacul conjunctival de două ori pe zi,
- substituirea lacrimilor sau umezirea ochiului, dacă este cazul.

21. La ce interval de timp este recomandată reexaminarea în cazul contuziei/comoției globului

ocular, în vederea completării tratamentului?

170
După PATRU (4) ore

22. Care sunt dislocațiile globului ocular?

luxatia si avulsia

23. Ce se întâmplă cu nervul optic și vascularizația în cazul luxației globului ocular?

raman functionale

24. Ce se întâmplă cu nervul optic și vascularizația în cazul avulsiei globului ocular?

se rup

25. Care este simptomatologia luxației globului ocular?

ochiul afară din orbită. Pleoapele nu mai pot să-l protejeze, iar datorită stazei sau întreruperii
circulaţiei sangvine apar modificări de volum, transparenţă.
Pupila răspunde la reflexul fotomotor şi consensual în cazul luxaţiei de glob ocular.
Ulterior şi în cazul luxaţiei, ca şi în avulsie, apare midriaza paralitică.

26. Care este simptomatologia avulsiei globului ocular?

ochiul afară din orbită. Pleoapele nu mai pot să-l protejeze, iar datorită stazei sau întreruperii
circulaţiei sangvine apar modificări de volum, transparenţă.
Midriaza paralitica

27. Care este prognosticul luxației globului ocular?

rezervat în luxaţie

28. Care este prognosticul avulsiei globului ocular?

grav sau defavorabil în avulsie.

29. Care este tratamentul luxației globului ocular?

REPUNERE:
- reducerea edemului – comprese reci pe glob
- anestezie generală;
- antisepsia globului luxat şi lubrifierea lui;
- cantotomie (dacă este cazul);
- fixarea pleoapelor cu pense sau cu câte un fir in „U” – ale cărui capete se vor lăsa mai lungi
pentru a le folosi pentru tracţiune;
- repunerea globului prin comprimarea atentă a acestuia concomitent cu tracţionarea celor două
fire fixate în pleoape;
- blefarorafia de protecţie cu pleoapa a III-a la pleoapa superioară şi/sau a celor două pleoape.

30. Care sunt complicațiile postoperatorii ale luxației globului ocular?

171
Uneori după îndepărtarea suturilor globul are tendinţa de prolaps, caz în care suturile vor fi
lăsate pe loc pentru încă cel puţin o săptămână. Dacă şi după acest interval de timp globul
ocular îşi menţine tendinţa de prolabare s-ar putea să fie necesară o tarsorafie parţială
permanentă.
Dacă pentru un anumit interval de timp a existat strangularea vasculară, pot să existe infarcte
ale segmentelor oculare anterioare care în final conduc la necroze corneene şi conjunctivale.
Unii din aceşti ochi rămân funcţionali dacă după infarctul incomplet apare revascularizarea cu
regenerare tisulară.
În unele cazuri după repunerea cu succes a globului ocular luxat, ochiul poate să rămână deviat
datorită leziunilor musculaturii extraoculare, deseori această situaţie se corectează spontan.
Numeroase probleme oculare care pot să apară ca şi complicaţie trebuie anticipate mai ales la
cazurile grave. Acestea ar fi reprezentate de: cicatrici corneene, cataractă, dezlipirea de retină,
degenerarea nervului optic. Dacă pacientul nu dă semne de disconfort şi globul din punct de
vedere estetic arată acceptabil aceste complicaţii se vor ignora.

31. Care este prognosticul luxației globului ocular?

REZERVAT

32. Care este tratamentul avulsiei globului ocular?

ENUCLEERE/EXENTERATIE

33. Care sunt procedeele prin care se realizează globectomia?

-EVISCERATIE
-ENUCLEERE
-EXENTERATIE

34. Care este instrumentarul necesar pentru globectomie?

bisturiu curb, pense hemostatice drepte şi curbe, foarfecă curbă, ace şi materiale de sutură.

35. Care sunt indicațiile enucleerii?

glaucomul cronic, neoplaziile intraoculare, panoftalmia severă

*dacă procesul inflamator sau neoplazic nu s-a extins dincolo de glob în capsula
Tenon sau conjunctivă.

