capitolul 5

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA
CARDIOVASCULAR
SISTEMUL Ul

Rt7•cri· a11,1tt1111ict' • d . 1 sistem de vase (artere, capilare, vene)

. tituit din cor şi u,-: . . .
Sistt:111111card1L1Pasc11lar este cons . . . ală a aces tul sistem este de a menţine
• l . 1· fa Functia pnno p . . . l"' S"
prin care circulă sange e şi im · • d ,.. e limfă şi plasma mtersti ţia a. angele
·· t reprezentat e sang ' ··
homeostazia mediu Iu1 m em, . . d bon şi substanţele nutritive necesare
. I d1ox1du1 e car
transportă prin artere oxige_nu , . elul capilarelor, sângele circulă mai lent,
desfăşurării metabolismului celular. L.a ruv ru·. 5ubtiri ai capilarelor în spaţiile dintre
. 1 · gum · e trece pnn pere. • ,..
iar o parte a p asme1 san u.. de arte dintre constituenţi sunt incorporaţi
celule formând plasma intersti~ală, de un p . lti roduşi ai catabolismului celular
O

în celule. În acelaşi timp, dioxidul de carbon ş1"a • p . . e de unde .

trec din celule în lichidul interstiţial şi de aici m cayilarele sanguin , . , pnn
• u d · tnrruŞ. • i ulterior catre organele de excreţie. O parte
vene sunt transportaţi catre cor Şl . . . . . ,..
din lichidul interstiţial încărcat cu produşi de dezasimilaţie ş1 secreţie..,trece __m l':1111enul
capilareIor timfatice, deverun . d zi·m,ţ;,/a
04
,'J
care finalmente este deversata tot m sistemul
vascular sanguin (Barone, 1996).
Cordul este organul central al sistemului cardiovascular, este un organ musculo-
cavitar, adaptat funcţiei de propulsare a sângelui, iar _sistemul de,.. condu~te. (~er~,
capilare, vene) este adaptat structural funcţiei de vehiculare a ~angellll ~1 limfei.
Organele anexe ale sistemului cardiovascular sunt reprezentate de lzmfonodurz, plasate
pe traseul vaselor limfatice şi splină, interpusă pe traseul vaselor sanguine.
Cordul, datorită structurii sale, este capabil de a efectua o activitate ritmică şi
involuntară. în perioada de scurt repaus dintre două contracţii, diastola, cavităţile sale
sunt umplute cu sânge prin intermediul venelor, iar în timpul următoarei contraqii,
sistola, sângele este împins în artere. Eficacitatea acestui act de propulsie se datorează
intervenp.ilor succesive şi coordonate ale cavităţilor sale dispuse etajat, a căror orificii de
ieşire sunt acoperite de valve ce se opun refluxului sanguin. La mamiferele domestice
adulte şi la om, marea şi mica circulaţie sunt complet separate de un sept intercardiac
ce împarte cordul în două porpuni: cordul drept, care are rolul de a trimite sângele
neoxigenat în pulmoni şi cordul stâng, care are rolul de a trimite sângele oxigenat în tot
organismul (Popescu et al., 2001).
~ ~ de vedere.tol'?grafic, cordul acoperit de sacul pericardic este situat
• ~ t i v m partea mijloae a toracelui, asimetric faţă de planul median. Varful
cordului~ deplasat spre tt~ga faţă de planul median se află la t an de faţa dorsali
a • · ului, în_ planul coastei a VI-a. Faţă de diafragm, are o distanţă de 3-5 cm la
11
mmept'Oare f18 an la cabaline. Marai · 1.i1 • • •
o~nea craniar.u este limitată de planul coastei a ID-a,

302
 . • caudală de ma rginea
iar cea . post .
pe 1mia care uneşte m··i 11 ocul enoară a coast ·
are .DUI· longitudinal
. situat aproape a VI-a. Baza cord ului. este sttuată
coastelor IV-VI · l .ae1carni .
cor . .situată în tre1mea
. d u 1u1 este . · f paralel
. <'u f aţa d vore, roziftoare Şl· pwsifn,
x . cordul

n1,•elul cartilaJclor C<)Stale VII -Vlll

m(Coenoară a coastei aorsală
IV-a aiasternului · La cw1ne,
_. baza
. . \ofan et al., 2000) , r vârful ajunge până la
Exam1narea sistemulu1. card1ov . .
li.itelt)r
. a1u111111ctice,
. . pe baza carora
.. tr •b . necesită acorda rea u •
ascular ..
et1t1pa. to1og1a sistemului c ard'1ovas c u1c orientata"' 1ntreaga inne,, ratenţn . deosebite
. .
.1n1eli(lrarc, c,ploatare şi· e fo rt la ccu 1ar, un rol mai·or revine l · dcl1rucă. In
A
1 e
. gvcsd gat1e
,•ârs te1, ca elemente de su arc este supus an,·m 1 1 . ra u ui c selecţie,
a u ş1 în ma· · ă
detern1ină tulburările ş1 măsură
prasolicit •.
s.1t1 acestui. siare t implicit
. ca fact or1. d e n.sc 1ccmic
fa ·7 ..
. . ,sternului cardiovascu ar revme . unor s emb 1·vital. Un
. i ~pact maJor . asupra von .eaza
suferinţei
• V •
1
tt1bra attoasa la bovi 11e' anenu· a infecµoa . 0 1l cu etiologie infecţi·oasav (ru1e • tul 1a, su1ne
.
afecţiuni pot declanşa pnmar
v

secundar cardio-circu atoni, „ sa a cabaline), .care

uneori . . sau '
• v • 1
croruce, tulburarile nutritionale ş· d caracten stice. Afecţiunile respiraton·1·
1 e metabolis d •
. m, en ocnnopatiile, afecţiunile renale
· · •
constituie, d e asem enea, element f
. nil ~
af
ec.1u
t o r
..l ~
caruiace, vasculare şi e avonzante sau d t
san . e
.
erm1nante m declanşarea
Examinarea sistemului card· gulme (Pop~, l 998, Vlagioiu şi Tudor, 2003).
iovascu ar necesită·
1. un examen funcţional general; .
2. un examen fizic (morfologic);
3. un examen al organelor hematoforrnatoare·
4. un examen complex al sângelui. '

EXAMENUL FUNCŢIONAL GENERAL

Examenul funcţional general al sistemului cardiovascular va lua în studiu

se1n__nele generale (de la distanţă) şi semnele de organ (sau directe).
_In cad1:11 semnelor generale, atrag atenţia: reducerea capacităţii de efort a
arumalulw, reducerea capacităţii productive, edemele de la distanţă (la ni, elul
1

membrelor pelvine), semnele digestive (greaţă, vomă), semnele nervoase (titubări,

vertij, tulburări de mers şi echilibru), modificări de facies (facies speriat) şi de atitudini
(cifoză, poziţia ortopedică) şi semnele de inhibiţie corticală (lipotimia sau leşinul) şi
sincopa (pierderea cunoştinţei sau a conştienţei). Aceste manifestări se pot institui
brusc sau se pot manifesta periodic, sub formă de crize, dificil de diagnosticat.
Semnele de organ la animale sunt identice cu cele de la om şi sunt reprezentate
de: dispneea de efort sau dispneea cardiaca, durerea cardiac4 şi palpitaţia cardiacă.
Dispneea de efort sau dispneea cardiac4 se manifestă progresiv, prin reducerea
capacităţii de efort, pe perioade din ce în ce mai scurte şi de intensitate din ce în ce
mai mică. Această dispnee de efort, exprimată p~ li~ de a~r (sufoca~), face ca
animalul la început sl oooseasd la eforturi mai nu_o d~t de ob1ce~ ca apo• o~ala
să se instituie la simpla ridicare din decubit sau tmediat după
executarea prurulor
303
 d norrnal, la un e fo rt marc, orice subiect „
, 1n
A

ă 1n 010 . ,. d
. . ca"nd se deplaseaz · f cc dispnee. Sugcshv m ca rul tulbură..:!
paşi, atunci nt poate a ,. . , , or
·e de gradul de antrename ' . talează iniţial doar tn timpul efortului, apoi s'
fu ne, ti .., d' neea se ,ns ., . (1 ,c
.
card iace
este faptul ca 1sp
tahipneea 1a
care se adauga cianoza.
a mucoase b
, ot
·nstalează şi în repaus, apare
t ,.. . • • d a1Jartamen ,
L la care se întâ lneşte n1a1 frecvent acest
. b " ă il d
sern; ,
extren1ită~). La ca1ru1 c r ·t t"' la urcarea ş1 co orarea sc r or, upă care se
initial dispneea de efort ~se n1aru cs a . , oce este expresia . s taze1. ş1. a hi pertensiun··
Oboseala prcc . . ., . . 11
manifestă ş1 u1 repaus. ri·mă clinic prin m1şcar1 molatice, respiraţ·
• • A

1993) şi se exp ., . 1c
ulmonare (Moldovan, . . auze pentru odihna tot mai dese şi mai lunoi
P ·ti ·ortop11e1ceş1p o· ·
bucală, adoptarea poz • ei 1 . ter progresiv este caracteristică tulburărilo
. d fort cu caiac r
De regulă, d1sp~eea e ~ ufi . ta ventriculară stângă cronică (leziuni valvulare
cardiace, determinate_ d~ ms . : n· di'opatie hipertensivă) (Boloşiu, 1998).
0

. d"10 atie ischenuca, car

sau aortice, car P . . , ,. V tusea se declanşează la efort moderat sau intens
În insuficienta cardiaca stanga d" .., ,. . âlni' . . ,.
· ul il . fi preponderent noaptea. Tusea iuma mt ta m faza
fie pe tot parcurs z e1, e . , chin ., . .
dul . ste puternică, seaca, toasa şi uneori are efect
de compensare a cor Ul, e . . . " .
. fiind . d . , d hipertrofia sau dilataţia cordului stang care deternună
emetizant, m usa e .,
.., bronhiei stâno-i stimulând zona tusogena. Tusea nocturnă
o depIasare dorsala a o: ,.
te întâlnita m faza de decompensare a cordulw, fiind
. ..
are un caracter m Oderat , es . .., .,
determinată de edemul pulmonar, devenind productiva daca edemul este alveolar
(Tessier et al., 2000). . . ,. . .
Durerea cardiacă se exprimă prin refuzul anrmalulw de a sta m decub1t pe partea
stângă, adoptând decubitul pe trenul posterior (poziţia câinelui şezând), luarea
atitudinii ortopneice, cu olecranele depărtate de trunchi, retragere sau apărare
activă, în cazul încercării palpării zonei retroaxilare şi emiterea de gemete. Mersul
este anevoios şi dezordonat. Frecvent, durerea cardiacă este întâlnită la bovine
(pericardita traumatică), semnul caracteristic constând în îndepărtarea cotului
stâng de torace, în ideea de degajare a zonei precardiace şi de ameliorare a durerii.
Durerea este însoţită de tremurături la nivelul anconaţilor. De asemenea, deplasarea
este dificilă, însoţită de gemete, de o tuse mică, dureroasă, avortată. Respiraţia are
? ~e~en!ă mărită, dar o amplitudine mică şi este de tip abdominal. Alte semne
~talnite. m _d_urerea cardiacă sunt reprezentate de horipilaţie, hiperhidroză şi
hiperexatabilitate, pe aria de proiecţie a cordului sau la nivelul zonelor cutanate
:~er<:~nzitive_(ca durere proiectată şi iradiată). Durerea cardiacă, în majoritatea
u_ranlor card1ace, este consecinţă a coronaropatiilor şi în mai mică măsură, a
sufenn~Io_r pericardului sau bolilor aortei.
Palpitaţia cardiacă ·t Oat z .3
cordului m---:.c tată . · ?a pi ~re = a pulsa, a bate) poate fi sesizată la insped.i
'
mai multe 00·
cu wespnn mtensificarea şoeulu1· cardiac şi a frecventei acestuia,
•
· de cele
expnmate pa · t1· ( ~ .,
La inspecţia ariei cardi roxzs .c ~eaşteptat), surprinzător şi fără o cauză aparen~a:
ace, pa1p1tana c di " " dUlfl
ale toracelui stân . ~ ar aca poate determina adevarate zgu .
g, consecutiv contr tiil __:, tăn
se pot agrava în sezoanele cu schim ac~ ~r cardiace paroxistice. Aceste maiwes
bun climatice bruşte sau în schimbările frecvente
304
 de regim alimentar, în tulburăriJ
,
la schimbarea adăpostului sau la e de " · şi de metabolis
.. nutntie
di Inţarcarea prod il m, m stările
A ... •

(n1 i11ute, ore) ale palpitatiei

· anemice,
sau tulbur ăril or de conducere (
• car ace 8 uş or• Accesel •
. unt caracteristice tulb " . e mai. prelungite
extrasistole tahi dii marilor de ntrn cardiac
' car ·' fibn·1aţie
· atrială).

EXAMENUL FIZIC AL SIST

Examenul fizic sau examen l . E~ULUI CARDIOVASCULAR
. . d "f . u obiectiv al . .
pato1ogie1 1 er1te, se efectuează în două sistemului cardiovascular, datorită
• examenul ş~ semiologia cordului; etape:
• examenul ş1 semiolo~a
o~
sistemu1Ul. vascular.

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA CORDULUI

Pentru examenul fizic al cordului
investigatie reprezent t d . . se va recurge atât la metodele clinice de
· d a e e znspecţze, palpare, percuţie, auscultatie, cât şi la metode
Paraclinice,. ca meto e complemen t are reprezentate . · . . . a cordului,.
de proba functzonala
electrocardzograr;erea
'J • , fionocardiograifi
• " a, telemetrza
· card'iaca," examinarea
• • radiologica,
• • " eco-
grafia, tomofafia comp~terzz~ta, rezonanţa magnetică nucleară, tehnica Doppler.
Inspecţia cordultll furruzează destul de puţine date concrete despre starea de
boală sau de sănatate a organului. Prin inspecţie, se vot verifica în primul rând
•
datele anamnetice şi apoi se vor decela semnele prezente, acordând o atenţie
sporită zonei toracale de proiecţie a cordului, situată în treimea inferioară a toracelui,
în spaţiile intercostale III-IV şi V pe partea stângă, iar la câine şi pe partea dreaptă.
Pentru inspecţie, animalul este plasat în poziţie patrupodală, cu membrul stâng
anterior tras mult înainte (la animalele de talie mare) sau animalul poate fi aşezat în
decubit lateral drept, având grijă ca membrul anterior stâng să fie tras spre înainte
(la animalele de talie mică). ., . ., . .
· cti" zonei toracale de proiecţie a cordului se vor urman doua obiective:
La mspe •a . . . . il f "
. , ·1 fu t · ale şi· modificările morfologzce. Evidenţierea zonei ax are o era
mod1ificari e ne ion d 1 · ·t" tii
·mm·atorului de a observa şocul cardiac, produs e ovrrea cavi a.
'J •
·bu·t t
pos1 . 1 a ea exa ., ,. . ul contractiei sale. Şocul cardiac poate fi evi'den.tt·at
• toraoce de catre cord, ID timp • il · din spatiile intercostale pe
. . .., . . . . frecvente ale tesutur or moi .
prm deruvelan ntm1ce şi „ rv·
1 al V-lea spatiu) la arumalele mai
. . . di . , ( . ales m a1 - ea sau • '
ana de proiecţie car aca mai .., f . 1 arum·alele cu stare bună de întreţinere
. • di t dupa e ort, iar a .
s1abe sau examinate une a eul d' oate fi sesizat doar printr-o nuşcare a
. s şo car iac p ., . ..
sau cu un perete toraoc gro , . .., t ocului cardiac ofera posibilitatea de
.., din res~va. Prezen.a ş .. .. t . .
fi relor de par zona 1..,~--: durata şi sediul acestuia. Daca pereţii or~oo
a stabili intensitatea, frecventa, ritmul, ,. caz de colectii sau edeme cardiace
. al 1 te obez sau m . d
sunt îngroşaţi, dacă anun u es d. nu este vizibil sau este extrem e
.., şocul car iac . (d .., f t
e zona de proiecţie cardiaca, ctiil'or cardiace puternice upa e or
P . ,.. unna contra • . "
discret Însă devine eVldent JJl .. d. ce în boli infecto-contagioase, m
. .. ,..111 hi ertrofii car ia '
în bolile febrile, în anetnll, P 305
 " .
. toropează în repaus, m miocardite,
· ·) ş se es
staze circulatorii în hemoconcentraţJl 1
.
ouocar d . '. uficiente cardiace.
oze ş1. ,m ms • . .d tierea sa pe
dreapta' indică
. ,.. deplasări ale
Modificările sediului, ca şi evi en. d . torace a pleurei mgroşate, acumu-
.
cordului, ca urn1are a mterpuneru ·· u1tre cor ale
w •
şi arenchimU1u1· puImon ar · Excepp.e·
larea de lichid în spatiul pleural sau îngroşari ~ vârful cordului) este mult m ai
· (1 virea torace1ui cu
•
face câinele, la care şocul ape:_zan° . ,..
se oate palpa pe partea stanga spaţiul
w ( •

vizibil decât Ja celelalte spea1. Şocul apeXIan pt dreaptă putându-se palpa doar
. " . ul ') .ar pe par ea
intercostal V, m apropierea stern 111 ' 1 . ocul apexian (Adameşteanu et
şocul cardiac în spaţiile intercostale N-V, nu şi şxagerare a şocului cardiac, ca o
I · .. " d poate remarca o e .
a., 1966 . unt s1tuaţti can se
) S . t t empiemului pulsatil (o colectie
. l liz d terminată de eXIs en.a .
p ulsape oca ata pe torace, e
V

. ,.. peretele toracal, la nivelul

hidrogazoasă sau piogazoasă sau un ~b~es _situa:frin ent la bovine.
tiul ·· tal) A t ect este mtalnit mat ecv
spa. w mtercos · ces asp . . • z-- · mucoaselor modificările
Tot la inspectie se vor urmări şi analiza cianoza pze şz a 11 ' .
de facies (facies ·anxios), ectaziile •• sau turgescen.e t le venoase' prezenta
. • . pulsului venos
V

retrograd, Ia nivelul jugularelor, prezenţa edemelor _declive (si~e~c, past0s, rece,

insensibil, de la furou până la nivelul salbei) sau subicterul co~;unctzval .. .
Toate acestea fiind considerate semne la distanţă (extracardiace), dar tipice pentru
afectiunile cardiace.
Palparea cordului se face pe partea stângă a animalului, examinatorul se va
sprijini cu mâna dreaptă pe regiunea greabănului, iar mâna stângă întinsă şi cu •
degetele lipite se va plasa sub muşchii anconaţi (sub olecran), astfel încât palma
să ia contact cu peretele toracic, între a V-a şi a VI-a coastă. Identic se va p roceda
pentru partea dreaptă, doar că examinatorul îşi va schimba poziţia şi palparea o va
efectua cu mâna dreaptă. Pentru animale de talie mică, palparea regiunii cardiace
se poate face bilateral.
La păsări, cordul se palpează mai bine în regiunea dintre stern şi coaste. Palparea
regiunii cardiace se efectuează cu scopul localizării şocului cardiac şi al aprecierii
calităfilor sale, precum şi pentru depistarea unor semne fizice locale.
Sedizil şocului cardiac, ca expresie palpatorie a sistolei ventriculare, la animale
sănătoase, diferă în funcţie de specia animalului. Doar la om şi la câine, cordul ia
contact direct cu peretele toracic prin vârful său, realizând ceea ce se numeşte şocul
apexian, palpabil în tot timpul sistolei ventriculare.
~cali~rea şocului car~iac, pe aria cardiacă, partea stângă şi dreaptă, la nivelul
spaţiilor intercostale depinde de specie după cum urmează:
• la cabaline: pe partea stângă, între al Iii-lea şi al VI-lea sp ţi · t tal ·
. .. a u in ercos 1 mai
puternic in cel de-al V-lea spaţiu; pe partea dreaptă, .. ţi •1e • ~- tal
al m-lea şi al W-Iear dar mai slab; in spa i inKr cos e
• la rumegltollrele mJZri: pe partea stângă, în 1..1n • •
pu~rnic în a,1 de-al W-ka ,1.... ~ spatUK intercostale III-V, mai
. spat....., pe partea dreaptă, nu se poate n,rrn,p decit
"' ..,,,,,..foarte slabe; rv• -r..,

•
 • la run1egătoarele ,nici 1
fi ' a fel ca la
poate palpat şi pe part rumegătoarel .
ŞI. V ,· ea dreapt~ s a :.cu p rcc12area
a, la niveluel mari . că şocul
• la sui ne, şocul card• P \nlor intercostale ITI IV
iac se po '
spaţiil~r intercostale III-IV- .ate palpa dc)ar e ~
• la carnrl.'orc: p e p arte a t " ~ : p partea slangă, la nivelul
~ l J /V s anga, intre ..
111 cc ,,c-a -/ea spnfiu L ". spa/lllc interc t 1
se ţ>oate 11alpa s i şo l · ~ came, în spaţiul v · tos a <'IV Vll,fiincl ,nai puternic
~ cu apex,n11I• ,n ercos tal ,n ·
ln câine ţJe această p t pe pa rtea dreaptă ~
r
' apropierea sternului
1 . . 1 ar e 11un1aipoatefi l , intrespaJ1ile i11 tercostale IV-V·
• a ,ep111e, pa parea şocului ca d' pa pat şocul apexian; ,
ambele~ ~ .părti·
•' r iac se face în spaţii„le intercostale
. II-III-IV pe
• la pasarz, şocul cardiac s e pa1pează în un hi 1
J\1o,t~ficarea sediz~lui şocului d. g u costo-stem al.
. car zac poate av ,.,
e\tracard iace. Drept cauze cardiace . . . e~ atat cauze cardiace, cât şi cauze
p1."le per1car
· d.1ce, dilatatiile
·
•
card· potd fi mcnnunate hi pertrofiile
iace ecornpens t .
·· cardiace colec-
,
fi reprezentate de: deplasările co d . ( a e, tar cauzele extracardiace pot
.. 1
r u uz care pot fi .
faeton mtratoracici); colectii pleu l . congerutale sau provocate de
• . ~ ra e, emfizemul pul .
111ed1astz11ale sau d e factori extrat . . (h monar, pneumotoracele; tumorile
hepatice, supraîncărcările gastric; aczcz erniile transdiafragrnatice, hipertrofiile
sau rumenale acumulări d lichid .~
de aer în abdomen - pneumo-abdomen). ' e - asota sau
.. . Frecvenţa ·a1 cardiac
ul şocului . .trebuie să fie identica~ cu cea a s1.stole1. ventriculare, deci
1ş1 cu dpu1s arter1 . V ar1aţia frecventei sistolei ventriculare "m limi·te fizi.ologice
u • • •
. are
0„c O ata cu v~aţia ~e~e~ţ~i şo~lui cardiac. Aceasta variază în raport cu specia,
varst_a, se_,rul ŞI cu stările fiz1ologtce speciale: gestaţia, efortul, ernotia variatiile
ternuce diurne. • ' .
Fre~enţa şocului cardiac, implicit frecvenţa contracţiilor cardiace, respectiv a
pulsulm arterial, se exprimă pe minut.
Frecvenţa şocului cardiac poate suferi modificări care constau în diminuarea sau
accelerarea frecvenţei cardiace. Diminuarea (rărirea) şocului cardiac este o modificare
similară ctl bradicardia (gr. bradys = lent, kardia = inimă). Aceasta se poate institui
consecutiv hipotoniilor vagale, intoxicaţiilor icterice sau uremice (autointoxicaţii)
sau consecutiv tumorilor cerebrale. Accelerarea (creşterea) frecvenţei şocului cardiac,
echivalentă tahicardiei (gr. takhus = repede, kardia =inimă), se poate institui în urma
afecţiunilor cu acţiune simpaticotonă (stări febrile, anemii, emoţii).
Limitele fiziologice ale frecvenţei cardiace, pe specii, sunt ~~zen~ate în tabelul 7.
Ritmul şocului cardiac în condiţii fiziologice este generat ş1 mtreţmut de celulele
P (Pacemaker) din structurile sistemului excitoconducător, celule răn1ase în
stadiul embrionar ce nu îşi pot menţine potenţialul d~ repaus, care scade ~ e~tat
până la declanşarea potenţialului de acţiune, deJ".'larizarea spontană conslttu~d
I
Principal I · t t Ritmul şocului cardiac este regulat (şocul cardiac
a or propne a e. ,... . 1 · ·
este r·tmi ) ciil' cu excep"a camelu1, la care este neregu at (aritmie
1 c 1a toate spe e, )•
307
'
 . . )· În stări. patologice,
irator1e ... • ... la aniIJtaJeJe
... . CU
te de,·en1. an.tmic, 1ar 1a came, 1n stari)e febl'i. e,
fi ·oJogică-,,ago tonie ex-p
rl·spiratorie ~J - " cui cardiac poa 1
. . , t - ritn11ca, şo I riza. .
tre(\ tn.a I . e poate regu a . ale frecventei cardiace
ritmu ,
J ...ocu ui ~ · le fiziologice
Tabelul 7. LI~ _ _ _
~;::-;;;;;;;;~~,;;;;,~- - - -
- FffecvBJJta n_orma/Nminut -.
- ...
Vârsta
Adameş
_ _ t e anu · 1966; 1
Salantiu. 1995;
Meseguer, 1993.'
Popa, 1998;
Specia
F lcă 2004 1 Pa uc et al. 2008· 20
1 - - a _'..I.. - - - I 28 -40 10
-- - - 'aciuii -- -

tfneretj!:2~ luni)
- -
/ 28 - 40 _ _- r -
40 - 78 I
-
· -~U\~--~
40 - 56 ""I
Cabame - - 80~90- -
nou-născu!JQ.-60 Zilel l• - - --
- ~ .- -

40-80 I 60-80
adult -
. ltineret (2-12 ~ni) I _80 - 1!_()- _ ~- 80 - 100
I
Rumegătoare man

•
Ovine
-
'nou-născut (0--60 ZJle)
I - --
'adult -
. J
l
_ 110-130
70-80
---r -
60-80
I - - 80-120
I
Capooe ltineret -- I --- 80-90
- tineret şi adu!!_slaQ_ I 60-80
--- -- 60-80
Sume

CAine
- __ 11-4 săet)
_ _ .J. sugari
talie mare , -152-200
--
60-80
152 - 200
70-80
1
talie mică I 80-120 80-120
Pisică - ltoate ca~oriile 110 - 130 110-140
~- - toate categoriile 120-140
- - 120-150
Păsăn /adult 150-200 150
Maimută adult
1 Elefant JadUlt
70-80
-
1Bmascăjest
... 1ad!M
25-30 -
11-17
-
 ft rerce~iut:i fie prin palpare supe fi . .,
dl'gl'telc înt1nsc, palpând spati~l c_iala (pericar<.i odi . , .
(1.1 d 't t "' . t e interc n1~), fie prin I
l" p.1re prclfundă'
.
·1 rnencar • e aet1. e, .in miocarct1·te, "'1n stă ostale.
• · t 1t,,tca c <.pa
Se11s1'b•1·
., poate e:xter1or1za fie prin semn . • ri de ischcm·1 , . ar iacă C5lc crescută
-.L .. . ., • • c ob1ccti fi ~ cardiacă I) , , .
•u11erhc1ala, ma1 poate fi scsi7 .,. t ,· Jr ve, e pri,, S<.! mn . · urcrc,1 c.1rd1,1că
"ş1 <'llti · 111 · csub1ecr , p ·
) ._c zaţie s1m1lara ru cca percep t"
11
"r .. .,
s r11tul cardiac (lat Jr . iv~. ri n p,1\parc
u a 1amân c1111tus. trc ă
tură),
l . . A. •

111·t'liit11r1lor pencardicc sau al fl . ga1erca tinei pisic·

5u urilor d · 1 care toarce mur ca , l
Percuţia cordului se face direct cu ~ stenoză endocardiacă. , rczu lat
•1 J'

'anin1alcle . de . . mică şi cu degetul sau degetul

. talie cu u sau cu ciocanul P1cs1mctr1c, . . la
.
,11d1rt'Cf, d1g1to- d1g1tal sau Cll ciocanul şi pi
Pt!rcuţia directă urmăreşte evid _aca P esin,ctrică.
r _mnul, la animalele de talie marc şi
. .. "' .. cnţ1erea sensib·1r1t"' ţt··1 d
indirecta u rmareşte stab1l1rea sunetul . d a urcroase, iar percuţia
. u1 e percuti . b
aria de percuţie cardiacă. · c şi pe aza acestuia se va stabili
1\ria de ţ1ercu
. ţie") a cordului se poate în cad ra ...intr-un triungh·1 t .,t . I"
(latura anterioara trasată la nivelul spati 1 .1 . cu o ca e a vcrt,ca a
\'entrală), trasată deasupra sternului <leu1~ smte~co~tal III, 0 catetă orizontală (latura
intercostal VI (VII la câine) · · ., paţiul interco5tal III, până la spaţiul
şi O ipotenuza (latura supero-caudală) uşor convexă
dorso-caudal,
. rezultată d in unirea extremita "t.1·1or celor d oua"' catete.
Aria d e protectie
• • cardiacă. prezintă
.. unele pam·cular·t"ti1 a. · "'1n fu nct·
.ie de speae. ·
La cabaline_- cateta ver~zcala (latura anterioară) este trasată la nivelul spaţiului
mtercostal ID ş1 are o lungime de circa 12-13 cm, pornind de la nivelul articulatiei
scapulo-humerale până la un lat de palmă deasupra sternului; cateta orizontală
(latura ventrală) se întinde între spaţiile intercostale III-VI şi are o lungime de
8-9 cm, iar ipotenuza (latura supero-caudală) este uşor convexă caudal şi uneşte
cele două extremităţi ale catetelor (fig. 174). Pe toată această suprafaţă se obţine
la percuţie, în condiţii normale, un sunet mat. De-a lungul laturii supero-caudale,
pe o fâşie de aproximativ 2-3 cm, sunetul de percuţie este un sunet subrnat. La
animalele foarte slabe şi la tineret, în spaţiile intercostale 3-4 pe partea dreaptă, la
percuţia zonei, se poate întâlni un sunet de matitate c~rdiac~. .
La b · _ · de percuţi·e cardiacă are o formă tnunghiulară, cu toate latunle
ovine ana . ,.. "'l · d 10
drepte. Latura anterioară coboară prin spaţiul intercoS al III şi are~ ~a ţim~ e
t
cm din dre tul articulatiei scapulo-humerale, până deasupra margm11 s~pe~•o~re a
st • p ·... • usă la un lat de palmă deasupra sternului, se 1ntinde
emulw; latura ventrala, d1sp dală te dreaptă dar dispusă
"' tr ·• • tal m v iar latura supero-cau es '
m e spaţiile mtercos e - , . . terioare şi extremitatea postero-caudală
oblic, între extremitatea dorsali a laturn :;' . . de percuţie cardiacă, sunetul de
a laturii ventrale (fig. 175). Pe toată supr aţa an:;,at datorită interpunerii lobului
percuţie, în condiţii nuratale, este un sunet su '
cardiac al pulmonului între cord şi tora~- d" el are forma şi întinderea asemă-
. • . de percuţie car 1a ... . ,.. d
La ovine şi capnne - ana . . . ceva mai reduse, ea 1nttnzan u-se
., . dar cu d1mens1UJ\l t
natoare cu cele de la bovine, . etu1 de percuţie este un sunet ma ·
doar pe spaţiile intercostale Dl-IV, iar sun
309
 Fig. 174. Aria de percuţie cardiacă la <:9· FI 175. Aria de percutie cardiacă la_ bovine
bafine: 1) matitate cardiacă; 2) submall- g. (sunetul este submat pe toată ana).
late cardiacă .

La suine- stabilirea ariei ŞI a ănătoare

.• · · · sunetului. de pereu.tt·e cardiacă este posibilă doar
· la
. cu cea de la ovine,
tineret şi la animalele s a e. na
1 b A . de percutie este asem
• . . tul de pereu tie este mat.
dar pe spatiile intercostale II-III. Pe suprafaţa ar1e1 sune . ,.. tin'sa" Pe.partea stângă
La camasiere - aria de percuţie car iaca e . e artea dreaptă, între
· · d · ., ste cea mai m •
.
ea se întinde între spaţiile interco~tale N-V ş, v;~ ':
!n!tii normale, sunetul
spa!ille intercostale IV şi V. Pe toa~a ar~a de pereu. , diacă e;te mai evidentă în
de percutie este mat. Pe p artea stanga, matitatea car . ,.. inf . . ,
. . de percuţie, IV-V" ş1" m . p.,artea. enoara,.. pe
!'paţiul dreaptă, cardiacă
·
artea superioara ., a ane1 · ,..m sp atiile
.
VI. Pe partea matitatea este mtalnita la mvelul spa!illor
intercostale IV-V. . ., .
a p1s1ca, 1·epure, păsări - aria de percutie · cardiacă este foarte percuţia
L · · w . rmca,
. • d
fiind foarte dificilă. Printr-o percuţie superficială, se poate del1m1ta o zona e
submatitate.

Modificările ariei de percuţie cardiacă indică modificări ale matită !ii şi sub-ma tită~i,
în sensul măririi (creşterii), în sensul diminuării (micşorării), a dispariţiei lor sau m
sensul deplasării acestora.

Mărirea ariei cardiace este întâlnită

atunci când are loc o creştere în volum
a cordului, o dilatare a acestuia sau atunci când există colecţii lichide în sacul
pericardic. Dilataţiile cordului şi colecţiile lichide pericardice pot mări matitatea
cardiad pe ambele hemitorace, în direcţie supero-caudală, putând fi sesizată până
în dreptul articulaţiei scapulo-humerale. În colec!iile hidrogazoase ale pericardului
se obţine, la partea superioară a ariei cardiace, hipersonoritate cu timbrul timpanic
sau 11refa/ic, în funcţie de tensiunea gazului din pericard. La rumegătoare,
submalitatea (normală)
poate fi înlocuită
de matitate pe spaţiile de proiecţie a
cordu.Iul, în h i ~ ~ e cardiace, în dilata!ii cardiace, în colecţiile pericardice
sau în cazul modificărilor de structură sau de topografie a lobului cardiac a
 • Mărirea ariei· cardiace
P,.... J.rnonului.
scJeroza ş1 a telectazia p··1- LU.U10nara Poate avea ş1. ca
V

s„,,11 în cazul dezvoltării în s acu1 p ' ce. detern-,;_

v uze .extracardiace, cum ar fi:.
·•=La o apr
chisturilor sau densificărilor Pulm er1cardic sau în t op1ere a cordului de torace
Di111inuarea ariei de percuti ~nare CUlici-Pe~~s~tul_ ~ulmonar a tumorilor
. fi • e cardzace e8 t . ş1 Ulic1-Petru~ 1 '
cardiaci, cum .ar :.emfizemul
. Pulmon e datorată m·terventiei v 993). f .
a unor faeton cardzacz, mai rar " tâl .. ar, pneumoperic d · unor actori extra-
.. . . m IUti ar ul pneu .
Disţ1ar1fzn ar1e1 de matitate sau sub •, cum. ar fi hipo P1az1a
. '. . motoracele sau
ş1 hipotr fi d.
toracele s tâng, când nu se mai poat matitate cardiacă este întâlnit~ ,.a car iaca.
v

Deplasările ariei cardiace sunt e percepe nici şocul cardiac am pneumo-

" al d .., urmarea comp . . .
part~ m ta e catre pulmon, în cazul pleure::1unilor exercitate pe cord, dintr-o
I de tipul pneumotoracelui, al pioto ul . or, sau de alte procese patolocnce
· . , · a· ·
determina Şl o 1mmuare sau O mv .
rax Ul sau al ·
. . piopneumotoraxului ceea ce
o·
arrre a ar1e1 d. ,
Auscultaţia
. .
cordului prin datele ofer1.te repr car iace.
· t
de investigaţie cardiacă, în scopul ap . . . . ezm a cea mai llllportantă metodă
v • •

rec1ern acti ·tă ·· al .

ajutorul au sculta tiei, pot fi sesizate şi·. t VI ţii s e normale ş1 patologice. Cu
. . • m erpretate zgomot 1 al .
ale cord ulm ş1 z gomotele prod ,.. V . e enorm e sau patologice
. . use m vecmatatea acestuia. Tot prin auscultatie se
poate apreaa tonusul . rruocardului şi ritmi a·tat ea card.iaca. ... Auscultatia cordului
· '
este recomandat
. a. fi făcută . la început
.., direct, iar pen tru 1ocalizarea ·semnelor ş1·
aprec1erea genezei lor este bme sa se facă indirect.
Auscultaţia directă constă în aplicarea directă a urechii pe aria cardiacă, utilizând
un câmp de auscultaţie. Animalul va fi menţinut în poziţiepatrupodalăcumembrul
stâng ridicat şi tras spre înainte de un ajutor. Examinatorul se va plasa cu faţa spre
l
capul animalului, cu urechea aplicată pe aria cardiacă, cât mai cranial posibil, iar
cu mâna dreaptă se va sprijini pe spinarea animalului. Dacă animalul este agitat,
auscultaţia directă a cordului se poate face şi prin traversul masei musculare
(a tricepsului brahial), examinatorul aşezându-se cu faţa spre partea posterioară a
animalului. Zgomotele cardiace, în acest caz, vor fi percepute mai slab, dar există
avantajul că animalul nu se mai agită. . . ,.. ..
Auscultatia indirectă cu stetoscopul, se face pe animalul situat m poziţie patru-
podală, făriÎ. a se depla;a membrul stâng anterior spre înainte, pâlnia steto~opului
introducându-se mult sub olecran. Această metodă este mai c~moda_ p~ntru
. . . . lul . poziţi.e fortată, ceea ce permite delimitarea
0
exammator ş1 nu unpune . ..,aroma
,.. d Ul
'bil„ perceperea• optimă a zgomote1or cardi ace
focarelor de auscultaţie, facan pas1 a
ŞI· o mai· buna.., ana1·iza.., acusti'c ă a acestora. . diacă permite sesizarea a două
· de auscultaţie car
Auscultaţia . ul ·
cord Ul, pe ana fiecare revoluţie
'
cardiaca. Cele două
..
1
zgomote distincte, ce se succed regul~t, a di ă mai ales cea ventriculară. De
.., din d · anuca car ac ,
zgomote principale rezultă m rtează la acest segment important
aceea şi denumirea acestor două zgomote se rţăaPod muzicalitate, nu sunt de lungă
u o nuan e
al cordului. Zgomotele cardiace a
311
 •
., curtă. Pauza care se interpun.e "
P auza s . ., . intre
. t te printr-o . numeşte pauza mica ş1 este Inai. s
. t d1stan,a t cardiac se . (d. . Curtă
durată ş1 sun I d 01·1ea zgorno root de primu1 m revolutia carct·
• I de-a d ·1ea zgo . . · iac"
primul şi ce epară cel de-al oi fi care nouă revoluţie cardiacă, zgomot ~a
• uza care s re La e ·cu1 . e1e
decat pa mi·tă ,,1111:a 111a · olutiei ventr1 are, iau naştere pr·
., e) dcnu .. • urma rev .· . . imu/
leasi condiţii. n
r
1
urmatoar ,.,' t·onabil în timpul s1stole1 ventri"'•l
ep 1n ace , . t 1·c (rccep 1 '"'-I are)
se pere 1·1· II sat1 :'{0111ot11l srs ol I d1·a~tolic (ce poate fi recepţionat în ti:rnpuJ
-i;:o111ot carr t ' ..g0111ofu ·• • • .
'": I ·i ·1 ·a -00111ot car,1iac sau ... d a" zgomote cardiace prmc1paJe, la om s
şi a Lor t -L , L aceste ou . fiin' , e
. tolei ,·entriculare). a .• d
d ias I bil după al doilea zgomot, d de natură
I ·11rd1nc ece a
d
a au g ă al treilea =.gonto c .,
d"' natura afr1a a.
• f"
.
"al\'ulară şi al patrulea e „ rimele două zgomote cardiace care pot fi
mnaleaza doar P fi . bil ., .
La anin1ale, se se . . odificările ce pot sesiza e m activitatea
decelate fără 11iciun dubiu, iar toate m
d . face referire doar la ele. z " . . .., .
·gm·e 111 usculo-valvu ara ş1 sanguina, 1a naştere în
V

car iaca \•or . d

· l t cardrac este e ort ., .
Pr1111u zgo,no . . ,.. ambele compartimente, stang şi drept, din
ti ul sistolei ventriculare sincrone m . d " .
mp d tr tia peretilor ventriculari, la care se a auga vibratia
,-ibratiile produse e con ac. · . •cu1 (b' . " ·
produsa de „meh.iderea s.u.,.,
• V ;multană a valvulelor atr10-ventri are . 1cusp1 " da sau
. ., ş1. cea tr·1cusp1·da") şi· vibratia
mitrala . rezultată din frecarea . coloanei
. de sange de.
endocard. Toate aceste vibraţii se suprapun (sunt smcron e) ŞI dau naştere unw
singur zgomot sesizabil în timpul sistolei ventricular~. Acest zgomot est~ sin_cron
cu şocul cardiac şi cu pulsul arterial. Primul zgomot cardiac sau zgomotul sistolic se
aude puternic, mai tare către vârful cordului (propagat de curentul sanguin) şi este
urmat, la scurt timp, de cel de-al doilea zgomot cardiac sau zgomotul diastolic.
Cel de-al doilea zgoniot cardiac este de origine valvulară şi sanguină, se recepţionează
în timpul diastolei ventriculare şi ia naştere în momentul închiderii valvulelor
semilunare (sigmoidiene), simultan pe orificiile aortei şi arterei pulmonare, la care
se adaugă vibraţia produsă de reculul coloanei de sânge din aortă, aspirată de
presiunea negativă instituită în ventricul în timpul diastolei. Lipsa componentei
m~ ~ e ~ace ca acest zgomot să fie mai slab şi mai scurt, recepţionarea lui fiind
ma1 buna catre baza cordului.
~ ~unct de vedere semiologic, auscultaţia cordului impune să se realizeze
apreaen asup alit"ti' I .,
d ra ~ a, ce or doua zgomote, sub raportul intensităţii, tonalităţii,
1
. bru1u,..
tim ş1 uratei lor.

Intensitatea primului zgomot c d. .

zgomot cardiac este . 'că _ar iac este mare, iar intensitatea celui de-al doilea
mai m1 . Prunul zg t • · · Ib
Tonalitatea primulu' . omo este mai puternic, al doilea mai sa ·
cel de-al doilea zgomo~
-r· b
~;:ot
cardi~c este mai joasă (este mai grav), în timp ce la
iac tonalitatea est ·" " · )
J zm rul primului zgomot d. e ma1 ma1ta (este mai ascuţit .
doilea mai fin (mai înalt). car iac este mai dur (mai grav), iar timbrul celui de-al
Durata primului zgomot card. .
de-al doilea este mai ~.w,4.~
- -.-.u Ld
( • i~c este mai
ma1 mică).
lungă (mai mare), iar durata celut

312
 1·x1111•s1ih• lllllllll •ll ClJlc1cc.
,11,1111,,h• 11,lt,sl'slt• t1r111,\ltlclr •lPl'nlru rcp r<l d ucerea
orală
._
d1q 1,; l111111n1-ltlJl; ,,.l-l . cc Pl'rcchi dl• . a zgomot 1 .
. • 1 J, luumm-l • s, 1abc: du .\ cor cardiac,,
''. , ',, ,,,z, 111 It111c•1ic t lc spt• · ,a. Zg<lnl<>lcl<•
,. ca rd'iacePP
a up; buhh-dup·, bumm-
11111111, 1I11 l 11 i. ' Ctt, Vilrst5' ·sta rea fi:1.iolo uică anumite nuan•e
, acust1. cl'
g , C<>nft.lrmaţ,a şi talia

Modificarea zgomot 1
• e or cardiace normale I
i\ 1fl1l1/1c11r,·a z~o,r,of , . • •
1
ş semnificaţia lor
' 1 <> 1 <nr111ac,
... 1...
11~1 Hllllll'ltlr l"l'fl•rilt) (.ir•• ~ 11or1nalc
. . , 111t1•11s1tat
. · \d a a lterări'
este o consec1·n•x. !'tă ·1
' t)r cc>rcspunzătoar
11r111,1rl' ., lll<l<.iific:iril
.. • e, t1111bru, . , Jrecvenţa, duratăt şicairit,11,
,. tonalitate V \1 or
ca
s,111 /11 a1l1c ar,11<', co11 t rncti,· 1 u t ern1ce . sa e in funcţionalitatea
„ cord u lu1:. tah1card1e
. .
1
'
:.~0111otclor l'lc• u contractu slabe' 1ntensiificarea sau esto,nparea

Modificări de Intensitate

Mll<.iific:irilc
., de intcns·t · 1 a te a zgomotelor ca d · .
~l1l1 ft)rn'\c.l tit• i11tcr1s1ificare sa d d' . r iace pnnapale se pot manifesta
.. u e 1nunuare.
l11lc11sificarea /.gomotclor card'iace este ,..1ntâl · t il ·
br .
V " v

,,Ies c,•lc posthemoragice) I _ru_a m star e anenuce acute (mai

":,I~;;;;;
f<•brilc. Intensificarea poa;e:
zgomote. Când este înt"ln.t" d
infecţioasă şi
anemJa
a un singur zgomot cardiac sau la ambele
în general în bolile
. a 1 a oar la un singur zgomot, de regulă este vorba de
i,r11nu 1zgomot cardiac.
I1~tc~s~ficarea_ celui de-al doilea zgomot cardiac apare în caz de hipertrofie
cardiaca, 1n emfizem pulmonar sau în cirozele hepato-renale. Intensificarea con-
C<.>mitcntă a ambelor zgo mote este întâlnită la animalele slabe, la cele cu torace plat
sau cu alte defecte de conformaţie care suprasolicită cordul, în caz de endocarditeI
„
1n hipertrofiile cardiace idiopatice sau în urma unor eforturi susţinute (aşa-numitul
cord sportiv sau d e antrenament).
I)i1ni11ilarea intensităţii zgomotelor cardiace poate fi o consecinţă fie a slăbirii
fc>rtei de contracţie a muşchiului cardiac (sindromul de insuficienţă cardiacă totală),
fie a unor manifestări extracardiace cum ar fi: colecţiile pericardice sau pleurale,
pahipleuritele, emfizemul pulmonar, edeme toracale, îngroşare• peretelui toracic.

Modiflclrlle de timbru şi tonalitate

Modificările
de timbru se exprimă frecvent prin aşa-numitul timbru metalic
al primului zgomot sau chiar al ambelor zgomote cardiace. 1n cursul anemiilor,
zgomotele cardiace sunt mai claJe, mai înalte mai asculite. şide Stările caşexie,
miocarditele şi endocarditele acute se manifestA prin acelaşi tip de zgomote cardiace.
La modificarea tonalltllil oi timbrului contribuie modificarea intensitA\ii. prin şi
amplificarea rezonan\ei acustice (m pneumotorace, pieuropericarditA).
313
 principale sunt identice cu
Mod, 1
·r;cările de frecvenţa tă a zgornotelor mani car~facetă
V •

es prin accelerarea (tahicardia)

Modificările de frec~e:,cordului. Ele se odificate ambele zg~mote cardiace,
modi•ficările de frecvenţad. ) lor e
D obicei, sunt IIl
fi de natură sinusala sau normotrapă
sau ravrirea (brahicar iatelor .cardiace poate . 1 sau I( ·th-Flack), ca urmare a unor
e1 .
Accelerarea zgomo 1 nodulul smusa ( otie frică) sau patologice (boli
leacă de a . nnale em • ' . .
(impulsuri ce P tracardiace no . tiroidism sau hiperepmefrisrn).
. ticotone ex . atii hiper 1
influenţe s1mpa . .. hiperendocrmop '. normalsefacelafe ,fenomenul
d0 card1opa1J.1, . everurea 1a
febrile, e~ ea se face brusc, iar r " âlni' t în cazul unor endocardiopatii,
Atunci cand accelera~ . tică şi este mt . ..
r1umeşte tahicardie parox1s .. sau în disendocruu.1. . . .
se . al hipotrepsii, anemu
carente rruner e, diace este cauz
ată de stimuli cu origme sinusală
. . .
R ea frecventei zgomotelor car
V•• 1 . (senilitate), fie dm cauze patologice
arrr . . , fi din cauze fizio ogice
(bradicardie sinusală), e . •une arterială).
.
(boli icterice, m1ocar d·te
1 ' hipertens1

Modificările de ritm . as ectul ritmului sunt expresia tulbu-

M0 dificările zgomotelor cardiace sub P . M difi. " il d .tm I
.
rărilor de integritate morfologica ş1
v fizi'o1ogi·că ale cordului.
•
" . o car e e r1 a
nivelul zgomotelor cardiace princip• · ale sunt grupate m. di .
difiV •de ritm, prin dedublarea zgomotelor car ace,
1. mo can . . aliz elor·
2. modificări de ritm, prin accelerarea frecvenţei şi eg area pauz '
3. aritmii cardiace propriu-zise.
1. Modificări de ritm prin dedublarea zgomotelor cardiace
Dedublarea zgomotelor cardiace poate interesa ambele zgomote cardiace, dar
independent. De fapt, prin dedublare, are loc o descompunere acustică a unuia
dintre zgomote, prin desincronizarea vibraţiilor ce participă la formarea zgo-
motului cardiac respectiv.
Dedublarea primului zgomot cardiac mai este cunoscută şi sub numele de zgomot
de gaLJr: (asem~ător _cu gal~pul calului), fiind un zgomot suplimentar diastolic care
~pare mtre _pnm~ ş~ al doilea zgomot cardicac, dedublarea fiind percepută fie la
mc~utul, fie la sfarşitul expiraţiei (Wessberg, 2005). El este o consecinţă a închiderii
tardive a valvulelor ahioventricuI . .
ventriculari hi t . " are sau a vibraţiilor neuniforn1e ale pereţilor
po oru, m momentul interacti . . fi d
un gradient de presiune tri . • l1IUi cu uxul sanguin, provocat e
a oventriculară .d. E "
insuficienta ventricul ă " n icat. ste întâlnit mai frecvent Ul
ar stangă sau în cazul l .
ventriculară, ce are la bază cauz h pre ungirii perioadei de contracţie
D..,.__
,. 1.~ta acestui zgomot nu a „
e emodinanuce b"
sau 1oelectrice.
se " tâlni la . re mtotdeauna O d
...m antmalele neliniştite fri 8emnificaţie patologică, putân u-
caine şi pisică este întotdeauna ' coase sau la cele cu sistem nervos labil iar la
patologic dar ' )
314 ' normal la cabaline (Wessberg, 2005 ·
 Dedublarea celi,i de-al doilea zgo,,1 t .
ântecul pitpalacului, motiv •, •, ~ flr1\ SlJl> «IS ) )Cl I
0 cnrd1nc. .se 'sc.1n,. .
cil llSI IC < li
c penlru care 111a1 l'st , 11 .. ·
-Cl'Ol1tOf de ţJifJ.1alac (pitpalac s . · <. cti <>sctJl,1 şi sul, tlPnt1111ire,1 <.li'
•() arecaurmareadesincron· au ,. . '..c.lt'11t 11111' t•"'1 şt,..111 ~1·r·1c C<>lt1r111x
..... J'Jrepcl1ţă . c1,tu rr1ix).
Ap
tice şi pulmonare De 1zar11 ~
incl11clcr11 rcl <>rei <>t1t1 , I
v,, V<.' "ic1111·1t111.irt• (s1grr1<>1clt•)
. .
aor t .. . . .' ,,, r~gu 1a, valva ~1 t1 lrno11ar,1 se 1ncl11<.l1..• n1,1i 1,1r/.1t1 c,1 urm,1r(•
a creş ten~. dpreti~iun11 infi circulaţia pulmo11ar,1, <.l<.'l<.•rn1inată ti<.> unclt· tull1urliri
respira or11 e pu1em zemului puim .
. . d' . or,ar, pr1ct11Tiotc1r.1xtilu1, cc,l<•ctiilc,r J'll'urale.
H1pertens1unea
. .. ,,, . ,. 1nh'n1area
.. c1rculatie • poa t,c d etcrn11nn · dc•dublc1rea /gc,,n,,t,1lui c.ic,i,
Pnn mtarz1erea
. . . . inc . . 1der11
. valvei aor ti'ce. E~a mai· apare ş1• cc1ns<•cut1v stpn,,/,·J sc1u
insufic1ente1· or1fic1ult11 mitral · Dedtl blarea cc Iu1· de-al dc>1lt•a · zg<>m<>l card1t1c arc
întotdeauna o semnificaţie patologică.
D~d~bl~rea zgo~o!elor cardiace poate apărea neaşteptat, brusc, oarecum
pa~o.r1st,c Şl poate disparea la fel, odată cu dispariţia cauzei care Ic-a dat naştere.
Pnn caracterul lor temporar, ele pot fi deosebite de extrasistoJii.
Sunt situa~i ~ând apare, pe lângă cele două zgomote principale, un al treilea
zgomot, nUID1t ritmul de galop care poate fi protodiastolic (gr. protos întâiul, primul),
la începutul diastolei, mezodiastolic (gr. mesos = mijlociu), la m11Iocul diastolei sau
presistolic, la sfârşitul diastolei şi începutul sistolei. Când ritmul de galop este
presistolic, zgomotul supraadăugat apare în timpul sistolei atriale; atunci când este
protodiastolic, zgomotul supraadăugat apare în cazul umplerii rapide a ventriculului,
de aceea mai este denumit şi galopul ver1tricular; iar când zgomotul supraadăugat
apare mezodiastolic (la mijlocul diastolei) are loc o triplare a zgomotelor cardiace în
timpul diastolei ventriculare. Sunt întâlnite situaţii când are loc o suprapunere a
formelor de ritm de galop şi atunci ia naştere galopul de suma/ie, caracterizat prin
tahicardie (peste 100 contracţii cardiace/minut) (Salanţiu, 1990).
2. Modificări de ritm prin accelerarea frecventei şi egalizarea pauzelor
Aceste modificări apar în situaţia când întâlnim tulburări grave ale sistemului
excitoconducător al cordului, care practic pierde controlul activităţii dinamice a
organului. Ele sunt întâlnite sub formă de embriocardii, ritm pendular şi cur1ic1,locardie.
Embriocardiile sau ritmul fetal sunt determinate de egalizarea pauzelor cardiace
(pauza mică devine egală cu pauza mare) şi de accelerarea concomitentă a A

ftecvenţei ambelor zgomote cardiace, ceea ce duce la o similitudine acustică. Intre

7.gontotele cardiace de fapt, are loc o egalizare sub raportul intensităţii, timbrului,
tonalităţii şi duratei. Din cauza acestui lucru sunt imposibil de deosebit acustic cele
cloui zgomote. Ritmul fetal este întâlnit în tulburări cardiace grave, cum ar fi: boli
:lsef:ecţiuase, stări toxice, miocardite, endocrinopatii, toate cu repercusiuni asupra
listemului cardiovascular.
Ritmul pendular este ritmul întâlnit când egalizarea pauzelor se face fără creş-
- - , în acelaşi timp, a frecventei zgomotelor cardiace (fără instituirea tahicardiei).
Cuniculocardia (lat. cuniculus • iepure) constă în perceperea unui singur zgomot
jliirdiac. Tulburarea este diagnosticată în unele stări de boală foarte grave, însoţite

315
 . "
. 1 tării de întreţinere
sau m stare
. ... . I ... .. erale prezente şt a e s .
de epu12ar1 a e star11 gen . rcepe doar un singur zgomot.
· · d1ace se pe
de colaps, când la auscultarea ariei ca~ obtinut la auscultaţia cordului
tului· receptionat cu ce 1 ,
Datorită asemanar11 zgon10 . . .
V ... ..

la iepure, fenomenul a fost denumit cu111culoc11rd1e.

3. Aritmiile cardiace propriu-zise . .. .
. . t ... denumirea de ar1tnzz1, manifestate
~iodificările ritn1ulu1 cardiac nor111a 1 poara d' . .
... . • ... • · ntractiilor car iace ş1, prin urmare,
J 1
prin alterarea profunda ş1 directa a ritmu ~- co ,
şi a zgomotelor produse de aceste contracţii. " d
. . . · ·
Tulburările care detern11na apar1t1a ar1tm11 or
· "l pot interesa atat
. pro
. ucerea
.
,. . f t d contractie a muşch1ulu1 cardiac.
stimulilor şi conducerea acestora, cat ş1 or.a e •
J\,1odificările ritmului cardiac pot fi determinate de: . .
a) modificări în mecanismul excitoconducător de prod~cer~ a stimulilor;
b) tulburări în sistemul de conducere (transmitere) a stimulilor.
a) Aritmiile produse de tulburări în mecanismul de producere a sti~ulilor_
Acest tip de aritmii se mai numesc şi aritmii batmotrope şi ~e ~o~ re~l1za ~~:
sti1ni1/i supli111entari extracardiaci, stimuli suplimentari intracardzacz ş1 pnn antmze
11erţ1etu ă.
Sti1111,lii suplimentari extracardiaci pot influenţa stimulii normali de origine
sinusală (Keith-Flack) care asigură automatismul cardiac. Aceşti stimuli normali
pot fi acceleraţi, prin influxuri nervoase extracardiace de natură ortosimpatică
(ce determină tahicardie) sau pot fi răriţi, prin acţiuni extracardiace vagale (ce
determină bradicardie). În această grupă intră: tahicardia sinusală, tahicardia
paroxistică şi bradicardia sinusală. Tot aici intră şi aritmia respiratorie (caracterizată
prin rărirea frecvenţei cardiace, în expiraţie şi accelerarea ei în inspiraţie) de natură
extrasinusală şi care este fiziologică la câine, dar mai poate fi întâlnită şi la alte specii
(mânji) sau în stări patologice (consecutiv emfizemului pulmonar la cai sau în
peribronşite).
Tahicardia sinusală este o aritmie cu alură rapidă, regulată şi variabilă. Se mani-
festă clinic, prin accelerarea frecvenţei cardiace cu circa 20-40 contracţii peste
valoarea superioară normală, pulsul menţinându-şi ritmul regulat. În condiţii
fiziol~ce, ~°':~a ~~usal~ intervine în efort, în stări emotive, în timpul digestiei.
Patologtc este mtâlnită m stări de şoc. Electrocardiograma se caracterizează printr-o
succesi~e ~apidă a_ d~flexiilor P~RST, care au un aspect normal (fig. 176).
Tahiau:dia p~rox,sttcă se marufestă printr-o creştere şi O revenire bruscă a
frecvenţei. cardiace. Fenomenul este întâlnit în cazul uno d d. tt
·· "
,. .. . .. r en ocar 1opa 1, m
carenţe ~~al_e, m anerm1, ~potreps11 sau în disendocrinii (fig. 177).
Bradu:ardia,. sinusală se marufestă printr-un ritm rar, regula t ş1· 1a b 1·1, cu o frecvent a"
scăzută cu ~ână la _20 de contracţii sub valoarea normală a frecvenţei fiziologi~-
Această rărire de ntm este consecinţă a scăd 11
„ t . . ••
. . . . er onusulu1 simpatic sau creşter11
tonusulw vagal ce depnmă activttatea nodulului sinusa.I

316
 • • •
l .
J~ l i ~ ~· ~~ ,l;J\n1~ri
·~

Fig. 176. Tahlcardie sinusală Fig. 177. Tahicardie paroxistică

(după Alecu, 2007). (după Alecu, 2007).

Bradicardia sinusală se poate „1nta"1n·" 1 11 norma 1e la une 1e rase d e ca1I11

1 m con d.t„ ,.. ·
d~ talie mai:e, la c~inii antrer\aţi pentru activităţi ~portive, în caz de hipotiroidism,
hiperkalenue sau m cazul administrării unor tranchilizante sedative beta blocante
inhibitori ai canalelor de calciu. La pisică, bradicardia sin~sală se î~tâlneşte în ca~
de disautonomie (Ettinger, 1983). De obicei această tulburare cardiacă este asociată
cu afecţiuni ale sistemului de conducere al stimulilor întâlnite, sub forma blocurilor
atrioventriculare şi a blocurilor de ramură (Scurtu, 201 O).
Patologic se întâlneşte în hemoragii cerebrale, stenoză aortică, stări de icter,
uremie, avitaminoza B, intoxicaţii cu morfină sau cu plumb (fig. 178).

Fig. 178. Bradicardie sinusală

(după Alecu, 2007).

Aritmia sinusală sau respiratorie se manifestă prin accelerarea frecvenţei cardiace

în inspiraţie şi o rărire a acesteia în expiraţie. Este consecinţă a unor variaţii ale
tonusului vagal care scade în inspiraţie şi creşte în expiraţie. Are loc o scădere
a tonusului centrului cardioinhibitor în timpul inspiraţiei (Heymans, citat de
Adameşteanu et al., 1966).
Stimulii suplimentari intracardiaci determină aritmii cunoscute şi sub numele
de aritmii extrasistolice sau aritmii propriu-zise (adevărate). Ele iau naştere în urma
formării de stimuli suplimentari, la nivelul nodulului sinusal sau la nivelul
celorlalţi noduli ai sistemului excitoconducător al cordului (atrio-ventricular sau
Aschoff-Tawara şi fasciculul Hiss). Aceşti stimuli suplimentari provoacă contracţii
suplimentare ale cordului, adică o extrasistolă, deoarece contracţia se manifestă în
afara sistolei normale, de unde şi denumirea de aritmie extrasistolică, ce tulbură
'11«e&iunea ritmică a contracţiilor cardiace. Aceste extrasistole pot fi sesizabile
daci se efectuează concomitent auscultaţia cordului şi palparea pulsului arterial. Dacă
doar se ascultă, extrasistolele pot fi confundate cu dedublările cardiace.
Dacă excitaţia porneşte de la nodulul sinoatrial se numeşte excitaţie normotropă,
Iv dacă porneşte din alt loc, se numeşte excitaţie heterotrop4. Electrocardiografia
poate stabili locul de plecare a stimulului heterotrop care produce extrasistola.

317
 . .., . _
_ . 179) sau extras111usa a, a nivelul
. -rine ~i1111sala (fi_g.~ d în primul caz, o extrasistolă
. ate avea orig . , . determ1nan ,
Extras1st<)la po . condt1cator1, . lară (fig. 180).
celorlalţi noduli exc1~ 1·1 a caz, una i•e11tr1c11 ,:ând caracter ritmic, cu o succe-
atrială' iar. în cel1 de-altaparea
~ e 13 intervale regulat~, a. (gr al/os= alt; rhith1110s == ritm)
, , nlor1t1111e
se numeşte au rcg11 Ia ta"'• Grupajul s1stola-extras1stolă
· . ... .
Extrasistole e po _ s1···tuatie
I t .., Aceasta • I
siune regu a a. . 1. _cadl!n(nfă, î11 ':>ll l'l' s .., diacă normală şi în acest caz se
·, · extrai.1.:;fo ,ca istola car •f
sau arz ,,1,c ·1·za• •tot n1eret1, la a doua 5 . . forma cea mai recventă a
. . · const1tu1e
se poate rea i : 11111 . af sau bi~e1111111s111 ş1 . tola se repetă tot la a treia sistolă
şte r1t111 b1~e1 . ,., d extras1s ,.,
. t sau trige1ninism, iar cand se repetă
'
nume__ I 'te (fig. 181). Atunci can_
aritm11l~rfregu aenul se numeşte rit111 tr1ge~1111zal ormale poartă numele de ritm
normala, enom . , ai multe s1sto e n ,
Ia intervale regulate, du_p~ m
plurige111i11af sau pl11rige1111111s111.
. -..J. -!~
.' .. ~-
I
,.
1-

I'" 1•- I, ...

- ,..
~
I•
li ,. .,.._ ► ••·. _,
~
1• ~
•
,~ lY. -··~ lf~ -
I•
a-
I,
~

µ· Extrasistolă -Vr , Pauză

::_~~ - - •
Fig. 180. Extrasistola ventnculară .
Fig. 179. Extrasistola atrială.

•• • •

___._ .. ,__,• ~
..,_J, -- - _,
-- -
I
,.:r'_
I-~, .....,, "'-J

,~. ,r~. ,~-.

I I
"\

'-.A \J"",<\
•
~ ""-...
•
I
- • l I

Flg.181. Extrasistola bigeminată (după Scurtu, 2010).

Extrasistolele atriale pe electrocardiogramă se caracterizează prin complexe

QRS normale, precedate de unde P pozitive, uşor definite ca morfologie de undele
P normale. Complexul QRS este urmat de o pauză compensatorie incompletl-
Exbasistola ventriculară este urmată de o pauză compensatorie, pauză care este
mai lungi decât cea întâ1nită între două contraqii normale. Dacă extrasistola apare
intn: ~ 11is1o1e ventriculare, ea se numeşte interauatif sau interpo!atll
Arllmill pe,pduif (lat perpetuum a Pffltianent) sau ptrmanentl este o Eorml de
~)lmlli •
~ l i de o contracţie foarte frecventi, dar ·
· · cardiac.
·

Acest tipele aritmie este determinat de stimuli h - . din otiOI

1i•i-'AUhd exf!to .id eterotrop1 ce pot pleca
3
ucltor al cordului. Contracţia extrasistolicl
C'OI
gm,, )liniind în pericol viata animalul · Aritmia
* Ull
818lidoul lonne·•J"''
""---•-~ _ .fi w.
""fle Şt utter.
 . . ...
Fibrilat za prL"'Z1nta aspectul
. unei. ext .
, fibre card iace (de regulă at . 1 ras1stolii p
li t ~ fib . . rza e), cu f erpetue car' .
.:; , . 182). ln
(1 b A
r1laţie,
,..
contracti·l . o recventă d
• i e fibrel • e 400-600
c 1ntcrcsea1.ă un
grup
1
. trec,,ente, pc cand in flutter or miocardic . C<.>ntrac\ii pc minut
ş1 , contra ti'l e izolate
n1f1le şi cu nuanţe de regularitat . c. l e sunt de ase sunt extrem de fine
J .. . " e, interes d,.. · menea frecv , t •
e, 1nsă mai
A

111 •
u._ct1latur1i cardiace. In fibrilati
• e, atriil
an 1n mod succ . . cn
es1v diferit \ , · •
,•e11triculele se contractă rapid şi ne e nu se contractă ci ram _e cd~eg1un1 a\e
an in 1astolă, iar
A

. d f ... regulat de '

·n F,er1oa a re ractara (Mot·' 200 6)· p e EKG înoarece l unii stimuli gasesc. . , miocardu\
.
fine, foa rte frecvente, denumite unde f" (B" ...ocul undelor p se observă defl •
l
. . . " arza et l 19 ec \11
Fibr1laţ1a ventriculară este O tulb a·, 81 citat de Moţ, 2006)
. . . urare de ritm . . ·
prin stop cardiac. Act1v1tatea inimii est . . care, de ob1ce1, duce la moarte
. . . t· " . e preluata de unul s . l.
ectopici situa .l 1n miocardul ventricular, care provoacă trau mai .. muţi . centrii
ulate, dezordonate care compromit acti· vi·ta tea mecarucă . con· · acţi1
· · multiple,
E" · ,.
nerc-
g 11 1
..,j circulaţia sanguină se întrerupe brusc E .. a n m 1. 1ecţia 1ncetează
., . .. . · xamenul cl1n1c este tardiv şi se rezumă
doar la constatarea opr1r1i activităţii cardiace.
Flutter11l. (engl.
. . Jl11tter
. = a da. din aripi, mişcare "m dezord'1ne) poate avea ace1aşi·
aspect ca ŞI fibrilaţia, dar cupnnde zone mai întinse atât atriale, cât şi ventriculare
(fig. 183, fig. 184).
Fl11tter11l atrial se manifestă ca o tulburare de ritm cu alură rapidă, fixă, regulată.
Dacă ventriculul răspunde la fiecare excitaţie atrială, frecvenţa cardiacă devine atât
de rapidă, încât duce la diminuarea excesivă a debitului cardiac şi la pierderea
cunoştinţei. Frecvent însă, ventriculul răspunde doar la fiecare a doua excitaţie
atrială, rezultatul fiind o tahicardie cel mult dublată. Electrocardiograma se

~--ll.J--JA~~~~~~~~~-1v--~~.-w-~~~lr-J...,_.~ 4

L.---IU___,~WL--A--..Â-~._fL,__j\..-Jl,._,_J\.___.ifV--,~ jl
I

Fig. 111 fibfia\18 atriali

(dOPA ScUrtu, 2010).

fli- 11'- FUW ventriCIJl8r

(«M>i NeOJ. 20()7).
319
 ·tn 1 Cll () a lură d e 280-300 contracţii
t'1.: h,.
' ca r1 '
I' rf•gulatt.: llcx ii QRS.
c,ir,1c1<>ri2<•ază prin '.111~•·' k r,•gul,1t<' Je d~, .• ,mpati bile cu viaţa, ele depistându.
,tl' la ,ntt::r, ,1
• '
n1inuf, i11trl ntJ . . tlttlft.•rul nt1 st. 111t ~tari ....
l <

[),, n•gulă, li n • ·.' , c1fic,iL în-ri ,1ăriîn <sisten1ul

~b ·1a11:i ._, ·1, ll!<ltltt c. ( ·t
,.sl'' pt• 1,ază, C'Jt.-.ctr<1c.1rli1tl~r,
•o de conducere transm1 ere) a stj.
de tulL,ur,1
A ' t 'i p roduse . A d • •

. n nu
bi f. l/Jt' _ Sttn 1determinate e mcetrn,l'(>a sau
ŞI
1 10 1
mulilor . ..
A t"'ar1tn111,l"'nt1n 1
t.,,(" .1ritn1ii tlr, 11I ~1trt•
' urma_toarcle segmente ale" sisternuluj
1dt1ctibilităţii
CI

. C't' l
l'lprirt.'a •
tr,1n,n11ll • " .. ·111f1t1l._t,lt1i si11t1s,1 ~•.
n1 • lbt1 ra nlor <.Or • sau ...a •intreruperii
• •
1
.
e,alo.:un, du,a ~- t ' ,r, cJ t1m1ar~ . •• tu, Jsulu1.. 0 m . cauza · acestor. tulburar1, act1v1tatea
. .
101
. . ulilor ce se fo rmează •infrasmusal. O caracter1sti~
I t C.i::1·i d(• tra1,._n,1tt.'rl' a Fu ·
comp ,, e a • . ..
n1iocardului l'Stt.> ,ul1 i11tlt1c11ţ.1 ~t1 n1_ . bradicardiei. In cadrul acestor ar1tm11, se
·t .. l'Stl' r11st1tu1rea . /
gt.1nerală a acestor an mrr - . 111111 110 f I i blocr,l atrio-ve11tr1cu ar.
di~ting: 1,rndicnrdia si1111snln, rrf _ ' a şi") caracterizează printr-un ritm cardiac
. . . . 1- (b dicard1a tota a se . .., .
Brad,ca~d,a s111u~n n ra . Frecventa cardiaca, respectiv pulsu),
crcşteni însăaceastă staresepoateschimbaîn
·· tOnusulu1\'aga · 1 •
~cizut, ca. um1are .., ,. 9a . 30 de contracti1.. pe m1nu • t,
es,te cupnnsa · intre şi l .. · d că anima . 1u• 1es te supus la efort sau dacă administrează
i se
><'nsul
\'a une, acce erari, a
ofitice Bradicardia, în acest caz, este rezu a
It tul ra"ririi stimulilor
. sinusali, .sub
influenta
g \'agala
· . , ş 1• este descr1sa · . , ca o modificare a frecventei • zgomotelor cardiace

normale. . I d " t"lnit" 1

Acest tip de aritmie sinusală denumită şi blocaj sino-atna est~ es 1n a ~- a
animale. Auscultatoriu se detectează apariţia unor pauze regulate intre contracţiile
cardiace. Ca urmare a blocării temporare, parţiale sau complete a stimulilor sino-
atriali, unele bătăi sunt omise. Tulburarea poate fi evidenţiată cu certitudine doar
pe electrocardiogramă, prin absenţa intermitentă sau completă a undelor de
origine sinusală (fig. 185).
Ritmul nodal sau ritmul atrioventricular este o bradicardie caracterizată prin rărirea
frecventei contracpilor ventriculare ca urmare a preluării automatismului cardiac
de către
nodulul atrioventricular sau Aschoff-Tawara. Acest lucru se datoreazi
faptului d nodulul sinusal, care în mod norma) controlează automatismul
ca~ac, ~te im_pulsuri foarte rare, cu mult sub frecventa celor emise de nodulul
atrioventricuJar, iar acesta din urmii impune ritmul de a inimii. Ritmul contracţie

A
Fig. 115. Bloc ainoalrllt
A) Gradul li, tip IWenchobach; B) Gll«M I,
., e tip 2 Mobitz (ciupi Alecu, 2007).
 de contracţie cardiacă impus d .
. . 5 o e Stimuli·1
cu aproximativ O1/o fată de r· .,_ nodulului atr·
luJtUl d lOVentncul . .
aritmii este posibilă doar electr ~ contracţie normal p .
• >

ar este diminuat
Blocul atrio-ve,1tricillar este ocarct1ografic. • rec1zarea · · ·• acestei
origmu
.., . o tulburare d .
absenţa raspunsunlor ventriculare 1 . e r1trn caracterizată pnn· "'mt"' .
a 1mpul • . ' arz1erea sau
sistemul de conducere (nodulul Asch ff surile atna]e. Existenta unor lezi .
. ,. " . . o -Tawara 'f . . . urupe
nu numai o mtarz1ere, ci chiar O „ tr şi asc1culul Hiss) poate determina
· al T ·
no du lul smus · ransnuterea excitati . .
m erupere a cond uceru·· stimulilor
·
produşi de
. fi b
sau progresive, e locări tranz· t ..
. e1 sinusale poate .. c . fi ,. ,.
swen e mtarzieri constante
. .., l or11 sporadice . t .
consea.nţa a unor procese tox;;_c ti ' m ernutente sau permanente,
UJuec oase a un0 8 t"' .
avitaminoze (în special de vitamina Bl ) ' ~ an posthemoragice sau a unor
, carente nunerale ( · al •)
coronariene, infarct miocardic et 1 aliz , . mai es potasiu , tromboze
I · • c., oe ate la nivelul sistemului de conducere.
Blocil atrzo-ventrzcular p resu pune înc tini.. ,..
. . e rea sau mtreruperea impulsului ner-
vos sp~e vent~~e, d m cauza leziunilor de la nivelul nodulului atrio-ventricular,
al ~asocul~w Hiss sau ~ celor două ramuri ale acestuia (bloc de ramură). Blocul
atno-ventr1~ar po~te fi: parţial (incomplet) şi total (complet).
Blocul atrio-ventncular parţial sau incomplet se exprimă clinic sub forma bloculiii
frust sau de gradul I şi presupune întârziere în propagarea stimulului (pe electro-
cardiogramă intervalul P-Q apare prelungit) sau sub forma blocului cardiac incomplet
sau de gradul II, când stimulul se transmite din când în când, ca de exemplu blocul 2/1
sau blocul 3/1, când la 2 sau 3 contracţii atriale apare o contracţie ventriculară. Blocul
cardiac incomplet este caracterizat printr-o „bătaie omisă", cu răspuns ventricular
regulat (2/1 sau 3/1) şi asociat uneori cu o alungire progresivă a intervalului P-Q pe
electrocardiogramă (fig. 186).
, V • • W

Blocul 2/1 este O tulburare de ritm, caracterizată pnntr-un smgur raspuns ven-
tricular, la două contracţii atriale (fig. 187).

A
p R
p

Fig. 186. Bloc atrioventricular

A. Bloc atrioventricular gr. I .
B. Bloc atrioventricular gr. li, Mob~tz I
C. Bloc atrioventricular gr. li, Mob1tz li.
C

Fig. 187. Bloc atrioventricular cu blocaj 2/1.

321
 tic ventriculară la 3 contracţii atria)
"' d'<.>c<1ntrac. . d d I e.
BI • I =>/ J arc o core.sp(1nLicnţa t.
1 Ici este u11 bloc cardiac c gra u III sau o
Oe li • I l CO1111
1
- • • • • ti } I ·
Bloc,,I atrio-v1•11tric11/n1~lotn : :~ ,resuptint" lipsa ~ransm1tcr11 s mu u u1. Atriile
. . . ,1tr,o
,i,~oc1af1c . _., ) F . ~a11usa,
• t ,,,tricularn totalaldttlultii . . 1 deci se v<Jr contracta
. cu frecvent".a
. con tractă sub conducerea
se . 1ne , sub cont1 Juccrea 11odululu1 Aschoff-Tawara
. .. ,. sau
11
norma Jă, în timp ce \ entr1a t.: t e,ilCta dent de frecvenţa .atr1a.1a, avand un
1
- indepcn
.
a fasciculului Hiss, Sl' \'(lr C<)n r, . 1 ·ă va fi redusă cel puţin la Jumătate faţă
r. ' ·enta \'t'ntr1cu a1 . . ., d ,. f
ritm ideo\•entricular.. ... .
rrtc\
- , .
• cardiaca
'nta 1
. . . \ a fi sub SO% mat mica ecat recventa .
de freC\•enţa atnala, i,1r 1rcC\t.: .
normală a speciei (fig. 188).

Fig. 188. Bloc atrioventricular gr. III (complet) (după, Alecu, 2007).

Blocul cardiac complet se poate diagnostica clinic prin compararea frecvenţei

cordului cu a pulsului arterial, prin decelarea pulsului venos retrograd, pe jugulare
şi prin electrocardiografie. Pulsul venos retrograd are o frecvenţă normală (ca şi
când ar fi puls arterial), în timp ce pulsul arteriaJ este foarte rar.
Blocul atrio-ventricular de gradul I şi II poate fi întâlnit la aproximativ 25%
dintre cai, fără să aibă o semnificaţie patologică, cel pupn din punct de vedere
clinic (Ghergariu, 1995) (vezi fig. 186). De obicei, blocul atrio-ventricular indică
stări grave cum ar fi: anomalii cardiace congenitale, toxiemii, fibroză endocardiacă
şi miocardiacă, hiperkalemie sau hipokalemie, cardiopatii cronice (Husselman
şi Hartsfield, 1976 citaţi de Ghergariu, 1988). Şi administrarea intravenoasă de
gluconat de calciu poate induce bloc atrio-ventricular (Littledike et al., 1976 citaji
de Ghergariu, 1988).
B/o~u/ _de ra"'.ură (stângă sau dreaptă), blocul fascicular şi blocul de arboriz111ie
sunt d1fiol de diagnosticat Ia animale. În blocul de ramură conducerea undei de
excitaţie este întârziată sau opritâ la nivelul unei ramu · L ' •cu1 I • u.:__ · ~
fi ev,·denfiată
• d oar eledrocardiografic. Electrocardi na,asa . u ..x
w~flr--
I QRS
largi activitat triaJă ograma prezml.d comp exe
llutt~r sau fib:t . este norma]j: undele p sunt prezente, rar pot fi îndlnile
blocul de ramuri ~tâna~te-~anu <1995), citat de Fald (2004), consideri ci
ga es Dlai sever comp ti ~
asociat mai•
fuc\Tent cu Dll'""""'·di
"'-CU ' opatii.' ara v cu cel de ramuri dreaptl, DDIII
La câine, llindromuI nodulului sinUSa) • •
tahictzrtlic (BrlsJatu, 2001) şi se . Diai~ denumit şi sindrom brtldiu,,mc.
sau ttar.tJtoriu bradicardic, Însop~acterizeazJ Pnntr-un ritm cardiac
ertsoade de t.1i..;....... _.... Rle b sau nu de sincope, la care frecvent se ...,,:led
-l&Ullllle. -=c7'Cardino.~n,,... !__.
-c,&1oo&&aa COnfinnă tulburirile de electi-oge.=w-
WI
 şi
co11ducerea supraventr· 1 "
.., . . icu ara. Tulb
o problema dificilă de diagnostic . urarea este rar întâlnită la câine şi constituie
Interpretarea aritiniilor In şi tratament.
.., · terpretarea co t" . ..
d e comp1exa, motiv pentru . rec a a antmi1lor este o actiune destul
care trebme a r t.., •
pentru a analiza dereglările d . Pica a o modalitate de lucru mai simplă
e ritm card· " ·
Respectarea unui plan s· t . iac mscr1se pe EKG.
. . is ernatic ce cu . d 5 .
efiaent (Oana et al. 20ll) M . ,.. ,.. . . prin e etape s-a dovedit a fi simplu şi
' · ai mta1 se Jr . . ,
card;ac, după care se anali.zea .., d ia ecvenţa cardiaca, apoi se evaluează ritmul
.., za un a p apo·1 l .., . ,. .
evalu.eaza relatia dintre undel p . ' se eva ueaza complexul QRS ş11n final se
• e ŞI complexele QRS
Frecventa cardiacă poat fi .., ·
stânga la d;eapta vom le ~ormala, rapidă sau lentă. Analizând EKG-ul, de la
, eva ua ntmul ca d. b ,. .., .
regulate sau neregulate. r iac, o servand daca mtervalele R-R sunt
Analiza undei P va evidenti • ul
.., (. , a mai rn te aspecte: dacă este pozitivă şi rotun1·ită
es.., te. normala impulsul are origme
· · sinusala);
· .., dacă este verticală, semnifică faptul'
.ca nnpulsul este unul ectop·ic Ia ruve · 1 atr1al;
· daca. , este inversată,
· arată faptul că
rmpulsul
. . . s-a. format ., în/sau
. la JOnc,
· ti.unea atr10-ventr1culara;
· · .., daca.., lipseşte,
· denota..,
fibrila~e ~~ala s~u oprirea contracţiei atriale; dacă este îngropată în complexul
QRS, mdic~ un ntm atrio-ventricular, iar când este suprapusă pe porţiuni ale
compexulUI QRS sau pe segmentul S-T sau peste unda T a ciclului cardiac
precedent, denotă tahicardie supraventriculară.
Analizând forma şi durata complexului QRS, remarcăm două aspecte: com-
plexele largi indică faptul că impulsul ectopic este situat sub fasciculul Hiss sau
indică un bloc de ramură.
După fiecare complex QRS există o undă P, cu intervalul P-R constant; când
intervalul P-R este mărit, denotă o întârziere în conducerea atrio-ventriculară a
impulsului, adică bloc atrio-ventricular de gradul I; intervalele P-R scurte indică
un ritm atrio-ventricular joncţional; undele P neurmate de complexul QRS denotă
un bloc atrio-ventricular de gradul II, iar dacă intervalul P-R este variabil, indică un
bloc atrio-ventricular de gradul m, impulsul sinusal nu ajunge la nivel ventricular,
iar ventriculul se contractă în mod independent sub conducerea altui impuls
format la acest nivel.