36. La ce specii tracțiunile pe nervul optic pot produc cu ușurință leziuni ale chiasmei optice?

La pisică şi păsări

37. Ce indicații are exenterația de orbită?

neoplaziile retrobulbare,
inflamaţiile oculare care nu răspund la tratament,
extinderea orbitară a neoplaziilor intraoculare

38. Care sunt tulburările de poziție și mișcare ale globilor oculari?

172
STRABISM (convergent, divergent)
NISTAGMUS (rotativ, pendulant)

39. De câte tipuri este strabismul?

convergent si divergent

40. De câte tipuri este nistagmusul?

rotativ si pendulant

41. Care sunt cele două categorii ale tulburărilor de vedere după sediul cauzal sau funcția
afectată?

a)Datorate viciilor de refractie

b)Datorate deficientelor de fotoreceptie

42. Care sunt tulburările fotorecepției?

- Hemeralopia
- Nictalopia (hesperanopia)
- Ambliopia
- Cecitatea
- Amauroza

43. Ce este hemeralopia?

– este scăderea şi/sau pierderea acuităţii vizuale la lumină (cecitate diurnă). Tulburarea este
cauzată de displazia, degenerarea sau lipsa celulelor cu conuri.

44. Ce este nictalopia?

– este scăderea acuităţii vizuale la lumină redusă sau noaptea (cecitate nocturnă). Este cauzată
de displazia, degenerarea sau lipsa celulelor cu bastonaşe.

45. Ce este ambliopia?

– este reducerea percepţiei şi calităţii imaginii datorată unor procese degenerative ale fibrelor
optice.

46. Ce este amauroza?

- este pierderea completă a funcţiei vizuale ca urmare a unor afecţiuni ale nervului optic sau
segmentul central şi când globul ocular nu prezintă leziuni decelabile.

47. Ce este cecitatea?

este orbirea datorată unor leziuni localizate şi decelabile în globul ocular.

173
48. Ce înseamnă un ochi emetrop?

ochiul normal

49. Ce tip de probleme are un ochi ametrop?

tulburări de refracţie

50. Ce caracterizează miopia?

vedere normală de aproape şi neclară departe

51. De câte tipuri este miopia?

-de curbură (sau de indice), când creşterea puterii de refracţie se datorează creşterii curburii
corneei sau cristalinului;
-axială când diametrul anteroposterior este mai mare faţă de normal.

52. Ce caracterizează hipermetropia?

vedere clară departe şi neclară aproape

53. De câte tipuri este hipermetropia?

-de curbură
-axială

54. Ce este presbiopia?

limitarea capacităţii de acomodare a cristalinului datorită pierderii elasticităţii acestuia.

Ametropia este de tip HIPERMETROP şi se instalează progresiv afectând animalele bătrâne.

55. Ce este astigmatismul?

modificarea refracţiei într-un teritoriu al corneei sau cristalinului ca urmare a curburii inegale a
corneei şi/sau cristalinului

56. De câte tipuri este astigmatismul cornean/cristalinian?

CORNEAN:
- regulat, când refracţia diferă de la un meridian la altul, putând fi normală, spre exemplu pe
meridianul vertical şi mai mică sau mai mare pe cel orizontal
- neregulat, când refracţia este inegală pe acelaşi meridian sau de la o zonă la alta. Apare ca
urmare a unor cicatrici sau deformări ale grosimii şi curburii corneei. Imaginea apare
deformată, asemănătoare cu imaginea dintr-o oglindă mincinoasă sau geam cu grosime
neuniformă.
CRISTALIN:
-concentric, când tulburările refracţiei sunt date de straturile concentrice;
-periferic, când este cauzat de reducerea contracţiei zonulare
-stelar, când defectul de refracţie este dat de zonele de sudură a fibrelor cristaliniene. Acestea
din urmă preced cataracta.

174
57. Ce este anizometropia?

valorile refracţiei diferă la acelaşi individ de la un ochi la altul

58. Care sunt factorii care se combină atunci când se vede o imagine?

identificarea luminii și a mișcării,

perspectiva vizuală (unghiul prin care animalul vede lumea, de obicei foarte de aproape de sol),
câmpul vizual,
percepția adâncimii (abilitatea de a aprecia distanțele)

59. De ce depinde procentul de încrucișare al fibrelor optice?

cu cât ochii sunt poziționați mai lateral, cu atât este mai mare procentul de încrucișare.

60. Care din fibrele optice se încrucișează la nivelul chiasmei optice?

fibrele NAZALE

61. Care este procentul de încrucișare al fibrelor optice la pisică/câine/cal?

La pisică aproape 2/3 (67%),

la câine aproape ¾ (75%),
la cal, oaie și vacă 80-90% din fibrele nervului optic trec pe partea opusă

62. Cum este numită pierderea unei jumătăți din câmpul vizual al unui ochi?

Hemianopsie

63. De ce un reflex pupilar simplu (la lumină) pozitiv nu semnifică ca se vede cu acel ochi?

fibrele reflexe parasesc tractusul optic inainte de corpii geniculati laterali

64. Ce diferențiază reacțiile de reflexe?

Reacțiile implică funcții înalte, corticale, în timp ce reflexele nu depind de funcția corticală și
pot fi prezente la animale cu percepție vizuală anormală asociată leziunilor corticale.

65. Pentru evaluarea funcției vizuale la animale la ce probe se recurge?

comportamentul, proba ameninţării, proba obstacolelor, reflexul de prehensiune şi reflexele

oculare.

66. Pentru evaluarea funcției vizuale la animale ce reflexe se testează?

reflexul de prehensiune şi reflexele oculare.

67. Ce semnifică o reacție pozitivă la proba amenințării?

175
animalul CLIPESTE (necesita imagine corticala)

68. În ce situații fără a avea semnificația unui animal orb, reacția la proba amenințării este
negativă? (fals-negativa)

lipsește la:
-pui (sub 10-12 săptămâni)
-animale cu leziuni ale nervului facial

69. Care sunt reflexele oculare?

PALPEBRALE si PUPILARE

70. Care sunt reflexele palpebrale?

- reflexul optico-facial (optic de clipire) se provoacă prin iluminarea sau apropierea bruscă a
degetului de ochi.
*Reflexul retinian la lumină (dazzle reflex): atunci când datorită pierderii transparenței
mediilor interne (cataractă, edem cornean) sau când reacția la amenințare și/sau reflexele
pupilare nu pot fi determinate se practică, un răspuns involuntar de aversiune la iluminarea
intensă a ochiului, având drept răspuns clipire bilaterală, retracția globului ocular, protruzia
pleoapei a treia și/sau mișcarea capului. Acest reflex implică retina, nervul cranian II și VII.
Este un reflex subcortical. Absența sa indică afecțiune retiniană, a nervului optic, a chiasmei
optice, a trunchiului cerebral (pacient orb datorită unor leziuni subcorticale) sau leziuni ale
nervului facial. Este însă prezent la un pacient orb cu leziuni cerebrocorticale.
- reflexul trigemino-facial (sensibil de clipire) se provoacă prin atingerea cililor palpebrali
(pielea pleoapelor). (Se poate testa și reflexul cornean, atingere cornee, aceeași cale nervoasă).
Acest reflex implică fibrele senzitive ale trigemenului, fibrele motorii ale facialului și mușchi,
în principal orbicularul.

71. Care sunt reflexele pupilare?

- reflexul pupilar simplu, fotomotor, se provoacă prin închiderea celor doi ochi ai animalului
timp de 50-60 de secunde sau prin proiectarea unui fascicol de lumină. În primul caz la
deschiderea fantei palpebrale se va constata midriază, în cel de-al doilea caz se va produce
mioză.
(abolit->glaucom; diminuat->atrofie iris/inervatie autonoma; spasm->uveita
- reflexul consensual se provoacă la fel, dar se urmăreşte dinamica celor
două pupile. Prin interpretarea răspunsului se poate preciza localizarea
leziunilor. Sediile lezionale pot fi: retină sau nerv optic, chiasmă optică,
tractus optic, nerv oculomotor sau nucleu oculomotor.

72. Reflexele pupilare sunt independente de vederea corticală?

DA

73. Care sunt categoriile în care pot fi încadrați pacienții în baza rezultatelor examenului
oftalmologic și a testării reflexelor?

176
1. pacient orb cu reflex pupilar normal, situație întâlnită în boli limitate la porțiunea distală a
tractului optic, în nucleii geniculați laterali, radiațiile optice, cortexul vizual. Leziunile cerebrale
care determină amauroză bilaterală includ: contuzii cerebrale, edem cerebral, encefalită virală,
meningoencefalita trombo-embolică, meningoencefalită granulomatoasă, encefalopatia
hepatică, otrăvirea. Cele mai frecvente cauze de leziuni cerebrale unilaterale cu deficit vizual
contralateral sunt neoplaziile la animalele de companie și abcesele la animalele mari. Alte cauze
sunt reprezenate de encefalita canină cronică din jigodie, cenuroză, etc;
2. pacient orb cu reflex pupilar anormal (modificat). Leziuni minore ale căii comune (de la
retină până la nucleii geniculați laterali unde se produce desprinderea unor fibre nervoase), spre
exemplu degenerarea retiniană precoce, determină deficit vizual fără afectarea reflexelor
pupilare la lumină, deoarece reflexul pupilar la lumină este rezistent la deficitul inputului
aferent. Astfel dacă leziunea căii comune este destul de importantă ca să determine răspuns
pupilar anormal, atunci ea va cauza și orbirea. Invers, dacă ochiul este orb datorită unei leziuni
aferente, reflexul pupilar este aproape întotdeauna anormal, dar nu neapărat absent. Ca regulă,
leziunile aferente care întrerup această cale sunt localizate la retină, nerv optic sau chiasmă
3. pacient care vede dar cu reflex pupilar anormal. Leziunile sunt la nervul oculomotor după
ieșirea lui din mezencefal, acest nerv reprezintă calea eferentă spre mușchii drepți dorsal,
medial, ventral, oblicul ventral, ridicătorul palpebral și inervația parasimpatică a sfincterului
irian. La acești pacienți se vor întâlni trei simptome clinice: pupila va fi fixă, prin pierderea
inervației parasimpatice a sfincterului irian, strabism ventrolateral și ptoza pleoapei superioare.
Leziunile nervului sunt la nivelul sinusului cavernos sau fisurii orbitale.
Deoarece și nervii cranieni IV, V și VI trec pe aici, apare deficit de funcționare și al acestora.
Alte cauze pentru anomalii ale reflexului pupilar: degenerare iriană cu atrofie, glaucom,
uveită anterioară, boli care determină durere activează reflexul oculopupilar cu mioză prin
spasm ciliar și irian