Zgomotele cardiace supraadăugate

Auscultaţia cordului oferă posibilitatea depistării zgomotelor ~ardiace normale
i modificările
suferite de acestea, dar şi a altor zgo~ote cardiace c~e se aud
ş 1 diace normale denunute zgomote cardiace supra-
suprapuse peste zgomote e tcar peri primul :au cel de-al doilea zgomot cardiac
adăugate. Aceste zgomote po aco
al ... ă între ele
norm sau pot sa apar . sufl t aceste zgomote cardiace supraadăugate au
Datorită caracterulw lor . an ' . mul lor de producere, de locul lor de
fost denumite sufluri. în funcţie de mecarus
323
 ., .
tic suflurile au fost .
s1stema tizate în doua mari
fl>rmare şi de caracterul lor acus ,
grupe: d ' ce)·
1. sufluri endocardice (car ia ,
2. zgomote extracardiace. d ,.. interiorul cordului (la
• diace se pro uc in •
1 Suflurile endocardice sau car . t anormale. Suflurile cardiace
· • · t "n totalitate, zgomo e . •·
suprafata endocardului) ŞI sun , I ... ·1 ... cu caracter acustic şi semru6 caţi1
. . .. d" t de durata mai unga, . . d "
sunt v1brat11 supraa auga e, . de producere d1fer1te, ar, m spe-
. .
bine indi\'Îdual1zate, rezultate prin mecanisme " . Aparitia unui su fl u card"iac
1
cial prin turbulenţa undei de propagare a sange w~răm· ~gustarea sau lărgirea
' ... d " ti' factori dintre care enum · .,
este determinata e ca. va ' ·t ei fluxului sanguin, scaderea
. ·1or vase creşterea v1 ez
orificiilor valvulare ş1 a ma_n , d"f te presionale mari, de o parte şi de
vâscozitătii sângelui şi realizarea unor I eren. . . se·
. l u1. valvular· În grupa surflurilor etzdocardzce sunt cupnn .
a1ta a ori-fi~c1u
• suflurile funcţionale sau anorganice;
• suflurile înşelătoare sau cardio-pulmonare;
• suflurile organice. .
Suflurile endocardice f11nc/io11ale sau an~rg~~ice s"."t provocate de m=~-=:~
fizice, dilataţii sau constricţii la nivelul onficr1lor, d1sfuncţi1 valvula_r~ ~ .
ficări ale vitezei şi presiunii coloanei sanguine, fără suport sau mod1_fican m?rf~
logice. Aceste sufluri au întotdeauna un caracter temp~rar, apa~ ~cczdental ŞI ~
punct de vedere al prognosticului, nu au o importanţă deosebit~. Aus~ltatonu
pot fi confundate cu suflurile de insuficienţă car~iacă, de~arece ~fer:nţa intre ele
este uneori destul de greu de făcut, presupunand multa expenenţa. Asemenea
sufluri pot fi întâlnite în surmenajul acut, în unele intoxicaţii sau în cazul unor boli
infectioase.
• În cazul suflurilor funcţionale poate fi încadrat şi suflul atzenzic, descris
în medicina umană în cadrul anemiilor oligocitemice, determinat de creşterea
vitezei de circulaţie şi de scăderea vâscozităţii sângelui (Adameşteanu et al., 1966).
Sufli1rile înşelătoare sau cardio-pulmonare au un caracter suflant şi nu presupun
existenţa unor leziuni organice, iar din această cauză ele trebuie considerate tot
ca sufluri funcţionale. Suflurile cardio-pulmonare mai sunt numite sufluri vas-
culare şi sunt zgomote care nu au origine endocardică. Ele sunt provocate de
compresiunea marilor vase în apropierea cordului sau sunt urmare a transmiterii
pe aria cardiacă a unor zgomote pulmonare şi a altor fenomene acustice, ce apar în
relajia functională cord-pulmon. Aceste sufluri sunt inconstante, se aud mai ales în
timpul sistolei şi nu se propagă. De regulă, ele dispar atunci când dispare şi cauza
care le-a provocat. Apar mai ales la rumeg,ltoare, la care pulmonul acoperă partial
~ordul, sau la cabaline, în stări de colaps circulator. Această categorie de sufluri au
1ntportanlă mai ales în diagnosticul diferenlial al suflurilor cardiace.
0 Sujl~rile e:u'oc_ardice organice (structurale sau morfologice) sunt sufluri care au
senmificajie diagnostică şi o Ullponanlă prognostică deosebite. Aceste sufluri
324
" P'

iau naştere "m urma modificărilor an .

nivelul valvular şi de la nivelul ifi __atomice ~s~~turale sau morfologice), de la
mburi în hemodinanu· . or ciilor. Modificarile valvulo-orificiale determină
schi ca mtracardi chimbv .
organice. Modificările structur ari ce vor da naştere suflurilor
V

~ca, s
. v al l") d ale pot interesa doar sistemul valvular (de regulă
o smgura v vu a sau oar sistemul orificial de re " . .. .
ot interesa ambele sisteme det . " ( .., . ~a un singur onfiou) sau
P. al-) ' erminand tulburar1 nuxte valvulo-orificiale (boala
nutr a, ceea ce .presupune O st are foarte grava" de distrofie endocardiacă.
Aceste suflun au caracter permanent sau czclic · · (apar mai ales la începutul bolii)
sunt agravate
. . de efortul cardiac, sunt re1at1v · uşor de diagnosticat (semiologic şi'
topografic)
. . .. ş1 au 1-1.n "prognostic grav· Mo difi'cari
" ·1e structurale ale valvulelor şi/sau
·
orificiilor.., atrag
. al dupa ., ele. şi modificări functi•onal
. · " pnn
e, ce se exprrma · s tr"am t"an·
sau d il,..atan e 1egaturilor" .. dintre
. difen·te1e compartimente · ·
cardiace. Fenomenul
de stra_mtare a lega:11:u dintre compartimentele cardiace (a orificiilor) poartă
denumrrea de ,...stenoz~, iar zgomotul care se formează, ca urmare a creşterii forţei
de frecare a sangelm, se numeşte zgomot de stenoză. Lărgirea sau dilatarea unui
orificiu sau incapacitatea valvulelor de a închide acest orificiu poartă denumirea
de insuficienţă, fenomen care permite refularea sângelui din compartimentul intrat
în sistolă către compartimentul cardiac ce va intra în diastolă (compartimentul
cardiac premergător). Această refulare dă naştere unui contracurent de sânge
cunoscut sub numele de curent sau puls retrograd, iar zgomotul rezultat din frecarea
celor două curente sanguine poartă numele de zgomot de insuficienţă. Atunci când
valvulele nu pot închide orificiul, insuficienţa este valvulară, iar când orificiul este
dilatat (lărgit), insuficienţa este orificială. Sunt situaţii însă când insuficienţa este o
consecinţă a coexistenţei ambelor alterări (valvulare şi orificiale), pe unul şi acelaşi
orificiu, fiind o formă agravantă de insuficienţă. în forme şi mai grave pot coexista
pe acelaşi orificiu insuficienţă şi stenoză. O atare situaţie a fost descrisă la om, câine,
pisică, capră, la nivelul orificiului atriovascular stâng (sau mitral) sub denumirea de
boală mitrală (Rusu, 2003; Popa, 1998; Vlăgioiu, 2003).
În conditii . practice, strâmtarea orificiilor se numeşte stenoză orificială sau simplu
stenoză, iar neînchiderea perfectă a valvulelor se numeşte insuficienţă enocardiacă
sau simplu insuficienţă. Ţinând cont că_ există_ patru ~rificii cardi:ce "ac~perite
de valvule (orificiile atrio-ventriculare ş1 ventr1culo-atr1ale), se pot mtâlni patru
sufluri de stenoză orificială şi patru sufluri de insuficienţă valvulară. Foarte
rar 1 · al t fi "'mtâlnite stenoze valvulare (în endocardita vegetantă) sau
, a arum e, po
insuficiente orificiale. .,
"1n • • are a proceselor stenozante ia naştere un suflu de stenoza
conc1uz1e, ca urm . . . ,. . • • ifi" 'ul · · "
· d • ifi' frecam".. sângelw de pereti1 mgustati ai or cr u1, iar m
de termmat e intens carea • . •.
• al 1 rificiale ia naştere un suflu de insuficienţa, determinat de
V •

. ••
cazu1msufiaenţe1 V vu 0-0 , . fulv .. ,., 1 . d'
irculă în sens contrar datonta re aru sange Ul m
V

.., .
ceIe doua curente sanguine ce c ... .., . ..,
. . ă,.. · t0 lă în compartimentul premergator. Daca coeXISta
compartimentul ce mtr m s1s
325
 . mhell' st1fluri, da r fiecare în alt
• ' fi.. · st;, \"l)r sl'SlZ.l ,l •
ambele defecţiuni pe ace I,lŞI <1n c1u,
timp al re\·olt1tiei carLiiacL'. •t ' lit lll' 1 1precicrii calităpl or
. 'I d" i ,,,ir1lll' lil' ,,<1s1 ,1 ' ' '
Diagnosticul suflun or car iace l l r ,.. ~ ·t •r·istici şi ,1nt1me:
. .•· 1 i l" 1t<'\',l l ,1 r,ll l:
acestora şt se face prin ,11, ..cu I ta(1,·, ,lf"lTl'l 111 L •
• tin1brul st1tlului c.1rl'li.1c;
• orificiul (toc,1n1l) 1111d~ Sl' auLil'; t I d'
• ( n I · î,1 r 111<lrt ct1 :r.gom<> u car iac
• 1110111c11tul apariţiei Zg(1TI1()tU ll I Sll li li I
1 ' r
• · 1· J· ·t 1' •)11•stcc1rl'SUflulsesuprapune;
principal, J"'fl':--istl)ltc, srst<, 1c, lt 1,1s () IL r t.:. '

• durata s11tlult1i.
Aceste calităti ale sutlurilc1r \'l1r fi cc)robt1ratc cu calităţile pulsului arterial, cu
modificările ari~i cardiace ~î cu calităţile şocului cardiac. Un alt aspect care trebuie
luat in studiu eslt:' dat de prezenţa şi de calităţile pulsului venos retrograd, pe
jugulare. ,.
Ti111brul suflurilor cardiace organice variază după caracterul acestora. In stenoze
sutlul este a...~n,, dur, asemănător cu uruitura sau zgomotul produs de o locomotivă
cu aburi ]a pornire sau când urcă. Onomatopeic, poate fi imitat pronunţând uşor,
dar prelung litera „r'' (,,rrrr.. .'1. În insuficienţă, suflul are un caracter aspirativ, d e
tonalitate mai joasă, suflant, fin, intensitatea lui creşte odată cu viteza d e circulaţie a
sângelui. Onomatopeic, acest suflu poate fi reprodus aspirând îndelung litera „f'
(,,ffff. .. ").
~ocaro} pe care se aude şi se formează d e fapt, locul d e pe
suflul reprezintă,
peretele toracic unde se proiectează orificiul cardiac afectat. Precizarea focarulu i
stabileşte diagnosticul topografic şi localizarea afecţiunii (tabelul 8).

Tabelul 8. Focarele de auscultatie ale suflurilor la unele specii de animale

(după Adameşteanu et al., 1966; Messieri şi Moretti, 1982)
..--;;::----:-----,-----=-----
~~ruI sa~ Spatiul intercostal de proiectie
orificiul cardiac a orificiului focarul la: Tn~lfimea pe torace
pe care xtoare
poate fi Caba11·ne Rumega a proiecţiei orificiului
decelat Suine Carnivore (focarului)
Mirai 4 sau 5 4 4 5 sau 6 Sub orizontala ce trece prin
(bia•apdaf) pe stlnga pe stAnga pe stânga pe stânga articula~a scapulo-hum.
ÎTiTnri•cia~lflSlpicidli ian --,-~3-,~4, t -73--t...:_~:_i._::_:;_::~~stA~
3 4 Sub ju=-mA
--,,--
ta-tea- trei
- .m -ii- ~
inferioare a toracelui
Aortic 4 3
4
pe stanga Sub orizont. ce trece prin
pe atAnga
pe stAnga art. scapulo. hum.
3 --t- 3
Pumorw 3 2aau3
.....-=-----J1....Pl
_ • _•_-L....:.pe
:.._
1t_....::
iG1: __~
Pl~~ltAnga:!:l)pe stAnga Sub jumAt. lnf. a toracelui
sau di:gpta
FocarelP rardiaoe; pe care ae pot recept1 . ~....-~~~
cw flllSCUltlllie cardiaci, pred2-ind care din:
suflun, corespund celor patru orificii
Aceste focare eu.nt reperabile doar în ~ceste ~tificii prezintă modificări.
suflurilor cardiace organice.

-
 Mon1e11tul apariţiei sujlulz~i şi dur t . .
1
mai exact cu cea ventricul ,., San ~zse 5 labilesc-îr1rai)cJrlc:u r<•vt>luţiacar,Jiac.~,
adică se suprapun pe prim~a. uflurilc c~rdiacc organice pc>l fi :iujluri Hllifo/ic,·,
rapun pe cel de-al d Oil u zgomot cardiac normal şi s11J111r1 cJia::.tolic1•, ac.lic,i h<!
suP ea zgomot cardiac
Suflurile sistolice sunt reprez ·
(s ta"'ngă şi/sau dreaPt") .. entate de suflul de ins11Jici<'n(t'i ulrio vrntriculurd
a , Şl iau naştere în ~ l · · · ·
,..
sange 1ui· re trogra d , .m . ..
atr11 ca urm " l,mpu
h'
s1stolc1 vcnlr1cult1rc• prin rc•f ularc·a
•
.fi . 1 . d. ' are a mc 1der1i deficitare (nccoaptării valvt1larc•)
a ori c1u u1 car iac corespunz" t d ,.,
. . ,., . .. . a or e catre valvulele respcctivt• (mitrale ,;a u
tncusp1de) sau larP'lr11 melului o 'fi · l · • •
o~ ri cra prin lez1un1 ale componentelor sale.
Acest zgomot are un timbrit d z fi · · ·
,., . . u ce, n, ce poate f1 reprodus prin aspirarea
Prelunga a literei f" ( ffff.
11
) • •
"
11
... se suprapune peste primul zgomot cardiac normal
,

(zgomotul sistolic) şi se recepti

. . ,. . . oneaza.., foarte b'me pe focarul 111itral
· · ·
(b1cusp1dal) sau
pe cel trzcuspzdal, m funcţie de locul unde s-a instalat afecţiunea. Onomatopeic este
asemănător pronunţării silabelor „dufff-li~p" sau „tafff-ta". Tot un suflu sistolic este
şi suflul de stenoză aortică sau stenoză pulmonară, zgomote ce iau naştere prin frecarea
coloanei de sânge prin orificiul strâmtat (aortic sau pulmonar), în momentul golirii
ventriculului. Onomatopeic, acest suflu de stenoză aortică sau pulmonară este
asemănator pronunţării silabelor „durrr-lup „ tarrr-ta ". Acest suflu se recepţionează
11

foarte bine pe focarul aortic sau pe focarul pulmonar, în funcţie de focarul afectat.
Suflurile diastolice sunt reprezentate de suflurile de insuficienţă aortică şi de
insuficienţă pulmonară. Aceste sufluri se formează în timpul diastolei ventriculare
(respectiv al sistolei atriale), când sângele refulează, aspirat de ventricul, ca urmare
a neînchiderii perfecte a orificiului fie din cauza defectelor valvulelor sigmoide,
fie din cauza lărgirii orificiului. Onomatopeic aceste sufluri se pot reproduce
prin pronunţarea silabelor „dupp-ffup" sau "tamm-Jfap". În cazul în care coexistă
o leziune de stenoză cu una de insuficienţă, pe acelaşi orificiu (boala mitrală),
onomatopeic ar fi „duff-lurr" sau „rrrup-ffup".. ,., . . . , ,.. .
Suflurile presistolice sunt suflurile de sten~za a~o-ventricular~ (~tangă şi/sau
dreaptă) care iau naştere la începutul sistolei ventriculare, atun~1 cand _are l~c o
întârziere a umplerii ventriculului, deoarece sângele se scurge _mai ?reu ş1 un timp
mai· "md eIunga t pnn · orifia·ut strâmtat · Onomatopeic, această situaţie se reproduce
„mdup-lup" sau „rrr-tam-ta ·
li
. . . - d
. .1 t determinate de lez1urule ş1 tulburări1e ce au
Modificările pulsului a:teria s~. .., . ulsului arterial aduc un plus de inior-
naştere suflurilor orgaruce. Modificările P .
f .
. " . . ticului etiopatogenetic. Ast e1.
maţie m preozarea d1a~os . . culară stângă), pulsul arterial este nere-
• în insuficienţa mitrală (atrto-ventrt
gulat, mic şi intermitent; . trt·cuiară dreaptă), apare pulsul venos
. ·d · v (atrto-ven
• în insuficienţa tricuspt zana . are este sincron cu pulsul arterial
. Iul Jugulare1or, c
I
retrograd pozitiv a ruve . • u}monare·
. nsecutiv stazei p '
şi în plus apare dISpneea co
327
 . modificat;
. Iva, pulsul arterial
• m stenoza mztra V
este puţmtrograd
e puls venos re negativ, care este
I
tr1·cuspidiana, apar . . "
stenozacu pulsul arter1·a1·,
• înincron .al este scurt, s ăltăret,., cu tensiune nuca şi
as . . , ulsul arten . . ,
m insuficienta aortica, p de puls Corrigan, plitudin
şi
• este cunosC:.t sub denumirea este lung, lent, regulat, cu a°'. . e
e (dur). Acest p uls mai este denumit ş1 "puls
. .., pulsul arterial
• în stenoza aortica,.
•

rmca,
dar cu tensiune ["
V mar
sânnos" sau „puls de ofe . . " mica circulaţie consecutiv insu-
La examenul cl1n1c,. . dificările pulsulw m
mo d elabile
ficientei şi stenozei pulmonare nu sunt .ec d. sunt · determinate d e modificări1e
•
Modzificările ariei card.zace şz. ale şoculuz car
.. iac I lo-orificiale. AstfeI:
suferite de miocard, ca urmare a .disfunctrtlor va vu
V • ,. Vitrală) are loc rmţi
(
. . 'al o uşoara. ,
st
• în insuficienţa atrio-ventrzcul~ra a~ga ::Ofie atrială şi ventriculară stângă,
dilatare atrială stângă, urmata de o hipe
în formele cu evoluţie lentă; dilatare atrială stângă
v

• în stenoza atrio-ventriculară stângă (mitrala) are 1ocfi

o m·culară dreapt~
urmată de hipertrofie la aceI aşi. ruve
• I şi hipertro e ven
• V

consecutiva; . .eul concentrică.

• în boala mitrală, se constată hipertrofia ventr1 ara
V

d I '. t' ai
• în insuficienta valvulară aortică, are loc o hipertrofie a cor u Ul s ang, m
ales Ia nivel ventricular; . V • •

• în stenoza orificiului aortic, se constată o hipertrofie con centrica a ventricululU1

A

stang; dii ·
• în insuficienţa atrio-ventriculară dreaptă (tricuspidiană), se produce o ataţie
a atriului drept şi o hipertrofie concentrică a ventriculului drept;
• în stenoza orificiului atrio-ventricular drept (tricuspidian), are loc o dilatare
decompensată atrială dreaptă, în urma căreia se instalează flutter-ul şi
fibrilaţia;

• în insuficienţa valvulelor sigmoidiene pulmonare, se instalează dilataţia ventri-

culară dreaptă;

• în stenoza orificiului pulmonar, se întâlneşte hipertrofie excentrică ventriculară

dreaptă, iar în cazul evoluţiei rapide sau în stenozele grave, o dilataţie
decompensată ventriculară (Adameşteanu et al., 1959; Popa, 1989).
Dilalatfile şi hipertrofiile cardiace excentrice determină o mărire a ariei cardiace,
Jar hiperbtom]e, atât excentrice cât şi concentrice, măresc Ş-Ocu/ cardiac, în timp ce
dilatap.ile cardiace îl diminuează.

~ ~ c e . organice ~ t întâlnite la toate Speciile, însă suflurile

aortice sunt llltâlnite ma, ales la 8nimalele bătrâne, iar cele mitral I animalele
tinere. La c4îne, Cllbaline şi Slane, mai frecvent sunt întâlnite afecti:.n: valvulare
I
 şi orificiale stângi (mitrale) · .
lb 1
iar a bovine vţ l .
, ca_ e e ş1 pasări sunt diagnosticate mai
V • • , V

frecvent tu uran atrioventriculare d

2. Zgomotele extracardiace rep:e (tr1cuspi.diene).
. a· - se produc mim d'
Pe arta car iaca, nu au un caracter suf] ant ide iata apropiere a cordului sau chiar
ş e aceea sunt denumite zgomote şi nu
• A V

sufluri. In aceasta categorie de z

V d.
v gomote supraad
• V v
jrecaf14ra perrcar raca, zgon1otu/ defre augate sunt cuprinse: zgomotul de
v V

de „plescazt . v • li catura pleuro p . d'

- erzcar zea ş1 zgomotul de lichid sau
V •

Zgon1ohil defrecăturăpericardicav ·
1a naştere pr· f .
în timpul revoluţiei cardiace (la .. . m recarea epicardului cu pericardul
10 1 1st01
Această tulburare se întâlneşte mitunJ~ ~ ei, fiind un zgomot mezosistolic).
a c1 cand se b
lichid seros pericardic care se gu t ,., resoar e stratul molecular de
.. . aseş e m mod normal ,.. .t . di .., ("
congestiile inflamatorii) sau " d . ., m cavi atea pencar ca m
can exista depuneri d fib . u lif .., .
Suprafata •
de frecare a cel d v
or oua seroase ( · d · fib .
e rina sau pro erar1 pe
z omotul se aude mai b' 1 b P:ncar ita nnoasă cronică, TBC).
g . u . me a aza cordului, este efemer în cazul inflamatiilor
acute ş1 dureaza un timp mai îndelungat "m bolile card.iace croruce. · ·
La palparea proJ:•11 ndă şi după ef0 rt .
, acest zgomot, ca ş1 freca tura pleurală, se
v
• • • '1"" •
.., ,., V

mte1:5~ca msa nu_ dispare după oprirea respiraţiei. Zgomotul de frecătură peri-
cardica poate coexista cu sensibilitatea toracică şi cu cea de pe aria cardiacă.
Zgomotul de frecătură pleuro-pericardică este identic din punct de vedere al
timbrului şi tonalităţii cu cel pericardic, însă, de data aceasta, el se produce datorită
frecării dintre pericardul fibros şi pleura parietală sau pleura viscerală. Este un
zgomot generat de aceleaşi procese patologice care sunt întâlnite în frecătura
pleurală şi în cea pericardică. Acest zgomot este sincron atât cu activitatea cardiacă,
cât şi cu cea pulmonară. După oprirea respiraţiei, zgomotul de frecătură pleuro-
pericardică îşi diminuează intensitatea, însă nu dispare şi poate fi recepţionat şi în
afara ariei cardiace, dacă procesul patologic este unul pleural.
Zgomotul de lichid (de plescăit, de bălăceală sau de clapotament) este produs
de mişcările cordului, când de nivelul cavităţii pericardice, în condiţii patologice,
există un continut hidro-gazos.
d pi·ca"turi din acest lichid rămân suspendate
3

•tuam·· can
,., la baza.
In
A
une1e s1 . ,. .
cordului sau aderă temporar pe suprafaţa pericardul~ sa~ ep~c:11'?ulUI ~~d mai
3

,. . ,,. lichidului apare zgomotul de picătura pencardzca. In caz m care

tarz1u m masa , d. t mult diminuate sau
cantitatea de lichid este prea mare, zgomotele car iace sun
chiar dispar.

) tlllzate în examenul cordului

Metode paraclinice (complementare u d
. lui d a verifica capacitatea de a aptare a
Proba funcţională a cordul111 are ro e tr cţiil.or cardiace, facilitând în felul
. t ificare a con a li tă
cordului Ia efort şi asigură o Ul ens di ce Această proba este ap ca
V

telor car a · .,
acesta o mai bună recepţionare a ~gomo . Proba constă în auscultarea atenta a
• ,,.. ·
ma1 ales la cabaline, caine ş1
uneon la t,ovtne.
329
•
 . vtil gomotelor car d . ce şi a şocului cardiac în repaus,
1a
cordului şi aprecierea Cal1 ta, orz tv d atav dar intens (alergare rapidă
I fort de scur a ur '
apoi animalul este supus a un e (1 bovine) şi alergare pe 100-200 m
200-300 m (1_a cabaline), mers alert lOO-ZOO ~ a minează zgomotele cardiace
b v a animalt1lu1, se reexa .
D ca" frecventa şocult11 cardiac
,. • v •
(Ia cazne). Dupa oprirea rusca
. ·· d alitătile acestora. a ,
şi şocul cardiac, aprecun u-se c · "d „ ozitivă pentru tulburări
v " • z o
este dublata m prztne e 1 secun e, P
d roba se const era p
dul · "1n mod fiziolooic
· 1 1 d adaptare a cor ui. o~ ,
ce afectează capacitatea funcpona_ a
v
!
•
e „ tirn după încetarea efortului
revenirea la valorile normale trebuie sa se faca la scurt P V • • •

,., • • ) S continuare perioada necesara reverur11 1a

(mtre 3 ŞI 7 nunute . e va urrnar1 m
v • ,.,
al . ., t ti"alul
normal a cordului. Durata penoa . d e1. d e revenire la norm expnma po en•
corespunzător în procesul de adaptare a cordului. . . ., . . .
,., cazuI unei· ms
In · ufiaen
· t• e cardiace, reverur·ea la normal a activ1tatii, cordulUt se
face după 10-30 de minute. . . . .,
Proba este pozitivă în anemia infecţioasă a calului şi în pencardita_ tr~un:1atica •

a bovinelor. În pericardita traumatică a bovinelor, frecvenţa __cardiaca aJ~ge

la 140-150 contracţii/minut, iar în pseudopericardite contracţiile nu depaşesc
110 contractii/minut
•
În funcţie de gradul insuficienţei cardiace, după proba de efort se pot observa
dispneea de efort (care este disproporţionată cu gradul efortului), cianozarea
mucoaselor, oboseala accentuată a animalului şi apariţia aritmiilor cardiace.
Puncţia pericardului (pericardocenteza) se realizează în treimea inferioară a •

ariei cardiace, cu scopul evacuării şi recoltării conţinutului din cavitatea pericardică

pentru a fi supus examenului fizic (aspectul citrin, hemoragic sau purulent), bio-
chimic, microscopic şi bacteriologic. Puncţia se face şi în scop terapeu tic. Locul de elecţie
diferă în funcţie de sp ecie: la cabaline, pe partea stânga în spaţiul intercost al V, iar
la runzegătoare, tot p e partea stângă în spaţiile intercostale IV-V.
Se cunosc două procedee de puncţie a pericardului: procedeul Wirth practicat
pe hemitoracele stâng în spaţiile intercostale V-VI şi procedeul Moussu, practicat
prin dilacelarea muşchilor pectorali, evitându-se perforarea cavităţii pleurale. Prin
acest procedeu, locul de elecţie este situat la 20 cm pe bisectoarea unghiului format
de hipocondru şi linia albă.
~~a li~~ului de puncti,..e pericardic oferă date privind diagnosticul
pozitiv ş1 diferenţial mtre transsudat (m bolile hidropigene), exsudat (în bolile infla-
matorii) şi revărsat sanguin (în hemoragii).
Recoltarea se face prin pericardocenteză. Când se suspicione .., d t b t
" fibrină • f .., .. aza exu a e oga e
m . , pentru evitarea ormarn cheagului de fibrină se va recolta lichidul
anticoagulant. a..... pe
Pentru ~erenperea ra~dă a transsudatelor de exsudate, se face reacţia Rivalta
care constă m următoarele: mtr-un pahar coru· "
. . . . . . c, m care se găsesc 100 mL a ă distilată
ŞI două picături de aad acetic glaaal, se picură lichidul P .
pozitivi (exsudat) dacă se formează nori alb-alb.., . de cercetat. Reacţia este
astrui asemănători fumului de pgară.
330
49

Transsudatul se întâlneşte în „
torax), ne.frită, edem prin hipo;::::e~e af~cţiuni: insuficienţă cardiacă (hidro-
hipertensrune portală. mie, ciroză hepaticav şi· alte sm
• d roame cu
Exsudati,l se întâlneşte în unnatoarele
„
. boli neop1az1ce.
dU1 . afec.tiuru:. pericardite,
. alergii, revărsate
Revărsate sa11guine se întâlnesc ,..1n hem .
Electrocardiografierea (ECG) ., ~p:r1card.
~ . . consta in mre . t .
cor 1n actiV1tatea sa, cu aJ·utorul l . gis rarea b1ocurenţilor produşi de
d e ectrocardzogr ,f„f · " .
cardiaca produce şi enero-ie ele tr· ., a1 .,._ itt. In timpul activitătii sale celula
• V

c 1ca (de d • · '

transformărilor energetice în pro ul or mul milivolţilor) rezultată în urma
0 4

1 1 în
capaatate selectivă fată de sarcinil
. ces metaboli
. c ce u ar. repaus, celula vie are o
., . . e e1ectr1ce Memb lul ., . .
spre suprafaţa a ionilor poziti . . . ,.: rana ce ara permite migrarea
sarcmilor electrice de O parte şi de alt ·
. . . VI ş1 retine m profunzim . .. . .
. e 1onn negativi. Plasarea
celulară. Prin excitarea fibrei ; a membranei celulare se numeşte polarizarea
negativi din profunzim muscu are (contracţie), are loc o migrare a ionilor
electric, adică are loc d ol . ern~ ~are eS e pozitiv ş1-l neutralizează
e spre stratul ext t .. .
• V O ep arzzare a celulei. In momentul înl"tur" ·· ·t ti. ·
se realizeaza permeabilita t ea d e membrana„ celulară · · tial" ad. "aru exa l ·a. e1,
celulei. Aceste alternante din . . im. a, a ica repo anzarea
ti . • . tre p olarizare Şl repolarizare creează diferenţe de
pot:n,:1 e1ectnc, ce poate fi recepţionat galvanometric, amplificat şi înregistrat
gr~ ~, otografie, termic sau sonor. Înregistrarea acestor biocurenti rezultati din
activitatea celulară cardiacă, sub formă grafică, se numeşte electroca;diogramă (EKG
sau ECG).
Ele~~rocardiograma prezintă mai multe unde electromagnetice sau deflecţiuni
(deflex11) care au sens, amplitudine şi durate diferite . Sensul (direcţia) deflecţiei este
raportată la linia izoelectrică (orizontală). Deflecţiunile p ozitive se situează dea-
supra liniei izoelectrice şi se notează cu literele „P, R şi T", iar deflecţiunile n egative,
aflate sub linia izoelectrică, sunt notate cu literele „Q şi S". Traseu l P-Q marchează
activitatea atrială, iar complexul R, S şi T marchează activitatea ventriculară.
Amplitudinea undelor electromagnetice se raportează la înălţimea unei deflexiuni.
Sensul d eflexiunilor indică raportul sarcinilor electrice. Linia orizontală, paralelă
cu linia izoelectrică, indică polarizarea, creşterea amplitudinii indică depolarizarea,
iar revenirea, repolarizarea.
D eflexiunea P reprezintă activitatea atrială (sistola), intervalul Q-T reprezintă
, durata de activitate a miocardului ventricular, echivalentă cu sistola ventriculară.
Intervalul T-P, izoelectric, corespunde diastolei cardiace. Unda P este unda d e
excitatie emisă şi
ritmic de nodulul sinusal propagarea ei (din aproape în aproape),
până :U~rinde musculatura atrială. Pe o electroeai:~ogramă normală, unda ~ v~
prezenta deflexiune pozitivă mică şi uşor rotun11tă. Interval~! PQR repre~ta
O
timpul de conducere a stimulului (influxului) de la n~ulul sinusal la ventricul,
şi
reprezentând deci ritmul durata condu~ acestui ~ux. Durata Oungnnea)
intervalului PQR indică viteza de conducere a inf!uxulw.
331
 Pe electrocardiograma norn1ală, acest complex este re~rczen~at de undă de
O

repolarizare şi polarizare (intervalul P-Q) şi una de repol.arizarc (mtervalu l Q-R).

Complexul QRS rcprczintl începtitul activitătii ver1triculare şi este reprezentat
de o undă de depolarizare (Q-R) şi una de repolarizare (R-S). Deflexiunea R este
pozitivă şi înaltă, iar deflexiunea S este negativă ş1 mai mică pe electrocardiograma
normală. Unda T corespunde repolarizării ventriculare împreună cu interva]ul
S-T, care formează faza terminală a electrocardiogramei (respectiv înregistrarea
grafică a acti\1ităţii \'entriculare) şi este mai mică în amplitudine, dar are o durată
mai mare.
A
!n ~~ncl~zie, intervalul P-Q corespunde timpului scurs între începutul
excitape1 atr1ale şi începerea excitaţiei ventriculare şi defineşte electroatriograma.
Intervalul Q-T corespunde sistolei ventriculare şi reprezintă electroventriculograma.
Inter\•alul T-P reflectă diastola cardiacă sub aspect electric (fig. 189 fig. 190 fi
191, fig. 192). ' ' g.

R R

p p

Q
s
complex complex polarizare
■trial ventricular _ _ _ _
Sistola cardiaca . t
_J depolarizare
0 ,as oIa cardiacă
rapolarfzare Fig. 189. Schema electrocardiogramei
:==- - -- ___ __:_...:__ (EKG}.

Fig. 190. Electrocardiogramă normală

(tipică}.

9Ftg.. 191. ~KG la cAine rad Dalm~!iln

( ani) - dtagnosti I ,, .....,..
(cord cu - stenoză mitrală
pulmonar - fibrilaţie atriali unda P
slab evidenţiată . 1
r~~; aJ
dreapta dreapta)

Fig. 112. EKG I8 ·

~ ci~ rasa Setter (15 ani)
afria1A cardiopatie dllatativi - fibrll&le
(dupi Giurgiu şi Mlrcean, 2004).
 Cu ajutorul electrocardiogramei . .
cum ar fi: modificări de ritm card· 'pot fi depiS t ate unele stări patologice cardiace
V Iac cauzate de tulb V • A

lb
liar şi de tu urari din sistemu] d uran m producerea stimulilor,
pericarditele, tulburările determ· e co~d~cere a ~timulilor, lupertrofiile cardiace,
I coronariană . mate e ischerrua cardiacă, necroza, cardiopatia
Însă, prin electrocardiogramă fi .
cardiace, prezenţa şi gradul · fi,. nu ~ot _diagnosticate tulburările funcţionale
msu aente1 cardiace E · t d 1 · al 1
sănă toase, apar modificări al EKG- • . · xis aşiSituaţiican aarum e e
V • • • • A

espiratie pozitia corpul . ,.. e ulm care

,.. sunt date d e varstva, gestaţie,
. ob ezita
. te, A

r • , • Ul m momentul mre .str &·

V • •

O electrocardio r v ... gi ani, ica etc.

. . d g amav ~ormala nu exclude existenta unei afectiuni cardiace
ş1 invers, eoarece alterarile EKG ul · . . ... • ·
. - UI nu rmplica obligatoriu leziuni cardiace
organice.
Pe înregistrarea ECG a unui ciclu cardiac se descriu următoarele elemente:
Hndele, segn1entele şi intervalele.
U, 7dele sunt abateri ale liniei traseului de la linia izoelectrică. Undelor li se
des~riu~ ~urata (în sutimi de seCW1dă), amplitudinea (în milimetri), axul (orientarea
verticala m plan frontal), forma propriu-zisă (particularităţile care nu se pot exprima
numeric: lărgimi, crestări, neregularităţi etc.). Undele unui traseu ECG sunt: P, Q
R, S, T, U.
• Unda P, pozitivă, este determinată de depolarizarea atriilor, fiind numită şi
complex atrial;
• U11da Q, 11egativă, este produsă de depolarizarea septului interventricular;
• U11da R, pozitivă, este produsă de depolarizarea ventriculului drept;
• U11da S, negativă, este produsă de depolarizarea ventriculului stâng, depo-
larizare care se produce cu 0,01 secunde mai târziu decât la ventriculul
drept;
• U11da T, pozitivă, este produsă de repolarizarea ventriculelor;
• U11 da U, apare rar şi numai în sistemul II de deriva~, ~di~~d o_ re~o~~iz~e
tardivă a miocardului ventricular. Unda U este mtâlnită la md1VIZ1 bine
antrenaţi fizic (fig. 193).
lnterVel lnterVal
PQ QT -
:-.~
I i m .'fi...
•·-
,t „
~
~ I•
~
-•
• ·t t.+- +-- - t .--
• • • • • Ic

-• j '
.• - -
. - - ·- • --
-
•- - . - . ,-
I ,-

.- ~ '
- ""'ft: · 1
.
M§~ -- .-

Fig. ta. Bw.allale ECG •llli

s ·~
~J
ddu cadlC (âPI #IOJ. 2007).
333
 ~ d u ă unde. Ele a u următoarele
se~,nentele sunt porhum. . de traseu
. cuprinse
· intre o .
entele sunt 1zoe lectr1ce
. ) ş1.
" , I t ·că (normal segm
caractere: raportul cu linia izoe e~ ri . y

decalajul (dacă există) faţă de linia izoele~t~i~:· descriu: sensul decalării (supra sau
Dacă segmentul este decalat, atunci 1 •d Jaf
. • d' · fi011. na scg111e11f 11/u1 eca · .. .
subden1velare), a111pl1h1 1nen ŞI _ • L de repolarizăr11 ventriculare
Segmentele traseului ECG sunt: 5: - coprespun e spun de diastolei şi reprezintă
lente; PQ- corespunde repolar1zar11. „ a tr1ale·, T -cor
V

nivelul liniei izoelectrice. . V între două rep ere de p e traseu şi

•

!11ten1n/ele definesc doar o per1oada_de timp te (d e exemplu: intervalul PQ; PR;

pot cuprinde în componenţa Jor unde ş1 segmen
QRS· PP sau RP). · 1 d ·p · 1
' . Q . ,. tre piciorul posterior a un ei ŞI ce
• Intervalul izoe/ecfrzc P- , cuprins m . . ul . trwb t" v

anterior al undei Q corespunde timpului necesar stim _u1~i sa s a a a

nodulul Aschoff-Tawara şi trunchiu l comun al fasciculului Hiss. . .
• Co,nplexul QRS, numit şi complex ventricular, este „produs de activitatea
elecltică a ventriculilor, cu următoarea electrogeneza.
• I11tervalul izoelectric S-T reprezintă timpul în care întreaga masă musculară
a ventriculilor este depolarizată.
• I1ztervalul T-P, cuprins între sfârşitul undei T şi începutul undei P (în
revoluţia cardia că următoare), reprezintă diastola electrică.

Rittnul. Normal este ritmul sinusal care implică existenţa unei unde P cu aspect
n ormal şi morfologie constantă înaintea fiecărui complex QRS. Prezenţa undei P
modificate implică tulburări de rihn atrial (supraventriculare), hipertrofii atriale,
hiperpotasiemie.
Realizarea unei electrocardiografii presupune ca electrozii aparatului să fie în
poziţii diferite, numite derivaţii, pentru a m ari diferenţa de potenţial. După Schultz,
citat de Salanţiu (1990) şi Popa (1998), locul de plasare al electrozilor la rumegătoare
permite următoarele derivaţii:
La bovinele adulte:
• electrodul 1 în unghiul scapulo-humeral anterior dreapta;
• electrodul 2 la nivelul vârfului cordului pe stânga;
• electrodul 3 în fosa paralombară dreaptă;
• electrodul 4 în fosa paralombară stângă.
La tineretul bovin:
• electrodul I la extremitatea cranială a manubriului sternal·
• electrodul 2 pe greabăn la nivelul vertebrei toracale T4· ,
• electrodul 3 în unghiul format de hipocondru cu apendicele xifoidian ·
• electrodul 4 la extrentitatea distală a membrului drept posterior. ,
Efectuarea electrocardioo-ramei la cabal;ne câ. . . . .. . .
vatfi indi te I . cr • , ine, iepure ş1 păsări m cele trei den-
ca a om, pnn Plasarea electrozilor la nivelul celor patru membre au dat
 rezultate multumitoare
, . · Ma·Jontatea
• ce
pentru ele':1"o~ardiograma animale! _rcetatorilor indică următoarele trei derivatu
u •

• der1vaţza I (Dl): un electrod or. .

stâng anterior; pe membrul drept anterior şi altul pe membrul
• derivaţia
II (D2): un el
"
stang posterior; ectrod pe membrul d rept anterior şi altul pe membrul

• derivaţia III (D3): un el

" p osterior.
stang ectrod pe membrul stang
" anterior şi altul pe membrul

"In
EKG-ul păsărilor, întâln·im un aspect arti 1
deflexiunile P, S şi T (în un d . P cu ar al deflexiunilor şi anume:
e1e envatii i R) .
deflexiunea Q lipseşte. La mamif d , ~ au amplitudine mai mică, iar
O
ere, eflex1unile S . Q "
iar P (la bovine şi suine) şi T t şi sunt mtotdeauna negative,
1a oate speciile t fi . ..
(Adarneşteanu et al 1966· p
·, , opa et al., 1982).
po negative, pozitive sau difazice.
Interpretarea
. . EKG-ului
. se face ,tinând cont de durata ş1. de distanta
. care separă
defi ex1uru1e, precum ş 1 de apariti·a. unor und e suplimentar
. " d. · 1
de reducerea frecventei lor în ar· .. ,.. e m caz e extras1sto e,
" . · Itrnii sau m blocurile cardiace
- . ,.. cardiacă
In ./1 zpertrofia . . , unda Q apare manta, intervalul S-T scurtat şi unda T
u • u •

nega_tiv~, ~arm~brzlaţza ~trială, unda P apare ştearsă (mică). Prelungirea intervalului

P-Q ~dica ~ le~iune a miocardului, iar prelungirea complexului QRS indică o leziune
aJasc1cululuz Hzss. Prelunoireao- segmentu1U1· s-r denotua t ulburan u · coronanene
·
Fo~ocardiogr~fia (electrocardiofonografia) constă
în înregistrarea s~ultană,
grafica ŞI acustica a zgomotelor cardiace, ceea ce permite ca rezultatele activitătii
cardiace să
fie recepţionate şi şi
vizual acustic. Primul zgomot cardiac (zgomo\cl
sistolic) se percep e imediat după începerea intervalului QRS, iar al doilea zgomot
cardiac (zgom otul diastolic) survine la finele undei T. Astfel pot fi analizate mai
acurat zgomotele, dedublările şi suflurile cardiace.
Telemetria cardiacă este o metodă complementară de investigare a activităţii
cordului, introdusă în 1967 de Ketz şi Bomet citaţi de Popa (1998), şi constă în A

înregistrarea de la distanţă a activităţii electrice a cordului prin radio. In acest sens,

se fixează o capsulă emiţătoare (Ia bovine la nivelul greabănului, la suine la nivelul
pliului iei, la cabaline pe prima vertebră toracală, la câine pe regiunea dorsală) şi cu
ajutorul unei staţii de captare se înregistrează, de la distanţă, informaţiile transmise
de capsula emiţătoare. Aceasta metodă este utilizată mai ales pentru animalele
sălbatice, la animalele din grădinile zoologice sau în scop de cercetare.
Examinarea radiologică a cordului se poate !ace atât p~ radiografier~, ~ât
şi prin radioscopie. Această metodă se bazeaza pe propnetatea cord~lu1 _ş, a
vasel • d b b" mare cantitate de raze X, ceea ce face ca imaginea
or sanguine e a a sor 1 0
dis..:.... gă bine şi clar pe fondul rad1otransparent
.
co dul · . aril „
r
al Im
w ş1 a m
. or vase sa se
. f dm· incidenţă latero-laterală ş1 dorso-ventrala.
1.u1. • ..,

pu onulu1. Exammarea se ace

335
 v ·t . • · şi dimensiunilor
precierea poziţiei • •cordului,
.
Irtcidenta latcro-latcrala pcrmi e a h' i cardiodiafragmatic, imaginea
· . · I •cierea ung iu 1u
raportul său cu d1atragn1u , aprc . udale în segmentul toracal şi
. n •a venei cave ca
I
aortei în segn1e11tul toraca , imag, c f ta şi· 1·ntensitatea contractiilor
acti\1 itatea dinan1ică a C()rdulu,, urmari·nd recvcn ·
• V ·

cardiace. .. . .
1 „ 1, lichide sau hidrogazoase din
În această pozitic,.. pt1t t1 cv1dcnt1atc co ect21 c dul are o formă ovală, poziţie
1. . d' I . 'de 1ita dorso-ventrala, cor
V

ca\ 1tatea pencar 1ca. n inci , ' . tâng Cordul d rept se

\'erticalJ sc.1u c1blică orientat cu \'ârful către hemitorace1e s V· .ti t
. ' .
suprapune pcstt• 1n1ag1nea coloane,. ver te b ra le · Tot din aceasta
. . poz1, de, Ise. poa e
aprecia şi dian1etrul transversal al cord u lu1.· Examenul radiologic a l cor u u1 poate
V • • • V •

evidenţia ~i raporturile · funcţionale

· card.10-resp1·ratorii, urmannd modificanle
relevante de pe in1aginea radiologică. . . .
·
ExJ..1er1mcntal se poate efectua ş1· card1oa11gzogra1•
· · ,fierea, p recum ş1 sczntzgrafierea
cardiacii.
Brăslaşu şi Popescu (2001) consideră că examenu l radiologic a re o importanţă
deosebită în diagnosticul cardiomiopatiilor la animalele d e com panie, în special a
cardiomegaliei şi secundar în diagnosticarea semnelor extracard iace, a insuficienţei
cardiace reprezentate de: hepatom egalie, sp len omegalie, ascită, su fuziunile şi/sau
edemul pulmonar.
Cardioangiogra.fia, prin folosirea substanţelor de contrast n on -ionice, permite
\'ÎZU.alizarea cavităţilor cardiace, poziţia şi dimen siunea m arilor v ase şi comuni-
cările intercavitare.

Ecocardiografia se bazează p e utilizarea ultrasune te lor p e unita te d e timp şi

permite examinarea cavităţilor cardiace, a structurilor musculare şi a sistemului
valvulo-orificial.

Sistemul Doppler facilitează măsurarea obiectivă a vitezei de circulaţie a

sângelui în interiorul cordului şi al marilor vase, urmărind de fapt funcţia hemo-
dinamică a cordului.
1
Catetetim 1.d cardiac se recomandă pentru investigarea întregului sistem circu-
lator (ca~ cardiace'. orificii, artere sau vene), iar modificările
patologice locale
~ fi deptr,tate
1
~ I r ~ sondei, curbele de presiune, debitul sanguin şi
chiar ele 1lelltele hentodinamice. Tot prin catetens·m se poat · ti circul ,;
~ ~
1 . . e mves ga atAa
I a difettlloor _<v- coronare, hepatice, renale), obtinându-se date
unportante de8pre functia fi metabolismul organului respectiv.
Aceaatl metodi este o metodi utilizata frecvent la om însă t li . I
animale at uneJe resbic1fi. , se poa e ap ca ş1 a
 EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA SISTEMULUI VASCULAR
Examinarea sistemului vascular 8
al capilarelor şi utilizează e refera la examenul arterelor, al venelor şi
V

ca metode de examin . . . l .
înregistrarea grafică, măsurarea t . .. . are. inspecţia, pa parea, auscultaţia,
e,iszi,7tzi arteriale, cateterismul şi tehnica Doppler.
Examenul şi semiologia arterelor

Inspecţia oferă date relativ tin d

,. • •t t d' pu. e espre artere, datorită faptului că la animale
in maJon a ea 1or, m punct de ved t fi
. eret şi· la · al b ere opogra c, acestea sunt dispuse profund.
L a tin . 1 1 e, Iaru·ve1u1·Jgh eabului..Jugular poate fi. observata o
arum eesa V

pulsatie
· „pe Ioc" a. venei J·ugu1are, ca rezultat al transmiterii' mişcărilor pulsatile
de la. artera. carotidă. comun"a (Puls venos transmis).• Uneori, în unele tulburări
cardiace (hipertrofia cordului st"ang sau "m msuficrenta
· . . .
aortica) la ruvelul arterelor
u •

mici situate . superficial (la angulara ochiu 1u1)

. se pot
· observa' pulsatil .. denumite
.
,,dans arterial". ·
. P~parea oferă date despre sensibilitatea, temperatura, calibrul, uniformitatea
ş1 tr~ectul arte:e:~r, precum şi despre unele situaţii particulare, cum ar fi
frem1sr.n_en~l (sfaraitul) arterei uterine medii în gestaţie (la vacă şi iapă). Palparea
este ~tilizata cu precădere în aprecierea pulsului arterial (lat. pulsus = izbitură sau
gr. sfigmos = puls). Aprecierea palpatorie a pulsului se realizează pe arterele situate
superficial şi care traversează un plan dur (osos de regulă) şi se face pe durata unui
minut.
Astfel: la bovine, aprecierea pulsului se poate face pe artera coccigiană medie, pe
artera facială sau pe artera brahială; la cabaline, aprecierea pulsului se poate face pe
artera facială (plasată la incizura vasculară a mandibulei), pe artera brahială şi pe
colateralele acesteia; la animalele de talie mijlocie şi mică, aprecierea pulsului se face
pe artera femurală şi pe artera brahială; la suine, aprecierea pulsului se poate face
şi pe artera auriculară sau pe artera coccigiană medie; la păsări, se apreciază doar
şocul cardiac.
O examinare completă presupune aprecierea calităţilor pulsului şi anume:
frecvenţa, ritmul, viteza sau durata, amplitudinea şi tensiunea (tabelul 9).
Frecvenţa pulsului normal este echivalentă cu frecvenţa cordului. Numai în cazul
disociaţiei cardiosfigmice, întâlnită în aritmii ale cordului (extrasistole), frecvenţa
cordului este mai mare decât cea a pulsului. Modificările de frecvenţă ale cordului
atrag după sine şi modificările corespunzătoare ale ~ecvenţ~i p~lui. :ahi~~dia
este însoţită de accelerarea pulsului (puls accelerat), iar bradicardia este msoţita de
un puls rar.
Ritmul pulsului normal este regulat, pulsu~ este ritmic la toate speciile, exceptând
c'" l d • ... ·tn~ · · respiratorii fiziologice, la care pulsul poate lua caracterul
ame e, atonta an ue1 fi,., "lni .., ,., d fizi 1 ·
'tmi unză Aritnu'a respiratorie mai poate mta ta m mo o ogic
an c coresp tor. . .
·I · b - ( ,., '') în toate celelalte situaţii, un puls antmic, neregulat
ş1 a tineretul ca a_1n
1 manJI •
337
 . ,.. d există tu]burări în producerea şi
. a tuna can ., .. f t . d
ic i se institute . ,.. urma modificaru or,e1 e con tractie
este un puls patol~g ş diaci precun1 ŞI rn . . neregulat în cazul aritmii!~
d ea stimulilor car ' ,., uls ar1tm1c, . r
con ucer . t lele determina un p . tole bigeminate sau pol1geminate
cardiacă. Extras1s o ,.. cazdeextras1s . ,, ·
.
simpleş1unpu 1sari·tmic, regulat, in
. ordu]ui ş1. lipsa
. un dei pulsatile corespunzatoare se
Discordanţa dintre contra~ţia _c,., ,.
numeşte disoci11tie cardio-sfig1111ca. . " 1"n raport cu timpul cat se percepe unda
,
Viteza sau durata pulsu l uz. se" aprec1azaI degetului. Ea d.f 1 era" ŞI. "m fun cţie . de
P ulsatilă pe artera compresa ta ~ sub pupa
., şi mai scurtă Ia ca b a z·
zne, ·
suzne ş1· ·
iepure.
,, 1 ..,.111 şi runiegatoare . .
specie, fiind mai lt1nga a ca e Ia valorile normale, caractenstice speciei.
Modificările pulsului se vor raporta t fi· scurtă sau lungă. Durata Scurtă a
" I I . aceasta poa e . .
In raport cu durata pusu w, . care apare şi dispare rapid, ca un salt
. " 1 1 zs rapid sau ce1er, . ,
pulsului da naştere a w pu . "lt„ et sau bondissant (fr. bondzssement = salt,
· " · t denurrut pu1s sa ar ,
dm,., . care
" cauza mai ., f 0es e" d puls mai. este d enurm·tă şi puls Corrigan. Pulsul rapid
santura). Ac:as:a ~°:a e . ,.. sindromul febril, după efort inten s sau în
se întâlneşte m insuficienţele aortice, m
cazul miocarditelor cronice. ,.. ,. . d (1 )
Durata Iunga a pu1s ulu1· determm·ă un puls rar, lent, intarzzat,. tar us . "at. sau puls
v

î1z platou. În acest caz unda pulsatilă se sim~e" sub d~get un timp mru m d elungat.
Pulsul lent este întâlnit în stenozele aortice ş1 m arterioscleroze.
Amplitudinea pulsului normal sau volumul pulsu~ui este ~od~rată _Ia cabali~e şi
mare Ia celelalte specii. Amplitudinea depinde de debitul cardiac ŞI de diferenţa mtre
tensiunea maximă şi minimă a pulsului, fiind apreciată după gradul de denivelare
a vasului. În condiţii patologice, în raport cu amplitudinea, pulsul p oate fi: puls
mare sau magnus (lat.), puls înalt sau altus (lat.) determinat d e insuficienţele aortice,
hipertrofiile cardiace stângi, hipertofia cardiacă idiopatică sau în faza d e debut
al bolilor febrile şi puls mic sau parvus (lat.), abia percep tibil, care se întâlneşte în
stenoza aortică sau în insuficienţa atrio-ventriculară. Pulsul mic mai poate fi întâlnit
şi în urma unor hemoragii masive, în angioplegii generalizate (paraplegii vasculare)
~au în sin_d~omul ~e ins~cienţă cardiacă, când pulsul poate fi foarte mic, filiform sau
zmper~eptzbzl. O alt~ modificare a pulsului raportată la amplitudine este pulsul diferent
sau diffe:ens (lat._differere ~ a se ~eosebi) care rezultă din asincronizarea amplitudinii
p~lsulw la do~a ~re 81'.11etrice. Diferenţa este dată fie de lipsa pulsului pe una
~~tâlni~~1:'
es e m
fie dde mega~tatea amplitudinii pe cele
t m caz e artente anevrisme corn · •
două
artere. Acest tip de puls
l
ineoal constă "m"mregis · tr
o'
'
area unei .
unde cu' am presiuni
litud' arteriale, tromboze etc. Pulsu 1
Acest tip de puls se întâlneşte în aritmii P . m~ ?1ai
mare faţă de următoa~1e.
(grasă sau toxică). Pulsul alternant sau cardiace ŞI 1n degenerescenţele cardiace
intervale egale a unor unde pul til .a~ternans este reprezentat de alternarea la
sa e mici cu und ul . .
multe. Această alternare este înt"lnit"" . e P satile nor1nale, una sau mai
ŞI. "m miocarditele
. grave. Pulsul abi· am . hipertens·
. 1uru· artenale,
· "m scleroze arten·a1e
puls al geminat rztm b · .
ternant, dar de data aceasta lt ' zgemznat sau ritm cuplat este tot un
a ernarea se f ·d
338 ace regulat, constituind perechi e
 f11 tls,1tii, una 11 <lrn1.il/'i în•,1>t it ,1 11„ 1111,1 'il.ill,. A, "st ti JJ ele f,1!1111•st1> intalnil 1n cazul
cxlras1sl<1lclclr s,tlt În s l;1r1 cit • 11111,xic.itu· 1~1.iv, ,1 , <>rd u h ,i.
le11:-.11111c11 ,,11ls11/11i r(•1,r1•zi111;, rt•/1„11•11\,1 11c• c c1r1• 11r1cJ;i pulsatilă <> opune la
«1f1,1s,1re. 1~,1 se ,lf'>r1•ci,1z,1 î 11 , c11l<>rl , u l<>r ţ,1 111•c c•s,,r,, 1>rin c.c,mprcsare, pentru a
. . .
tn\'tngl' rcz1stl'r1{~1 u11liPi llltls.itilt• şi cl,1sticit.ill•.i v,1s11l11i. l„a tc,atl.! speciile, tensiunea
nc„rm,1lă ,l pttlst1lt1i l'Slt• n1,1rc·, t'Xl'l'J)t:111<1 /Jovi11,·lc uncie tPnsiunPa nc,rmală a pulsului
este Ct'\ ' a n,,1i 1nic:t. ~ui11c/c şi , aţ1ri11C'/c• ,1u cc•.i m,1i rnarc· tc•n<;iun< normală. În
cor1diţii i1 atc1lc)gicl', se• 11c1l îr1t:ilr1i: 1111/i; ,Jur (,lu rus) c,c1u de oţ,•l <,au puls sârmos, atunci
câ11d tlnli.1 ~1 uls,1ti15 este grct1 dl' C<>r111)rt•sc1t. Ac<.•astă f(>rmă dl· pulb <•~te 'întâlnită 1n
.stenoze aclrlicc, r,c,frill' cr<>nicc, spasrn art<•ria l, hipertr,,fii cardiace, artcriosclero7.R.
l'11/s11/ 111onlc• sau ftlifor111 este acl•I JJU l.s care cedPază fcJarte uşor la apăsare. Este
î11tâlnit în insuficic11ţa cardiacă Lotală, în insuficienţa ac>rtică, în colapsul circulator,
în \1 ascldilataţiile toxice, în hemiplt•giilc vascu lare intense. Pulsul filiform este de
<.1 bicei mic ca amplitudi ne.
Tabelul 9. Calitătile pulsului arterial (după Popa 1998, Falcă ş, Ciorba, 2003)
r -Tensiunea-
- Specia
- Frecvenţa Ritmul I Durata
-
I Amplitudinea
-
j

i
I•

CabaHne
Ta unne
. - 24-44
~

40 • 80
- ,_
regulat
regulat
I scurtă
-
lungă
mod~tă_
mare
mare
redusă
Ov,ne
-
70 - 80
• ...
regulat +- lungă
- -
mare mare
Capnne
• - 70 -- - - - --
'.
- 80 regulat
- - regulat -
lungă mare I mare
~Su ,ne
•
60 - 80 scurtă mare mare
1
ca .
n,ne
--
70 - 120
-
aritmie lungă mare mare
- ,ne
-• - -
110 - 130 regulat lungă mare mare
~I - -
~eparide 120 - 150 regulat scurtă mare mare
Galinacee 150 - 200 regulat scu rtă mare I mare !
1 -
Auscultaţia arterelor se face cu stetoscopul şi are ca scop perceperea zgomotelor
patologice cardiace (sufluri) transmise pe marile vase. Metoda mai poate fi
utilizată şi pentru a percepe zgomotele produse la nivelul vaselor, ca urmare a
frecării sângelui de pereţii vasculari strâmtaţi (stenozaţi) sau în caz de dilataţii
(anevrisme). Auscultaţia se face relativ rar şi se poate folosi şi pentru aprecierea
tensiunii arteriale.
Aprecierea tensiunii arteriale (tensiometria) la animale se face relativ greu, din
cauza reacţiei pe care o are animalul la sistemul de comprimare vasculară cu aju-
torul manşonului. Tensiometria presupune măsurarea tensiunii (presiunii) ar-
teriale (TA) cu ajutorul tensiometrului sau a sfigmometrului (gr. sfigmos = puls).
Tensiunea este dată de rezistenţa (elasticitatea) pereţilor arteriali şi de presiunea
sângelui (contracţia cardiacă, cantitatea şi vâscozitatea sângelui) şi se exprimă în
mm coloană de Hg. După comprimare, modificările se pot constata palpatoric sau
ascultatoric, valoarea tensiunii arteriale este influenţată de tonusul muscular, sta-
rea de îngrăşare a animalului, efort, vârstă, gestaţie şi se modifică în unele afecţi­
uni renale, endocrine, nervoase, vasculare, sanguine. Tensiunea nor11lc1lă (normo-

339
 ----
.1111 r-< > I., n11't ,j ,,,a,·i111if (ll'llSill
. l ,..ll'<I ,lr( •rj ,11x,1
, 1 ten:--1t1r1 J.i inc,1tir,,tc
. . 11,1 . tJlt'' 1 lii.1s l<lh cll ,.- cnr1tl tlisp ' ,r '
(l<'Tl!-ill
1
tcn,iunc) este ,•, lo,,rt' I) ..,j ;11!,1 ,,,,,,,, r<',l ,•cliiv,1lcr1t~ 111 r111n C<)i( , ~
. d ,arl' r,u :,,li ~ 1 ·111111 , ,,, 1<l,l . . I . 1 111
,istt,lică - can ilf'. rl , 11 ir 11...11111t 11,a, , •rrt,i r, ,l li is 1,,1r1t1,1 lllll c.1 f>t1l ntiJc
I) c- ,aa1,ref1atrlf , 11 1ru,1tt< 11 1· "' I '
pulsu , Jt-:'Ji •) r11t'C-l':--,1r,11: •3J",1'iclfÎI, f)l l~s(J'tlf'l',1 (\ ) 1t,1ţ1 c,r nt.1rmt1lc al
w
( •. • 1s1g11r,1 I • • ,. 1
dt• mercur 8 . 11 1 1
,r1rt',l ,11,, ...,1111 c,irt '· ,) , ,,rc:-.i tiriii ,1rlc•r1,1lc, 1ntr, Ot.:e te
• • -· •111111111111, ''• • . r"' ,,trcr11< c r .
iar 1,11~1~111( • 1111111111,1 r<'J,r,•1.111 ,1 < I . ·,1tt>rr11c•t.ii,1rc•. J>rc•s1Ltr1c.:•a C<lllSlc. ntâ
PuJ..,uli11. J\1a'\tl11,1 ~1 ~. ' , , ,ic,,,, c111 I . .. J 1·
1
două n1lJn1entc t''\l!- . 1•~ ,, na111,11ntr, • b',lstit11\1 \'.lS<
{'! •
. ,)llr <'St(•
· i11cl 1c,1t.1. c. P m ·c 1a .. ncc tor
• "flZă
~ub c-ar<> ac-t tlinc, , tllfl't1l11I ...- ,1nhinn ·
•11sit111c.1 ,1rter1,1 11
. ' î,,
tin1pt1I Ltr1c1 rf•Vc>ltJ\11
. cardia.
\'alL1ri ,un-x-..,i,·e J-,rir1 c-arL' trt'l c' lt ~ . J ' I •nsi,i, ,c
t 3• -I , ,,11m11L't1 tic c
,,,e,i
ic' va l<>,1 rea ci nu este med ia
•• • ~ I l
ce. Acea,tă f"re,iunt' F't}ar l t . . . , . •um:itatca valor11 maxime p us .
. 1' st n11r11n1c, Ct J • d I
aritmetică a ,·alorihJr maxin t .' , f cu un aparat de tensiune rnc> e, Riva
· ·11· rter1ale se ace · ., " f
Aprecit'rea tcn,1un a
b , mpus d 1ntr-o ' manşetă pneumatica ce se 1n ăşcJară
Rcx~ct \'aquez ~au Lan co prin
are . comprun·are, exercită o presiune circulară şi
I}'
m 1urul unei extreniitaţt şi c. V, fl v „ 1 gătură cu un manometru aneroid sau
,. • • • v • •

•r. • ~, C"Jt eumatica se a a m e

uru,orrna. ~\,,anş~ a pn . . bd ·uc Comprimarea manşetei se face cu
· · t rmed1ul unui tu e cauo ·
cu mercur,
ajutorul pnn
unei . prevăzută cu ventil şi legată de manşetă tot printr-
in ede cauauc,
pere
un tub de cauciuc. " . , I d' ·tt l I •
Tehnica de lucru. Se aplică manşeta, care se umfl~ p~a a ispari. a pu su_ u1,
controlat prin auscultaţia arterei. Cu ajutorul ve~tilulw de ~a para d.e cauciuc,
se decomprimă lent şi progresiv şi se notează prm auscultaţie sau pnn palpare
momentul în care apar şi dispar zgomotele sau pulsaţiile arteriale, citind pe cadranul
tensiometrului \•alorile maxime şi minime ale presiunii arteriale (tabelul 10).
La bovine manşonul se aplică pe regiunea coccigiană pentru comprimarea arte-
rei coccigiene medii sau pe regiunea antebraţului, comprimând artera mediană. La
animalele de talie mare, se recomandă confecţionarea unor manşoane adecvate, mai
puternice, care să permită mărirea presiunii de aer necesare comprimării pereţilor
arteriali. La animale de talie mică, manşonul se aplică pe regiunea coapsei, compri-
mând artera femurală sau pe regiunea gambei pentru comprimarea arterei tibiale.
' - Iîabeluf 10. Valorile normale ale tensiunii arteriale la animalele domestice
Tensiunea maximS
SPBCis lmmHa\ Tensiunea minima
Fak:A,2005 Adameşteanu, 1965, mmHa)
Cabah Salantiu. 1990 Falcă, 2005 Adameşteanu, 1965,
130 Salantiu. 1990
Bome 100 • 200
140 95 35-50
Ovine 140 110 • 140
Suine 100 - 120 95 30-50
140 90
CAns •
• t►

-·•· 50-65
120 - ,., 80
Piaict 140 120 • 140 ,- •

~ - .
t·.. 70- 30--10
120 90
-· ,-

PAaArt - I- '
•
175
- 80 •
145 -
3CO
f ll

. Te_r°:e nii de presiune sau tensiune arterială, în limbajul medical curent, sunt
s1non1m1. Creşterea
. . tens1·uru·1· peste valoarea maxrma • sau mlnlffia a unei specn se
v • • v • • •

nun1 eşte lupe1:terzszu~1e arterială (sistolică sau diastolică), în timp ce scăderea acesteia
se numeşte lz1pofe11.s1u11e arterială.
Examenul radiologic al arterelor (arteriografia) se face cu ajutorul substanţelor
de co11trast radioopace şi permite vizualizarea traiectului calibrului uniformitătii
I I » I

grosimii peretelui arterial, obstacolelor de la nivelul arterelor (tromboze) şi a

tun1orilor vaselor sanguine (hemangioame).
Cateterismul arterial se face cu ajutorul unor sonde speciale la nivelul arterelor
de calibru mare şi mediu şi permite diagnosticul, dar şi intervenţia terapeutică, în
cazul prezenţei de cheguri de sânge sau al ateroamelor ce pot bloca circulaţia într-
un anumit teritoriu.

Examenul şi semiologia venelor

Venele pot fi examinate prin inspecţie, palpare, percuţie şi examen radiologic.

Plasarea lor superficială din punct de vedere topografic şi structura peretelui
permit utilizarea metodelor de examinare enuntate •
.
Inspecţia venelor urmăreşte traiectul, calibrul şi uniformitatea, iar în condiţii
patologice, poate aprecia eventualele pulsaţii de la acest nivel.
Aspectele semiologice ce trebuie avute în vedere se referă la: turgescenţa
venelor, ondulaţia venoasă, pulsul venos transmis, pulsul venos retrograd.
Turgescenţa venelor (lat. turgere = a umfla) reprezintă mărirea în volum a venei
prin aport de sânge, care poate avea un caracter generalizat sau localizat. Caracterul
generalizat al turgescenţei venelor se întâlneşte în stazele generale (determinate
de insuficienţa cardiacă), în timp ce caracterul localizat este întâlnit ca urmare a
compresiunilor, trombusurilor sau tulburărilor regionale la nivelul pulmonului,
ficatului.
Turgescenţa venei toracice externe (superficilă) sau vena pintenului la cabaline este
determinată de creşterea presiunii intratoracice (în emfizemul pulmonar) şi este
cunoscută în semiologie sub denumirea de semnul Magazzari. Turgescenţa poate
avea şi un caracter localizat, în caz de procese inflamatorii ale venelor (flebite), în
caz de inflamaţie a ţesuturilor din jurul venelor (periflebite) sau în cazul dilataţiilor
venoase (flebectaziilor). Dilataţiile venoase delimitate sunt întâlnite şi în cazul
varicelor, care sunt alterări morfologice ale peretelui venos (Tudor, 1998).
Ondulaţia venoasă (mişcări în for111ă de val la nivelul jugularelor), produsă la
intrarea lor în torace, este determinată de variaţiile de presiune intratoracale.
Mişcările de ondulaţie venoasă sunt mai vizibile şi se accentuează în expiraţie.
Este posibil ca aceste mişcări să fie întâlnite şi după eforturi intense, însă de cele
mai multe ori ele au un caracter patologic.

341
 1 al (de obicei la jugulară),
racter oe . I . I
1111ls11/ llt'nos frans1n1s. est__e O mişcare·teriiculacavene a Pulsului artenal ( a Jugu are
J c) datorita transm1 .d comune).
trc111sversal (pe o '. l nivelul arterei caroti e . Iul ·ugularelor, exprimat
apc1re pulsul tra11s.rn1s de a I ti·e întâlnită ]a n1ve J " d" ti . V

' ' P11ls11/ 11e110s retrograd este O pusa ti

. de la piept spre craniu (1n . 1rec . ad inversa
p 1 I
Printr-o mişcare ondulatorie, cu direc,.a ntru care este denumit retrogra . u su
de curgere a sangelw ,. ·....in JUgu
· lare) ., '.motiv .. pe . .
\'enos retrograd poate fi de doua tipuri. " t~1-:t în condiţii patologice ş1 con-
t· care eS te m dilU O r1"fi au· 1
• pi,ls venos retrograd ,iega iv, · . _ entriculara.., dreapta. ..,
. " stenoza atr10 v .
stituie un semn valoros in . ... ,. ,. . în trecerea sa spre ventr1cul
stenozat face ca sange e
" I din atriu sa mtarz1e ..
... i în ramificati1le acesteia (1n
. ~-
Ş i în felul acesta el va refula în ve~a cti~va şpulUI. împotriva sensului de
,. d) în direc a ca ,
jugulare), avansand (retrogra . •. ntriculare deci este asincron
t incron s1sto1e1 ve · '
curgere. Acest p s es e as
ul
numeşte negativ. Compresarea
şi cu pulsul arterial, motiv pen~ caŢe.., sfe pulsului venos negati'l,r
. . . · 1 · " p1ed1ca ormarea '
1ugulare1 la intrarea ~1e~~ Ul rm .acă Pulsul venos retrograd negativ
ceea ce demonstreaza ongmea sa cardi . . I"' . .. d chiderii
uneori poate fi întâlnit şi la bovinele sănătoase, din cauza argrru es
cavo-atriale. tolo ·că fi-
mnifi ti
• pulsul venos retrograd pozitiv are întotdeauna o se . ca, ~ pa .., gi. ' w

ind un semn patognomonic pentru insuficienţa atr1~-ve_ntrtcul~ra dr~ptă

(insuficienţa cardiacă dreaptă). Acest puls ia naştere. m timp~ sIStol:1 ven-
triculare când, din cauza neînchiderii orificiului atrto-ventrtcular, s:,n~~e
din ventricul refulează în atriu şi de aici mai departe în vena cava Şl m
ramificatiile acesteia. Fiind sincron cu p ulsul arterial, este denumit pozitzv.
t

La nivelul jugularelor, sângele urcă retrograd până în treimea superioară

a gâtului. Pulsul venos retrograd pozitiv p oate fi întâlnit şi în caz de peri-
cardită exudativă, când prezenţa sa este însoţită d e semnele pericarditei
(zgomot de lichid) sau în sindromul d e compresiune mediastinală, când
durerea este însoţită şi de tulburări de tranzit esofagian.
Palparea venelor permite aprecierea sensibilităţii, a temperaturii şi a tensiunii
turgescenţelor venoase. Sensibilitatea şi temperatura locală crescute, diferenp.ază
turgescenţele venoase de natură inflamatorie (flebite acute) d e cele n einflamatorii.
Aprecierea tensiunii şi a rezistenţei venoase oferă informaţii despre modificările
structurale (scleroza) ale pereplor sau despre gradul de stază.
Percuţia venelor are doar scop palpatoriu.
Auscultatu venoasă permite decelarea unui suflu continuu d e fremisment în
staze de origine cardiacă, când circulaţia este anevoioasă. '
Examinarea radiologi~ a venel?r (flebografia) se poate face cu aju torul sul>-
stantelor de contrast radioopace ş1 permite examinar tr • l • l"brului
şi
• •• --....1 • tr •tu1 . bs ea a1ectu u1, ca 1
grosunu ,-~,..or a anzt w su !antelor de contrastia nivelul venei examinate-.
 Examinarea şi semiologia capilarelor

Examinarea capilarelor ~e face în zonele cu piele depigmentată, la nivelul mu-

coaselorvaf~rente sau la nivelul pavilioanelor urechilor.
L~ pasarz examenul capilarelor se face la nivelul crestei şi bărbiţelor, iar la
pal1tiipede se p~at~ fa~e şi la nivelul membranei interdigitale. Modificările capi-
larelor se exprima pnn ectazia acestora sau prin schimbări de culoare a pielii şi
a m~~o~s~Jor apar~nte (congestie, cianoză, paliditate, hemoragii), ca urmare a
mod1ficarilor sanguine sau ale patului vascular.
. Examinarea capilarelor se face direct, prin inspecţie şi prin palpare (pentru
timpul de reumplere capilară).
I

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA ORGANELOR HEMATOPOETICE

I Examinarea organelor hematopoetice se referă la examenul şi semiologia măduvei

osoase, ale splinei, ale timusului şi ale sistemului limfatic.

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA MĂDUVEI OSOASE

Măduva osoasă constituie locul de formare a tuturor elementelor figurate ale

sângelui, însă aici doar eritrocitele, granulocitele şi trombocitele se maturizează şi
sunt puse în circulaţie. Examinarea măduvei osoase se realizează prin efectuarea
de frotiuri din fragmente de măduvă, recoltate prin puncţie osoasă şi citirea
acestora. Recoltarea unui fragment de măduvă osoasă hematogenă (măduvă roşie)
se face prin osteocenteză (puncţie osoasă) de la nivelul ţesutului osos spongios din
epifiza oaselor lungi sau dintre cele două lame osoase compacte ale oaselor late sau
alungite (cap femural, stern, ilium, coaste). Din materialul recoltat se efectuează un
frotiu, care se colorează ca şi frotiul de sânge. Aprecierea cantitativă (date absolute
şi procentuale) şi calitativă (stadiul de maturare, devieri morfologice) a valorilor
citologice medulare reprezintă medulograma. Aspectul medulogramei variază de la
individ la individ, suferind modificări chiar în cursul aceleiaşi zile. Locul de elecţie
pentru preluarea fragmentului medular variază de la specie la specie. Astfel:
• la cabaline, se puncponează sternul pe linia mediană şi unghiul extern al
iliumului;
• la bovine, puncţia se face la nivelul celei de-a doua sternebre, lateral de
creasta mediană şi din unghiul extern al iliumului;
• la ovine, suine, carnivore şi rozătoare puncţia se face din unghiul extern al iliu-
mului, de la nivelul capului femural, de la nivelul sternului şi din coasta a
patra; . . .
• la păsări, măduva osoasă se recoltează pnn secţionarea capulw femural.
Gruparea elea,entelor citologice, şi m~ ales a~~erea indicelui de ma~ritate,
a indicelui mitotic, a raportului dintre entroblaşti ş1 numărul de granulocrte, per-
mite stabilirea activităpi medulare. Măduva osoasă poate prezenta aspecte de:

343
 • de la acest nivel pot îmbrăca
. Stările patolog1ce . . '"') l ..
hi11erplazie, hipoţ,lnzie sau aţ1lnz1f'. . .; (crescută sau d1m1nuata, eucopoeza
. d . I· ert troţ1oezn . . .., )
aspecte foarte vanate e lipu · ... ( scută sau d1mmuata ·
(crescută sau diminuată) şi tro111bopoeza ere

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA SPLINEI

Repere anaton1icc
. ..
. ă
fică este situat 1a
toate speciile în partea stângă a
.
Splina, prin poz1ţ1a sa topogra . ' ., . dul de orientare sunt particulare
cavitătii abdon1inale, însă conformaţia sa externa şi mo

fiecărei specii. . . bli .., d tral ·

...
La cabali11e, splina are forma de co~s:,
caudo-cranial, cu baza dispusă dorsal ş1 var ven afl.
:an
... ,.. d O pozitie O ca orso-ven
tr Ba~a ocupă spatiul ultimelor
1 ·ar vârful ~]·unge la fata
ş1

patru coaste, depaşm ... . d u Itima

. coas t'"'a cu 7-8 cm spre.. anc, l ,

medială a hi ocondrului, până la coasta a Ill-a (vezi fig. 178). ... ...
P
Palparea externa pro „ fund" f tu
a e ec a a a t'"' l nivelul ultimelor
... doua spaţii intercostale,
ul . oate determina
Pe partea stângă în caz de sensibilitate crescuta a organ Ul, P .
reactii de apărare' din . partea arumalulu1,
. • aspec t,.,m t"lnita în caz de abcese
. . splemce.
,..
'
Palparea · ... prm
znter1ta · exploraţie · transrec ta.I'a"' ~oa te.., oferi date ,.. precrse. In mod
. . mai . .
normal, se poate palpa doar marginea posterioara a splinei, m dr~p~ ultimei
coaste. Tot prin exploraţie transrectală, pot fi depistate ~ele fo~rnaţiuru (abces~),
precum şi aspectul mult îngroşat al marginii sale posterioare, m caz de anemie
infectioasă, supuratii, hemoliză.
P~rcutia
, executată la nivelul ultimelor două spaţii intercostale determină
apariţia unui sunet submat. În caz de splenomegalie, aria de percuţie se măreşte
spre golul flancului, iar sunetul devine mat.
Puncţia splinei se efectuează la nivelul ultimului spaţiu intercostal, la ap roxi-
mativ 12 cm sub apofizele transverse lombare.
La rumegătoarele mari, splina are un aspect alungit, de curea, cu o lăţime egală
pe toată lungimea sa şi cu extremităţile rotunjite. Este situată p e faţa externă a
rumenului, urmărind concavitatea diafragmei. Ea se întind e d e la ultima coastă,
pe care o depăşeşte caudal spre flanc cu 5-8 cm, până la coasta a VI-a. D istensia
rumenului o apropie de perete. Fiind aderentă la rumen şi datorită aspectului său
lăţit, splina la rumegătoare este inabordabilă pentru palpare, doar în splenitele
supurative se poate sesiza o sensibilitate crescută pe zona sa de proiecţie. Nici
prin expl~raţie tr~rectală, splina nu poate fi palpată (vezi fig. 171). La percuţie
nu se <>btin d~te ~portante d_espre organ, doar în splenomegalii se percepe un
~ submat, m treime~ su~noară a organului. Puncţia splinei se face în spatiul
mtercostal XII, partea stângă, m dreptul apofizelor transverse lombare. Interventiile
asupra splinei pot fi făcute şi prin regiunea dorsală a flancului. •
La r u ~ mici, splina ~ o formă ovală sau triunghiulară şi este situată
sub COtpul vertebrelor lombare, intre coastele a X-a şi a XIII- (P t l 2001).
1>..-~... f „ unghiul
a """-l"I se ace m costo-vertebral. a apuc e a .,
 La sui,,e, splina este îngustă, alungită, cu extremităţile ascuţite, având un traiect
paralel cu ultimele două coaste. Ventral, ea depăşeşte linia hipocondrului cu apro-
ximativ 6 cm. Nu se poate delimitc1 prin palpare şi percuţie. În caz de splenomega-
lie, se poate sesiza o sensibilitate mărit~ la palpaţie pe aria sa de proiecţie. Puncţia
se realizează la extren1itatea ventrală a ultitnci coaste.
La car11i7.,orc, splinn are aspect de „gl1eală ortopedică" şi ocupă ultimele două
Sf-'laţ:ii intercostale, \rentral sprijinindu-se pc planşeul cavităţii abdominale. În mod
normal, splina la aceste specii nu se poate palpa şi percuta. Splenomegaliile pot
fi identificate cu uşurinţă, deoarece splina apare ca o formaţiune plată, alungi-
tă, de consiste11ţă variabilă, uneori cu suprafaţa boselată şi mobilă (vezi fig. 179).
Laparotomia se recomandă să se efectueze atunci când pe baza semnelor clinice
• • \J •

se susp1croneaza torsiunea splinei (Niemand, 1980). Puncţia este indicată în tu-

n1ori sau în caz de anemii, sau când ficatul împreună cu splina (în cazul neoplas-
melor) alcătuiesc o masă comună, boselată, ce ocupă întreaga regiune epigastrică
(Ghergariu, 1994).
La păsări, splina poate fi palpată doar în splenomegalii exagerate, sub forma
unui corp globulos, dens. Laparotomia poate fi recomandată în situaţii extreme.

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA TIMUSULUI

Repere anatomice
Ti1nusul este un organ limfoepiteloid, foarte bine dezvolta t la tineret, când atinge
dimensiunea maximă, pentru ca la maturitate să involueze treptat până la dispariţie.
La rumegătoare, ecvine şi suine timusul are două porţiuni, una cervicală şi una toracică;
la carnivore, timusul are doar porţiunea toracică; iar la păsări timusul are doar porţiunea
cervicală. Timusul reprezintă sediul maturării limfocitelor T, cu rol în imunitatea
celulară. De asemenea, secretă numeroşi hormoni cu rol în citodiferenperea efectorilor
imunităţii celulare, reglarea rispunsului imun, precum şi în creşterea organismului
(Clark, 1963; Ito fi Hoşhino, 1966; Guyton, 1991).

Examenul timusului se poate face doar la tineret, prin palpare şi examen radi-
ologic. Sindromul hipotimie sau hipotimia, respectiv atimia se manifestă la animale
prin criptorhidie şi obezitate sau din contră, hipotrepsie şi caşexie, cu depresiune
nervoasă accentuată.
Sindromul de hipertimie sau hipertimie se caracterizează prin hipertrofia organe-
lor limfoide urmată de limfocitoză. Din cauza hipertrofiei timusului are loc o com-
presiune pe căile aerofore (trahee) ceea ce duce la dispnee, cianozarea mucoaselor
şi în cazuri extrem de grave la asfixie (moarte timică). Tot în caz de hipertimie este
posibil să se întâlnească stări de excitaţie corticală, miastenie şi tetanie timică.

345
, . . . . . . . . . . . - - - - - - - - - - - - - - -L-0-GIA BURSEI LUI FABRICIUS
EXAMENUL ŞI SEMIO .fi păsărilor, situat dorsal
· 1· l spcci c · I S
F l1 ·. · ,s este un organ Iin1f<>ep1te )iaşi arc d.1mensiunea unei . a unc. ., ,.. e
Bursa a rtttt t IOacal (ţ,roctodt11111 ,.. luna a 6-a de viata, cand
l · I compartimen c I" până in •
de u timu . da postccloziona a, b sa Fabricius este complet
dezvoltă treptat în p„enoa .
sta ează şi începe sa regreseze. . .
La individul adult, ~r . f ·tele B. Hipertrofia
aturizeaza ltm oct .
~
. ., La ruve
d1sparuta. • Iu I bursei Fabnc1tis
• se m poate d e te rmina maladia Gumboro.ă ·1
bursei. pro\•oacă scăderea ouatului ,.sau , diferite. b o1·1 1•nfectioase
• ale păs n or, cu
Modificările imunităţii umorale apar 11 . ")
localizare la acest nivel (în bursita infecţioasa .

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA AMIGDALELOR (TONSILELE FARINGIENE)

·z l . f o1.de situate la extrernitătile

t formatiuni 1im • tubu
I lui
A,11igdalele sau to1isz e e ~un · ") Structuri amigdaliene bine dezvo ate,
digestiv (palatul moale, farm~~, anus, eloac~l · fi ·ngiene plasate pe fata
care se întâlnesc la toate speciile, sunt tonsi e1e ari ,
ventrală a
rafeului faringian. . . . tie şi biopsie. Inflamaţia
Tonsilele pot fi examinate pnn inspecţie, pa1pare, pune._ .., d
tonsilelor se numeşte tonsilită (amigdalită). Extirparea tonsilelor poarta nu me1e e
amigdalectomie. . hiril j' f ·d
Plăcile Payer, apendicele cecal, structurile limfoide so~tare, struc e 1_m 01 e
ale păsărilor (glanda Harder, diverticulul Meckel, amigdalele cecale, sistemul
imun diseminat) se examinează rar în condiţii practice.

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA SISTEMULUI LIMFATIC

Examenul sistemului limfatic (prezentat în cadrul examenulu i gen eral al anima-

lului) se face atât prin metode generale de examinare, cât şi prin metod e speciale.
Limfonodurile (limfoganglionii) mamiferelor reprezintă sediul limfocitelor imuno-
competente. În vederea unui examen histologic al nodulilor limfatici, se procedează
frecvent la puncjie, iar pe baza aspectelor semiologice privind limfocitemia, se pot
face referiri la funcpa hentatoformatoare a sistemului limfatic.

Examenul •lstemulul hem.topoetfc

Examenul frotiului de sânge colorat furruzew suficiente date care coroborate

°:1 da~ obtinute Ia. exam~ul constantelor eritrocitare, VEM şi pot CHEM,
dia ca J>lWffita fi evolupa unei anemii.
~ latelor speci&e din planul genera) de investigatu ale anemiei, se
~ n_u are_o valoare absolută, mai mult de orientare,
.
=:J- 11~ ' : ' ~
ale lllilmllllor.;:, ;:
ci
11 ~ lipsa unor faeton catalizatori ai eritropoezei.
_ogJ.ce
• ae ••.wtac p1inpoe
testeo., a •l e ~ 1n materiale de constru...:
edulare "tAe en·trocitari,
etc. em , teste cu fier radioactiv, dozarea
 Punctia nzedulară Locul de l .
. fund f ·" e ecţie pentru puncţia medulară variază în functia de
~l~eae,l . :e e~at in general sternul (linia mediană a acestuia), unghiul ext~m al
~ 1~~t~J, e~ erni~atea proximală a femurului, iar la păsari, punctia medulară este
in ocui a prm se~µonarea totală a epifizei proximale a femurului.·
Pentru punctie
" · se recomandva un ac "1n lungime • de 9 cm cu un diametru de
1,5 mm, avand posibilitatea ata şar11 unei ser1ng1 1ar la extremitatea distala a unw
v • • • • • • • v •

opritor mobil filetat. ' '

. D~p~ ~derea, raderea şi dezinfecţia locului de puncţie, se execută o anestezie
Prin infiltratie cu o solutie de lo/c0 novocama,
• • V •..
· vizand ţesutu1conJunctiv
v • " · · ş1· penosta
· I.
Profunzimea patrunder11 acului de puncţie se face gradat, în funcţie de specie şi
de ~ezvoltarea ţesuturilor subiacente. Acul se introduce perpendicular şi odată
r~al~at contactul cu periostul, se continuă prin mişcări de sfredelire energice
?ana la perforarea compactei osoase. Trecerea de compacta osoasă şi pătrunderea
ID can~lul m.e dular este marcată prin uşurinţa de progresie a acului, însoţită de
senzaţia caracteristică de învingere a unei rezistenţe. Se îndepărtează mandrenul,
se ataşează seringa şi se aspiră 0,5-1 mL de conţinut, lent, progresiv, procesul fiind
extrem de dureros. Plaga se dezinfectează şi se tamponează cu colodiu. După
recoltare, conţinutul seringii se depune pe o hârtie de filtru, pentru absorbţia
lichidului, sau într-o sticlă de ceasornic în care a fost introdusă o soluţie de 3,8°'o
de citrat de sodiu, pentru împ iedicarea coagulării materialului recoltat. Din
materialul depus pe hârtia de filtru, imediat după recoltare se fac 3-4 frotiuri, prin
metoda amprentelor. După uscare, frotiul se fixează cu alcool metilic, iar pentru
colorare se va utiliza metoda May-Grunwald-Giemsa, cu timp de colorare prelungit.
Pentru numărarea elem entelor nu cleate medulare, din materialul omogenizat
cu substanţa anticoagulantă se aspiră cu pipeta Potain până la diviziunea 0,5,
apoi se completează cu lichid diluant (soluţia Turci<) până la diviziunea 11, se
omogenizează şi se face numărarea în hemocitometre, ca şi la leucocite.
Se recomandă efectuarea unor frotiuri subţiri şi uşor lizibile. Frotiul se fixează
cu alcool metilic şi se colorează cu Giemsa, adăugându-se colorant Giemsa, câte o
picătură la fiecare mililitru de apă distilată. Colorarea durează 20 minute; celulele
tinere manifestă o afinitate crescută faţă de coloranţii bazici, fapt ce obligă să se
respecte timpul de colorare.
I
La puncţie, rezistenţa osoasă este variabilă. La animalele bătrâne cu osteoscleroz!,
osteopetrozăI fluorozăI grosimea compactei reclamă un,.. efort sporit la puncţie. 1n
osteoporoză, dimpotrivă, acul înaintează cu uşurinţă. 1n cazul în care adâncimea
de pătrundere nu este satisfăcătoare, se ridic~ limitatorul de_ profunzime şi se
repetă puncţia. Când, în cazul unei bune puncţii, nu apare conţinut medular, acul
poate fi obstruat de fragmente de os sau de măduvă. Se ~rmeabil~ează _acul_~
un mandren şi se spală cu ser fiziologic. în osteoscleroză, m leucerru1 croruce ş1 m
tumori, conţinutul aspirat este redus.

347
 Frotiul colorat se examinează la microscop cu un obiectiv mic, în scop de
orientare, privind numărul elementelor celulare. Urmează examinarea cu imersie.
Mielograma se efectuează similar cu formula leucocitară, dar se impune numărarea
a cel puţin 500 sau 1000 elemente. în mielograma normală, raportul dintre leuco-
poeză şi eritropoeză este de 3:1, aspect legat de viaţa scurtă a leucocitelor.
Rezultatele obţinute de diverşi autori cu privire la medulogramă sunt atât de
contradictorii, încât numai un personal experimentat se poate orienta în aprecierea
unora şi ignorarea altora. Aprecierea medulogramei rămâne o probă indicat a fi
executată numai de medicul veterinar de laborator.

EXAMENUL SÂNGELUI

Sângele este un mediu biologic cu o compoziţie biochimică şi celulară complexă,

care asigură schimburile multiple dintre mediul intern şi cel extern. Acest fapt face
ca numeroase boli generale sau boli ale organelor hematoformatoare să se manifeste
cu tulburări sanguine, care se vor resimţi în întregul organism. Sângele este un
ţesut lichid, alcătuit dintr-o parte lichidă, plasma, şi una solidă, elementele figurate,
care plutesc în plasmă (fig. 194). Sângele conţine 40-50°/o elemente figurate şi restul
plasmă. Plasma este o soluţie apoasă (90% apă) unde sunt dizolvate substanţele
solide: elemente minerale, proteine, glucide, lipide, vitamine, precum şi metaboliţii
acestor constituienţi ca: uree, acid uric, amoniac, creatinină.
Plasma este menţinută între limitele unui pH foarte strâns, neutru spre uşor
alcalin. Sângele circulă printr-un sistem vascular închis, alcătuit din artere, capilare
şi vene, având rolul de a asigura, alături de limfă şi plasma interstiţială, homeostazia
mediului intern. Datorită faptului că se reconstituie permanent, iar compoziţia sa
rămâne invariabilă în condiţii fiziologice, sângele reprezintă un material biologic
util în determinările paraclinice.
,..
1n funcţie de scopul analizei, sângele se poate su_pune prelucrării sub trei forme
şi anume: sange integral, plasmă şT ser. - -
-Sân.,gele,.,.mTeyâl..este sângele ca atare c~ rămâne fluid un„timp mai îndelungat
după .recoltare, fără apariţia cheagul'-!i. Pentru obţinerea sângelui integral, proba
de sânge se recoltează pe un anticoagulant ales în funcţie de analizele ce urmează
a fi efectuate. Sângele integral se utilizează pentru determinarea hemoglobinei, a
hematocritului, pentru determinarea vitezei de sedimentare, pentru numărarea
eritrocitelor şi a leucocitelor, pentru formula leucocitară, dar şi pentru unele deter-
minări biochimice cum ar fi: determinarea glucozei, a acidului uric sau determi-
•
narea unor enzime.
Plasma se obţine prin îndepărtarea elementelor figurate din sângele integral. Are
aspectulunuilichidgălbui,transparentşiseobţineprincentrifugareasângeluirecoltat
pe anticoagulant. Plasma se utilizează pentru majoritatea analizelor biochimice ale
sângelui ca: determinări de amoniac, bilirubină, corpi cetonici, unele enzime etc.

348
 Serul este lichidul ce se obtin „
tare nu s-a utilizat anticoagul · eDdu~a coagularea sângelui, atunci când la recol-
care, pnn. contractare el· ant. . ., upa recoltare, se formeaza" cheagul sau coagulul
1mma serul d ·
. '
exprm1at este captat cu ajutorul . . m reţeaua elementelor figurate. Serul
şi este folosit la analize biochimiunei"pipete _Pasteur sau al unei pipete automate
fracţiunilor proteice (fig. ). ce, m special la dozarea proteinelor totale şi a
195

Fig. 194· Plasmă şi elementele figurate.

Fig. 195. Ser.

~xamenele hematologice se împart în două mari categorii: teste de triaj şi teste

specifice.
I?in c.atego~a testelor de triaj fac parte: dozarea hemoglobinei, determinarea hema-
tocr1tu lui, numararea leucocitelor, examenul frotiului de sânge colorat, viteza de sedimen-
tare a hematiilor (VSH). Rezultatele acestora, precum şi unele date din examenul
clinic, indică testele specifice necesare.
Din categoria testelor specifice fac parte: numărarea reticulocitelor, rezistenţa
osmotică globulară, determinarea hemosiderinei medulare, mielograma, fosfataza alcalină,
formula leucocitară etc.
La alegerea tehnicii de lucru primează
,..
simplitatea metodei, timpul de efectuare
a acesteia şi aparatura necesară. 1n ultimul timp, au apărut tehnici noi şi aparate
perfecţionate, automate, care duc la creşterea preciziei şi la scurtarea timpului de
efectuare a analizei şi care tind să înlocuiască vechile metode.
Pentru ca un examen de laborator să aibă o valoare clinică, eroarea metodei
nu trebuie să depăşească variaţia biologică normală. La numărarea leucocitelor,
eroarea metodei este de două ori mai mică decât variaţia biologică normală, în
comparaţie cu numărarea eritrocitelor. Se recomandă renunţarea la numărarea
curentă a eritrocitelor, dar se menţine numărarea leucocitelor ca examen de rutină.
Dozarea hemoglobinei şi a hematocritului are o eroare mult mai mică, de aceea pot
fi utilizate ca teste de triaj.
Se recomandă, de asemenea, renunţarea la valoarea globală sanguină ce fumi-
zează date puţin probabile şi se menţin ca teste uzuale determinarea hematocritului,
349
 , . CHEM), descrierea morfologică a
,1 'ri troci tJ re (VEM şi
\.it.'tt'rn1in,1rt.'.1 Cl)t1:-t.inh.: l>r t~V . tron1bocitelor.
•t ··t ,t 1r s1 descrit•rcl1
l'TI fl)l I l l ~ •
n1llrfoll">gtcn
. . t· a ~ / 100 n1 L' renuntându-se
'n ,
treptat la apre~
-.1 t, ne1 se ace 1 &
E,f,rin1,1re,1 I1enit)!,; 0 1 • . d ·nterpretare.
l lC, duce la er<.1r1 c
l .•
1
cit.'rP,1 i'n prOCl'tlre S ~ ,1 11

Recoltarea probelor de sânge . . . Ita de la nivelul lobului urechii,

• " l •r1ter1c se pot reco În
CJ11tit,1ti ret.ius<.' t.itn sange e ~,~_ . ale) sau a aripilor (la păsări). ainte
tie pe faţ.1 intt>mJ a bt1zelor, a nărilor (la arumd •nf ctează cu alcool sau eter şi abia
1 . tunde se ez1 e
<.ie rt'colt.:tre, loct1l de e ecţie se . ' . . . 9 . scopul măririi afluxului de
f tu ~ unctia sau mc1z1a. rn
dt1pJ t~\'aporare se e ec eza P · " I lobului urechii se poate
s,inge, regiunea poate fi. fri cţiona • tua in
. tens SaU' ffi cazu I

apli~a un garot1 la baza conchiei. . lt au urm.autoarea 1n"

La recoltare, se tamponeazau pnma • · utură ş 1 se reco eaz
pica . t •u .
cazul când recoltarea dureazau mai· mu1t timp,
· se evită coagularea pnn amponar1
tin. turu
u 1ocu1 punctiei
repetate. După recoltare, se dezuu.ecteaza
;_i: ~ cu alcoo1 sau cu c a
de iod. . .. gul
La cabaline, cantităţi mari de sânge se recoltează prin puncţia :e~ei JU are,
contenţia fiind asigurată cu iavaşaua sau numai prin ~e:e de capa~tru. Staz~
se efectuează cu degetul mare, iar acul se introduce oblic m ~relungrrea ven~1.
La caii aflaţi în decubit, când venele jugulare nu sunt abordabile, pentru a evita
accidentele din cauza mişcărilor de pedalare, se puncţionează venele angulare ale
ochiului, venele auriculare sau venele botului, fără a se face stază.
La ru1negătoarele 1nari, sângele se recoltează prin puncţia jugularei, printr-o
lovitură bruscă, dată din lateral. Vena se evidenţiază în urma unei staze realizate la
baza jugularei prin comprimarea directă cu palma sau cu un garou format dintr-o
funie sau chingă de piele, aplicat de un ajutor plasat pe partea opusă recoltării.
Recoltarea prin puncţia venei mamare este mai dificilă, necesitând contenţia
membrului posterior de pe aceeaşi parte. Locul de elecţie se află în treimea
anterioară a venei, iar staza se realizează doar prin comp resiune digitală. Se pot
puncţiona şi venele coccigiene situate pe faţa ventro-laterală a cozii.
La rumegătoarele mici, se puncţionează vena safenă sau vena jugulară externă.
La suine, cantităţi reduse de sânge se obţin prin secţionarea marginii lobului
urechii sau prin puncţia venei auriculare marginale, recomandată mai ales pentru
efectuarea de hemograme. Amputarea cozii, tehnică folosită încă de unii practicieni,
nu este recomandată şi trebuie abandonată.
Puncţia confluentului jugular, pentru recoltarea unor cantităţi mari de sânge,
se. realiz.ează la porcii adulţi prin contenţia
acestora în atitudine patrupodală,
pnn fixarea cu laţul sau cu cleştele de maxilarul superior şi prin utilizarea unor
~ce lungi de 13-18 cm cu ~ diametru de 1,5 mm, adaptate la O seringă. Acul se
introduce la două degete m fata apendicelui traşelian şi la 2 lateral de acesta,
într-o depresiune uşor palpabilă, orientând acul caudo-dorsa) şi direcţionându-l
011

350
 că tre spata opusă. După str"b
. a aterea pi )" .
1ar acul avansează până la ap . .,; .. e u, pistonul se fixează în pozi.,;a de aspirat-ie
d b. an )'a sang I . " . )' ~ ,
e ui m sermgă. Purceii pot fi contentionaţi'
A

111 ecu 1t dorsal sau în poz·ti· .. A

. . i . e atama d" . .
5 cm ŞI cu d1ametru ) de 1 m m. n a, iar recoltarea se face cu ace lun(T\ o· de
La. carnasiere, se poate recota 1 sange ,., d 1 .
cefalica antebratului staza f" .. d e a nivelul venei safene sau al venei
· ' acan u-se I b
La iepuri, cobai şobolani ş . .. a aza membrului.
. ' , oarecz, sangele . . .
venos retroorb1tar. Se utili .., . se reco1tează prin puncţionarea sinusului
zeaza un cap1Ja d . l"
microcentrifugare ce se intr d . r estic a, o pipetă Pasteur, un tub de
o uce 1a ruvelul hiul ..
uşoară mişcare de răsucrr·e A ul . ung w intern al ochiului, printr-o
Cantitatea de sânge prel · vans.., pipete· . 1 este oprit · d e porţiunea
· osoasă a orbitei.
evata poate fi d " · • ..
până la sângerarea totală. Metoda ., ,., ' ~p"a neces1taţ1, de la cateva picături,
eliminând alte metode cum ar fi oda~a msu~1ta: este rapidă şi extrem de practică,
La păsări cantităti d p~cţia cardiaca sau amputarea cozii.
, . re use de sange se pot l . . .
crestei sau se puncti' .., pre eva prin secţionarea un111 lob al
are Pasa"re • oneaza. vena cutana t"a u1nara, .., can
" d este necesară o cantitate mai
m •. f a se conten tionează
• "m poziţie · · 1aterala, " se smulg penele de deasupra
•d w,ti' se
cotul t" ace staza. diPi
o· tal".., a, "m tre cot ŞI· articulaţia • scapulo-humerală, iar vena
eVI en. a a. se punctioneaza
• cu un ac cu b'l ZOU1scurt.
La p~ş:z, recoltai:~a sângelui se face prin secţionarea extremităţii posterioare a
corpulw, m faţa cozu, sau după eviscerare se recoltează direct din aorta abdominală.
In general, coagularea sângelui în lumenul acelor poate fi evitată prin utilizarea
unor ace noi sau prin introducerea repetată în lumen a unui mandren înmuiat
în ~l~i de p~a~nă. Momentul recoltării sângelui nu este legat de o anumită oră
a zilei. Este indicat totuşi ca recoltarea sângelui să se facă dimineata înainte de
furajare şi când animalele sunt odihnite. · '
Anticoagulante utilizate
Citratul de sodiu este cel mai utilizat anticoagulant în medicina veterinară. Acesta
se foloseşte sub formă de soluţie 3,8%, proporţia dintre anticoagulant şi sânge fiind
de 1/10. Citratul de sodiu este indicat a fi utilizat pentru determinarea VSH-ului
sau când sângele prelevat se foloseşte în transfuzii sau hemoterapii.
Acidul etilen-diamino-tetraacetic (EDTA) este o substanţă albă, cristalină care
formează o serie de săruri cu sodiul, potasiul, litiul şi amoniul. Efectul anti-
coagulant este datorat acţiunii chelatoare asupra ionilor de calciu din sânge. Se
consideră că EDTA inhibă transformarea fibrinogenului în fibrină. Denumirile din A

comerţ sunt: Komplexon m, Titriplex, Sequestrene, Versene. 1n prezent, EDTA este

considerat cel mai util anticoagulant pentru practica hematologică.
EDTA este un anticoagulant de 10 ori mai activ decât citratul de sodiu şi
acţionează numai in vitro. Utilizarea EDTA ca anticoagulant, la o probă de sânge
păstrată la 5° nu dă O modificare semnificativă a numărului de eritrocite şi leucocite
timp de 3-5 zile. cu EDTA se fac soluţii în apa distilată sau ser fiziologic 1%, 5% sau
1

351
 . lant pulbere în felul următor:
d flacoane cu anticoagu O 2 L,..
JO% ş 1 se pot pregati o serie e . tv olutie se masoara , m 1ntr-o
V • • V ...

EDTA lg; ser fiziologic 0,9 g

o,
10 100 L Din aceas as
m ·. . . V •
.
Iasă să se usuce la temperatura
fi d pen1c1l1na ş1 se ... .
sene de eprubete sau acoane eV . . ntitatea necesara de anticoagulant
camerei. Fiecare flacon astfel pregatlt contine cat t·mp nedefinit, fără nici o alterare
~ fl ot fi păstra e 1
pentru 2 mL sange. Aceste aco~ne ~ .
.
) De obicei, pentru realizarea
a anticoagulantului (Salanpu ş1 Ul1c1-PetruţEDT 1995
A ia 10 mL sânge.
efectului anticoagulant, se folosesc l0-20 mg tul de amoniu provoacă tume-
A,nestecul de oxalaţi. Luate în mod separat, o~a1a I "'1n schimb un amestec
. ld t · ratatinarea or. '
fierea eritrocitelor, rar oxalatu e po as1u 1 . ·tr ·telor Amestecul se
echilibrat nu provoaca... o mod.fi 1 care a v
olumu u1 er1 oc1 ... d" • t·1 t"" 100 L
prepară astfel: oxalat de amoruu . 1,2 g; oxa1at d e po ta siu o' 8 g·' apa
,.. 1s,..1 afla m .
· . . cate
Din acest amestec se repartizeaza ,. o,5 m L (Pentru 5 mL sange) m d acoane ... ş1
se lasă la temperatura camerei· sau la termost a t 1a 37° C· Nu se recoman a uscarea ...
1a tempera tur1. mai·,.malte, pentru evi·tarea descompunerii. Flacoanele se pot pastra
timp nedefinit. . . .
Amestecul de oxalati se utilizează în special pentru deterrrunarea hematocntulu1,
a hemoglobinei şi a VSH-ului. Pentru numărarea elementelor figurate, se recomandă
utilizarea EDTA-ului şi nu amestecul de oxalaţi.
Heparirza este un anticoagulant fiziologic, produ s de ficat şi folosit în concentraţie
de 0,1 mL sol. 1%, pentru 5 mL sânge. Este anticoagulantul preferat pentru analizele
biochimice ale sângelui, dar are dezavantaju l că nu permite un examen corect al
elementelor sanguine.
În concluzie, examenele m orfologice curente, inclusiv cele ale frotiu lui de sânge,
din sângele venos recolta t pe EDTA sunt cele m ai indicate.
Din probele de sânge (de 2 m L) recoltate p e EDTA se p ot efectua următoarele
examene: frotiuri de sânge p e lame; d ozarea h em oglobinei (0,02 mL cu pipeta de
hemoglobină); numărarea leucocitelor (cu pipeta Potain până la diviziunea 0,5
sânge şi până la 11 lichid Turk); numărarea trombocitelor (cu pipe ta Potain până
la diviziunea 0,5 sânge şi diluant până la 11); numărarea eritrocitelor (cu pipeta
Potain până la diviziunea 0,5 sânge şi până la 101 soluţia G ower); determinarea
hematocritului (cu o pipetă Pasteur se umple tubul de hematocrit, până la semnul
superior).
Alegerea neadecvată a substanţelor anticoagulante necesare examenului he-
matologic poate constitui deseori o sursă de eroare analitică.

EXAMENUL FIZIC ŞI BIOCHIMIC AL SÂNGELUI

Slngele ~~ mai m~te fun~ importante şi anume: stabileşte Iegătu-

~ între~ f i ~ , 8SlgUrind m felul aceasta integrarea organismului
.......lot 1llliCar, are rol m l:ransportuJ o, şi al substanlelor nutritive pentru ţesu­
intr-un
llllthiepitheaz:I produşii de excretie, prin transportu) lor la organele specializate;
-
 asigură izotermia; menţine un H . .
. . . ş·1 12oosnua
,.lI1 izo1orua . . organismul
P constant,
.. . prin s1sten1clc sale ln1nplln· ll'l' rc,I
' • ,•
globulinelor etc. Ul, asigură transportul l1onnonilor ~i .ii imuno

Examenul fizic şi biochimic al " .

. • . al " lb sangelu oferă date importante î11 stabilirl'U cliag-
1
ti 1
nos cu u1, mai es mtu ttrările c f ă fu
ea ectez ncţiilc pe carl' acesta le îndl•plinci_;lc.

Examenul fizic al sângelui

Volemia
. reprezintă
. . ,. cantitatea tot a1wa a sange
" Iu1• circulant.
· ·
Aceasta variază ~1n
• de specre' iar m cadrul spec·1e1,· "m func\1e
functie • d e varstă
" sex ş1. starea de ,.1nlrc-
tinere
•
(tabelul 11). '
Volemia se exprimă în procente faţă de masa corporală. Pentru stabilirea vole-
miei, procedeele actuale utilizează albumină sau hematii marcate. De asemenea, se
utilizează P 321 Crs1' Fe59 şi altele. Pentru determinarea volemiei, se poate folosi şi un
pro...cedeu colorimetric, aflat la îndemâna oricărui laborator de diagnostic.
ln acest scop se utilizează colorantul albastrul Evans (T-1824), ce se injectează
i.v. la animalul vizat într-o cantitate bine determinată. Se aşteaptă omogenizarea
acestuia în circulaţia generală (5-10 minute). După care, se recoltează sânge pe un
anticoagulant, se centrifughează, iar plasma colorată în albăstrui se examinează şi
se determină colorimetric, pentru a putea compara intensitatea de diluţie necesară
în vederea echilibrării coloraţiei cu o probă etalon. Dacă, de exemplu, 2 mL colorant
dizolvat la un litru, deci la o diluţie de 500 ori, dă aceeaşi coloraţie cu plasma,
atunci se poate considera că 2 mL colorant în plasmă s-a dizolvat de 500 ori, deci
conţinutul plasmatic este de 1 litru. . ,. .
Volemia se stabileşte după următoarea formulă: volumul plasmatic mmulţit cu
100, valoarea obţinută se va împărţi la 100, minus valoarea hematocritul~. Valoril~
volemiei se pot încadra în limitele fiziologice ale speciei (normovolem1e), pot fi
diminuate (hipovolemie) sau crescute (hipervolemie).
Tabelul 11. Valorile normale ale volemiei
(după Adameşteanu et al., 1966)
Volemia
Specia ( 0/4 din nreutatea comorală'

7,4 -10
Cabaline
7,71
Bovine
8,01
' Ovine
4,6
Suine 5,6-13
Câine 4,7 - 9,6
Pisică 4,5 - 8,3
Iepure 4,5-8,3
Cobai 7,35-9,02
Maim~ 3,9 - 8,7
GAlnA, oorumbel 8,6
• Rati 1,58
Peste
353
r
--
Hemostaza 1
• "
• • ·ie sale fiziologice, m patu vascular
Menţinerea sângelui, cu toate caracteristici
poartă denumirea de hen1ostază. . f c frecvent timpul d
"'In practica curentă, pentru stud"1u1 h emostaze1' se o1oses
. ., . . e
A te determmar1 nu sunt exclusive
sângerare (fS) şi timpul de coagulare (T . ces
C) . . ·
1 d t dinta la sângerare ş1 un timp de
Un timp de sângerare normal 11u exc u e en .
,., •· ,., anismului de coagulare. Numai
coagulare normal nu elimina o deficienţa a mec
studiul complet al hemostazei poate elucida aceste deficienţe.

Timpul de sângerare
Timpul de sângerare reprezintă timpul scurs de la începerea unei hemoragii
capilare până la încetarea ei.
Ca loc de elecţie pentru puncţie, se preferă conchia auriculară sau marginea
buzei. Se dezinfectează locul de elecµe şi se realizează puncţia la 3 mm profunzime,
cu un ac sau o lantetă Franke. Fixarea lobului urechii se face prin ţinerea pe
>

partea opusă a lobului a unui dop de cauciuc sau a unei lame. Se aşteaptă apariţia
picăturilor de sânge, şi la fiecare 30 de secunde se absorb cu o hârtie de filtru. Cu
un cronometru se înregistrează timpul, din momentul apariţiei primei picături şi
până la oprirea sângerării (tabelul 12).
Răspunsul patului vascular al pielii la o placă standard, măsurat ca timp de
sângerare, depinde de o serie de factori cum ar fi: turgescenţa pielii, adipozitatea
şi vascularizaţia ţesutului subcutanat, starea vaselor şi mecanismul de coagulare.
Testul care măsoară o reacţie ce depinde de mulţi factori variabili nu poate oferi
decât o informaţie generală despre timpul de sângerare, motiv pentru care este
considerat un test de triaj.
Tabelul 12. Timpii de sângerare (TS) pe specii
(după Adameşteanu et al., 1966)

Specia Minute
Cabaline 8-14
Mânz 18-29
Bovine 2-8
V~ei 12-17
Câine 4-8
Pisici 2-5
Suine 1-2
Purcel 5-7
Găină 4-5

Practic, rezultatele timpului de sângerare dau informaţii privind factorii care

intervin în procesul hemostazei: numărul şi calitatea trombocitelor; starea peretelui
vascular.
 ,.
In general, există O corelaţi " w "
. e stransa mt ti "
trombocite. Trombocitopenia b re mpul de sangerare şi numărul de
3
gerarea prelu11git. În hemofiliesuti lOO.OOO/~m corespunde unui timp de sân-
timpul de sângerare secundar ' m_pul de sangerare primar este normal şi doar
, practicat prin răz 1· . . .. w
24 ore, este prelunp;t în mod .fi . u rca crustei de pe plaga 1ruţiala la
o· scmru cativ
Timpul de sângerare este prelungtt . "1n ·.into . N. " · ,. • .. ,.
mia infectioasă şi în sindro · 1
xica~· , 1n icter, 1n septicem11, 1n ane-
, 1
. ame e trombopenice . 1 .
Proba stazei (sau a g . şi eucopen1ce.
arou u1) Această
1 b " ·d •
,,asculare, prin aplicarea unui · ?ro. a evi enţ1ază starea permeabilităţii
L l . garou pe diferite segmente corporale
11 1
a ca Jchia~ e garoul se. aplică la baza limbii, iar la alte specii, gar~ul se aplică la
baza ure 1 sau a unui membr p · · ·
,. • • • • • V "u. oz1t1Vttatea probei este întâlnită în hemofilii,
m mtox1caţi1le cu warfarma, m intoxicatiile cu sulfin.a, m anerma infe cţi. oasa, can
• V ,
v " • „ d w

rezistenta• vasculara este diminua ta. p ro b a se considera

w . v • • v v .
pozrtiva daca la locul de
aplicare a garoului, după 3-10 "';....,.,.LULU te d e l a ap li care, apar pete hemoragice.
·
Timpul de coagulare
Tirnpul de coagulare reprezintă timpul scurs între două momente, al punerii
picăturii pe lamă şi cel în care aceasta nu se mai deformează.
Se poate determina prin două metode: metoda pe lamă şi metoda în tub.
Metoda pe lamă. Se recoltează 1-2 picături de sânge şi se pun pe o lamă de sticlă,
(
uscată şi degresată. Lama se înclină din timp în timp şi se notează momentul când
picătura de sânge nu se mai deformează.
Metoda în tub. Deşi este şi ea influenţată de o serie de factori variabili cum ar fi
mărimea tubului, frecvenţa şi înclinarea acestuia, totuşi este net superioară metodei
pe lamă. Pentru metoda în tub, se 1ttilizează tuburi Wassermann. La recoltare,
sângele se prelinge pe peretele tubului, iar timpul de coagulare se apreciază din
momentul în care sângele a început să se prelingă până în momentul în care este
coagulat, apreciere făcută prin efectuarea unor uşoare înclinări (tabelul 13).

Tabelul 13. Timpii de coagulare (TC) în minute

(dupăAdameşteanu etal., 1966)

Specia Minute
Cabaline 12-26
•
Mânz 31-42
7 -11
Bovine
13-18
Vitei
4-8
Ovine
5-8
Câine
3-4
Pisică
12-16
Suine 18-22
Purcel 4-5
Găină

355
'
 llr,,l·til', lf i1) ,,şa-zi::it•lt• lt•Ht(• llt• triaj, î11 i11vc.•stigarca unui sindrc,m hemc,ragipar, fac
l',lrtt': l'l'lll'li\ st,1zt•i (s.111 ,l gnr<lul11i); limJ,tll cJ<• sângerare; num~rarca trombc,cil<!l,,r;
ti111~'ttl lit' l'(l,11~t1l.1rc ~i ti1111,L1l l11i Q11ick.
l„t'7.t1lt,11t'lt• lt'Hlt•lllr tft• trinj rc>11fir1n~ sat, i11firmă c•xistcnţa un(!i tulburărj 1n
l'1'lll'l.'8tll llt• llt'tlll>St,1z~, inr llill'~ ,lrt•asln există, precizează în care fază a hc!mosta;,-'..i
se afl~ tit,fil~Îl'tlţn. Art•slt• ~,rt>lJ<' J't'rmit î11rc1drart•a tuJburării într-un anume• tip de
si11t.irt>t11 l1t'lllllrt1gic: v,\StlJ'•'tii, ll'l>n1l>c>patii sau cc>agulc>patii. Ultimul ra.z orien-
lt.'llZ~ cli11ici,11111l ,1st1pr,1 fn✓.l'Î tit• Cl>ngt1lare în care se află deficienţa.
"
I 11t•st•11ţă, l'll,1gt1 l,1rt•,1î11st•,111111n l rnnsformart'a fibri11ogenu lui plasmatic1n fibrină.
Du~,n ll"t)ri,1 1.·. lasic5 a C()ngL1lării a lt1i Schmidt şi Morawitz, citat de Adameştcanu
ct 11/. ( 19("1("1), î11 t1 r111"1 ll'l'i t111ii listtlo re arc lc>c c.lczi nlegrarea trombocitelor şi eJiberarea
tron1l1<.)~1lt1slinl'Î (lr(lt11bc>cl1inazt'i) necesare coagulării. Această teorie este şi astăzi
vall1bilă, c.i,1r î11 t1ltîr11t•le deccr1ii s-au descoperit şi alţi factori indispensabili
C<)tlp;ulZtrii. M,1j<.1ritntea ,1cestora au rol în activitatea tromboplastinei. Procesu] de
coagulare ll s511gelt1i se c.iesfăşoară în două mari faze: în faza I, protrombina sub
acţiunea tro111hoţ1/asti11ci şi a io11ilor de Ca-++ se transformă în trombină; în faza a II-a,
fihri11ogc1111/, sub acţit1nea fro111bi11ei, se transformă în fibrină.
În procesul de coagulare, multă vreme s-a considerat că participă doar patru
factori plasmatici şi tisulari reprezentaţi de: fibrinogen, protrombină, tromboplastină
şi io11ii de Ca++, notaţi cu cifre romane de la I-IV. Cercetările asupra protrombinei
au pus în evidenţă şi participarea altor factori la procesul de coagulare, notaţj de
la IV-XIll (tabelul 14).

Tabelul 14. Denumirea factorilor ce intervin în coagulare

(după Coles, 1989; Gutierez Panizo, 1997; Pop et al., 2002)
Denumire Factori
Fibrinogenul I
Protrombina li
Tromboplaslina
Calciul++ - - 111
IV
Factor labil sau_proaccelerina -V -
Accelerina I-- ~-
VI
_Factorul stabil sau proconvertina
VII
Globulina antihemofilică -
VIII
-
Componentul tromb2J>lastlnlc din pi asmă - IX
-
Factorul Stuart-ProwerJautoprotrom bina 111) - X
--
Antecedentul tromboplastlnlc al piasme1•
Factorul ~gemann ___ _ - XI
XII
--
Factorul stabilizant
- -
-- XIII
. Exame~ul pr":1cipalelor faze de coagulare (faza I şi faza II) se face prin deter-
minarea timpului de coagulare a plasmei recalcificate şi prin determinarea pro-
trombinei (timpul lui Quick).

356
 Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
În mod normal, hematiile form . ~ . v

AncJrcatur11 electrice n<.'gative Ele d"eaza o st1spcns1c uniformă. în plasmă,~ datorita .

polL•nţ1al funcţ1e
V •• •

d1 e ,TJobuhnelc Ct' au un rol diclcctr·

· tspun
d astfel· de un • ~ electric.' 1n ·
o . . ,
a hen1c1tie1. ic e protl'Cţtl', mcn\1nand astfel sarana elcctr1că
In repaus, hematiile se sed · t , • ·· f '
du -se un curent ascendent şi unul d · 1men d t•az., 1n ·virtutea greutăţ11, c>rman- d
~ :·ea tuburilor
încltn.i . .
de sed imenta re. esccn cnt de sedimentare, p roces uşurat e
Conipt)nenta frat·ţitinil()r proteice p lasmatice arc un rol determinant în proce-
„ul de sedinientare Cu cât în plasmă cantitatea fractiunilor macromoleculare
(fil.irinc gen, globuline) va fi mai mare, cu atât viteza de sedimentare va creşte. De
1 •

1sen1enea sedimentarea este influenţată de emulsionarea lipoizilor plasmatici.

\1icroc1to7a diminuează sed imen tarea, macrocitoza o creşte. Sferocitele se sedi-
rnentează într-un timp scurt.

Cea mai utilizată metodă de sedimen tare a hematiilor este metoda Westergreen .
.\1.aterinle şi reactivi 1'1ecesari: seringă şi ace de puncţie; citrat de sodiu soluţie
1,8°-{i; sticlă de ceasornic; pipe te Westergreen cu diviziuni milimetrice (0-200);
stah,, pentru fixa rea a 6 tuburi.
Tehnică de lucru. Se recoltează sânge venos pe citrat de sodiu, în proporţie de
1/10. Se omogenizează şi se trece într-o sticlă d e ceasornic. Se aspiră cu pipeta
ţ\'estergreen, până la d iviziunea 200; se aşează în stativ şi se notează timpul de
sedrmentare. Citirea rezu ltatelor, exprimate în mm coloană de plasmă eliberată de
hematii, se face la 15 minute, 30 minute, 45 minute, 60 minute şi după caz, la 24 de
ore (tabelul 15).
Tabelul 15. VSH la unele specii de animale şi păsări
(după Pintea et al., 1982; Ognean et al., 2004)

Viteza de sedimentare a hematiilor mm)

Specia
15 minute 30 minute 45 minute 60 minute I

•
~~~-
~

35,0 54,0 58,0 63,0

Bovine o,1 0,2 0,4 0,5
.Ovine 0,2 0,4 0,6 0,8
iCaprine 0,0 o,1 0,3 ' 0,5
Suine 3,0 8,0 20,0 30,0
Canide 0,2 0,9 1,7 2,5
Feline o,1 0,7 1,8 3,0
I wide o.o 0,3 0,9 1,5 _J
i

Galinacee 2,0 10,0 17,0 25,0 j

•
. . indicele de cădere
UC), ce reprezmtă raportul
VSH-ul poate fi exprimat ŞI pnn . 'teza de sedimentare la 30 minute.
din sedim tare la 24 ore ŞI VI ••
tre viteza de en . d la cabaline sunt de 0,2-0,3. Facton1 care
Valorile norrr,ale ale indicelw de ci eref ctori plasmatici şi factori eritrocitari.
.
influentează viteza d e sedimentare sunt a
357
 v când en·trocitele se află în raport nurne ne .
. .. de Vl·teză care se observa
Vanahl1e v între
d oua probe de sânge cu. acelaşi
v
... nurn;.=. .
norma I sau • di'erenta
1' · ,
care se observa ..;c1· Factor11.. plasmatici care favor12eaza formarea
·· lasmal 1 1
de eritrocite ţin de factoru p . ·no enul şi globuline e. "
• •
. . ...
de rulouri sunt proteinele, ca fibn . g eşte sau poate mcetiru faţa de VSB-u1
,. elw poate cr " b li .
Viteza de sedimentare a sang . d sedimentare creştem o infecţiose
.... A tfel· VIteza e . .
normal în diferite tulburan. s · Dintre bolile întâlnite la cabalme, unde
' . . ,. tii şi în nefroze. .
sau i1tllamatoru, rn hemopa d d ebi· t amintim: gurma, angma, catarui
d. t ... " i mo eos ,
creşterea VSH a fost stu ia a u oru·a contagioasă, hemoglobinemia
infectios al căilor respiratorii, P
·· leuropneum ,
•
anemia infecţioasă, morva. sedimentarea este accelerată în
,. . . . ... . ,. morbus macu1osu8'
In anerrua infecţioasa şi m ., . alte semne, constituie unul dintre
primele 15 minute, accelerare care, alaturi ~e
criteriile de suspiciune ale acestor stări morbide. . . . .
,.. cetin1rea
In · · VSH-uIu1· 1a cabalm'e este întâlnită în encefalormelita infecţioasă,
" h epatoze, h epati·te, "m ileusul mecanic, în unele manifestări
m . ,..ale sindromului
. . de
,..
colică, în diarei profuze, în hiperidroză, în hemoconcentraţie, m dispnei grave, m
colaps.
La bovine, creşterea VSH-ului a fost diagnosticată în procese supurative intense
sau în leziuni avansate de tuberculoză. Prognosticul în leptospiroză canină este
cu atât mai grav, cu cât VSH este mai mare, iar în formele jigodioase, existenţa
accelerării VSH-ului pune problema apariţiei unor complicaţii pulmonare. Cât
priveşte corelaţia dintre VSH şi tumori, s-a constatat că tumorile benigne influen-
ţează prea puţin VSH-ul, pe când cele maligne determină o accelerare a acestuia.
Urmărind valorile VSH-ului Ia pisicile sănătoase, comparativ cu cel al pisicilor cu
tuberculoză, se constată un paralelism între creşterea VSH-ului şi evoluţia acestei
boli.
. ~a câin~, deter_mmarea VSH-ului este un factor adjuvant în diagnosticarea ne-
fritei croruce, a p1ometrului, a bronhopneumoniei, stări morbide, în care VSH-ul
este accelerat.
La pisică, se constată o creştere a VSH-ului în boli al tul · d. ti·v
( t · · ,.. d e apara w 1ges
en ente croruce m eosebi), în insuficiente hepati' · . "1n b lil
. . • ce ş1 pancreatice. o e
cutanate general12ate ş1 nesupurate, VSH-ul este no . .
Adameşteanu et al., 1966). rmal (Freud1gen, 1961, otat de

Grupele sanguine

Din cele mai vechi timpuri a existat id . . "

la un individ Ia altul Pusă " . eea transfuz1e1 de sange omolog, de
· m practică această 1·d • ,. d
favorabile, când tragice, a impus O an ' . ee, pnn rezultatele sale can
apărute în cursul transfuziilor m!ll.... ~.c llIItită rezervă. Cazurile de incompatibilitate
I MA u1estate Prin tr

omboze capilare, hemoliză, icter,

358
 i11suficie nţă. renală
. ,era u cauzate d
L toru l u1 ş1 aglutincle (anticorp"")
d ona . e unele co n fli cte dintre
.
a om s-au stabilit două t·
l
. u din serul pri . a_g utinogenil hematiilor
cu literele „A" şi ,, . ipur1 de agluti ~,torului.
continut . . nogcn1 (isoh .
denumite (anti-A) şi ( : e in hematii şi d
• 8 11
,
ema- glut1nogen) indicate
ilustrate schema tic astfanl·~-8),
v V e · mtrucât ...
conţinute
în se oupă
a~l~tinine (isohema;lutinine)
r. 0s1b1lităţilc d '
aceasta grupa devine d 1n hematiile . c transfuzie sunt
onatorun· grupei o nu 5 fl v
de\·enind astfel un acce . iversal. Plasma gru _. ~ a a aglutinogeni,
La cabaline în pr ptor universal. pe1 AB este lipsită de aglutinine
. . - , ezent se cun ,
aglutinine. Intrucât la ca·I numaiosc 19 aglutinogeni
în 60' d" cu un număr cores V

foarte rar apar accidente d upa tran fuz•. V 10 mtre cazuri plasma 1or contine . punzator
t ti. · de
La l,01.1ine se întîln 8 11. . ag u nme,
. ' esc 30 de perechi d
conpn ~ene de natură să determine f e ~romozomi, iar dintre aceştia 11 erechi
determina un factor de grup sau poactori "bil" de grup (antigeni) Ad"1ca o gena poate
v • •
V ~
prezent,. la această specie, s-au d escns . s170 f itaţile
t . de combinare a acestora . p-ana m V •

sanguine (tabelul 16). ac on de grup ce sunt regăsiţi în 11 grupe

Tabelul 16. Grup

• eIe sa~gu1ne
. ş1. factorii de grup la bovine
(dupa Salanţ1u şi Ulici-Petrut 1995)
- - - -
Grupa sanguin~ Factorii antigeni
I ·- '-
A A,H
B, G, I, K~~;-o~.o T y y p.:_ O' E'
B E' I' J' I I 1' 1' 2'
I I I

'--21-'..L:<.' K, 02 O.. 4. 6. 7. 8
C - c..1.!....c„ R, w,x„ x„L', E
FV F, V
J JCS, Js
L L
M M,, M"
su 5, U„ U~, H'
z z
z z
o o
Mai important pare grupul B, din care s-au descris până în prezent circa 30 de
factori. Grupa Jse formează la 2 săptămâni după naştere.
La suine, serul conţine o cantitate redusă de aglutinine. S-a stabilit prin procedeul
imunizării un număr de 15 factori de grup. La această specie, se întâlnesc 4 grupe
sanguine A, B, C, O, mai important fiind grupul A.
La ovine, s-au identificat 6 grupe sanguine.
La galinacee, s-a idenâficat un numit de 12 grupe sanguine A, B, C, D, E, H, L
J, K, L, N şi P, cu preazarea ci factorii de grup sunt responsabili de transmiterea
anumitor capacitlti productive.
359
 an ine. Interesul pentru testarea
La catne, se cunoaşte existenţa a 12 grupe s gu . ., gru_
A. •

elor sanguine ,.. . este "m conti'nua.., creştere' datorita

. la came .. numeroaselor
fuz' aplicaţi·
P 1
ştiinpfice şi practice ale acestora: stabilirea compati'bilit"tii
~: trans . 1onale, testarea
· · .. pa temale ş1- ma tema1e s au a apartenentei
onguu1 , fam1l1ale,
.. ,., depistarea precoce a
bolii hemolitice neonatale, efectuarea de posibile corelaţii intre grupele sanguine şi
anumite însuşiri morfofiziologice sau chiar comportamentale.
Pentru tipizarea grupelor sanguine la câine, cercetătorii companiei SHIGETA
din Japonia au introdus un nou sistem antigenic de clasificare, care include 9 grupe
sanguine şi constă în testarea aglutinării eritrocitare faţă de 4 tipuri de anticorpi
monoclonali (Ogneanu şi Cernea, 2006).
Determinarea grupelor sanguine este greoaie, din cauza lipsei serurilor spe-
cifice. Practic, compatibilitatea dintre donator şi acceptor se stabileşte astfel: se pun
pe o lamă 5-6 picături de ser de Ia acceptor şi se adaugă o suspensie de hematii
de la donator. Aceasta se obţine prin centrifugarea sângelui citratat şi diluarea
sedimentului cu 15 volume de ser fiziologic, din care se utilizează o picătură. Se
amestecă suspensia de hematii cu serul prin înclinări ale lamei, iar aprecierea
s~ e~e~ea~ă după 20-30 minute. Dacă aglutinarea lipseşte, hematiile sunt egal
distribmte, iar dacă aglutinarea este prezentă, hematiile formează conglomerate.
 Capitolul 6
EXAMINAR
EA ŞI SEMIOLOGIA
APARATULUI URINAR

361
 · lobare d au na Ş tere arterelor arcuate, din care se
·
amificapile acestora din urmă se
•ciile, arterele 1nter
~~;~::~··fl~:e:~,~li1;;,~0bulare sa~ radiale
despril1<.i i,ascle afereute, care vor torma
1
f
~~;;~:~:
.
,:i .
~;:,a,, din care sânge}~ es_te rec~Itat
ărăscşte glomerulul, se recap1lanzeaza din
de flrferiola c:fi•rt1;t,1. Vasttl l'ferent, dup d cc ~ gcle este recoi ta t în reţeaua venoasă, Prin
nott la nivelul tubilor contorti, de un e san . ., vor fonna venele interlobulare. Sângele
,r: . I , ' prin anastomoza
vcntle corticfllc supcr_,,c1a e, 1.arc d . ,. l t
e se varsă direct 1n vene e arcua e, apo1
.
n1ai e~te recoltat prin . t•1·11t·l1· co,·I ". ·al•i:. 11rofu11• e, car le omonime artere1or, care p ă strează
~ , ·oltează prin vene
de la acest niYel, sangt'ic se r1. c · . Papuc et al., 2001).
1996
denumirea şi traiectul a~estora (~aron: fib ~ ce au O componenţă mixtă, simpatico-
Ri1lichii sunt inervat1 de fascicule e r ' ratuJui· urinar în realizarea excref-iei
· · .., Importanţa apa
paras1n1patică ş~ visccrL,se~,t~va. ctii e care le îndeplineşte, el participând
)-1

estl" detcrmi11.1ta de n1ullitudinca de fun ·. ~ p 'd"ru" proteinelor (uree aa·d

, . b 1· .. Itatl m urma oxi a '
la: epurarea sangelu1 de cat~ o 1~11..,rezu. . lf ti f fati)· la elaborarea urinei·
uric, crealinină, creatină, bihrub1na conJugată, su a. ' .os · ' . Iul . tr liţil '
. . · · • la mentinerea ruve u1 e ec o or 1
la asigurarea echilibrulw aado-baz1c sangwn, .., • . .. . .
sangum1, · · iar
· pnn · fu n cti'a endocrin·a" participă la scaderea tens1Ullll . artenale
. (pnn.
• .
renină); Ja stimularea producem de entropoetina prm a .
• · . , ( · f ctorul entropoetic
. .
renal) iar
. .., '
prin intermediul urokinazei şi a prostaglandinelor, are acţiune antihipertens1va.
A

Examinarea aparatului urinar urmăreşte două obiective. 1n primul rând trebuie

\'erificată integritatea sa morfoftu1cţională şi în al doilea rând, trebuie urmărite
relaţiile sale de interdependenţă cu celelalte organe şi aparate. Majoritatea
disfuncţiilor organismului se repercutează sau se reflectă şi în activitatea aparatului
urinar. Cunoaşterea stării funcţionale a aparatului urinar are o importanţă
deosebită, deoarece el contribuie direct la menţinerea homeostaziei prin asigurarea
filtraţiei, resorbţiei, sintezei şi excreţiei, în legătură directă cu mediul.
Prin aşezarea sa topografică, examinarea fizică a aparatului urinar este relativ
dificil de realizat şi cu toate acestea, se impune efectuarea unui examen clinic
corect şi complet.
Ca şi exa~nar_ea ~elorlalte aparate, cea a aparatului urinar se face printr-un
exame11 fu11cţ1onal ş1 prmtr-un examen fizic (morfologic).

EXAMENUL FUNCŢIONAL AL APARATULUI URINAR

Examenul funq:ional al aparatului urinar constă în a . .
furigionale O'enerăle şi a simpto 1 fun . preoerea simptomelor
• me or qionale de organ
au :••punctaptum: p~ecarenqionale ~tuleţtera_1e care pot fi atribuite. stărilor patolnoice ce
apara unnar sunt re -o- '
~ flii, mirosul de amoniac al animal 1 . . l pre~en~a~ de: durere, lranspin,fit
~ ,a,eme fi edeme. u uz şi a respiraţiei, prurit, exudaţie tdveolo--
fn I,oJile rinichiului şi ale ciilor .. .
~...,..: oplid ~ r a l i , feno urtnare po~te imbrica mai multe as-
~ lolftbosacr~ devierea ~=e~e anxietate, hi~tezii cutana-
r a trenului ~terior sub forma
' .;ir1dron1ului de pseudolu m b ago d
11c .icest fond general pot ... ' urere hip
,. · d · ' aparea cr· ogastrică s
tent 1nsoţite. ... e 111s11ficie,1.ţă renală totizel ...dureroase v1olent
. au durere pelvipermeală .
(durerea exota parasimpatiCU ) vom•nt "a sau bioc renal bronh e, continu u sau mterrru-
• .·
1
sen1ne evo1uează p e un fond a ,ir . l ari, constipaţie 'a ... ospasm, bradicardie
termie, determinată de creşt p etic sau pot fi însoţi't pdarare abdominală. Aceste
. d ... erea contr . e e o uşo . .
terien1, aca procesul este Îl'' . actibilităţii m usculare sauarad stare de hiper-
uecţios În f
caracter 1oca1izat (lombar) . · ormele cronic e germeni bac-
. "eh") uni sau bila te 1 " e sau subacute d
bilor r11u 1 sau se exprimă . ra (1n funcţie d f , urerea are un
. . . . prm tulbur" · e a ectarea un ·
ol1ur1e, polakiu rie' atunci can „ d
sunt , ar1 ale mictiurui
· , mani 'f
estate p uia
· t
sau am-
P Durerea lombară difu ... a.1.ectate căile urm· rin enesme,
. . z a es te întâlnită . ,. . are.
renale . . ş1 a bazmetului.
. Colica renouretral...atunci cand coexist"a d"1stens1a . capsule·1
gra\'a a bazme tului, ca urmare a ob structie. a este determinată de ct·is tens1a . bruscă şi
Dur_erea hipogastrică este întâlnit " : i acut~ a ureterului.
acute ş1 cronice, în litiaza vezical... . ,. a m sufermţele vezicii urinare în cistit 1
Durerea pelviperiuretrală şi
a m tumorile vezicale. , ee
,. . cu caracter de întep . . tur.. ,.
m prostatite acute sau în uretrit 1 . • a a aparem suferinta ureterului
. . e e posterioare · ,_
Tra11sp1raţza exagerată (hiperhid roza) apare ·ca 0 .
ficienţa renală. reacţie compensatorie în insu-

Mirosul de amoniac (de uree) este consecmta

• a elimin
piele sau prin pulmoni, când şi res irati
v
v •• •

· . . aru acestui metabolit prin

,. . d 1d . p , a are acelaşi miros. Fenomenul este întâlnit
m sm romu e urerme (azotemie).
Pruritul şi leziunile eczematoase apar pe su prafata p"elii " 1 "
epuraţia azotată. • I , m zone e m care are loc

Exiidatul al_veolo~ronşiolar (br~nşitele 11 u rinare") apare atunci când epuraţiile

azotate se realizeaza p e cale resp rratorie .
. Edem~leŢenale s unt_reci, insensibile, păstoase şi cu localizare la nivelul pleoapelor,
p1eptulm ş1 zon ei ventrale a abdomenului.
Simptomele functionale de organisunt exprimate de datele obţinute la examenul
1nicţiunii, analiza urinei şi la examinarea capacităţii funcţionale a rinichiului. -
a) Examenul şi semiologia micţiunii
Examenul micţiunii se realizează prin inspecţie şi presupune evaluarea unor
constante la caracteristicile urinării nom1ale, ţinând cont de particularităţile legate
de specie, vârstă, sex şi de situaţiile fiziologice · e. Prin inspecţie, se va urmări:
frecven~ urinării, cantitatea de urină elimina~n 24 de ore i !/Ort~l ~ la urinare.
~fPPPCf reprezin e " exterior a unnei ?e ~ nivelul vezicii urinare.
Micţiunea nu trebuie tttundatl cu diureza, care constituie procesul de formare a
urinei la nivelul rinichiului şi tr acestuia în vezic~ ~ - .
LUA .
• WIJ\ffll.!! miqit,,lii ta anJmalrle sWtoase fi supuse umu reg,m alimentai' diferi
1h funqie'de spe&(CslhelUl 11).
363
 ă am,s!I in 24 de ore, pe specu
n n urrnAnr ş, canlltatea de unn
Tabelul 17. f rcc:vo I· (dupa F11tc.1 7005) C ntltatoo do urinl1 emisa
I ,ocvon(n ""n/Jrll 111 24 ,Jo oro a fr1 ?.4 do ore !litri)
Spoc,n (nr mrctrunr) 3 - 10
Cabalino 5- 8 6 25
Bov,ne !J 10 O5 2
OvincJCapnno 1-3 2 6
Su,ne 1-3 0,25-2
ca,nc 2 "3 I 0,075 Q,2
Plsrcâ 1"3 I 0, 1 · 0,3
Iepure 1- 3

. b . nucnţa mirc>sului urinarea este stimulata

La car11a<-ir.rc mai nles l:i 111;,s(~uh, su in lă · d. d 1
foarte frl'C\'ent, 'dt' all'l',l se ia în cons1.d crare doar urinarea rea ş1 nu cea 1n ca ru
oon1f,ortamentului de marcare a tcritc>ritilui.
• • • ··
Tulburările frecventei m1 cţ1ur111, rapor a
t t Ja valorile normale,
. sunt
. . datorate
.
tulburărilor pe ca re le ~oate suferi urinarea şi se pot expnma (exterionza) pnn:
polaJ.iurie, oligokiurie şi anurie. . . . w

Polaki1,ria sau polakisurza (gr. pollakis = frecvent; ouron a unnaJ este definită ca
=
o creştere a frecvenţei urinării peste numărul obişnuit. Este ceea ce se numeşte o
urinare deasă. PoJakiuria poate afecta sau nu cantitatea de urină eliminată în 24 de
ore, deci ~ate fi însoţită de poliurie, oligurie sau normurie. Polakiuria poate fi însotită
de .tenesme (urinare dureroasă) sau poate fi nedureroasă. Ea poate fi provocată
de inflamaţii ale vezicii urinare (cistite), când edem ul inflamat or al m u coasei
determină în permanenţă o senzaţie de plin, iar receptorii senzitivi vezicali sunt
iritaţi şi declanşează nevoia de urinare. Identic, p rin acelaşi mecanism , acţionează
şi caJcuJoza vezicală sau unii factori extravezicali reprezentaţi d e: pielonefri~
mielite, tuberculoza renală, meningoencefalitele sau comp resiunile v ezicale dato-
rate anselor intestinale d estinse.
Oligo.kiuria sau oligokisuria{gr. oligos = puţin; ouron = a urina) reprezintă scăderea
frecven~ de ~ - Acest as~ct poate fi urmarea reducerii cantit~ţ!i de urină
consecutiv nefn lor, tulbur _ ărilor car ·ace deslJifţratărilor masive diareelor
repetate fÎ pel'SÎ8terlt!z vomgi incoera"ţ,~~, aportylyi scăzut de a feb · sau nnate
fi rezultatul ed1aca&iei, la dini fi pisici. ~ r-
~ I JJ•,tl Jiee a urlniril. Ea poate fi deter,r,inatl de ne&itele acute
~... • Gbl&o,<:Ui 1le,9feţrţJ. de ul
~..;:,,;:.,::::..:::::=::::::..::-.-:
 sau reţinerea apei în diferite t
. "d .esuturi s
cre;,tert'a sau c;ca erea cantit"•·· a.~u de · -au cavităti• · Mod1flcă .. ·1
V 'l1/i11rit1 (gr ţ10/ys = mult· urinc1 sau cl,iar p 1. ri c se manifestă p rin
, 0 uro11 = a rin 1psa sat t 1·
elaborată 1n 24 de (.lre. Are 1oe o ere• ur 1
t na) reprezint~ " creşterea <lc a t·a.1 :- . . .
urinare cu frecvenţă normala" , ş ere a diurc„ci · p o 11ur1• • an tat11 lie urină
sau de u • a poat , fi
consect1ti\ ă unui aport creLcut ," crc:scu t · 1>~ r insc>ţită
A •

., d e a . . rtnarc cu frl'cvcn~a • de
-.uetilente. De asemenea mai pa sau poate fi <.iatorat5 fu .... ~-. bl> iur1a poate fi
' ţ1 oate fi co • ' ra1ar11 ogate cu fur · ,
z,1l1arat, d iabe t insipid, faza de .. nsecinţa unor dereglăo· •t b 1. . aJl'
. . ... .. rezolitic ă me a o 1cc (diabet
,1ch,• 1taţ11=-,.ren ale (nefrite cronice, ne f roze · aco rev rsatelor
. cavitare) sau a t u lb uran ....1or
Ol1.~11r1n gr. olzgos = putin· ' ngest1c renală).
ouron == a urina) re . ..
prez1nta reducerea cantităti" d
• ... ... A • ,

t1r1na elaborata 1n 24 de ore. Ar ...

,. .... d d 1
e oe o scadere a d' . •i e
1nsoţ1ta e re u cerea frecven•ei· . ... .. . iureze1. Frecvent oliguria este
. . ~ ur1nan1 şi poate fi . w '
ltchtLie (ad1p s1e, furajare cu furaJ·e cauzata de reducerea aportului de
. uscate), de pie d . .
Vl)me, c..i1aree, revărsate cavitare tr . .. r erea apei circulante (hemoragii
. . , ansp1rati1) sau d 1 .. . '
(.ard1ace ş1 renale (sindrom de ins fi . w • e unc e tu burar1 ale activitătii
1
. .. u crenţa cardio-circulato ·e · ·
pas1\'a, nefroze, stază renală nefr·t
V •

) ri , congestie activa sau

' 1 e acute • Este posibil c Or · . . fi
unor procese nervoase consecutiv m· i·t . a iguna sa e urmarea
. ... 1
ie 1 e or_, m1elozelor sau sindroamelor de
c..ompres1une m edulara, posthemoragică sau tumorală.
A11z1r1a (gr. a = fără· oitron = a u rina
w • ' • •
· ) sau "'1ncetarea urmării • presupune atât tu1-
bur~r1 tot_ale ~le frecvenţei (lipsa urinării), cât şi lipsa totală a cantităţii de urină din
\'ez1ca urinara, ca urmare a încetării diurezei.
Efortul depus la urinare~
Mictiu11ea este un act r!_flex ce se decjanşează prin excitarea receptorilor din
percpi şi de la nivelul gâtului şi sfincterului vezicii urinare. Influxul nervos se
reflectă pe e n trul vezico;-..Spinal din măduva sacrală de unde pornesc comenzile
pentru efectua a roîcpi1nîi:... relaxarea sfincterului şi contracţia pereţilor vezicii.
Acest centru vegetativ este în legătură cu sistemul nervos central, prin intervenţia
căruia animalul ia poziţia caracteristică pţ!!tru mictiWle, declanşând sau oprind
micţiunea, în orice moment. Urinarea se face fără durere. Modificările eliminării
de urină, care presupun O urinare dificili, anevoioasă, ~ţită _de 1:8'11ă de eforturi
vizibile ale animalului şi adesea de durere sunt denunute (isury; (gr. dys c gr~;
ouron = a urina). 1n cazul disuriilor, se disting mai multe aspecte:.,!tranguna,
ischiuria, tenesmele ypicale. ,_ . jnseamnl . sub
'"' nguna st,rmp6dio - ~ ounm • a urlna.l umi-;: fi
fo~r,;:""':!::;;Ju.~.-. ._.. '-"•e suhtire, potitl de efort mare durere- . ~
: e ptuaW&.a 1111,..p..,.......•-- ~ u,gustarea acestora prm aca-
mtâlnitl
tri ·
în ----
~ ale -=-- - ----=---;)
~ x cheagUri de slnge, compn:mU&I& , ~ în infiltr-tiile
:1
a, calculi, dep&IPti·i de 1111i-11. . , • poate fi tJ (Olll8dnţa in-
• _.âltlMuc prm,atul urinar sau în vagin a,rpad
:::;=---- •
 · ă un edem al m u coasei vaginale
- roi etc.), ce deterrrun
iritante (ardei iute, ceapa, uStll
. . .., .
sau uretrale. - r·na) sau retenţza urznara reprezintă
. . s · a· ou ron - a u 1 . .., .
Jsc/1i11ria (gr. 1sche111 =a uprim ' . . ( miolocric) se marufesta prin anurie.
. 5 b spect cl1n1c se o- ' . _
imposibilitatea de a urina. u a . •na (rinichiul nu produce u n na), în
nimalul nu are ce e 11m1 fi 1· .
. - ) însă urina nu poate e 1mmată
.. • • V

In anuria propr1u-z1sa, a
. . . . . . fu . ă (produce urma , ., '
1schiune nn1ch1ul ncţionaz . . V) Isc/?ii,rill este provocata de ob-
-. · (retenţie urmara ·
fiind reţinută pe ca1le urinare ) de unele paralizii de natură
structii totale ale ~.
cailor ·
urmare (ca1culi' spasme sau
•

medulară a contracta)
OS= sunt ID
anifestări' clin'ICe
teznesn·z
r . ·
Tt'11cs1uelt' i•e:icale sau urinare, (gr. f t" ...
• l 1 · · tau în adoptarea recven a a p oz1tie1
e,ridente şi dramatice ale aromau w ş1 cons . •
f rtu · intense (abdominale) evidente, urmate de
de urinare, efectuarea unor e o ri . .. . _ .. (' hi .
· · · red use d e urma
enus1uru · -- (strangun'e) sau de imposibilitatea unnaru . isc . une).
Tenesmele sunt întâlnite în cistite, pericistite, pelviperitonite, pentorute acute,
prostatite , ,aginite, uretrite, obstrucţii şi ocluzii uretrale sau în dureri ale muşchilor
abdominali.
Tulburări ale micţiunii prin urinare involuntară
Din această grupă a tulburărilor de micţiune fac parte incontinenţa urinară şi
uri11area „î11 pantaloni".
l11continenţa urinară sau enurezisuf(gr. enourei11 = a urina în) defineşte micţiunea
in,,oluntară, produsă fără contracţia muşchilor abdominali şi fără lu area poziţiei
caracteristice de urinare. Enurezisul poate fi total, par/ial, permanenf ( continuu) sau
P.eriodic.
Enurezisîil total sau continuu constă în ~inare permanentă, sub formă de :eică­
tură sau în ,jet su.JLtge, ca urmare a _presiunii urinei...acumuJate_în yezică şi care
se evacueaz.ă prin orificii îngµste sau ca urmare a paraliziei sfincterului vezjgl.
Urinarea se face fără durere.~ cazul paraliziei vezicii urinare, scur erea · · se
face mtermi ...-...urezisul total este întâlnit în cazul în care este · M"l"I cent?11
ervos vezi · măduva sacrală sau în cazul araliziei ..,cozii de ca]''.
~~~rez:sul ic te determinat de fatori rare aqjonează temporar asupra
ve~ru urmare, asurra sfincterului vezical (iritaţii medulare) sau ca urmare a unor
stări nervoase speciale emoţie, ·ca
La . ,. toare ~ m eşte ~ i!tcon~entă nocturnă (intermitentă), din
• ~ ţi w la căţele, din cauza hipoestrinei. La aceştia eliminarea
~ • ~ ta;.";1 somnului sau în momentele când animalele S\U\t foarte
YOJ e contractura musculaturii detrusoare d . . ...:__.x
mi,. - - - -..... I ea O mconuan::a•t-

~~;,- este întâlnitiJJ WMSP)î ffÎ se 111ani--

....,.;;;=:=.:d:.!!in~furou~~. Urinaeste!Jimptlt:1
 tl,rtă şi \•iteză în furou şi de a• .
. .. ... • - . . ICI sub for ...
l':-fl' 1ntalruta la cai ş1 armăsari· fi ma de şuvoi, la exteri·o F
, e ca o 0 b' r. recvent tulb
tJ ni,·elul furoului (ce nu penn·t. . IŞnuinţă sau ca urm- _urarea
1 1eş1rea • are a unor leziuni de
ta r1ivelul uretrei. penisului), de la nivel 1 . ~
u pen1su1u1 sau de
b) Examenul urinar
Llr111a reprezintă produsul d .
. d e excretie al rinichi!
cese h1n arnentale: z~ltrafiltrarea pl •. . or, format pe baza a trei pro-
. . . as1ne1 la 1i1vel ul I
,1nt1m1tor constituenţi la nivelul tub·l . g omerular, reabsorbţia şi secreJia
'fi fu I or. Analiza ur· .
lie ,,er1 care a ncp.onalitătii apar tul . . mei constituie o modalitate
. . . . a u1 unnar şi a st"' .. 1
Analiza urmei presupune O exarrun . "' . aru sa e morfo-funcţionale.
n1iros, densitate, vâscozitate) pr are a_ <;gl!!.._aţzlor sale fizice (cantitate, culoare,
, ecum ş1 o verific . . ...
con1po-nentelor sale, prin ef tu . are cantitativa şi calitativă a
ec area unm examen h. . ( H . .
henioglobinurie, colurie colalurie li . c imzc P , albummune,
' ' g cozur1e, cetonurie etc ) · ·
,11icroscopic (examinarea sedimentului urinar). . ş1 a unw examen

c) Examinarea capacităţii funcUonale a rinichiului

Afecţiunile renale pot cuprinde întregul organ şi functiile sale în totalitate sau
~u~~ pa~ţial, respectiv ~~mai unele funcţii. Determinare~ capacităţii funcţionale a
rm1chiulu1 presupune utilizarea mai multor metode, însă cele mai frecvent folosite
sunt: testul coeficientului de q,uraţie sanguin~ sau clearance-ul renal, proba diluţiei şi
proba concerztrării urinei.
Testul coeficientului de epurajie san_guină reprezintă cantitatea de plasmă sanguină
care poate fi epurată sau debarasată de o anumită substanţă, de către rinichi, într-un
interval de timp anume. Acest test se utilizează pentru a aprecia capacitatea fun-
cţională a glomerulului şi a tubilor renali. Prin coeficientul de epuraţie sangt1ină se
verifică tim~e epurare a unor substanţe care u au ra nalşi care se elimină
fără a fi resorbite. Substanţa frecvent utilizată este lbastru de metilen Tehnica constă
în injectarea @pffitanată a 1 g albas~e metilen dizolva~ 20 mL apă distil~ .
După 20-25 minute de Ia · · ~re urina se va colora în mod coresp~tor,
." d
men,tinan u-ş1 co1orat""' =~~~ '-" .
· 1 f-i !li ână Ia 12 _ _. ., irea acestui te semnifică o

~eficienţă cţional"
1.u.a . . . .· loî.~e ·rinei iul intervenţiei reoale
Proba diluţiei şi a concentra iei unnei se_baze~tă _P p te ~e ]iclJjd va determina,
,. . ul • A..3-.:....;C!trarea unei canti ti crescu .,. _·
m metabo,~m apei. uuw. u.a
:-- . . - , .tă .. de • ., concomi·tent cu o reducere a
m mod fiziologic, o creştere a canti . determina O scădere i s;şnţiţătii. de
de 'tăf-ii • • dieta ârică dimpotrivă, va -
...,_ ns1 ~ ei, iar :_;;;-llliiiiii....- .' • •. teia.
urmă concomitent cu creşterea densită~ aces
r

AL APARATULUI URINAR
)
UL FIZIC (MORFOLOGIC
EXAMEN e investigarea fizică a rinichiuIUi
. nnar presupun . . . ,a
1
Ex.amenul fizic al aparatu u1 u . t e) a vezicii urmare ŞI a uretrei. Această
. l (b zinet ş1 ure er , tu 1 .
căilor urinare pre-vezica e a • 1 ·pecţ;a palpa-rea, even a percuţia iar
• • w
1 1
etode genera e, li :, , . . ,ţ; '
investigare util1zeaza, ca 11 _. ·o-ureteral, c1stoscop1a, urogra_,.a etc.
· • 11111 / 11 retero-ve--tt
ca metode speciale, caftteris
IA RINICHIULUI ŞI BAZINETULUI
EXAMENUL ŞI SEM IOLOG
r--- . . if tările arumaJului, consecutiv tulburărilor
Inspecp~ poate e\1de11ţ,a ma11 es . d. . pecifice în s tatiune şi în me
...___ · · adoptarea unor ab tu im 5 ' • rs,
rena1e, ex.primate prm " ·t cu m embrele noste .
cun1 ar fi: starea de r>seudolumbago (mers mţepem -~ . _ '_,J;. • noare
~mdepărtate şi trenul ' postenor • t I t
• -J
l.lev1a a eraJ), retracfia
•. testiculelor,
. _ sem1erecf-ie
. ~ ,
colici surde sattia.lse. Compresiunile pe plexul renal, dm ca~a- ielonefritelor sau
perinefritelor purulente la bovine, se pot manif~sta p rin ~ar~legii. La anim~le~e d_e
talie mică se pot constata deformări ale golulUI flanculw (bom ari , aspect mtâlrut
în cazul tumorilor renale sau în hidronefroze.
Palparea poate fi externă şi/sau transrectală. Prin palpare externă, mai puţin
eficientă la animalele de talie mare, se poate pune în evidenţă ţsensibilitatea zonei în
inflamaţiile renale. La câine, pisică şi iepur~ printr-o palpare abdominală_e_enetrantă
sau prin glisare pot fi identiîicaţi ambii rinichi, evidenţiindu-se se.Dsihilita+ea. -
crescută (nefrite, pielite sau inflamaţia bazinetului, glomerulo-nefrită), forma
şi dimensiunea modificate (nefromegalie, hidronefroză, tumori renale, chisturi
renale), poziţia rinichilor şi sonsistenţa acestora (crescută în tumori, în scleroze
renale şi scăzută în hidronefroze).
~~lparea tra~rectal~ la ~ale~e- de talie mare poate decela s~~ib!J.itatea orga-
nulUI, .form_~_ ~1m~1unea s1:12,.o_~tia rapor~ate la organele şi ţesutu_!!J.e ve : În
c~ c~ m hidr za 1elone sau în tumori renal rinichiul d ·
1mobil)?1 bo .. · · al" .. evin
n a toza renala) m cavitatea abdominală putând fi
v ,... -
t .... ara
~onfundat cu teştjrnlul ectopic, cu un fecalom sau cu .. · ' :--- - - -
zinetului, pot fi întâlniţi calculi renali . ~ ~orp stram. La palparea bâ-
..boza . ""-=. sau noduli renay. 1n anevrismul sau în trom-
,SB~~~::J'~a: ses_~ată prin palpar~nza#a de fremjptţfj.
fi_

evidentia
hipe~U:
evidentia durerea, iar în cazul ~ golul flancului poate
lombare ~au
ş1 al hidronefrozelor, se poate
~,.....,-im golul flan~ui. o or renale

MIOLO
reduse ·
. . '1 structurile anatomice .
fi uretere fac ca acestea să ce se interpun între _..
,~ fi
m qiilo
lotalli ~:poa~fipalpatelaanimalele ~
Parţial~ consecutiv inftamaţiilot MU
r, ureterele pot fi palpate, la arum+lc ,d
 rin examenul trans.cectal . "
P . .. ,.. . , preCIZandu
şi sens1bil1tate. In pielonefrita .. -se r:n,odificările de for " ,.1 :__ •
• ,.. rumegatoa 1 - ~ma,. ~ Bs1une
uretere1or, _iar m cazul ocluziilor liti . re or are loc o îngroşare neregulată a
diametru aJlIDge la 4-5 cm, ceea ce le f azice apar dilataţii postobstructive al căror
. d oar pe baza d
se pot diagnostica ace
„
palpab"l
1
e. T ulburările acute ale ureterelor
urer11.

EXAMENUL ŞI SE
MIOLOGIA VEZICII URINAR!t
Inspecţia evidenţiază cifoza lomb .. ,.. ."
de cistite acute, litiază vezicală s ,.. ara, msoţita adesea de polakiurie in caz
· au in caz de hipert fi
animalele de talie mică în unel tulb .. .
i-.1 · •
ro e a pere\uor vez1cal1. La
' e urar1 al · ·· ·
evidenţia şi deformări ale peretelui ab . e vezici~ ~are (bloc vezical) se pot
urinare se exprimă prin he turi ~ommal. Leziunile hemoragice ale vezicii
ma e terrrunală.
al le d transabdominală
•Palparea t . (l a animalele
· de talie mică) şi cea transrectală (la
anim e e a1te mare) permit
. p alparea, ,..m condiţii
• •• normale, a vezicii urinare ca
pe un c~rp ~lobuloS, ~obil, consistent sau flasc, de dimensiuni variabile, în funcţie
de ple~tudme, plasat m ~artea ventrală a abdomenului sau pe planşeul bazinului.
La_ a_pasare sau la masaJul polului poster ior al vezicii urinare, se declanşează
mictiunea
•
.
Prin palpare, se obţin date despre forma, dimensiunea, sensibilitatea, consistenţa,
tensiunea şi poziţia vezicii urinar e. De obicei, tulburările vezicii urinare se exprimă
prin creşterea volumulu i, îngroşarea pereţilor şi prin modificări de sensibilitate. În
cazul dilataţiilor vezicale, p rin ~etenţie urinară, dimensiunile vezicii cresc foarte
mult, de asemenea fiind crescută şi tensiunea.
Palparea brutală p oate duce la ruptura vezicii urinareJ urmată de uremie acută
(uroperitoneu). ~ r~ terea consistenţei pereţilor vezicali este urmarea unor pstite
cronice, a ţwnorilQr vezicale, glculozei vezicale sau a p ericistitei cronice. În cazul
calculozei vezicale, dacă tensiunea vezicii nu este prea mare sau după golire,
se poate sesiza Ezenţa calculilor, ce determină o crepitaţie „pietroasă" (dură)
caracteristică.
Percuţia vezicii urinare este aplicabilă la ~al~le de ~e mi$ şi n~ai în
cazurile de dilataţie vezicâlit- evidenţiind o matitate m funcţie de d1stens1a orga-
nului.

~ENUL ŞI SEMIOLOGIA URETREI"

ur- -~ pot atrage atenţia asupra modificărilor segm

urinare. tJ 1ungunea sa atât la mascul, cât şi la
la)parea wetrei se poate face e_e toad ~ iat~e~J\S~ib~ili~·ta~te~nu:=:::·cti:::a:'=1•n~te:...::d:;..;;;u;;;;.,;
re__ ~;;;_., .:.....;, cu
-ai.ei.
femelă. ~ -- . este marcatl e... n , -

localiZcll!Ja_nivelul meatului urinat•

369
 . .. . e se realizează ~or la ~mele şi desh.
. z1c11 urinar . .d . •ul
.
c tetensmu 1 uretrei ş1 ve · pune ,.,1n prealabil o anestezie ep1- urală Pen •i
......u
·•b"Iităţii oferă
- -
a . 1
de dificil a m ascul, la .cared secerea im scns1 I •
Cateterismul
1· ~ des
.-date
I b ea penisului şi re u . vezical despre lo~a 1zarea str1cturilor şi
pro a ar . sfincteru u1 1 ' a
b
V • • " - - - - -

permea I'Jitatea uretrei, a _,ite evacuarea - de urina

- din - vez1c~_.
b ·tructiilor urt•trale şi pem . t oscoptiâ), practicabilă
o s • . . ..1 •nare (c1s - . " . ~02.r la- femele,
. . permite
n. oşc_QE1a
. t ez1c1
mă a u_n_. urinare,
vez1c11 . re)levând modificar1 de culoare şi de integritate
examinarea m e
:i;~mucoasei vezicale. . alele de talie mică permite o bună examinare
~ 1·r tă frecvent 1a an1m
,t.cog!gra~c0ut
_ iza_ .. . nând în evidentă m-9.dificări topo&:afice, de
a rinichilor şi ve11c11 u~nare, pu . rezenta calculilor. -
de structura precum ŞI P
tilizează urgenţă şi numai la
. • • - -
d1mens1une s ""-
a arotomia.\explorator1e'.
se u doar
- în caz de
animalele de talie mică. · d I · ..
.
Exarmnarect. · ~
ra d~101ogica .P aparatului urinar se face pnn proce" ura . c astea,
- în
doua etape. IAn prima
v • e tapă, se face O _radioscopiere
. latero-laterala
. . . . ŞI una ventro-
.
.., _e:, go1, după evacuarea continutulu1
d orsa1a, ,., • tubulw
.. digestiv ş1 eventual
. . pnn
pr;;ducerea unui pl\eumoe,ritoneu. 1n iLc!~ua el'!J2i!, se recurge la 'l,dmuustr~a
substantelor de contr~ t şi realizarea de radiografii.
La animalele de ~ lie Inic}, se poate utiliza uz ografiere~ ascendentă (substanţa
de contrast este introdusă prin te-ter1s vezical) sau descendentă (substanţa de
contrast este introdusă pe cale iti,fravenoa ă) .
-
Rezultate foarte bune în urografiere şi cu riscuri minime se pot obţine dacă
._ _ .
se utilizează ca substante de contrast substanţe non-ionice de tipul U1travistului
-
(270, 300) sau Omnipaqului. Substanţa de contrast poate pătrunde şi în bazinet,
- -

urmărindu-se forma, dime~u~~şi integritatea acestuia. Eliminarea substantei de

contrast, pe căile urinare, asigură o verificare a ~cţionalită.!ii acestora ( p ~
permeabilitatea, umplerea şi evacuarea). Pentru aprecierea corect! a actividlii ele
evaruare,_exammare
_ · a Ul'(!_gr !J\4.i _ la intervale de timp prestabilite, Ja3,5.
10, 30, 60, 120 de minute de la administrare (fig. 196 şi fig. 197).

de faborator rn P1tolog11 aparab,fuf urinar

BÎrlÎÎÎNÎ --~
lhh&■ reprezin
6:akl
 •

Fig. 196. Urografie la pisică cu substanţă de con-
trast Ultravist 300. Expunere ventro-dorsală la 3
minute după administrarea substanţei. 1- rinichii,
2- bazinetele, 3- ureterele, 4- vezica urinară
(SSkV, 10mA).
Fig. 197 Urografie la pisică cu substanţă
de contrast U1travist 300. Expunere ventro-
- dorsală la 5 minute după adm1n1strarea sub-
stanţei: 1- rinichiul, 2- bazinetul, 3- ureterul,
4- vezica urinară (55kV, 10mA)

(fecoltajJ).Urina se recoltează în vase de sticlă cur~e

şi clătite cu apă fierbinte, iar în unele cazuri speciale,
în \1 ase sterile (fig. 198). ~a animalele de talie mare,
(cabaline, bovine), probele de urină se recoltează în
c-
urma'1Tlicpunii sp ontane. Adesea ca.h.filin~le urinează
în repaus după un efort, la întoarc_file.a în grajd sau
la schimbarea aştenutulu_1 iar J1!!!1Cg_ă!oarele_ mari
când sunt ridicate din decubit. Cabalinele şi bovinele
urinează numai în statiun~, iar bubalinele urinează şi
=

în timpul deplasării.
Acest procedeu de recoltare a urinei are inconve-
nientul că adesea probele de urină se cgntaminea~
~ secreţii, celule şi eventual alte substanţe existente
pe căile urinare sau în vezică. P,mcedeul optim îl
reprezintă cateterismul şi pasajul vezic~l, relativ uşor
de practicat la femele, a căror uretră este scurtă şi relativ
rectilinie. La maşrulii a Qcor uretră prezintă flrxur~
~ign•gjdi, este necesari ~chilizarea prealabilă sau Fl9.191. Recipiente pentru unnl.
anestezia nezyilor pudenti.
-
371
 • V cială cât m ai ales dotarea cu catete
o tehnica spe ' . f " re
Ca tet en·smul nu presup~e . . L,:~ cateten smul se e ectueaza relativ
d tată speae1. ~ d b 't" d
de calibru Ş o- _ ---.::te,, trebuie acor
i riciditate a ap . dată O aten tie eose 1 a, eoarece uretr
• . . - .., a
,.. să la /.ac8 şiTa scro"!Jn, erforare trebUie evita ta.
uşor, m ~ b tral a caru112
V •

d .
zintă un diverticul su ure ' lt zăcu m ulta greutate, eoarece anuna1ui
V

pre . . . • a se reco ea . . -- -----....