74. Unde sunt situate leziunile în cazul unui pacient orb cu reflex pupilar normal?

posterior de calea comuna (corpi geniculati, cortex vizual)

75. Unde sunt situate leziunile în cazul unui pacient orb cu reflex pupilar anormal?

calea comuna (retina, nerv optic, chiasma, pana in fata corpilor geniculati)- leziuni slabe, care
produc orbire dar nu abolirea reflexului

76. Unde sunt situate leziunile în cazul unui pacient care vede și are reflex pupilar anormal?

calea eferenta (nerv oculomotor)

1. Cine formează segmentul periferic al analizatorului stato-acustic?

Urechea externa, medie, interna

2. Ce structuri include urechea externă?

pavilionul urechii, meatul auditiv şi conductul auditiv extern

3. Ce structuri anatomice conectează oscioarele auditive?

177
membrana timpanică la urechea internă

4. Urechea internă conține două labirinturi. Care sunt acestea?

labirintul osos: vestibul, canale semicirculare, cohleea; labirintul membranos: utricula, sacula,
canale semicirculare membranoase, canalul cohlear

5. Ce rol are urechea internă?

rol auditiv şi în menţinerea echilibrului

6. Cine reprezintă segmentul central al analizatorului stato-acustic?

nervii+ariile senzitive cerebrale

7. Ce nervi asigură inervația senzitivă a pavilionului auricular?

CONVEX:perechea a II-a de nervi cervicali, ramurile trigemenului și perechea a III-a de n.

cervicali
CONCAV:ramurile n. facial (auriculară internă, mijlocie și laterală) și de n. cervical II.

8. Ce se urmărește la examenul pavilionului auricular?

poziţia (portul), mobilitatea, aspectul părului şi pielii, sensibilitatea, modificările de formă,

volum şi culoare.

9. Care sunt tehnicile de examinare ale conductului auditiv extern?

inspecţie – otoscopie directă sau instrumentală (speculum auricular uni- sau bivalvular, lupă,
lanternă) şi endoscopie;
palpaţie-externă şi internă (cu sonde metalice sau de plastic butonate).

10. Este normală îngustarea conductului auditiv extern?

Conductul auditiv extern se îngustează fiziologic spre timpan

Îngustarea conductului auditiv poate fi cauzată de fibroză (stenoză) urmare a infecţiilor cronice
sau poate fi caracteristică de rasă (ex. Sharpei).

11. Ce aspect are timpanul sănătos?

Timpanul este o membrană gri translucidă prin a cărei transparenţă se observă manubriul
ciocanului (curb, alb) şi vase de sânge de-a lungul marginii dorsale.
În porţiunea superioară membrana timpanică este netensionată = porţiunea flască, iar în
porţiunea inferioară este tensionată = porţiunea întinsă.
Portiunea flasca este de culoare roz, mica, ocupa sfertul superior si contine vase de sange. La
unii caini apare bombata si proeminenta. Portiunea întinsa este subtire, de culoare gri-perlat, cu
suvite radiale, bine atasata de os printr-un inel fibrocartilaginos. Zona posterioară a porţiunii
întinse este cea care se poate observa de cele mai multe ori cu otoscopul; ea apare întunecată
deoarece bula timpanică poate fi văzută prin timpan.