La ovine caprine ş1 su1~ urm . ,.. griiitorului. Dm cauz a acestui lucru la
• ' . t la anrQP1erea 1n t . ,
se întreru pe din urina :--- ::,:; . de 30 de secund~ pnn as tuparea nărilor
- - tare de..@!lee, timP lin" al
~ e se provoaca o s . ,. însă doar dacă vezica este p ~ tfel acest
şi a gurii, animaluI wmand ~~~n~ oltarea u rinei se face fie prin catetţrism, fie
d d" ~ ultate La ~ rec • ...
proce eu nu a r z . · . La pi,rceii tuşeul rectal p enrute compresarea
prin eresarea peretelui abdo~a · 1 r -

ve . .. ar,şâod urinarea. • . . d .
La âi11ij s:Oaterea la plimbare pe lângă locur~e l? r ob1şnu1flte_ ule dunnat sau în
. lc;:.,-v
locurile unde au mai. unna .
, câini faciliteaza urm area (re ~x
t ş1· alti e marcare a

teritoriului). ... fi · dis

Recoltarea urinei totale pentru 24 .de ore se efectueaza e prm p~ erea ani-
~ ar pe grătare ai rigole de colectare, fie prin aplicarea unor pungi de plastic,
mai ales când se face o analiză bacteriologică.
Analiza urinei se recomandă a se efectua imediaţ_d!-lpă,., recoltare. Ocazional, se
poate păstra la 4°, C. Urina recoltată ~e fereşte de îngh~ţ. In cazul examinării unei
urini răcite, se va aştepta ca temperatura urinei să revină la temperaturamedi~ ui
ambiant.
Adaosurile chimice în scop de conservare , odific în general analizele.
Antibioticele constituie recent cea mai indicată metodă de conservare. Dozele sunt
de 10000 Ul peniciJină/100 mL urină.
Analiza timiei presupune efectuarea unui e?(amenfizic, biochimic, microscopic (a
sedimentului 11:_inar) şi eventual un examen ~acteriologic.
Examenul fizic al urinei

în ca~ gamen_ului fizicJ se urmăresc cantitatea, culoarea, transparenta, densi-

tatea,. m~rnşul CQ~IStenţa şi punctul crioscopie.
ntita de u~nă este propoq;j,onală cu ingestia de lichide şi cu natura furajeJQI'
~ t e . Val~rile no~ale s~t apreciate pentru o perioadă c:Îe 24 de ore, la
= excluzand~-se p1erd~rile de apă extrarenale (hiperhidroză, vomitări,
). ~ . ~ta~ ~eu~ pe 24 ore este de: 6-20 litri, la hoyjne: 0,5-2 litri,
, 2~ litri la Ş\lll\e• O 1 li ,.,, ·· - - ·,,IVI
300 .
•lel'aJ,apreciereacantitativisefacede " ... . ,.
. _ atetdi a urinlrii la O riză, către mgnJ1tor ş1 se redim anamnezl;
rep
· • a,telttutului 8 d . a frecven•~ tei ·
~ acesa, pnn apreoa
__,.
·dif JV, ft• · d~ gra. ~w de umplere a rigolei etc.
I. l""••al, ~,.;...... p~ e, iar exarnenu.1 acestei&şe face
8
l'f!i!
- a a DJamifereior 1re
•
----
• o ailQare galbeni .cu dÂfeiiw ;---.,
 Intensitatea de culoare în c 1 · fr · ·
---:----.:..:::.::.::.::. , e e mai ecvente cazuri, depinde de densitatea urinei
de modul de furaJ· are · a1 l · • d .
a arum u u1 ş1 e timpul scurs de la recoltare.
--....c.. '
. .
La c.,abalzne, urma este galben-brună, cu o nuantă mai încl1isă în cazul consumului
cres°:1t~de ~ n:,e~trate. ~rina păstrat~n timp ~~i îndelungat se închide la culoare,
I 0

datoz:it~ :~beraru fenoillor şi oxidării benzcatechinei, iar 1~ suprafaţa· se fo;rmează

o pelicula msol1.1bilă.
La rU'fhegătoare, urina are culoare( galben-deschis, la suine galbenă, iar la câine
yariază după raţia consumată: galben-roşcat, în alimentaţia carnată şi galben- _
9-eschis în alimentaţia lacto-vegetariană_. Prin păsh'are, urina la suinf:.._§i carnasiere
nu se închide la culoare. Urina diluată este mai (U!Schisă la culoare, iar urina-cu
~nsitate mare este mai închisă„ În icter, culoarea urinei poate fi ~ n - ~ ,
alben-verzui sau alben-brun, în funcţie de_tipul de icte!. •
emoglllbinu · denotă prezenţa sângelui în _UJ'in~ _ce apare în urma unei
hemolize intef!Şe. Se apreciază că în cazul în care conţinutul în hemoglobină al
plasmei ţrece...de 60-150 mg%, hemoglobinuria este evident~. În concentraţii plas-
matice mai sc_ăzute, hemoglobina din urina primară se resoarbe în tubi. Întrucât în
urina păstrată un timp mai îndelungat hematiile se
pot liza, pentru determinarea hemoglobinuriei se
va utiliza doar urină ,roas ăt recoltată.
-
~
ematuri (prezenta hematiilor integrale !Il
urină) devine evidentă în cazul când cantitatea
1
~ sânge din urină trece de ® . În cazul în care
cantitatea de sânge din urină depăşeşţe 10%, s~
g_eează impresia că animalul urinează s~g: Fig. 199. Hematurie
_integral, fapt frecvent întâlnit în cistita ~emoragic~ (www.eSanatos.com).
(hematuria enzootică) a bovinel~r. Cand acea~ta
maladie evolueză subclinic, deşi este prezenta o
. h ematun'e, culoareaurineinuestemodificată,.
micro
diagnosticul stabilindu-se pe seama preze~ţe1
.
h ematiil din sedimentul urinar. l)iagnosticul
or b' .
diff'rential al hemaruriei fată de hemo~1o mune_
◄ -f
se ace pnn _ . centrifugare în hematurie, rezultă
- · .. .___ rr1
. 'tat dens
un preap1 . , format din hematii,
. . cu
. un ~~~~~----_J
i..-.........i,.
~ tant clar iar în hemoglobmune, unna se fig. 200. Examen m~~-
suenpe;:
m uniforn:, colorată. Atunci când ambele s_e pentru determinarea hematu1181
(www.eSanatos.com).
,. ti..x.. reduse nedecelabile macroscop1c,
află m can -~ ' 99 ·
,.,e la proba cu benzidină (fig. 1 ş1
se poate recura
fig. 200 · . . aspe# lactescent al urinei. Urina lăctescentl nu
..,_. caracterl7A:!~ i:::~baline care în mod fiziologic este tulbure „şi are o
- · a,mundată cu urina .' -
373
 d at deprezen_ţa eică_E.:!!ilor de grăsi~
llact escenteste ~!t.
· As.Rectu - -
culoare alli.-gălbuie ~ urina. lf în
. ,.;'indrilor g.ra&.ce_plutesc in . - t ct1 continut bo~t d~ su-..: mod norrna1
ş1 a ~ ~ ~ - , t ' un ~,1gme11 .,_ 1 I l ,
~·1· ·e corl)idă, retina ş1 une e ce u e nervoase.
V •

Mr]a1111ria. wielanina es l'

• . I cec.ele Ll ,c11 , • ,.. d t t
se întâb,eşte 1n ~,1e e, pro · .l1arnc mai ales 1n caz e me as azare. De
• I ,or Jllt"l,1t1(1sarL _1 . . b ti . ,.
Melanuria apare ,n ca7ll t11 .• ---=--1 . ,. ltirna fază a cirozei epa ce. şi in QtlUZia
. , 11tt' inta n1 111 LI ~ ă „ L..: .,
asemenea, n1ela11t1na ~e Fl ' . - t mel ... n 1·c arc o nuan l 1n_s1 usa, aproano
11gn1cn "' - - - ~
intestinal,\. L ri11a carL' c<.,~ţ111t:' f I e poate. elimina..în varjgnta de m~lanogen
u - ,

ne~..!:, I.!!, unele-cazl1ri. p1gn1€11~1d s bstante oxidante (acid azotic).

· .. ) · ,gr "stc la a<.iat1s e su .. .
t ,. tâlnită în furaiarea abuziva cu prote.in.e
V

(incolora cc se u1nt t's

~Tt,111.!21!J11ia)Acca st ă tul~ttra~e :s e in clei aromatici de tipul tirozin~i sa-
.s1 .._e datorează climiI1ării_2_Ttn uruia a ui,or nu ==--""----..,- ,. ·-:- ,. _ u
~ ~ . . - entul ""t·cti·wili urina este colorata norma, 1 msa m contact
teni1a 1arunet 1n n1on1 .JA.' , - ' v . .., ·1 d .
--:..=.:.~--- . • · a"' Această urma reduce sarur1 e e cupru, iar
cu aerul de, me brun-negr1c1oas . . _ . " . _
--utilizarea
. .- • 1u1· FehliniQ
reacti\-U cdetermină pozitiVItatea probei,
'.Q.....:. _
colorand filtratul
urinar ~ - - . V • • r .
lnelesubstante medicamentoase 1nfluenteaza culoarea urmei. SQpto~a colo-
rează urina ~ ) în verde s~~ ~alb:~-intens, i~r urina ~c:~iry:1 în ;oş~_- ~iri~ -
cele ş1 dert.,·atil. lor coloreaza urma m ~to~u, fenolul m bv-----< - s, anuda-
zophenul, prontozilul, culorile de anilină în roşu; l~olul în brun-negru; alba_s~
de Il!~tileD, ţ!!_digocarminul, guaiacolul., ~santonjnul şi flavinele în @ . Sunt şi
substante care nu influentează în mod direct culoarea urinei, ci indirect, ducând
~ ~

la hemoglobinurie, methemoglobinurie (fenilhidrazina) sau porfinurie (sulfanolul,

tionalul, barbituricele).
tii_nspâre~ La toate speciile de animale urina est~ limpede, exceptând cab~-
linele, la care urina este h!!_bure ~ mod fiziologi~, datorită bicarbonaţilor şi carbo-
~tilor insolubili ce se formează la nivelul căilor urinare. La celelalte specii, .o urină
~lbure :~te pato!ogi~ şi pledează pentru .existenţa unor procese inflamatorii la
ruve~uJ căilor geru~o-unnare. ~recip~tatul anorganic dispare după o simplă fierlv>re,
. ~d c:el ~ 01c dure _Ia J1mpezrrea urinei, numai după centrifugare. în cazul
1
~ ~tatea nu__dispare după acidifierea urinei. Pentru un diagnostic de
,
cert1b d1~, m caz de piurie se face proba lui T;)on1t_!, La 4 mL de urină se adaugi
1

într-o eprubetl 2 mL NaOH 20% şi se agită energic. În prezen•!!I puroiului, bui•

de aer lor111ate sunt mai mari · 1 t „ r-
. . . şi P u esc m proba analizată. Pentru mai maltl
1e fi analiza sedimentului urinar.
ger:ral, la ~te speciile, urina are o consistenţi a
til 8<.'elfeia este o COnsednţl 8 inftamaliei
Pieknv:ft·âta mm-otoareJ
"'"..._..._._.g"'r se în"*,_::... __
I.CUllaC ade1ea, tn ·w iM
•

.....11 a urinei se datoreazi can mari de

a clror cantitate •te
·--
@tfosu]) Este ~racteristic ţiecărei specii. Mirosul · tens amoniac urinei
proaspete pledează pentru descompunerea ~inei la nive ul căilor urinare (catar,
nefrită purulent~). -
I
Mirosul de<e:u1refacţi~este Îl1tâlnit în procese necrotice ale căilor urinare şi în
~lasmele vezicii. Urina care contine cantităti ridicate de aceton~ are un miros de
Q. . . .
În ~aridroza, mirosul poa~e fi~_' Consumul ~edicamentos imprimă
-
unne1 @rosuri caracteristice substantei de bază.
•
-gg,zsitatea uri11ezyariază în funcţie de specie. Stabilirea densităţii urinei se face
cu ajutorul ureometrului. Pentru aceasta, urina se introduce într-un cilindru,
iar ureometrul se dispune astfel, încât să se distanţeze de pereţii cilindrului,
limitându-i-se jocul. Citirea-se efectuează la nj,yelul menisului inferior. Rezultatul
corect se obţine când~ are o temperatură de- e, temperatură indicată de
ureometru. Dacă temperatura urinei creşte cu 3°, se scade din cifra citită 0,001, iar
când temperatura urinei scade cu 3°, se adaugă 0,001.
~buminuria creşte densitatea ur!11ei, astfel că o cantitate de {E
a l b ~ deter-
mină o mărire a densitătii cu 0,002. In caz de__glicozurie, densitatea creşt~, metoda
devenind ~ e pentru determinarea funcţiei renale. Limitele normale ale
densităţii urinei la animalele furajate şi adăpate în condiţii cores unzătoare sunt
de !(Q20-ffi40 la- caba~. bovine, ovine~! ~arnasiere şi de 010-1030 la suine i
iep~e. Pentru aprecierea densităţii urinei se folosesc termenii d~enu~z pentru
- urina cu masa specifică normală; de 6{,?ostenurjb, pentru urina cu masa specifi.că
•
sub limita minimă şi de J!ffierstenu!je, pentru wma cu masa specifică peste limita
maximă (fig. 201).

v•
.u,,1
S,.Gr. --- --- itto- im--- 'IC----

Fig. 201. Aparat pentru detenninarea densită~i urinei.

I

375
-
. . d'' rite specii de animale
le unnei la 118 1966)
T b lui 18 Câteva constante a_t t de Adameşteanu et al.,
a e ·
(rezumat după , ,
w·tz·gmann c1 a
- - -- -:- e
Suine
- -
Câine
-
~

Cabaline Bovine
Ovine Capnn - Pisica
-
1-3 1- 3 2-3 1- 3
Frecvenţa 5-6 1- 3
5-6 2 -4,6 40 - 2000
urinării/zi - '- 0,5 -1 ,2 0,5 - 1,2 75-200
_,__
3- 10 6 -12 - 25 litri ml
Cantitatea litri ml
zilnică --
lltri
Galben-
litri ' -
L..
litri
Galben- Galben- Incolor- Galben -
Galben- pal Galben pal
deschis până deschis deschis galben pal
Culoarea
._ la închis_
De la uşor Clară, se
tulbură în
deschis
Clară şi
rămâne Clară Clară Clară
--

Clară
-
/Claritatea tulbure la
tulbure renaus clară
Mucoasa- - Fluidă ca Apoasă Apoasă Apoasă Apoasă Apoasă
jConsistenta ana
filantă -
Vâscozitatea 1,095 - 1,368 I1 020-1, 180 1,116-1,35 - 1,011 1, 10 - 1,20 -
Mirosul Aromat Aromat Aromat Aromat - - Caracteristic
Greutatea 1040 1030 1035 135 1010 135 1030
s 'fică (1020-1060) (1025-1045) (1015-1070) (1015-1070) (1005-1015) (1020-1050) (1020-1040)
I
1,71 1,87
Crioscopia 1,86
(1.257-2.67") - - (0.332-2.462)
0,385-3,280 -
I
alcau nă/
Reacpa Alcalină · Alcalină Alcalină Alcalină Acidă Acidă
acidă
5,9
pH-ul 6-8,4 7,2 - 8,6 5,4- 7 6-7 5,4 - 6,0
(5.3 - 8 7)
'
Examenul biochimic al urir,ei
-
Reacpa urinei. Cu ajutorul hârtiei universalş se stabileşte pH-ul urinei. Este o
metodă rapidă şi practică. Stabilirea pH:ului cu ajutorul pH-metrului_ este rapidă,
dar mai pretenţioasă. Reacţia urinei este (!!calină la erbiyore, llati abi 1ă la omnivore.şi
acidă Ia carnasiere. pH-ul urinei este dependent în primul rând de natura furajelor
consumate. '1:limentaţia carnată• are ca rezultantă a metabolismului proteic a~ i
. - mai ales fosforici cq sărurile acestora (monocalcici sau monosodici),
organici, -
fapt ce determină ~ciditatea urinei, Furajarea cu produse vegetale induce un pH
vari~il: a~d în hrana concentra1:\ ~i alcalin după~ fibroase. Î n ~ 9e
. mdustriala a rum~ătoarelor (vitei, miei) urina devine acidă stabilindu-se la un
pH d~ 5~8-6,4. ~~g~ rume~ătoarelor a11, de asem~ea. urina-atjdă.
1
~ odi ~ ~ ~~haline O face să fie Uîij~ lipsită de turbiditate. în cazul
1
s~ ::;;;.;;;;;; mani m resorb ·a rodu ilor de histoliză, · · du ă
unna . ddă.
.
dy 61 ~ depinde, de asemenea, de calitatea furajelor C011SUJ11a1e
JiW',,!
:.:r----~ ~-~.avânc:I o coloraţie gri, alb-albishuie sau an,.
• • a smân ~~~t m acid uric (maxim 21%), consistenta urbtt
0,,.11,111n!:::!:4tă ?ori, luată în ~ vor te&ntHIII
111
cloacl se resintetit.eazl î n ~
 unde se resoarbe o mare part din u • • V V •

A d al . . A e apa. pH-ul urmei la pasan este acid

avan v on cuprinse intre 5,8-6,8. ,
La. celelalte specii, pH-u 1 urmei
. . este cuprins între următoarele
va Ion · 6 2-8 4 Ia cab a1me;
•
1
,
· 7,8-8,4 La bovine·, 5,8-8,3 la vi·te1,·· 5, 4-7 1a
s . 53 861
u.me; ' - ' a ovine; 5, 4-7 la suine şi 6-7 la carnivore (fig~ 202). •
•
Fig. 202. Bandă universală
pentru urină.
-
Proteinuria - determinări calitative
--
~~umin~a de filir.ili_~rezenţa albuminelor în urină poate avea două origini:
a:b~me d: filtraţie şi albumine morfologice. În anumite tulburări, în urină se pot
~as~ alburrune ~ ar fi: ~ (albumina sângelui), obul. (serumglobulina),
nno e , g!oJ:>iDe, diverse albumoze, ~ e , albumine termosolubile, aceto-
solubile, pseudoalbumina etc. Este bine cunoscut faptul că, în mod normal, în urină
nu există proteine, cum de asemenea este cunoscută gnperrneabilitatea normală pe
5-are o ?osedă endoteliul ~ome~faţă de proteinele sanguin~. Există situaţii, în
cea mai mare parte patologice, care pot să favorizeze trecerea proteinelor sanguine
prin endoteli1:]. capilarelor de la nivelul Eâpşulei Bowmal\, trecerea făcându­
se, în acest caz, l!:t funcţie de mărimea moleculară a-proteinei_respective. În faza
incipientă a bolilor sau în bolile uşoare, trec prin filtrul renal mai ales şerinele, care
au dimensiunile moleculare cele mai mici, ~poi globulinele şi fibrinogenul. Când
leziunile glomerulare corespund unor stări inflamatorii, prin endoteliul glomerului
pot trece şi globulinele, chiar în cantităţi mai mari decât serinele.
Punerea în evidenţă a albuminei urinare se poate face prin mai multe rocedee.
Înainte de a alege unul dintre acestea, trebuie să se cunoascu aspectul macroscoplc
al urinii albuminurice, respectiv lµn}2iditatea sau tull2_1.geal~ In acest_scop, urina
se pune în e12rubete, care se examinează la lumina artificială sau naturală. Urina
tulbure ţreb1iie să fie clarificată prin sedimentare, acidulare sau prin adăugarea
;ubstantelor pulverulente inactive (ptilbere de cărbune) şi apoi filtrare, Dacă
> a •

t~tuşi tyina rămâne tulbm:e şi după aceste procedee, există suspiciunea prezenţei
bacteriilor ~ i Î ~ Această urină va fi supusă unui examen mtcroscopic.
Un alt principiu ce trebuie avut în vedere, mai ales atunci când analiza se face
pe urina provenită de la animalele care au în mod normal re ·e urinară alcalină,
este ~ddifierea uriiîJ)
pentru a putea fi pre ucrat . Pentru urina erbivorelor şi, în
~ pentru urina cabalinelor, acidifierea are în plus şi avantajul că elimină,
prin efervescert~ ani,onaţii de calciu şi precipită în acelaşi timp mucina, extrem
(klalunr1Md.
Addi~ Qtinii se .-ecu ~lupi diluate de acid acetic l /1~. E~te, de ase~a,
_ _. . . . . .. . . . de sodiu, fiindcă decelarea albuminei nu este posiblli,.

3'T/
.
. ,.~h· . . d a că urina nu este bogată
mia, în
,.. canti I.CI. -
" se găseşte m - - , r,.: .."i::-
1n ai ales atunci can~ ea - ti' are o semnificaţie~ogic'ăt.
cÎctrură de so~u._ -~ Proteinuria, cu rare exce~; t, rocese patologice la niveltg
5a!111ificaJ1c c~1111c_.. ~ seamnă existenţa un_ di~ tor al acestor procese. Ca o
---- - t ·nunei tn al s m ~ ca :::::.:.- -:--:-
Existenta . pro e~tal şi constituie un v oro ({5nmele prote_§e care apar în urină
'!Paratului uro~" cazul leziunilor moderate,_ t mai severe sau se agravează,
~ă generaJ,a, 1D . ~ • dacă leziunile sun
Iburoina..Ş.LcţJfag}obul~ t~ . · l. . .
_so1vv•
ş1
sunt ~ e1· lalte ~ulme, chiar fibrm~g ~... lomerulonefritele
apar ş1 c e fi . t renala acuta, g d
1elone_fţ1tele,
d dif .
În aftctiu11ile reriale. Insu aen,a_ t orelate cu prQteinurie e _g}"a e ente.
~ ...,._- · . ul nefrotic sun c · ·
c..;tele cronice, smdrom l neo laz1ce,
ne-111 . paraz1·tozele renale au aceeaşi semru-
Infarctele renale, metastaze~ - P
· ficatie. --.:;--,::,,;-.:: . . uficienta con cardiacă
hi er- estivă
½ /t;
afecf!§i (necroza ancreasul~1, ~l ·re~ce autoimunopatiile renale,
~ . ....-...,.., tructia. tinala star1 e v1 ' .
adrenocor a . uneori masivă, poate fi frecvent
numeroase exo- şi endotoxine),, rotemur1

întâlnită.
l b l . . ~ cum sunt infectiil.
~=--.,...._ căilor urinare (ureterite,
. e ş1. inflamatiile
. ..
t ti't balanite sedimentoza şi/sau uro-l1t1aza
,t
~11 a te o i unna0. .
a·sti'te uretrite) vaguute, nefrite, pros a e, ' . h 1 b' .
'
pot constitui · · · H ematur1a' emo-g o muna
alte ~auze, deşi mai rare, ale pro~em~iei.
şi mioglobinuria sunt şi ele însoţite de protem~r1e. . V • "'

Pentru diferenţierea protei1zuriei de .fi/trape de cea morfo;og~ca _s~u ~zxt~. se

impune neapărat examenul sedimentului urinar: In ge~er~ vmsa, le...z1unile cail~r
urinare şi ale celor genitale provoacă o proteinune cantitativa redusa, comparativ
cu cea renală ropriu-zisă (Ghergariu, 1998).
roba lui Heu.9 . Această probă decelează albuminurii foarte red~se, chiar de
0,02g%o. etocI; se bazează pe !E._a nsformarea albuminei, sub acţiunea acidului
azotic,
' într-un acid albuminat. Într-o eprubetă înclinată cu 5-6 mL urină, se prelinge
pe pereţi 2-3 ml acid azotic concentrat sau se introduce acidul azotic cu o pipetă
Pasteur sau cu una gradată, încet, la fundul eprubetei. La suprafaţa de contact~
celor două lichide a are imediat sau în 2-3 minute un inel alb, dens, de aceeaşi
grosime peste tot Cu timpul, acest Î!lel 8!: îngroaşă din ce în ce mai mulţ. Inelul
alburi'!' ~ forma unui strat lucitor, nu atât de bine delimitat, îl dă şi acidul uric,
dar'. la indinarea l!J:""betei,
cercul nu se deplasează, rămâne şi
fix reaqia inelari nu
mm:; loc dacii unna este diluată. Când există albuminurie, inelul suferă înclinatii
odadi- m lichidul. în
~ &X •
acelaşi
timp poate fi în pusă evidenţă
· · · cl M
ş1 mu9!!!, numai ua
nu ........... un dens la limita celor Va • • • • •
"

_apap,.~~e:(la 0,5-I cm deasupra) şi mai mult sub fo .~

a - .... sau se- scutura eprubeta_Reacpa rma unw E..~r~,~~~:;::
este mai des în 'tă la ·
este bogată în D1Ucmă sau la ur· · . . ~diM
Ai p.bipite ddul . - ma animajeky 0 1 r•eftflr -"
,..,._.:;;,.,_,., ......,_ ai a azotic ca şi acidu} uric (Ghergariu el tll.,, ~
◄..---

Proteinuria - determinări cantitative

~ tein~ este întotdeauna 1 . ~ . . ,.
e'i.ridente care să 1- d ~ato ogica, ch1ar alune, cand nu apar semne clinice
o boală renal" ' Î Pt e deze pentru ~aceasta
' · Îr1 seh'im·b, 1·1 psa protc1nur1e1
• • • nu exclude
:_::.;:..:.:;:;.::...a:..=.:.::: a. n ot eauna va freb . . -..1
de filtratie sau d :'i ui precizat yacă este vorba de o proteinurie
..,. tin : d' l.f una..m.ru:f~logică. În cazul proteinuriei de or!gjne renală urina
nu con e se 1ment (irgMtic) • ,.. ,.. - - - ·' •
-· d . . 1
,ar in cazu cand totuşi există, sedimentul prezintă
e Iemente e origine renală. _ _..... .
. Albuminuria p morfoloP'io.ca" nu d epaşeşte
., 1 %o ş1· provine de la nivelul căilor
unnare. roteinuria „ datorată pro teme· 1or care provin . de la ruvelul
• .,
cailor genitale se'
excludeJ. daca recoltarea urinei a fost favcut"a prin · cat e tensm
· .
... '--M_ucziia es.te un produs normal în urina cabalinelor, iar cantităţi reduse se află şi
~. urm~ ~vmeloI. La restul speciilor, mucina apare numai în urma inflamapilor
c~ilor :1rmare. Proteine CUErinse sub această denumire se evidenţiază şi la urina
dilu~t~ de 2~3 ori cu aci<:- acetic concentrat. Reacti,a pozitivă este evidenţiată prin
apanţia unei turbidităţi. ln cazul reacţiei lui Hel ler, prezenţa unui inel opalescent
la nivelul limitei de se.parare a celor două lichide are aceeaşi semnificaţie.
Hemog7obinuria. Hemolize!, cel mai adesea. intravascular~ se soldează cu
transferul hemo lobinei în urină prin membrana glomerulară. De notat că în cazul
9
hematuriei, asotjată cu stagnarea urineila..nivel veziccµ, poate avea loc hemoliza
intravezicală, Urina în acest caz are culoare închisă.
-
Proba cu benzidină. Prin această probă se determină__ş_ângele din urină atunci
când se află în tantităJi redus~, nedecelabile m acroscopic.
Reactivi: benzidină, acid acetic glacial, a_pă ol(i_genată 3°/o.
Tehnică de lucru. Se introduce într-o eprubetă benzidină 1-1,5 g peste care se
pipetează 2 mL acid acetic glacial şi 3 mL apă oxigenată 3%. Se agită bine, apoi se
adaugă câteva picături de urină de analizat şi se agită din nou.
Interpretare. Reacti_a este pozitivă când, după agitare, a_pare o colorape verde-
albăstrui care se modifică du.e_ă cca 15 minute în roşu violet.
Semnificatie_t;_li71icj. Hemoglobinuria asociată cu hemoglobinemia (vezi aspectul
plasmei şi/sau serajui) indică hemoliza intravasculară. Ea poate avea: cauze toxice,
ca sărurile unor metale (Cu, Pb), acetanilida, cloratul de potasiu, fosforul (acesta
din urmă şi în caz de carenţă, vezi hemoglobinuria puerperală a vacii), consumul
de brasicacee, de ceapă etc.; cauze bacteriene, ca infecţiile cu clostridii, cu streptococi;
ca11,ze uerezitllre- cum ar fi hemobartonelo~, babe~iozele, piroplasmozele; azu~
nufriţimrale ~ lângă cele toxice evocate mat sus, ar fi de semnalat consumul masiv
de api mai ales rece, care provoad he · ·e paroxistică.
Un' trebuie atribuit zelor imunolo ·c De obicei fiind .vorba fie de
stiri de j?4tm•1oir-e!!, fie de 4utoimunopaţii. ambele situaţii ~d ~ţite ~ai ~
9MIIII - ~ • ti darl; nu intravasculllfl, fapt _care, deşi anenuazl paoenţii,
nu 1-,.. totdeaYD• fi he,noglobinurie. Un mecanism oarecum asemlnitor l-ar
379
 . sttransfuzională (Ghergariu
. i hemoliza po
. dm· marile arsuri ş
hemo1iza
avea 1nsaşi oldează cu eliminarea renală
A v •

.
et al., ~OOIOJb.. . Distructiilc musculare ~as1~e s"'e; culoare foarte asemănătoare
Miog o wuna. ~ . ,. ină îi imprima .., . . .
. lobinei. Prezenţa acesteia in ~r . macroscopica fiind cel mai adesea
a rruog . . _ d1ferent1erea . b" d"' .
cu cea a Un
·nei hemoglobmurice, "t hemog · b. a ca şi nuoglo. ma, a. reac 1e
1o 1n ,
imposibilă, cu atât mai inuit cu ca ., oaşterea stării cliruce a paaentu1ui
benzidinică pozitivă. De aceea e ste necesara
. . b. i însă, examenuI clini" c o b'1ectiv
cun .
tria ur1ne1. De o ice .
sau, eventual, spectrofotome . tile investigaţii ma1 ample.
este suficient de elocvei,t pei,tru a face mu .., "m· IDl.odistro.fii acute (mai ales
. lO b' . poate aparea .
Seinnificaţia clinică. Miog in~ria . .., .ti. .., la bovine §i cabalin~ în urma
,. . • · l0 bmurica para11 ca
carenpale), m rruopatia mio_g_ . atia de efort) şi chiar în caz de traumatisme.
unor eforturi musculare excesive (rruop
musculare masive. . ..., h . ) 1n" toate cazurile în care
,. . til b'li . " unna (c o1una .
Prezenta p1gmen or I an m . . " d tr .tul
eliminarea,. bilirubinei~ nu se poate face spre c ăil.e b 1"liare ş i intestin' can anz1
.
bilio-intestinal este opnt· sau cand
" ceIuleJe h epatt·ce .nu pot ,., deversa. acest ,.pigment
. ,.
în căile biliare, pigmenţii biliari se vor acumula din ce 11:_ _ce m~ mult m s~ge
(cholemie) şi de la un anumit grad se vor elimina pe c~e unnar~ (choluna).
Concomitent cu acumularea lor în sânge se produce şi o rmpregnaţie a tuturor
ţesuturilor şi, în special, a mucoaselor şi pielii (icter). Cu cât hemoliza va fi mai
puternică, cu atât icterul va fi mai intens.
În. mod obişnuit, în urina. tuturQr speciiloL d e animale p o ate fi evidenţiat
SsterconilinagenuL fără o valoare diagnostică deosebită. Uiobiljnogeo11] ap are
_.!lu.mai la camasiere.şi la,.suine (în cazuri patologice). Bilirubina apare în cantităţi
reduse la câinii săoăto.şi la bovine_şi.11 cabaline, Chiar şi în afecţiuni h ep atice grave
apare în cantităţi reduse şi numai în ictere avansate, când colemia depăşeşte de
câteva ori valorile normale, apare în cantităţi mari. Aceasta se datorează faptului
că atât Ia rumegătoare, cât şi Ia cabaline, colemia este dată de bilirubina i n ~
aceasta neputând fi excretată pe cale renali. Icterul sau leziunea hepatică nu poate
fi. dia~ti~. Pi:u1 evidenţierea în urină a bilirubinei. Punerea în evidenti a
es•nmuior hiJ11u se poate face folosind reagj; de oxidare.
l'JOl,,.le ~ ""_identu,rea bilirubind în urină sunt repie7.elltate de: _proba ca
aG · ·
Urobilina în urină se află sub formă de urobilinl
urob
• ....._ cazuri t I ·
~ dl Im Yâ pa o ogice, atât în materiile fecale cit şiin mini,
• 71.m11 I m 11îiibi1inÂ.., Autbii· sunt cromo eru. care :rea.dii dia
.

ul · testinal nu
ptul că este \.orba••
 intense, creşte eliminarea de b ..
uro ilmogen E 1
u~a eXIstă urobilinogen şi d ... . . · xamenu de rutină va certifica dacă în
• V • V

.
In urina ...
pastrată un tim
aca el1m1narea d
. ,..
b'li
euro 1 nogen a crescut.
urobilină„ iar din cauza ac tup _mfa 1 1nd
elungat, urobilinogenul se oxidează în
es 1 apt d t .
întotdeauna din urină recoit t" ' . e erminarea urobilinogenului se va face
a a recent iar bili'
când nu există posibilitatea . ... '.. uro na se va determina numai în cazul
examman1 une · ·
recomandă ca urobilinogenul,., ă
î
~ ~rine proaspete. n acestă situaţie, se
a două picături de tinctură de:cd.prezent sa fie oxidat în urobilină,,, prin adăugarea
Sărurile biliarei Evidentierea ... . .. ,.. . V ...

toda lui Hay. Într-o ti' l" d. saru_rilor biliare m urma se efectueaza prin me-
s c a e ceasornic se tr0 d .
Se presară floare d uce unna ş1 se raceşte la 17° C.
m· V • ...

ulf d ' .
superficială, facilitân~ ~e easupra pro?e1. Sărurile biliare modifică tensiunea
. . punerea sulfulw la fundul vasului. Acest fapt precizează
--=- prezenta unei cantităti de săr · . .
" • ... . .. uri mai mari de O_,1°/o. Reacţia este probabilă mai ales
1a rumegatoare, iar rezultatele sunt incerte.
Gli~~zuria (mel~iturla)._În afara stărilor fiziologice, glicozuria poate să apară în
tulburarile metabol1sm,!!lu1 hidrocarbonatelor în diabetul zaharat în tulburările
funcţţo~ale Şi organice ale glandei hipofizei. al~ regiunii hipotalam~hipofizare, al~
glandei J uprarenal~, ale tir_2!dei,_în _tulburările nervoas~ meningoencefalice, în
sindromul bulb81', în tulbtl!'ările_ h~patice {insuficienţe hepatice), în miotrofii, în
caz d~ contuzii sau _plăgi contuze mari, Jn unele intoxicaţii (cu acid arsenios, săruri
de mercur, stricnină, morfină, atropină, oxid de carbon etc.), în asfixii şi, într-o
mai mică măsură, în toa! e bolil~ inf~~oaş~i_parazitare ftl',ril~, în septicemii, hi
diabetul renal.
Cea mai avansată glicozuri,.e se întâlneşte în diabetul zaharat, mai frecvent la
câin~ , mai rar la celelalte animale. qlico~a, în această boalăJ poaţe să atingă
40130 g%o, pe când glicozuriile de altă natur_j şi, în ~ecial, cele de natură alimentară
sau medicamentoasă, au valori cuprinse între Ş-15 g%o. Glicozuria chiar cu 3 zile
înaintea morţii în turbare (glicozuria rabică) şi în listerioză, apare la peste 50%
dintre cazuri (Marek-Mocsy citaţi de Adameşteanu et al., 1966).
Glucoza poate să apartîn_J.ll'im în momentul în care cantitatea filtrată la nivelul
glomerul11l1,ti renal nu mai oate fi resorbită la nivelul tubilor. Eliminarea glucozei
se face astfel la rag.
ii cetoru Corpii cetonici din urină, ~cetona, acidul diace · (acetil-acetic)
.l! acidul beta-oxibutiric se găsesc în urină şi Ia animal~le sănătoase, însă în ~antită~
~ arte · · tând totuşi să ere " cazul tulburărilor ave ale metabolismulw
o nuo, pu l · li 'd 1 Pr
g!ucidic IÎ ,egmdat, în J!',etabolismul ~ymineJ>r şi_ p1 e_o{. . e~nr-i. or m
:;;;:;.= •!:I l "
~ • · ,. ••...:-x este cauzi a tulburărilor metabolismulw ăsimilor -
orgarusm ş1 m wuu:a . ă tulb ări
.:--·~ • ,... glic:oo:enice a ficatului sau ca o nsean a unor ur
mineior, a uwllllaert~ _ • ,. bolii __:, tă
-----. - docdne O rl ceto · a arm toate e care se m~wes
endocrme sau P.\KlmeD~- · '-,;;,.;;,;;;;...;..-_--- ,., ,. • ,. di betul
m
. _~ u dar prin hiperglid!ll\ie aşa cum se U"talneşte şi m a
~•27 , --
"pl.,.U"a ~
zaharat.
381
 .., 1 esp1rat1e1. . . este destul de puternic ...încât
L rumegătoare, mir
. osul de acetona . 1 a1 le r sănatoase, .., - fără semne de. ,. cetoza.. . La
a . .., d . la distantă şi la aruma a e .. t 11·0· cresc în sânge şi m lichidele
.., se s1mta e · orp1i ce 01
.. chiar şi în cazul in care c
A . ,. .
sa " aerul expirat sau m unna
celelalte specu, · a de net ca in . . .
. . osul lor nu este totuşi aş . d de acetonemie şi cetonurie).
organ1:~' ;;or mari (cluar dacăar avea acel~ş1 gra ii cetonici treb11ie determinaţi
rumega o . emni.fică O stare de boala, corp
Deoarece cetonuria s
atât calitativ cât şi cantitativ. . vacilor în toxiemia de gestaţie/
' . ,. t"In.tă
1 în cetonemia ' ,. ....
Pato/Qgic, cetonuria este m a . ,.. ododermatite, m deplasari ale
. .., ,. etrite în mastite, m P " eh.
în reticulita traumatica, in m ' . L .., i cetonemia poate aparea iar
. " tit de anorexie. a Vlte , .
cheagului şi în alte ho 1 mso. e
l . ti·tăti excedentare de glucrde faţă
. b 1· . e în cazul unei can , " .
şi în lipsa unei o 1 primar , _ ·a este O consecinţa a diabetului
. . I . La camas1ere cetonur1
de nevoile orgamsmu ui. ,.. ' .., .. lungite; Ia căţei şi pisici poate fi
zaharatj la adulti poate fi rezultatul mfometarn pre
provocată _şi de febră. . . . ,.. . .., t lativ reduse: la cabaline
Cantitătile normale de corp1 cetorucr m urma sun re
3-4 mg%o, Îa bovine 6 mg%o, la carnasiere 3 mg%o.

Elemente normale din urină

Ureea. Cantitatea de uree din urină variază după regimul ~e substanţe az~ta~e.
În general, raportul dintre uremie şi ureourie este de 100 x m favoarea celei din
urmă. La rumegătoare, este de 25-35 g%o, la carnivore 15-60 g%o. Termenul de
hiperazoturie defineşte creşterea ureei în urină, cel de hipoazoturie defineşte scăderea
ureei în urină, iar cel de anazoturie defineşte lipsa ureei în urină.
Hiperazoturia apare în toate bohle în care se produce distrugerea sau consumul
masiv al albuminelor organice, aşa cum se întâmplă în boli infecţioase, diab et
zaharat, inaniţie, în cursul unui mare număr de intoxicaţii şi, m ai ales, în intoxi-
caţille cu sărurile diferitelor metale sau metaloizi (fosfor, arsenic, antimoniu etc.),
în distrugerile tisulare cu substanţe caustice, în traumatisme sau în operapile
deglabrante etc. Hiperazoturia devine evidentă şi prin utilizarea unor substanţe
medicamentoase ca: hipnotice, calmante în doze mari, opiacee.
Hipoamturia este constantă în nefrita cronică, în majoritatea bolilor renale
când r~rbţia se face greu, ca şi în toate bolile grave ale ficatului, când funcţia
~că este scăzută. De obicei, hipoazoturia evoluează în acelaşi pas cu
UN•siia,. m ~~ că, pe ~~ ce hipoazoturia se accentuează, creşte şi uremia.
~ ~ ureei m unnă) este posibilă în cursul nefrozelor necrotice p al
nefnlelor acute difuze. Ea evoluează cu hi ·· . . •
in6r•et în scurt timp. perazotemn masive ş1 spre un prognostic
ar.,o.
~• -- ~ aw.uau
D:-:....1..!u1 • •
constiruie calea de excre ·e . .
•-....este~ de doruri d socii
e u. Lunttele
. _P pnnapală pentru clor. Forma
zilnice d e Naa "m ---=-x sunt
# Glhaline este între 2,5- .
22 1 . ucuua
835-5 g (Ad•me,teanu et al.~t~~vtne 2,5-S,24 g; la camasiere (dupl
<a

Creşterea continutul . ...

,.. d · Ulm clo ·
1ntot eauna în perloa d a de rezolrur1· al urinei (hipere1oruna) . se ob
Uţie
„
pneumoniilor bronh a diferitelo b 1. . . serva aproape
' opneum · - r o 1 mfecţio · "
1
acestora), în timpul re 1 .. onn or, pleureziilor (în . ase ş1, m special, a
De obicei hip l ~o uţie1 exsudatelor sau h" penoada de convalescenţă a
evolueaz~ în er~ orur1a apare în stadiul ul . c iar a transsudatelor din organism.
. p enoada de stare cu hi ~ al acestor boli, care debutează i
• I.'.
H1pocloruria se înt"ln
•
,..
a eşte m m . .
poclorur1e. ş
d bolilor febrile, în cursu farmaru
d1ier1telor. ,. colectii
• (exsuda te, transsudat aJoritatea 1 v ••

ure1, in nefroze,
. . în nefrite, "m starile
., . de sub . . în
e, e eme), . ,.. inflamatiile
. plăm"anu1u1,. p1e-
C alc1u. Eliminarea calciul . . . nutr1p.e ş1 m unele tulburări circulatorii
E Ul prin urmă cal · · ·
xamenul se face cu metoda Sulkovi , auria, este proportională cu calcemia.
Alte elemente normal ,. . ., eh (Adameşteanu et al., 1966).
. . e m urma sunt · 1 .
aadul uric, alantoina, creatin . . . magneziu, am.oruacul, corpii putinici,
. a ş1 creatinina şi acidul hipuric. .
Determinarea ureei şi a creatininei
Ureea (BUN). Reprezintă forma de e . . .
cantitatea eliminată • . xcreţie a azotului conţinut de proteine, iar
roteinelor cu co diurti.marfuneste ~ect proporţională cu intensitatea catabolismului
P. limin .,, n • a ca ctiaren
· al"a sa"fie mtegră.
· Ureea este sintetizată în.ficat

U
ŞI e ata pe cale renală, având o mare importantă în detoxifierea organismului
.., . este un
reea . indicator util at"t"
a m evaluarea funcţiei · hepatice, cât şi în. cea renală.·
Starile a_so~ate cu c~eşterea componenţilor serici de uree sunt cunoscute ca
:azotemice ·. Azotemia __es~e de trei tipuri: postrenală, renală, prerenală. Diferenţa
mtr~ _azo~errua prerenala ş1 postrenală se face u tilizând raportul uree/creatinină în
stadiile finale ale afecţiunile renale .
Valori crescute ale ureei sunt întâlnite în afecţiuni: prerenale (deshidratare;
hipovolemie; şoc; sângerări; arsu ri; volum sanguin pompat de inimă; infecţii),
renale (insuficienţa renală cronică; n ecroze tubulare, glomerulonefrita şi pielo-
nefrită), post renale (obstrucţie sau ruptură a tractului urinar; h em oragie gastro-
intestinală; dieta hiperproteică; catabolism proteic crescut ca urmare a febrei sau a
necrozei tisulare).
Valorile scăzute ale ureei sunt întâlnite în: insuficienţa hepatică; cauze nerenale
de poliurie/polidipsie; pierderi proteice crescute prin urină sau p e tractul intestinal;
ascită; dieta hipoproteică sau înfometare; hiperhidratare.
Valorile de referinţă la uree şi interpretarea acestora au fost făcute după Vaden
et al., 2009 şi Kaneko et al., 2008. Aceştia au găsit ~ătoarele valori_ (mg/dl):
la cabaline 10-24, la bovine 20-30, la ovine 8-20, la capnne 10-20, la sume 10-30
(Kaneko et al., 2008); la câine 8-29, la pisică 15-33 (Vaden et ~-, 2~)- . .
ei, li · (CB.D reprezintă forma anhidră de excreţie unnarl a creatine1,
com;:;:-prsem aproape în totalitate 1n muşchi. astfel fiin~ cel mai ~tant
parametru untat al sange!ui, ce se core1eaz1 cu volumul maaei musculare '1 care
nu este influenţat de aportul alimentar protidic, ni~elul ~ure~i (creşterea cantităţii
de urină), efortul muscular etc. Creatinina se smte~e~a m ~esutul muSCUlar
prin intermediul unui proces de transformare a creatinei - cantitatea de creatină
convertită în creatinină fiind direct proporţională cu masa de ţesut muscular din
organism. Sinteza creatininei are loc în ficat şi rinichi, fiind eliminată în final Prin
urină. Creatinina serică este un indicator al funcţiei renale mai specific şi mai exact
decât ureea, deşi există o serie de limitări ale acestui teS t: creatinina nu creşte în
valori până când rata de filtrare glomerulară (RFG) nu se reduce cu mai mult de
25% decât cea normală. De asemenea, valorile crescute ale creati.ninei nu sunt
strict specifice bolilor renale, ele putând fi influenţate de boli extrarenale. În urma
analizelor de laborator, valorile obţinute pot indica dacă rinichii funcţionează
în parametri optimi sau există posibile probleme de sănătate ori insuficienţă de
functionalitate
•
a acestora .
Valori crescute ale creatininei sunt întâlnite în afecţiuni: prerenale (rata de
filtrare glomerulară scăzută; viteza de circulaţie sanguină scăzută; volum sanguin
scăzut; deshidratare; insuficienţă cardiacă; şoc; creştere a sintezei de creatinină
(uşoară); consum semnificativ de came roşie; (posibilă, o creştere a catabolismului
proteic); renale (insuficienţă renală acută sau cronică; status inflamator/infecţios
renal (glomerulonefrită, pielonefrită, nefrita tubulointerstiţială, leptospiroză,
sindrom hemolitic uremic); toxine (etilen glicol, aminoglicozide, hipercalcemie,
mioglobina, fenilbutazona, cisplatin, diverse plante conţinând alcaloizi, metale
grele); amiloidoză, hidronefroză; hipoplazie sau aplazie congenitală); postrenale
(obstrucţie a tractului urinar inferior; scurgere de urină din tractul urinar; ruptura
vezicii urinare; trauma uretrală; obstruc~e uretrală pelvină).
Valorile scăzute ale creatininei, în general, nu sunt foarte utile pentru un diag-
nostic precis, totuşi pot fi întâlnite în: rată de filtrare glomerulară crescută, gestatie,
hipertiroidism, cahexie.
Valorile de referinţă la creatinină şi interpretarea acestora au fost făcute după
Vaden et al., 2009 şi Kaneko et al., 2008. Aceştia au găsit următoarele valori (mg/dl):
la cabaline 2,4-23,4; la bovine 4,8-12,1; la ovine 8,1-12,9; la caprine 0,8-8,9; la suine
2,4-22,5 (Kaneko ef al., 2008); la câine 0,6-2,0; la pisică 0,9-2,2 (Vaden et al., 2009).
Examenul microscopic al sedimentului urinar
Exame11ul microscopic al sedirnentului uri11ar este considerat un examen de rutină
şi se recomandă în toate situaţiile în care se suspicionează existenţa unor tulburări
la nivelul aparatului genito-urinar, având valoarea unei adevărate investigaţii
histologice (Papuc et al., 2008, 2010).
~~ :e~ut faptul că proteinuria şi prezenţa unui sediment organic sunt două
pos1bil1t~ţi c~re nu s~_exclud una pe alta. Dacă examenul proteinuriei este negativ,
nu trebuie sa se negliJeze examenul sedimentului.

384
 Sedimentul se obtn1e în urm ·fu V • • • •

. . • a centri gar11 urmei proaspăt recoltate şi numai

în cazurt excepţionale se poate lucra cu urm·ac tă E d" tul ·
onserva · . xamenu 1 se 1men u1
es te un examen calitativ. Viteza şi timpul d t .fu v. • vtu ··
. . . e ccn r1 gare, mar1mea pica n1
sedimentului, m odal 1tatea d e aşezare a lamelei sunt factori care ar putea influenta
cxan1enul cantitativ. ·
Practic, ~e re_comandă îndeplinirea m1or condiţii standard: se centrifughează
10 n1L d~ ur~ă timp de 5 minute, la 1.000-1.500 rotaţii pe minut. După centrifugare,
printr~o :nclinar~ b~scă a eprubetei, supematantul se îndepărtează, iar sedimentul
se aspira cu o pipeta Pasteur şi se depune pe o lamă peste care se pune o lamelă.
Lamela se lasă să „cadă" pe picătura de sediment şi nu se apasă. Cantitatea de
sediment depusă pe lamă nu trebuie să fie prea mare pentru a evita plutirea lamelei
şi pentru a permite o bună aşezare a acesteia. În cazul în care sunt necesare examene
biochimice, picătura de sediment se amestecă cu reactivul înainte de aşezarea
lamelei. Pentru iluminare, se recomandă lumina difuză de zi, evitându-se a se utiliza
surse d e lumină prea puternice. Când lumina electrică este indispensabilă, se scoate
condensatorul şi se captează lumina cu o oglindă plană. Modul de iluminare este
..
determinant în examenul unui frotiu. Frotiurile uscate sunt impropru exarrunaru.
. ..,, ..

Sedimentul urinar poate fi neorganizat şi organizat.

Sedimentul neorganizat, la rândul său,
poate fi: 1nineral şi organic. Cristalele care se
•
găsesc în acest sediment diferă în funcţie de
p H-ul uinei: alcalină sau acidă (fig. 203).
Sedimentul neorganizat mineral poate
fi întâlnit fie sub formă de cristale, fie sub
formă amorfă. Prezenţa sed imentului mine-
ral are semnificaţie patologică la carnasiere
şi omnivore, nu însă şi la ~~gă_toar;.
Cele mai importante săruri mtâlnite m
sedimentul neorganizat mineral sunt repre-
I zentate de: carbonatul de calciu, oxalatul de
calciu, fosfatul şi sulfatul de calciu şi fosfaţii ·
• •
amoniaco-magnezieru.
Carbonatul de calciu este O componentă
b . "tă „ urina alcalină a erbivorelor, Fig. 203. Sedimentul neorganizat al urinei (după
O lŞilW m . rezintă sub Qsbaldiston, 1971 citat de Ghergariu ~ 8'., 2000).
are o coloraţie gălbuie 11 se P . Urina alcallnt: A- cristale de toarat triplu; ~ als-
· ·· concentrtce. tale de fosfat de calciu, C- aistale de biurat de
formă sferică cu diferite stria.pi
. sub forma unor cercun amoniu, 0- fosfaV amorfi. Uma acldl: E- ~
sau radiare, sau . • talele
• flr.lflU9e
concentrice SUr--r-:---•
uneori atS de oxalat de calciu; F- acicula almlln ~
disparate sau G- cristale de acid uric; D- uraţi amorfi (scoi\i
•

de carbonat de caWu apar d · cot. după A. Keleti).

cumulate ia bloeudauâaU formi e P1f
385
 de (a ) . nu este întâlnit niciodată în ur·1na
ctu
1
c ,.,rl,t)natu
. pr<)VOC-aAndu-i
efervescenta.
• Dispar·ţ·
1 1a
acidă. acili1tate,
1
. din urina erbivorelor are o semn·
1 · de calciu •-
carbonatu ut . -ă (fig. 204).
• hcaţie patologic, . ·te t111 component normal în Urin
a
11 1I· cnlc111 es
o.,11/f1t1
. I r t
liar arl,
se•mnificaţic patologică
„
pentru Urina
I O
caba. inc •l(>r' Ox:a 1ur1a . •se întâlneşte., 1n . toate tulburările
carnivore · . 1 "di·c îri special 1n diabet. Oxalatii de
Fig. 204. Carbonat de calciu. t J"·mt1lu1 guci ' •
n1eta ,o ts . t le octoedrice, având aspectul unui plic
calciu sunt cr1s a
închis (fig 20S). · · · · I 1·
Fosfatu I dt' ca /ciu este caracteristic
. urmei a ca 1ne sau
w

. a,,"and forme prismatice sau de rozeta, la ovine

slab acide, V • ,., •

.
ş1 capnne, ş1· de pană sau lama de cup.t . m unna
. carna-
.
. 1or cu PH neutru · La adaosul de aad
s1ere . . acetic se dizolvă
w w •

fără efervescenţă. Prezenţa sa semnifica tulburan ale

Fig. 205. Oxalat de calciu.
metabolismului mineral sau digestiv (fig. 206).
Sulfatul de calciu se întâlneşte mai rar în urina acidă,
adesea după acidifierea urinei alcal1ne sau după u tilizarea
purgativelor saline. Cristalele de sulfat de calciu sunt lungi,
prismatice, cu patru laturi sau cu aspect de ace izolate sau în
formă de spic, de snop sau rozetă. Prezenţa lor în urină nu
are o valoare diagnostică (fig. 207).
Fig. 206. Fosfat de calciu. Fosfaţii arr1oniaco-rr1agnezieni sunt cristale cu aspectul
unor capace de sicriu sau a unor formaţiuni prismatice
alungite, patrulatere şi ascuţite la extremităţi. Din punct
de vedere patologic, prezenţa lor trezeşte suspiciunea de
fermentaţie amoniacală a urinii în bazinetul renal sau în
vezică, iar identificarea lor constituie un mijloc suplimentar
de diagnostic (fig. 208).
. Sedimentul neorganizat organic poate fi întâlnit fie în
~ ..normală, fie în urina patologică. În urina liutmali
~ m ~ uratu de sodiu, acidul uric, acidul hipuric, iar
m unna patologică se întâlnesc cis~ leucina, tiroriM ;
colesterina.
!1'11/ii de sodiu cel mai adesea se afli în urina •
Diai ales în urina cu densitate '--
tu-»r 8hnule fine . mare, dupi rldre fiaub-
La t-x,-i_. , lZO~te sau grupate (fig. 209).
- - ~ Urinei, ura.,;~ disp
tlllli IDloniacaJe ·1&1- ar, iar în
rnfrluc1 „J-.J.....: apare U1'8h,l • .,,.,,,_ Ol
., -l'l'l\&111 sau coajl de Qstanl de
 ori galbenă. Ca orice sare a acidului . , ..
în amoniac (fig. 210). unc.:, uraţii st1nt solubili
Aci,iul 11ric se întâlneşte n"\ai 1 , l .
., · f b ·1 · a e!i a camas1erc după
.. tanle e r1 e (urina are o culoare lă t ... ' _
, . P oasa, cu un sediment
abundl!nt), dar uneori poate fi întâlnit .· 1 A • •

• I , • . • şi n urina crb1vorelor.
Cristale e de acid unc sunt incolore lb . . Fig. 209. Ura~ de sodiu.
• sau ga cn-roş1at1ce
cu aspect de •\'arf de lance sau de e\·anta·1, a lteor1. au formc'
neregulate (fig. 211).
Aci,!111 lziţ111ric c::;te prezent în mod A •

norma 1 1n unna
erbi:<.1rel~r, fără o 1n:port~nţă diagnostică. Cristalele apar
!:itJb torn1a de romburi sau iau aspect acicular. Nu se dizolvă
în acid acetic (fig. 212).
C1st111a, lcuci11a şi tirozina fac parte din sedimentul Fig. 210. Cristale
• w •

neorganizat, a canu prezenţă denotă o stare de boală. Leucina de ura~ de amoniu.

şi tirozina pot apărea în urină în urma degenerescenţelor
hepatice sau în stări febrile. Cristalele de tirozină au aspect
Lie măturice, iar cele de leucină îmbracă aspecte sferice
cu irizaţii radiale. Ambele au o coloraţie galben-verzuie.
o
ţ ->
Leucina se dizolvă în acizi şi în substanţe alcaline, însă este Fig. 211. Cristale de acid uoc.
insolubilă în alcool şi eter. Tirozina se dizolvă în alcool
şi eter, iar prezenţa sa denotă existenţa unor putrefacţii
digestive. Cristalele de cistină au aspect octogonal sau
hexagonal, cele de colesterină au aspect de plăci, iar cele de
tirozină au aspect de stea (fig. 213, fig. 214 şi fig. 215).
Sedimentul organizat al urinei se compune din ele-
mente citologice variabile (celule epiteliale, leucocitare), Fig. 212. Cristale
care în număr mic (2-3 într-un câmp microscopic) nu au de acid hipuric.

.....---,~ .------ -
. .... ...•
•• • • ... •
--,

•
•
•„ I
•
o a.. 214.Crislllad&llozill -=--215.QillaledeoollllanJl.
Fig. 213. Criltale da d8lll. ' ...
. . 1og·d tnsl dnd numind lor aeşte, faptul denoti ~ta uno~
semnificaţie pato ' ' ,,I mai mult la examenul sedimentului
stiri patologice. BL;anentele cwe tnteresee; "teliale, leucodtele, globulele roşii,
organizat mkro.a,pk al wil\el 11111t celulei eptare şi bacteriile (fig. 216).
cilindrii arlnld. ...,... falp. el-•-:::u'\111111, tiiliUCM tn pcallllii.mli au loc
Qlwlr.k.,,,.,....lt.,.. ,...._
1ft mod ;dor 1;1111
.J..11
01
urinale Crqterea numirului
•

p!oelll -
 .1ct•1->·Llrl
t '
cie11c>to ex iscn \a unui Proces
. '
.... c.le i,,llamn tic catara lă . Celulele epite~
,.
A
o [.1u 1t 11 · ci:i ilo r tirinarc
,.
su11t ""a
•..
.
r1,
li'.'\ \ilt•, tra11sparc~t~, cand provin din
sl rD tori le supcrf1c1alc; prel ungite sau
cu aspect de molari, de culoare l'l"lai
intensă, opace şi cu 11ucleu mai rnic,
când provin din straturile profunde.
Uneori celulele epiteliale apar dispuse
în gră mezi. Celulele din straturile
profunde sunt mult mai mici, cu
,l) .. ..
lt,, • •o mai multe laturi şi cu nucleu redus.
Fig. 216. Sedimentul organizat al urinei (după Osbaldiston, Ultimele pot fi confundate cu celule
1971 citai de Ghergariu et al., 2000): A-en·troc,·1e,· 8- celule epiteliale d e origine renală. Acestea
epiteliale scvamoase; C- leucocite sau piocite; D- _ce!ule
epiteliale caudale din pelvisul renal; E- celule epiteliale pot fi întâlnite şi izolat, pe când
de tranziţie din vezica urinară; F- eritrocite crenelate; celulele epitelia]e din profunzimea
G- celule epiteliale renale cu şi fără degenerare lipoidă. mucoasei căilor urinare sunt însoţite
întotdeauna de celulele epiteliale
superficiale. Acest aspect nu permite însă o localizare topografică a leziunii,
examenul sedimentului necesitând o completare cu date clinice în acest sens.
Celulele vezicii urinare au aspect de umbrelă sau de rachetă de tenis, iar
celulele epiteliului uretrei seamănă cu cele întâlnite la nivelul căilor urinare, dar
sunt ceva mai mari. Celulele epiteliului renal au mărimea unui leu cocit, cu colţuri
rotunjite, având protoplasma cu aspect granular. Prezenţa lor semnifică lezionarea
epiteliului renal în urma proceselor degenerative sau inflamatorii (fig. 217) .
. Leuco~tele ~par ~a vnişte celule rotunde, opace, granulate, cu nucleul puţin
: vtdent. In urma ao da sau la acidifierea urinei, nucleii se evidentiază mai clar.
In general, acestea sunt neutrofile lobate adesea "m stare d d, •~
. . .. . . . , e egenerescenr-
(p~oote). In cazul urmei alcaline, piocitele se tumefiază, contururile se şterg şi
prm descompunerea lor măresc vâscozitatea urinei U I ,., îl
constituie pielonefrita rumegătoarelor. . n exemp u m acest sens
Aparitia în câmpul microscopic a 1-21 •
Nici aparitia lor masivă nu pled ază " eucoate nu are o semnificaţie patologică.
aparatului urinar, putându-se da:ora :tdea~ pentru un proces supurativ al
poate avea nricnftA--..,-..... renală, ,.,m acest ~z C'n:lc!te amatiiJor "
tractusului ura-genital. Piuria
abundl fi alte elemente morfologice d -~'l • msă proteinuria, iar în sediment

catarul dilGf urinare {pielita, pi 1 e ~ngme renală. Existenta piuriei denetl

~ )i&g. 218). e one ta, U?etrita, abcesele renale, nefr'8
~ -'-'•n08,terea Ior în cânt .
•rolhetrice ai evid:;!" nucroscopic este adesea problenadol,
ţierea llnUi dublu contur poate & . .
 Fig. 218. Leucocite.

Fig. 217. Celule epiteliale.

Hematiile apar în urină hunefia te sau ratatina-

V
.
te,
~
<lupa . ,.. · o smotică· 1" n urma
. con centratia • pastra-
v
ta un timp m ai mdelungat daton•tav h emo1·1ze1. la
• 1

e>.amenul sedrmentului, se poate evi'dentia . d oar

prezenţa unor umbre (membre) celulare.
·n ,. A
pan a
·µ·
h~ emati or m.. sediment este totdeauna pato1og1ca. · v
~ h:moragi1le ~e origine renală, hematiile se pre-
zmta sub forma de cilindri hematici. În hemora-
gii, raportul dintre elementele albe şi cele rosii se
menţine identic cu cel din circulaţie, de 500 '1a 1.
Dacă leucocitele depăşesc acest raport, atunci se
susp1c1on eaza existenţa unei inflamaţii sau a unei
• 4 '"' •

supuraţii (fig. 219).

Hematuria se semnalează în congestii acute sau
cronice renale, în infarctul renal, în n efroze necro- Fig. 219. Hematii.

tice, în unele nefrite acute, de multe ori în pielone-

frită, cistită, cistita cronică a rumegătoarelor (hematuria cronică a rumegătoare­
lor), prin acţiunea calculilor urinari, a paraziţilor, a tumorilor şi în special a celor
vezicale, în maladii hemoragipare, în leptospiroze, în intoxicaţii cu cantaridă, cu
lăstăriş, cu furaje mucegăite, în boli infectocontagioase (pestă, rujet, antrax etc.) şi
în diverse leziuni ale uretrei (Ghergariu et al., 1985).
Cilindrii urinari sunt formaţiuni cilindrice cu lungimea de 1-2 mm, cu diametrul
egal cu cel al câtorva celule epiteliale. Cilindrii se formează în tubii renali, purtând
amprenta acestora, conţinând celule autohtone (epiteliale, hematii), contopite şi
comprimate, ce iau un aspect cilindric (fig. 220). Conturul lor este, în general, bine
definit. Evidenţierea lor se poate face prin multiple posibilitiţi de colorare, care
însă nu le avantajeazl faţl de examenul unui preparat nativ. în cazul în care se
adaugi pidturl de tuf, formapunile celulare şi cilindrice apar pe fondul negru
O
sub forma unor ;mag;ni incolore, bine evidenţiate.
389
 -
o

V~ He ► •
1
. .~
1 ~1 1p
:
- -
_J

(după
~

F1. 220 c·,~ d ·· -,,·ali Osbaldiston, 1971 citat de Ghergariu et al., 2000); A- cilindrii
g. . 11n n1 ep1 e1 . . .. . .. D- T d I E T
hematlCi; B-cilindn1 epiteliali tubulari renali; C- ahndn1 leu~1tan, a ,n _ru granu ar; -~ 1ndru
gras; F- cilindru granular fin: G- cilindru hialin; H- cilindru ceros (schiţă după A. Keleti).

Cilindrii epiteliali sau cilindrii ,nicşti se pot forma pe baza cilindrilor mucoşi
şi grăsoşi, prin impregnarea acestora cu elementele epiteliale; apar ca formatu
cilindrice arcuite, uşor spiralate şi chiar ramificate. Celulele componente au toate
caracterele epiteliului tubular renal, cu citoplasmă abundentă, nucleu relativ mic
şi apar fie strânse unele în altele, fie aşezate sub formă de mozaic. "In alte cazuri,
cilindrii epiteliali pot să apară formaţi din contururi
de celule abia vizibile, întru.cât acestea au suferit
în mare parte degenerarea. Prezenţa lor pledează
pentru existenţa unor tulburări congestive renale, a
unor procese degenerative (în prima fază a instalării
lor) sau pentru existenta unei nefrite acute epiteliate,
a unei pielonefrite şi chiar pentru o nefrită cronică
(fig. 221).
Fig. 221. Clndrl ........_ Cilindrii granuloşi abundă mai des ia
camasierelor. Ei se aseamină, în general, at
epiteliali, având a~fi origine, numai ci
lor granular este dat de
~lelor. · celulare SUnl . -
fl nu dare, aun se tntaltlesc: in
~ zivi (fig. 222}.

dlbtrid~
pe -
 elemente ale stări lor respecti .
. ve. celu le · r
leucocite, l1ematii, cilindri 11em t· . cpite tale,
. . d ..
V • a 1c1 etc. (fig 223)
Cr111L r11 ~-?rasoşz sunt consec·1 t d
n a egene "· ·· •
a cilindri lor epiteliali şi gran • . raru grase
. . . 1
u oşi sau cons ·
infiltraţ1e1 grase a rinichiului. De 1 . ecin\a •
. t A tAl .. ,. cc e mai multe
ori, sun .m a n1ţ1 m urii1 a cam·1vore1or şi. in s A

cial, a felinelor (niciodată în u · b" ' pe-

.. . rina er 1vorelor) i
pledeaza pentru existenta unor 1 . . . ş
. . • eziuru 1a nivelul
tub1lor . contorţi,
,. . . care suferă O degenerescenta. . grasă
Fig. 223. Cilindri hialini.
(mai ales m. mtoxicatiile . '
cu plumb ŞI. arseruc : sau în
unele
... ,. . nefrite croruce). . Cilindrii gr"asoş1. se colorea-
za m negru cu acidul osm.ic şi în roşu cu Sudan ID
(fig. 224).
.
Cilindrii
.
leucocitari sau purulenţ·i au ace1eaş1.
. .
dunens1uru ş1 forme ca şi cei epiteliali, numai că
sunt formaţi prin îngrădirea leucocitelor. Ei pot să
se dezvolte pe seama cilindrilor hialini sau chiar
granuloşi preexistenţi, pe care-i infiltrează; de altfel,
în sediment se găsesc deseori asociaţi cu aceştia sau
cu cilindrii hematici şi hemoglobinici. Prezenta •
orientează diagnosticul către o nefrită purulentă, o
lor
I
pielonefrită sau o pielită. Se găsesc mai frecvent în
Fig. 224. Cilindri grăsoşi.
urina rumegătoarelor mari, din cauza faptului că la
această specie sunt diagnosticate mai des leziunile
de mai sus. Apariţia lor în urină indică întotdeauna
un prognostic grav.
Cilindrii hematici sau hemoragici sunt formaţi din-
tr-o masă compactă de globule roşii. Printre acestea Fig. 225. Cilindri hematici.
pot să se găsească într-un număr mic şi leucocitele.
Culoarea lor este între galben-deschis şi brun, au
dimensiuni mici şi sunt scurţi. Prezenţa lor pledea-
ză pentru existenţa unor congestii renale, infarcte
hemoragice, nefroze, nefrite, mai ales atunci când
au în compoziţia lor şi globule albe. Concomitent
cu prezenţa cilindrilor hematici, în câmpul micro- Fig. 228. CIiindri biliari.
scopic se întâlnesc numeroase globule roşii, fie dis-
puse în grămezi, fie solitar (fig. 225). . .
Cilindrii biliari sunt fc,imati din pigmenţi biliari, iar prezenta lor certifică diag-
nosticul pozitiv debil · (fig. 226).
391
 d . metre variate în cadrul aceluia .
. ite de ta l . Şt
., . rl ·-;; sunt formatiun1 . alu ng te asoc1a . te.', cc au conturu şters,
1 . cu str1atiul'\:
. •u.
l
Cr ,11 roz... " t"lnesc 2~3 clcmen
t Adesea se 1n a ·
.
. .. -u nt tormil
ţi di11 mucină, re a tiv abundent"
a
e emen . . ul itii. Cili11d r()1z11
CU uşoare gran • . t 1111 s
- , d1r nu
se conftindă cu aceasta,
. deoarece
sau . , - a de ca ,a <:, ' N au valoare diagnostică
în mod fi7i0Jog1L 1n unn „ v .
ise în ser~1c11t1na. u . ,., ,. . ,. ..
filamentele d l"' n1ucină "unt d~sf.t a mc11tatc de ţesuturi se pot mt~~ in_ afecţiuni
Deh·itusurilc celulari' sat1 ~1~rt1. fr,a~ectiuni ale rinichilor, ale ~ez1c11 ur~~re sau
su purahYe (nefrită ~,urulenta), tn I • l act11sului genital. Oua de paraziţi pot fi
ae r · I 1 d bl
întâlnite în urina anima e or . e an.a, in urina
V " •

. elor (Capillaria pitea, . Dioctophyrne

carnivor . .
re11a Ie) şi· "'m urina păsărilor (oochişti de Euneria
truncate la p almipede).
Î,i seditnentul urinar mai pot fi întâlniţi:
s ermatozoizi, picături de grăsime, bacterii,
;:rpusculi prostatici (".'.sip prostatic) a ~ror
semnifi catie , patologica trebUie legata de
Fig. 227. Spermatozoizi şi picături de grăsime. prezenţa altor semne clinice (fig. 227).

Coet;rminarea capacităţii de funcţionare a rinichiului

Conu>oziţia sângelui reflectă modul de funcţionare a rinichilor, r~mânând

în limite constante în cazul unei funcţionări ireproşabile. Acumularea m sânge_
a substantelor azotate se exprimă iidel, prin scăderea_acestoi:a în urin~. . fapt ce
permite utilizarea acestui indiciu ca factor de apreciere a capacităţii funcţionale
a riruchiului. Acesta este ex_primat prin..raportul dintre azotul ureic sanguin şi cel
urinar, retenţia azotată fiind calculată p.rindozareaazotului total, Intrucâtîn cadrul
A

substanţelor azotate ponderea este reprezentată de uree, azotul ureic depăşind

50% în cazuri normale şi 90-95% în insuficienţa renală, raportul se rezumă la acela
al azotemiei / azoturie.
Rinichiul sănătos îşi îndeplineşte funcţia de excreţie în cele mai variate condiţii de
alimentaţie, prin eliminarea unei cantităţi reduse de urină, dar cu O densitate mare
sau a unor cantităp ~ de urin~ !115ă cu o densitate redusă. Această proprietate
de sau diluare reflectă mtegritatea funcponală a rinichiului. Examenul
·• ~pacităţii de ~~cţionare a rinichiului presupune efectuarea a trei
probe: a 4ilu,6,.,_,~ a concentrllnr
vid ,ll
şi a eliminării albastrului de m til
e en .
...._~__ -s__..
~ eaZa vezica urinari prin cateterisn- . d rminx d .
Ul'Ui ieroJtate, Se • • treazi . , . 1 1 ŞI se ete a enst
man,. 30 --r-e
"'' ~ft
mul corporali· la a câinii
i cu sonda
d m. urm toarele c -.'"Ul •
iar lldi,Jdf! talie mici, 100 ml e .~e mare, 50 mlJkg masl corporali,
•li ,..,,,--.,. 1 ,_ ...:ta-~'-Qµ,pi adminişţ,,-~ apei, urina aemmftal,cl••
"III I ---,. a 'I Yli.&~du-se densitatea . --Ztal •
~ - • ,1-,coape de lim.i•x . acesteia. dera 4
. ►- ~ având valon cuprinse între
 ..Proba concentrări.z. Se elimină urina pr;.., catete ·s · d · · tr ..( fu ·
n m ş1 se a m1rus ea7.o raJe
uscate{ s_pea~ce s~e~ei~ ?m 6 în 6 ore, urina se recoltează ~i i~etermin!_
. . . • . u,

densitatea. Dieta hidnca, m cazul rinichilor ce funcţionează normal, va duce la

creş_terea semnificativă a densităpi urinii, concomitent cu reducerea $:i.cantila..ti~.
Proba eli,ninarii albastrului de rnetilen. Se injectează subcutanat-o cantitate de
1 g albastru de metilen, dizolvată în 20 mL apă distilată. După 20-25 minute de la
it1jectare, urina se va colora în mod corespunzător, menţinându-şi coloraţia pană la
12 ore. Depăşirea acestui termen semnifică o deficienţă de excreţie renală.
Opsiuria, reprezintă o întârziere a diurezei faţă de un aport lichidian cr.escut~
În mod normal, un aport lichidian excesiv este urmat la scurtă durată de diureza
crescută. Opsiuria se întâlneş_te în boli hepatice cu hipertensiune clf!:erială portală
(resorbţie întârziată a sarcinii lichidiene) sau în unele boli endocrine (Bruckner,
2002) .

-
 capitolul 7
I SEMIOLOGIA
EXAMINAREA~ ALE GLANDEI MAMARE
APARATULUI GENITAL Ş

Rt71ere n11aton1ice . .., topografie şi funcţie, sunt siste-

. . • • ea embrionara,
Organele genitale, dupa ongin ul esenţial sau porţiunea glandulară,
matizate în trei segmente: gonada,. . organ femelă şi testicule, la mascul; căile
. ezentata de ovare, 1a . . .
P roducătoare de gameţi, repr t te la femelă de oviduct, uter ş1 vagin,
. tubulară reprezen a . .
conducătoare sau porţiunea . . . 'canalul deferent şi canalul e1aculator; porţiunea
d
iar la ~ascul, de canalul epzdi i,nar, tă la femelă de vagin, vestibulul vaginal şi vulva,
urogenitală sau copulatoare, repre~enta . • (Paştea et al., 1978).
iar la mascul de uretră, glandele perzuretrale ş1 penis

. . . a a aratului enital urmăreşte starea organelor genitale,

Exa.m enul ş1 semtologt P g · t ul de exploatare şi cu
dezvoltarea acestora ,..m raport cu vars,. ta, în raport cu s1s em .
· ... .. sexuale, mod u1 de desfăşurare. a proceselor
· · maturitaţii
apar1tia . de reproducţie
pre~ şi funcţionalitatea gonadelor şi a tractusulw gerutal.. ,.. .
Examinarea acestor aspecte necesită atât un examen funcţional, cat ŞI un examen
_.fizi0_ extern şi intern, pe segmente anatomice, folosind atât metode generale de
investigaţie, cât şi metode speciale.

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA APARATU~ ! GENITAL FEMEL)

----------
EXAMENUL FUNCŢIONAL

Examenul funcţional al aparatului genital femei constă în: a_Erecierea modului de

manifestare a instinctului genezic, verificarea ciclului sexual1 aprecierea ges!aţiei'­
parturit!_ei1 puerperiumului şi lactatiei. Examenul funcţional se realizează în pre-
zenta masculului, atunci când se urmăresc manifestările vieţii sexuale şi instinctul
genezic (dorinţa de împreunare)1 iar atunci când se apreciază gestaţia1 parturiţia
şi puerperiumul, se urmăreşte momentul instalării acestor stări, durata şi evoluţia
lor, precum şi modul de realizare a acestora (Groza et al., 2004).
Examenul funcţional al aparatului genital femei poate evidenţia mai multe
aspecte semiologice.
Red ~ instinctului enez · ana odizia gr. an= fără; Aphrodite =zeiţa frumuseţii
şi a fertilitătii) sau 'giditat Qat. frigiditas = indiferenţă faţă de actul sexual) se
 111,1nitl'sl.1 clinic ~1rin dczint, , .
eres sau ind 1'f
, ctt1l ~l'xunl s.1u faţl'i ct<' sexul
1 e.ren~, uneori chia .
. · opus Femei r aversiune faţă de
c,'ild urtlt1r sau a cxistt'ntci tlnor i.ld · . a refuză împert•cherea d·in . .
· · C'u Ur1 şt ~ st J' . . , Cauza 11pse1
nu cclr<.•s~1t111dc cu d<.)rin•a dn ~ c:r •, 1 n1şt11e sau incomplete (ca· d L~
. .. . \ ._ 1111pt'recht•re) 1 . _ n ovu aţia
1 ,c i1clatt' t1 consecinţa UllOr hilb x . · Jtp-;a <;au reducerea instinctului gen _
. , t ·•(~ ,, . ttrc1r1cndocrint•(h' f 1· e
,1 I1n1tn arc tt1şcx 1e sau t>bC/Îl"t ) ipo <) 1cul1sm), a unor carenţe
. u e sau urmare
r,ai.;crnrcn ,,,sti11ctu/ui <.,.,,11 ,.,,·1 ~~ a unor tulburări de adaptare
•• • " '"' C poate fi înt") · = ·
~.1u pcruul,cc, Ct' se manifestă prin r .. a nit sub forma unor ctflduri rq;etate
tit1r,1 n1ontă sat1 în timpul gcsta• .. e~pariţia precoce a dorinţei de împerechere
\1e1, ş1 sub form • _,,. . . '
n1icZI ,,t,J,,ă; 111a11il' - nebunie, furie) . ... a nzrn.;otnan,e1, (gr. nyrnpha = labie
~l''\tta1J ~i psil'lică. Î11 nimfomanie ' expln m~ta ca O stare de hiperexcitabilitate
apar că dun prelun ·t 1. t l'b'd .
~1 c,1ntint1u, agresivitate sau retivitate Hi . . gi e, n ense, 1 1 ou intens
căldurile repetato i ar tumo •i . fl · .. perfoliculismul declanşează de obicei
' ri e, m amarule tractului genital af cti nil
sau chisturile ovariene determin· ... . f · . :1 e - u e.nex:v:oaS:,e
•. a rum omarua.
Sfer1l1tateâ (lat. sterilitas == sterilitate) t O d . .. .
· · ·t t d es e stare e infertilitate, expnmată
Prin 1ncapac1 a ea e reproduce 1
" n . .
. .. . ... re. aceasta stare, funcţia de reproducere este
defini~v. com_pronusa. Ea poate avea cauze diverse, fiind determinată de unele
tulburart nervoase centrale hipotalamo-hipofizare, de unele tulburări ovariene sau
ale trac~ s ului genital sau de unele tulburări de ~utriţie„ întreţinere şi exploatare.
ll!.[ecur1dttatea este un sindrom pasager, temporar.
PreTu11girea perioadei de gestaJie poate fi reală, în cazul fetuşilor masculi✓ sau
poate fi falsă, când nu se cunoaşte cu exactitate data fecundării, În unele situaţii
patologice, prelungirea p erioadei de gestaţie este reală şi evidentă şi necesită un
diagnostic cât mai exact şi o intervenµe promptă.
Scurtarea perioadei de gestaţie presupune micşorarea acestei perioade din cauza
unei parturiţii (naşteri) premature. Fătul la naştere este viu. Această stare poate fi
întâlnită în cazul unor carenţe alimentare din perioada de gestaţie, în cazul unor
eforturi exagerate sau în cazul unor intoxicatu~•
Avortul (lat. ab =dela; ortus =naştere) reprezintă o întrerupere a sarcinii. Produsul
de concepţie este expulzat din uter, de obicei cu mult înainte de data parturi~.
Cauzele ce duc Ia avort pot If reprezentate de boli s~c~~(.ab~rti~~e), bru~oză,
avort infecţios sau de incom atibilităţile de Rh, febra, mtox1caţti, traumatisme,
carente alimentare.
~

-~· J4MENUL FlZJe.

E..- ~ - I tului genital femei se face în două etape: în prima etapă
xamenw DZJiC a ap~~ xamen intern (transvaginal şi transrectal):.
se face un examen extern .1•111 a doua un ~ enetale de examinare inspecţia şi
Examenul extem utilizează ca un.e ,,., · l 1.: • col~:apia..şi
• _/ + siv
P,a~area~ iar cac,metoae spe~ ',I_ z. ..J -
g
Je, sonda ·ul amprmtareit l'1JrJllJH~ "-'QRŞI&.. P -
.fotocolposcop~.
395
 1 r genitale externe: ,-ul,·a şi rep;_
tarea organe o . .,1 b o·
. ~ urmăreşte Ş terul secreţi.ilOt e\.prin1ate la acest ru,·Cl,, azinur,
Inspectia externa . w .. ~ -:.:::-

·vu1· v prezenţa ş1 carac . . ctie se refera la topograti.a, fonna,

unea I,?en vara, . te prin mspe . , . c -· 1
ş1. regiunea
. '"''· Datele obţinu
crupm . 1 f enlel, în diferite .. stan 1u10 Ogice "'si
tul · gen1ta
culoarea şi modificările apara u~cretiilor, dacă acestea sunt tilan~e, transparente
P atolooice, caracterul şi abundenţa s tice (loşiile - în puerper1um} sau mate.
A-.

o· tiil estrale) roşia . t fi b

şi clare (în cazul secre, or ' til) Tot prin inspecţie, po o Set'\•ate
alburii sau purulente (in
~ di verse metropa · · J -d
. 1 (lat. prolab1 = a a uneca, a ca eal.
b ese prolaps vagma .
prezenţa unor eczeme, a c ' . . . urinare şi ale uterului (lat. 111i.'crtera.s ::::; a
prolaps utenn . sau inver
. ,..._ ale vez101
s1·tlDi

întoar-ce). . t t organelor genitale externe, sensibilitatea

Palparea oferă date despre co~is enÎ: . lui se apreciază gradul de infiltrare
acestora şi temperatura locală. La ruvelu azmu , . .
. . . ales înainte de partuntie.
a ligamentelor sacrosaatice" mat . . al l d .talie nucă transabdominaI
"' uti·1 1zeaza
Palparea externa:se · m ai ales la arum e e e
V
fi "- . . ,
deoarece se pot obţine date despre manrnea u terul11i
v •
·~ topogra a acestuia, existenta
~
fetuşilor. La animalele mari şi mijlocii pot fi obţinute date despre gradul de
dezvoltare a F,roduşilo.c. prin această metodă. . . . V

Examenul intern efectuat prin i11specţie, Ia nivelul vestibululw vaginal (dupa

deschiderea cu ajutorul s.eecuw 1~ ulu1), al vaginului şi al gâtului uterin, poate
sesiza unele modificări de culoare, de formă, de asP.ect" f>recum şi unele modificări
ale secretiilor.
_.
-
l!a1earea infern~ este posibilă la animalele de talie mare, transrectal sau transva-
ginal, începânacte la nivelul gâtului uterin (la vacă) sau 1a nivelul ovarelor (la iapă)
şi oferă date despre topografia, forma, consistenţa, sensibilitatea şi despre e\·en-
tualele forrnaJiuni din interiorul sau de pe suprafaţa căilor genitale (gât uterin,
corp uterin, coarne uterine, oviducte) ori de pe suprafaţa ovarelor . Oviductele, la
animalele sănătoase, nu pot fi palpate, ele devenind palpabile doar în cazul anumi-
tor afecţiuni (salpmgite), când au dimensiunea unui creion, sunt dure · ~nsibile.
Uterul ~ste s~ibil ş1 m~t în :olum în c~ul metritelor (gr. metra= uter) JlCUft: (en-
dometrita a~~a) sau_cr_onzce (p1ometrite). In cazul tumorilor uterine, qterul devine
d~, bo~elat şi ~ns1 ~ ~~epi multîngi:oşaţj.. Ovarele pot suferi modificări de
M
d1mensrun~ ca m cazul chisturilor ovariene când bi°nPrtrofi
, _aes
t " t:ită d d ·
emşgae_ e eru-
velarea suprafeţei şi edema ·erea acestora În caz de hi
~
I · •--x ( ·
• v
bilaterala) •
sau de atrofie senilă •
ovarele de,,; ... mult rec1-~~~--az1e ovancu.ua uru sau
===~:.:::~=.,;
·----~ ::.:::;' •.u, use m volum.

396
 menu.1 funcţional vor fi coroborat
colastrului. e cu cele obţinute la examenul laptelui sau al
Aspectele semiologice mai d ,.. ,.. .
. lactaţianervoasă.
agalax1a.1 . es mtaln1te sunt·· 1actoreea, retenţia . laptelui,.
Lactoreea (lat. lactis = lapte· rho1• _
' a - curgere) sa l t (
rhoia = curgere) sau i,zcontinenta la telui r . ~ ga_ ac_ oreeq gr. galactos = lapte;
din mameloane fie sub form.., d
~ . . ..
ep_rezmta elimmarea continuă a laptelui
a e p1catura fie sub form . , d . t A
fi cauza supraîncărcării sin ul . ' a e Je • cest aspect poate
suspendarea mulsului us Ul gal~ctofor cu lapte (mulgerea incompletă sau
sau a suptulw) sau a unor tulb .., .
tonusul sfincterelo.r papilare, uran nervoase-' ce reduc
Rete11Jia laptelui reprezintă retinerea lapt 1 . ,.. . ,..
. · e Ulm smusul galactofor sau m canalul
1 1onar ca urmare a
papi ar- sau mame . ' unor a trezn
·· d e sfincter
· papila:r;1 a ne_perforării
mamelon2f w, compresiunii ş_au ob_ştru_ării de...canal a ila~.
AgaTaxza (gr · a = fara, ga la -- lapte) sau agalactut reprezintă
V .., • p r absenta secretiei
lactate după parturitie Aceast
. .. : · a poa te avea cauze nervoc!Se,
• · sau
endocr;i.ne - mamare....
(1n.flamaţii1 structun incomplete1 dureri) .
. . Lactaţza nervoasă reprezintă ~rujţia secreţiei lactate la fe_!Ilelele c~e .riu au
nascut. Frecvent, tulburarea este întâlnită la ~~tele ca urmare a unui dezechilibru
- ~ $/ - ~

neuro-endocgn (gestaţie şi lactaţie falsă).

ExamenuT fii1c al glandei m amare se realizează prin inspecţie, palpare, proba
mulsului/ 5.!!._ndaj, puncţie şi examinarea laptelui:..
!_~egia oferă date despre fg_rllla şi dimensiunea glandei mamare. În mod
fiziologic~ glanda mama:ă creşte în dimensiune înaintea _parturiţiei şi în tim_pul
lactaţiei. In condiţii p atologic1 măriret!,._glandei mamare este consecinta ~d~ului
mamar, mamitelor, abceselor mamar.!t flegmoanelor sau tumorifor mamare.
·R eâ~erea dimensiunilor este întâlnită în.JD,amitele cronice, consecutiv procesel9r
de atrofiere. -
Culoarea se modifică în congestiile şi inflama!iile acute sau în eritemul solar
acut, când glanda mamară se înroşeşte. Deformările mamare pot fi determinate de
erupţii (papule, vezicule, n oduli), cruste, cicatrici, _papilomatoză.
Palparea glandei mamare oferă date despre tem_Eeratura locală, consistenţa şi
sensibilitatea acesteia. Temperatura şi sensibilitatea este crescută în caz de infla-
maţii acute, în u rma congestiilor active.: In urma mamitelor cronice, glanda devine
dură la palpare. - - - - - - - - - -.........
Se va acorda O atenţie deosebită furu · or retromaman
ficările de dimensiune consistenţă şi de sensibilitate ale acestora.
Prob a mulsului u:rnăreşte temperatura locală sensibilitatea, consisten ~a-
melonului, precum şi permeabilitatea canalului galactofor, pe ban modulw de
evacuare a laptelui şi a calităţţijetului de lapte. . . . .
• .., d d 1 p„a„p~il...
ee~rm~e:!a~b:!!ili!!:.ta!!!te~a~ralilil!n~a1i1:1u„1„ua.. ar. a asteme1 ma-
Sonaa1ul ofera ate espre ~ -
melonare şi a sfincterului mamelonar.
 I Un or deformări lasale la suprafata gl
,,e~·t1 -
ta in cazu
~~
~ ~ ~, - - = = · andei,
ti·a St' p(1.1te t .
ercu • tul 1 fi · hi · · ·
l.. , •rificării cc1nţ1nu ti . . tr-t1n examen zic, c nuc ş1 ~ 1croscop·
în Sl"t1pt1 \ L • -.e fact' t,nn - - Ic
Examinarea_!!ptelu1 . .
(citologic ş1 bacterian
· ). I • urn1ăreşte cu Ioarea,-vâscozitatea~ irosuI, &!J.stu1,
Examenul fizic al lapte u1
d ··tat •a coagulabilitatca. '"':\ ,..
ens1 ~ , . ălbuit. m marn1
·te sau în sindromul
.., de
.. icter; albăstru·
ie„
C11!011ren laptelui e„te g~ . tilcn sau în cazul scader11 pros_entului d
. lb strulu1 de mc . . e
duf1,i administrarea a a „ are şi posthem ragice.
. . ~ n cst11le mam
grăsime; ro,1at1cR 1n co ~ ,. ·te sau după un consum exagerat de ană
d • poasa 1n mami - r.: •
;âscozitatea e\ ine a . în mam · supurativă croni~ sau poat
Laptele de\•ine fil an t, mucos sau cu puroi ~- e
asp 'ct cremo~ în abcese}g__..Jnamare. . .., ..
a\'ea ~ .~- .
Gi,st11I la11telut devine amar m
,.. ainte de întărcare,
· în urma mgeran1 unor plante
. ) G
(Relin, n1uştar, usturoi') sauJn ,. unele boli (,.cetoze,
. piroplasmoze
. . ustul. devine
~
sjrat m ~ penoa . da căld un·1or.1 în _mamite, m sindromul hiperestrogen1c sau Ul
alimentatia cu furaje mucegăite. . .., ,., . ,., ... . ..
Ot~,zsitated normală a laptelui este cuprinsa intre 1,029 şi 1,032, msa ea se modifica
în ca'.;ul mamitelor, valoarea ajungând la ,024. -------.
(Coagt1ful seros sau gazos este întâlnit în m~itele colibacilare, <Coagulul ~
în Al_g~itele streptococice, laptele normal având un coagul gelajinos, fără să
•
expnmezer.
l,, L~amenul..biochimic al laptelui constă în determinarectpH-ului (care este în
mod fiziologic uşor acid la carnasiere şi oeutru la erbivore) a fermenţilor (catalazei
şi reductazei care cresc în mamite şi inflama pi) şi a aminoacizilor.
(Eiaîneuut.ato1ogic şi1i~an are scopul de a diagnostica unele afecţiuni ma-
m~. P~ţa glob~elor roşii în lapte indică ~mite şi hemoragii post-traprn,ti-
ce; limfogtoza apare m berculoza mamară iar a ortul leucocite mononudea1e
~i ~~ ~de sub O,S în mamite. lapte, pot fi puşi în evidenţi şi wui aplJ(I
infecţi~ de tipul tococilor colibacilil'o · ••
esau amn
lntLAgllll lllllllt di- laborator 1n Pltolagla lparatulul genltal fwnal
fn patologia aparatului genital fem i .
delelndr.aea honnonuor f-~:-.!
111
~ ~vestigatfile uzuale de laborator
• ......., ..._. wu, &otiuI din celule vaginale, examenul

Recoltarea se face
· sefa
virusologie,
lui,~
 EXAMENUL ŞI SEMIOLO
GIA APARATULUI GENITAL MASCUL
Examen ul funcţional se .
rea 11zează în pre . f . .
sexuale ale masculului şi anum . ,n zenţa emele1 ş1 verifică reflexele
. . ,ţJ e. re;,exul de erecţie ,n I de ~ -
copuIaţ1e ş1 re1 ,exul de ejaculare Se ., . , re;,exu Lmbrătiş_are,EJJ_exul de
intensitatea şi durata lor de m.an·f vat urmarl prezenta sau absen!a acestor refle~
1 es are · ,
Cele mai frecvente aspecte î n t"l . · se referă la· b , ţ ,n
a nite .
exagerarea reflexului de erectie abseuta d' . · a sen a re1 .exulu1 de erectie,
. • ' • sau 11n1nuarea reflexul 111· d ~ b ~ . •
ale rcflc:r11lu1 de coplllatie abse,zta re•ţ/ 1 . d . J• e im raţzşare, tulburări
· • ' J.exu 111 e eiacul •
Absenţa rejlexu/11 ; de erect~ fi are, epuizarea sexuală.
,te poate determinată de l b 1·
medulare lombareJ stres e:r-uizare a]· . une e o 1 toxice,_boli
• ' • • Jmentaµe necorespunzătoare
, J

E.tagtra,ea reflexului de erectie sau p · · ,1 ( • •

într-o erectie preluno-itv · rzapzsmu_,1, gr. Przapos = zeul fertilitătii) constă
.ulb o~ a sau _permanent~ din cauza unor dureri genit~urinare
encefa lite b are. -- - '
A11se1zţa sau diminuarea
. reflexului de î mbrawti
. . t§are este cauzata de unele afectiuni ale
V

n1embrelor posterioare sau de unele afe,-+;·uru· nervoase med ulare.

w • --~...
„
fulburar1 ale . reflexului de copulatie • apar ca urmare a unor inflamatii ·· infectioase
· ·
al~ .zlan~ulll!. (balanită), ale glandajui _şj prepuţului (balanopostită)- sau în ·cazul
existenţei un3r tumori...eeniene.
A~se1zţa reflexului de ejaculare este determinată de unele tulburări.medulare, ce
cu12rmd centrul neIYos....al..e.jao1lăriisau de unele obstru~tii uretrale.
Epuizarea sexutifit este cauzată de nerespectarea repausului sexual sau de 0
alimentqgg necorespunzăţQqI~.
Alte tulburări funcţionale ale ap aratului genital mascul se pot manifesta şi
sub forma ş_terili!4Jij, care poate fi întâlnită ca o sterilitate propriu-zisă (,,impotentia
generandi"), când ~ er:rp~togeneza eş_te compromisă sau ca o ·sterilitate Jalsă
(,,impotentia coeundi"), când §Ferma est~ de..b11nă calitate~ dar nu poate fecunda
ovule!, qatoritij obstruc.gilor de la nivelul căilor spermatice.
Ca tulburări ale instinctului sexual la masculi, au fost descrise satiria::isul
(gr. satyros = satir) sau exagerarea patologică a instinctului sexual, sinonim cu nim-
fomania la femele, 1JJJlSiurbarea_.şi.lwmosexualitat~ aspecte determinate de ~burări
nervoase s endo · .
Examenul spermei completează examenul funcţional al aparatului genital
mas.... Sperma poate fi examinată din punct de vede~fizic (cantitate, culoare,
1.4-11.

consistenţă, densitate, miros), ~chimic (pH, componenţa în grăsimi, sânge, puroi)

şi microscopic (numărătoarea spermatozoizilor, densitatea şi m~bilitatea acesto~a).
Aspectele semiologice mai frecvent întâlnite sunt: A.R&WWfa. ~ ~ IY! totala d_e
spermatozoizi),oligosRermia (redu~~ea numărului sie ~rmatozo1zJ),.~~cr~nn111
(apariţia în ejaculat de ~permatozoizi morţi)" aşt!IT,matismul sau_qŞJ?!!!!!ia .L~~
~aculatului). «s.Rerrzetagcnrn sau u)igfW'er,,!atQWKZB _(ab_senta ş1 reducerea numa-
rului de spern,atozoizi şi pierderea calităţii lor de gameţi).
399
 . ·tal mascul se face printr-un examen extern .
ul fizic al aparatu/uz gent tata veziculele seminale şi glandele bulb Ş1
Examen dele anexe (pros ' o..
- I entru glan
tra11srecta, P · z ·
uretra1e)• . are se vor u tiliza inspec/za,. pa parea„
. percutza (scrotai~)
a,
C metode de examm . , Iv) şi exa1nenul rad1olog1c.
a l ncfta (scrota a ,. .d.di I . ul .
sondaiul
'L ,
cateteris111u,
.
. lare, testiculele„ ep1. I mu, perus ŞI prepu+,.l
pu ele testtcu . ~1.t
Se vor examina burs . ·unea simetria, temperatura, sens1b.ilitat
forma, dimens1 , . . ea
. de la nivel uretral ŞI reacţia muşchii
v

sau furoul. Se urmaresc

fiecarui segment, ca litătile • smegmet or
cremasteri la palpare. tul . t apărea edeme (de stază sau inflamatoaru)
I . Iul prepu u1 po ,
Frecvent, a nive d. uli) ecretii nurulente sau hemoragice. La nivelul
.. ( ·cule pustule, no ' s ~ _c. ••
eruptţ1 vezi , . t fi" tâlnite deformări inflamatoru ale testiculului
tul · şi al testiculelor, po m - v • • V

sero
hit V)uiqrocese tumora1e sau pseudotumotale (tuberculoza, actinomicoza), colectii ..
(
or · a' înr- . alv c;:1• scro~,.,1ă (hidrocel, hematocel) sau hernii ingvin •
lichide punga vagm a~ -L.W.i • 0
"' • tr·1a testi·culară
scrotal~e. psime · este întâlnită în criP-torhidiţ
- . . . (reţinerea unui testicul)
V •

"m abdomen sau "m hipoplaziile unilaterale. _SenSibilitatea crescuta _ a furoului, a

enisului a scrohllui şi a testiculelor apare în toate procesele inflamatorji aQ.Ite şi
.P :.: activ~. Indurarea sau boselarea cord onulUl·testi.cu1ar este "tâlni'""
îrt.congestiile m ta m
funiculite (inflamaţia cordonului sau a funiculului spermatic).
Prin palparea_transrectal,, în caz de_dgf,DIJ!1..ări şi hir.ertrofieri ale glandelor
anexe (chisturi, tumori, inflamaţii), acestea pot fi examina~ direct. Modificarea
dimensiunilor fila consistenţei prostatei, glandelor bulbo-w,:etrale sau a~veziculelor
seminale determină şi tylburări ajg urinş.rii şi defecării1.. ca urmare a g,.mp.resiunilor
(directe sau indirecte) e)fercitate de acestea asupra căilor urinare sau asupra
segmentelor posterioare ale aparatului digestiv. In inflamaţiile acute ale glandelor
A

anexe, sensibilitatea.este mult crescută.

Percuţia
scrotului în cazul herniei ingvino-scrotale determină apariţia unui
sunet timpanir; ca urmare a existenţei gazelor în ansa intestinală herniată.
~ate~ul ob~ut ~a pu~fiia scrotului oferă date pentru un ~gnostic cert,; în
~
her;1~ unei anse mt~stin~e scrot, la puncţie obţine conţinut
se intestinaÎ.
rm _examen radiologic ŞI prin ultrasq_noY-afiţ_pot fi vizualizate unele tulburări
patol~gice, ceea_ ~e aduce un plus de informaţie„ în vederea stabilirii unui dia~ostic
cert, 1ar masculii cu tulb v •
l a reprad ucpe.
. urari grave ale aparatului genital să poată fi eliminati de

( Investigaţii uzuale de laborator i . "--------------...

„ n patologia a aratului genital mase
In patologia aparatului genital m .
stau în: determinarea h . ascuI, investigaţiile uzuale de laborator con·
fosta J>Ilnoniior 1l!=\Sgtljnj . __:..~l'PA
tazei acide Pentru pmstat"
-- ~" , sxamenuI spern1ei, d:;:
e::rern
::::_
UJ_.
_ -_,
400
 Fosfataza acidă prostatică. Fosfatazele acide sunt . v ,. . ,.
· fii' d „ âlni · enzime 1arg raspand1te 1n
ţesu tun, n mt t te la n_ivel osoS, hepatic, splenic, renal, în eritrocite şi trombo-
cite. Cu toate a~eS ea, au ~~portanţă diagnostică în special cel provenite de la
nivelul prostatei, u~de activitatea fosfatazei acide este de 100 ori mai mare decât
în celelalte ţesutun. Fosfataza acidă este de asemenea prezentăîn concentratii
crescute în lichidul seminal.
1\/iveli,ri cresc1,te. de fosfatază acidă sunt întâlnite în tumorile de 2rostatv cu
metastaze (în şpecial osoase). Pe măsură ce turnora se extinde dincolo de capsula
-~• prostatică,
.. celulele glandulare încep să secrete fosfatază acidă car: se aescarca m
sange.
Niveluri 111oderat crescute de fosfatază acidă mai pot apărea în metastazele osoase
(de origine non-prostatică), hiperparatiroidism..
Valori normale la câine pentru fosfataza acidă sunt mai mici de 5 IU/L (Aleman
et al., 2000).
Examenul secreţiilor Erepupale
Recoltarea se face cu tampoane sterile sau cu seringa.
Examinarea se face macroscopic, microscopic (citologic), microbi~lo„gic (bacte-
n dlo~c, ~rusologic, parazitologic, mi~otic), biochimi<; (se deterrruna prezenţa
mucusului, puroiului, sângelui, hormonilor).

401
 capitolul 8

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA
APARATULUI LOCOMOTOR

atul de susţinere şi de rnişcare, reuneşte scheletul

1 1111
Rt7'tre ,1111 h ice . .
t denum1t ş1 apar
1 1 t. ă. Scheletul reprezinta totalitatea oaselor untu animal,
w • • ,

Aparatul loco11to or,

articulaţiile şi ,nuscu~atura scal1e e ,c ol de a oferi suprafeţe de inserţie muşchilor şi liga-
• ortun natur e, cu r d . b
dispuse 1n rap ote ·a organe1e cu structuri fragile şi de a epoz1ta su stanţele mine-
d 1
mentelor,. lea N··1prsunt legatun na turaleI care se stabilesc între oase sau cartilaje, r•ui
V • nnn
.rale.
termediuJ ,c e
Arficu a,elemente . tale sau pericondrale. Musculatura
1or penos . scheletică reprezintă
m
componenta . w a aparatului locomotor, iar prin inserţia sa pe schelet, are rolul de a
activa
modifica poziţia razelor osoase (Damian et al., 2001).

Examinarea aparatului locomotor se face prin~-un e~ame_,njuncţional şi printr-un

exa,nen fizic (nzorfologic) al componentelor ~atomice ce mtra m compone~ţa sa..
Se vor utiliza inspecţia, palparea, percuţia, ca metode generale de exarrunare, iar
ca metode speciale se vor folosi puncţia biopsiantă, examenul radiologic, examenul
sâ1zgelui şi al urinei.

EXAMENUL FUNCŢIONAL AL APARATULUI LOCOMOTOR

Examenul funcfional are scopul de a depista animalele cu afecţiuni locomotorii,

de aceea se impune iniţial efectuarea unui examen colectiv şi apoi a unui examen
individual.
Examenul funcţional se face pe animalul în repaus (în staţiune sau decubit) şi
pe animalul fn deplasare. Deplasarea se va face atât pe teren moale, cât şi pe teren
d~r, unnărind mişcările membrelor, ale coloanei vertebrale, ale gâtului şi capului.
Când examinarea se face fn repaus, se urmăresc modificările de atitudine, de sprijin,
unele aspecte morfo-funcponaie locale sau generale şi tulburările de echilibru.
La .~enul în decubit, se va verifica modul de adoptare şi de părllsire a
decub1tulu1 deoarece în -c ,.+;unil d . . ... · sau
d ' cue"t& e ureroase animalul poate refuza parasrrea
a °J'x=~:bi~ui, luând unele poziţii pa~ticulare.
(la cabal' . a animalului în deplasare (în mers) se va face în toate alurile naturale
întoar:· pas, trap, galop, iar la rumegătoare: pasul) şi în cazul mişcărilor de
unpuse, care pot fi mai largi sau mai strânse.
402
 A
Tulburările aparatului locomoto r se ma nifesta prm mtarz1er1 sau exagerări
V • A A • •

1n efectuarea mişcărilor sau prm

· nnpos1
· "bil"1tatea efectuar11 acestora. Mod1ficăr1le
V • • • • •

l~cale vor duce la n1odificări ale atitudinii şi sprijinului. Modificările întâlnite la

ruvelul . membrelor
. se expr·1rnau prin · ături,· care m funcţie de intensitatea lor
· şcI11op A • • •

pot fi de ~rei grade: je11ii în 111ers (gradul I), şchiopătură propriu-zisă sau claudicaţie
(lat. elaud lCare = şchiopăturau)(grad t11 II) ş1. ,1psn
A • •
. .. . a unu1. membru <grad u l
de spr111n
III). In funcţie de timpul de apariţie, şchiopăturile pot fi: la rece (se evidenţiază la
începutul deplasării) sau la cald (apar după parcurgerea unei anumite distante)
(Muste, 2003). ·
! "11
nzers, se vor aprecia spontaneitatea mişcărilor, intensitatea şi armonia lor.
In staţiu,ze se evidenţiază, prin inspecţie laterală, anterioară şi posterioară,
aplo,nbitrzle (raportul de înclinaţie între diferitele segmente ce intră în componenţa
membrelor). O atenţie deosebită trebuie acordată aplomburilor la cabaline, deoa-
rece un aplomb corect constituie garanţia unei funcţionalităţi normale a aparatului
locomotor. La ru1negătoare, aplomburile nu au importanţa celor de la cabaline/
dar examinarea lor este importantă la operaţiile de întreţinere şi corectare ale
ongloanelor. Modificările aplombului pot fi câştigate sau congenitale şi ele pot
cuprinde un biped (anterior sau posterior) sau toate membrele. Animalul poate
avea mersul pla11tigrad, atunci când are loc ruptura suspensorului buletului sau în
smulgerea corzii jaretului de la locul ei de inserţie.
Sprijinul în pensă caracterizează leziunile con gestive sau supurative ale călcâ­
ielor/ unele afecţiuni acute ale tendoanelor muşchilor flexori sau prezenţa unor
osteoartrite, periostite.
Sprijinul pe călcâie reprezintă manifestarea clinică a furburei acute sau a unor
traumatisme ale tălpii.
Lipsa de echilibru al animalului poate fi un semn al sindroamelor vestibulare,
medulare sau cerebeloase.
Hemiparezele atrag atenţia asupra unor tulburări cerebrale, iar greutatea
executării întoarcerii şi imposibilitatea de a merge înapoi constituie manifestarea
clinică tipică în sindromul de imobilitate.
În deplasare se apreciază alura, adică modul în care se face deplasarea animalului,
prin trecerea fiecărui membru atât prin faza de sprijin, cât şi prin faza de suspensie.
La cabaline, alurile normale sunt pasul, trapul şi galopul, iar examenul deplasării
animalului se va face în toate cele trei tipuri de deplasare, urmărind succesiunea
normală a mişcărilor (fig. 228, fig. 229).
La rumegătoarele mari, se apreciază ritmul şi direcţia de mers, ca şi succesiunea
mişcărilor membrelor, ale corpului şi ale crupei.
Mersul sau staţionarea în genunchi este atitudinea comună în rahitismul tuturor
animalelor, exceptând mânzul, care nu adoptă o astfel de atitudine. La animale
adulte, aceast.ă atitudine este luată atunci când există leziuni podale: artrite,
dem,atite supurate, în osteomalacie sau în osteoporoză.

403
 Fig. 228. Deplasarea la cabaline
in: a) mers, b) trap.

Fig. 229. Deplasarea la cabaline

în galop.

;n . , 111ers. caracterizează unele tulburări articulare, .dar ea

•
111e111brt'lor 111
1
Se1111 ,c.'larta
fi
. •. a muşchilor extensori ai membrelor,
. unor para11211 . a unor s1novite
.
poatl'oatl'
sau cauza . . pe care 0 adoptă cabalinele
fi o at1tud1ne . în sindromul
fi de constipaţie,
cândPfecalomul este 1oea1·iza t la nivelul colonulu i d escendent ( otant).·•
A A • v A .
Deschitierea unghiurilor articulare este mtâln1ta 1n cazu1 ruptun1 muşchilor
extensori sau în luxaţia de rotulă.

EXAMENUL FIZIC AL APARATULUI LOCOMOTOR

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

Inspecţia oferă posibilitatea obţinerii unor date directe, de la nivelul oaselor

situate superficial, dar şi a unor date indirecte, privind atitudinea animalului sau
uneJe modificări funcţionale (şchiopături, imposibilitatea efectuării mişcărilor).
Palparea este efectuată, mai ales, la nivelul modificărilor sesizate la ~1ie
şi urmăreşte modificările de volum şi de fonnă, sensibilitatea şi modul cum este
tr~ mişcareala diferitele segmente osoase. Totodată,
prin palpare se verifki
rezistesataşi integritatea osoasi. 1n cazul fracturilor, se întâlneşte o mobilitlle
exage,aq a a.p!lelor osoase fracturate (alta dedlt cele articu.Lm:), fre.»!111 JIPII
=:::o~ (Crepitalil 080aae), defomwea tesutului de awpaile fli
fi îndlnite la :aiuneori decelarea capetelor osoase sub piele. Pe razele oeoaee pot
'::ia
1111lu8bwd) are delonnari chueroue llllU nec.t_.._ (calusuri. ~
func:tion,1e (fddopittui) ~
,,.
!:;:!anrde atitudine.
wu osului, ceea m duce la t.,lu
)a ~ , I ! ~ c'ApebtJor
01 . . . .,.....otlQd (gr DIM OIOl8e '---•--"
&&. . . .
~
"-IIWIIMI li . . . .
"llllilW ciealead Ctepitapl
boell: ,no,;,. 01D01pere) al fraclmil
.. C •- -•
 Biopsia şi examenul biochimic oferă date despre structura şi compoziţia
0 _aselor, despre metabolismul ţesutului osos (osteogeneză, mineralizare, resorbţie)

ş1 despre metabolismul sărurilor m inerale.

Examenul sângelui şi urinei se face pentru verificarea raportului Ca/P, a fo~
fatazemiei şi a proteinemiei.
Examenul radiologic evidenţiază modificările grave ca re alterează conturul,
dimensiunea şi integritatea osului. Prin examenul radiografic se obţin date despre
fracturi, deformări sau fisuri osoase, despre tipul fracturii (totală, completă, par-
ţială, incompletă, în „cioc de clarinet", ,,în lemn verde"), despre localizarea leziunii,
despre evoluţia sau stadiul leziunii şi al procesului de vindecare (calusare) şi
despre eventualele modificări ale tesuturilor vecine (hemoragii, edeme). Tot prin
examenul radiografic, pot fi evidenţiate şi unele anomalii numerice, topografice,
volumetrice osoase, precum şi modificări de condensare osoasă, de structură şi
integritate osoasă.
Semiologia sistemului osos relevă câteva aspecte mai frecvent întâlnite, cum
ar fi:
• osteopatia (gr. osteo = os; pathos= boală) este tulburarea care defineşte boala
de la nivelul osului;
• osteita reprezintă inflamaţia osului;
• periosteita reprezintă inflamaţia periostului;
• osteomielita defineşte inflamaţia osului şi a măduvei osoase;
• osteoartrita defineşte procesul inflamator al capetelor articulare osoase şi al
tesutului
•
articular;
• osteocondrita reprezintă inflamaţia comună a osului şi a ţesutului carti-
laginos;
• osteodinia (gr. osteo = os; odinos = durere) defineşte durerea osoasă;
• osteodistrofia defineşte tulburările de dezvoltare a oaselor, ce afectează
form a, consistenţa şi dimensiunea acestora;
• osteofitul (gr. osteo = os; phyton = plantă) este o formaţiune osoasă deZ\·oltată
pe suprafaţa osului;
• osteohalistereza (gr. osteo = os; halis = sare; sterein = a lipsi) defineşte proc~7.tl
de demineralizare a oaselor;
• osteoliza defineşte procesul de resorbţie minerală şi organică a osului.
Acelaşi termen se utilizează şi când se defineşte imaginea radiografică
unde apare o transparenţă osoasă;
• osteom (gr. osteo = os; oma =umflătură) defineşte tumoarea benignă a osului;
• osteosarcom defineşte tumoarea malignă a osului;
• osteomalacia (gr. osteo =os; malakie = ramolire) defineşte rahitismul adultului,
manifestat prin osteopatia decalcifiantă a osului adult;
• osteonecroza defineşte moartea celulară a osului, pe radiografie apar zone
alternative de condensare şi de transparenţă osoasă;
 . ,oros == trecere) semnifi că rarefacţia osoasă
- r. ostco " <)S, 1 I Ia vers. , Prin
• 11.,,ci1J't>ro-t1 (g . lăr Tirca ca11alelor . , ..
· 1·neratizarrn şi g ., _ conditic) defineşte os1ficarea anorn,ală·
den1 • • ~ t)S; he.YI~ - · w . • • w • ,
·f •ria (~r. O!->ftO „iodistrofica d1agnost1cata la t1ncret d t
. t·, 1
• tl!> t. . " ostellpa Jt.: •' . ,.. • • , a ora tă
rt1hit1s111ul este o •·1·· , a ca rtilajului tn zonele de os1ficare encondral
• •. 1 ie c.1 Ic1 1crc e.
tulburan t1r c
EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA ARTICULAŢIILOR

. 1 f-i'lor se face prin inspecţie, palpare, percup.e, Puncţia arti-

...... enul articU a,.1
Ex...... w .
, d. I 01ca
• . . . 1 e\.an1inare ra io Oe,- . . w "

cularc:1 ş1 pru V d re dinamica articulara m deplasare, despre volun-.

tia ofera date esp . ,i,u1
fnspec, . telor fundurilor de sac ş1 despre zonele periarticular
. latiilor, aJ proen11nen. .. e.
amcu_ · . ~ d t t cu deosebire asupra mobilitaţti articulaţiilor (mişcărilor d
V .. • • • •

w
Atentla ,·a fim rep a a w • e
. · şi. e'\tens1e
t1eXJe . ) realizate spontan de catre. arumal. De asemenea, se va examina
tit integritatea ţesuturilor de acoperire.
•denti·ază temperatura locală, sensibilitatea (mai ales cea dureroasă)
V

amPanalun.
parea eVI • V • • ... • • " ,

rezistenta şi mobilitatea impusa de examinator, moment al exammarn cand se pot

percepe·unele zgomote (crepitaţii articulare), fluctuaţii şi tensiuni ale lichidului
smo,1ial.
Punctia articulară se practică atât în scopul verificării cantităţii şi calităţii lichi-
•
dului sinovial (în scop de diagnostic), cât şi în scopul instituirii tratamentului.
Examinarea radiologică se face prin radiografiere, urmărind aspectul supra-
feţelor capetelor articulare ale oaselor, dimensiunea şi forma spaţiilor articulare,
structura şi modificările oaselor şi tendoanelor. Cu rezultate bune, se poate utiliza
artrografia cu substanţe de contrast non-ionice (Ultravist 300 sau Omnipaque), pen-
tru a diagnostica eventualele rupturi de membrană sinovială (fig. 230 şi fig. 231)

Fig. 231. Artrografie la cline cu ~

contrast (Ultravtst 300) (expunere tataro- -"~
artlculaţla femuro-tlblo-rotuliani) (68kV, 2.Jf'"'
I Principalele aspecte scm1·o1ogtce
V
· "1n t a" Inite
· "1n cazul bolilor
· articulare
· ··
(artropatii)
sunt urmatoarele:
• artri~a. (!nflamaţia articulaţiei) se manifestă clinic prin inflamare locală,
sensibilitate dureroasă, temperatură locală crescută şi şchiopătură. Terme-
nu] este utilizat pentru forma acută;
• art:oza (f~rma cronică a artritei) se caracterizează prin fenomene predo-
mmant distructive, degenerative, deformante, însoţite de anchiloză arti-
culară (imobilizarea articulaţiei);
• artralgia, artrodinia defineşte sensibilitatea dureroasă a articulatiei·
• hidrartroza defineşte colecţia hidrică de la nivelul articulaţiei, tclburarea
mai este cunoscută şi sub numele de vezigon;
• entorsa sau efortul articular reprezintă afecţiunea posttraumatică, caracteri-
zată prin întinderea bruscă a ligamentelor articulare, fără deplasarea
capetelor osoase articulare, însoţită de durere;
• luxaţia articulară (lat. luxare = a scrânti) reprezintă deplasarea capetelor
articulare din raportul lor natural, ceea ce determină o schimbare a acestora
din urmă;
• desmorexia (gr. desmos = ligament; rhexis = rupere) defineşte ruperea liga-
mentelor articulare de pe periost, urmată de mobilitatea anormală a arti-
culatiei
•
.

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA MUŞC H I LOR

Examenul muşchilor se efectuează prin inspecţie, palpare, percuţie, biopsie şi

prin examinarea sângelui şi urinei.
Inspecţia urmăreşte tonusul muscular după modul cum se reliefează şi se con-
turează sub piele m asele musculare. Tonusul muscular se va examina pe animalul
în repaus (în staţiune şi în decubit) şi în deplasare. Totodată se vor analiza mişcările
active (voluntare) ale animalului şi cele p asive din repaus (involuntare), cum ar fi:
tremurăturile musculare, miocloniile, miotoniile.
Tonu sul muscular poate fi normal (normotonie), crescut (hipertonie), scăzut
(hipotonie) sau absent (atonie). Deşi tonusul poate fi crescut, forţa de contracţie
a muşchiului poate fi scăzută (amiostenii). Reacţiile animalului la excitaţie p ot fi
prompte şi pruportionale, atunci când există o integritate morfo-funcţională muscu-
lară sau pot fi exagerate, întârziate ori abolite, în cazul afecţiunilor dureroase şi al
leziunilor neuro-musculare. La nivelul membrelor, prin inspectie se poate observa
lipsa totală sau parţială a sprijinului pe un membru, precum şi modificări de
aplomb şi atitudine, ca urmare a unor afecţiuni musculare (rupturi musculare,
miopatia mioglobinuricl).
Palparea •n1cNlor poate oferi date despre temperatura locali (crescută în
miozite şi scăzu.tă în miodist.rofii), despre sensibilitate (crescută în abcese, miozite,
 . 11
. . rl •zistcnta . n1uşchiu\ lui la
..) lj (":,f1ft. I .apăsare (tare ..Ul
1•n p,1rahz , .. . i , .,,re ct,ns1stL•nţ..1 tcsutu u1 muscular (d
q „căzui, • ,i a l<)l111 ) ŞI l l !'ir . Uri
rupturi , n1onlt. . în h1 f,o, ,. bCC'"f' cl1i~tur1).
hipcrron şi ~ ~ : .. ii nctir<ll'XCÎt,1l,ilităţii şi sensibilităl-ij
11 1
• n .., 1 cln~tic, in ' d
• 1011rn, 1un1l1 ~ . cof,t1I vt•r1h< ,1r t• u-
1n ca . ~" exf•rt1tli 111 s
Percuţia
rrro,l"'l'
St
I •az~ ,,rntru vt•r1 I< '
. ,~ ~Jr(' 1 asrlt'Clt1lt1i Ol(lrf<>hist<>logic
' ,.
a) fib .
rei
• ~'"' J'C.1 IZ< • "
Biop~,a t •• ,.. •

n1u cu•lr1re d . 1 •ic se rea 11Zt'il . 11• Ctl •sC<lf)tJl r,ur1cr11 m cv1dcnt3
d" a raporturiJor
Examenul r.1 i,, o_g ' . lil' ,i~tării t1n(lf C(>mr>oncntc ra ioopace (calcifieri
sculo•t~ntlint.)•J?t'rJ<J!ita lt ş1 .1 f ,
mu . radic1tr.11t!-f1arL'l1tl\. . . . I b' . .
rorJ 1 -.tr.11111)
. ~u·angelu1
. . ~,. unn. ci tirmăreşte verificarea m1og o 1nem1e1, mioglo-
I•xa n11narea ~ . . ......... \ ·
tinurici, creat1ncm1c1.
· ·
. 1 11n 1,rl l l' Ol let, l .J l „ d IA

b1nunc l- • • 1n,ai frecvent întâlnite 1n ca ru examenului tesutului

A ?'ctcJ~ ~ 011 olc.1g1ce ce
ntu cu Iar sunt: h ., · )
. tă „
I
• amzotro.,,a
• ,1; (
gr. 0 = fără·1 ,nya = muşchi; trop 1e = ran1re • cons
•
m scăderea
,·oIun1uIu1· mu.,.cular
.:, , fără a fi afectate reflexele, motriatatea sau sensibj.
lita tea. Amiotrofia poate fi de origine nervoasă (amiotrofie neuropatici,
de origine medulară) sau de origine musculară (amiotrofie miopatică sau
1,rin,ară), determinată de boli musculare, circulatorii sau de neutilizarea
îndelungată a musculaturii;
• a,nioplaz.ia (gr. a=fără; mya =muşchi; plassein =formare) reprezintă absenţa
congenitală a tesutului muscular de la un anumit segment corporal;
• mialgia defineşte durere musculară;
• hipertrofia musculară adevărată reprezintă dezvoltarea masei musculare prin
antrenament şi efort progresiv;
• hipertrofia musculară falsă, determinată de unele procese inflamatorii aJe
~~or_ (mioz~te), de inflamaţii ale fibrei musculare şi ale ţesutului cm-
JWldiv (miocelulitl), de tumori musculare (miojibrom şi miosarcom) de edeme
muscuJare
lrofiante).
sau de -,C1w::resce111e musculare hiperbolice (mîot&lrofi „
Miopatiile (
sau
 . Pa~parea c,,idt.•nţiază lC'n1pt>ratt1rn lclcală, st•n~ihilitatca, c:<1n i tcnţa, dircc~ia,
1ntegntatea şi pc1ziti.1 lt't1<.io,,nPl<lr.
Percuţia arc rt1 lul lll' ,, r<.•lt'\',l st•1,..,il,ilitatt•r1 tt'ndcl,111~h:ir şi nHl<iul d, particip,1re
J acc~t0r,1 la re.-1li7art'a reflt•xel,,r 11rl1ft111dc.
E\.amcnul r adiologi(' l'\lt1l' în PvirlPnţ,1 ticlclrtn, rill' l<•ntl,,nnc>lor, ,1 tec1hJr tcndi-
11r,.1'-t' şi ,1 c(,ie(tiil(,r ~111<1,•ialP.

C,1 a,~1t:>cte St'111it1 l<.1gii.:t> st111I "l'n111ali1tt• urr11ătclc1r •Ic:

• tcndiuita :,at1 i11tl.1111c1ţi,t ll'n<.icl11ult1i;
• li·110::-i11 11 l•ifa, lc11d,1si11n, 1ifa s.,u te11nu11gi111ta, care semnifică afecpunca
int1an1i1tc1rie a tecii conjunctive a tendonului;
• tc•1do11eri()sfila, ft'11oţ1criastitn sau cntczila, care defineşte inflamatia inserţiei
J."'eri- ostaJe a tendonului (apone,.,·rotic sau funicular).
Examenul şi semiologia copitei, ongloaneJor şi unghiilor au fost descrise în
ca-drul examenului general, la examenul fanerelor.

Investigaţii uzuale de laborator în patologia aparatului locomotor

•
ln patologia sistemului osos se recomandă a se determina în laborator fosfataza
alcalină, parathormonul, tiroxina, triiodtironina, constituienţi cu impact asupra
procesului de osificare primară şi secundară.
Determinarea fosfatazei alcaline (PAL) (vezi determinarea PAL pentru ficat)
Valori crescute ale fosfatazei alcaline osoase se întâlnesc: la tineret în perioada
de creştere; în calusarea fracturilor; în neoplazii osoase; în boala metabolică osoasă
(resorbţie); în hipertiroidism; în gestaţie; în hiperfosfatemie congenitală (Husk)'
siberian, Scottish terrier).

Determinarea parathormonului
Hormo1zul paratiroidia,z (PTH) sau parathormonul, secretat de glandele paratiro-
ide, este cel mai important factor umoral de reglare a metabolismului fosfo-
calcic. Principalul efect biologic al parathormonului este reprezentat de creşterea
concentratiei serice a calciului, concomitent cu scăderea concentrapei ionului
•
fosfal Mecanismul prin care PTI-I reglează concetraţia celor 2 specii ionice este
prin influentarea resorbţiei şi secreţiei la nivelul tubului digestiv, a oaselor şi
renal. Principalul factor ce reglează secreţia de PTH este calciul ionic din plasmă.
Hi · are efecte stimulatorii, iar hipercalcemia inhibl secreţia hormonului,
prin acţiunea diredl a caldului asupra celulelor principale din ţesutul glandular
paratiroidian, la nivelul unui receptor membranar cu rol de „senzor" pentru
nivelul caldului - CASR (Mc. Pherson fi Pincus, 2007).
Vlllorl e,weutt aJe P'llf IUl\t tntllnite tn hiperparatiroidism, atingind valori
> 13 pmol/L la dine fi> 4 pmol/L la pisici, Insolite de o aeştere a ionilor de calciu.

409
 A . An hipoparati roidism, în acest caz Val .
t Antaln1
I te i ., • . Ol'l}e
ii-uit' aIe rTH sun rrnale asociatc cu o scadere a ionilor de calci u.
Va/orrh' ~c - ,i în Jimitc no '
t fi „jtuate,
pTH po . . . .
narea tiroxinei . .d. n cu efecte asupra metabol1smului gener
oeterm1 h m1(>n t1rc11 ia . . I . d a'
., c. ·otoITTeă a c1rcu1tu u1
. (T-1) estl' un l) e reglare a gland 1.
Tiror111a onenta 112 1 o · . e1
dar reprlZI . ., . xine1 circuJ·an te este legată
, ·ntă 51 l> con P . .
1
. . de., proteine
1·b bde
f
transport
... .
(TBc,
. 'de. Ma1·ontJtea hro• a) Restu I hor monulu1 circula I er su orma de tiroxin"a
aro1
prea
lbunl ina ş1 albumin. · .... (Teod oreseu Exarcu' 1989; Bernard, 1998).
lib ,ră (FT-1), biologic acti, a 1 cnt important în diagnosticul clinic de rutină
c . Ff4 este un e cm ,. . . _c • . . . . ·
Determinarea • . . împreuna. . cu TSH atunci cand se suspecteaza c11ecţiun1 tiroidiene.
FT4 SL' determina
. IT4 este de asemenea utilă în monitorizarea terapiei ., de supresie
Determinarea . FT4 are avantajul de a fi indep endenta de concentraţia şi
tiroidiană. de legare alae proteinelor care transportă tiroxina, corelându-se astfel
. tăhleDetenrunare
propne . uJ linie al pacientului (Wallach, 2001).
fidel cu status C • "d' d h .
~raion.crescutt ale FT4 sunt întâlnite în hipertiro1 1sm, supra ozarea ormorulor
tiroidieni, carcinom tiroidian. " . . . . . .
Valorile scăzute ale FT4 sunt întâlnite m hipotiro1d1s~ pri~~ ~au_secundar, or1
în cazul medicamentelor care afectează sinteza hormorulor tiro1d1en1.
Determinarea triiodtironină
Triiodtironina (T3) este în principal responsabilă d e acţiunile hormonilor
tiroidieni la nivelul diverselor organe ţintă. Cea mai mare parte a hormonului T3 se
formează extratiroidian, în special în ficat, prin deiodinarea enzimatică în pozitia S'
a lui T4. Din aeestmotiv concentratia serică de T3 reflectă mai mult starea functională
• •
a ţesuturilor periferice decât performanţa secretorie a glandei tiroide. Reducerea
con\·ersiei T4 în T3 generează scăderea concentraţiei serice de T3. Conversia
este diminuată de medicamente (propranolol, glucocorticoizi, amiodarona) sau
în condiţiile unor afecpuni non-tiroidiene severe (,,sindromul de T3 scăzur')
(Laborator Synevo). Asemănător tiroxinei, peste 99% din cantitatea de T3 este
leg~lă de Proteinele lransportoare, dar cu o afinitate de 10 ori mai mici. T3 este llllÎ
activ metaboli~ decât T4, dar efectu] sau este mai putin prelungit (Wal.lach. 20m),
~ ptnhv determinarea 13. În diagnosticul tireotoxicozei T3 {l'Sff
SUpn!sata, Î4nonnaJ) a) cazuril •
&au .,_., ielor
de hipertjrojdisin, .. °1:
m care ~ este normal în prez.enta z,emn
r,
evaluarea . '. ~ a prognosticului la paciento cu boala Basedow-Graveli
(indus1 de C)1olneJ • induse de •miodaronă; evaluarea tireotoxicozei artifda1e
J
Deleblinarea DIOlli1orizarea le.apiei de substitutje m T4 (FW.lledi.JII08t,
valoriJe sclzute ~ se ~•'?" pentru diagnostbr,ea hiplti..,_ I•
.__. ltc:hfttdn1;n~~ clinica minimi (tabelul 19).
dalai ..... olJ .....~...L.~,,,,.-~pin.pwqL:. .
......._ '-' 4 waua,4ie pa1itw artrdae ....
•
 Tabelul 19. Valorile de referintă ale celor mai semnificativi constituenţi în tulburările tiroidei şi paratiroidei
(după Kaneko* et al., 2008 şi Vaden•• et al., 2009)
jl spec,e
. Valori PTH Valori FT4 Valori T3
(pmol/LJ (pmol/L) {nmol/L)
fCâine•• 2-13 1,26 - 2, 13
C 8- 26
/ p·s·că••
- 0-4 - 10- 50
(1,65 ± 0,28)
0,23 - 1,59
b~line• - - -
- 0,85 ± 0,52

tuberculoase, artroză (hidartroză,hemartroză), şi se face prin examen macroscopic,

microscopic (citologic), biochimic, microbiologic (bacteriologic, virusologie).
Proteinele în condiţii normale se găsesc în cantitate de 1-1,5 g%, iar în condiţii
patologice cresc până la 3 g%. Numărul de celule din lichidul sinovial este de
200-600 (25°/o neutrofile), iar în condiţii patologie poate ajunge până la 2.000-10.000
(10-30% neutrofile) (Vlăgioiu şi Tudor, 2003).

411
 Capitolul 9

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA
SISTEMULUI NERVOS

Repere a11aton1ice
Sistetnul nen,os este reprezentat de o serie de organe care, prin func~ile lor, au rol
de coordonare a aparatelor ce intră în alcătuirea organismului, îndeplinind în acelaşi
timp şi rolu l de a stabili relaţii cu mediul înconjur~tor: O~ punct de vede:e structural,
sistemul nervos este format din Stlbsta11ţa cenitşze ŞI dm s1,bstanţa alba, repartizate
diferit, în funcţie de diversele sale segmente. Substanţa cenuşie este constituită din
pericarionii neuronilor, iar substanţa albă este formată din fibre nervoase mielinice
grupate în fascicule sau tractusuri.
Totalitatea elementelor neuronale şi de susţinere (11evroglia) formează un complex
organic sistematizat în trei mari segmente: sisteniitl cerebrospinal (central ş1 periferic),
sistemul neuroendocrin şi analizatorii.
Sistemul cerebrospinal cuprinde două părţi principale: porţiunea centrală sau axa
encefalomedulară şi porţiunea periferică sau nervii cerebrospinali. Porţiunea centrală este
plasată în cavitatea craniană şi în canalul rahidian, este învelită de meninge şi sistema-
tizată în encefal şi rnăduva spinării.
Meningele este o membrană protectoare care protejează encefalul şi mădu\'a spinării
şi este alcătuit din dura mater, arahnoida şi pia 1nater. Dura 1nater reprezintă U1\1elitoarea
cea mai externă, rezistentă şi pupn vascularizată; aralu1oida este o formaţiune fină,
constituită din două straturi (un strat tnembranos, cu aspect de pânză de păianjen şi un
strat trabecular care delimitează o serie de spaţii lacunare subarahnoitiie11e, prin care
circulă lichidul cefalorahidian); pia 111ater sau lepto111e11i11gelc este o n1en1brană \'ascutară,
nutritivă ce vine în contact nemijlocit cu substanţa nervoasă.
Sistem.ul nervos periferic (somatic) este reprezentat de ll)talitatca t1nor formaţiuni
cordonale ce alcătuiesc nervii rezultaţi din aglc)n1crarea î,1 fascicule extracentrale a
prelungirilor protoplasmatice ale neuronilor sitt1aţi în axa cerel, rospinală. Nervii sunt
sistematizaţi în nervi centripeţi (sau senzitivi) şi nervi centrifuti;:i (sat1 n1otori). Majoritatea
nervilor conţin atât fibre senzitive, cât şi motorii, fiind nervi tnicşti (Spătaru, 2013).
Sistemul neuroendocrin este alcătuit dintr-o co,nponentă neurovegetatii,ă şi una endo-
..Gtină., cu rolul de adaptare reflexă şi care acţionează în reglarea homeostatică.
ţ;onq,onenta neurovegetativă, denumită şi sistem neurovegetativ sau sistem holosimpatic,
funcpile organice de respiraţie, circulaţie, digestie, excreţie şi reproducere
b 1tt:l din doul grupe funcţional antagoniste: grupa ortosimpatici, ce
organice şi coordonează funcpile catabolice (fiind produ.ci..-
 • energie) şi grupa parasimpatică, ce coord
fă) .
w
• .
sau histiotro oneaza
· fun c.ti'I1 e anabolice (fiind troi
. .. ( otropă
Anal izaton1 sau organele de simţ) w
- - : -~1 I . trv 1 . grupeaza organe ' . 1e, cu ajutorul căror
awuuue e m a 1n re aţie cu n1cdiul încon· specia
A
>• •
• vţiil• fiz'
v

. 1urator. I r1n inte d'1 1 a

propneta e 1ce ŞI chimice, normale sa l'f' rme u lor, sunt percepute
I ' u 1110( I 1cate uti l . s .
m care traieşte aruma ul. Fiecare analizator 1 , .
,. w• •
: c · au nocive ale mediului
. . . I· rt z1ntă in con1
periifene, care constituie organtil de rccc,11 i, . · . ponenţa sa un segment
• . r , c, tn1 :;e~111,•11f tttlt!r111 d" (
ş1 un segment ce11tral s1l11at îr1 nevrax care J.Jrc1ucrcază
• . r ,ar sau de trans„1isie)
I •
,, mpu Sllrilt• recepţionate de
• 1 I
organul periferic (Popovici ci al., 1996).
Sistemul nervos, 11rin
r- stn1ch.1ra ,s" ata"t de comr,1cxă ar I Id .
mul în mediu şi totodată de a integra intr-un t l . ' c ~o l~ e a integra organis-
li ' '

o urutar, d1fcr1lclc siste · fu „

şi neţii,
V '

fapt ce face ca el sa fie implicat în toate procesele V1•ta 1e, fi cele ·normale sau
mepatologice.

Complexitatea funcţională si· anatomo-topografica" a s1s· temu 1u1· nervos impt1n

•
respectarea următorului plan de examinare: e
1. examinarea funcţională a sistemului nervos central·
2. exam~area Ş~ ~e::niologia activităţii sistemului ne~os vegetativ;
3. examinarea fizica a craniului şi a coloanei vertebrale;
4. examenul neurologic propriu-zis;
5. teste complementare de diagnostic în tulburările sistemului nervos.

EXAMINAREA FUNCŢIONALĂ A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Examenul funcţional al sistemului nervos central presupune de fapt exame-

nul activităţii acestui sistem, urmăril1du-se: examen.iii şi se111iologia co111portan1e11tului,
examenul şi semiologia motilităţii, examenul şi seniiologia excitabilităţii 11curo1111,sa1lare
şi examenul şi semiologia sensibilităţii. La examinarea funcţională a sistemului nen·os
central se pot folosi ca termeni sinonimi cunoştinţă sau co11ştie11ţă. Pr1n 1.1.1110.Ştinţă
sau conştienţă se înţelege posibilitatea de a fi informat, de a a,·ea ~.1t1 .1 lu,1 Ct1noş­
tinţă de ceva, de a şti în mod just de obiectele şi fenon1enele înco111t1răh),1I'(' (de re-
alitatea înconjurătoare). A pierde cunoştinţa înseamnă a ntt ţ,ti lit' <:111t' (llt:>'\. l 998).

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA COMPORTAMENTULUI

· · 1este definit t lt' tot.ilitatt•a ,1ctiYitJţiill)f :-enzoridlt'
C omportamentul unui anima . . ..
şi motorii coordonate, p rin care acesta acţio11cnză. nde_~~at, în _,·t.'~i_e~~~ ~ enţi~eni
1

integrităţii sale ca sistem individual, dar şi a n1cnţ1~e:11 1ntegr1tăţ11 s1~tci:i1ulu1po-

. . ,.,. . ,., d 1· ţ··11 ie unui medltl 1n permanentă schimbare.
aţional căruia 11 aparţine, m con
f fu cţională cortico-subcc.lrticală a t1nu1 in iv1 este
pulDe • • d' 'd
fa . .
. pt, ~tegntatea mor o- d~ ., rin modul de manifestare a acestuia în relaţi­
-,rtmată pnn comportament, aU ica. Pd" id cu un comportament norma1 trebu1e
• ,. • w
· să
cu mediul mcon1urator. . n in . ivă adapteze totodată mediul nevoilor sale.
mediului în care trăieşte ş1 s
413
 " cu studiul comportamentului, conside „
. tiint care se oeUpa . . . . ra ani
Etologia, ş ,a . . ., plasată în alte trei d1mens1un1 spaţio~tempo ·
1 1 ntitate d1nam1ca, · rare ş·1
mau ca oe . ,· . (ca rcztiltantă a programelor genetice însc . •
• d'mens1unca
1 ftlogene ,ca ., •• nse 1n
anume. . . t uc1lefică (c.t rczt1lta11ta a crcştcr11, dezvoltării şi ex .
otip) d,me11s11111ca 011 ot, ,. ., ) rl . . Pen.
gen ' . . 'd 1 . de la naştere pa11,1 la 1noartc , 1111e11s1u11ca ecolog· ..
i de viaţă a 1nd1v1 tt u1 . . . " d . " . ica (ca
t
en e ,, . . .. d'ntre aninial şt n1cd1ul sau c viaţa) (Coc1u, 1999)
rezultanta a interacţ1un11 I • . I b . " .
. .. coin•i<.1rta 111cntt1l t1nt11 an1n1a trc u1e va/ut ca a .
11
Conform acestei teor , r _ . ., . . • vand
. . Iă· una cxo~c,,n şt alta c11,logc11n, f11nd 1n acelaşi ti
0 dublă determinare cauza · · <_ • ,. ., ~ rnp o
„ . . licitările 111 cd1ulu1, 1n rnasuril 111 care este dependent i
reactie de raspuns 1a Sl1 ' ,.. ce
· .. . . t ~rni d 1r '-Î ca t111 act s1Jc)11la11, at1 lonc>m, 1n măsura în c
factor11 shmu1at<.1r1 ex e , < .,, • • • • • • • • are
d t d , factorii itilcmi sat1 n1ol1vaţ1011ali, 1mpl1 caţ1 1n satisfacerea tine·
este depe11 en ~ 1
pulsiuni. ., . d •
Co11111orta111c11t11l unui animal este ~lca~1t in mru mu
mentale si reprezintă O înlănţuire continua, dar nu omogena de fenomene şi stări
·
t: I
secvenţe comporta-

care au ~ anun,ită succesiune în spaţiu şi timp, ce urmează o anumită ordine şi

care fom1ează structuri comportamentale.
Semiologia şi examenul comportamentului la animale presupune aprecierea
următoarelor elemente: modul de orientare a acestora în spaţiu şi timp; modul t,
care îşi recunosc stăpânul şi răspund la comenzi; modul de redresare a atitudinilor
nefireşti.
Orientarea în spaţiu presupune orientarea în mediul înconjurător, adică modul
în care ocoleşte obstacolele, modul în care găseşte uşa şi locul său în grajd.
Orie11tarea î1'L timp se deduce prin modul în care animalul semnalează sen-
zaţia de foame, de sete sau nevoia de a fi muls, raportat la orar. Animalele cu
comportament normal răspund prin diferite semne la chemarea stăpânuiui sau
a îngrijitorului, respectiv îl recunosc, iar dacă li se imprimă anumite atitt1dini nefi-
reşti, se redresează rapid, semn al unui control cortical asupra echilibrului.
Co~portamentul unui animal este apreciat şi după expresia faciest1lui (în CJri'
un rol unportant revine mimicii), după expresia privirii, a gradt1lt1i tie deschidere
a p~eoapelo_r şi după vioiciunea mişcărilor în general.
In a~recie~ea comportamentului, trebuie avt1te în vedere gr,1,i11l 1ft' i11~tr11 irt' sau
~ d~esa7 al animalului (nu se vor solicita răspt1nst1ri la con1c1vi nt'Ct111L1sct1tt' SJU n~
mvaţate), temperamentul (animalele fricoase snt1 retive 11t1 Vl)r re.1cţion,1 la con,enzi
şi la orientarea în spa+iu) t•
ş·1 reac ţi' a comp()rta111e11tnlă "u1 ci1c11t1111l1tatea
. .
e.,,,u,re rii a11i-
malului la stimuli . externi
.. prea pu t ern1c1 · • .
(mediul .., .
stra111, persoane sau a Ite animale
necunoscute, situaţii stresante de orice nan ")
mcon.diţiil'e ~eş teni
9
.. intensive,
· · 1ra .
animalele manifestă comportamentul de adap-
tare expnmat pnn reacţii· ca t • . . , " d unele
. . . rac eristice grupului de care aparţin, pastran .
pvtirulantăţi
• • . comportamenta1e, "1n fu ncţie . de temperament, mai l1m . fatice · sau inai
f1 de modul cum sunt tra ta te d e "1ngn11tor. ... Animalele cu tulburări' de coJll• „
vor prezenta unele comportamente incomplete, vor fi. dezone · ntate IP
spaţiu şi timp sau vor dezvolta comport
amentc abera t · 1·
2012). · 'n e ori tpsite de sens (Papuc,
Semiologia tulburărilor de comporta ment se , · .. .
corticală şi pri11 tulb11rări ,ic r.Ycitatic
. cort,·r,.a1n.... ~ l xprima J)rin fu/burări de inhibiţie
Stările de i~1l1ibiţie cortica lă. Stifrilr. Ir. · I - · . .
• . . , ,,, ,,1i1Ju• cnrt1cnlă 5 ·. .
sitate ş1 dep1nd de grav1tatcc1 ~1rtlCl'slrltii 111 l 111 . ~- · unt variate ca 1nten-
< < g c. ln f unc\ie d , ·1 t
1 ·
nifestar1 lor, star1le de 111l·ul11 ţ1c cc1rtu:al;i llP 1 . ·l,
v • v • • • • • '
. . c n cns,tatca ma-
• , • ,1 cc l rn,11 s1rni)lc 1.i cele mai
sunt: apatia, torpoarca, so11111olcr,ţ,,, soi)t)ru l r . . . grave,
. . .- r ' <>m,i, S1T1r<11>a lipotimia ap J, •
ep1leps1a, catalepsia, stuţ1c)c1rc,1, i111(1t,tlitatcc1 . ' ,, • op ex1a,
Apatia (gr. a= fără; ţ 1all1os = 11asil111c) stnrca de• nl,at, b , .
,. • .v • ' cre sc1u o 11i1btlat1a (lat. obnubi-
lare= 1nnorare) reprezinta cea n1n1 uşoară formă ele ir,h " b' ţ· • · .
. . . . . . ,.. ' 1 1 1c cort1ca1ă ş1 se exprimă
clm1c pnntr-o n1ol1c1u11e ş1 o 111cetinire a mişcărilor (J pe .
. . . . . . . , rcepcre r1nev01oasă a co-
. ş1
menzilor,.., facies trist ,.. lipsit .., expresivitate (l1ipomimie) ş·1, ,.1n genera1, un interes
. de .
redus faţa de mediul mcon1urator. Animalul răspunde doar Ja excitanţi de intenst-
tate medie şi la cei de intensitate foarte mare.
Torpoaren (lat. torpor = toropeală), indolerzţa sau starea tifică (lat. typhus = sfâr-
şeală, amorţeală) reprezintă un grad mai avansat de inhibiţie corticală, manifes-
tat prin indiferenţă faţă de mediul înconjurător şi o scădere a tonusului reactiv.
Animalul are o privire pierdută, ochii sunt sem.iînchişi, sprijină botul de sol sau de
iesle, mişcările sunt încetinite, tonusul muscular este scăzut, iar deplasarea se face
anevoios, târând picioarele şi fiind în iminenţă de a cădea pe terenurile acciden-
tate. Deşi animalul răspunde atât la excitanţii obişnuiţi, cât şi la cei de intensitate
mare, răspunsul este slab şi mult întârziat.
Somnolenţa (lat. somnolentia = somnolenţă) este o stare intermediară între somn
şi veghe. Animalul dormitează şi se trezeşte pentru scurt timp şi doar la excitanţii
foarte puternici (rămâne treaz atâta timp cât acţionează excitantul). F:d:su~ :s~e
lipsit de expresivitate, este un facies imobil (a1n1111ie). Frec\•ent, e~te mtalnit.:i m
unele stări febrile, în caz de intoxicaţii, în unele proce'-e intl.,n,atl,nl satl hlmL1 rale
ale encefalului.
) , ·t, , -.t lTt' lit' ,t)11111 prt)fttnd sau
Starea soporifică sau sopor (gr. soţ1or = somn l.s l t · • • • •
. ti" d. . l l u poat" fi sct)S tll'Cât c\1 .1jt1t<)rt1l t'XC1t,1nţilor fl)arte
nesrm , re' m care aruma u n ... . ·
. 1 11. , ·t
~ • ·
·1re -ti •11)'1 rece, exatanţi
puternici şi neobişnuiţi, cum ar fi: ll)V trL', c1l_ i rl, ~ rl),l) l r
electrici foarte puternici sau substa11ţt' ~1t1tcr111c ~1rl)~11:1~t.. . . ~ l ~ 1funliă carac-
C ( ko - adânc) este<) stort~ lit.' n1l11l11ţ1t.• t.l)rttl.1 .1 prt ' .
oma gr. ma - somn ., . . ~ c t1111 , tt:'t:i sall p.1rţi,1lă a runoşt1n-
terizată prin pierderea progresiva şi de liurata,~ F ·t --re 1 r"'fluxului palpebral
v

"b' l"t" t"11 îns'l cu ~,as Tu

ţei, a mobilităţii voluntare şi a sen a : , '' . ·t dinlinuate respiraţia este
l ... .. .
s1 1 1
. . . fu . . ,.1 aceasta stare, s t1n ,
ŞI a celw cornean. Marile neţii, ~ .. . d . t slabe, pulsul este mic, slab
" "" t bata1le cor u 1u1 sun ,.
rara, sforăitoare sau horeai oare, h" t •e Coma poate fi întâlnită m
. I . . 5t rea de tpo erm1 .
flneregulat. Frecvent se insta eaza a . ,. , t· ni"le sistemului nervos central.
• . m şi 1n a1ec 1u
ll1tile grave ale organismulw, precu
415
 . ( = împreună; koptein = a tăia, a întrerupe) este un sindroll\
Smcopa gr. syn . . . ., .. . tili't" m·· ,., Paro-
. d a cunoştinţei sensib1l1tat11 ş1 mo a, , cu 1ntreruperea
xistic d e pier ere ',., · . . respi-
. . . . 1 ţi'ei ce durează cateva secunde sau minute. Tensiunea arteri 1..
raţiei ş1 circu a , . . 'b'l . a a se
„ b iar pulsul dispare, deVIne 1mpercept1 1 • Sincopa poate fi d
prabuşeşte ruse, . .. . . eter-
" d t" •ie ne.,....,oase puternice (emot11, dureri, reflexe VIscerale) lezi·u .
minata e s ari •• ., . .· . .. . ' - n1 ale
. . nervos central tulburar1 cardiace (blocur1 de ramu ra, aritmii i'nf
1
sistemu u1 ' .. .. ' aret
miocardic) sau tulburări respirator11 (anox11).. . . ,
Lipotin1ia (gr. leipei11 = a cădea; ~l.lJlllOS = sp1r1t, m1~tc) sa~, leş1n11[ es~e o stare de
inhibitie corticală care se instaleaza brusc pe o d11rata scurta de ltmp ş1 care constă
în pie;derea cunoştinţei, etl relaxarea parţială sau totală a musculaturii şi cu redu-
cerea marilor funcţii.
Apoplexia sau ictusul apoplectic (lat._ i~t~: ~- l~vitu~ă~ :~~e "o <:_ădere„ fulgerătoare,
cu pierderea totală a cunoştinţei, se~1bilit~ţi~ ş1 motilita~, in~a cu pastrarea func-
tiilor vitale (respiraţia şi circulaţia). In ma1or1tatea cazurilor, 1n această stare, cor-
dul este bradicardic. Apoplexia este o stare temporară, care durează 15-20 minute
până la 1 oră, după care animalul îşi revine, recăpătându-şi toate funcţiunile, în
afară de cele afectate de hemoragii, ce se soldează uneori cu pareze, paralizij sau
anestezii în anumite părţi ale corpului. Tulburarea este determinată de hemoragii
encefalice, meningiene, embolii sau contuzii cerebrale.
Acceszil epileptiform sau epilepsia (gr. epilepsia= acces, surpriză) reprezintă o pier-
dere bruscă a cunostintei si sensibilitătii, însotită de contractii tonice, urmate de
' t t , ' ,

contracţii clonice, după care se instituie starea stertoroasă, apoi revenirea la nor-
mal. Uneori, pierderea cunoştinţei este precedată de o stare de excitaţie psihică
manifestată prin halucinaţie, numită faza de aură. Accesul de epilepsie poate fi ge-
neralizat, când cuprinde întregul organism sau poate fi parţial, numit şi epilepsie
jaksoniană, când convulsiile sunt limitate numai la un grup de muşchi. Accesul de
epilepsie se poate declanşa, atât în repaus, cât şi la efort. Animalul rămâne imobil,
cade ca un corp inert, întreaga musculatură este contractată, stare ce durează câte-
va secunde, apoi încep contracţiile clonice ale întregului corp. În această fază, din
cauza masticaţiilor frecvente, animalul are salivaţie sub formă de spumă în jurul
botului, are emisiuni involuntare de fecale si urină din cauza relaxării sfincterelor,
'
pupilele sunt puternic dilatate, respiraţia este dispneică, iar cordul este tahica rdic.
Clinic, epilepsia se poate manifesta sub forma 111icu/11i atac epileptic, care durează
20-30 ~e se~de sau sub forma mareliti atac epileptic, care durează 90-93 de secun·
de. Epilepsia poate fi esenţială (genuină sau primară), atunci când nu se cunoaşte
cauza şi simptomatică (secundară), când accesele epileptiforme sunt manife5tare.a
secundară a diferitelor leziuni, care pot declansa accesul epileptiform. Crizele epi·
leptice parţiale se pot transforma în crize gen~ralizate (Cunningham şi Fa~ba~
1987; ~oes~er,_ 1989). ~a animalele comatoase respiraţia poate fi caracteriza~~
penodice de tip Cheyne Stokes. Respiraţia Cheyne-Stokes este o respir ţî
periodică cu pauze de apnee de câteva .
. . . zeci de secund (10
area resp1raţie1 cu amplitudine progre . e -15 s), urmate de 1
. ,, . . . siv crescu tă O re u-
mstaleaza dm nou apneea ş1 ciclul se reia A
V ,..

. · upa alte cateva secunde se

• cest t1p de d' ,
stările comatoase ale epilepsiei, cât şi în . fi . ispnee se întâlneşte, atât în
,.. insu c1enţa ve t . 1 "
cerebral, 1n encefalopatie hipertensivă î . fi . n ricu ara stângă, în edem
V

, ninsu c1enţa l" ...1

tricular (Aiello et al., 2012). rcna a Şt n blocul atrioven-
Catalepsia (gr. kata = în jos; lepsis == fixare) est d . . v
d , e efin1ta ca o stare d . d
cunoştinţei 1nsoţita e o contractură tonică a
• • " • V

1
.. c pier ere a
' muscu atur11 ani 1 11 ..
tul general de animal teapăn de pi·atra"" ,..1 tr . ' mau uand aspec-
11
n -o anumită zi · · .. .
trit"). Tulburarea este atribuită unei h · po ~ ţie (,,animal 1mp1e-
• ' ,
. ..
1perexc1taţ11 cerebeloase.
Stupoarea (lat. stupar = amorţire, încremenire) est t . . ..
.., ,, . .., . ,. e o s are de 1nh1b1tie de lun-
ga durata, caracterizata
.. . . ... ..prmtr-o mtârziere de reacţie la excitanţi• putem1c1,
· . . d1n.
cauza . red ucen1 activ1tatii
. ' nervoase superioare si . a reducer11„ stvar11·· de conştienţă.
•
~alu~ are un facres somnolent, este apatic şi indiferent total la mediu, chiar şi
faţa de alrmente. Tulburarea poate fi determinată de meningite, meningoencefalite
cronice, hidrocefalii, stări uremice sau diabetice, hipotiroidism.
Imobilitatea este o stare de inhibiţie corticală profundă şi prelungită, exprimată
clinic prin incapacitatea ai1.Îmalului de a se orienta şi deplasa sau, dacă este pus în
mişcare, de a se opri. Aceste manifestări lasă impresia că este vorba de un .. animal
automat" sau „animal mecanic", incapabil de a executa, prin propria voinţă, acţiuni
simple şi necesare. Lăsate libere în faţa grajdului, animalele nu pot intra în grajd,
nu îşi pot găsi locul obişnuit, nu se pot deplasa cu spatele şi nu se pot întoarce,
,... 'W " •

dacă miscările sunt strânse. Nu mănâncă chiar dacă mancarea este pusa 1n apropi-
ere, iar dacă furajul este pus în gură, adorm în această poziţie, ca şi ~ _animal~
„pipează". Imobilitatea poate fi determinată de hidrocefalie, compresi~ mtem~ şi
· · tral · o-ite meningoencefalite croruce,
externe asupra s1stemulu1 nervos cen , memno- ,
anemii profunde sau traumatisme craniene. . 1 d inhi._ V

. .., d 1 . lte ori se asoc1aza ett ce e e

Stările de excitaţie corticala, e ce e mai mu ' V • • A w _
" lini t ccentuata a an1malt1lm sau m ras
biţie, pe care le preced şi constau m ne ~ e a rul 1 v d excitatie corticală,
•
., d ·t ti In cad sta r1 or e .
punsuri disproporţionate faţa e exci an. · ·f .., tat""" rcti,,itatea fobia,
. . le rabi orn1e, rau ""' '
frecvent sunt descrise halucrnaţia, accese
isteria. .. hi ') ste O stare de excitaţie cor-
. . · cu och11 desc şi e .
Halucinaţia (lat. alucznari = a visa „ de atac faţă de duşmani sau exa-
" care consta... "m maro'festan
a, "'. de aparare sau titudine reală.
. ţi'a poate
Halucma
tical „

tanţi unagman ş1 a.a e c

.. . . . f t"' d are animalul adopta o a
.
. " nn· percep-
al' tarilor ce se expnma P
fi determinată şi de tulburări la ruvel~l an iza sta~ve. Frecvent, halucinaţia se
-~ d'ti' de miros sau gu " . ,. ungeri cu
pi imaginare, vizuale, au 1 ve, ., ., e sau atac (muşcatun, unp
• clini" nn· frică ne1·ustificata, aparar . . nz·are sonoră (zgomote),
cp .. 1 ) au pnn exteno . . .
,.,.eturi, loviri cu piaoare e s . "' tâlni'tă şi în meningite ş1 menmgo-,
gan • ţi. poate fi lll
1i fost lovit. Haluona a
 ,. . . 11.. d'camentoasc
I (morfină, aconitină) şi în sindromul h
encefalite, m mtox1cat me e-
patoencefalic. l , ·t t ·
v • •
Accesele ra b 1_,or111c
;ţ,
. n ,1c corticală expn-.
(I·a t · rabics· = turbart~) surll' star1,. l ,.c exc1 A '

. 'f ·tv . .1 „rcsivc nsem;i 11ătc)are l.'t!l<)r 111tal111te 1n turl1are, preced t

mate pnn mani es ari , g · '· .· . . , • • ... • ae
,. . d tv j l1illt1Citll)('tCJll' şi (()l11i1tl)tlSl'. Ap.111\1,1 1
,l( cslc)r
star1 pc>ate fi Con
sau msoţ1te c s ar .. ("> • • ,J I · · I · I · . ·
.
sec1nta unor exL . ··t· " d t 1,."rt)
I a t.11 ,se ,11 ,ll'r111cc tic l,1. 111vc tt r1111c..: 11t1 lll, al b.iz,nctul u1.
-. ' • , ,
·. . .) . , •ri·t~1· 1111 tl'rtiic 11rin i1-.1LI icre, SC<>;"trţa ccrc!J rc1lă ş i CPntrii n
(calcul1, paraz1ţ1 ş1 cart I l r ' •. • . er-
. b t· .
voş1 su cor 1ca11. 0 L , . L
, is 'llll'Ill' '1· ,lCCl'.S<'lc
· r,1tut()f'n1c
. i1ol f, 1,_ letcrn1.1natc ele procese
. fi ama tor11.. ş1. tO:\.ILt
1n JL, 11 11 i,·cltd cc1rll'.\tilt11 rcrclJra l s,1u JJ<>l f1 ch~tcrminate ele
•,.,, l.1-. ,

sindromul l1ei1atl1c11cet,1l1c . ... . .

Rcilltafcn este 0 st.irc de excitaţie C<.)rt1cal.1 care se cc1rc1ctcr1z",1za printr-o agrcsi-
,•itate pern,ai1c 1ită faţă Lil? Cl111ge11cri şi fa("ă de om. Este rvo~sid(;.r ală un vidu (nă­
ra,,), ca rezultat al 111grijir1i 11ccorcspunzătoare, al brutc1li/ar1lor sau ca o consecinţă
a unor secl,ele nerv·oase rămase în urma unor boli ale sistemului nervos central.
Rctiî•itafca (fr. refi-vite = îndărătnicie) este o stare de excitaţie corticală care se
manifestă prin refuzul de a executa comenzile (retivitate pasivă) sau prin reacţii
de atac sau de apărare (retivitate activă). Această tulburare se poate ·m anifesta per-
manent, ceea ce, practic, înseamnă imposibilitatea utilizării animalului, iar în acest
caz se ,·orbeşte despre retivitate absolută, sau se manifestă doar în anumite con-
diţii (efort exagerat, temperatura mediului exagerat de crescută sau de scăzută),
când se \'orbeşte de retivitate relativă. Retivitatea siniţ1to111atică sau pseudoretivitatea
defineşte acea stare a animalului în care refuză executarea comenzilor ca urmare
a unor afecţiuni dureroase în zonele pe care se aplică diferitele harnaşamente (nu
suportă hamul, jugul, şeaua, zgarda). Tulburarea nu se mai manifestă dacă este
înlăturată cauza determinantă.
Fobia (gr. fobos= frică) este o stare de excitaţie corticală permanentă, n1mifestată
prin frică exagerată sau obsedantă, fără o cauză bine precizată, faţa <.it:> t1n c1biect
sau o situaţie precisă, concretă. La animale, fobia se poate n1a111testa ca: lzidrofobit·
(frica de apă în turbare); claustrofobie (lat. claz,dere = a încl1ide), frica liL' lt1ct1ri închi-
. "
~ ş~ stramte s~u ca autofobie (frica de a 11u rămâne si11gt1r). f.t)bi.1 St' f1t)ntt' t':-.f"lrinla
clinic ca forma temporară (ambulatorie) sau ca 111a11ifL'Sl,1r(' c.ir.1111.1tic:t (\'t'rtiginoa-
să),_ ~ form~ hal~cinatorii, ori ca c> 1nn11ift'stare 1111,ritla~,1 (lt',11115) t'l>lt'ctrr.•ii. C.1tizele
fobiei„ P0 ~ ~ va~ate, frecvent fiinti î11lfil11ită î1, i11tl,XÎl\lţii, l1i~"ll)\ it.1n1inoza B, 1

anemn,_ an febnle ~au ~nunele tulburări Cl! nfL•ctează S('ll,1rta ct'fL'brală.

st
Is_tena sau starea zsterifornză (gr. hJ/Sfera = uter) L'ste (.l stare lie excit.1ţie Cllrticală
manifestată
•• •
prin
• •
nervozitate
,.
exagcr'.:'\tv .· .. i" • i ·
u a ş1 rcac\11 t 1s~1rtl~1,1rţ1t111at , t' mart
la exci-
~ oblŞllwp, putand ajunge până la stări de ft>bic sat1 accese cpilcptiforme. Se
~ frecvent la_femele, pe un fond de tulburări umorale, în special în faza de
a căldunlor. Mai des a fost descrisă la pisicile siameze, la căţele şi la
 EXAMENUL ŞI SEMIOLOG
IA MOTILITĂŢII
Motilitatea (lat. 1rzotilitare ~ a se m · )
• v • ,.. işca reprezint" .
a executa mişcar1 m mod activ sau pasiv E d ~ a capacitatea organism 1 . d
v d . . • a epnidc d u u1 e
rândul sau,. ep1nde de. integritatea morfo,c..Lt11cttonc1lă
. c tonusul
, . muscular care, 1a
receptonlor musculari, precun1 şi de int . · a ccntr1lor nervoşi moto .
egr1tatea fibrei Tn r1, a
carea. uscularc cc execută miş-
Examinarea motilitătii presupu,,e C"'n ·
. .• , 111111nrea 1110/i/ifiitii .
cular şi starea muşch1lor), e:xnnii,rnrea co,,tractib't• ~ .. · pasive (tonusul mus-
. . . ) . . ' tfaf11 11111sr.11/nre s k' ..
(gr. k1nes1s : mişcare ŞI c.~n1n111area coordolliii·,·,· 1111şcnr1
.. v .
1or.
- au n 111ez1e1

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOG/A MOT/LITĂŢII PASIVE

Aprecierea tonusului
.
muscular ...
se face prin inspectie
,
s·, 1 palpare. .,..tonusul rn11scular
este o stare de tensiune musculara permanentă prin intermed 1'ul care1a
• • V • • • ,
., • se menţine .
poziţia normala a corpulUI ŞI se asigură, totodată, efectuarea diverselor functiuni
somato vegetative. Tonusul muscular exprimă activitatea de coordonare a fo~a-
ţiunilor nervoase corticale şi subcorticale şi activitatea reflexă a măduv·ei.
Inspecţia oferă date despre proeminarea sau reducerea zonelor musculare în
repaus şi despre rezistenţa opusă de muşchi la încercările de flexie sau extensie.
Palparea apreciază tonusul muscular, pe baza rezistenţei opuse de muşchi la
apăsare sau mişcare. In clinică şi în laboratoare, se poate verifica tonusul muscular
A

şi cu ajutoul electromiografului prin înregistrarea potenţialelor bioelectrice muscu-

lare. În conditii normale, tonusul muscular variază de la o regiune la alta. Dacă
• •

scade influenta inhibitoare a scoarţei cerebrale, a cerebelului, a labirintului on a

' ...,. . ..
căilor motorii extrapiramidale, tonusul muscular creşte. Daca se secţioneaza ner-
vul motor sau rădăcina motoare medulară, tonusul muscular scade.
. ) te fi normal (norn1oton), eres-
Tonusul muscular (gr. tonos = tensiune, tonus poa .
cut (hiperton), scăzut sau diminuat (hipoton) sau abolit (aton). ~ ,· ._
'd tv oeminare {l1llSCtllclr,1 :;,1 o pt1terru
• V

Hipertonia musculară determina O evi en apr d . ti ·tilatia nt1 se lasă

" . . .. chiul la alpare este ur, iar .1r L • •
ca extensie a articulaţiilor. Muş P .. t· • 't' 1 11 a ictusului apo-
" "Init"'~ tetanos teta1111, aza 1n1,1, •
flexată. Tulburarea poate fi mta a m .' . ~ ii1sccticide ori în unele
V

• • • • J-i" u str1cn1na sau ct1

plectic, meningoencefalite, mtox1cat~1 c
compresiuni lente ale măduvei. tv a musculaturii. Articulaţiile
. .., O educere aparen a
Hipotonia musculară determma r . v are muşchiul este tlasc, nu
. . . . , il t greoaie. La apas , .. rti' al
sunt semiflexate iar m1scar e sun . V,..I leziunilor motoni co c e,
, ' fi,.. tâln1ta tn cazu ,.. d
opune rezistenţă. Tulburarea poate m .., d.., cinilor nervoase motorii sau m caz e
.um. perifer1ce
. a1e n eurom'lor' ale ra a
V "'

--.>n·ţă nervoasa. . . usculară.

„ .este echiv alentă"' cu parallz1a m
 EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA CONTRACTIBILITĂŢI/

. t" ,.. verificarea reactiei musculare (contractie sau rel

Exammarea cons a m . .., .. : . F · axare)
I titudinii intensitati1 ş1 dt1rate1. recvenl, acest examen s f
sub aspectu prom P ' · ., fi ., . e ace
. . . C tractibilitatea normala este de nta prin termenul de norrnok'
pnn mspecţ1e. on . . .., .. ,.. ,.. .. . .., . . .. 1ne-
. tulb .., . 1 contractibi]itat11 se pot 1nla1n1. 1111şca11 sau contractu niusc
zie Ca urar1 a e · . . · u1are
. ·
intense (hiperkinezu ··), ,niscări
, . ~ . 111L1sc11/are slabe
sau co11tracti1 .. (h1pok1nezii)..
. k.-,11e:11..1e se pot manifesta .ca
H,po . ,111scar1
., .,sau . co11trncf 11 lerzte
. .(lungi),
. rare (brad'k•
1 1-
nezii) sau co1nţ1/et abolite (akinez11). Tulburar1Je d_c c~nlrac_t1b1l1tate sunt cunoscute
sub numele generic de disk111ez1i (gr. dys = greu; k111es1s - mişcare), contracţii anevo-
ioase, anormale.
Hiperkineziile se exprimă semiolo~c prin ~e~t:rea lonusu]~i m~s~lar, exage-
rarea frecvenţei, intensităţii şi duratei contracţiei, m urma unei exc1taţi1 obişnuite.
Contracţiile în stările de hiperchinezie sunt involuntare, automate, stereotipe şi
pot interesa un grup de muşchi sau întreaga musculatură scheletică. Din această
grupă de tulburări, frecvent sunt întâlnite următoarele: crampa, contractura, con-
vulsia, mioclonia propriu-zisă, coreea, tremurătura şi fibrilaţia musculară.
Cra,npa (fr. crampe= crampa) este o contracţie involuntară spastică (tonică), du-
reroasă, temporară, recidivantă, localizată sau generalizată. La om este sinonimă
cu denumirea de „cârcel". Poate fi întâlnită în caz de microleziuni ischemice, în
caz de nevralgii, nevrite, determinate de factorii infecţioşi, toxici, miodistrofii sau
hipovitaminoze din grupul B, A, F.
Co11tractura este o contracţie tonică, involuntară, permanentă a unui muşchi
sau a unui grup de muşchi, de obicei localizată la un membru, ceea ce determină
modificări de atitudine şi evidenţierea muşchiului contractat prin traversul pielii.
Contracturile pot fi întâlnite în meningoencefalite, scleroze medulare, tetanos, în
tulburări endocrine şi de metabolism. Muşchiul contractat, la palpare este dur. 1n '

funcţie de localizarea contracturii şi denumirea ei diferă. Astfel, contractura mase-

terilor este denumită trisn1us, contractura musculaturii cefei este denumită opisto-
tonus, iar contractura musculaturii abdominale este denumită „pâ11tec de le111n" sau
,,apărare abdominală" .

.. _Convulsia (lat. convulsia= contracţie, spasm) defineşte succesitlne de contrac-

O
ţii mvoluntare, temporare şi puternice ale unui muschi, ale unui grup de muş­
chi sau a~~"întregii musculaturi. Convulsia se poate 1~anifesta sub formă de secu~~
(contra~ţii.m~erupte de perioade scurte de relaxare), de convi,lsii clotzice (contra~~
scurte ŞI ntmice) sau de convulsii tonicoclonice (contractii scurte si ritmice - clonu
- urmate de contracţii cu caracter persistent_ tonii). C~nvulsiile ·pot fi întâlnite în
cadrul a~~eSului ~pileptiform, în cadrul ictusului apoplectic, în intoxicaţii, în en-
•parazttism masiv sau m stările grave de anemie.
;Mioclonia propriu-zisă (gr. mya = muşchi; klonos = dezordine) este definită ca 0
·e musculară involuntară, bruscă, ritmică, de aceeaşi amplitudine, teinp<>-
rară sau permanentă şi care nu dispare în so .
nÎllJrenica
• (di a f ragrna ti. ca") ş1· cea abdo1ni11alav mn.
V
M· Mai frecvent sunt întâlnite mi· I
.. . · 1oclonia . oe o-
toxicaţiilor, a unor traumatisme puternice „ se poate instala în urma. _
. d 'il sau m urma u . m
brutale. Mio on1... e. temporare pot persista ca"teva ore sa nor. tntcrventii . • operaton1„
p<>t persista toata vi~ţa. u 211e, iar cele permanente
. clioreza = dans) este O mişcare involuntară
Coreea (gr. .
aritmic, rapid, dezordonat şi lipsit de finalitat S . . cu caracter fragmentar
,. e. e 1ntens1fi I .. '
ca a •anumiţi
V

. .
dar dispare brusc m somn sau când animalul se 11rusteşte A . excitanti
. ·'
riodică, fiind consecinţa leziunilor de la nivel 1 ' 1. ·. panţia coree1 este pe-
.. . ti gang 1on1lor b r1 · .
dar poate aparea s1 · ca urmare a imitatiei , sau a i'ster1e1.
. . aza a, creierului,
Tremurătura (lat. tren1or = tremurătură) este O contractie . .. .
. ... . . ... . unif ... S . mvoluntara de intensi
tate ... ŞI
. mica, r1trruca orma. e poate . ... localiza la un m uşc hi, 1a un grup' de mus--
ch1 sau la toata .muscu " 1atura. scheletica. Poate fi pasager"a, repetata... sau de dura tă ·
şi se poate
. .. ,. ,.. .... ,.. staţiune
manifestam . (tremurătura statică) sau în mişcare
· (tremuratura y

kinetica). Este 1ntalruta in smdromul febril„ în surmenaj, în intoxicatii, în boli infec-

ţioase, avitamino7e sau boli degenerative. '
Fibrilaţia musculară (lat. ftbrilla = fibră mică) este o contractie ' involuntarăI finva,
rapidă, ritmică şi de mică amplitudine, localizată la un grup mic de fibre muscula-
re (inervate de ramificaţiile unui neuron), ca urmare a lezionării neuronului. Poate
fi întâlnită în intoxicaţii, în degenerescenţe sau inflamaţii neuronale, în miotrofii,
avitaminoze sau în unele boli infectioase
• .
Hipoki11eziile sau parezele (gr. paresis = slăbire, relaxare) sunt stări în care capaci-
tatea de contracţie a unui muşcru sau a unui grup de muşchi este diminuată. Drept
urmare, are loc şi o reducere a capacităţii funcţionale a muşchiului. Reducerea ca-
pacităţii de contracţie a muşchiului este însoţită şi de întârzierea reacţiei faţă de
excitant (bradiki1zezie). Parezele se pot manifesta ca atare, având un caracter de du-
rată sau pasager, sau pot fi faze premergătoare ale paraliziilor. Parezele s~t de-
terminate de intoxicatii, avitaminoze„ demineraloze,
' •
tulburări
de m~tabolis_m, de
Cl ificarea si sistematizarea
unele procese inflamatorii sau de unele traumatisme. as •
parezelor este identică cu cea a paraliziilor. z·1211.., (gr para == d.mco1o de·,
.Akineziile (gr · a = fără·' kinesis = miscare)
' fu para
. . sau . • otarii e ·şi se caractenzeaza
. V

Zyszs= dizolvare, distructie) definesc dispariţia ncţiei m . de muşchi ca

· • ' · chi sau a unw grup '
pnn unposibilitatea de contracţie a unm,.. muş . . . se 1n
araliz1e1, • sn·nu·e impotenta ·
urmare a lipsei influxului nervos motor. In urma P d ată mare de timp.
r..........: fi d finitivă sau pe o ur
-n.ţ.iOnală a musculaturii, care poate e . ... . area maselor muscula-
. .., d • t ,ţ;e adica m1csor
·a musculară este urmata e a nzo ro;• '
7 ·d clinic paralizia tre-
. . . t unct de ve ere, ' ..
•pierderea tonusului muscular. Din aces P eul . , ude imposibilitatea
ctie mus ara sa
diferenţiată de imposibilitatea de contra , . dinite artrite, artroze),
. e (fractun1 ten ' f" ă
determinate de leziuru dureroas t inStitui brusc, ar
. p aliziile ca şi parezele, se Po
MU de surmena], ar ,
•
 · , trednd prin fa:za de parezie, apoi de
• c&nd sunt însoţite de hipertrofie musculari (Dtt•pti 8'llt
1' contractaţi) sau Jlasce, când sunt însoţite de hipotonie sau chiar•
1n ambele cazuri, zonele paralizate sunt incapabile de a ei ct •
:Ma de a se contracta. în paralizia spastică, regiunea afectată opune rezil.
~ impost'bilă flexarea sau extensia. Deplasarea nu este posibili dedt
cwembrele respective, ştergând solul cu partea dorsală a copitelor sau a la-
aau rr.enţinând membrele posterioare sub abdomen, ca nişte corpuri rigide
. . . 232). 1n paralizia fiască, regiunea este ml)ale şi nu opune niciun fel de rezis.
lenţi la manipularea ei. Animalul nu se poate sprijini pc membrele respective, ci le
tlrlfte, luând atitudinea „de focă" (fig. 233). Paralizia fiască poate fi precedată de
palizia spastică (paralizia spasto-flască), în cazul când evoluează.