178
12. Ce structură anatomică a urechii medii se observă prin transparența timpanului?

manubriul ciocanului

13. Unde este situată porțiunea flască a timpanului?

porţiunea superioară

14. Unde este situată porțiunea întinsă a timpanului?

porţiunea inferioară

15. Când suprafața timpanului apare conveză?

O suprafaţă convexă (proeminentă) apare dacă în urechea medie s-a

acumulat lichid.(otite medii)

16. La ce specii de animale domestice poate fi întâlnit othematomul?

câine, porc, pisică, viţei.

17. Care este simptomatologia în othematom?

deformarea urechii, în totalitate sau parțial, iniţial tumefacţie fluctuantă pe faţa concavă a
pavilionului, durere.
Hematomul dezvoltat este steril și separă cele două straturi ale cartilajului.
Pe măsură ce intervine fibroza consistenţa devine fermă, pavilionul se îngroaşă, iar durerea
diminuă.

18. Care este prognosticul în othematom?

favorabil, în condiţiile identificării şi înlăturării cauzelor primare şi a aplicării unui tratament

corect.

19. Care sunt complicațiile în othematom?

condrita deformantă

20. Ce se poate face pentru a se evita apariția othematomului?

înlătura cauzele care determină pruritul (dermatitele şi otitele), suptul, animalele agresive
(porci)

21. Care este tratamentul curativ al hematoamelor mici?

unguente hematorezolutive (Lasonil). Pe cale generală se administrează analgezice

antiinflamatorii. În hematoamele recente se poate încerca aspirarea conţinutului hematomului,
cu sau fără injectarea locală de corticosteroizi
Recidiva este frecventa

179
22. Care sunt variantele curative în cazul hematoamelor mari?

medicamentos şi chirurgical

23. Ce avantaje oferă pansarea urechii sprijinită pe cap având sub ea o fașă de tifon după ce în
prealabil hematomul a fost drenat prin incizie?

lasand libera incizia, ceea ce va permite schimbarea compresei si aplicarea medicatiei (eter
iodoformat) fără a se modifica pozitia urechii

24. În cazul drenajului unui hematom și al menținerii dernajului cu dren Penrose este indicată
aplicarea unui pansament?

NU se aplică pansament

25. Care ar putea fi dezavantajele tehnicii de lucru prin drenaj și injectare de glucocorticoizi în
cazul unui othematom?

vizitele repetate la medic dacă se impune drenajul repetat + injectarea de glucocorticoizi în

plagă poate întârzia vindecarea (ceea ce a adus şi multe critici acestei conduite).

26. În cazul tehnicii de aspirație închisă a unui othematom ce va prezenta cateterul pe porțiunea
care se introduce în hematom?

fenestraţii multiple pe porţiunea care va fi introdusă în hematom.

27. Cât timp este menținut cateterul în cazul othematomului tratat prin tehnica de aspirație
închisă?

După 7 zile se îndepărtează pansamentul şi cateterul se extrage.

28. Ce structuri ale pavilionului pot fi implicate într-o plagă?

doar pielea, pielea și cartilajul adiacent sau pavilionul în toată grosimea sa.

29. Care pot fi complicațiile unei plăgi a pavilionului auricular?

flegmon, necroza cartilajului, condrită deformantă, otită externă

30. Cum se suturează o plagă a pavilionului situată pe fața convexă și care interesează și
cartilajul?

sutură în ”U” orizontal prin piele și cartilaj pentru a oblitera spațiul mort

31. Cum se suturează o plagă a pavilionului care interesează pielea de pe ambele fețe și
cartilajul?

Dacă plaga interesează ambele fețe ale pavilionului și cartilajul sutura se face:
fie doar prin piele pe ambele părți (după unii autori),

180
fie pe o parte doar prin piele in puncte separate simple (fața concavă) și pe cealaltă parte în ”U”
orizontal prin piele și cartilaj (fața convexă), tot în ideea de a reduce spațiul liber dintre cele
două structuri

32. Când se impune amputarea parțială a pavilionului auricular?

când țesuturile sunt necrozate

33. Care este simptomatologia în cazul existenței corpilor străini în conductul auditiv extern?

iritaţie, tulburări de comportament (grataj, modifică poziţia corpului, scutură frecvent din cap),
ulterior, dacă nu sunt extraşi, vot produce otita externă şi/sau medie

34. Ce este otita externă?

inflamaţia acută sau cronică a epiteliului conductului auditiv extern

35. Care sunt factorii primari, care cauzează direct apariția otitei externe?

1) factorii primari includ:

- paraziţi (Otodectes, Psoroptes, Sarcoptes, Demodex spp.)
- corpi străini (ariste – inflamaţie posttraumatică, cerumen aglutinat, medicaţie în exces)
- tumori (adenomul glandelor secretoare de cerumen, polipi)
- hipersensibilitatea (alergie alimentară, atopie, dermatită de contact)
- tulburări de cheratinizare
- hipotiroidism
- boli autoimune
- iritaţii prin curăţarea conductului, epilarea părului din conduct