- . 232. ParaHzle spastlcă la câine Fig. 233. Paralizie fiască la câine

s,oata.ioare sunt men~nute (atitudinea .de focă").
caqui rigide sub abdomen).

~ întindere, paralizia sau parezele pot fi difuze, când cuprind toţi muşchii
. . . , . , . illervaţi de un nerv motor şi parţiale, când afectează doar o parte din-
• inervaţi de acelaşi nerv. Paraliziile {plegiile) şi pareziile pot cuprinde
.membru (monoplegii sau paralizii parţiale), ambele membre anterioare
• (diplegii sau paraplegii), trei membre (triplegie) sau toate cele pa-
.. sau cvadriplegii). în limbajul clinic, termenul de JNl1YIPleP
· dnd- este paralizat trenul posterior. Când paralizia sau P"'
de corp (stlnga sau dreapta), se numeşte ,.,.....
motorii, de la nivel subcortical ..,,
._p,nli1la..,de
~uxul _m ~tor este într~rupt în°:e neu ronul cortical şi cel periferic, şi periferice,
c~d lez~urule sunt loc~lizate la nivelul nettrc)ni lor motori (pa ralizie nucleară) sau
cand lez~~e~ n ervu lui motor este localizată între origi11ca nervu lui şi distribuţia
sa (paral1z1e 1nfranucleară).
D~~~ fe1101~1c1111/ car: le ,tctcr111i11ii, i)araliziilc şi parezele pol fi sistematizate în
paral1z11 orga111ce (ade,•arate sau c.iefi11itivc), att111ci când lcziLtnilc sunt definitive şi
r:1prind ~u~cl1ii şi căile nci~voasc n1t1lr>rii _şi fL111cţio11.ilc şi ţ1nralizii false (pasagere),
cand le21un1le su11t detcrmi11alc Lle lactc)r1 cc1rc afcctc.iză trt1nsmiterca sau forma-
rea influxului nerv·os (tulbttrări vnsct1larc, a11cn1ii, i11lc)xicc1ţii).
Paraliziile suţ1ra1111cleare corficnlc sau ce,,trnle se n1anifcslă f rccvent ca monoplegii
sau hemiplegii, a,·ând un caracter c;paslic, însoţit de exagerarea reflexelor motorii
medulare. De regulă, cele ţ1eriferice st111t limitate la un grup de muşchi, sunl flasce,
reflexele tendinoase sunt abolite şi sunt însoţite de amiotrofie. Parah71ile centra-
le sunt determinate de hernoragii, degenerescenţe, abcese, tumori, avjtaminoze,
procese inflamatorii sau compresiuni ale encefalului, iar paraliziile periferice sunt
determinate de traumatisme, compresiuni, degenerescenţă, inflamaţii, intoxicaţii,
care acţionează asupra măduvei spinării şi asupra nervilor.

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOG/A COORDONĂRII MIŞCĂRILOR

Coordonarea mişcărilor depinde de integritatea morfofuncţională a sistemu-

lui nervos (mai ales a cerebelului), a aparatului vestibular şi a căilor sensibilităţii
A

profunde. In cadrul tulburărilor de coordonare, se vor urmări aspectele legate de

mişcările arzormale (pasive sau inerte) şi de nzişcările forţate.
Mişcările anormale, pasive sau inerte. Tulburările de coordonare a mişcărilor
poartă numele de ataxie. Ele se pot manifesta fie în staţiune, când sunt Lient1mi-
te astazii, fie în mers, când sunt denunlite ataxii locon1otorii sau ,1ta.,i1 ţ1ro;1riu-::i­
se. Diagnosticul unei ataxii se bazează pe tulburarea de coordonare, pe semnele de
comportament şi pe contextul clinic (Aresenl şi Popoviciu, 1981 ). . _
Ataxiile (gr. a= fără; taxis = ordine) definesc h.1lburările Lie Cl)Orlion_are a n11şca­
rilor voluntare, în condiţiile integrităţii morfoft1ncţionale a a1-,c1r,1tt1lt1_1 l~c?mot~r.
Ele se exprimă p rin nesigtiranţă sau prin incnpacitatca dL' a e\.t'Ct1ta n1~şcar1le, p~
clătinări (titubări), tendinţe la căderi (vacci l ări), 111işcări_ Liis1-1 ro1-,t~rţ1~~ate, nes1~
·
gure, nesmcroru.za· te. "rn funct·e
,1 de sedi·ut lezit111ii
,
si de atectarea Li1fer1hlor
., :
centri
.. "
coordonatori, ataxiile prezintă un ele caracteristici sc111i~logic~ apar_t~ şi_ ~ot ti i~-
tâlnite sub formă de: a taxie cerebra lă, ataxie cerebeloasa, ataxie labin ntica, a taxie
bulbară, ataxie medulară sau sub formă d e vertij. . . .., .
Ataxia cerebrală se manifestă clinic prin m ers anevoios (g~e_oi), cu_m~ş~art ce nu
acomodează cu terenul. Animalul se împiedică frecvent şi face mişcan anorma-
păstrarea echilibrului, atât în mers, cât şi în staţiune. T...oate aceste_ tul~u~
însoţite de stări de inhibiţie corticală. Ataxia cerebrala se poate institui
în urma unor procese inflamatorii sau a tt11or tulburări circulatorii, care afectează
meningele şi encefalul.
Ataxia cerebeloasă este întâh1ită în cazttl lezit1r1ilc)r cerebeloase şi se caracteri-
zează prin: dis111etrie (din1ensio11arca greşită a n1işcllrilor); sub fc)rn1a liiper,netriei
(mişcări exagerate) sat1 st1l1 forn1a liiţ10111c:lrici (mişcări in ctJ111p lc te); disar111011 ie, cu
mişcări descompuse, neregulate, asincr(H1C, ast>n15nălclarc merst1lui ele om beat,
de unde şi denuniirca de 111e·rs chrio:,; sa11 111c:rs Îll ~~i.~ zng. A11imalt1 l se de}1lascaz.ă
în salturi, după care, pierzând ccl1ilil-,rtil, caclc. 111 f u11t'\1e cic localil'.arca Je.1,iunii,
ataxia cerebeloasă se 11oalc exprir11a şi prin 111işcări f<.,rţ'alc (în cert, piruetări, ros-
togoliri). În încercarea de prel1e11siune a l1ra11ci, ntt pol aprecia corect distanţa şi
fie nu ajung la l1ra11ă (hi110111etrit.?), fie lo,,esc p11ternic solul Ctt botul (/Jipermetrie).
Dacă se acoperă animalul la ochi (proba Ro1nberg) ataxia nu se amplifică, iar sernnul
Ro111berg este 11egaH1.1.
Ataxia /abiri11ticii, asociată frecvent cu cea cerebeloasă, se manifestă prin difi-
cultăţi în deplasare, dificultăţi care se accentuează la acoperirea ochilor, iar semriul
Ro111berg este pozitiv. În ataxia labirintică, se pot întâlni frecvent torticolisul perio-

. tendinta, la vomitare.
dic si
Ataxia bztlbară se exprimă prin tulburări ale mişcărilor care sunt însoţite de sem-
ne evidente de paralizie bulbară (tulburări de deglutiţie, tulburări fonatorii, tulbu-
rări respiratorii, distrofii linguale).
Ataxia 111edulară sau ataxia locomotorie propriu-zisă este o tulburare de coordonare
din cauza afectării căilor sensibilităţii profunde (cordoanele Goll şi Burdach).
Ataxia medulară se caracterizează prin mers dezorganizat, dismetric pe :mie
dreaptă (când cu paşi mari, când cu paşi mici), cu mişcări disproporţionate ale
membrelor (flexarea exagerată sau pasul de cocoş), mers talonat (face contact pe sol
cu călcâiul). 1n
" alură rapidă (trap sau galop), animalul cade şi se lo, eşte. Uneori
poate fi întâlnită inegalitatea pupilară (semnul Argt;ll-Robertso11 po:itiz,) dacă leziu-
nea este la nivelul măduvei din regiunea greabănul11i. Ataxia se accentt1e.:izZl Lit1pă
acoperirea ochilor (sem11ul Ro1nberg pozitiv), iar reflex11l rott1li~1n este abL1lit (se,111111/
Westphal negativ).
Vertijul (lat. vertigo = vârtej, ameţeală) satt n111eţe11/11 este o stare Lie anxietate, care
se exprimă prin reducerea cunoştinţei, senzaţia Lll' falsă Lie1-')lasare sat1 dezechili-
bru. Ameţeala poate fi întâlnită în unele inflamaţii, în ir1tox.icaţii sa11 în cazt1l unor
tulburări circulatorii la nivelul encefalului. Clinic, animalul se deplasează în cerc,
titubează (se clatină) şi face mişcări de menţinere a echilibrult1i. În decubit, peda-
„ cu membrele, încercând redresarea sau ridicarea din decubit, fără a putea
.să reaJireze acest lucru.
· (gr. a= fără; stasis = şedere) este forma de ataxie în staţiune şi constă în
menţinerii echilibrului.
 Mişcările anormale, active sau fortate Sunt tu)b d v d• d
. . . , . . · urar1 e coor onare, eter-
nunate de lez1uru c1rcumscr1se, ceea cc motiveaz::. di·a t·
gnos 1carea 1or ca semne sau
simptome de focar. Ele se exprimă clinic prin tendinţa ado tv ·· (~ t • •~
,C,

. .. , p ar11 1n s at1une ş1 1n
mers) a unor poz1ti1 neobisnuite, nefireşti si executarea uno · v • ·.
. ., . •. . . r m1şcar1 sup11mentare,
involuntare, mutile ş1 pers1stc11te. Mişcările executate permit pre,·. a d' •
cului, de unde şi denumirea de se11111r ,te_forar. c1z rea 1agnost1-

M~şcările_ 111 111~11ej (sau me:sul î11 ~ere) se caractcr1zea.1,ă printr-o deplasare cir-
culara per~IStenta, ?bsedanta, cu pastrarco u11ei anumite direcţii (sprr dreapta
sau spre stanga). Mişcarea se poate executa micşorând sau mărind raza cercului.
Când mişcarea determină o micşorare a razei cercului, animalul poate cădea în
! decubit lateral şi continuă mişcarea prin pedalări. Mişcările în mane apar în urma
1
leziunilor localizate în zona motorie corticală: compresiuni craniene, compresi-
uni tumorale, hemoragii sau procese inflamatorii ce cuprind lobul parietal, lobul
frontal, pedunculii cerebrali şi cerebeloşi sau când leziunea este locali7ată la ruve-
lul urechii interne sau externe, ori la nivelul musculaturii cervicale. Dacă leziunea
este situată înaintea chiasmei optice, animalul se deplasează cu partea sănătoasă
în interiorul cercului, iar dacă leziunea este situată înapoia chiasmei optice (în oti-
te, encefalite laterale, cerebeloase, pedunculare şi vestibulare), partea pe care s-a
...
localizat leziunea se găseşte spre centrul cercului. In leziunile vestibulare, rotirea
se face în direcţia în care este răsucit capul (partea care priveşte spre sol este orien-
tată către centrul cercului).
Piruetarea sau rotirea în cerc constă în rămânerea pe loc a animalului cu tre-
nul posterior şi executarea 1nişcării nttmai cu trenul anterior, într-un mod insis-
I
tent şi prelungit, ceea ce face ca pe sol, în urma mişcărilor, să _se ~asez~ un cerc.
Piruetarea este întâlnită în situaţiile în care leziunea este locahzata la ru\'elul pe-
dunculilor cerebrali posteriori. ,
Pulsiunile (lat. pulsare= a împinge) sunt tendinţe involuntare de ?e~lasai:e m-
tr-o anumită directie fapt ce afectează echilibrul static şi dinanlic. ln tuncţie de
. cti
drre " '1
, am care are oe en' t dint
,a de deplasare se
' . disting: a1Ltt.'roţ111l::i,1
, . ., . , (deplasarea
" oi) se
face mereu înainte), retropulsia sau posteropulsia (deplasarea~~ ta~e nler:u : n~pt~ ... '
lateropulsia (deplasarea se face mereu "m sens 1a tera l) · Anteropt1ls1a
" . este 1nta1ru a m
..1 . •brale 111 s1nlirou1ul hepatoence-
hipertensiune cerebrală, în congestii e active cere . , ·,. . tv1 d•~ leziunile de
. 1.d I I{ t optils1a este L,1uza • ...
falie sau în urma leziunilor striopa ~ e. _e„r e~in ite occipitale sau bazale, iar
1
la nivelul segmentului caudal al vermisului, _1~ ~ g beloase sau în sindromul
lateropulsia se poate întâlni în leziunile lab1r1nhce, cere
hepatoencefalic. ., ,. . , cirea corpului în jurul axu-
Rostogolirea (,,rostogolirea "1n butoi").., consta in rasu lire
flă în decubit, rostogo a se
. . dinal Dacă animalul este cazut sau se a 1n ă Frecvent, această
· ,. d a pe partea bo av · ..
Rostogolirea se face ~tot e~un . .., . fiind consednta lezionării pe-
intâlnită la c8ine, pisică, su,ne ş1 pasări, . pedunculilor c.erebe,..
ali laterali, a lobilor laterali ai cerebelulw, a
loşi mijlocii, a labirintului sau a căilor vestibulare. În cazul leziunilor vestibulare,
rostogolirea este însoţită şi de strabism . . . . . ..,
· ( d - - drum· 111a, 1in = 11ebt1n1c ft1r1e) sa u vagabo1zda11,1_l consta
Dromoman1a gr. ron10:; - , ' .., ~ . .
,.m tend.mţa 1rez1s
· · tt·b·l "
1 a, peri
·odi·ca"' s ,au pern1:1ncnl;t
, , de a merge fara o d1rectie
• anume.
.., t "inchi·se s•" deplasează în cerc sau pc loc. Deplasarea se face cu
Anirna1e1e, d aca sun . , . ... 4
<- •

· ali d . metn·c1· t; r~nd F1icioarcle sat1 flexâ r,du -le mult. Dromomania
paşi norm sau 1s , u u • • . .
apare atunci când leziui1ile stint localiza te 1,1 11ivclt~I c~ rp1l_o r str1 aţ~, la nucleul lent1-
cular, la tuberculii patrtigcn1eni sat1 î11 caz d e 111c111ng1tc ş1 cnccfzil1te.

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA
EXCITABILITĂŢI I NEUROMUSCULARE

Examinarea excitabilităţii (a reflexelor) constă în verificarea răspunsului neu-

romuscular la diferite excitaţii (mecanice sau electrice) aplicate pe o zonă receptivă
a unui arc reflex simplu, prestabilit. În cadrul examenului clinic se vor verifica:
reflexele profu11de (periostale, tendinoase şi musculare); reflexele superficiale (cutana-
te, mucoase şi pupilare); excitabilitatea rnecanică şi electrică.
Reflexele profunde se verifică prin percuţie aplicată pe tendoanele muşchilor
şi pe baza periostală de inserţie a acestora. La animale, se verifică următoarele
reflexe profunde: rotulian, anconaţilor, ahilian, supracarpian, supratarsian, meta-
tarsian.
Reflexul rotulian sau patelar constă în extensia gambei ca răspuns al contracţiei
cvadricepsului femural, la percuţia ligamentttlui rotulian median, pe animalul
aflat în decubit. Reflexul este evident la tineret, carnasiere, iepure, o,·ine şi cabali-
ne şi mai slab la bovine. Exagerarea reflexului (extensia foarte puternică a gambei,
trepidaţia gambei sau propagarea la membrul congener) este întâlnită în leziu-
nile cerebrale, cerebeloase sau în cazul creşterii sensibilităţii în zona ret1exogenă.
Scăderea reflexului sau abolirea lui (semnul Westphal) denotă o lezionare a c~ntrilor
lombari şi a căilor senzitive medulare.
Reflexul anconaţilor sau reflexul tricepsul1,1i brnhinl se decla11şeaz ă la percuţia ten-
doanelor anconaţilor, deasupra olecranului, când n1en1brt1l este sen1itlexat şi con-
stă într-o uşoară extensie a antebraţult1i. Din pur,ct de \'l~liere clinic, ,·aloare are
doar exagerarea reflexului.
Reflexul ahilian se declanşează la percuţiea tendo11t1lt1i lui Achile, deasupra cal-
caneului, pe animlaul aşezat în decubit lateral şi constă în extensia membrului.
Exagerarea lui denotă o excitabilitate crescută a centrilor medulari sacrali. Lipsa
nu are semnificaţie clinică.
'1tJlfS1d. supracarpian se declanşează prin percuţia tendonului extensor carpora-
8Mişchiului extensor digital comun, ceea ce determină extensia articulaţiei
reflex presupune integritatea nervului radial şi a măduvei spinării
ţeicraniale.
 • al · ~ ~~anşează
la percuţia tendonului muşchiului tibial
ft fi ~ r u l u i digital lateral, plasat pe faţa antero-laterali a gambei.
•••~ acestui reflex presupun · t
re a n~duvei. spmăni.
. ..
•
e m egntatea nervului tibial a şi porţiunii
lomba-
'Rejlaul metatarsian se produce · .
. . . pnn percuţia metatarsului, respectiv a tendo-
nului extensor di_gital, aproape d e jaret, la faţa anterioară a regiunii metatarsiene.
R_efle~ele pe~ostale sunt reprezentate de: reflexul calcaneului, ce constă în con-
tracţia
.
b1cepsulu1 femural şi a semitendinosului caAnd se percută A ful I
. . . , var ca caneu-
lw;. . rejlexu/ osul~, cop1tez, ce constă în retragerea membrului la palparea cu cleştele
de mcercat copita.
. Exagerarea rejlex~lor_ te11di11oase ţ1rofi111de este efectul paraliziilor centrale progre-
sive sau bruşte, lez1un1lor cerebeloase, bulbare sau medulare, leziuni care înlătură
acţiunea inhibitoare a acestor centri asupra nucleilor periferici.
Reflexele te11dinoase sunt abolite în paraliziile nervoase periferice nucleare, în pa-
raliziile rădăcinilor medulare dorsale sau în stările de comă, în colaps sau în sin-
copă.

Reflexele superficiale. Aceste reflexe se declanşează prin excitarea pielii (înţe­

pare, ciupire, rul are, atingere voluntară sau de către insecte), ceea ce determină
contracţii reflexe ale muşchiului pielos sau reacţii diferite ale organelor, în cazul
reflexelor mucoase. Leziunile corticale reduc sau abolesc reflexele superficiale.
J
Reflexele cutanate sunt reprezentate de: reflexul greabănului, reflexul dorsal,
reflexul abdom inal, reflexul de scărpinare, reflexul gluteal, reflexul cvadricepsu-
lui, reflexul codal, reflexul perineal, reflexul anal, reflexul cremasterian, reflexul
scrotal, reflexul m amar şi reflexul interdigital.
Reflexul greabătzu/1,i constă într-o contracţie repetată a muşchi~lui pielos ~ .?
latură sau pe ambele la turi ale regiunii, la percutarea uşoară sau la mţeparea pielii.
Reflexul este constant la cabali1ze şi slab la bovine.
Reflexul dorsal constă în ciupirea pielii înapoia greabănulu~, ceea ~ dete~
0 lordozare a animalului. Acest reflex, ca şi cel al greabănului, atestă mtegntatea
segmentului medular cevical C6-C7-C8 şi T1-T2. . .. . . .
&-,-- i laterală sau latero-ventrală, precum şi a
·
'll.R.-11 abdominal se declanşează la atingerea piel11 sau a părul_w_ din regnmea
hipocondrulw ŞI constl într-o
ct ~
1
. a pielosului abdominal. Prezenţa reflexului atestă integritatea DlE .,.,
dorsale T12-Tl~ şi Ll-L2. ,. de mişciri de
• dtpinare la c4ine constă m ~ . f t H loml,ue, ~
• ,situat deasupra, la "'9,A......

lateral.
 Reflexul codal constă în coborârea şi lipirea cozii pe regiunea pe rineală la atinge-
rea feţeiinterne (inferioare) a cozii.
Reflexul perineal este asemănător cu cel codal şi se decJ anşează la atingerea pielii
din regiunea pe ri anaJă.
Reflexul anal constă în con tracţia sfincterului anal la atin ge rea anu sului . Acest
reflex a testă integritatea medt1lară sacrală .
Reflexul cre111asteria11 constă î11 co11tra cţi a mu şcl1.iului cremaster, exprimată prin
rid icarea testiculelor la atingerea pielii pe fa ţa intern ă a coapselo r.
Reflexul serata/ cons tă în co11tracţia scrotului, în caz de ap li ca re a unor excitanţi
(înţepare, agenţi tern1ici: rece sau cald) pe scrot. Reflexul a testă Lntegritatea medu-
lară a segmentului sacral S2.
Reflexul 111a111ar (la vacă) constă în flexarea membrelor posterioare la atin gerea
feţei posterioare a man1elei sau a coapselor.
Reflexul plantar (interdigital sau reflexul Babinski ) constă în fl exarea degetelor,
eventual şi a jaretului, la atingerea sau înţeparea uşoară a pielii interd igitale (la
membrele posterioare). Reflexul atestă integritatea corticală, m edulară lombară şi
a nervilor ischiatici. 'In cazul leziunilor corticale sau în sindroamele de comp resi-
une intracerebrală, animalul răspund e prin extensia degetelor (hiperreflectivitate)
şi nu prin flexie cum este normal, constituind „se1nnul Babinski".
Reflexele mucoaselor. Examenul diferitelor aparate sau sisteme au evidenţiat
o parte dintre reflexele mucoaselor şi anume: strănutul, tusea, sforăitu t vomih1riţia,
vonza. La acestea se adaugă următoarele: reflexul palpebral, reflexul pupilar, refle-
xul de masticaţie, reflexul deglutiţiei, reflexul de strănut, reflexul p alatin.
Reflexul cor1iean constă în retracţia globu lui ocular şi evidenţierea pleoapei a
III-a la atingerea scleroticii în apropierea unghiului extern al ochiului. Prezenţa
reflexului atestă integritatea nervului abducens sau oculomotor extern, a VI-a pe-
reche de nervi cranieni.
Reflexul palpebral constă în închiderea pleoapelor, la atingerea cililor sau a pleoa-
pei, la nivelul unghiului intern sau extern al ochiului . Prezenţa reflext1lt1i atestă in-
tegritatea căii senziti ve reprezen tate de nervu] trigemen (perechea a V-a de nervi
cranieni) şi a căii motorii reprezentate de ne rvu l facial (perecl1ea a Vll-a de nervi
cranieni).
Reflexul pupilar constă în reacţia pupilei la exci taţia luminoasă. Lt1n1ina p uterni-
că determină mioză (pupila îşi micşorează dia metrul sub acţiunea fibrelor parasim-
patice ale nervului oculomotor comun), iar întunericul determină ,nidriază (pupila
îşi măreşte diametrul, sub acţiunea ortosimpaticului). Reflexul se declanşează la
ambii ochi (este consensual), indiferent dacă excitaţia este unilaterală sau bilaterală
~ d e l a regulă fac rozătoarele şi păsările). În tulburările retiniene, în para-
ui oculomotor comun (perechea a Ill-a de nervi cranieni), în caz de
\l•x•jii)e de cristalin, în sinechii)e pupilare, în tulburările de transparen-
 ţă• ale corneei şi ale componentei
• or ~
,,ansparente al h·u1
1 .
sa nu se manifeste. In caz de tulb • . e oe u1, reflexul este posibil
. urar1 a1e zonei tr I .
al (ana 17, zon a calcarină de la nivel b . cen a e a anali zatorului vizu-
. . u 1 1o ului occipital) •
(cecitatea), iar reflexele pupilare sa· se • , se poate instala orbirea
. • pastreze1 datort" 1 · d . . ..
getative. Starile de sin,pati.cotonie (e .t h" • a unei 1soc1aţ11 somato-ve-
xci a~., puternice d · · · .
determină midriază persistentă şi ine l't . . '.., ureri, crize ep1lept1forme)
Leziunile ganglio11ului cefalic, ale ga,,g~~o~a tle pulpilara (sen,_ 11 ul_ Argyll-Robertso11).
. .. . . . .., u u1 c1 iar sau lez,unJ\e mu h'l d"
ari ai 1r1sulw detern1u1a • .
de asen1enea ·111ega1·1 t ·1
1 a ea pupi ară.
şc I. or ra ,-
Reflexul
,n . . . co11stă
de 111ast1ca/1e . , " în decla11şarea inast·ica 11-c1· Ia atingerea
• buccelor
- Re1,exul. ,.. degl11t1ţ1e1
. .. consta . 1n . declai1şarca
. deglui-1·
.. I 1e1,· prin· atmgcrea
· • .. sau· la-
limbu
rmgelu1.
.
1n paral1z11le
• .
far1ng1ene, reflexul dispare1 iar în ,·n"a 1··1 b
11 ma u e su acute sau

croruce ale farmgelu1, reflexul se diminuează.

Reflexul •de stră11ut constă . în declanşarea strănutului·, prm· e x □·1areame=ca · •
sau chimica a mucoasei nazale.
Reflexul palati11 constă în deschiderea gurii la apăsarea cu degetul pe palat,
bare sau prin ciupirea frâului limbii. Acest reflex este utilizat pentru deschide,:
mmuală a gurii, la cabaline şi bovine.
Excitabilitatea neuromusculară mecanică şi electrică. Acest tip de excitabilita-
te se verifică prin percuţie sau cu ajutorul curenţilor galvanici, care interceptează
căile senzitive şi motorii ale reflexelor. Excitaţiile se aplică pe traiectul nervilor,
' în locurile în care aceştia sunt dispuşi superficial. Reacţiile vor fi specifice acţiu­
nii nervului excitat. Astfel, excitarea nervilor motori ai musculaturii va declanşa
contractii musculare, iar excitarea nervilor senzitivi va determina manifestări ale
'
sensibilităţii. Interpretarea răspunsurilor la excitabilitatea mecanică şi electrică va
aprecia integritatea etajelor periferice ale sistemului nervos şi integritatea muscu-
laturii. În degenerescenţele nervoase sau musculare, excitabilitatea este abolită ('m
formele totale) sau se manifestă greu şi tardiv (în formele parţiale).

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA SENSIBILITĂŢII

Examinarea sensibilitătii vizează verificarea capacităţii de recepţionare a ex~

citatiei de către terminatiile nervoase senzitive (receptorii senz.it'.,~i)~ pre~ şi
inte~tatea componenteior u11t1i ana lizator (receptort1 l, calea senz1t1,,a, centn1 de
' receptie corticali subcorticali, n1 ed t1l a ri ). . .
M~dalitatea d: verificare constă în aplicarea .t1nui excita~t adecvat receptorului ş1
aprecierea răspunsului dat de animal la reacţla provocata. . . t cont de fa
. .bil.tăţii
1
cutmate şi a mucoaselor, trebuie ţmu p-
în exarrunarea sens1 . t· tă e toată suprafaţa corpului (sunt zone
tul că aceasta nu este uruform rep~r. iza . i
I insensibile) Uneori excitanţii utili-
sensibile, unele mai puţin sensibile şi ~ te ~ţi. ptori ~nzitivi (vizuali, audi•
ii recepţionaţi concomitent de mai mu rece .
tactili sau dureroşi), iar reacţia să fie modificată,
 Examenul sensibilităţii cuprinde: sensibilitatea exteroceptivă; sensibilitatea pro-
. . "'
pnoceptiva sau profundă; sensibilitatea interoceptivă (viscerală).
Sensibilitatea exteroceptivă. Poate fi: su11crficială sau 11rotopatică la piele (tactilă,
termică, dureroasă) sau la n,ucoase (tactilă, termică, dt1rcroasă, gustativă); telere-
ceptiz,ă sau se11zorinlă (vizuală, auditivă, olfactivă).
Sensibilitatea superficială a pielii şi a 1nucoaselor. Examenul sensibilităţii
superficiale a pielii şi n1ucoaselor se face prin tcslaren reacţiei c1nimale]or faţă de
excitanţii tactili, tcrn1ici şi d11rcroşi. Ca cxcita11ţi l,1ctili, sc v<>r utiliza atingerea firelor
de păr de pe suprafaţa cor1-1c)rală sau cii11 paviliont1l t1rccl1ii şi cvc11tual atingerea
uşoară, urmărindu-se reacţia {Jielii (Cl>11tracţia n,uşchiult1i p1clc>s), pc toată st1pra-
faţa corporală. Ex.aminarea se face simetric şi comparativ. Ca excitanţi termici, se
vor aplica bucăţi de gheaţă sau obiecte calde pe piele şi se va urmări reacţia pielii.
Ca excitanţi dureroşi se vor utiliza ciupirea, înţeparea, smulgerea unui fir de păr,
urmărindu-se reacţiile de apărare (retragere) sau atac, eventual declanşarea ·u nor
reflexe superficiale. Pentru sensibilitatea copitei se va utiliza cleştele de încercat
copita.
Semiologia sensibilităţii cutanate superficiale normale constă în exprimarea
reacţiei, proporţional cu intensitatea excitaţiei şi cu gradul de sensibilitate a re-
giunii excitate. Tulburările sensibilităţii superficiale se numesc disestezii (gr. dis =
greu; aisf/1esis = percepere, senzaţie) şi se pot manifesta sub formă de exagerări
ale sensibilităţii (hiperestezii), sub formă de diminuări ale sensibilităţii (hipoeste-
zii), sub formă de abolire a sensibilităţii (anestezii) sau prin modificări calitati,·e ale
sensibilităţii(parestezii).
Hiperestezia constă în exagerarea sensibilităţii termice şi tactile, iar hiper,zlg:,7 sau
hiperalgezia (gr. hyper = mai mult; algos = durere), în exagerarea sensibilităţii du-
reroase. În funcţie de modul de manifestare, raportat la locul aplicării excitaţiei,
hiperestezia şi hiperalgia poate fi: locală, se percepe doar la loc11l e\.cit,1ţiei: ;,roiecta-
tă, se percepe pe o zonă situată la distanţă de locul excitaţiei (7()na tiesen,ită topo-
grafic de acelaşi nerv); iradiată, se percepe pe o zonă tieser,•itJ St..'nL.iti,· tie r,1n1uri
îndepărtate ale aceluiaşi nerv senzitiv (ex: dt1rcren ttrl'cl,ilt)r 111 ,1ft•cţit1nile laringie-
ne, deoarece ramurile vagului inervează se11ziti,1 ~i t1recl1l'c.l şi laringele); rtjlcctatti,
când sensibilitatea este proiectată la u11 c.iern1ntt>111cr (,,:011clt· 1'11/cl1scl1111i,tt", ,,cla1.1i-
rul Roger").
Hiperestezia şi hiperalgia se întâlnesc în caz c.ie nevralgii (dureri ale nervi-
lor), situaţii în care hiperestezia este periodică, iar hiperalgia se exagereaza"
lt apăsare. în nevrite (inflamaţii ale nervilor), hiperestezia este semnul care se
• " la debutul bolii, ca în fazele ulterioare ale acesteia, sensibilitatea să se
Jll»l să fie abolită. în sindromul radicular sau senzitiv, hiperestezia este
,4o.ar la nivelul zonei deservite de rădăcina nervoasă respectivă, iu Îll
sindromul cortical şi talami h.
rări
. • .. . c, iperestezia este 1. • .•
a Ie mo til itaţii s1 tulbură . d genera izata ş1 msotită de tulb
. ·. . r1 e comportament H ' . , u-
Jntemational Association for the Stud . iperalg,a sau durerea confor
· • Y of Pain d · m
sau experienţa neplăcută, asociată cu dist ' .. u_rerea este definită ca o senzatie
Durerea include un stimul nociv . rucţ11 tisulare potenţia le sau efecti~e
. ., . care a cti vează no . .. . .
mit raspunsur1 multiple (Gold şi Ge bl,art 2 c1cept~r11 din ţesuturi ce trans-
nervoase libere, nemieliniza te c ' OlO). Nociceptorii sunt terminatii
are convertesc O var· t d . •
nervoase pe care creierul le inter retea . . te ate e stimuli în impul suri
(fig. 234). p za pen tru a produce senzaţi a de durere

?l.1ăduv11 spmiru
Substanţa C"'1\I.Şl!c

Substanţa aibi AO, C

O!lllgbonul donai

~
Ganglion
• SII!lpauc Norv seruonal
Pro,.ectaR cătn! Cornul \·enlnll
Nen· SfflZOrial .A.o._ ~ p motl;ll"
,"; l Nervi
Ne.-vmoto:r- somatoseru:onali
Ner.-i Ali , C
sunpatlci Retlme, ~câri
cuordonate
' Presiunt
Atingea
Propriocepţit

""'··
Fig. 234. Traiectul fibrelor nervoase (A~. Ab, C) de la nive-
lul nociceptori!or la substanţa cenuşie a mă d uve i spină rii)
(după Gaynor şi Muir, 2009).

Clasificarea fibrelor n ervo ase reprezintă indirect şi clasificarea tem1inaţiilor lo r

sau a nociceptorilor. A stfe l, sunt două tipuri de fibre nervoase: cu diametn1 mic,
nemielinizate, care conduc încet impulsul nervos (2 m/sec), dent1mite fibre C şi
fibre cu diametru mare, u şor mielinizate, care co11dt1c in1pt1lsul ner,,os n1ai repede
(20 m/sec), denumite fibre Ab. Nociceptorii de fibră C răsptind polimodal la sti-
muli mecanici, termici şi chimici. Cei de fibră Ab sunt de două tipuri şi răspund
la stimuli mecanici şi termo-mecanici. Senzaţia de durere se clasifică în două cate-
gorii: o durere iniţială puternică, acută, 11 epicritică" şi o durere de o intensitate mai
slabă, cronică, ,,protopatică" ce apare mai târziu (Gaynor şi Mt1ir, 2009; Patel et al.,
2010).
Această clasificare are la bază diferenţa de viteză de propagare a impulsurilor
în cele două tipuride fibre nervoase, responsabile cu transmiterea du-
• · e nervoase în nociceptorii de fibră Ab produc senzaţia de durere
în timp ce în nociceptorii de fibră C produc senzaţia de durere întâr-
(Gebhart et al., 2009).
 Hipoestezia, respectiv hipoalgia şi a11estezia se instalează în cazul distrugerii par-
ţiale, respectiv totale, a nervului somatic senzitiv. Dacă tulburarea este localizată
la o jumătate de corp, se utilizează termenul de lzenziJ1ipoestezie şi hemianestezie, as-
pect întâlnit în leziuni inten1e ale encefalului, leziuni unilaterale ale pedunculilor
cerebrali, ale protuberanţei inelare, ale bulbului sau ale substanţei albe medulare.
Dacă leziunea encefalică este localizată î11ai11tea bulbului, hipoestezia este deseori
alternă, adică situată pe o latură a cap11lui şi pc partea opusă a corpului. Când
leziunea este situată retrobulbar, hipoestezia poate fi pe aceeaşi parte cu leziunea
sau pe partea op11să, dar afectează întotdeat1na regiunile corporaJe situate poste-
rior localizării leziunii medulare. Dacă lupoestezia este situată pe partea opusă
leziunii, este denun1ită l1etcrolaterală, iar dacă este de aceeaşi parte a leziunii, este
denumită 110111olaterală.
Hipoestezia şi a11estezia de origine medulară se pot prezenta sub formă de: sin-
dromul medular total, sindromul medular lateral, sindromul leucomedular lateral,
sindromul leucomedular dorsal, sindromul leucornedular ventral, sindromul po-
liomedular dorsal, sindromul poliomedular ventral, sindromul „cozii de cal", sin-
dromul inframedular, sindromul radicular senzitiv şi sindromul radicular motor.
A11estezii de tip global (sindromul medular total) sunt întâlnite în urma leziuni-
lor ce secţionează transversal măduva. Retroleziona1, se instalează paralizii de tip
flasc, la început exagerarea şi apoi abolirea reflexelor tendinoase, respectiv hiper-
tonia sfincterelor, urmată apoi de incontinenţă de fecale şi de urină. Paralizia este
simetrică (spastică, în leziuni cervico-toracale şi fiască în leziuni lombo-sacrale).
Hipoestezia sau arzestezia de tip Brown-Sequard (sindromul medular lateral) se în-
tâlneşte în urma leziunilor care secţionează transversal numai jumătatea laterală a
măduvei. Clinic, se manifestă prin tulburări motorii homolaterale, tmeori însoţite
de tulburări senzitive (disociaţie termică sau analgezică) hon1olaterale sau hetero-
laterale, situate posterior leziunii medulare.
Hipoestezia sau anestezia de tip leucomedular lateral (sindron1ul let1come<.iL1lar la-
teral) se întâlneşte când leziunea este similară celei Liin si11,fro11111/ Brozp11-Sequar,f,
dar cuprinde doar substanţa albă, mai exact fascict1lt1l s~1ino-ccrebelos direct (sau
Flesching), fasciculul spino-cerebelos încrucişat şi fa~cict1lt1l talan1ic. Consecutiv
acestui tip de leziune, apare disociaţia ter1110-1111nl8czică /1eterolateralii retrolezional,
însă cu păstrarea reflexelor cutanate şi tendinoase.
Hipoestezia sau anestezia de tip leuco1r1edular dorsal (sinLiromul leucomedular
) afectează sensibilitatea de tip profund, prin lezionarea fasciculelor de sub-
Goll şi Burdach. Acest sindrom se caracterizează prin dismetrie, mers
· medulară cu mers în linie dreaptă.
MU: anestezia de tip leucomedular ventral (sindromul leucomedular
· ta dăsoopatiile vertebrale şi se caracterizează prin paralizia
aensibilitlţii şi a reflexelor.
 Hipoestezia
• ,., ,..
sau anestezia de tip medular dorsal (sind I li d
romu po ome ular dorsal)
se msta1eaza m. .cazul. lezionării jumă tătii
. d orsale (s · ) "'d . . ..,
uper1oare a ma uvei, adica a
coame1or senzitive dm subst anta cenuşi e. Acest ti. d h' • .
. ,., . . . • P e 1poestez1e sau anestezie se
manifesta ca d1socraţie ter1no-a11algezică sau siri,1go-,,ziel ·1· ., · ,., " d
• • •• V • • • • ,ca ş1 consta m re ucerea
'

sau abolirea sensibilitaţi1 termice ş1 d ureroase, însă cu păstra rea sens·b·i ·t..,ţi„ t ti·-
. · · d' • . . 1 1 1 a 1 ac
1e. D1soc1atia
. . · radicula
' . are o 1str1but1e . ră şi este însoti
, , tă de ab o11rea
· refi exe1or.
_Hzpoestez~a sau a11estez1a d_e f1ţ1 111e~_i1/ar ve,ztrnl (sind romu] poliomedular ventral)
se mstaleaza ca urmare a d1strugcr11 neuronilor motori din coam ele ventrale ale
măduvei, manifestându-se pri11 mioclonii, ticuri, mişcări coreice. Se întâlneşte în
boala Carre, boala de Teschen.
Hipoestezia sau a11estezin de tip „coadă de cal" (sindromul cozii de cal) cuprinde
regiunea anală şi perineală consecutiv lezionării centrilor senzitivi, din partea ter-
minală a măduvei spinării. Tulburarea constă în abolirea sensibilităţii în regiunea
anală, vulvară şi a cozii şi uneori a meinbrelor posterioare. Regiunea anală este
mărginită de o zonă redusă cu uşoară hiperestezie.
Hipoestezia sau anestezia localizată de tip periferic sau inframedular se manifes-
tă prin tulburări ale sensibilităţii, determinate de leziuni la nivelul trunchiurilor
nervoase şi nervilor . Compresiunile sau leziunile asupra rădăcinilor senzitive de
tip meningite, spondilite, spondiloze, luxaţii vertebrale sau de discuri inten'erte-
brale, reumatisme, h emoragii, abcese, tumori, determină hipoestezii sau anestezii
de tip radicular, manifestate la început prin hiperestezie urmată de hipoestezie,
anestezie sau monoplegie. Hipoestezia sau anestezia de tip troi1ciLlar se întâlneşte
atunci când este lezionat trunchiul nervului rahidian (atât rădăcina dorsală, cât şi
cea ventrală) şi se manifestă prin tulburări senzitiva-motorii, care se limitează la
teritoriul deservit de nervul lezionat.
Sindromul radicular ~enzitiv se manifestă prin hiperestezie, cifoză, mers pe vâr-
furi cu paşi mici, · .!ranţă la palparea coloanei vertebrale. Zo11ele de hiperes-
tezie pot alterna , ~ de anestezie, aşa cum se întâlneşte în 1..iiscopatii, nevrite,
spondilite.
Sindromul radicular motor se manifestă prin hipert()nia n1usculară zonală, ur-
mată ulterior de paralizia motorie a teritoriului afectat. Se întâlneşte în aceleaşi
tulburări ca în sindromul radicular senzitiv.
-..tezia (gr. para= dincolo de; aisthesis = percepere, se~ape) ~u pruritul_ re-
JP('dificare calitativă a sensibilităţii exprimate pnn _se~~- Pruritul
· t de iritaţii locale cutanate, tulburări endocnne, infeq:ii, ~
MQzj.tivi sau ale ganglionilor nervoşi.
 SENSIBILITATEA TELERECEPTIVA SAU SENZORIALĂ

Examinarea analizatorilor (organelor de t.imţ) la animale este rel ativ greoaie, de-
oarece este limitată d e imposibilitatea exa mi115rii se11za ţ1ilc)r trăite de către subiect.
Examinarea impune n1ai întâi u11 c.ta111e11 fizic al reccplorL1lt1i şi apoi un e.t a,ne11
•
funcţio11al al senzorului.

Examinarea şi semiologia văzului

Examenul fizic al globttlui oettlc1r se face 1-1rirl i11s11cc/ie, ţ1nl11nre şi oflalt11osco-

ţ1ie. Prin inspecţie şi ,-,n!pnrc, se va exa111ina regiL111ea 11erioculară, fanta palpebrală,
pleoapele, corneea, sclerotica, conjunctiva şi pleoapt1 c.1 Irr-a. Se va verifica prin son-
daj sau pri11 s11ăliitură ca11alul lacrimal, se vor verifica reflexele palpebrale şi pupi-
lare, iar corneea, camera anterioară şi cristalint1l se vor examina la lumina naturală
proiecta tă di11 lateral sau direct. Examenul fundului de ochi se face cu oftalrnosco-
pul. Corpul vitros se examinează prin palparea globului ocular, verificând tonusul
acestuia.
Examenul fizic al ochiului poate evidenţia diferite aspecte semiologice
(Petersen-Jones şi Crispin, 2002; Gilger, 2005). Astfel, regiunea oculară poate fi tu-
mefiată posttraumatic sat1 postinflamator. La ruvelul arcadei orbitare, pot fi în-
tâlrlite plăgi decubitale, depilaţii, cicatrici. Secreţia lacrimală poate fi în cantitate
11or111alli sau poate fi în exces, denumită epiforă (gr. eţ1iphora = lăcrimare persisten-
tă) când lacrimile se scurg prin fanta palpebrală, ori diminuată, denumită xeroză
(gr. xeros = uscat; oză = boală). ,.,
De regulă, epifora însoţeşte procesele int1amatorii
oculare sau conjunctivale. In cazul diminuării sau al lipsei secreţiei lacrimale se
produce uscarea corneei şi a conjunctivei, fenomen 11umit xeroftal1111e (gr..tt·,.,~ =
uscat; opJ1talmos = ochi). Inflamaţia pleoapei se numeşte blefarită (gr. blt71haro11 =
pleoapă; ită = inflamaţie), inflamaţia glandei Meibo111ius se numeşte 111eibo11it11 iar
edemul glandei se numeşte şalazion (gr. cl1alasio11 = piatră, grindină). Ble+aros1?.1s»iul
(gr. blepharo11 = pleoapă; spasmos = spasm ) defineşte spasn1ul pleoapei: cicatricele
palpebrale sunt denumite blefaroft.111oze; ed emul pleoapei este lientu11 it ţ 1 scudoţito:,i;
paralizia pleoapei este denumjtă blefaroţ1tozii (g r. bleţ1l1nro11 ~ pl~oap.1; ţ1fosis = că­
dere); iar indurarea marginii palpebrale es te lic11t1111ită 1111cltilobliji1ro111 (gr. 1111k!1le =
încovoiat; blepharon = pleoapă). Toate aces te n1{)tiifi cări ale 1-1leoa1-1clor şi gl.1nde-
lor anexe oculare pot strâmta fanta palpebrală şi 1-1ot li111ita \·ăzt1l. Lărgirea fantei
palpebrale este determinată de paralizia pleoapei i11ferioare, lie lezit1nile lie dis-
continuitate palpebrală denumite şi colobo111a (gr. kolobo1lla .::: defect), de nidarea
pleoapelor la globul ocular sau sinblefaromul (gr. sy11 == împreună; bleţ1lu1ro11 = pleoa-
, de răsfrângerea pleoapei spre exterior, denumită şi ectropio11 (gr. ec = în afa~ă;
· = a întoarce) sau de răsfrângerea pleoapei spre interior, denumită entropion
l,.duntru; trepein =a întoarce). Ectropionul se întâlneşte mai frecvent la câini,
 la nivelul pleoapei inferioare av ' d . . . • ,
ni]) r ( tr
. . an
, asa ec opion mecaruc - Ia ras 1
° etiologie di versa: varsta (ectropion se-
. I
raliziile periferice (ectro ion ar .. e e cu p1e ea ca pului puternic cutată), pa-
" . I b p p a hh c - p aral1 z1a i1crvul ui facial) şi ca urmare a
unor p lagr pa pe ra le (ectropion · ·
c1ca lr1 ceal) (Wi nston ş i P rasse 1991· Theis
et al., 1996; Muste, 2010). ' , en
Modificările cililo r palpebrali (genele) po t fi , t' l . b f . ..
1n a n1le su a rma d ev1er11 lor
spre_globul oct1la r sau trichiazis11/ (gr. thrix = păr; hiasis = stare), dublarea rând ului
de cil, sau d1tr1c/11az1s11/, p recun1 şi alte niodific" .· d h' I d' .., •
. " . .. .. " . at 1 e pu 1scro111.t1 or sau alopect-
1/or. In unele s1hl aţii, n1od 1ficar1 le ci lilor st111t [11so~i te şi de modificări inAa t „
I I . iii d ma on,
a e corpu u1 c a,: ent1111ite cicli te (gr. kyklos = corp ciliar; ită = inflamaţie).
~para~ lacr1n1al se poate modifica co11sect1tiv inflamaţiei, aspect denumit
dacr1oade111/a (gr. dakryon = lacrimă·, aden = glanda"), conse cu t·1v tu mori·1or, chi stun-·
lor sau consecutiv lUpertrofiei carunculului lacrimal, aspect denumit ecantis. Sacul
lacrim al_ s: p~ate inflama determinând dacriocistita (gr. dakryo, 1 = lacrimă; kystis =
sac, vezica; ,ta= inflamaţie), iar pleoapa a III-a poate aluneca spre mijlocul ochiu-
lui, în _un ele boli infecţioase (tetanos), în intoxicaţia cu stricnină sau în cazul hipo-
plaz1e1 ş1 atrofie, globului ocular.
Globul ocular poate apărea înflllldat în orbită, aspect denumit enoftalmie
(gr. e11 = înăuntru; opl,talm.os = ocl1i) sau poate proemina spre exterior, aspect de-
numit exofta/111ie (gr. ex = afară; ophtal1110s = oclu) (fig. 235). Enoftalmia şi exoftal-
mia p ot fi localizate la un singur ochi (unilaterală) sau la ambii ochi (bilaterală).
Dacă ochiu] este scos total din orbită 1 fenomenul se numeşte avitlsie de glob ocular
(lat. avulsio = luxaţie), iar acest aspect este întâlnit în caz de traumatisme. Mişcările
continue şi involuntare ale globului ocular poartă denun1irea de 11istagmus
(gr. 11ystagmos = oscilaţie). Aceste mişcări pot fi de sus în jos sau invers (nistagmus
vertical), dintr-o parte în alta (11istag1nus orizo11tal) sau circular, prin rotire (nis-
tagm us rotator). Schimbarea poziţiei axult1i longitudinal al ochiult1i, cir de,•ierea
direcţiei privirii, se numeşte strabis111, care poate 6 divergent, când pri\ irea este ori-
1

entată lateral ori spre unghiul extern al ochiului, sau co111)crgent, când pri,•irea este
orientatăspre unghiul intern al ocl1iul u i ori spre rădăci11a 11asul11i. Creşte rea di-
mensiunii şi mai ales a tensiun ii globului ocu lar se 1111 meşte gln11co1n (gr. glnukos =
verde marin) (fig. 236). Supura ţia globului ocul ar tr rm ată de degenera rea lui se
numeşte panoftalmie (gr. pan = tot; ophtaln,os = ocl1i ). Lipsa unt1i ochi este denun1ită
sinoftalmie (gr. syn = împreună; ophtaln10s = ochi) sa ,1 ciclopie (gr. Ciclop= monstru
llritologic cu un singur ochi), iar lipsa congenitală a ochilor se numeşte anoftalmie
'-1'· an= fără; ophtalmos = ochi). Modificarea _d '." trans parenţă a corn':_"i, _determina-
procese inflamatorii, se numeşte kerat,ta (gr. keratos = corn; ,ta= inflamaµ_e).
fi întâlnită şi posttraumatic. Petele albicioase de pe cornee pot avea o m-
.fiind denumite, începând cu cele mai puţin pronunţate: nefelion
 •

Fig. 235. Exoftalmie unilaterală la oaie. Fig, 236 Glaucom şi depuneri de fibrină
în camera anterioară a ochiului la câine.

(gr. 11eplzele = nor), nlb11go (gr. albits = alb), le11co111a (gr. leuco1na = opacitate) şj ke-
ratole1ico111 (gr. keratos = corn; leitco1na = opacitate). Transparenţa corneei în aceste
situaţii es te compromisă parţial sau total. Procesele inflamatorii sau traumatice
determină o evidenţiere a vascularizaţiei la marginea sclerală a corneei, aspect
denumit pa11us (lat. pa11us = tumoare). Pe cornee„ mai pot fi întâlnite ulceraţii, ceea
ce determină keratita ulceroasă, iar desprinderea membranei lw Descement pe la
nivelul unui ulcer cornean se numeşte keratocel (gr. keratos = corn; kele = hernie).
Mărirea în volum şi d esprinderea parţială sau totală a corneei se numeşte stafilom
....
(gr. staphyloma = defect ocular). In camera anterioară a ochiului se poate întâlni
puroi, sub forma unui d epozit alb-gălbui, aspect denumit liipopion (gr. lzypo = sub;
pyori = puroi), sau sânge, su b forma unor cheaguri ce se depun în partea decli\1 ă
a camerei, aspect cunoscut su b numele de l1ipolzenza (gr. hypo = sub; lzai111a = sân-
ge) (fig. 237). Ambele fenomene provoacă modificarea dimensiunii şi a adâncimii
camerei anterioare a ochiului, ce se va răsfrânge asupra funcţionalităţii aceshtia.
La nivelul irisului, se pot întâlni modificări de culoare, l1ipo sat1 lzive1crou~1i iri-
ene, unilaterale sau bilaterale. Dacă aceste discrom ii irien e su 11t locJ.li7ate la un
singur ochi, popular sunt cunoscute sub d enun1irea d e oc/,i ceac/ir. Pupila poate
prezenta mioză (gr. 1neiosis = îngustarea pupilei), n1idr1nzi1(gr. 111ydriasis = dilatarea
pupile i) sau anizocorie (gr. a11isos = inegalitale; korc ,_ pttpilă) L)ri inegalitatea ~1t1-
pilară. Lip sa reflexului pupilar, ca urmare a adcrc11ţelor (s i11ccl1ii) posterioare ale
irisului, se numeşte secluziune sau secluzie 11upilară. DiL.1t.1ţiile şi CL)11tracţiile suc-
cesive ale pupilei se numesc l1ippi1s (gr. hyppos = cal, neastâmpăr) şi ,1par î 11 t1nele
tulburări nervoase. La nivelu l cristalinului, ca n1odificări, pot fi i11tâlnite luxaţia
cristalinului, opacifierea sau cataracta (gr. katarr/1cg11yai = a d ărâma) (fig. 238) şi
lipsa
,.,
acestuia sau afakia (gr. a = fără; phakos = lentilă).
1n caz de anizocorie trebuie stabilit care din cele două pupile este modificată,
ma care se află în mioză sau cea care este în midriază. O pupilă unilateral mioti-
 Fig. 237. Hipohema la cal.
Fig. 238. Cataractă bilaterală la câine.

că se întâlneşte fr cc,•ent î11 boli primare ocu lare (uveită), 1n boli oculare dureroa-
se (~er_ati~a se,•eră) sau ca o manifestare a lezionării sistemului ortosimpatic al
och1ulu1 (sindromul Hon1er). Anizocoria întâlnită la animalele cu sindrom Homer
este mai pronunţată dacă exan1inarea acestuia se face într-o cameră întunecată. în
cazul animalelor cu o pupilă midriatică anor1nală, este posibil ca pupila sănătoa­
să să prez inte o uşoară mioză datorată cantităţii excesive de lumină filtrată prin
pupila an ormal dilatată, ceea ce duce la o constricţie normală a pupilei sănătoase
(Roberts, 1985; Collins şi O'Brie11, 1990; De Lahunta, 1995).
Examenul fundului de ochi poate evidenţia hem or agiile reti11ie1ze, unele forma-
ţiu11i cl1istice sau desprinderi de retină. Se vor examina cu atenţie forma, dimensiunea
şi aspectul papilei optice.
Examenul functional
•
al analizatorului vizual sau exan1e1111l t1ă:11!11i \rizează \ 'e-
rificarea capacităţii funcţionale a acestui analizator, utilizând datele anamnetice,
datele obtinute la examenul fizic şi d atele obţinute prin efectuarea unor probe spe-
•
ciale care constau în: acoperirea alternativă a ochilor şi urmărire,1 comportdrnentu-
lui animalului pe un teren accidentat şi cu obstacole. .
Semiologia analizatorului vizual descrie următoa,r('lt' clSfJt'Cte: ,1n1auroza ş1
tulburări de acomodare. . . . ~
Amauroza (gr. amaurosis = orbire) sau cecitatea (ln~. :necztns = l1r~1r:) repre~ta
· d erea v a"'zului, ca urmare a lll'\()r tt1llit1rar1 11f'T\'l)t1Se, fara a fi sesizate
lipsa sau pier I ·d·
modificări evidente la nivelul ochiului. Animalele oar~e ţi~ ca~ul foarte mu t n 1-
cat, urechile sunt extrem de mobile şi sunt îndreptate in d1recţ1a de deplasare sau
t alcă rar cu prudenţă şi se lovesc de obstacole. Amauroza
spre sursa d e zgomo, c ' ,. d Id ·1 az anima
. te fi totală sau parţială (unilaterală). 1n ce1 e-a o1 ea c , -
w ceatatea poa „ 1 · cu cel care
. capul . , ·t cu ochiul cu care nu vede mdreptat spre so , iar
rasuo,
t spre înainte. el ,., tâlnindu se sub
de acomodare sunt mai greu de diagnosticat, e ~ - •
. (gţ. ametros. disproporţionat; ops • ochi), ca VlO&de___..c-c- c~~
re, nictalopie (gr. nyx = noapte; alaos = obscur; ops = oclli) sau cecitatea nocturnă şi
hemeralopie (gr. hemera = zi; alaos = obscur; OJJS = ochi) sau cecitatea diurnă.
Examinarea secretiei oculare. Rccoltnrcn se face cu tan1poane sterile sau cu se-
•
ringa (când secreţiile sunt în cantitate mare).
Exami11area se face 111acrosco11ic, 111icrosco11ic (citologic), n1icrobiologic (bateriolo-
gic, parazitologic, \ 1irusologic) 1n: blefarite, conjL111 cti v itc, che ratite, dacrioadenite,
dacriocistite, uveite.
E.ta1ni11arca bioc/1 i111icii se face foa rte rar şi î11 sr,ecia l pe ntru ev idenţierea sâ nge-
lui din secreţia oculară (VlăgioiL1 şi Tttd (Jr, 2003).

Examinarea şi semiologia auzului

E.ta111i11arca a11ali:ator11lui auditiv se face în două etape. Iniţial se face un examen
fizic, prin inspecţie, palpare, otoscopie, s011daj, exa1nen radiologic, al urechii şi cond uc-
tului auditiv extern, şi al stâncii temporalului, iar în etapa următoare se face un
e.-ra111c11 fu11cţio11al.
Examenul fizic al urechii poate releva imobilitatea conchiei auriculare (parali-
zii), contracturi ale muşclulor auriculari, mialgii, nevrite sau obstruări ale canalu-
lui auditi,, extern cu cerumen, pământ, furaje, corpuri străine.
Examenul funcţional al auzului se face p1in emiterea unor zgomote de intensi-
tate variată şi din direcţii diferite, urmărindu-se mobilitatea pavilioanelor urechii
şi mişcarea capului, în funcţie de excitantul sonor. Tulburările de auz se pot mani-
festa sub formă de: hiperacuzie, hipoacuzie, surditate.
Hiperacuzia (gr. hyper = mai mult, peste; akouein = a auzi) reprezintă creşterea
sensibilităţii auditive. Tulburarea poate fi întâlnită în unele situaţii patologice, ca
urmare a meningoencefalitelor sau intoxicaţiilor, m anifestându-se clinic prin mo-
bilitatea exagerată a pavilioanelor şi prin stări de halucinaţie.
Hipoacuzia (gr. hypo = mai puţin, sub; akouei'n = a auzi) reprezintă reliucerea per-
cepţiei auditive, ca urmare a lezionării căii de transmitere a st111ett1lt1i sat1 a ele-
mentelor de recepţie a acestuia. Frecvent, lezit111ile su11t l<)calizate l~1 nivelt1l ure-
chii interne, la nivelul nervultti stato-act1stic sau la 11ivelul ce11trilor r1cr,•osi •
.
Surditatea, anacuzia (gr. an = fără, nL1; ako11ci11 = auz) s,1t1 cojt>::.11 (gr. koţ1}1os = surd)
reprezintă lipsa auzului şi presupune lezarea prt)h.111liă şi t111eori liefi11itivă a ana-
lizatorului acustic. Anacuzia, dar şi hipoacuzia se pl,t întâlni la t) singură ureche,
unilaterală (parţială) sau la ambele urechi, bilaterală (totală). În anacuzia totală, ani-
malul nu poate recepţiona niciun zgomot şi rămâne pasiv şi indiferent la orice
.zg0111ot. Anacuzia parţială este mai greu de diagnosticat. În paralizia congenitală
QOC}eară, în encefalite, otite cronice, în unele leziuni bulbare, pot fi întâlnite fie hi-
.. 1ie anacuzii parţiale sau totale. La câine, surditatea congenitală poate fi
afonie, câinele fiind în acest caz surdo-mut (Popa, 1998).
 luminarea seaeţiei otice. Recoltarea se f
faoe .na-- . . ace cu ta1npoane stedle..,
:n~~ mt~pic (dtologic), microbiologic~
c;, _parazitologic, micotic) şi biochimic, pentru unerea în .
~ragia) sau a puroiului (otita purulentă). p evidenti
fi aemlologla mlrosulul

~ u l ftz_ic al ~ului se execută conform procedurii descrise la examenul

aparatul~ i:e8p1rat~r, msă exame11u/ ft111c/io11al al analizatorului olfactiv se face des-
~ de dificil la arumale. Pentru aceasta, ochii animaluJui vor fi acoperiţi şi vor
fi m~epărtate to~te surse~e. so~ore, apoi se va depune în apropierea animalului
m:' aliment_ cu _m1_ros specific ş1 se va ttrmări modul de acceptare sau de refuz al
al1~entulu1. D1n:i~u~re~ __s~u pierderea mirosului sau a,iosmia (gr. an • fără,; osme
• nuros) poate fi 1ntaln1ta 1n cazul degenerării celulelor senzoriale de la nivelul
cavităţilor nazale (porţiunea aborală), de la nivelul organului vome:o-nazal sau în
urma unor leziuni corticale.

Exa,taenul şi semiologia gustului

Examenul fizic al gurii şi limbii, ca organe purtătoare de receptori gustativi, se
face în cadrul examinării aparatului digestiv.
Examenul funcţional al gustului la animale este dificil de realizat. Se vor admi-
nistra animalului alimente cu gust amar, dt1lce, sărat, acru şi se va urmări modul
de acceptare a alimentului şi preferinţa pe11tru un anumit gust. O atenţie deosebită
se va acorda tulburărilor calitati,,e ale apetitului (aJotriofagia sau parorexia) ca
modificare calitativă a gustului. Termenul de hipogeuzie (gr. hypo = sub, mai puţin;
gtusis • gust) defineşte reducerea sensibilităţii gustative, iar cel de ageuzie (gr. a•
firi; geusis = gust) defineşte abolirea sensibilităţii gustative. Aceste aspecte sunt
,asa. de diagnosticat la animale, fiind întâlnite în unele tulburări ale sistemului
P"'°8central.
SENSIBIL/TA TEA PROPRIOCEPTIVA (PROFUNDA),
MIO-ARTRO-KINETICA SAU CHINESTEZICĂ

inestezică (gr. kinesis = mişcare; aisthesis • senzaţie,

uscularl, tendinoasl, periostali şi arti
date sistemului nervos des re -o
ârtl
zul unor tulburări provocate accidental sau intenţionat de examinator. Animalele
sănătoase se redresează prompt, în ti1np ce animalele obosite, surmenate sau cu
profunde tulburări de comportament sau alterări ale sensibilităţii profunde, sunt
incapabile să se redreseze sau o fac cu întârziere. Receptorii sensibilităţii profunde
sunt situaţi în componenţa aparatului locomotor. Scăderea sensibi lităţii profunde
(hipochi11estezie) sau pierderea (abolirea) ci (achi11estczie) sL1nt întâlnite în sindromul
de imobilitate, în encefaloze, î11 leziL1nile profunde ale cordoa11elor medulare dor-
sale şi laterale, sau la anin1alcle st1rmenate, caşectice ori la cele supuse inaniţiei.
Pentru testarea sensibilităţii clunestezice, exan1inatorul poate recurge la încruci-
şarea membrelor animalului sau la impttncrea tinor atitudini nefireşti, care să de-
termine dezechilibrul animalului.
Sensibilitatea interoceptivă (viscerală). La animalul sănătos, asemenea omu-
...
lui, viscerele sunt lipsite de sensibilitate perceptibilă. Jn condiţji patologice, de
exemplu, în cazul stărilor nervoase de hipercontracţie (spasm), în urma tulburări­
lor circulatorii (tromboze, embolii) sau în urma tulburărilor inflamatorii ori topo-
grafice, viscerele manifestă de regulă sensibilitatea dureroasă. Sensjbilitatea vis-
cerală se exprimă în trei moduri: sensibilitate locală (a organului), este slabă ca in-
tensitate, redusă, de cele mai multe ori nu poate fi localizată calitativ şi topografic
precis (ca în sindromul de colici); sensibilitate proiectată, pe aria de proiecţie spaţia­
lă a organului pe suprafaţa corporală; sensibilitate reflectată (la distanţă), realizând
reflexele viscerale şi cutanate pe zonele reflexogene sau pe dermatomere (dermato-
merele Head-Zahari11 şi clavirul Roger). Procesul de reflectare a sensibilităţii vjscerale
se realizează pe baza legăturii nervoase de la nivelul ganglionilor rahidieni, prin
ramura comunicantă, între sistemul nervos somatic şi sistemul nervos ,·egetati\'
visceral. Sensibilitatea dureroasă viscerală pe zona reflectată se manifestă sub for-
mă de horipilaţie, efidroză, hiperestezie, tremurături sau contracturi musculare.
O formă de reflectare a sensibilitătii
• vjscerale a fost descrisă la e,amenul retelei
•
la
rumegătoare, prin semnificaţia dată zonelor Kalchscl1midt. Această sensibilitate se
descoperă prin cutarea pielii de pe versantul posterior al greabănt1lL1i. zonă cunos-
cută ca şi punctul dorsal gastric. Din cauza reflectării durerilor viscerale, anima-
lele sunt obligate să adopte anumite atih.1dini şi să-şi att'nt1eze durerea. Roger J.,
încă din 1921, descrie raportul dintre dermatomcr şi organul ce reflectă sensibili-
tatea, raport care este cunoscut şi sub numele de „cla·uirul Roger". Raportul Roger
poate fi extrapolat şi în cazul zonării Head, zonare care se referă tot la reflec-
tarea sensibilităţii viscerale pe suprafaţa corporală. În tabelul următor este pre-
z,ntată sensibilitatea reflectată conform determinărilor lui Roger şi zonării Head
ul20).
 Tabelul 20 . Sen s1'b·1·I itatea reflectată d
(adaptat d ( ermatomerele) clavirul Roger şi zonarea H d
upă Adameşteanu, 1966,., popa, 1998) ea

Dermatomeru/ Organul
Sectorul nervos
Zona brahio cefalică ca@_produce reflec tarea
de care dQpinde ___J
anterioară stân a Stomac-Ficat
Zona brahio ce alică
anterioară drea ... ta Cord
Nervul vag sau parasimpatic
_ _,
Nervul vag sau parasimpatic
Versantu!___eosterior al nreabănulu·1 Stomac
Zona toracală ..c,N,ervul vag sau p~rasiin a-tic_,
între coastele 5-1 o stân~a Stomac-Duoden Plexul solar anteior
Zona toracală
intre coastele 5-1 o drea ta Ficat-Pancreas Plexul solar anterior
Zona toracală ·lntest1nul
· subţire, •
cecum,
•
intre coastele 10-13 ~rim'""-a".Uc,m,,,ă„ta"'teua!!C!:(Ofillo!Dn]JlulJJJui!...._~__JPlexul solar posterior
Zona stemo abdominală
între coastele 13-16 Partea terminară a colonului Plexul mezentenc anterior
Zona hipocondrului
Rinichi-Aortă Plexul lomboaortic
intre coastele 16-18
Zona lombară
Re iunea flancului şi zona sacrală

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA
ACTIVITĂŢII SISTEMULUI NEUROVEGETATIV (SNV)

. 1:,_x~minarea_ ac.ti~tăţii sistemului nervos vegetativ se realizează pe baza exa-