36. Care sunt factorii predispozanți implicați în apariția otitei externe?

2) factorii predispozanţi sunt deseori congenitali sau de mediu şi includ:

- conformaţia (portul pavilionului urechii ridicat sau căzut, forma şi lungimea conductului
auditiv, dificultatea autoevacuării şi autodrenării conductului auditiv extern, conduct îngust,
exces de cerumen sau de păr)
- macerarea conductului auditiv extern ca urmarea a tratamentelor intempestive sau a reţinerii
apei (ureche de înotător)
- afecţiuni sistemice. Schimbări minore ale microclimatului pot modifica echilibrul fragil dintre
secreţia de cerumen şi microfloră rezultând infecţii oportuniste. Orice boală sistemică care
influenţează răspunsul imun normal poate predispune la aceste infecţii locale oportuniste.

37. Care sunt factorii perpetuanți ai otitei externe?

3) factorii perpetuanţi (de autoîntreţinere) includ:

- bacterii
- drojdii
- otita medie
- modificările patologice progresive. Odată ce mediul din conductul extern a fost modificat prin
combinarea factorilor primari şi predispozanţi, apar infecţiile oportuniste şi modificările
patologice, care în final autoîntreţin boala (procesul inflamator odată declanşat tinde să se

181
autoîntreţină şi să se autoagraveze prin: congestie – durere – hipersecreţie de cerumen – mediu
prielnic pentru infecţie – compuşi toxici locali alergizanţi – prurit – eritem alergic –
dismetabolism tisular – procese degenerative – ulceraţie – hiperplazie – extinderea regională a
procesului).
Modificările patologice cronice în ureche pot de altfel reflecta o boală sistemică generalizată
sau o boală de piele.
În cazul în care cauza nu a fost identificată recidivele sunt de aşteptat.

38. Care sunt formele clinice de otită externă?

1. Acută catarală - eritematoasă

2. Acută purulentă
3. Cronică ulcerativă şi/sau hiperplazică (proliferativă)

39. Care sunt simptomele în otita externă catarală-eritematoasă?

durere, mişcări repetate ale capului, scărpinare sau frecarea capului de obiectele din jur,
pavilionul intern şi conductul auricular congestionate şi uşor tumefiate, descuamarea epiteliului,
exudat seros abundent, la palparea conductului zgomot de lichid, la rasele sensibile se alterează
starea generală, febră.

40. Care sunt etapele tratamentului otitei externe catarale-eritematoase?

- părul din regiunea periauriculară va fi tuns, iar cel din conductul auditiv îndepărtat (epilare
prin smulgere cu penseta) pentru a se îmbunătăţi ventilaţia, a se facilita curăţarea şi uscarea
conductului şi pentru a se creşte aderenţa medicaţiei la epiteliu.
- local: îndepărtarea exsudatului şi cerumenului prin tamponament repetat netraumatic deoarece
medicaţia este inactivată de exudat, iar cerumenul excesiv împiedică contactul cu epiteliul, în
acest scop urechea poate fi spălată cu soluţii de curăţare antiseptice (clorhexidină sau pavidon
iodină) sau cu soluţii ceruminolitice (carbamid peroxid, dioctil sodium sulfosuccinat). Urechea
trebuie ulterior clătiră cu ser fiziologic rece pentru a îndepărta soluţiile menţionate mai sus şi
toate detritusurile. Dacă timpanul este perforat detergenţii şi soluţia de dioctil sodium
sulfosuccinat sunt contraindicate; urechea trebuie să fie uscată înainte de aplicarea medicaţiei;
pudrarea profundă a conductului cu praf fin de acid boric şi iodoform (5:1), pe faţa internă a
pavilionului se aplică unguent cu antibiotice şi cortizon (Neopreol, Mibazon, Triamcinolon,
Surolan, Safen etc.); dacă este implicat şi un factor parazitar medicaţia trebuie să includă pe
lângă antibiotice şi antiparazitare (sub formă de picături).
Medicaţia trebuie să tapeteze epiteliul sub forma unui film subţire, medicaţia sub formă de
unguente va fi rezervată doar cazurilor cu leziuni uscate sub formă de cruste. Modificările pielii
din conductul auditiv extern pe durata tratamentului vor indica necesitatea aplicării unei
anumite forme de prezentare a medicaţiei. În orice caz se va evita medicaţia iritantă (propilen
glicolul ca bază pentru unele medicamente), deoarece determină edem local şi creşterea
secreţiei de cerumen. În unele condiţii pudrele cu granulaţie mare pot fi iritante.
- general antibiotice cu spectru larg (preferabil antibiogramă), analgezice şi antiinflamatorii
(Algocalmin, Piafen, Fenilbutazonă, Nilfan, Feniramin etc.)