mznarzz tablouluz clinic, a reflexelor neurovegetative şi a testelor Jarmacodinatnice .
. . Examinarea tabloului clinic al activităţii sistemului neurovegetativ constă în ,,e-
r1ficarea acţiunii simpaticului şi parasimpaticului asupra diferitelor organe (tabelul
21). Echilibrul sistemului neurovegetativ este denumit eutonie (tonus normal), iar
starea de dezechilibru este denumită distonie. În condiţii fiziologice, dezechilibrul
neurovegetativ (exagerarea sau scăderea tonusului uneia dintre cele două com-
ponente arto sau parasimpatice) determină din partea organis.mttltti tm răspuns
compensator, realizând aşa-numitele reflexe corectoare (Hoff citat de Popa, 1998).
Când acţiunea corectoare nu mai este posibilă, atunci se instalează starea de dis-
tonie neurovegetativă, care se poate manifesta clinic sub urn1ătoarele aspecte: disto-
nie neurovegetativă cu predominanţă vagoto11ă, distonie neurovegetativă cu predo-
minanţă simpaticotonă, sub formă de a111fotonie şi de hipotonie 11eurovegetativă globală.
Distonia neurovegetativă cu predominanţă vagoto11ă se manifestă prin somnolen-
tă, mioză, hipotensiune oculară, bradicardie, hipotensiune arterială, paloare,. hi-
perhidroză, balonare abdominală, vomitări, diaree, polakisurie, lirnfootoză, hipo-
taarie. .
Acest tip de distonie poate fi întâlnit în sindromul gastro-cardi<;pneum_omc ..
Îll neurovegetativă cu predominanţă s1mpat1cotond se manile~ P~ exa-
----·•ara" crescută a<ntaţie permanentă, exoftalmie, uudrlază.
Di 7J10JfiUffl.;u.L ' o-
xeroftalmie, dureri, tahicardie, hipertensiu_ne arterială, constipaţie, oligurie sau
anurie, hipertensiune. Acest tip de distonie este întâlnit în sindromul de excitaţie
solară.
Amfotonia (gr. amfo - amând ouă; ton ia - tonus) se n,anifes tă prin creşterea, con-
comitentă sau alternativă atâ t a tonu sulu i simpatic, câ t ş i a celui parasimpatic.
Clinic, tulburarea se exprimă prin instabilita tea to11u sului n eurovegetativ, urmată
de modificări corespunzătoare în activ itatea orga nelor. Aces t ti p d e distonie este
întâlnit în stările de stres, în hipotiroidism, ll1 in s uficien ţa ova ri an ă sa u în stă ri de
excitaţie sexuală.
Hipotonia 1,eurovegeta tivă globală constă în că d erea tonusu lu i ambelor sis teme
nervoase vegetative (arto şi p arasi mpatic). Este în tâ lnită în stările grave ale orga-
nismului, cun1 ar fi: colap s, comă, stări d e şoc, intoxicaţii grave.
Examinarea reflexelor neurovegetative constă în verificarea unuia sau a celor
trei reflexe vegetative util izate m ai frecvent în clinică şi ru1ume: reflexul oculo-car-
diac (reflexul Dagnini-Aschner), reflexul labia-cardiac (reflexul Sarabrin) şi reflexul
oto-cardiac (reflexul Roger).
În principiu, verificarea acestor reflexe constă în aprecierea prealabilă a frec-
venţei şi a ribnului cardiac normal, după care se aplică un excitant (compresiune)
asupra unuia dintre cele trei organe (apăsarea globilor oculari, strangularea buzei
superioare sau a conchiei auriculare), urmărind concomitent variaţiile frecvenţei
şi ale ritmului cardiac.
'
In cazul unui animal cu tonusul neu rovegetativ echilibrat, în urm a excitaţiei,
frecvenţa cardiacă nu se modifică ru mai mult de 6 contracţii pe minut (m plus
•
sau în minus). In cazul distoniilor neurovegetative, modificările frecvenţei cardia-
ce depăşesc 6 contracţii pe minut, determinând tahicardie, în disto11.ii sirnpaticotone,
şi bradicardie în distonia vagală.
Testarea farmacodinamică presupune administrarea de substan ţe specifice,
stimulatoare (mimetice) şi i11hibitoare (litice) şi verificarea răspunsului sis ten1ult1i
nervos vegetativ la acţiunea acestor substante.
'
Pentru testare, se pot utiJiz;a următoarele substa.nţe: parasin1paticon1in1etice1
simpaticomimetice, parasimpa ticoli tice, siropa ticoli tice.
Parasimpaticomimeticele (de exemplu: acetilcolina, pilocarpina) at1 acţiune coli-
nergică ce stimulează activitatea sistemului vagaL Administrate Ia un animal va-
goton, aceste substanţe vor stimula mult funcţiile parasimpatice.
$.ntpllticomimeticele (de exemplu: adrenalina, efedrina) au acţiune adrenergică,
id!llntică cu excitarea simpaticului postganglionar. Administrate la un animal sim-
aceste substanţe au ca rezultat exacerbarea acţiunii simpaticului.
· liticele (de exemplu: atropina) inhibă activitatea sistemului vagal.
· · e (de exemplu: ergotina) inhibă activitatea sistemului simpatic.
· la testele farmacodinamice nu sunt întotdeaun„ condu•
 Hipo88a'e\ie fi uscarea mucoaaet

~~~~să~ nerală Exc· lnhib' ·e som

,w:;.;...;;...;:;;..;:;= ....i_n------1.:_.:
Al~
ca::::lo::::z=-ă___ Acidoză
-tr Catabolism Anabolism
Term eneză , h~rtermie Termoliză, h'

te, datorită complexităţii axului simpatico-parasimpatic, a relaţiilor exheni

complexe stabilite de-a lungul acestui ax, precum şi a naturii excitanţilor.
mele utilizate în aceste teste trebuie aplicate în doze mici, fracţionate şi Ull
îadelungat, pentru a putea evita unele reacţii imprevizibile. în unele lila-
. sunt respectate toate aceste cerinţe, răspunsul din partea organ.ismylpf;
.paradoxal, motiv pentru care valoarea diagnostică a acestor . _

EXAMENUL FIZIC
CUNIULUIP
 . . . oferă date despre forma, integritatea, dimensiunea .
Inspecţia craniu1w . .. . ş1 si-
. . A t aspecte pot fi modificate de une1e traumatisme cr::i ... :
metria acestuia. ces e .. . f . . . ~uene
.
ti hemoragii reach1 per1os ta 1e, ractur1, periostite) de
(edeme posttrauma ce, ' · ' l.lnele
modifican . care afectează structt1ra
. . . . metab o1ice, ., . oaselor. (exostoze,
. osteofibro, ra.
0
<-4;'

. ) şi• de unele deformar1 ş1 un1laterale, prin dezv

hitisrn, osteomaIac1e . . generale. .~ .. o1ta.
rea unor procese ,.1n 1•nteriorul cutiei craniene (l11drocefal1e,
. • .
cenuroza' encefalocel
.
merungoence fa1oceI) • Aceste n,odificări ale cut1c1 .cran1c11e pot antrena
. modi'fi că:n
ale funcţiei sistemului nervos sau pol avea consecinţe asL1pra act1vităţii generale a
animalului. ." .
Palparea craniului se va face cu de~seb1ta al~nţ1~. Se. ~ecomandă ca aceas-
tă metodă să fie utilizată după radiografierea cran1ulu1. Iniţial, palparea va fi una
suţ,crficinlă, pentru a aprecia se~sibi~it_atea, temperatura, integritatea şi rezistenţa
cutiei craniene, precun1 şi manifestar1le nervoase pe care le poate declanşa pal-
parea. Reacţiile de tip congestiv şi inflamator determină o creştere a temperaturii
craniene, iar sensibilitatea dureroasă este prezentă în toate reacţiile posttraumatice
(hematoame, periostite, fracturi, conhlZii) şi în reacţii inflamatorii meningeale sau
encefalice. Sensibilitatea poate fi generalizată (în meningoencefalite) sau localizată
la nivelul regiunii afectate (sinuzite frontale, otite). Prin palpare, în cazul fracturi-
lor oaselor craniene pot fi sesizate înfundări ale cutiei craniene, mobilitate crescu-
tă a oaselor, reducerea rezistenţei osoase şi senzaţia de crepitaţie osoasă, însoţită
de reacţii din partea animalului, de tipul contracţiilor donice sau tonice, uneori
chiar manifestări epileptiforme, declanşate la apăsarea oaselor. "In cenuroză şi hi-
drocefalie, pe zona de deformare craniană, la palpare se pot sesiza o înmuiere şi
o subţiere a oaselor, iar uneori zona respectivă poate ceda la apăsare, declanşand
manifestări nervoase.
Percuţia craniului se execută direct, la început cu intensitate mică, apoi aceas-
ta va creşte progresiv. Se percută simetric şi comparativ. Percuţia poate tieclan-
şa unele manifestări nervoase, în caz de sensibilitate crescută sau poate e,r:iden~a
modificări de sonoritate. Percutia craniului la animalele de talie n1ică se face cu
'
degetul, iar la animalele de talie mare se face cu ciocanul plesimetric.
Examenul fizic al coloanei vertebrale necesită un examen de ansamblu şi un
examen al fiecărui segment al coloanei. Pentru examinarea fizică a coloanei verte-
brale, se u~lizează inspecţia, palparea şi percr,ţia (Falcă, 2005). .
Inspecţia coloanei vertebrale se face din profil <.iin spatele animalului, din faţă
ŞI"da~.. se ~oate, de sus (vedere dorsală). Inspecţia' oferă date despre aspectu'1ir~
=: direcţia coloanei vertebrale, despre raportul acesteia cu capul, cu centura ul
raocă, ':° centura pelvină, cu coada. Din punct de vedere semiologic, la ~~
coloanei vei:tebr~e se ~ot distinge modificări de poziţie, de formă şi de ~
AGeste modificări pot fi temporare (impuse de unele tulburări funcţionale: durd'>
·tate funcţională _pasageră) sau definitive (ca urmare a tulburărilor de
sau a tulburărilor morfologice). În cadrul modificărilor de
coloanei vertebrale pot fi întâlnite urm "t
. . . a oarele aspecte· ·
în unghi ascuţit, spinare lăsată spinare d . ., ...
V •

· spinare convexa, spinare

. ., . ' ev1ata 1n lateral f ţ" d 1· · • v
Spinarea convexa, spz11are de crap sau cifi ., ( . . a a e 1n1a sag1tala.
nită ca tulburare de conformatie sau ca O oza t?r. kiţ,lio 5 is = curbtiră) poate fi întâi-
. reac 1e reflc " d -
reţea, stomac sau ficat. · xa a tircri 1or provenite de la
Spinarea 111 1111gl1i ascz1ţit (cocon~ii nrl<'viirntii) sa 1 b0 .1• .
~ L g, - tate (lat. x1bhos = cocoaşă)
fi ,. "l · ., ..
poate mta nita ca o n1od1ficare conforn1 a\il)nal v . . ., ·'
. ., 'nfl .. . . a posttrt1umat1ca sau ca () c1.inse-
cmţa a unor procese 1 amator11 sat1 distrofice ale Vt'rteb I d' . .
.. . ' fl' or sa u 1scur1lor inter-
vertebrale: spond1l1te, spondiloze, spondilarlrtizn (gr 51 ,0 l l . b „
. ., ., ... ~ ~ "'' · 11r:yos=verte ra).
Sp111area lasata, z11şe11ata sau lordoza (fr lor,tose = Jordo, ) •
. . · ,,a apare cc>nsecut1v con-
formatiet
. . . defectuoase
. . sau înhnderii ligan1entelor inlervertcb · ra Ic şi· re Iaxa- r11.. mus-
culatur11 ep1some1.
Spinarea deviată 111 lateral faţă de li11ia sagitală, spinare în formă de „S" sau scolioză
(gr. skoliosis = curbare) este întâlnită mai frecvent în segmentul dorso-lombar, ca
o modificare de atitudine, în ~fecţiunile dureroase unilaterale (stare de lumbago)
sau ca defect de conformaţie. In afara acestor modificări de ansamblu ale coloanei
vertebrale, pot fi întâlnite şi unele modificări particulare (proprii) doar unor seg-
mente ale coloanei vertebrale. Frecvent, din această categorie fac parte următoare­
le: ortotonus, emprostotonus, pleurostotonus, opistotonus, lumbago.
Ortoto11usiil defineşte poziţia în care capul este menţinut pe o linie orizontală cu
gâtul. Această atitudine poate fi pasageră, ca rezultat al contracturii musculaturii
cervicale (tetanos, miozite, intoxicaţii stricnice, dispnee respiratorie) sau poate fi
de durată, ca rezultat al unor fracturi şi ai.1chiloze vertebrale cervicale sau occipi-
toatloidiene.
Emprostoto11us sau încapuşonarea este o .flexie exagerată occi~ito:cen·icală'._bo~l
este plasat sub faţa ventrală a gâtului. Tulburarea este determmata de luxaţ].1 occ1-
p ito-cervicale, miozite, meningoencefalite. _
., · eul · ) .. :le atec-
Pleurostotonus sau devierea laterala a capului (autoas taţia apa~e ~ c c':2
. ·d
tiUill ureroase • cervicale, în atecţ1ttrule toraco-
unila t erale, "m fracturi· sau în luxatii
'
abdominale cu dureri mari. •• ~chl·
. 1 . ate din catiza c<)ntracn1r11 muş -
Opistotonus constă în extensia capu ut pe sp ' . . .. . . t . _
lor drepţi ai capului. Este întâlnită în tetanos, hipov1tan11noz<'l B, n1€n1ng1 e ş1 n1e
ningoencefalite bazilare. . t :-- • r „ :iu•~ere•1 n1 arcantă a
. ., 1 b „ caracter1z,1 a ~1r1n Cl " '
Lumbago este o cifoscolioz~ om .ara, ' b „ Este întâlnită mai ales în spon-
mobilităţii coloanei vertebrale m regi_u nea l_om ~lra .. ·tervertebrale, în meningitele
.. .. f ctur1 ale d1scur1 or in .
dilite, spondiloze, luxaţii !au ra . . e a aratului genito-urinar, în pareziile mus-
sau radiculitele lombare. In a~e~ţiunil _Pd t· e cu cele din lumbago, însă terme-
Qd.aturii iliospinale, manifestarile sunt I en ic
utilizat este de pseudolumbago. . .ţi 1 superficial, apoi profund, executând
coloanei vertebrale se face m1 a •fică sensibilitatea şi motilita-
. pnn· palpare, se ven
· .uşoare ale co1oane1.
445
tea coloanei. Sensibilitatea crescută este întâlnită în afecţiuni inflamatorii, în une-
le afecţiuni musculare, vertebrale sau meningo-medulare. Hipertermia locală în-
soţeşte procesul inflamator local, iar deformările şi modificările de rezistenţă şi
conformaţie sunt întâlnite în caz de rigiditate, in1obilitate sau în fracturi de co-
loană. La palpare, consecutiv fracturilor vertebrale, se pot sesiza crepitaţii osoase.
Fracturile vertebrale, care lezionează măduva s11ină rii, s1.1nt în soţite de anestezii şi
paralizii retrolezionale.
Percuţia directă a coloanei, prin vibraţia }"e care o determu, ă, poate evid enţia
durerea şi reflexele.

EXAMENUL NEUROLOGIC PROPRIU-ZIS

Stabilirea unui diagnostic de tulburare neurologică din totdeauna a repre/.en-

tat un proces destul de anevoios datorită echivocului şi complexităţii simptome-
lor, mecanismelor fiziopatologice implicate şi diversităţii etiologiei (Adameşteanu
et al., 1966; Ghergariu, 1995).
La ora actuală tulbtrrările neurologice la animale sunt mult mai frecvent întâl-
nite şi diagnosticate datorită înţelegerii neuroanatomiei funcţionale, a mecanisme-
lor fiziopatologice de producere, la care se adaugă extraordinarul impact al me-
todelor paraclinice de imagistică medicală care au lărgit considerabil câmpul de
investigaţie în neurologie. La toate aceste descoperiri se adaugă o logică şi coeren-
tă etapizare a examenului fizic şi neurologic pe baza căruia clinicianul trebuie mai
întâi să precizeze dacă semnele clinice sunt datorate unor leziuni ale sistemului
nervos, iar dacă răspunsul este afirmativ, el va trebui să stabilească locul şi natura
leziunii (Gualtiero şi D' Angelo, 2013).
O consultaţie neurologică corectă presupune efectuarea următoarelor etape de
examinare: luarea datelor anamnetice, examenul clinic co1nplet şi exa111e1zui 11c11rologic
. .
propriu-zis.
Anamneza va pune accentul pe modul de apariţie şi de evoluţie a sin1ptome-
lor; examenul clinic va evalua starea de conştienţă a animalt1lui, con1portamentul,
atitudinile adoptate de animal şi, dacă este posibil, se exami11ează deplasarea şi
mişcările anormale, iar examenul nez.1rologic propri11 -zis C<)nstă î11 aplicarea unor tes-
te specifice de diagnostic diferenţial (Mayhcw, 1989; Cat1zinille, 2003; Curtis, 2003;
Escriou, 2005; Platt şi Garosi, 2012).
Datele de identificare a animalului delimitează categoriile principale ale posibi-
lelor patologii neurologice, în sensul că un a11i1nal tânăr este susceptibil a avea o
afecţiune nervoasă congenitală, inflamatorie sau infecţioasă, în vreme ce un animal
.....,. virstă este mai plauzibil a avea o patologie degenerativă, tumorală sau infla-
. (Lorenz şi Komegay, 2004).
-instalare a bolii şi evoluţia în timp a acesteia constituie modalităţi de
·eului către etiologia bolii. în afecţiunile vasculare, semnele cli-
nice apar brusc; în tulburările metabolice. ' mani'festanle,., . se înră t"t
afecţiunile inflamatorii, semnele clinice apa u a,esc p rogresiv; în
,ţ. . ·1 r pc parcursul a câtorva zil . . .,
mâni; iar m a1 ecţ1un1 e 11eoplazice sau dege,1c,rat.zve, evolut1a
. "
.· e sau sapta-
.I „
J

bolii est lt
iar semnele. clinice se pot intensifica uneori f oarte rapid. .· emu mai enta,
Cele m ai frecvente cauze care pot induce 'ap ar1·ţ·ta unor tulbură · 1 ·
fi clasificate sub acronimt1l VITAMINO " d „ ri neuro og1ce pot
.. . , avan urmatoarea semnificaţie· Vasculare·
Inflamatoru,
. . . N Infecţioase;1 . . TraL1n1atice·
. , Ano1nal"l .
' li c congt•n1talc; . ·
MctabtJlice; '
Jd1opatice, eop az1ce, Degenerat1ve (Wl1celer · ' 1995·' lJorc,n/ · . c;1· Kornegay 2004·
Escriou, 2005) . .sau se poate . . . utiliza acro111m\1l
. DAMNITV, avc1n{ " 1 semnificaţia. . '. de:'
O-d
. egenerativ,
. . . A- . .anomalii, M- . n1etabol1c·
. , N neoplazii, nulr·1· 1t1ona,I· J-111
· fl amator,
mfecţ:Ios, 1d1opatic, T- traumatic, toxic; V- vascular (Garosi, 201 O).
Anamneza este o etapă foarte importantă în evaluarea unei tulburări neurolo-
gice, de aceea ea trebuie corect concepută şi atent condusă pentru a obt:ine cât mai
multe inforrnaţii necesare pentru stabilirea unui diagnostic. Anamneza <gr. ana=
din; m11esis = memorie), denumită şi ancheta clinică sau interogatoriu clznic, repre7Jn-
tă ansamblul informaţiilor obţinute despre animal, despre antecedentele legate de
boală şi despre condiţiile de îmbolnăvire. Anamneza nu este altceva decât clialogu]
stabilit între medic şi proprietar sau îngrijitor, în care meclicul întreabă, iar pro-
prietarul sau îngrijitorul răspund pe marginea antecedentelor bolii şi a mediului
de declanşare a acesteia. Informaţiile obţinute prin anamneză au o anumită doză
de subiectivism, din această cauză anamneza este considerată ca exar~ie11 -subiectii. •
1

Subiectivitatea acestei examinări rezultă din faptul că relatarea unor fapte sau a
unor evenimente de către proprietar sau îngrijitor sunt relative, relati,itate deter-
minată d e capacitatea de observare, de atenţia acordată animalului sau de puterea
de mem orare a acestuia. Datele obţinute prin anamneză se consemnează ren1n ati\'
1
în foaia de ob servatie clinică. Anamneza este condusă de către n1etiiL, st1b fL1m1a
unui chestion ar, în~ă aparenţele rămân sub forma unei d~set1ţii_ c~ se Liesfăşoa~ă
într-o atmosferă de încredere şi sinceritate. De multe ori. 1nt~cb,1r1le col,1ter.:1le se
. afl a1·t"m·· Medicul ,· 1 tine c1..111t dt.' anamne-
Impun şi d evin n ecesare pentru area re 1 a, · • • "' . . _. ,
ză ,. ., " d t 1 bf-inute concordă Ctl rezt1ltah1l c,a111t.nt1lut ob1etti\.
m masura.., m care a ul e e .o t~ t · destul de dificilă ttatoritJ l:i i,·ers1t,1 · •ţ··t 1 cazu1s
· •tice
tă
Aceas. etapa a., examen u1. es e s ccial de chcsti<)nare. ' . . genera l' eh
,111 ~ e~~t·ionarul
care •nnpune alaturarea unui planti. P l prczentar11 ., .. . . 1 1 · l ~onsultaţie· prove-
a n1111a u u1 a L ,
va V1Zcl următoarele elem ente: m o vu , , ltatie din iniţiativa pro-
. .., . 1 1 fost prezentat 1a consu ,
menţa animalului; daca aromau a . . d "tr unitate· de când este bolnav
~ .......1
r--1,UJ,,l,Uui, a îngrijitorulu1· sau a fost tr1m1s . d eă ca,.. erezent a 'mai observat şi altele;
. l 61. mptome ş1 ac m p defe-
ul; care au fost pnme e . . d lutirea rumegarea; cum este
apetitul, prehensiunea, ma5 ttcaţ1a, edg ' rtament şi atitudini deose-
po
t t modificări e com .
. ; dacă a prezen a d 'tiile de exploatarei dacă a slăbit sau
~ . lineşte şi· care sunt con 11'6 tribui la apan'ţia bolii·--~"
. ,u:iuep . ucu-r-"'I'
• • co-ndiţiile ce ar fi putut con
păşunat, starea de gestaţie, parturiţia, vaccinarea, schimbarea furajelor, schimbarea
proprietarului, unele dezinsecţii, deratizări făet1tc în grajd etc.; care sunt condiţii­
le furajării: natura furajelor, tehnologia de furajare, dacă prin1cşte ca hrană resturi
menajere, cum este adăpat, sursa de a11ă, modul (ic ac.iăpare (găleată, sistem au-
tomat, la jgheab); sistemul de creştere, adăpostlil şi igjena din adăpc)st; condiţiile
climatice din zonă; dacă coabitează a.1 alte a11imale di11 aceeaşi categoric şi dacă
s-au mai semnalat cazuri de î1nbolnăviri, cc sin11)tomc prczcr1laL1 cc]c]altc animale,
dacă a fost vaccinat şiru ce anume, dacă at1 mai fost sc11111alatc 'îmbc>]năviri şi-n alte
gospodării sau în comt1nă; dacă s-at1 a~1lical tratamente şi când, ctt ce, de către cine
şi dacă medicamentele s-au administrat pc cale parc11terală, cu sonc.ia, în furaje sau
în apa de băut; dacă au i11tervenit „oan1eni pricepuţi" şi ce intervenţii s-au efectuat.
,.
Intrebările formulate de medic trebuie să fie clare, precise şi fără echivoc. Trebuie
avut grijă să nu se sugereze răspunsul. Limbajul folosit trebuie să fie unul de inter-
faţă, adecvat înţelegerii celui cl1estionat. Anamneza, deşi ru ea se începe examenul
clinic, nu se limitează tot timpul la o anumită durată de timp. Ea continuă tot tim-
pul examenului, permiţând în felul acesta confruntarea ei cu realitatea. Pe măsură
ce examinatorul, în cadrul examenului clinic, descoperă noi date, va cere lămuriri
despre ele, explicaţii. Valoarea diagnostică a datelor obţinute prin anamneză de-
pinde de abilitatea medicului de a crea o atmosferă de discuţie sinceră şi de încre-
dere, iar în urma discuţiei să poată trage concluzii despre motivul prezentării, des-
pre istoricul şi antecedentele bolii. Un medic competent, pe baza anamnezei poate
stabili un diagnostic prezumtiv sau orientativ, de la care se porneşte în investigaţia
următoare. Pentru a facilita munca examinatorului şi pentru o acurateţe mărită, 'în
reţinerea datelor anamnetice, proprietarul poate completa un chestionar de anam-
neză ca anexă la foaia de observaţie clinică, după model de mai jos.
Examenul clinic sau examenul fizic al animalului ajută la diagnosticarea unor
boli ale aparatului locomotor, ale sistemului cardiovascular, endocrin sau hepatic
care de multe ori se pot manifesta clinic prin siinptome asemănătoare unor boli ne-
urologice sau pot determina simptome neurologice secundare (Falcă l't .zl., 2011).
Metodele clinice ce oferă informaţii importante în stabilirea diagnostiCl1lui de
tulburare neurologică sunt inspecţia şi palparea (Vlăgioitt şi Tudor, 2003: \'ulpe„
2005).
Prin inspecţie se evaluează conştienţa, comportan1entul, atitt1dinile, în staţiune
şi în mers, şi eventualele mişcări involuntare.
Prin palpare se va examina pielea, scheletul şi tont1st1l musct1lar pentru a sta-
bili modificările de temperatură, formă, consistenţă şi sensibilitate.
Evaluarea stării de conştienţă evaluează indirect funcţia sistemului reticular acti-
vator ascendent stimulat de informaţiile provenite de la nervii cranieni. Acest sis-
leJJt este responsabil de starea de vigilenţă şi nivelul de conştienţă. Vigilenţa este
iWtută ca atitudine de observare atentă şi susţinută, de supraveghere continuă a
întâmplă în jur (Dex, 1998; Dicţionar de medicină, 2011). Alterările stării
 Anexă la foaia de obse . . . ..
CHESTIONAR PE rvape chn1ca nr ...... .
DATE DE IDENTIFICARE A p NTRU ANAMNEZĂ
ROPRIETARULUI

Nume şi Prenume .
Nr. de telefon fix· ·············• ·.............. :.................. .
r. e ax · ·····•• ............... n1obil :................... .
N d ., f ........................... .
E-mai :............................. ..
Pesoană de contact în caz de u r ent"·
Numele me d 1·cu1 w. veterina r c g ·•········ · ......................... .
La fo~ia de trimite re au fost ana::a~e~hberal foata de trin,i lerc: .......... .
o foaie de obse rv aţie
o rezultatele an alizelor de laborat
o radiografii or

• Numel e/Porecla pacientului·

• De Ca" t tun
· "tl aveh·,
u .................... .··················
P ............
• Modul d e iden tifiCare: 0 T~hl-~i
O Cip O Altul:............... ..

• De ce aţi solicita~ o. consultaţie pentru animalul dumneavoastră?

(Descneţ1 pe scurt ce probleme aţi observat)
.....................
• Când aţi observat prima 'd~tâ·~·~~~t~·~;~·-i~ .....?..... ..
• Cum a evoluat starea pacientului? . . P me · ....................... .
• Răspunde la comenzi? □ Mai rău □ La fel
0
· Mai bine
• Yă _recunoaşte .a.tunci când îi vorbiţi?
• lna1nte de apanţ1 a
problemel~r, a mai fost tratat pentru vreo boală gravă?
0 Da
~ g: 0

~ ~~
Nu

. • Daca da, ce boală şi când a avut-o?

• Ap observat apariţia unor u~flături sau deformări pe corpul 1~'i?.................... ~.D~......
0 Nu
. . • Daca da, când le-aţi observat prima dată? ......................... ..
• Aţi observat modificări ale mersului? 0 D .... O N
• Dacă da, la care picior/picioare?....................................... a u
• Cum au apărut modificările? o Brusc O Lent
• Au avansat modificările în timp? o Da O Nu

• Sunt asociate cu dureri? 0 Da O Nu

• Aveţi şi alte animale? □ Da o Nu
• Dacă da, ce?
8
□ Câini... o Pisici... o Altele: ........... ..
• unt celelalte animale sănătoase? □ Da □ Nu
• Dacă nu, detaliaţi: ... ............................................... .
.................. .............. ......... ..........................
• Animalele trăiesc: □ În interior o în padodcurte □ Circulă libere
• Aţi călătorit cu animalul dumneavoastră în străinătate? □ Da □ Nu
Dacă da, unde şi când?

Declar prin prezenta că mi-au fost explicate de către n1edicul veterinar posibilele riscuri ale meto-
delor de diagnosticare/tratamentului/intervenţiei chirurgicale la care va fi supus animalul meu şi îmi dau
eoxdul ca acest(e)a să fie efectuat(e). Îmi rezerv dreptul de a cere în orice moment încetarea tratamentului,
wtttactarea medicului veterinar.
bi: de acord ca info1 u;aţiile/pczele/filmele obţinute în urma examinării şi a tratamentului animalului
folosite în scopuri de documentare şi cercetare ştiinţifică, cu respectarea confidenţialităţii (nu
dtl •Je personale ale proprietarUlui).
Data
de conştienţă se pot manifesta sub forma de episoade de vigi]enţă, stare alertă,
răspuns normal la stimulii mediului înconjurător; abateri sau halucinaţii, răspuns
inadecvat la stimuli; semi-comă, reacţionează la stimulii vizuali, auditivi sau du-
• • V

reroşi; ş1 coma.
Tulburările de comportament se pol manifesta sub formă de l1ipcrestezie, apa-
tie, polifagie, agresi\ itate, ţ1ierderca deprinderilor î11văţatc sat1 tulburări de somn.
1

Modificările de atitudine. În rc11n11s se t1rmărcşle postura şi poziţia capului, a co-

loanei vertebrale, a membrelor şi u întregult1i corp. Totodată se urmăreşte men-
ţinerea echilibrului în staţiu11e. Modificările pol fi înlâh1itc c;ub forma de: asta-
zie, torticolis, emprostotonus, opistotonus, ortotonus, cifoză, scoli_oză, lordc)ză,
lumbago, membre campate, semiflexate, în adducţic sat1 abducţie. ln deplasare se
pot obser\'a modificări de motricitate, de coordonare motrică sau de echilibru.
Tulburările de n1otricitate se pot întâlni sub formă de akinezi1 (imposibilitatea de
a efectua anumite mişcări), pareze (slabiciune musculară, deficit de mişcări volun-
tare), paralizie (abolirea motricităţii, pierderea capacităţii de a efectua mişcări vo-
luntare), spascititate (cuprinde toată masa musculară), crampe (cuprinde o singură
masă musculară) sau teta11ii (cuprinde toată masa musculară, cu imposibilitate de
relaxare).
Tz,lburările de coordonare 1notrică se întâlnesc sub forma ataxiilor cinetice sau lo-
comotorii sau sub forma dismetriilor. Ataxiile cinetice (de mişcare) pot avea origi-
ne talamică, cerebelară, vestibulară sau medulară.
Dismetriile sau incoordonarea între amplitudinea mişcării realizate şi mişcarea
care trebuie făcută normal pentru a se deplasa, se poate întâlni sub formă de hi-
permetrie (creşterea exagerată a amplitudinii mişcării) sau hipometrie (scăderea
exagerată a amplitudinii mişcării).
Tulburările de ecl1ilibru se pot manifesta în mişcare (ataxic) sau în repaus tasta-
zie).
Alte mişcări anormale ale aparatului locomotor se pot n1anifesta sub forn1ă de:
mers în manej, dromomanie, piruetare, rostogolire, căderi sau pulsiuni.
Ca mişcări involuntare anor,-nale mai pot fi întâlnite tirmătoarele: tremurătt1rile
(care se pot manifesta în repaus sau pot fi intenţionate), cunoscute şi sub nt1mele
de tremor (de repaus, intenţionat sau de acţiune); 1nioclo11iilc (Cl)ntractarea spastică
a unor grupe musculare şi relaxarea muşchilor antagonişti), Jasciculaţiile şi co11vul-
siile (inclusiv cele epileptice).
Palparea pielii permite identificarea rănilor, cicatricilor, uzura anormală a un-
ghiilor sau modificări ale temperaturii cutanate.
Palparea scheletului evidenţiază prezenţa deformărilor, a malforrmaţiilor, dure-
• osoasă sau o mobilitate anormală.
area musculaturii oferă informaţii despre tonicitatea musculară care poate fi
hipertonă, hipotonă sau atonă; despre amiotrofiile specifice, localizate
 anumit teritoriu muscular inervat de un nerv s 'fi .
lillft, precum şi despre stările de hipertrofie ~ea c sau am,otro.fiile genera-
2005). muscu 1ara sau despre mialgii (Escriou,

Examenul
,. neurologic propriu-zis. Exn,nc,,. ,, 1,,euro1og1c. are SC()pu I d I 1·
în primul rand, leziunea netirologică, adică de a t b.1. d' . ea oca iza,
. I 1· I . .. . sa t t iag·nost1cul neuroanato-
nuc sau neuro oca 1zarea ez1un11
... . "s1 apoi cic ca i<.i"cn t'f' . .a acestei leziuni
I ica eticJl(>g1
(DeLahunta, 1983). Î n tulburar1le neurologice exist"
. .
leziune ş1 mani
'f .... ., . . ,..
estanle cl1n1cc.
.
ln •pr1111a
°
eta1:,ă se va st I ·1··I
d „
· a C<.'>ncor anţa crescută între
.
• ... ... •• c r_c ' • a ii segmentul sistemului
nervos
,..
afectat.
•
encefal, madu,,a
• ... •
S}Jt11ar11 ' ner\'1i rahillie
' 11 1•, •iar ,.1n e tapa tirmătoare se
va mtocm1 o .lista
. . cu bolile. ce ar
. ~:,utea provocn, tt1lbtir5r·
. , 1 la aceJ n1ve · I, su b forma
unor categor11 diagnostice: boli dcge11erali,•e, inflamator1••1, rnetabc> 1·1ce, nu tr1t1ona- ·•·
le, toxice, traun1atice sau anomalii (tvleythaler et al., 2001 ).
Etapele consultaţiei 11eurologice trebuie stabilite în prealabil şi aplicate într-o
ordine logică care să fumizeze informaţii corecte şi complete. Această etapizare
permite clinicianului să excludă sau să includă implicarea anumitor zone leziona-
le, în funcţie de manifestările clinice. Datele din literatura de specialitate recoman-
dă ca fiecare clinician, în funcţie de experienţa avută în profesie, să-şi conceapă
un sistem de examinare neurologic propriu, care să-i ofere date cât mai relevante
(Malikides e.t al., 2000).
Din multitudinea de metode de examinare neurologică întâlnite în literatura de
specialitate, am selectat şi adaptat, pentru câini şi pisici metodele propuse de: Greene
şi Oliver (1982); Wheeler (1995); Oliver et al. (1997); Curtis (2003); Lorenz şi Komega}'
(2004); Platt şi Olby (2004); Escriou (2005); Garosi (2010); Platt şi Garosi (2012).

EXAMENUL NEUROLOGIC LA CARNIVORE

Abordarea cranio-caudală în examenul neurologic simplifică eforturile ~xmi-

natorului pentru stabilirea sediului leziunii şi (Jferă () î~registrarc corectă a 1nfor-
maţiilor ş1. pos1'bil'tatea
1 de a repeta examinarea dacă se. impune.
· .. ,. cepe cu examenul caţ1ulur ş1. a 11en11.1or cra1r1e111,
. •
se con-
Evaluarea neuro1ogica in . . .. .. " ul 1:
• •• x I l aner· vertebrale şi a 1năduvc1 s11111ăn1, urn,ata de e amen gu-
tinuo. cu examenu co o · • a,rusu1u,· ş1· cozii.
trunchiului a 111e111brelor pelt1111e, ·· La
tului şi a membrelor toracice, a . . . '
fiaa1 vor fi examinaţi
.
nervii periferici.
tul corporal supus examinării se va efectua, atat un exa-
,.
iµnqie
. de segmen
,. • uljizic (morfologic), utilizându-se teste de 1agnos c d' u· dife-
':::°sediul leziunii şi, în final, diagnosticul clinic. Pe bau acestui
.or ya e{ectua şi alte examene complementare care vor orienta
. bolti-
la animale clinicianul IM ii 11 ... • • l .
 grafia acesteia (focală, multifocală, difuză) şi etiologia (germeni: infecţioşi, parazitari,
toxici, metabolici, factori fizici, factori ereditari).
Instrumentarul de lucru utilizat în cadrul examenului clinic este reprezentat de:
ciocan plesimetric, pensă hemostatică, lanternă, tampoane de vată, xilo l, soluţi e
salină. Pentru fiecare test neurologic aplicat s-au urmărit următoarele aspecte: ele-
mentele evaluate de test; răspu11sul 11or111al la test; răspu11sul arrorn,al la test. Pe baza
răspunsurilor obţinute, se stabileşte diag11ostic11/ 11eu.-ologic clinic.

EXAMENUL CAPULUI

La examinarea capului se va evalua funcţia cerebrală şi nervii cranieni.

Examinarea începe prin evaluarea comportamentului, a stării mentale, a pozit"iei
şi a mişcărilor capului pentru a stabili dacă există lezitmi la nivel cerebral sau la
nivelul nervilor cranieni. Manifestările clinice obsevate în examinarea capului pot
fi determinate de leziuni ale emisferelor cerebrale, ale trunchiului cerebral sau ale
cerebeluluj.
Comportamentul animalului se va evalua, atât în momentul examinării, cât şi
înainte de debutul simptomelor. Informaţiile despre comportamentul animalului
înainte de debutul simptomelor se obţin de la proprietar sau de la îngrijitor din
anamn eză. Stările de excitaţie nervoasă manifestate ca: halucinaţii, agresivitate, reti-
vitate, isterie sau de inhibiţie nervoasă manifestate ca: apatie, somnolenţă_, torpoare,
comă, sau manifestările de dromomanie şi convulsie sunt disfuncţii cerebrale pri-
mare, cauzate de leziuni ale emisferelor cerebrale sau ale diencefalului (Chrisman,
1991; Johnston et al., 2000; Dewey, 2003).
Starea de conştienţă este evaluată pe baza răspunsului pe care îl au animalele la
stimuli vizuali, tactili, olfactivi şi dureroşi. Modul de reactivitate Ia aplicarea aces-
tor stimuli evaluează indirect şi funcţia sistemului reticulat activator ascendent,
sistem relaţionat cu trunchiul cerebral şi mai puţin cu cortexul cerebral. Sistemul
reticulat activator ascendent se întinde de la bulb până la talan1us şi are rolul de a
pregăti funcţional cortexul cerebral pentru perceperea in1pulsurilor exteroceptive,
proprioceptive şi interoceptive transmise pe căile ascendente specifice. Cortexul
I cerebral, la rândul său, menţine starea de excitabilitate a st1bstanţei reticulate, care
are rol important în mecanismul somn-veghe. Se creează astfel tin circuit corti-
co-reticulo-cortical, prin care scoarţa cerebrală îşi menţine tonusul (King, 1987).
Pierderea gravă a gradului de conştienţă este asociată cu leziuni ale sistemului
reticular ascendent activator (Malikides et al., 2000). Abaterea, coma, torpoa-
ma mint asociate mai ales cu leziuni cerebrale, diencefalice sau mezencefalice.
torticolisul, mersul în manej, fără înclinarea capului, sunt asocia-
. cerebrale sau diencefalice pe partea spre care se răsuceşte animalul.
are capul înclinat, de obicei, leziunea se află la nivelul sh,te1 ,,ului
t,,,U,,,!ui rahidian sau la nivelul cerebelului. Tremurăturile,
 filll,urările de coordonare şi mişcă ril e .
. spastice ale capul .
cerebeloase (Sh ores ş, Braund 1993· B d u, sunt asociate cu leziuni
' ' rau n 1994· p
' ' arent, 1999; Fenner, 2000).
Examenul nervilor cranieni

Nervii cranieni sunt reprezentaţi de 12 .

• , perechi plasaţ·1
stânga, m segmente specifice ale lrcuichiul . ' pe partea d reaptă şi
. . u, cerebral Pere h"I d .
eni I, II ş, VIII sunt a, se11sibilităţii speciale; □I VI · II
c e e nerv, crani-
J)(, X sunt micşti. Disfuncţiile pot fi datorate ' . '_vli, XI, XJ J sunt motori, iar V,
. . . 1eziun1 1or situate fie ·
vulw, fie la nivelul truncll.iului cerebral D • 1 • • pe traiectul ner-
. · aca ez1un1le sunt Io I' · 1 .
trunchiulw cerebral, manifestările clliiice afecte • ca izate a nivelul
. aza mersul membrele a t .
membrele pelvine sau statusul mei1 tal. Dacă le . .1 ' . n enoare,
. . . . ziun1 e sunt localLzate pe tr · 1
nervului craruan periferic, manifestările clinice nu afe t „ aiectu
. - .., . · c eaza mesul, membrele to-
raoce, . pelvme. sau . , tulburar1
. ale constientei.
' · Disfuncti, a stmu · ltana- a mai. multor
nervi
_ este asoaata cu . existenta ' unor leziuni la nivelul un or componente anatomice .
prm care trec aceştia (Wheeler şi Sharp, 1994; Parent, 1999).
_ Leziunile unilaterale ale nervilor cranieni produc deficite ipsilaterale, excep-
tand lez1unile nervului trochlear ale cărui fibre se încrucişează (decusatie) în
mezencefal. (Coţofan et al., 2000). ·
Examinarea nervilor cranieni se poate face în ordinea de dispunere a acestora
de la perecliea I, la perecliea a XII-a.
I. Nervul olfactiv este responsabil de simţul
mirosului. Evaluarea funcţiei sale
este mai dificilă la animale, dar aceasta se poate face prin două metode. Prima
metodă constă în a acoperi ochii animalului şi a îndepărta orice sursă sonoră din
preajma sa, apoi se va depune în apropierea acestuia un alin1ent cu nliros spe-
cific care intră în mod normal în alimentatia sa. Evaluarea mirosului se va face
'
urmărind modul de orientare a animalului înspre allinent. A doua modalitate de
evaluare este de a apropia de nările animalului o bucată de tifon îmbibată CLI o
substantă chimică de tipul benzenului sau a xilolului, urn1ărind11-se reacţia ani-
, '
malului. Utilizarea eterului sau a alcoolului pe11trc1 testarea n1irosc1lc1i nu este indi-
cată deoarece irită mucoasa nazală.
Testarea simtului olfactiv
' · - ·1 · 1 I · o bu cată de tifon îmb iba tă cu
Mod de realizare: se apropie de nar1 e anima Lt u, . '
benzen sau xilol sau cu o altă substanţă p uternic m1ros1toare.
Elemente testate: n ervul olfactiv (perecliea I de nervi cranieni). . . lin
. 1 . d I şează retragerea capului ŞI ge-
Riispuns normal: perceperea rrurosu u, ec an
ui (fig. 239, fig. 240). .
ns a"-al·
•=• "' · lipsa reac,;;lor descrise.
•- lb'l
al I . "b~'
1f ctivi e ame1 cn ruor-
sunt întâlnite în leziuni ale bu I or o a .' . .
~ale organului vomero-nazal sau în unele leztum corticale.
 -- - --

Fig. 240. Testarea simţului olfactiv la pisică

Fig. 239. Testarea simţului olfactiv la câine

Leziunile 1,er\•ului olfactÎ\' pot determina o diminuare a m iros11lui, definit ca

. • au cl,iar pierderea acestuia, d efinit ca a110s1nie. Frecvent această tulbura
111ţ1oso1111c s L • -

re este dublată de o stare de anorexie.

II. Nervul optic, prin partea sa dorsală, intervine în percepţia vizuală, iar prin
partea sa ,,entrală asigură coordonarea activităţii vizuale p rin acomodarea pupi-
lei, aspect con1andat de nucleul pupilar şi reflexele de mişcare ale globului ocular
de care răspunde nervul oculomotor (ill), nervul trocli.lear (IV), şi p rin fasciculul
tectospinal al nervului abducens (VI). Evaluarea vederii se face prin coroborarea
informaţiilor obţinute din anamneză, prin observarea comportame11h1lui aninu,luluz
într-un mediu necunoscut, pe baza reflexului de apărare Ia ameninţare, test i.:tilizat
atât pentru nervul IT, cât şi pentru nervul VIl şi pe baza reflexului p11p1la;-, test t1tili-
zat atât pentru nervul II, cât şi pentru nervul ID.
Testarea reflexului de apărare la ameninţare sau reflexul de clipire
. Mod de realizare: se menţine cu o mână capul animalult1i orientat către exa·
m~ator ~ :u mâna liberă se efectuează un gest d e ameninţare înspre l)Chitil exa·
~mat, fara a produce curenţi de aer sau a atinge regiunea (,1te11ţie l.1 perii tc1(tili
· · (fig· 241) · se poate "
bine dezvoltati')
. . atent1ona
in prealabil . a111n1alt1I
. · atu· 1gere1'
1-1r1n
~~~- .
· (nu
Ele111e11 te fcf: f afe: se teste.1zJ retina
globu I oct1 la r), 11er\·t1l II, chias111a l.,~-,tică,
. . ., estul
cortexttl v1zt1al (car0 1ntegre,1za g
de a1ne11i11ţare) şi ner\'ttl facial (VII) care
este nervul n1ott1r al 1-1leoa~1ei.
Răsp1111s 11or111al: cli1-1 ire. uninu-
Răs111111s a11c1r111al: absenţa sau d
area clipirii. ar-
r--"c11
~ ptn1 ·"la ameninţare la ,-A•
'-Glne.
O leziune a nervului optic de pee<ietii
tea dreaptă determină pierderea v
 pe aceeaşi parte, dar" o leziune a cortexului .
derii de pe partea stangă, datorită d. . vizual drept d t .
. . ecusaţ1ci n c erm1nă pie d
a testa mtegntatea nervului facial (VII) crvului optic (E . r erea ve-
. . 'fi ,.. estp su f1 . scr1ou 200S) p
4

pleoapei ş1 veri carea 1nchiderii ac, ·t . ' · c1cnt atingcr '. · entru
cs c1a. ea unghiului intern 1
III. Nervul oculomotor i11ervca· .. a
• _c za mt1şcl1it1l ritii ..
muşchiul drept dorsal al globultit t)ct11 . . cnt<)r al plcc)ap . .
. a,, ~)nn r·, ei superioare ·
medial, muşch iul drept \:entral şi mt,şcl1 'mura sa dcJrsală muşchi· şi
. Iu I 1a tera I a1 acesh.11a, 1
. ~,rccuin ş· tu rctrc1clc)r I I I , 1
u drept
fasc1cu 1
. c1 g e_, )ului O< ula •
• .. . . n1u~cl11ul C.)l„lir , 'r, cxceptand
P nn ramura sa .
ventrala. la or1g111 ea r·lm _.. d . · ventral .ii globulu'
.. • • tun csl1nal, 1 . t ocu 1ar,
găseşte ganglionul . •
c1l1ar sat1 oftaln'\ic d'
. . . 1n ca fl' se tl cs
c nltşcl11ului <.lblic vcnt 1
. 1 . ra se
Pentru corpul ciliar ş1 1r1s. Nucleul motor „1 . · J)rJnc fibre postganglionare
. • u ncrvt1 1u 1 se flă,
cerebrali, 1ar lateral de acest nucleu se afl" · a in calota pedunculilor
a 11uc1eu] parasim t' .
cărui fibre preganglionare se alătură nervulu·1 · pa ic v1sceromotor a
1
ocu omotor pr - I •
anului ciliar. ' ana a nivelul gangli-
Nenrul oculomotor este responsabil de contr0 1 l
u motor al muschi l · 'd'
al pleoapei superioare şi controlul parasimpatic al di . · ~ ui n icător
. ~ . . ·1 . d' .. . ametru 1u1 pupilar, ce deter-
mma constricţia
.. .
pupi. .
e1, a 1ca mioza.
. . .
Dilatatia
,
pupile· ·d. ·
1 sau 1n1 11aza este controlată
de muşchii dilataton ai pupilei, mervati de fibre simpatic · d' .
nul cervical cranial. ' e proveni te m gangl10-
Pentru evaluarea funcţiei nervului oculomotor, trebuie verificate mărimea ·
simetria pupilelor, precum şi reflexul pupilar. Ş1
Testarea reflexului pupilar sau reflexul fotomotor
Mod de realizare: pentru o examinare mai bună, se preferă realizarea acestui test
într-un loc cu luminozitate redusă sau se acoperă ochii animalului, pentru câteva
secunde înaintea testării. Un fascicul puternic de lumină este îndreptat pe rând
către fiecare ochi al animalului (fig. 242). Se urmăresc modificările, atât la ochit1l
stimulat, cât şi la cel opus. . . .
Ele1nente testate: ochiul, nevrul optic (perechea a II-a de ner,i cranieru) şi nervul
oculomotor (perechea a III-a de nervi cranieni). . . . ~ ,., .,
Răspuns nor1nal: apare mioza 1ps1 ş1 con a a
. . , . • • tr 1 terala" ocl11t1lt11 stin1ltl,1t (tig. _4:J).
· ...,
Răspuns anormal: lipsa sau diminuarea co11 tracţiei l1 l11.1ilare. . . .
.. . I s :- rt1ia s-a al1licc1t st1n1t11u11um1nos,
Daca mioza nu se produce la ocl11u a upra ca • ~ ~ ~ , 1 )culomo-
., l I" I I t ocl1i însean111,1 ca ner\ u l
dar se constată o tendintă de mioza a ce a a ' : .1, nu se contractă,
' 1
_.., · ~i unn li111tre 1--1t1p t:
0
tor aferent ochiului testat este afectat. aca nit: ' R t} 1ptipilelor nu impli-
t funcţiona 1 e exti
atunci este afectat nervul optic, care es e ne · ~ ,a normal şi la anima-
f . , esta poate apare
că participarea cortexului vizual, ast e ca ac
l
lele cu amauroză (Escriou, 2005). 'd . ă mai pot determina ptoză
leziunile nervului oculomotor, pe lângă mi rchliaz (IV) şi nervul abducens
I Nervul tro ear · ă 10
· ervaţi"ei
Dfllllrală sau 1
strabism antero- atera · ., b 1 · ocular datont
~~, • • . • · · 0 rmala a g
1 u ui
O ul · ocular tes-
Şl e1 responsabili de poziţia n . . . . a mişcărilor glob Ul
• extrinseci, astfel că obsevarea poziţiei ş1 •
 Fig. 242.Testarea reflexului pupilar la câine. Fig. 243. M ioză contra laterală ochiului stimulat la pisică.

tează functia celor trei nervi. Strabismul, de cele mai multe ori, se datorează l eză rii
•
simultane a celor trei nervi şi foarte rar afectarea unu ia sing 1.1r. Inflamaţiile şi com-
presiunile trunchiului cerebral satt traumatismele oculare sunt cau/.c frecvente ce
afectează ner,rul III.

IV. Nervul trochlear sau patetic este un nerv motor, responsabil de controlul
muşchilor oculari dorsali şi de poziţia normală a globului ocular. Leziunile la ni-
velul acestui nerv determină apariţia strabisn1ului dorso-meclial, mai ales întâlnit
în fracturi ale bazei craniului. Testarea fttncţiei nervului trochlear se face prin ob-
servarea mişcării globilor oculari p entru a depista strabismul dorso-medial ipsi-
lateral.
Testarea strabismului
Mod de realizare: se examinează prin inspecţie ochii animalului, urmărind po-
ziţia pupilelor faţă de axul fiziologic al privirii (fig. 244). Se poate folosi un obiect
sau se fac anumite gesturi pentru a menţine p rivirea animalului într-un punct fix.
Elemente testate: nervii oculomotor (p erechea a III-a de nervi cran ieni) şi trochle-
ar (perechea a IV-a de nervi cranieni).
Răspuns normal: absenţa strabismului (fig. 245).

Fig. 245. Facies caracteristic cu privire normali la

 •

Răspuns anormal: prezenta u . .

. . . n u 1strabism d iver
Leziunile n ervulu i abducens sau 1 . . . gent sau convergent dorsomedial
traIa," pot de te rm1n
. a strabism u l m ct· ez1ur,1 .
ale bu lb I . .
tl t11 ral11dian, porţi unea
.
_
e ia 1ş1 absenta . . ros
V. Nervul trigemen este . retracţ1c1 glclbului ocular.
"' un 11crv motor pen trt1 . l .. .. . .
pentru faţa. Ramura mandibulară este n muşc 111 mast1cat<Jr1 ş1 senzi tiv
. . ervL1! inotc)r l)CntrtI . I .. • .
senziti v pentru planşeu] cavitătii buc 1 . r muşc 111 mast1cator1 şi
. . ac, pcnt, u <trcada dcnt " .. .
pielea d e pe partea antero-laterală n c,., . JJ . t1ra ventrala ş1 pcntrti
11
"Pl u1. ,u1nur1lc oft I · .. · •
ră inervaţia senzitivă a pielii de pc p,., t 1 " mica ş1 maxilară asigti-
t

"r ca 1- oslcro-latcrală I ·
p e pla fonul ca\·itătii bucale a arcade· d t ... t a capu tll, a mucoasei de

• • • :. I en nrc dorsala, a cavi tă pi n,i;;ale, a globului

ocular, inclusiv a corneei, fiind responsabile de ·b·1·
. . . . sens1 1 1tatea dL1rcrc>c1.:,ă.
Lez1urule filetelor ortosimpatice din ramura oft l · d y • ~ .
. . . . a m 1ca etcrm1na szndrornul
Hor11e1. Semnele clm1ce ale smdromului Horner sunt I 1· t d ·
. _ . oca 1za e e aceaş1 parte cu
I~z1unea ŞI ~e cara~ter.1zeaz~ prin: ~oză, ptoză palpebrală, enoftalmie şi protru-
z~a pleo~pe1_a ~-a... ŞI congestie nazala. Pupila afectată este în mioză, în timp cepu-
pila och1ulu1 sanatos este normală. Frecvent acest sindrom este datorat leziunilor
compon entei ortosimpatice a ochiului şi mai rar, leziunilor de la nivelul sistemu-
lui n euronal motor superior din trunchiul cerebral sau măduva spinării, regiunea
cervicală (Morgan şi Zanotti, 1989; Collins şi orBrien, 1990; Mayhe\v el al., 2002).
Testarea ran1urii 111otorii se face prin evaluarea tonusului mandibulei şi prin
obser varea mişcărilor masticatorii, iar muşchii maseter şi temporal se palpează
p en tru identificarea anumitor atrofii. Pierderea funcţiei motorii a trigemenului
determină imposibilitatea realizării masticaţiei şi a ridicării mandibulei, protruzie
linguală şi sialoree. _
Testarea ramurilor senzitii1e se face prin evaluarea sensibilităţii cutaI1ate ~1 a mt1-
coaselor prin atingerea sau înţeparea ur~~~r:_ple~a~elo_r, narinelor :i ~-
bu~elo~
~ ţ al
1
s1· o b servarea reac tiil'or prm· testarea senszb1lztatzz
, fietez
, s1, prin testarea
.. rtj1c:.'tz1lu1
pebral.
'
Prezenţa rruşcar
: v ilor ş1· a reactiilor
. normale se pot ma111test..1 doar 1..iaca ner-
vul trigemen este intact. . ,,
E 1 area functie1 . . nervul u1. tr·igernen se face f1rin a1-1licarl'« reflt•.ru/111 con1ttar1,
.
xp or , . 1n
" mod nor1nal are loc t> rctrncţie a glt)bulu1 ocu1ar
t „ în atingerea corneei. . . d
care cons a . ID U deficit tinilatcral a l i1er,·t1lt11 tr1gen1en eter-
. ·d ti' leoap e1 a -a. n · d
ş1 evi en, erea P . "' h'l r teni por~ll si n1asete r, cu pier erea
fi . dism e tr1e cla ra a muşc t o ... . . ... . I .
mina anuotro e ŞI
• V •

. . deficit bilatera l tietern1111a caderea n1and1bu e1.

sensibilitătii la nivelul feţei, iar un
•
Testarea sensibilităţii feţei f i·malului şi se urmăresc reacţiile aces-
al „ uşor aţa an I .
Mod de realizare: se p peaza "d re sau o lipsă a sensibilităţii, putem fo os1
• · ăm o sca e . . ., . , ·
......a. În cazul în care susp1cron . uite puncte. Trebuie avut grijă, msa, sa eVI-
-.u • · I în mai m . . Iii,'
• pensă pentru a ciupi p1e. .ea . . i să nu producem noi lezionări ale p1e m
A

în care observam leziuni ş

~ care o ciupim.
 Elemente testate: ramura mandibulară a nervului trigemen (perechea a V-a de
nervi cranieni).
Răspuns normal: animalul reacţionează la atingerea feţei (fig. 246).
Răspuns a11ormal: diminuarea sat1 lipsa c(1mplctă a reacţiei a11imalL1lui, chiar şi
la ciupirea pielii.
Testarea reflexului palpebral
Mod de realizare: menţinând fi, capul a11i111alt1lui, se atinge Clt un deget sau cu
vârful unei pense ungl1iul extl'm (lateral) snL1 i11tcr11 (n1cdic1l) al pleoaJJci, fără a
face mişcări bruşte care să atragă reflexLal de cli 11ire (fig. 247). Se repetă accaşi ma-
ne,1ră şila celălalt ochi.
Elen1e11 tc testate: ramL1ra oftaln1ică a 11ervului trigemen (percc•1ca a V-a de nervi
cranieni) şi ramura 111otorie a nervului facial (pcrecl1ea a VII-a de nervi cranieni).
Răsp1i11s11or111al: animalul clipeşte.
Răspu11s a1ior111nl: lipsa sau diminuarea contracţiei pleoapelor.

Fig. 246. Câine cu sensibilitate facială prezentă. Fig. 247. Testarea reflexului palpebral la câine.

VI. Nervul abducens este un nerv motor care inervează muşchii Lirept lateral
şi retractor al globului ocular. Leziunile acestui nerv determină strabisn1 medial şi
exoftalmie. Testarea funcţiei nervului abducens se face prin t1rn1ărirea globilor ocu-
lari pentru a depista strabismul medial şi pe baza reflext1lt1i cornee~1n.
Testarea reflexului comeean
Mod de realizare: se menţine imobil capt1l a11in1alui şi se atinge suprafaţa unui
ochi, în apropierea unghiului extern, cu un tampon sau Lln beţiŞl)r ct1 capătul În\'e-
lit în vată, îmbibat în ser fizilogic. Acesta se n1enţine paralel cu st1prafaţa ochiului,
pentru a evita lezionarea lui, în cazul în care animalul face o mişcare bruscă; în
· sens, capul trebuie contenţionat cât mai bine (fig. 248).
te testate: nervul abducens sau oculomotor extern (perechea a VI-a de
. ').
 normal: retracţia globului ocul . .
ar ŞI ev1denti I
ns anormal: lipsa modificări Io 1 . · erea P eoapei a treia (fig. 249).
r a nivelul globului ocular.

,
Fig. 248. Testarea reflexului cornean la câine.
Fig. 249. Evidenţierea pleoapei a treia la câine.

~I. N_e~I facial asigură inervaţia motorie a muşchilor responsabili de ex-

pr~s1a faciala: ~rec~e, ~!e~ape, nas, gură; este senzitiv pentru funcţia gustativă în
treimea rostrala a limbii ş1 pentru palatul moale şi furnizează filete parasimpatice
pentru glandele lacrimale şi salivare. Nervul facial controlează clipitul, mişcările
buzelor, mişcările urechilor şi a nărilor.
Testarea muşchilor orbiculari ai globului ocular se face prin declanşarea rejle:re-
lor de apărare Ia ameninţare şi prin reflexul palpebral. Nasul trebuie examinat pentru
observarea deviaţiei (în cazt1l leziunilor unilaterale), buza trebuie ciupită pentru a
vedea dacă se retractă, iar urechea gâdilată pentru a urmări mişcările acesteia, prin
testul expresia feţei. Pentru testarea gustului se pune pe porţiunea distală a limbii o
substanţă cu gust amar. Pentru a testa funcţiile parasimpatice se face un examen
al mucoaselor oculare şi gingivo-labiale. Pentru a evalua funcţia parasin1patică a
glandelor lacrimale se aplică testzJ-1 Schirmer care măsoară debitul secreţiei lacri-
male. Examinarea gradului de umiditate a cavităţii bucale se poate face în mod
subiectiv prin examenul secreţiei salivare. Tesh1l Schirmer constă îr1 plasarea, în
apropierea unghiului extern al ochiului, a unei h__en~i. de l1ârtic. n1ilin1etri_că. După
5 minute, se măsoară numărul de gradaţii ale hart1c1 care at1 fl)St t1n1ez1te de se-
• lacrimală. Se recomandă ca animalul să nt1 fie se<.iat sa~ anesteziat deoarece
· lacrimală se poate modifica (Taylor et a!., 2010; Garo~1, 2010?. .
~tul se utilizează şi în medicina umana p~ntru a d1_agnostica smdromul
se manifestă prin xeroftalmie. Valonle testului la om sunt: normal
~~ mediu: 14-9 mm/5 mini moderat: 8-4 mm/5 min; sever< 5 mm/5 min
sic__ 2010). I . I . .
~, ~ . detennină ptoza buze or ş1 a p eoape1 supenoare pe par-
. spre partea sinătoasă. De asemenea, poa- Apipa
 .
s1aloree • t µ· de alimente la nivelul obrajilor pe partea afectată.
ş1 re en a . Productia
'.
salivara · ala" poate fi redusă, ceea ce duce. .la xeroftalmie
. . , ş1· Iacnm .. . sau xerostonue,
. . .
" Lezi·un1·1e cerebrale
pe partea afecta ta. . ·sau unele 1r1tat11
· ale nervilor per1fenc1 pot
determina spasme faciale (Kem ş1 Erb, 1987).
Testul pentru expresia feţei . . ....
Mod de realizare: se examinează, pri11 i11spcctic, capul an1malulu1, urmar1ndu-se
poziţia şi tonusul pavilioanelor...aL~ri~Jar~, ale ~le~apclor, ale obrajilor şi ale buze-
lor, precum şi expresia generala ~1 s1n1etr1a feţei (f,g. 250).. . .
Elentente testate: nen'ul facial (perechea a VII-a de 11erv1 cran1en1 ).
Răsptins nornial: aspect normal al feţei dat de un tonus normal al musculaturii
(fig. 251 ). . ., ..
Răspu,zs n,iorn,al: încluderea incompletă a pleoapelor, ptoza labiala, pav1l1on
auricular fără tonus, asimetrie facială .

Fig. 250. Inspecţia capului la pisică. Fig. 251. Pisică cu expresie facială normală.

VIIT. Nervul vestibulo-cochlear. Ramura cochleară este responsabilă de simţul

auzului, iar ramura vestibulară ,.. este responsabilă de menţinerea posturii, tonusu-
lui muscular şi a echilibrului. Impreună cele două componente controlează orien-
tarea capului, a corpului, a membrelor şi a ochilor.
Testarea surdităţii este evidenţiată atunci când la zgon1 ote pL1ternice nL1 se obţine
niciun răspuns din partea animalului. Pierderea Llnilnterală a auzt1lui este greu de
evaluat, aceasta se poate face doar prin testt1I potc11ţinlelor at1<..iitive e,·ocate de la
nivelul trunchiului cerebral (testul BAER). La căţeii SL1b 6 săptămâni nu trebuie
efectuat acest test deoarece poate da rezultate ero11ate (Sin1s, 1988; Strain et al.,
1991; Poncelet et al., 2002).
în leziunile vestibulare unilaterale sau asimetrice animalul ţine capul înclinat
,e partea afectată, merge în manej, se dezechilibrează, are tendinţa de cădere sau
~golire pe o parte.
se face pentru identificarea nistagmusului spontan cu capul menţinut
şi în poziţie deviată (nistagmus poziţional), precum şi ~
 '

(_)

Fig. 254. Nistagmusul fiziologic la câine. Fig. 255. Secven\1alitatea nistagmusului

fiziologic (după Lorenz ş, Kornegay 2004).

Fig. 256. Nistagmus vertical şi anizocorie la pisică .

IX. Nervul glosofaringian şi X. Nervul vag. Nervul glosofaringian asigt1ră

controlul senzitiv şi motor al faringelui şi laringelui care controlează tieg1utiţia,
iar nervul vag asigură controlul senzitiv şi motor al viscerelor şi ft1rnize.:iză filete
parasimpatice spre organe.
Testarea acestor nervi se face prin obsevarea consun1ult1i l1ranei şi prin testa-
rea reflexului de deglutiţie. Alte teste ce pot fi utilizate st111t: rlj1c.r11l ,ic ·vot1ui, c.1re
constă în atingerea pereţilor faringie11i, rtj1c.r11l t11sri carL' CL)11st.:i 111 nti11gere„1 sau
presarea laringelui, şi reflexul oculo-cnrdiac care co11stă î11 1-1resart'.1 gll)bilor oet1lari
pentru a provoca bradicardie în cazul funcţior,ării 111.)rn1ale a \ agt1lt1i. 1

Testarea reflexului de deglutiţie

Mod de realizare: i se oferă animalului apă sau un alin1ent agreat de acesta şi se
...
~ă modul în care acesta face deglutiţia (fig. 257). ln cazul observării unor mo-
• şe poate efectua şi o palpare internă a faringelui .
testate: nervul glosofaringian (perechea a IX-a de nervi cranieni), ner-
a a X-a de nervi cranieni) componenta motorie a nervului trige-
tru id~n~carea poziţie_i ~orm~le a ochilor (strabism ventral) pe partea afectată,
atunci cand capul este r1d1cat. N istagmusul vestibular normal (fiziologic) se obser-
vă sub forr11a unor secu se spre s tân ga atunci când capul este întors spre stânga, şi
spre
,.. dreapta atunci când capul este întors spre dreapta.
In leziuni vestibulare perife rice, ce implică urechea i nternă, direcţia nistagmu-
sului est: sp re par tea lezionată, şi rămâ11e î n aceiaşi pozi ţie indife rent de poziţia
capului. In leziunile vestibulare ce11trale, ce implică trun chiul cerebral sau mă­
duva spinării, nistagmusul este inconstant şi îşi poate schi mba d irecţia od ată cu
schimbarea poziţiei capului (Schunk şi Averii), 1983; Chrisman, 1991).
Ataxia şi mersul în n1anej este întâlnit maj ales în leziunile vestibulare centrale,
decât în cele periferice. Leziunile vestibulare bilaterale au o simptomatologie mai
simetrică, cu clătinări ale capului sau ale corpului. O leziune cerebeloasă sau a
unui peduncul cerebelos determină o înclinare a capului de partea opusă lez,unii,
late ro-deviere paradoxală a capului, cu hemipareze ale membrelor, ipsilaterale,
sau şi h ipermetrie (De Lahunta, 1983).
Testarea nistagmusului
Mod de realizare: se imprimă capului animalului mişcări de lateralitate şi se ur-
măresc miscările oculare (fig. 252, fig. 253). Examinarea se poate realiza şi lăsând
liber capul.pacientului, dar atrăgându-i privirea în puncte ~iferite, cu ajutorul ges-
, sunetelor (de exemplu, agitând o legătură de ch ei).
turilor si

.___ -

Fig. 253. Testarea nistagmusului fiziologic la câine,

Fig. 252. Testarea nistagmusului fiziologic la câine, pasul li.
pasul I.

t'b lo-cohlear (perechea a VIII-a de nervi cranieni).

Elemente testate: nervul ves I u ă chilor în direcţia în care se întoarce capul
Răspuns normal: mişcare sacadat a o

f(l.g. 254, fig. 2SS). • t gmusului fiziologic sau prezenţa unui nistagmus
anormal: absenţa rus a
. 256).
---

01en (perechea a V-a de nerv· .

1 cranieni) •
nervi cranieni). şi nervul hipc>glc>s ( h
peree ea a XII d
Riis111111s 11or111n/: deglLiliţie riormal" fi -a e
Răsţ11111s n11or111al: disfagie în ti a ( g. 258).
mpul II (farin · ) ,.
- ~ g1an sau in timpul III (esofagian).

Fig. 257. Examenul deglutiţiei Fig. 258. Realizarea normală a degluti~ei

la câine. la pisică .

Disfuncţiile glosofaringianului şi a vagului se manifestă de cele mai multe ori

prin disfagie, megaesofag, intoleranţă la efort, tahicardie, ileus sau paralizie larin-
giană care poate determina la rândul ei pneumonie ab ingestis. În paralizia vagului
megaesofagul reprezintă unul din primele semne clinice, acest lucru determină
regurgitarea alimentelor şi formarea unui dilataţii esofagiene pline de conţinut
(Paquini et al., 2007).
În cazul disfuncţiilor manifestate clinic prin megaesofag trebuie făcut un '!i-
agnostic diferential între acalazia cricofaringiană şi megaesofagul congenital. ln
acalazie regurgitarea alimentelor se face imediat după c~~~ul acestora, fără
evidenţierea clinică sau radiologică a distensiei esofagulw, iar m ~ega~fag ~
. ., .d . t d I consumul hranei cu eVJdenţiere clara,
gurg1tarea se face dupa zecr e mmu e e a '
atât clinic, cât şi radiologic a distensiei (Mircean, 20ll).
. erv motor şi inervează muşchii trapez, stern~
XI. Nervul accesoriu este un n ,. t"lnite şi pot provoca în
. . . ·unil tu·1 nerv sunt rar ma
cefal1c ş1 brahiocefalic. Lez1 e aces 'd ti e a apofizelor transver-
. . tă de o ev1 ent.er
timp amiotrofia muşchilor inervaţi, urma . u pareză muscularl la in-
. . , .. d sale a scapu1e1 sa ..
se ale vertebrelor şi abducţia parţii or f rin palparea musculatuni.
t
oarcerea ca plilui către partea 1ezat"'a. Testarea se ace P . . -hil lr limt'iii si
. d inervaţia motorie a muşc. l . . '
XII. Nervul hipoglos este responsabil ~ f e prin l1bserv,1n•.1 n,i~·lnt,,r
. . . . • rr t ea acestui nerv se ac
a m uşch .I lor genJoh101d1eru. . . t , •l\1s 1:-it•r,-
1 es ar . .. La câini hn1b,1 St' •''" ' ' '. r .
limb·. , . . d .., tului sau hrăn1r11. ' t 1 . t ,,·it•n.•,t hntlln
11 1n timpul linsulu1 a apa . uni·1'1 tl•r1ll'
, .. L , it1n1ll' , f'l'\l'- l ' ' lI" t 1 , l.1 f't,l-
l ru a prelua a pa în timpul adăpării . ez . I' ('nr,1li:r.i,1 t,il,,tt•r,t "' \ '"
. h'l<>rl1n~ui11.
spre pa rte a să nă toasă şi atrofia muşc
1
•i
· 11· · n ,o h rnnt: ·
~a ngua l ă şi dificultate în prcl1crisiu l
 EXAMENUL COLOANEI VERTEBRALE ŞI A MADUVEI SPINARII

Pentru a examina coloana vertebrală şi măduva spinării se evaluează mer-

sul animalului. Afecţiunile neurologice ale măduvei spinării sunt des întâlnite.
Traumatismele, osteomielita, tumorile, unele malformaţii osoase duc la leziuni
compresive ale măduvei, iar unele afecţiuni infecţioase, metabolice, degenerati-
,·e sau parazitare duc la leziuni noncompresive manifestate prin diferite tipuri de
leziuni spinale (Bailey şi Morgan, 1992; Brisson, 2010). Bolile spinale reprezintă
cauzele majore ale dizabilităţilor la câine. În general, afectarea măduvei spinării
provoacă simptome bilaterale, cu localizare caudală faţă de sediul leziunii (Platt şi
Garosi, 2012).
Pentru examinarea neurologică a afecţiunilor spinale trebuie să se facă o evalu-
are a nervilor spinali, a reacţiilor posturale, a reflexelor spinale, a tonusului mus-
cular şi o evaluare senzorială (Green şi Oliver, 1982; Escriou, 2005).
Semnele clinice în patologia măduvei spinării sunt întâlnite sub forma tulburări­
lor de mers şi disconfort spinal, şi mai rar sub formă de şchiopături, incontinenţă
urinară şi incontinenţă de fecale. Mersul anormal implică tulburări în coordonarea
mersului (ataxie), tulburări în forţa mişcării voluntare (pareze) sau combinaţii în-
tre cele două.
Ataxia se poate manifesta ca: hipometrie (paşi mai scurţi), hipermetrie (paşi
mai lungi), dismetrie (combinaţia celor două tipuri de paşi), iar pareza este re-
prezentată de slăbiciune musculară sau incapacitatea de a merge. Cauzele ataxiei
pot fi întâlnite sub formă de: deficit kinestezic aferent în nervul periferic sau la ni-
velul măduvei spinării (ataxie proprioceptivă sau senzorială); tulburare vestibulară
(ataxie vestibulară) sau tulburare cerebelară (ataxie cerebelară). Aplicarea testelor
neurologice trebuie să ţină cont de tipul de ataxie şi de locul leziunii (LeCouteur,
2000; Garosi, 2010).
Diagnosticul unei afecţiuni spinale la câine obligă clinicianul la cunoaşte­
rea exa~ a. structurilor anatomice privind localizarea şi funcţiile motoneuroni-
lor super1on, a motoneuronilor inferiori, a nervilor spinali şi a nervilor periferici
(Wheeler, 1995; Coates et al., 2010; Platt şi Garosi, 2012).
Motoneuronul superior este un neuron eferent de comandă localizat în sistemul
~ervos central ..Este responsabil pentru iniţierea şi menţinerea mişcărilor normale
ş1 pentru menţinerea tonusului în muşchii extensori, pentru a susţine corpul îm-
potri~a gra~itaţiei. ~ericarionul sau corpul celular se găseşte în cortexul cereb~
n.ucle1 ba~al1, trunchiul cerebral sau măduva spinării. Axonul său nu părăseşte ru-
oodată sistemul nervos ~entr~l şi realizează sinapse indirecte, printr-un intem~-
ron, cu un motoneuron 1nfer1or, pentru a-i modula activitatea în principal inhib•·
torie (Paquiru et al., 2007). '
Leziunile motoneuronului superior au ca rezu ltat declanşarea efectului jnhibi·
tor pe care motoneuronul superior îl are asupra n'lotoneur(lnului inferior, produ·

464
 când dezinhibiţie caudal de sediul l . .. -
la muşchii extensori Cl . . - ez1ll.nll. Aceasta dezinhibiţie este mai vizibilă
• inic rezulta O par - . . .
reflexă normală sau cr _ (hi eza sau paralizie spastică cu activitate
O
escută
xie şi tonus crescut al muşchilor exten-
perrefle . ) .
sori (hipertonie) Le 'unil
. 21 e motoneuronul · · 1
mului nervos central t d . w Supenor a nivele diferite ale siste-
nu permit ca în cazul io -,:~~ uce acelaşi set de semne clinice, dar aceste semne
corectă orientat- ez1 . or de motoneuron inferior, o neurolocalizare clinică
. a spre o regiune specifică a sistemului nervos central. Pentru o
•
I
loealizare. mai exactă sunt n ecesare a 1te semne asociate pentru a permite o neu-
•
I 201 O). l izare co rectă s pre O re giune
roIoca · spea.6 ca- a sistemului
. nervos central (Garosi,

Motoneuronul inferior este un neuron eferent care conectează sistemul nervos

cenlral cu un organ efector. Pericarionul sau corpul celular se găseşte în cornul ven-
tral al substanţei cenuşii din măduva spinării sau în nucleul nervului cranian din
trunchiul cerebral. Axonul său părăseşte sistemul nervos central prin rădăcinile
v_c n~ral~ ale nel"\rul~i pen~ a se uni succesiv cu un nerv spinal şi un nerv perife-
ţă
ric, 1na1ntc de a realiza o sinapsă cu un organ efector reprezentat de muşchi sau de
ca
glandt' (Paquini t•t al., 2007).
n- Leziunile motoncuronului inferior produc următoarele sen1ne clinice: pareză
sau paralizie flască, reflexe reduse sau absente (hipo sau areflexie), tonus muscu-
lar rt•du s sau absent (hipotonia sau atonie), atrofie musculară timpurie şi severă
(atrllfit• ncurogcnică). Identificarea semnelo r datorate leziunilor de motoneuron
. inferior permite o neurolocalizarc clinică corectă orientată spre un nerv periferic,
ni- <,pre rădăcina unui nerv sau a unui neuron motor din măduva spinării sau din
lard trunchiul cerebral (Berry, 1990; Garo!>t, 2010).
clor Funcţional, coloana vertebrală poate fi divizată în 4 regiuni: cervicală crania-
c u r, lă (C -C,.,), cel"\·1co-toracică (Ct-T2), toraco-lombară (f3-LJ, lombaro-sacrală (L4-53).
1
Cory1ur1le celulare sau pericanonii motoneuronilor inferiori sunt localizaţi în sub-
şte- stanţa cenuşie a intumescenţei cervico-toracice, segmentele cervico-toracaJe C6-T2.
pentru membrele toracice şi în substanţa cenuşie a intumescenţei lombo-sacrală,
•
on•-
erici segmentele lombo-sacrale L -Sy pentru membrele pelvine. Leziunile de la nivelul
4
acesto r intumescente au ca rezultat semne ale motoneuronului inferior în mem-
brele respective. Reflexele spinale şi tonusul muscular sunt evaluate cu animalul
•
ernul
....... ale plasat în decubit lateral. La animalul paretic, fiecare membru paretic este evaluat
l îrn· cu scopul de a stabili dacă leziunea este la motoneuronul inferior sau la moto-
bral, neuronul supe rior. Această evaluare permite localizarea leziunii la una din cele
4 regiuni funcţionale ale măduvii spinării, la encefal sau la sistemul nervos perife-
•
te ru-
roeu- ric (Platt ş1 Garosi, 2012).
iohibi- Severitatea tulburărilor mersului creşte cu cât leziunea apare mai caudal în sis-
temul nervos central, astfel: leziunile trunchiului cerebral sau ale măduvei spinării

465
 . ... tulb ... • clare ale m ersului, iar leziunile talamo-cortexului deter.
se marufesta cu uran . .
. ... de obicei doar tulburări subtile ale m ersului.
mina . ,., . ·festă diferit: pasul scurtat es te prezent la membrul afec-
Şc/uopat11 rr1e se maru Şchi ...
. •t ste prezent la membrul colatera . 1 opatura este de obicei
tat, iar pasu 1a1ungi e . . . . ,..
. ... d sau se poa te aso cia cu disfuncţia s1stemulu1 nervos, cand este
asoc1ata cu urere .., . ... ...
... "d" · a nervulw·· durerea m embrului cauzeaza şchiopatura sau ridi<:Mea
afectata ra acm ·
acestuia, fiind rezultatul blocării nervului sp~al (Curtis, 200~)- .
Diagnosticul tulburărilor spinale la carnivore se face ~~ aplicarea unor tes-
te de diagnostic diferenţial rep rezenta~e. d e: t~starea ~e~~~r posturale, testarea
reflexelor, testarea sensibilităţii superficiale ş1 a sens1bilitaţ11 dureroase (Escriou,
2005; Papuc et al., 2009; Gar osi, 2010; Papuc et al., 2013).
La carnivore, deficitele minime ale mersului pot fi identificate prin testarea
reacţiilor posturale utilizând testul propriocepţiei, testul hemistaţiunii (hemiortosta-
tism) şi testul he1nilocomoţiei (hemimers).
Animalele cu leziuni cronice ale cortexului cerebral şi diencefalului prezintă
de obicei mers relativ normal, d ar se pot deplasa şi în manej. Cele cu leziuni ale
mezencefalului, punţii şi bulbului rahidian prezintă pareză sau paralizia membre-
lor, deficitele fiind m ai severe pe partea leziunii. Leziunile cerebelului determină
apariţia ataxiei şi dismetriei. Disfuncţia vestibulară determină căderi, rostogoliri
sau mers în manej ipsilaterale. Un mers anormal, fără a fi identificate leziuni la
nivelul capului, este asociat cu leziuni localizate la nivelul măduvei spinării, la
nivelul nervilor periferici sau la nivel muscular (Taylor,1998).
Testarea reacţiilor posturale
Se face prin utilizarea unor teste specifice reprezentate de: testul propriocepţiei,
testul „roabei", testul ţopăitului, testul reacţiei posturale tonice, testul de hemi-
staţiune şi hemilocomoţie, testul tonusului cervical, testul percepţiei tactile şi tes-
tul percepţiei vizuale. Aplicarea lor se face în mod diferentiat în funcţie de locali-
zarea leziunii. '
Testul propriocepţiei
Proprio_cepţia ~e~rezintă perceperea localizării în spaţiu a corpului şi a membre-
l~r. P_ropri~cepţia mconştientă sau propriocepţia întinderii musculare este integra-
tă pnmai: 11:, cerebel, propriocepţia conştientă sau percepţia poziţiei articulaţiilor
este mediată
. d e cortexul cereb ral, iar
. propnocepţia
. • "b-·1
specială sau a echili · ci
n.ulll r
de.onentare
~ .. gravitatio al" · ~ · ăd va
, n a este mediata de sistemul vestibular, cerebel ŞI m u
5 pmaru.
Mod de realizare· se r·1di ~ • d ât cu
memb . · . ca arumalul astfel încât să nu facă sprijin pe sol ec
ru testat şi apoi este 1·
1 " 14 sl osd·
inc m at, maşa fel încât greutatea lui corpora
A

leze 1n lateral.
Elemente testate· r · . -·rea
presiunji şi po· · ţ· ·. p opriocepţ,a conştientă, simţul tactil superficia~ percepe
z1 ic, corpului în s paţiu .

466
 Răspuns normal: arum·alul ,.iş1. redrese ... . d.
(fig. 259, fig. 260, fig. 261). aza une iat membrul, în poziţie fiziologică
Răspu11s a11orn1a/: animalul n u reactioneaz"'
. eh.
poziţionat anormal (fig. 262). · a sau iar pune greutate pe membrul

Fig. 259. Testarea propriocepţiei membrelor Fig. 260. Testarea propriocepţiei membrelor
la câine. la pisică .

Fig. 261. Secvenţialitatea mişcării de redresare Fig. 262. Menţinerea poziţiei anormale impuse
la câine.
a membrului (după Green şi Oliver, 1982; Lorenz
şi Kornegay, 2004).

Testarea bemistaţiunii (hemiortostatism) şi hemilocomoţiei (hernimers)

Mod de realizare: se ridică simultan membrul anterior şi posterior de aceeaşi par-
te a corpului, apoi se imprimă animalului mişcări de înaintare sau de lateralitate.
Elemente testate: existenţa unor leziuni la nivelul encefalului contralateral părţii
testate.
Răspuns normal: animalul îşi poate susţine greutatea şi execută mişcări de mers
în direcţia imprimată (fig. 263; fig. 264).
Răspuns anormal: lipsa susţinerii greutăţii sau tulburări în coordonarea mişcă-
rilor.
467
 Fig. 264. Hemilocomo\ie la pisică.
Fig. 263, Hemista\iune la câine

Examenul gâtului şi membrelor toracice

Rc,:illn<'a cen•icală (sau gâtul) este examinată prin inspecţie şi palpare pentru
hficarea unor defecte de conformaţie, asimetrie sau atrofie musculară şi
identificarea durerii, semne care relevă o leziune a măduvei spinale cerv
Gâtul trebuie manipulat dorso-ventral şi lateral pentru evaluarea ariei de ·
Reacţiile posturale care identifică leziunile subtile ale gâtului sunt testul
bei", testul ţopăitului, testul reacţiei posturale tonice, testul tonusului cervical, testul
cepţiei tactile şi testul percepţiei viz1iale.
Testul „roabei"
Mod de realizare: seridică moderat trenul posterior al animalului, astfel
toată greutatea corporală să fie susţinută de membrele anterioare; apoi i se·
mă mişcări de avansare sau de lateralitate.
El~mente testate: integritatea măduvei spinării, porţiunea sa anterioarl ~""
m Răspuns n~rmal: în ambele situaţii, animalul se deplasează în direqiile ·
ate cu m1şcar1 bine coordonate (fig. 265, fig. 266, fig. 267).

Fig. 265 T Fig. 266. Testul roabei reahzet pe sol

pe masa d 8'i\ul roabei executat
e consulta\le la câine

468
 Răspi,ns a,zor,nal: mişcările sunt iniţiate cu în-
târziere şi sunt asimetrice din cauza sprijinului
prelungit pe unul dintre membre; dismetrie.
Testul ţopăitului sau testul saltului
Mod de realizare: se ridică animalul astfel încât
să nu facă sprijin pe sol decât cu membrul testat
şi apoi este înclinat în aşa fel, încât greutatea lui
corporală să oscileze în lateral.
Elemente testate: căile senzitive şi motorii im-
plicate în mişcarea membrelor, sistemul vestibu-
Fig. 267. Mişcări coordonate de mers
lar, controlul cortical şi subcortical al mişcărilor. la pisică.
Răspu11s 11or1nal: mişcări active de ţopăit cu
membrul pe care face sprijin, în direcţia în care este împins (fig. 268, fig. 269,
fig. 270).
Răsput1s anormal: animalul nu îşi coordonează mişcarea membrului sau nu poa-
te face sprijin.

Fig. 268. Testul \opăitului la pisică. Fig. 269. Testul ţopăitului la câine.

---... '

t
I
-
~·----
Fig 270 Secven\ialitatea mlşcartl coo~donate deJ~:;t
(du~a G;een şi Ohver,1982, Lorenz şi omegay, .

469
 Testarea reacţiei posturale tonice
1v1,,ct dr rcal<:arc: ,,mmalul este ridicat de la sol şi apai coborât, până când mem-
brele 1-1osterit)Jft' iau contact cu solul.
Elt111c11tt tcstati-: 1ntegr1tatea sistemului vestibular.
R,;, ,uu; uormal: anticipând contactul cu solul, animalul îşi extinde membrele;
1
in mt1mentul contactulu,, membrele posterioare sunt deplasate caudal printr-o
'.luş,:are s,metncă, pentru a susţine corpul (fig. 271, fig. 272, fig. 273).
R.:--; uns anonnal asimetria mişcărilor, lipsa coordonării mersului sau dismetrie.

Fig. 271 . Reacţia posturală Fig. 272. Reacţia posturală

tonică la pisică tonică la că1ne.

._JO

'----~-===--·
Fig. 273. ~u11\1t1ht(1lofl IOIIC\101 postul ' '" 10111\:0
(după Gr n ol Ollvor, 1962, LOf ru: '1 K0toog ,y, 2004 )

470
 Testarea tonusului cervical
. ~od de rcnliznre~ an~n1~u l se...află în p<)Zi\ic palrupodolă pe sol sa u pe masă. I se
r ~ c: ~apul a~lfe~ u1 cal ~[llul sa fie cxti11s; clin această poziţie se imprimă capului
1 1

mi~cari de lat~ralilalc sta11ga, dreapta (fig. 274, fig. 275). Acestea trebuie să fie cât
mai c~nif l~tc.tn cad rul li111itelor de n1obililatc fiziologică, dar să nu forţeze anima-
lul. _Mişcnr~lc inipuse se vor întrerupe la apariţia semnelor de disconfort din partea
pac1entulu1.

Fig. 274. Tonus cervical la câine, Fig. 275. Tonus cervical la câine,
pasul 1. pasul 2.

Ele111e11te testate: integritatea sistemului senzorial şi motor al regiunii testate,

precum şi a controlului cortical şi subcortical al mişcărilor.
Răspuns normal: animalul permite efectuarea mişcărilor; la extensia gâtului, el
îşi extinde membrele anterioare şi le flexează uşor pe cele celor posterioare; la miş­
carea în lateral a capului apare o uşoară extensie a membrului toracic ipsilateral şi
o usoară flexie a celui contralateral (fig. 276).
I

Fig. 276. Hidîcnrna Citp11lul şi oxttin$l.i

for(. ilf\ 11 !Jtllulut 111 cf\lnn

-171
 •

Fig. 279. Testarea percepţiei vizuale Fig. 280. Testarea percepţiei vizuale
la pisică. la câine.

Examenul membrelor toracice constă în verificarea reflexelor, adică a răspun­

sului neuro-muscular la excitanţi mecanici sau electrici, aplicaţi pe o zonă recepti-
\·ă a unui arc reflex simplu, prestabilit.
Pentru evaluarea neurologică a membrelor toracice se vor verifica reflexele
medulare de retragere şi anume: reflexul de flexare, reflexul de extensie încrucişat.­
reflexiil supracarpian sau reflexul extensor-carpo-radial.
Testul de flexarea a membrului anterior
Mod de realizare: animalul este aşezat în decubit lateral. Se stimulează membrul
anterior aflat deasupra cu un stimul neplăcut, dar nu dureros (se exercită o uşoară
presiune asupra degetelor cu o pensă sau, mai comod, cu mâna); se recomandă ca
membrul examinat să fie uşor extins, iar celălalt membru anterior să se poată miş-
ca liber. Se va examina si, membrul opus.
Elemente testate: regiunea CS-Tl medulară.
Răspuns normal: flexarea întregului membru (fig. 281, fig. 2~~)- .
Răspuns anormal: lipsa, diminuarea sau exagerarea retrageru mernbrulw.

Fig 282. M1ţ;t ,11t)!I dti flt'\,H\' ,1 n1i'n1bn.1lu1 stunuldt

Fig. 281 . Testul de fleraro a rnon1brulul ,1nturio 1
I,,c/\1t1t'
la taine
-173
 V . ctii exagerate în cazul lezionării cerebelului, mişcări
Raspuns a11or1na1. rea , ,.. . . .. anor-
,.. . opriocep tiei sau m lez1un1 ale coamelor ventrale motoru cervical
male m 11psa pr , e.
Testarea percepţiei tactile . . ,..
Mod de realizare: animalul este ridicat d e la sol ŞI ţmut m
braţe de examinator de
la nivelul toracelui, apoi i se acoperă ochii cu o mână sau cu o bucată de material;
se aproprie de masa de consultaţie astfel încât feţele dorsale ale regiunilor carpiene
să vină simultan în contact cu marginea mesei. Se repetă testul pentru membrele
posterioare.
Eleme11 te testate: integritatea receptorilor tactili, a căilor senzitive de la nivelul
măduvei spinării până la cortex, p recum şi a celor motorii.
Răspuns nornial: în momentul contactului cu marginea mesei de consultaţie,
animalul îşi ridică membrul toracic, respectiv pelvin şi îl sprijină în poziţie norma-
lă pe suprafaţa acesteia (fig. 277, fig. 278).
Răspuns an.onnal: deficit în corectarea poziţiei membrului cu sprijin anormal.

Fig. 277. Testarea percepţiei tactile la câine. Fig. 278. Secvenţialitatea sprijinirii membrului pe masă
(după Green şi Oliver, 1982; Lorenz şi Komegay, 2004).

Testarea percepţiei vizuale

toracelui fărav • ri icat ŞI susţinut de examinator de la ruvelul
Mod de real izare: pacientul este .d ' . . .
.
cât faţa dorsală a re 'unii . ' se apropne d e masa de consultaţie, astfel m-
, a 1 se acoperi ochi·.
1 . ,.
.
acesteia. gi or carpiene sau tars1ene
· sa vma m contact cu margtnea
v • v " •

şi a componentei mot „ d P cepţiei vizuale ŞI a nervilor optici, a cofteXWUl

. Elemente testate: integritatea er . . . . .

Ră
oru e la corte " " 1
. al ,.. . . x pana a maduva spinării.
V

spuns normal:
s .. . arum ul lŞl nd. n
pri1ma pe suprafaţa ica membrul toracic, respectiv pelVlll, şi
V V • •

. .
fi mesei chiar " . .
( g. 279, fig. 280). ' mamte d e a face contact cu marginea acesteil
Răspuns anormal: <lefi .t ,..
· · · membrelor, cu sprijin anortJlal·
ci m corectarea poz1ţie1
472
 •
. lC.lrpl•lll I . b
• rrflr,ulut SllJJr, • , ,. I î11 llcct1bil lntcra ' iar mem rut toracic
Î l'St.,rt.:,l . I I l", ll' ,l~l Ztl . . se
• .•1,1, 1111 •• ,,,,11,1, '' •
1 '. , I l\iilc litim e r<)- rilli1<>-L1lnară ş1 radio-carnn._
I f
,\ 1111 c 1 '' l1ii Clt ,li l tLt l l • ·rv-
• 1,
1 , 1, 1, l'lt1 l Cl) t,, . .. ,ţ ,, riti ,,alparc ş1 se pe rcutează tendonu)
, 11~\ll\l' lll ' , Sl' iLll' I\ 1I 1llu r r . .
,,, ,.,,,~, 11 ;-l't tll''\,tll • . 1.1,,,IJ n raLiiust1lu1, s ub articulaţia cotului
11\l' l ,\l ,\ r " l l' ,j lltll'<\ 11 1<.)'\ t '

l', t l'1, ,,,1 l-.,, ţ't) t,tli,,tl , 11 t- c, , , , c,nn1i11a şi n1cmbrul o pus.

l ,.,1,,\,
:"\ i '
\,,tl'l ,\ 1 .,ţ . l l '
\ \(l',\ S l ,\ . ,.7 l '
, . i s i re\-riL111c,1
T l d l
C7- n1 c u ara. V

1 1 11
/ 11 ' l\Ltl1.., 1 • 't
, 't 1 .,· 11 te t,·~t,1 c: 1.. •
11
•, •
C'I
, • r-. , d io-ca rpo-mctacarp1ene
• (fi g. 283).
I , l ' 1s' ,1 ,, r t I L t l 1..l 1, l c I
', ,p1111~ ,,,,, ,11,1 l, t t , . .
, i lll 1 ll1 Ll ,l reJ ' " '
. „
s ...,Lt cxngera rca m1şcan1.
V

I \
"' ~ 11tJ1~ n111n 1110 • l'~·'· L
1

Fig. 283. Testarea reflexului supracarpian la câine.

EXAMENUL TRUNCHIULUI,
MEMBRELOR PEL VINE, ANUSULUI ŞI COZII

Examenul neurologic al trunchiului se face prin identificarea poziţiei no~

:;au anormale a acestuia deternuna tă de d evierea coloanei vertebrale, de atrofiile
n1usculare locale, de prezenţa durerii, de reducerea sensibilităţii sau de creşterea
acesteia.
\'e~ific.area sensibilităţii superficiale se face prin testarea reflexului cu~~t ,I
tru 11 cluul,u, denumit şi rejlex11/ pn11ic11/ar care cons tă în înţepări uşoare ale pielii to-
ra:el ui_ şi abdomenului, ce vor determina contracţia muşchilor cutanaţi ai ~
chiului. Acest arc reflex include ra n1t1rile aferente ct1tanate ale nervilor spinali to-
raci.ci ş.i lo~bari, un tract medular ascendcr1t care ajunge la T„ şi neuronul~-
p ·r1fer1c a1 nervului to a · I l
f
.
r cic a era 1 care 111crveaza v ~ • • ..... ,nchiulllL
muşchii ct1tanaţ1a1 11 \.,U•
{:fl„xul c·Sle folosi t penlru localizarea leziu11ilor n1edL1lare situate între regiunii
sti mul a t ă i.:i ·1
'( 2'

'J'~starea reflexului panicular

Mudder,•al,. ar,• ,11 ·1111 I11 I " ăpieleadt
fit>curt• '. '\ 1-it' ,tf.15 u 1 !)t)i'.i\h.' ~1.1trt1~1(ltial~. &• sti111L1lt.•, z 1
„ p.i , tt' ,, l1n1<•1 11il·,li 11 • 11 • , .. • •
2 84) sau
1n\1•p,1 r1 · l ' )( H!) lll.ir11, ,,r111 ci tt~)it"l' l'll l) f)l'llS~ (fi~.
''?'>cir,) < l i llfl rl ( (fi , 2Hr ) · , · , n• ~
v1•rl1•br d l 1,, , , I l'sl ,l ll', l ~l' f,tl'l' J)r()l'l'1.'si,, l't' tll'l,l
• , " " 1•1,, IH>'>lv 1it11 . c, , '

474
 Fig. 284. Testarea reflexului panicular la câine
Fig. 285. Testarea reflexului panicular la câine
prin ciupire.
prin înţepare.

Ele111e11te testate: integritatea mădu­

, ·ei spinării cu 1-2 vertebre cranial fată
de locul stimulat. '
Răspu 11s normal: usoară contractie a
, I

pielii în zona stimulată, ţinând cont de

distribuţia dermatomerelor (fig. 286).
Răspuns anormal: absenţa contracţiei.

Fig. 286. Oistributia dermatomerelor la câine

(după Oliver et al., 1997; Lorenz şi Komegay, 2004).

Examenul neurologic al membrelor pelvine

Pentru evaluarea neurologică a membrelor pelvine se pot 11tiliza testul roabei,

testul propriocepţiei, testul ţopăitului utilizând aceleaşi manevre ca pentru membrele
toracice, teste ce pot fi completate de evaluarea reflexelor spinale şi anume: refle-
xul patelar, reflexul tibial cranial, reflexul de retragere (de flexare a membrului pel-
vin), reflexul de extensie încrucişată, reflexul pln11tar (Babinski), la care se mai adau-
gă şi testul de verificarea a sensibilităţii dureroase.
Testarea reflexului patelar
Mod de realizare: anjmalul este plasat în decubit lateral, cu n1t"n1bn1I r•,)Stt'rit1r
examinat susţinut pe faţa internă, la nivelul fcmurt1lt1i. Se ilil'tltificJ 11rin l'·'l}.,,ll'\'
ligamentul patelar şj se l oveşte uşor cu un cic>car, ~1lci.inlL' trir (~.lll ,,lt i1,~trt11,1t.'tlt
de exem plu cu mânerul unei pense hcrnc>:..lntic-.•). Sl' vc)r l'\,111111,,, .,1,,L,l•lt• 111t't\1l,rt'.
Elemente testate: nervul femural şi rl'giu11t•o 1~4 1.6 n,t•t.llrl,1rn.

475
 . embrulw, . ca urmare a contracţiei muşchiului C\1a,.
t ns1a m
al· ex e
Răspuns u exgerarea mişcarn.
.., ..
normfi. 288, fig. 289).
. • uarea sa
driceps (fi g. 287, g.. lipsa, d1nun
Răspuns anorn1a1.

Fig. 287. Testare~. reflexului pateIar Fi g . 288. Testarea

. .reflexului
~ patelar
la ca1ne. la p1s1ca.

EXTENSOA
MOTOR NBJAON
Prlrna,y
Splndle
♦

Conltalallfll
Fllll0J
Toueh and
"'-'e

FrN
Endlng -

I I „

--=---'Al .- I ,. \ '
- ':J--.d.,)

. -
MYONEURALJUNCTION

Fig. 289. Schema reflexului patelar (după Oliver et al., 1997; Lorenz ŞI· Komegay' 2004).

Testarea reflexului tibial cranial •or

M dd
o e realizare:
. anuna1u1
. se aşaza. ., în decub1t
. lateral. Membrul posten
. . tuli
deasupra se sustine de pe fata medială a articulaµ· ei femuro-tlbio-ro
.
Examinatoru( ·loveşte uşor muşchiul
· .
tibial cranial în regiunea · ală a
proxun
sub articulaţia
membre. genunchiului, uşor
lateral faţă de aceasta. Se examineazl

476
 Ele111e11te testate: ramura fibula ...
lare. ra a nervului scintic şi segmentele L6-L7 medu-
Răsp1111s 11or111al: flc"area jarettiltii (fi .
y I . g. 290, fi g. 291)
Rasp1111s a11or111n : 11ţ1su, diminuar ca sau exagerarea
·
mi şc~ rii.

Fig. 290. Testarea reflexului tibial cranial la câine. Fig. 291. Testarea reflexului tibial cranial la ca,ne

Testul de flexarea a membrului posterior

Mod de realizare: pacientul este aşezat în decubit lateral şi se stimulează mem-
brul posterior cu un stimul neplăcut, dar nu dureros (se exercită o uşoară presiune
asupra degetelor cu o pensă sau, mai comod, cu mâna); se recomandă ca membrul
examinat să fie uşor extins, iar celălalt membru posterior să se poată mişca liber.
Se va examina şi membrul opus.
Elemente testate: regiunea L4-S1 medulară.
Răspuns normal: flexarea întregului membru (fig. 292).
Răspuns anormal: lipsa sau diminuarea reacţiei de retragere a membrului
(fig. 293).