41. Care este tratamentul otitei externe acute purulente?

182
- local: evacuarea conductului prin spălare şi tamponament cu apă oxigenată. După lavaj
conductul auricular trebuie uscat, în acest scop poate fi folosit un cateter uretral pentru motani
ataşat unei seringi de 5 ml. Se pot folosi şi beţe cu vată pentru a absorbi lichidul rezidual.
Bucăţile de vată se vor folosi pentru curăţarea şi uscarea porţiunilor vizibile de conduct auditiv
extern, pavilion; aplicarea în conduct (după unii autori, Anjop J. Venker-van Haagen, întreg
conducutl auditiv trebuie umplut cu unguent pentru a asigura contactul medicației cu întregul
țesut cutanat) a unui antibiotic cu spectru larg sau a unui antibiotic indicat de antibiogramă
alături de un glucocorticoid pentru efectul lui antiinflamator care va reduce și durere. O
asociere indicată este cea dintre 2,5 g neomicină și 1 g triamcinolon/ ml de vaselină și parafină;
pe faţa internă a pavilionului unguente antiseptice şi antiinflamatorii.
- general: antibiotice cu spectru larg (se recomandă antibiogramă), analgezice şi
antiinflamatorii. Durata tratamentului cu antibiotice în general se întinde pe 2-4 săptămâni.
Infecţia cu Pseudomonas aeruginosa de obicei se cronicizează, evoluţie mai lungă de 2 luni,
deoarece germenul dezvoltă rezistenţă la majoritatea antibioticelor uzuale. Se vor folosi
aminoglicozide şi fluorochinolone doar în situaţii extreme. Polimixina B şi fluorochinolonele
controlează cu succes procesul infecţios la cazurile la care s-a instalat rezistenţa.

42. Care este tratamentul otitei externe cronice ulcerative/hiperplazice?

operator (procedeul Hinz sau Zepp, sau ablația porțiunii verticale a conductului auditiv extern
deschiderea şi drenarea directă a porțiunii orizontale a canalului, cauterizarea ulceraţiilor (nitrat
de argint, permanganat de potasiu pulv.)

43. Cum sunt clasificate defectele de poziție ale pavilionului auricular?

congenitale şi dobândite (miogene, neurogene, cicatriciale)

44. Care este vârsta minimă a câinelui la care se pot corecta urechile căzute (lăsate)?

Urechile căzute la câine se corectează la vârsta de minim şase luni, înainte de acest moment
cartilajul putând fi prea moale pentru a susţine urechea.

45. Ce este otita medie?

inflamaţia structurilor urechii medii

46. Cum apare otita medie?

apare ca o complicaţie a otitei externe traumatice sau extinderea infecţiei prin trompele lui
Eustachius (câine pisică, porc) şi în mod excepţional pe cale hematogenă.

47. La ce specii este mai frecvent întâlnită otita medie?

câine, pisică şi iepure

48. Care sunt situațiile în care se suspicionează otita medie?

- otită externă purulentă severă

- otită externă cronică recurentă
- în toate perforaţiile timpanului (corp străin sau secundar otitei cronice)

183
49. Care este cauza cea mai frecventă de otită medie la pisică?

POLIPII mucoasei urechii medii

50. Care este simptomatologia în otita medie?

semnele clinice ale otitei medii pot fi similare cu cele ale otitei externe: durere, reacţie intensă
la palparea bazei urechii, capul aplecat spre partea bolnavă; în formele supurative febră şi
alterarea stării generale. Semnele nervoase sunt neobișnuite dar pot să apară, fiind vorba de
înclinarea capului, ataxie, nistagmus, sindrom Horner (mioză, ptoză palpebrală, enoftalmie,
protruzia pleoapei a treia) sau paralizie de facial pe partea urechii bolnave.

51. Care este prognosticul otitei medii?

rezervat, sunt posibile complicaţii (otomastoidită, otita internă). Deficitul neurologic poate
persista şi după jugularea infecţiei.

52. Care este tratamentul oitei medii?

antibioticoterapie generală 3-4 săptămâni (amoxicilină cu acid clavulanic, cloramfenicol,

ampicilină) – la acest tratament răspunde favorabil otita medie cu timpan intact. Dacă
pavilionul şi conductul auricular sunt curate şi normale dar timpanul apare bombat (formă
supurativă) sau decolorat este indicată miringotomia (= incizia timpanului intact) pentru a
permite examen bacteriologic şi antibiogramă şi pentru a reduce presiunea şi astfel durerea, şi a
permite drenajul. Miringotomia poate fi curbilinie sau radiala – ambele se realizeaza in sfertul
inferior caudal al timpanului. Incizia curbilinie asigura un drenaj mai bun. Se practica paralel
dar la distanta de periferia timpanului. Prin incizia controlata se evita, de asemenea, si
manubriul.
Dacă timpanul este perforat și în conduct se observă secreție purulentă sub anestezie generală se
face lavajul urechii medii cu ser fiziologic la temperatura corpului folosind o canulă al cărei
vârf ajungeîn urechea medie. Aspirarea fluidului se realizează peo altă canulă aflată în conduct.
Lavajul/aspirarea se repetă până lichidul aspirat devine clar. Pe cale generală timp de 4
saptămâni se administrează antibiotice cu spectru larg sau cele indicate de antibiogramă. La
controlul otoscopic după 4 săptămâni de obici s constată refacerea membranei care poate să nu-
și fi recăpătat transparența. Dacă timpanul apare congestionat se recomandă continuarea
tratamentului încă 2 săptămâni.

53. Ce este miringotomia?

incizia timpanului intact

54. Cum se numește incizia timpanului intact?

miringotomie???

55. În ce proțiune a timpanului se practică miringotomia?

in sfertul INFERIOR CAUDAL al timpanului

184
56. Care sunt situațiile în care este recomandată osteotomia bulei timpanice?

În otitele medii cronice dacă la examenul Rx se constată OSTEOMIELITA sau LICHIDE în

bula timpanică

57. Care sunt căile de acces pentru osteotomia bulei timpanice?

lateral sau ventral

58. Ce procedura chirurgicală facilitează realizarea osteotomiei bulei timpanice prin acces
lateral?

ABLAȚIA totala a CONDUCTULUI auditiv extern

59. Ce nerv apare în câmpul operator atunci când se face osteotomia bulei timpnice prin acces
lateral?

FACIAL

60. Care sunt avantajele osteotomiei bulei timpanice prin acces ventral?

-reduce riscul de lezionare iatrogena a nervului facial

-asigura o vizualizare mai buna a cavitatii timpanice
-drenaj mai eficient

61. Care este motivul pentru care osteotomia bulei timpanice cu acces ventral este rar folosită la
câine?

infectia urechii medii este asociata cu otite EXTERNE cronice si ambele sunt abordate unitar

62. Ce nerv se indentifică în câmpul operator în cazul osteotomiei bulei timpanice prin acces
ventral?

HIPOGLOS

63. Ce este otomastoidita?

complicaţie prin extindere a otitei medii supurative cronice, când se produce şi osteomielita
bulei timpanice.

64. Care este simptomatologia în otomastoidită?

durere intensă la baza postero-inferioară a urechii, febră, capul aplecat, deformare şi în formele
evoluate fistulă purulentă.

65. Care este prognosticul în otomastoidită?

rezervat – grav, sunt posibile complicaţii

66. Care este tratamentul în otomastoidită?

185
chirurgical prin trepanaţie mastoidiană, drenaj, antisepsie, antibioticoterapie generală.

67. Care este simptomatologia otitei interne?

cofoză, vertigii, nistagmus, răsucirea capului spre partea bolnavă este mult mai evidentă,
incoordonare în mers care poate fi atât de severă încât animalul are dificultăţi în urcare sau
deplasare, vomă, anorexie.
Aceste semne clinice sunt foarte greu de diferențiat de cele cauzate de o afecțiune vestibulară
idiopată sau neoplazică.

68. Care este prognosticul otitei interne?

rezervat – grav; sunt posibile (rar) complicaţii prin meningoencefalită, abcese cerebrale, moarte.
Incoordonările, capul înclinat, surditatea pot fi sechele definitive

69. Care este tratamentul otitei interne?

antibioticoterapie generală intensă de lungă durată (3-6 săptămâni) datorită riscului de cofoză
sau de leziuni ale aparatului vestibular – cloramfenicol, cefalosporine, trimetoprim-sulfamide,
fluorochinolone
Analgezice şi antiinflamatorii – glucocorticoizi 5-7 zile 0,5 mg/kg pentru a reduce inflamaţia
nervilor vestibulocochlear, facial şi simpatici.
Dacă există ruptura timpanului, cavitatea timpanică va trebui curăţată atent sub control vizual
otoscopic şi folosind pensa aligator, spălată cu ser fiziologic rece şi apoi uscată. Perforaţiile
mici se vindecă în 2-3 săptămâni.

186