Fig. 293. l ost,uon fh> i'lr11 llll"nbrulu1 poştt:)nor

Fig. 292. Răspuns încetinit de flexare a n,embrului l,l c,,int.)
la câine.

471
 flcxclc de flexare a membrelor)
(" st)ţcştc re . l ă
.. ,1n
t nsJCI . crucişate ,n, în d ccu b·it lateral şi se st1mu eaz mern1-.,
V uqq
Testarea e~ e . iJhil Sl' pl,,scz,i la"cut dar nu dureros (se exerdt1
7,·-ut··.1run tmul ncp ' ,. ,
~
1 1 0
- • • 1 -t ,ril)r, cu u s
,'v1<1d dt rc, , ,ct,, 11 . au mai comod, cu mana); se
f'( :-. l pensa s ,
v

antenl)r. r('Sf c :1 de~etclor cu

O
ti iar membrul contralateral să le
u..,(1.-ir,1- prl'"-tl111l'
• , 1n1111 at sa fie uşor ex n 5,
.1~uf1r. V

' • 1 1l'n1l,rt11 C'\• •

0
,,,nli:'I L• n . , . ri inhibitori şi a căilor descendente
F.l,,1tJ n11-;,ca l1bt:r. . ·tatea centrilor super10
111 11
t. ttstatc: u1tegn
Eh· c t • embrul contralateral celui stimulat
. bsen ţa C'\tcns1c1 la m
. .
'f,,,latt?rale.
Ră.--p1111s 11orn111/. a • . . .
(ftg. 294, '-llg, 295). . " reună cu flexarea membrului stimulat apare ş1 extensia
Răsp1111s anor11111/.
1n1p
mcmbrulu1 contralateral.
IJPP Dl .O r0111
NEURON LEIION

) L112b,7

Ct au• .I (
li I Ci
Fig. 294. Testarea extensiei încrucişate la câine.
--
Nai 11117 To
- 2

Nolllous
Fig. 295. Schema extensiei încrucişate Sllfflulue
(după Olivier et al., 1987; Lorenz şi Komegay, 2004). Io l'OOI

Testarea reflexului plantar (interdigital sau Babinski) . labei~

. Se realizează prin. lovirea sau înţeparea uşoară a suprafeţei plantare~
etorulu1 ce determina flexarea degetelor. Un răspuns anormal dat de d
degetelor se datorează unor leziuni de motoneuron central sau s~perior. 2.96)
Mod de realizare: Animalul se menţine în decubit lateral. Se atinge (fig. _.
se înţeapă (fig. 297) uşor pielea interdigitală la membrele posterioare. Se paate
478
 Fig. 296. Testarea reflexului plantar la câine prin
Fig. 297. Testarea reflexului plantar la câine prin
atingere cu o pensulă.
întepare uşoară.

ţine laba de la nivelul feţei mediale, dar este important să nu îngrădim în niciun fel
miscarea
•
membrului .
Elemente testate: integritatea corticală, medulară lombară şi a nervilor ischiatici.
Răspuns normal: flexarea degetelor, eventual şi a jaretului.
Răspuns anormal: extensia degetelor (hiperreflectivitate), ceea ce denotă leziuni
corticale sau sindrom de compresiune intracerebrală.
Testul de verificarea a sensibilitătii dureroase
'
Mod de realizare: animalul se aşază în decubit lateral şi se stimulează membrul
posterior aşezat deasupra prin înţeparea labei cu ajutorul unui ac sau prin strânge-
rea unui deget cu ajutorul unei pense hemostatice (fig. 298, fig. 299). Se urmăresc
A

reacţiile generale ale animalului. In acest caz, stimulul trebuie să fie mai puternic
decât la testarea reflexului de flexare a membrului, dar să nu producă leziuni.
Elemente testate: evaluarea gravitaţii leziunilor medulare ce atrag paralizii şi pa-
reze.
Răspuns normal: pe lângă retragerea membrului, animalul se întoarce, emite vo-
calizări, încearcă să muşte.

Fig. 299 _f~onclln con1µort,,n1llntli1t, n c,)1nelu1

Fig. 298. Testarea sensibilităţii dureroase lu slln1ulul dur\lrOS
prin înţepare la câine.
479
 . ti r/\spur11.ic decât ln o presiune foarte mare asu
Răsl'""" ,111<1111111/: Jt1 'l'
111 1u 111 •' · pra
de~ctclor ~.1u l'~lt.' Ct.ln,i1lct ,1rt.•ncl ,v.

Evaluarea anusului şi a cozii

...· cflc,ul t)erineal sa u anal se pot evalua prin ridicarea cozii sau
f llntl~ll l ('l1Z li Şl f
·n· n ,,·clii de la 11ivelu l perineului. Absenţa tonusului mua,.,.,_
r . , .
1 ~wuu
• ·t ţ ~az· uta" la n'dicarea cozu 1nd1ca o leziune a segmentului sacr~..a
1r111 c11q111t·i1 11~0111 .. . . " • •
1
s,1t1 rci:is en a 5t.: v '-"'-',;I•
~ian a nen'ilor sau a 01 usculaturii. Atonia vezicii urinare, a anusului şi a cozii se
~talează în cazul leziunilor de la nivelul regiunii sacrale sau caudale, între verte-
brele sacro-caudale S1-Cd5 sau în leziunile „cozii de cal".
Testarea reflexului perineal sau anal
A1od de reali:.,1re: animalul poate fi aşezat în decubit sau în poziţie patrupodali.
I se ridică uşor coada şi se stimuJeză regiunea perineală cu o pensă. Acest test se
poate efectua concomitent cu termometria în cadrul examenului clinic general sau
prin tuşeu rectal.
Elernente testate: regiunea S1-S2-S3 medulară şi nervul pudend.
Răspuns nor1nal: contracţia sfincterului anal extern şi flexarea cozii (fig. 300).
Răspuns a11onnal: lipsa sau diminuarea contractiei.
'

Fig. 300. Contracţia sfincterului anal la câine.

. . a f acili' ta munca examina

.Pentru
taţie1 ş1 pentru evitar . ..
. . .
torului prin reducerea timpului alocat consul-
t ea orruteru unor et " .
ocol de lucru, clar structu ape m examinare, trebuie urmat un~
rat, pe baza un . f 01. d ...a.t
P entru carnivore du w " ei e examinare neurologici, ada.,-
, pa urmatorul model:

480
 FIŞĂ DE CONSULTAŢIE NEUROLOGICĂ LA CÂINE ŞI PISICĂ
Nr............ I Data..................

OATE DE IDENTIFICARE
NUME Proprietar:.......................... .•••••• •• ••••••••••• •• •• •••••••••••• •••• •••••• •
N.UME Animal...................................•••••••••••• •••••••••• •••• •• ••••• •• .. ·············································
RASA: ................................................. .••• ••••• •••• ••••••••••••••••••••••• •••• •••••• ••••• •• ••• •••••••••••••••••••••••••••••••••••
VARSTA:
,.. ........................................... . . ························································
SEXUL: oMascul o Femelă Castr~tÎSt~rili~~tă· ······•o .............................................................
GREUTATEA:........................................ .
ANAMN"EZA: .. ·············
..., ............................................. . ·······································································
•• ••• •• •• ••••• •••• ••• •••••• ••••• •••••••• ••••••••• •• ••••••••••••••••••••••••••••••

1. Examen general
STATUS MENTAL
o normal
o inhibiţie corticală: apatie I stupoare / lipotimie / catalepsie / comă
o excitaţie corticală: halucina~e / acces rabifonn / retlvltate / stare isteriformă
o alte menţiuni: ............................................................................................................................................

POSTURĂ/ ATITUDINI
o normale
o modificate
• cap. ♦ • •• ♦
•••••• • ••• • •••••• • •••••••
........................................................................................................
•• • ••••••••••••• •

• trunchi..••• • •••••••••••••••••••••••• ······················································································································

• membre .······································ ····················································· ····················································
.

• alte menţ1un1 . .: ......................................................................··········· ································ ·······················

DEPLASARE/MIŞCĂRI
o normale
o astazie
o ataxie
.
o maneJ
o piruetare
o pulsiuni
o rostogolire
o dromoman1e . .................................................···············
alteIe.......................
• •••••• •• •••••••••••••••••
............
••••• ••••••••••••••••••••

481
 2• Reacţii posturale
Reacţii Dreapta
Stâne:a Proorioceotie mb.• anteri_oare
Proorioceotie mb. oostenoare
Testul roabei
Tocăit anterior
iTooăit oosterior
Reactie oosturală tonică
Hemistatiune - Hemilocomotie
Tonus Cervical
Perceotie tactilă - mb. anterioare
Perceotie tactilă - mb. oosterioare
Perceotie vizuală - mb. anterioare
Perceotie vizuală - mb. oosterioare
3. Reflexe medulare
Reflex. Se ... ~entul explorat Dreapta
Stâne:a
R.* Patelar. L4-L6 + n. femural
R. tibial cranial. L6- L7 + ramura fibulară a nervului sciatic
R. suoracaroian. C7- T1 + n. radial
Flexarea mb. anterioare
Extensie încruci~ată mb. anterioare
Flexarea mb. oosterioare
Extensie incrucisată mb. oosterioare
R. oerineal. S1-S2/S3 + n. nudend uneori
4. Examinarea nervilor cranieni
Stân~a Functie
•
- Nerv Dreaota
Simtul mirosului - I
Clioire la amenintare - vedere li VII
R. puoilar iosilateral - li, III ' '
R. ouoilar contralateral - M li, 111, direct
R. oaloebral - V, VII
Strabism - III, IV, VI
Reflexul cornean _VI
Nistaamus - VIII
Sensibilitatea fetei _ v
l=Ynresia fete· (tr f"
Di:>nlutitie - I~ Xu ~· buze, reaiunea obraiilor) - VII
IXIII I

5 S "bili.
• Hiperestezie·....................... . • enSI late
• Durere su perfiaa · 1a:..
· ................... ..····································· ...................
• Ourere profundă······.... ··········· ........................... ... .. .... ...... t.. .. ...... ··············································· .,....,
• Reflex pan1cular
· ·················...... ........... ... .. .. .. .. ··············································•····· ··········••"
I A ....................... ...................············································•····.... •·••••••••••...
L seme
- nondcă ~
a a ex.1s
........
' tăd urere cervicala· .• .. ····•••.... .................................... ·························•·•••••••••••••••
··················
.................... ··································································
...
······• "
-~mene paraclinice propuse:..:.. =---~
6:-...:D~ia~gn~o~s~t~ic~___________..
• Legenda: mb - ···················· ··.. ··· ·· ···· ,··..... ....... . ••.•...•••·••••••
. - membru: R. == reflexul. .................................... .

Adaptat după Fich

e de consultatlon n
eurologique, 2005, Ecole Natlonale Vetertnalre dl Lyall
482
 EXAMENUL NEUROLOGIC LA CABALINE

Bolile neurologice sunt des întâlnite la cabaline şi reprez· t" d "

., . " . . . m a a evarate provo-
cari m diagnosticare ş1 tratare. Examinarea este adeseori limitată dato 't" tali .
tul . . d 1. n a e1,
temperamen . . u1 ŞI
. mo u u1 de viaţă a cabalinelor. În cazul suspiciurui.. unei· bo1·1
neuro1ogice, exammatorul trebuie să stabilească mai întâi dacă într-adevăr tulbu-
rare„a es~e de na~ă neur~log~că; a~oi dacă este o tulburare primară sau secun-
dara a sistemulm nervos ŞI abia la final trebuie să stabilească locaţia anatomică a
leziunii.
O importanţă majoră în diagnosticul unei boli neurologice la cabaline, la fel ca
la carnivore, trebuie acordată datelor anamnetice care vor aduce informaţii despre:
rasă, vârstă, sex, serviciu, despre istoricul medical al pacientului şi foarte impor-
tant, motivul sau simptomul pentru care a fost adus la consultaţie. Toate aceste
informaţii vor fi completate de examenul clinic detaliat.
Prin examenul clinic se va preciza dacă unele simptome neurologice sunt pri-
mare sau sunt manifestări secundare ale unor boli ce afectează alte aparate sau
sisteme cum ar fi: sistemul locomotor, aparatul cardiovascular, sistemul endocrin
sau funcţiile hepatice. La cabaline obligatoriu în cadrul examenului clinic se va
evalua reflexul şi tonusul anal, elemente ce pot fi testate odată cu luarea tempe-
raturii (Malikides et al., 2000).
Pe lângă obtinerea infurmatiilor asupra funcţiilor vitale, o atenţie specială tre-
buie acordată s~ării mentale, c~mportamentului, atitudinii în timpul mersului şi în
.
tim pul o dihne1· pac1en
· tul w.· La fel de important este efectuarea testelor
. .oculare
. ul de·
bază: reflexul pupilar, testarea reflexului de apărare; evaluare~ s~e~e~.,~ap n :
gâtului, trunchiului şi a membrelor, precum şi aplicarea testulw „ p ezruru pe
reflexul de deglutiţie. ., cundara" pot manifes-
„ 1 ·că primara sau se
Caii care suferă de o boală neuro ogi sau tulburări locomotorii. În cazul
ta clinic tulburări comportamentale, pareze l . . amănunµ·t al cărui
. un examen neuro ogzc mai ,
existenţei acestor semne se rmpune . li segmentul afectat: sistemul
. tifi' uza ş1 de a 1oca za
scop major este de a 1den ca ca . . . t mul locomotor (De Lahunta,
enfenc sau s1s e
nervos central, sistemul nervos P alv ultifocală sau difuză (Rooney et al.,
. .
1983), ş1 de a preciza tip
. ul d e leziune: foc a, m
1970). .. 1 bora O lista cu posibilele boli ce
. v . . 1 ziunu se va e a ••.
După stabilirea localizarn e " d ste boli în mai multe categoni.
tiv grupan ace . ·.; ale
ar putea afecta segmentul respec ' t-i,. boli metabolice; boli nutrt~o~
u malforma~, · lo'"ce·
afecţiuni degenerative; anom alii sa b 1· inflamatorii, primare sau imuno o· •
şi neoplazice primare sau secundare; o 1 . sau toxice (Dili et al., 1990). Pentru
,
boli infecţioase . . boli traumatice I i se va apela la
sau ischemice şi ticului şi tratamentu u
stabilirea exactă a diagnosticului, a prognos
teste neurologice speciale. 433
 . logică este simplificat dacă eforturile iniHal
1tnare neuro .. . d . t• e SUnt
Modul de e an . . d' lLti leziunii printr-o abor are craruo-caudaiă
. "stabilirea se iu . . . ., . · Este
directtonaţe spre t „ a it1 forma \itlor ş1 repetarea exam1nanlor dacă
esenţială o î11rcgistrare coree a eatt
necesar. . . d pecialitate cu privire la aplicarea examenului neu 1_
Datele din. l1terah.lra
.., e s d . .., d
•nţele şi rigoarea meto e1 propusa e Mayhew (lCkrat. roJUlo
c la cabaline respecta ceri .. . .., 'U7J,
St . ~ . t-ială şi oferă informaţii relevante ce aJuta la stabilirea .t:_
ca.re este logica, secvenp .., ,. . .
·cu1 . ş· .., autori utilizeaza m examenul neurologic al cabalinelor at'IIMI
"lit-
gnosti u1. 1 a1\-'- . ,. . . .., ,. . --,.
.. d~ • · odificări în funcţie de experienţa caştigată m profesie n,_,.
n1eto a cu mia m . . ,~
,t l 2004· Malikides et al., 2000; Prad1er, 2014; Ammann ŞI Tamzali, 20(&.
( Q •t I
Ammann et al., 2014; Kahn et al., 2014), metode ce se regasesc ŞI m Manualul Meni
I .., , ,...

de ~iedicină Veterinară (2014), considerate metode standard.

Evaluarea neurologică la cabaline începe din regiunea capului, mai întâi va fi
e,~aluată funcţia cerebrală şi cea a nervilor cranieni, apoi se continuă cu examenul,,,.
duvei spinării, acordând o atenţie mărită regiunii cervicale, cu examenul membrelor
anterioare şi al regiunii dorsale sau al spatelui; după care se face examenul membrtlor
posterioare, cozii şi a11usului. Examenul nervilor periferici va încheia evaluarea neu-
rologică.

EXAMENUL NEUROLOGIC AL CAPULUI

Pentru a stabili existenţa unor leziuni la nivel cerebral sau la nivelul nervilcr
crani~ ~ va evalu~ c?mportamentul, starea mentală, poziţia şi mişcările capulm.
De ob1ce~ semne~e clinice reflectă localizarea leziunii şi nu natura acesteia.
. Examinarea ,.. . ,. mcepe prin inspectia , animalului· "m mediul sau naturaI, atât ia
V

IDIŞcare,
. cat
. Şl m. repaus, de la distan.a tv ş1. din apropiere,. urmată de palparea strud•~
rilor craruene . ... s1 , cervicale
. (M ayh ew, 2008). Dm . punct de vedere clinic, e x . ~
neuro1ogica a cabalinelor înc „ d . .hi
la distant" D . . . epe mtot eauna cu evaluarea comportamentului ~
,a. aca arumalul se aflv " b .., ,..
dacă se află în ta v a m oxa se va evalua comportamentul m
s va se va evalua corn t .., .
comportamentul fat" d . por amentul faţa de congenen. Se va
a e propnetar · f " d __x
dinea, starea mentaÎă . . . , . şi aţa e examinator, apoi se evaluecUA a
. ş1 m1şcarile din tim ul d .., ..
Leziunile cortexului . P eplasaru.
modificarea unor dep;d~~t „m~eSta clinic prin: modificări de comPo .
puls1ve, poziţii anormale al mvaţa_te, comportament stereotipic, întoarceri
sau prin sprijinirea capul _edcap~Jm, convulsii, tulburări de vedere, abatere,
ma ni·f<_:,;ta prin semn(• cJ·ui. e zid · Leziuru · ·1e cortexului, de mare întindere, 91
na mani'f<·stări clinice• i inice uşoa ' re, iar . leziuni de mică întindere pat d
2014; f'radi<!r, 2014). mporlantt• (Ma tthew s, 1998; Gct)rge, 1990; AmmanP
f.A'z1
'f unilc• profu neI{' <.f ,, I,,. .
man I e1,tă,
,
cc•I mai ad{•sea'-' n .l'I I V ( , ltil tl,,·,,ccfa/"/11i
•
şi dt' la nivelul ,ne.zencef,l
' prir1 nbntt•rc cie -1
oart'Ct' la nivelul reţelei• retiCU
• I·....
..
484
două formaţiuni difuze numite sistem activator ascend t . . .
l .., . . en ŞI sistem activator des-
cendent care reg eaza activitatea sistemului nervos . .
. (Magoun, 1952; Robinson,
acestuia . 1999). pnn activarea sau inhibarea

Leziunile de la nivelul cortexului occipital determi· ă ă d ..,

. n amauroz , ar cu pastra-
rea reflexului foto-motor (Ammann et al 2014) 1·ar le · nil b
. " .. ·, , z1u e cere e1oase se mani-
festă cu pierderea coordonar11 motorii fine ce duc la apan·µ· • .., .
. . . . a unor m1şcan spasmo-
dice ale capului, evidenţiate mai ales atunci când calul executa"' · " · • t .
. .. . .., " . . . .., m1şcan m enţionate
de genul ~re~en iunu ŞI ada~aru, rruşcari definite ca tremor intenţionat. De ase-
s
n1enea, leziunile cerebrale mai pot determina tulburări motorii care se manifestă
clinic prin pareze sau prin reducerea ori lipsa reflexului de apărare la ameninţare
(Stick et al., 1980; Reed, 1993).
Leziunile ce afectează cerebelul sunt frecvent întâlnite în fracturile de bazisfe-
noid, bazioccipital sau în unele malformaţii. Semnele caracteristice în leziunile ce-
rebelului sunt: ataxie cerebelară, alterarea răspunsului la ameninţare, mişcări şi poziţii
a11or111ale ale capului. Ataxia cerebelară se caracterizează prin mers dismetric, mai
ales cu tulburări de amplitudine. Cel mai adesea dismetria se manifestă clinic ca
hipermetrie, când animalul face paşi mai mari decât în mod obişnuit, şi mai rar
poate fi întâlnită ca şi hipometria, când animalul are mers înţepenit şi paşii mai
mici. Tulburarea de mers se produce la fiecare pas, această caracteristică este im-
portantă pentru a diferenţia ataxia cerebelară de ataxia spinală. Mişcările şi pozi-
ţiile anormale ale capului se caracterizează printr-o mare mişcare de balans a ca-
pului, sau prin mici mişcări de retragere sau prin tremurături in_te~~onate. Aceste
mişcări se datorează pierderii capacităţii cerebelului de a definitiva ex~cutare~
miscărilor. Caii cu deficit cerebelar nu închid pleoapele la gestul de amerunţar~, 0
răs~und printr-o retragere a capului, deşi îşi păstrează capacitatea de a vedea ş1 de
a clipi spontan (Mayhew et al., 1977). . alul .. · ., ~
Pentru evaluarea statusulu1. menta1, este Imp
. ortant ca.., arum ., ,. . sa-ş1
af pasue-
b .
ze starea de constientă iar .
examinarea es te de preferat sa se faca m ara oxe1
• • I

(Ammann et al., 2014). . baza informaţiilor obţinute

Atitudinea şi comportamentul vor fi e~aluat: pe entul examinării. Corn-
. ., . inf . or obţinute m mom
ţiil
din anamneza ş1 pe baza orma . u ca"scatul compulsiv, mersul
anif sta t dromomame sa
?ortamentul anormal~ e ca . . ea abaterea, convulsiile, orbirea, sun~
m manej, lingerea obiectelor, agresivitat ~- b ale prun· are. Aceste tulburăn
. .., d · funcţii cere r
manifestări care, de obicei, reflecta ts b li mar fi· hipocalcemie, hiperka-
.b meta o ce cu · I
frecvent sunt cauzate de dezechil1 re . . al au intoxicaţii cu metale gre e
• fracturi craniene; infecţii
1emie; • ·· b a ctenene, vrr e s
(Mayhew 1989· McCue 1989; Reed, 1993). . de a fi reactiv, adică de a
, , , . ui organism . .
" Reactivit.a tea. Definită ca îns~~ire a ~. stativi şi dureroşi, prin ~vitate
raspunde la stimuli vizuali, tactili, olfactivt, gu. alului. Reactivitatea cailor es~
· ţă a an1m · la r ş1
se evaluează de fapt starea de conştien . . cerebral prin sistemuI reticu
. trunchiu 1u1
predominant relaţionată cu funcţia
485
 . 1 S t n lll SLil me ntal variază d e la o stare normală, la o
ai uţin cu cortext1I cerc 1 n • '" • b . ., .,
m P „ if-- ·Lal~ prin sc11111 c d e aba te re, stupoa re, scm1coma sau coma.
ta re alterata n1nn cs '" ' . I . . l . t l .
s ., . d l · de coi,şticnţă este asociată cu ez1un1 a e s1s emu u1
Pierderea gra,,a .., g ra Ll u I . I b
· I lt c11 ·utui cereb ral. FracturiJe osoase localiza te . a aza era-
reticulat de la 11\\le li run 1
. · ·ru
nitilut, prccun1 ş1 1 ec, 1 ,
r ..,
tt· ·1e bacteriene vira le sau protozoare afecteaza adesea trun-
c11 iul cerel1ral (Rusl, et al., 2008). .
Poziţia capului. Pozi tia şi mişcările ~e coo,:d~
nare a ca pului trebuie evaluate la cabaline, atat m
timpu l activităţil or normale, cât şi în perio~dele de
repaus. O leziune cerebrală poate determina... m:r:
sul în manej, cu gâtul deviat pe partea afectata, fara
devierea cefei (Raphel, 1982). Leziunile vestibulare
provoacă o înclinare a capului, cu devierea cefei pe
aceaşi parte cu leziunea, dar botul şi gâtul rămân
plasate central pe axul longitudinal al corpului
Gohnson şi Kellam, 2001). Pe lângă aceste manifes--
tări în leziunile vestibulare se mai poate întâlni şi
nistagmus. Aceste semne se accentuează la aplica-
Fig. 301 . Aplicarea unui material
pe ochii calului pentru evaluarea rea unui material pe ochii animalului (fig. 301).
funcţiei vestibulare.

Examenul nervilor cranieni

Examinarea nervilor cranieni se face în ordinea descrierii lor, de la perechea I la
perechea a XII-a. O altă modalitate de examinare a nervilor cranieni se poate face
prin examinarea ochilor, feţei, nasului, urechilor, gurii, prin examenul producerii
de salivă, a prehensiunii, a faringelui, laringelui, echilibrului şi a musculaturii gâ-
tului.
Examinarea ochilor se face pentru a evalua perechile de nervi cranieni II, ID,
IV, VI, funcţia cerebelului şi funcţia componentei vegetative ortosimpatice; exa-
minarea feţei şi nasului se face pentru a evalua perechile de nervi cranieni I, V,
VII şi funcţia componentei vegetative ortosimpatice; examinarea urechilor şi a
echilibrului se face pentru a evalua perechea a VIII-a de nervi cranieni şi funcţia
cohleară; examinarea gurii, producerea de salivă şi prehensiunea se face pentru a
evalua perechile de nervi cranieni V, VII, IX, XII şi funcţia nucleilor bazali; e.xami-
narea faringelui şi laringelui se fa ce pentru a evalua perechile de nervi cranieni
IX, X, XI; examinarea musculaturii gâtului se face pentru a evalua perechea a XI-a
de nervi cranien i.
Prin exami narea nervilor cranieni, cliniciant1l poate loc..lliz~1 $Cliiul leziunii,
care poale fi pe trai(•ctul unui nerv sat1 la nivt•lt1l lrt111cl1it1lt1i ce rt'l,r.11 (M.1rtin t't al.,
1986). Disfuncţia sj multa11fi a 1nai n1ull<>r i>l'rt•t·l1i 1.il' 1\ervi rr.111ic11i ~'lll,lte fi pusă
pe sea ma existenţei unc, r l(•ziu11i l.i 11ivt-lt1l rt,1lll)tl111.•1,ll'h.>r .,,,.,ttl111ict• prin care trec

486
aceştia. De exemplu, bolile pungilor guturale pot afecta perechile de nervi cranieni
VII, IX, X, XI, XII (Lepage et al., 2004; Lepage et al., 2005; Malikides et al., 2000).
I. Nervul olfactiv este responsabil de simţul mirosului. Integritatea acestui
nerv este foarte dificil de evaluat la animalele mari. Un deficit sever poate în anu-
nute cazuri să întreţină sindromul de pică definit ca o modificare calitativă a ape-
titului care se manifestă prin consumul unor furaje ce nu intră în mod obişnuit în
raµa animalului sau a unor materiale necomestibile. Acest nerv poate fi afectat în
traumatisme frontale violente. Nu este recomandat ca la testarea acestui nerv să se
folosească produse iritante sau puternic mirositoare cum ar fi alcoolul sau formo-
lul, deoarece stimuli nociceptivi sunt transmişi prin intermediul nervul trigemen
(perechea a V-a de nervi cranieni).
Funcţia nervului olfactiv se poate realiza prin acoperirea ochilor calului cu
un material si aducerea la nivelul narinelor a unor furaje (lucernă), fructe (mere),
'
plante aromate (mentă) sau a fecalelor pentru a putea fi mirosite.
Testarea simtului
, olfactiv
Mod de realizare: apropierea de nările animalului a unei bucăţi de măr.
Elemente testate: nervul olfactiv (perechea I de nervi cranieni).
Răspuns normal: perceperea mirosului declanşe~ă cons~ul hranei sau la une-
le animale retragerea capului la mirosul de fecale (fig. 302 a Ş1 b). . .
Răspuns anormal: lipsa reacţiilor · aspecte "m tâlnite în
· · d escnse, . leziuru
. ale bulbilor.
olfactivi, ale regiunii olfactive, ale lamei cribriforme a etmo1dulw, ale organulw
vomero-nazal sau ale cortexului.

Fig. 302. Te.starea.~im\:~;~f:~;v~ranel

a- perceperea mirosului, b-
. Ilui. Evaluarea sa se fa1.--c prin
„
·1 de simţu vazu I I · n
II. Nervul optic este responsab1 • testul dt· 11li111/lt1r1• .1 ('<l ta ui pe _ u
testarea re nexului de apărare la an1e11ir,ţare sau prin
•
. ,. 'ţ. ·fl •r 1,,11111l11r
t Se 111.:ii ver1h~,, şi ''· 1 · 11
•• •

'J• diu necunoscu . ,

traseu cu obstacole sau într-un me
487
 . . "
. i·tatea nervului optic, cat ş1 pe cea a nervuIUI'
V

care testeaza, a
tâ t funchona 1
de apărare normal depinde şi de integritatea funcţi OCUiar
con1l m (III) Un reflex ·
. . . (VII) În ru1umite cazuri, iţ1a sau exataţia corticală pot~-
inhi.b. · · · OnaJ1
a ner\rulu1 facial ,., ... nou-nţ,. __~
.ului de asemenea acesta poa te lips1. 1a man111
ter111ina absenţa
. re f1 ex ' . . &"""'l.llL
te fi afectat si în cazul unor traumatisme craruene sau a unor ...
Ner,·ul optic poa • ~11-

nlori pituitare (Riis et al., 1990).

Testarea reflexului de apărare la ameninţare sau reflexul de clipire
Mod de realizare: exanunatorul duce mâna spre ochiul animalului într-o maniera,
ameninţătoare (fig. 303), fără a crea curenţi de aer, sau plimbă calul pe un traseu,
cu obstacole (fig. 304).
Ele111e11te testate: retina (şi nu globul ocular), nervul optic (perechea a Il-a de
nervi cranieni), cluasma optică, cortexul vizual (care integrează gestul de amenm-,
ţare) şi nervul facial (perechea a Vil-a de nervi cranieni) care este nervul motor 4
pleoapei.
Răspuns norn1al: clipire.
Răspu11s anor1nal: absenţa sau diminuarea clipirii.

F.19 3 3
· o . TeStarea reflexului de clipire.

Fig. 304. Pllmbar

Pentru evalua r ea calului către un obstacol
rea unctiel vizuale şi propriocep\lel.
 Răspunsul la a n, eninţare nu este un re flex . . .
. Scl .. . propr1u-z1s, c1 un răspuns obţinut la
un stimul dureros. 1cma produccr11 lui este ă f ., .
., . . . . " I
comp ex , ormata dintr-o cale afe-
1
ren ta pr111 11ervu optic ş1 o pr1ma staţie de re le u la • d. . ,.
. . 1 1
nive u 1enccfalulu1, 1n nucleuJ
geniculat lateral care trece pru1 cale optică spre t . . . Î
. . . .. 1
cor exu vizual occ1p1tal. n acest
stad1u animalul vede nuşcarea ş11mediat îşi organjze ., ..,
. . ., . aza raspunsu 1. Cortexul mo-
tt1r ş1 calea motr1ca spre e fectori, poate fi prin nervul f • 1 6 . d b . .
.., . . acta , 1n vor a de cl1p1t.
Daca m1şcarea de retragere este mai complexă va tr b · ., •• „
. . . . . , e u1 sa partiape 1a raspuns
11un1eroş1 ner,,1 ralud1eru.
III. Ne~l oculomotor are în componenţa sa fibre motorii şi parasimpatice şi este
res1-1onsabil de controlul motor al muşchiului ridicător al pleoapei superioare, de
poziţia ochiului în orbită şi de controlul parasimpatic al diametru)uj pupilar ce
determină constricţie pupilară sau mioză.
Dilatarea pupilei, numită midriază este controlată de muşchii dilatatori iner-
,,aţi de filete ortosimpatice provenite din ganglionul cervical cranial care pleacă
de la diencefal şi ajung în măduva spinăru. Ele ies la ruvelul vertebrelor toracale
Tl-T3 pe calea trunchiului simpatic cervical lateral. Apoi fac un releu la ruvelul
ganglionului cervical înainte de a ajunge la muşchiul dilator al pupilei. Constricţia
pupilei se evaluează cu ajutorul reflexului fotomotor. Există un reflex fotomotor
direct şi un reflex fotomotor consensual (constricţia pupilei de la ochiul opus celui
care este luminat).
La cabaline reflexul consensual este greu de observat, pentru că majoritatea fi-
brelor optice se încrucişază, iar dacă se observă un reflex direct pozitiv la ambii
ochi, se poate spune că reflexul consensual este pozitiv. Anizocoria poate fi d~ter-
minată si de leziuni ale fibrelor ortosimpatice, nu numai de leziuni .ale nervulUI
. .,
ill.
În ceea ce priveşte poziţia ochiului în orbită, nervul oculomotor m~rveaza muş-
chiul drept ventral, drept medial, drept dorsal şi oblic ventral. O leziune a_ nervu-
lui oculomotor determină strabism divergent cu rotaţia ochiului spre ~x~eno~.
. 1 t se verifică mărimea ş1 s,metna pu-
Pentu evaluarea funcţiei nervulUI ocu omo or
pilelor, precum şi reflexul pupilar sau Jotomotor.
Testarea reflexului pupilar sau reflexul fotomotor f ă alizarea acestui
. . atentă se pre er ca re
Mod de realizare: pentru o examinare mai .. ' ă ochii animalu-
t . . t te redusa sau se acoper
est să se facă într-un loc cu Iwrunozi a f ·cu1 terme de lumină este
I · • t tării Un asa pu
ui, pentru câteva secunde înamtea es · . . de aproximati,• 3 set,,in-
'1nd . _1-: l animalului, timp ~ .
reptat pe rând că tre fiecare ouu a .., rmăreşt~ mlxiihcănl~ lc1
d f> . al persoana u
e. entru evalua rea reflexului consensu O
<>chiul stimu lat iar o altă persoană la cel opus. d 3rvi .:rani~r,i) şi t\t•n·ul
r ' . ( echea a li-a l' nt:
e,/ernente testate: ochiul, nevrut optic per
oculomotor (pe rechea a LII-a de nervi cranit~ni).
489
 . a" ipsi şi contrala terală ochiului stimulat (fig 305
n/· apare m1oz • )
1101111 u diminuarea contracţiei pupilare.
y ,

Rasp1111s · . ·
Ry·11u 11s n11or111nf: hpsa sa
11~r •
. l l . d
evaltlează vederea aromau w eoarece proiecţia
Reflexul fotomotor .11u,ge până la nivelul cortexului. vizual, . .
iar ner-
o leziune situai.li
\rului oculomotor nu aJUl . .., . . . al '«
. eniculat lateral deter1n1na deficit vizu , dar reflexul PU"" .._ 1
deasupra nu eleului g yuar
este consenrat (Fenner, 2000). ., . . .
.., . nu se produce la ochiul asupra caru.ia s-a aplicat stimulul 1,,""i...08
Daca mioza -...UU&l ,

dar se constată O tendinţă de mioză la celălalt ochi, înseamnă că nervul ocul~

tor aferent ochiului testat este afectat. Dacă niciuna dintre pupile nu se contracti,
atunci este afectat nervul optic, care este nefuncţional. Reflexul pupilelor nu im-
plică participarea cortexului vizual, astfel că acesta poate fi prezent şi la animalele
cu amauroză (Malikides et al., 2000). În afară de midriază, leziunile nervului ocu-
lomotor mai pot determina ptoză palpebrală sau strabism lateral. Nervul trohlP.ar
(IV) şi nervul abducens (VI) sunt de asemenea responsabili de poziţia normală a
globului ocular datorită inervării muşchilor oculari extrinseci. Astfel că, observa-
rea poziţiei şi a mişcărilor globului ocular testează perechile de nervi cranieni ID,
IV şi VI. "In general strabismul este determinat de leziuni simultane a celor trei
nervi şi foarte rar doar de afectarea unui singur nerv. Afectarea nervului oculomo-
tor poate surveni în urma unor leziuni inflamatorii sau compresive ale trunchiului
cerebral sau în unele traumatisme oculare (Rush et al., 2008).

Fig. 3os. Testarea reflexului pupilar.

IV. Nervul trochlear . " . _..

sabil de contr luJ ~erveaza muşchiul oblic dorsal al ochiului şi este
acestui muşch·1 · d
resr:--
0
la nivelul acestu· .
..
şi e poziţia normală a globului ocular. LeZl·UJWI
1 nerv ce poate d t
rare, dar acestea pot fi ,. ,.,
· ·
e ermma apariţia strabismului dorso-m
ed'al
1

mtâlnite " fr il .
Teslareafunc'ie·I . m actur e bazei craniului.
c ear se face prin observarea mişcării glob U
. r nervului tro hl 0r
1an pentru a de · t .
pts a slrab ,8mu I d orso-medial ipsilateral.

490
 Testarea strabismului
Mod de realizare: se examineazav prm. . .
mspecha ochi I ·
ziţia pupilelor faţă de axul fiziolo ·c aJ . .'.. or ~~uJui, urmărind po-
răsucit (fig. 306). gi pnvtrii, capul fiind ndicat şi gâtul uşor

Elen1ente testate: nervii oculom0 tor (perechea a III d ·

chJear (perechea a IV-a de nervi cr . ') -a e nervi cranieni) şi tro-
arueru .
Răspu1is normal: absenta strabismulw. (fig, 307),
V f

Răspu11s anormal: prezenta unui stra . .

dial. . b1sm divergent sau convergent dorso-me-

Leziunile nervului abducens sau lez'unil

1 e bulbulw. rahid. "' ·
tra lă, pot determina strabism med'al . . . .. ian, m porţiunea ros-
1 ŞI 1Il1pos1b1l1tatea retracţiei globului oruJar.

Fig. 306. Testarea strabismului prin ridicarea capului Fig. 307. Absenta strabismului.
şi răsucirea uşoară a gâtului.

V. Nervul trigemen este constituit din trei ramuri: nervul mandibular, maxilar
şi oftalmic. Trigemenul trimite filete motorii către muşchii masticatori şi filete sen-
ziti.ve către mucoase şi structurile cutanate ale capului, inclusiv la cornee. în afara
leziunilor de la nivelul truchiului cerebral, trigemenul mai poate fi afectat şi în
Sindromul de polinevrită, mieloencefalită ecvină protozoală sau în intoxicaţia cu
~lanta Centaurea solstitialis din familia Asteraceae, denumită popular scaiul galben,
iar în ţările anglo-saxone, ciulinul stelat galben. în ţara noastră în anumite regiuni
această plantă este cunoscută sub denumirea de pălămidă, vădană sau zglăvoc-gal-
ben · Lez1unile
. . filetelor simpatice din ramura oftalm'1ca detenruna . sindromuI non,er,
V u
V •

a cănu simptomatologie include: mioză, ptoză palpebrală, enoftalmie şi protruzia

pleoapei a m-a. Pe lângă semnele ocuJare se mai întâlneşte hiperemia mucoase-

491
 . f'd oză pc par tea afecta tă da torată hipersen .b..
. li vale ş1 e i r . ,. . . d s1 •lităH:
or nazale, co111unc . ea ca tccolam1nelor m urma enervării (Swee t1.1
l . e la act1un . ney •
glandelor sud ori~ar : Rusii et ni., 2008). De cele mai multe ori, sirnpt0 '1
lq8 4· F1 rLl1, 19 78, . · I t b l 1lle)e
s,,•eene)', , •ate şi cu Jez1un1 a e vcr e re or toracale îl-1'3
.1 l Iorncr sunt asoc1 .. ,. . . . ... sau
sindron1u Iu • ., dar uno r ir1fecţt1 1n regiunea cervicala sau retr f .
· 1,ral1ial, ori sccun . 1 ,. . 'nf „ o ann-
1
alc plc,t1 u . • 1 aJ u, fracturile craniene ventra e, m 1 ecţi1le retrobulb
g1.1115 a 1-1 ungtlt1r gu tur e, (Aniniann şi Tazmali, 2005; Malikides et al. 2000) are
,. 1 eoplasme Ior ' ·
s,1u 1n cani n .S ele clinice ale sind romului Homer sunt localizate la .
Si11dro11111l Horne1. emn .. af .. ru-
. . ,. . . . responsabilă de a pari ţia sa nu ecteaza nervii cranieni .
,·elul tetei, insa 1ez1u11ea . . ,. . . . . ,. . 'a
· ... d vării rani urii ortosimpatice care 1ş1 are ongmea intre vertebrele
este datorata e11er . . ... .
~ îl T 0 eul pri.Ii care componenta ortosrmpatica a capului părăseşte mi-
toraca1e ~ 3, 1 . .
. ~ .. mnele clinice ale sindromului Homer sunt local12ate de ae'#aai
du, a spman1. 5e . v • --""'IN
•

arte cu leziunea şi se caracterizeaza pnn ptoza pleoapei, nuoza, hiperhidroza

V • • •

ieţei şi congestie nazală. După mai mul_te zile ~per~d~z~ fe!ei d~spare complet.
Temperatura pielii rămâne în tot acest timp puţin mai r1d1cata faţa de normal, pe
partea cu leziunea. Leziunea în sindromul Hom er poate fi localizată la 3 niveluri:
fie la ni,relul funiculului lateral al măduvei spinării din regiunea cervicală; fie în
substanţa cenuşie a măduvei spinării din dreptul regiunii toracale Tl-1'3; fie pe
traiectul periferic al nervului. Leziunile pe traiectul periferic al nervului se locali-
zează cel mai adsea la nivelul jgheabului jugular, ca urmare a injecţiilor intrave-
noase mcorect efectuate sau la nivelul pungilor guturale, în micoza sau empiem1d
acestora (Church et al., 1986; Hahn, 2006).
Testarea ramurii motorii a trigemenului se face prin evaluarea tonusului msmdi-,
~ulei ~i-a mişcărilor masticatorii. Muşchii maseter şi temporal se palpează penb1l.
1~~~carea atrofiilor. Pierderea funcţiei motorii a trigemenului determină·
s~bilitatea realizării masticaţiei şi imposibilitatea ridicării mandibulei, p ~
linguală şi sialoree. După 10-14 zile apare atrofia muşchilor maseteri şi tem
(Mayhew, 1989; Rush et al., 2008).
Testarea ramurilor senz z·tz·ve se face pnn • evaluarea sens1bzlitati1 . .•
v • •
cutanate Şl 8
•

coaselor prin atingere ... • ___,.._

. b a sau mţeparea urechilor, pleoapelor narinelor şi a bw.c-
prm
bral p
O servarea reactiil
. V :
til · "
or u izand testul sensibilităţii feţei şi testul reflexu uz ' I ·
. rezenta m1şcar1lor ş1· m1
· . •
intact. ' a reac, or la stimulii aplicaţi necesită un nerv tr1
Explorarea functiei ne 1 . . l .
ean, care constă ,. · . · rvu ui trigemen se face şi prin testarea reflexu "'
m atingerea co · În • ,..1,
ocular şi evidenţi' m eei. mod normal are loc o retracţie a &&
determină amiotrerea pleoa · ID • ·
fi . . pei a -a. Un deficit unilateral al nervulUl
cu . o e ş1 dismetr· 1 ... I .
pierderea sensjb'l' tă .. . ie c ara la nivelul muşchilor tempora Şl
i~
mandibulei (Mayh::, la_ ru:elu l feţei, iar un deficit bilateral detenninl
89, Divers et al., 2006).

492
 Testarea sensibilităţii feţei

Mod de realizare: se palpează uşor faţa animalului şi se urmăresc reacţiile aces-

tul.a. În cazul în ca"re suspicionăm
tru timuJo scădere
. J " sau o lipsă a sensibilităţii, putem folosi
o1npensă anatomica pen as a p1e ea m mai multe puncte. Trebuie avut grijă,
_ să să evităm zone e m care sun ezuuu ş, sa nu producem noi lezionări ale pie-
I
I "
, • •,
tl · · · "
l11 în momen tul crupu-u.
'
Elemente testate: ramura mand"b
1 u 1ara" a nervului trigemen (perechea a V-a de
nervi cranieni).

Răspuns normal: animalul reacţionează la atingerea feţei prin retragerea capului

(fig. 308 şi fig. 309). . _ . . . . . .
Răspuns anormal: diminuarea sau lipsa completa a reacţiei arumalultn, chiar ş,
la ciupirea pielii.

Fig. 308. Testarea sensibilităţi~ feţei prin Fi 309. Testarea sensibilitătii fe~~i prin
ciupirea pielii la nivelul arcadei oculare. g. ciupirea pielii la nivelul urechn.

Testarea reflexuIu1· paIPebral . alului se atinge

. cu un deget sau cu
. .
Mod de real1zare: m enpnan,. d fix capu1 arum
(I al) sau in-
,

vâ rfu] unei p ense unghiul extern ate~şca"ri bruş­

tern (medial) al pleoapei,. f ara
" " a face nu Se repetă
di ire
te care să declanseze reflexul de p ·
• •
manevra si pentru celălalt ochi. . ., nervului
anieni) şi ra-
. ftalnuca a
Elemente testate: ramura O •
tr· V de nervi cr
igemen (perechea a -~ . erechea a VIl-a
mura motorie a nervului facial (p
de nervi cranieni). (fig 310). I

Raspuns
- normal: arumalul
.
Răspuns anormal: lipsa sau
eşte
dicifminuarea . contrac- Fig. 310. Testarea reflexului palpebra .
tiei pleoapelor.
493
 . z ă niuşcl1 iul drept lateral al ochiului şi retr
bducens inervca .., acto-
Vl. Nervul a sabi1 de controlul motor al acestor muşclu
. l r şi este respon c • • Deşi
rul globt1lu1 ocu a . oacă strabism co11vergent sau medial şi exofta•-!
• ·l Jccstu 1 ncr,, prov ' w • • w • ume.
rare, leziuni e .. . bd cens se face prin urmar1rea nuşcar1lor globi/or OCU'- •
r 11 ,ţ·,; nervL1lt11 a u . "'"
Testa ren .1" t /t . dial si pe baza reflexulu1 corneean.
}1e11tru a Lil'}1isln strab1sn1Lt1me ,
Testarea refle:x'lllui corneean . . . .
"1 J J, ,·cnl1·-a1·e: se n1e11line in1obil capul arumalu1 ŞI se atinge suprafaţa unui
l \ ou '1 ( .. ' " b.b " fi il .
. ,. • gl,iului extern cu un tampon 1m 1 at m ser z ogic.
ocl11 1n apropierea un '
~le,nenfe testate: ner,rul abducens sau oculomotor extern (perechea a VI-a de
nenri cranieni).
Răs~1uns 1101-111n/: retracţia globului ocular şi evidenţierea pleoapei a ID-a.
Răsp1111s a11or111al: lipsa retracţiei la nivelul globului ocular.
vn. Nervul facial inervează muşchii faciali şi furnizează filete parasimpati-
ce glandei lacrimale şi glandelor salivare. Este responsabil de reflexele descrise la
evaluarea nervului trigemen, controlează clipitul şi mişcările urechilor, buzelor şi
nărilor. Paralizia facialului determină ptoza buzelor şi a pleoapei superioare pe
partea afectată şi devierea botului spre partea sănătoasă (fig. 311). Pe lângă aceste
simptome mai pot fi întâlnite sialoree şi reţinerea de conţinut alimentar la nivelul
obrajilor. Dacă leziunea afectează componenta periferică a acestui nerv, se pierd
funcţiile buzelor şi a nărilor, pe când leziunile centrale de la nivelul trunchiului
cerebral sau cele proximale de la urechea internă sau mijlocie duc la compromi-
t~rea tutur.or ~cţiilor. De asemenea, pe lângă simptomele descrise pot să apară
hiposecre_ţie lacrimală şi salivară ceea ce determină apariţia de ulcere comeene sau
xerostoffile, pe partea afectată (Divers et al., 2006).

Fig. 311. a şi b Par .

spro partea Sănăt allzie de nerv faci al - botul este deviat
oasă (după Knottenbell şi Pascoe, 2003).

494
 0 nită fu ncţie ~ nervul~i f~~ial este de mediere a senzaţiei de gust de la ni-
' clLtl treimii ante r1o~re ~ limb11, dar această funcţie este foarte greu de evaluat.
l")ish.incţiilc n e rvului facial sunt frecvent întâlnite, fiind rezultatul unor trauma-
tisn1c, a unor afecţiuni ale pungilor guturale, în intoxicaţia cu Centaurea solstitialis
~a u în polinevrite. Mai rar, unele leziuni cerebrale sau unele iritaţii ale nervilor
periferici po t cau z~ sp as~ e faci_al~ (Walker et al., 2002; Rush et al., 2008).
Testarea muşch1Jor orb1cular1 a1 globului ocular se face prin declanşarea reflexe-
lor de apărare la ameninţare şi prin reflexul palpebral. Nasul trebuie examinat pentru
L1bscr,,area deviaţiei (în cazul leziunilor unilaterale), buza şi ureche trebuie ciupi-

te pentru a ved ea da că se retractă şi pentru a urmări mişcările acestora utilizând

11.~... tul ex,-,resia feţei. Pentru testarea gustului se pune pe porţiunea distală a limbii o
substanţă cu gust amar. Pentru a testa funcţiile parasimpatice se face un examen al
n1ucoaselor ocula re şi gingivo-labiale, iar pentru evaluarea funcţiei parasimpatice
.1 gladelor lacrimale se aplică testul Schirmer care constă în măsurarea debitului

de secretie lacrima lă cu ajutorul unei bandelete (fig. 312) (Malikides et al., 2000).
'

Fig. 312. Testul Schirmer la cabaline (după Taylor et al., 2010).

Testul pentru expresia feţei .

Mod de realizare: se examinează, prin inspecţJ.~, . capu1
animalului urmărindu-se poziţia şi tonusul paviblio:e-
,
lor auriculare, . ările pleoapelor, o raJ or
tonusul şi mişc . . . feţei
. generală ş1 srmetr1a
ş1. buzelor, p recum şi expresia VII- de .
Elen1ente testate: nervul facial (perechea a a
nerv· · ·)
1 crarueru . . dat de un tonus
Răspi,11s normal: aspect normal al feţei
norma] al musculaturii (fig. 313). _ I oapelor
Răspuns a11ormal: închiderea mco
· mpleta a P. e etrie fa-'
Fig. 313. Testu! pentru
ptoza labială, pavilion auricular fără tonus, astm expresia fetei - facies normal.
ci.al~a.
495
 are O componentă cohleară şi una vesti'h.., __
tibulocochlear tul chili"brul · D · ...,'Ucll1
VIII. Nervul ves . ului si de sim , e Ul. eş1 pierderea .
·1 de suntul auz , . d' . . Ul\i-
fiind responsa 1b · d diagnosticat, obta me 1e sau otita mtemă hil ..__
1 . este greu e 'b a~il-
laterală a auzu Ul . tă sau cofoză. Componenta vesti ulară a nPl,,...t .
l surzire comp1e . . chiul b -.. •1U1Ji
lă poate duce a . cleii vestibulari dm trun cere ral, de la nivel•·'
. 1 lsur1le spre nu ,. .., 1 d 'U
conduce 1n pu . scoarta cerebrală. Impreuna, ce e ouă componente
.., . · la cerebe1 ŞI 1a • . . ,
caru1a aJ~g . ca ului, a corpului, a membrelor ŞI a ochilor, adică contro-
co11troleaza orientarea . p . G hn n et al. 2001).
~ chilibrul si propr1ocepţia o so ,
leaza e . : ,.. tulburările vestibulare unilaterale se manifestă prin înclina.
Semnele clinice m ,.. . .
. partea afectată si prin mers m maneJ. Nistagmusul este des în-
rea capulu1 spre • .., . ,.. .
"lni ,.. ti't de O pozitie normala a capu.Im, m rustagmusul spontan, sau capul
ta t, mso, , . . ,... .
este tinut în poziţii anormale, în nistagmusul poziţional. In sindromul vestibular
perif~ric, definit astfel deoarece este implicată _ure~ea "int:~ă, dire~a ~tagmu-
sului (faza lentă) este orientat spre partea lezionata, ramanand aşa indiferent de
poziţia capului. Semnele acestei boli evoluează de obicei pozitiv pe parcurs ce
calul se acomodează situaţiei. Cu toate acestea, simptomele se pot accentua prin
acoperirea ochilor, manevră care trebuie realizată cu multă grijă <leoarce calul
poate cabra. "In cazul leziunilor vestibulare centrale ce implică trunchiul cerebral
sau măduva spinării, nistagmusul este inconstant şi îşi poate schimba direcţia oda-
tă cu schimbarea poziţiei capului. Slăbiciunea musculară sau pareza poate duce la
ataxie sau la mersul în maneJ· în directia leziunii manifestări mai des întâlnite în
' I

cazul unei patologij vestibulare centrale, decât în patologia vestibulară periferică.

Semnele de inhibiţie corticală şi implicarea altor nervi cranieni cum ar fi nervul
trigemen şi nervul facial, indică o afecţiune vestibulară centrală. Leziunile vestibtl-
lare bilaterale sunt caracter12a · te d e o s1mptomatologie
· • mai• srmetrtca
· · ., cu el"attnan
· ·
ale capului si chiar ale c ul · .., ., ' · ll
.W ' orp UI, asemanator bolii generalizate Oohnson ş1 Ke am,
2001, alker et al., 2002)
Cauzele mai frecvente al I . ., ..
tate de infe m·· al .. e ezionar11 nervului vestibulo-cohlear sunt reprezen·
c. e urechii medii · . al ca
rezultat al oti·tel sau interne, fracturi ale piramidei tempor e
or sau traumati . . . . i.+ii
aborale a trunchiul . sme or craniene, polinevrită sau afecţiuru ale pcur-
1
T . u1 cerebral (Stick et al., 1980; Blythe et al., 1984).
estarea nistagmusului
., Mod de realizare: se im ri ., . . .
maresc mişcările ocuI p ma ~apului animalului mişcări de lateralitate ŞI se~
entului, dar atrăgând ~e. ~x~mmarea se poate realiza şi lăsând liber capul pa~-
prod ucerea unor sunete u 1 pnvu-ea în · • · u prit'
(d puncte diferite, cu ajutorul gesturilor sa
Elemente testate: nervul e exemplu, agitând o legătură de chei).
Ră vestib . · "),
(. spuns normal: mişcare ulo-cohlear (perechea a VIII-a de nel'Vl craruerll ul
fig. 314). sacadată a ochilor în direcţia în care se întoarce cap

496
 . e membrele toracice
Testul saltului P . ittin •ia în ca re calul trc-
A

slut Lcsl, 111 s ~

La efeclun rca ace,. . . I t'!4lc ,-,rcfcrabil ca această ma-
• :I . ' rili icJ ~11c1t)I u .
A .. I"' b' .
n1ura (.11'\l ~l . ' ' ulc deoarece i11dica o sa ic1une
• • . I) li ~l' t11,11 C\.CC' ..,
ncvra _s.l , 1rclt)r si calul poale cadea.
n1,1jl)ra ,\ nitn,l ~ 'd ' ... un membru şi calul este pus
\1tid de ,1·r1/1::11rc>: se r1 ica ...
- · 1r'1 ,,c cel din pa rtea opusa.
s,l "• , r
• [lc111c11tc testate: rezistenţa. .
J " ătos va face un rruc p as pe
Răspu11s nor111ril:. un ca san .
1anterior opus celui ridicat (fig. 332). ..
b
n1co1 ru . ... ... f „ l se pra
• . I· dacă calul ezita sa aca pasu -
Ra.."puns a1101111a . . .
buşeşte, testul este considerat poz1bv.
Proceduri manipulative speciale
. . ...pentru
..
evaluarea funcţiei măduvei sp1nan1
După e\raluarea alurii, trebuie făcută şi o evalua:e a _re-
giunii cervicale, a membrelor anterio~e, a =,~ulm, a
membrelor posterioare, a perineului ş1 a cozu dm punct Fig. 332. Testul saltului
de vedere al simetriei, al defectelor de conformaţie, al pe un membru anterior,
transpiraţie, al răspunsului reflexelor cutanate la stimuli deficit de propriocep\ie.
dureroşi. Totodată trebuie precizat faptul că, manifestări­
le clinice sunt datorate lezionării neuronilor motori superiori sau neuronilor m~
tori inferiori (De Lahunta, 1977; Malikides et al., 2000; De La Rua-Domenech et IIL,
2013).
Neuronii motori superiori sunt pericarioni localizaţi în sistemul nervos central, a
căror axoni strabat măduva spinării până la neuronii motori inferiori pentru a hliţia
mişcările voluntare. Semnele de m otoneuron superior se întâlnesc la membrelt
toracice în cazul leziunilor segmentului cervical (Cl-C3) sau la membrele pelvi-
ne in cazul leziunilor segmentelor cervical, brahial sau toraco-lombar (Cl-1.3),
Sim~tomele includ pareze sau paralizii, sub formă de tetraplegii sau parapl
ataxie, refle~e spinale normale sau exagerate, hipoestezie şi atrofie musculară,
udal de sediul leziunii, la caii în decubit.
N~uro~iii motori inferiori sunt pericarioni localizal-i în substanţa cenuşie 8
duve1 sp ... · · t' a-..t.
_in~u, a caror axoru părăsesc canalul medular prin rădăcinile venU1111-
v •

nervul u1 spmal şi a1·ung la muşchii' seh eletici ai capului şi ai corpulw. pnn . aa•
~·
. .
d1u 1nervilor cranie · · if . . ,. ,.
ru şi per er1c1. Semnele d e motoneuron inferior se m
mem brele tarac·1c " .
!(, P'~) . , e m cazul leziunilor segmentului brahial (C6-Tl) sau la
" vine 1n cazul I · ·1 • -1..d
reze r;au pa . :. eziuru or segmentului lombar (LS-52). Simptomele ill~"
ra 1izu, sub fo ă d i
rm e tetraplegi.1 sau paraplegii, scăderea sau P
„
tc,nusului m
. u&cu Iar, alaxic h" t · . ... " · abOlite.
Ia caii 'in d('cub·t .· . . ' ipoes ez1e, re flexe spinale 1ntarz1ate sau
Şt at rc,f tt• dl' I , ,
c ('ncrva rc a mt1sct1laturii, caudal de sed'iuI Id
· 1

510
f

. aheale si reflexul oculo-cardiac sau reflexul Da . .

· elor inele tr · · · gI\iru.
lui sau asupra prun . .., rin aplicarea unei pres1uru asupra globilor OCUlari
Aschner, care se re~eaza. P,_ cazul funcţionării normale a vagului.
bradicardie rn anif .., clini' d
pentru a pro~oca arin . ului şi a vagului se ~ . esta_ c,. _e cele mai Inul-
Disfuncţiile glos~f gmt"' la efort tahicardie, ileus ş1 paral121e larinol:inx
. . disf ·e rnto1eran, a ' o ....... lQ ce
te on prin agi ~ . oniei ab ingestis (Holcombe, 2000). Cauzele leziuni
poa te duce la aparitia
. ·. tpneurn ' · b o tul'1smulw,· mtoxica.,;ei
b lilor pungilor guturale, rab 1e1, · •
lor sunt deseon asocra e o . . I f . . t'
. . d seleniu sau VItanuna E sau cu une e a ecţiuru ale nervilor
cu plumb, defi atu1w e . . "
. . chil VII XI si XII (Osweiler, 2001, Lep age et al., 2004). 1n cazul con-
crarueru, pere e , , . . . Rh . . l . .
. de trifoi rosu contaminat cu fungi din speaa 1zocton1a eguminicola care
sumu1u1 , 'ali f" .., tulb .., · d
produce micotoxina slaframine poate provoca pti sm, ara urar1 e degluti-
ţie (Barr şi Reagor, 2001).
Testarea reflexului de deglutiţie
Mod de realizare: se introduce sonda nazo-esofagiană şi se observă modul în
care animalul face deglutiţia (fig. 315). "In cazul observării unor modificări, se poa-
te efectua şi un examen endoscopic al faringelui.
Elemerite testate: nervul glosofaringian (perechea a IX-a de nervi cranieni), ner-
vul vag (perechea a X-a de nervi cranieni), componenta motorie a nervilor trige-
men (perechea V de nervi cranieni) şi nervul hipoglos (perechea a XII-a de nervi
cranieni).
Răspuns normal: deglutiţie norm al ă.
Răspuns anormal: disfagie în timpul II (faringian) sau în timpul III (esofagian).

Fig. 315. a şi b. Sonda'ul .. ..

l naso-gastnc pentru evaluarea reflexului de deglutrţre.

Testarea reflexului tusei

tă
Mod de realizare.. provocarea tu . . . ·ta-
cu degetele de la ,., .., sei se face relativ u sor prin compresiunea exerCI
E o mana pe 1 . . , , .
lemente testate· arm ge sau pe prrme le inele traheale (fig. 316).
vul · nervul glo f · · · ner-
vag (perechea a X- d so _armgian (p e rechea a IX-a de nervi cranieni) şi
a e nervi cranieni).
498
 Răspuns normal: animalul nu tuşeşte sau provocarea ei se face anevoios.
Răspuns anormal: tusea se declanşează cu uşurinţă la comprimarea laringelui
sau a primelor inele traheale.

Fig. 316. Testul de provocare a tusei.

Examinarea tusei se face atunci când aceasta se manifestă spontan, urmărind

frecvenţa, durata acceselor de tuse, modul de declanşare, intensitatea, caracterul
sonor şi timbrul, precum şi eventualele manifestări colaterale cum ar fi: semnele
de durere, expectoraţia şi atitudinile deosebite pe care le adoptă animalul. Dacă în
timpul examinării animalul nu tuşeşte, se ţine cont de datele obţinute din anam-
neză sau se poate provoca tusea prin diferite intervenţii. La animalele sănătoase,
tusea spontană este accidentală, iar provocarea ei se face anevoios. La cabaline, tu-
sea normală este scurtă, sonoră, puternică şi zgomotoasă. Tusea spontană, repeta-
tă denotă o iritare a căilor respiratorii, iar tusea provocată, care se declanşează cu
uşurinţă la comprimarea laringelui sau a primelor inele traheale, denotă o laringită
sau o traheită, pe când în bronşite, sensibilitatea traheei este evidentă în trejmea sa
inferioară.
XI. Nervul accesoriu inervează motor muşchii
cervicali şi muşchii scapulari: trapez, omotransvers,
branhiocefalic si stemocefalic (fig. 317). Leziunile
acestui nerv sunt ' rare şi provoacă în timp atrofia de
denervare a musculaturii, ceea ce va determina evi-
denţierea apofizelor transverse ale ver_tebrelor tora-
cale şi abducţia părţii dorsale a scapulei. .. . . "
Testarea se face prin palparea musculatur11 Ş 1 pnn z~-
registrarea activităţii electromiograftce a acestor muşchi.
În situaţii patologice musculatura devine ~potonă,
iar activitatea electromagnetică este anormala.

Fig. 317. Testarea capacltAţli de flexle,

extensie şi lateralitate a gâtului.

499
 XII. Nervul hipoglos fumizează filete motorii muşchilor limbii. Leziunile uni-
laterale produc devierea limbii spre partea neafectată şi chiar atrofia muşchilor.
Paralizia bilaterală duce la ptoză linguală, în special când se tracţionează limba
şi dificultate în prehensiunea hranei. Rănile linguale cauzate de corpi străini sau
hipotonia linguală diagnosticate la caii cu boli sistemice severe se pot manifesta
asemănător paraliziei nervului hipoglos. Bolile pungilor guturale şi intoxicaţia cu
Centaurea solstitialis pot cauza disfuncţii ale nervului XII. De asemenea, semne de
hipertonie şi mişcări spastice ale limbii, precum şi incapacitatea realizării prehen-
siunii pot fi întâlnite în afecţiuni ale nucleilor bazali ca rezultat al intoxicaţiei cu
Centaurea solstitialis (Malikides et al., 2000; Osweiler, 2001).
Testarea acestui nero se face prin observarea mişcărilor limbii în timpul linsului,
adăpatului sau hrănirii. Pentru evaluarea funcţiei sale, se observă simetria limbii
şi capacitatea sa de a se retrage în gură.

Testul de tractionare a limbii

'
Mod de realizare: deschiderea normală a gurii se efectuează prin introducerea a
trei degete la nivelul barelor, prinderea limbii şi extragerea sa laterală, trecând-o
peste molari, astfel încât animalul este obligat să-şi menţină gura întredeschisă. O
al~ modalitate ~e" deschidere a gurii constă în prinderea limbii cu toată mâna şi
rotire"a pumn~w ~ plan vertical, cu fixarea degetului mare pe bolta palatină, iar
cu mana opusa se mdepărtează obrajii de tablele dentare (fig. 318).
El:"'ente testate: ne~ hipoglos (perechea a XII-a de nervi cranieni).
Raspuns d •• arumalul nu acceptă cu uşurintă
tul · normal: , prinderea limbn,.. iar
· "m mo-
men pnn eru, aceasta are un tonus normal şi este retrasă imediat d " lib
rare. upa e e-

Răsp~ns_ anormal: limba atârnă spre partea neafectată, în leziunile unilaterale ale
nLervulu_i hipog~os sau este menţinută între tablele dentare în leziunile bilaterale
a tracţionare limba este hipotonă. ' ·

Fig. 318. Testul de tractionare a limbii.

500
 EXAMENUL MĂDUVEI SPINĂRII

Afecţiunile neurologice ale măduvei spinării sunt des întâlnite la cabaline.

Traumatismele, osteomielita, tumorile sau malforn1aţiile osoase produc leziuni
compresive asupra măduvei, iar afecţiunile infecţioase, metabolice, degenerative
sau parazitare provoacă diferite tipuri de leziuni spinale.
Mersul este controlat predominant prin trunchiul cerebral. Funcţia neuromus-
culară poate fi divizată în 3 categorii principale: propriocepţie, activitatea neuro-
nilor motori superiori şi activitatea neuronilor motori inferiori. Neuronii motori
superiori corespund cu neuronii care provin din centrii superiori şi au rolul de a
coordona activitatea neuronilor motori inferiori, iar aceştia au rolul de a contracta
musculatura. Leziunile neuronilor motori superiori se manifestă prin incoordo-
nare în mers, iar leziunile motoneuronilor inferiori se manifestă prin slăbiciunea
musculară sau pareză, şi-n anumite cazuri prin amiotrofie (Cummings et al., 1990;
Divers et al., 1994)
Examenul mersului va trebui să compare gradul de ataxie şi slăbiciune muscu-
lară a membrelor anterioare în raport cu cele posterioare, cele de pe partea dreaptă
cu cele de pe partea stângă.
Nervii care formează plexul brahial destinaţi inervării membrelor anterioare
sunt plasaţi între vertebrele cervico-toracale C6 şi T2, iar cei care forn1ează plexul
lombar pentru membrele posterioare, sunt plasaţi între vertebrele lombo-sacrale
L4 si S2.
'
Atunci când leziunea este situată anterior vertebrei toracale T2, clinic, atât
membrele anterioare, cât şi cele posterioare prezintă un anumit deficit, dar în ma-
rea majoritate a cazurilor, deficitul la membrele posterioare este mult mai sever
decât la cele anterioare. Majoritatea autorilor consideră că fibrele axonilor de la
membrele posterioare sunt mai lungi şi sunt mai sensibile la orice modificare.
Dacă există semne de slăbiciune musculară şi amiotrofie la membrele anterioa-
re, leziunea este fie periferică, fie centrală, situată între vertebrele cervico-toracale
C6-T2. Dacă doar membrele posterioare prezintă deficit, leziunea este situată în-
tre vertebrele toraco-sacrale T2-S2. Dacă există semne de slăbiciune musculară şi
amiotrofie la membrele posterioare, leziunea este fie periferică, fie centrală, situată
între vertebrele lombo-sacrale L4-S2. Dacă semnele clinice se manifestă prin incon-
tinenţă de urină şi fecale fără alterarea mersului, leziunea este posterioară ,,erte-
brei sacrale S2 (Mayhew, 2009). ., . . .
măduvei spinării provoaca srmptome bilaterale cu local12are cauda-
Af.e ctarea fi f n· ă d b.,. .
lă faţă de sediul leziunii. Localizarea leziunii poate ac 1tat . e su l1l\'tZ'1I"ed
m ăduve1 lI1 segmen e
·" 6 t funcţi·onale: cervical si,perior (Cl-CS), br,1J11,1I (Ch-TI). tl,r,1-
. . . . C"' i 1 ... i") "'t · · "
-l b (T3-L3) l b (IA-S2) sacral (54-S5) şi coc<,.~'"" ( "' -C 1., . ,.. ,lJt.)r1t,1tt: ..1
co om· ar•i •
, omf art x toat1, , c••le 4 meml,rc, .111 . 111cl1.l , ,,,r1,1
. b'I •
1 , ş1 sltnt n.'zu -
I
a f ecţiuru or spina1c a ec caza " ,._
· · ic" IC ,te t j (')' stCl\()7.~, frnt:l llf~, ,t,1.,'Sl' S,1\1 C,\ li rtll,ll't.' 3
a
t tul unor compres1un1 cc•rv, .. r • , •
. • d'f . r f i' • 111 icl<>e.'ll<'t'f,1lltn l'l'v111l\ f'lflll,.\J'l),lll, n11t.'ll'letl1.."\."-
unor b o I I spina 1c I uzc cur11 ,, •
501
 . t v de herpes virus mieloencefalopatia degenerativă sau toxicoze
faJopatia cauza a ' .
(Reed şi Moore, 1993, Saville et al., 2000a ş1 20?0~). ... . .
Creşterea compresiunii medulare de...te~a tulbur~ funcţional: ce_ se suc-
ced astfel: pierderea propriocepţiei, slabiaune motone sau pareza, pierderea
percepţiei tactile şi pierde~ea se~ib~tăţii dur~ro~se.. . ,.
Localizarea şi diferenţierea d1fentelor leziuni spmale la cabaline se bazeaza
foarte mult pe observarea posturii animalului, prin examinarea mersului, prin
identificarea parezelor sau a ataxiei, ceea ce duce la reducerea sau pierderea
mişcărilor voluntare şi la deficite proprioceptive. Aplicarea ulterioară a unor pro-
ceduri şi teste specifice se face cu scopul de a identifica şi alte simptome ce pot fi
atribuite leziunilor medulare manifestate clinic prin tulburări ale reflexelor spinale,
schimbări ale tonusului muscular, atrofie musculară sau prin disfuncţii senzitive.
Propriocepţia reprezintă acţiunea proprioceptorilor, formaţiuni nervoase care au
proprietatea de a recepţiona şi transmite stimulii de la nivelul muşchilor, tendoa-
nelor şi a altor organe în legatură cu locomoţia sau cu starea posturală spre centrii
de integrare somatovegetativă. Prin propriocepţie animalul este capabil să percea-
pă localizarea în spaţiu a corpului şi a membrelor. Propriocepţia inconştientă sau
propriocepţia întinderii musculare este integrată primar în cerebel; propriocepţia
conştientă sau percepţia şi poziţia articulaţiilor este mediată prin cortexul cerebral,
iar propriocepţia specială sau echilibru şi orientarea gravitaţională este mediată de
sistemul vestibular, cerebel şi măduva spinării (De Lahunta, 1983).
Este important de reţinut faptul că, uneori, mici deficite în mers datorate unor
disfuncţii neurologice pot fi greşit interpretate ca probleme musculo-scheletale.
Examinarea fizică atentă precum şi examenele paraclinice pot exclude boli ca: Ia-
minita, rabdomioliza sau boala articulară degenerativă (Foreman et al., 1990).

Evaluarea alurii sau a mersului şi a posturii

f~ d~lasare se a~re':iaz~ alura, adică modul în care se face deplasarea anirna-

lulw pnn trecerea fiecaru1 membru, atât prin faza de sprijin, cât şi prin faza de
suspen~i~. La_ cabalin~, alurile no~ale sunt pasul, trapul şi galopul, iar examenul
deplasam arumalulu1 se va face m toate cele trei tipuri de deplasare urmărind
succesiunea normală a mişcărilor (fig. 319, fig. 320). '

Fig. 319. Deplasarea la cabaline:

Fig. 320. Deplasarea la cabaline în galop.
a- în mers; b- in trap.

502
 Alura necesită -~ funcţie n~rrrlală a aproape tuturor componentelor sistemului
n_e rv~s. La fel ~a ŞI m cazul maduvei spinării, leziunile sistemului nervos periferic
ş1 a sIStemulm nervos central, mai ales leziunile encefalului, trunchiului cerebral,
a cere~~lului şi a sistemului vestibular pot constitui cauze ale modificării alurii şi
posturn. Cu toate acestea, leziunile focale ale nervilor periferici de obicei implică
afectarea unui singur membru, pe când leziunile sistemului nervos central sunt
însoţite de modificări comportamentale şi ale activităţii mentale, precum şi demo-
dificări ale capului sau ale nervilor cranieni.
Deficitele locomotorii sunt clasificate ca: pareză, ataxie, spasticitate şi dismetrie,
iar în funcţie de gravitatea lor sunt notate de la Ola 5. Ideal ar fi ca fiecare membru
să fie evaluat şi notat în funcţie de severitatea implicării sale şi apoi să se alcătuias­
că o bază de date pe fondul căreia să poată fi monitorizată evoluţia bolii în cadrul
unor examinări repetate (Ammann şi Tamzali, 2005; Rush et al., 2008).
Criteriile de notare sunt următoarele: gradul O= normal, fără deficit; gradul 1 =
deficit detectabil la mersul normal şi exacerbat în procedurile manipulative cum
ar fi: mersul în manej, urcatul sau coborâtul unei pante cu ridicarea capului; gra-
dul 2 = d eficit observabil la pas şi exacerbat în procedurile manipulative: mersul
în manej, urcatul sau coborâtul unei pante, având sau nu capul ridicat; gradul 3 =
semne evidente la pas; calul dă impresia că poate cădea sau că se poate prăbuşi în
procedurile manipulative: mersul în manej cu spatele, urcatul sau coborâtul unei
pante, trasul cozii; gradul 4 = d eficit profund la mers normal; calul se împiedică
deseori şi chiar poate cădea la mers normal sau în procedurile manipulative: mer-
sul în manej cu spatele, urcatul sau coborâtul unei pante, trasul cozii; gradul 5 =
calul este în d ecubit (Reed şi Andrews, 2010).
Pareza sau slăbiciunea musculară. Pareza reprezintă o depreciere parţială a
funcţiei motorii într-o regiune, pe când paralizia sau plegia reprezintă pierderea to-
tală a funcţiei motorii a unei regiuni. Pareza se manifestă clinic prin tragerea pi-
cioarelor, împiedicări repetate şi posibil eroziune crescută la nivelul copitei. Când
membrul afectat trebuie să suporte o greutate mai mare se observă o extensie a
regiunii chişiţei şi posibil tremurături ale membrului, împleticiri sau căderea în
decubit. Toate aceste semne se acutizează când calul este forţat să meargă în cerc
" .., sa" coboare O pantă mai ales când are capul ridicat sau să mear-
strans, sa urce sau '
~ t l p a sau sla"bi·ciunea musculară este întâlnită la cabaline în leziu-
ga cu spa e e. arez . . . ,. . . . ..,
nil rvil ·ferici sau în leziunile joncţiunilor mtoneurale, m leziunile madu-
e ne or pen . • .., · disfun „
· · .., .. · al trunchiulw· cerebral Pareza este rareon asoaata unei cţii
vei spmar11 •ş1 e b t"' " }ezi·uru· ce· implica cerebelul sau sistemul
. .
vestibular
ence falice ş1 este a sen a m
(Wagner et al., 1981; Rantanen et al., 1981). . . . . . .
• • d t n mers Este un defiat propnoceptiv inconştient
"
Ataxia sau incoor onarea · .. . . , ,.. .
• .., lb d coordonare a musculaturo, evidenta m timpul
care detemuna
. . o tu anifurare t" e nn· mstabilitate ş1. chiar
. ,unpletiarea
.. . . membrelor.
mersului. Ataxia se m es a P
503
Toate acestea determină o poziţionare anormală a membrelor, care devine mult
mai evidentă când deplasarea calului se face pe un plan înclinat. Cabalinele mai
grav afectate îşi pot călca membrul opus în timpul deplasării. Membrele sunt
• 'IJ ._,,... A

deseori depărtate de corp, mai ales când calul este nevoit sa mearga m cerc strans.
Pivotarea membrelor afectate poate surveni şi în timpul manipulării animalului
sau când acesta merge cu spatele. Cel mai frecvent, ataxia apare ca rezultat al
unor leziuni ale cerebelului sau al unor leziuni ale sistemului vestibular, când
evoluează fără pareză, ori ca rezultat al unei leziuni de la nivelul măduvei spină­
rii sau a trunchiului cerebral, când evoluează, de obicei, cu pareză (Wagner et al.,
1981; Rantanen et al., 1981).
Spasticitatea sau rigiditatea. Spasticitatea defineşte mişcările rigide ale mem-
brelor cu reducerea flexiei articulaţiilor. Caii afectaţi pot prezenta o alură de ,,sol-
dat de tinichea", tulburare numită şi hipometrie. Acest simptom este mai des întâl-
nit în regiunea carpiană şi în regiunea jaretului. Spasticitatea poate fi exagerată
când calul urcă sau coboară un plan înclinat cu capul ridicat, fiind des asociată
leziunilor măduvei spinării din regiunea cervicală, leziunilor trunchiului cerebral
sau leziunilor vestibulare (Reed, 1998).
Dismetria. Acest termen descrie tulburările de amplitudine a mişcărilor mem-
b~elor sa~ articulaţiilor. De obicei se manifestă ca o exagerare a mişcărilor, numită
hz~erme~~, ceea ce ~uce la o alterare a paşilor şi a lungimii acestora. Hipermetria
nemsoţită de . caracteristică
. pareza este . unor leziuni ale cerebelult11. . Ataxia · ş1· pare-
za sunt m~ uşor de ~~agnosticat decât spasticitatea şi dismetria (Reed, 1998).
O atenţie deosebita trebuie acordată intoxicatiilor cu fuz . " d ..
sumă porumb t • • anum, can cau con-
• V ~o~ ammat cu fungi din familia Fusarium moniliforme. Clinic boala
se manifesta pnn inapetenţă, orbire parţială sau total V • • • •

solide hiperexcitabilitat . d „ a, spnJm cu capul de obiecte

e, mcoor onare m mers somn0 1 ţv d b.
en a, ecu 1t şi incapaci-
I

tatea de a se ridica (Giurgiu, 2011 ). '

Deşi reacţiile posturale sunt relevante în di .
ce, ele nu sunt utile în precizarea s diul . a~oStîcul unor leziuni neurologi-
. . e u1 anatomic al ace t " . ,.
leziunilor medulare. Pentru a se t . s ora, m speaal m cazul
pu ea prec12a sediul t ·
aplicate o serie de teste specifice care t . ana onuc al leziunii trebuie
po mc1ude testarea f1 1 . .
ve reprezentate de: testul de tragere a .. ,n re exe or propnocepti-
. cozzt, re1,exul patelar I . al
cub1t sau la mânji, testele nociceptive sa d d a arum ele aflate în de-
. .
adtţionale. u e urere ' precum • al
ŞI te teste de diagnostic

Deficitele proprioceptive şi locomot ..

l tr ,. . . oru sunt evaluate . 1· .
mers a ap, 1ntoarcer1 ş1 opriri bruşte· mers pnn: p zmbarea calului,
plasarea pe un teren accidentat d~pă l~u spatele şi pe suprafeţe înclinate sau de-
105) Tulb ap icarea unui m t ·a1
· urările uşoare de propriocepţie . 1 . a en pe ochi (vezi fig.
de reacţie la postură. Acestea includ o se . ş~ ocomoţie pot fi detectate prin testul
ne e manipulări care suprasolicită siste-
504
muJ nervos. Caii sunt plimbaţi pe un traseu cu obstacole (vezi fig. 108), sunt puşi
să treacă peste un prag sau sunt puşi să se deplaseze în manej. De asemenea, ri-
dicarea capului în timpul mersului normal sau în pantă poate dezvălui deficite
subtile de coordonare şi rezistenţă, în special la membrele anterioare. Alte teste
implică încru cişarea membrelor anterioare şi forţarea lărgirii bazei de sprijin pe tre-
nul posterior; acest test este util pentru evaluarea propriocepţiei membrelor posterioare.
Tehni cile de reacţie posturală pentru cabaline evaluează fibrele proprioceptive ale
nervilor periferici, măduvei spinării, trunchiului cerebral, encefalului, cerebelului
şi urechii interne (Mayhew, 1999).

Testul de întoarcere pe loc

Mod de realizare: se întoarce calul printr-o mică vol-
tă, adică o mişcare în formă de cerc sau arc de cerc
(fig. 321; fig. 322; fig. 323).
Elemente testate: deficite locomotorii manifestate
• • V
prin ataxie sau pareza.
Răspuns normal: executarea mişcării fără probleme.
Răspuns anor1nal: dacă este ataxie spinală se obser-
vă O mişcare de circumducţie a membrelor posterioare,
acestea având o traiectorie excesiv de largă.
O atenţie deosebită trebuie acordată gradului de
. cumductie
cir , a membrului aflat spre exterior precum
şi dacă animalul îşi calcă singur pe membre.
Fig. 321. Întoarcerea calului
în cercuri strânse pentru
evaluarea ataxiei şi parezei.

Fi 323. Deplasarea calului în manej în alură..

Fig. 322. Urmărirea gradului de circumdu~tie g.l
de ga op Pentru evaluarea deficitelor locomotoru.
a membrului posterior aflat spre exterio .

505
 Testul mersului cu spatele ş i testul mersului în pantă
Mod de realizare: calul este pus să execute mjşca re d e recul, de dare înapoi.
Membrele posteri oa re sunt depă rtate unu l de celăJa]t. Calul este pus să urce o pan-
tă (fig. 324).
EIL'111cntc testa te: spasticitatea, dismetria, pareza şi atax ia.
Răsţ1u11s nortna/:. mişcarea este exculată normal.
Răsţ1u11s a11or111al: calul cu semne de ataxie spinală poate lărgi baza d e susţine-
re, poate prezenta deficit uşor de coordonare şi rezistenţă, mai ales la membrele
anterioare. Mişcările rigide ale membrelor definesc spascititatea, iar tulburările de
amplitudine definesc dismetria.

Fig. 324. Plimbarea în sus pe plan înclinat pentru evaluarea alurii.

Testul mersului printre jaloane

Mod de realizare:calul este este plimbat printre jaloane (fig. 325).
Elemente testate: propriocepţia.
Răspuns normal:. calul execută mişcarea ocolind J·aloanele cu usunnta.
·
Răs
v

puns anormal: tulburări de coordonare în mers. ' '

Fig. 325. Mersul printre jolo~1no în vodoron ov'ilu/\r

' i
li rur,,c,11 o, proprloceptlve.
.

506
 Testul coborârii pe un plan înclinat cu capul ridicat
Acest test determină o anumită spasti citatc a mem-
brelor anterioare la calul sănătos. Această manevră în
cazul a taxiei spinale va determina o încordare care va
menţine hipermetria membrelor posterioare. Aceasta
se datorează în principal compresiei cervicale dina-
•
m1ce.
Mod de realizare: calul coboară pe un plan înclinat cu
capul ridicat (fig. 326).
Eleme11te testate: ataxia, spasticitatea şi dismetria.
Răspu11s 11or1nal:. o anumită spasticitate a membrelor
anterioare.
Răspuns anormal: în cazul ataxiei spinale va menţine
hipermetria membrelor posterioare sau sunt observate
tulburări subtile de coordonare şi rezistenţă la mem-
Fig. 326. Mersul în jos pe un
brele anterioare. plan înclinat, cu capul ridicat
pentru evaluarea ataxiei spinale.
Testul de încrucişare a membrelor anterioare.
Mod de realizare:membrele anterioare se încrucişează, dar trebuie avut grijă ca
ele să nu se atingă deoarece senzaţia tactilă poate determina rezultate false.
Elemente testate: propriocepţia. " ..
Răspuns normal:. imediat după încrucişare membrele sunt readuse m poziţie
normală (fig. 327).

a n1embrelor ontorto,utl pllntr u

Fig. 327. lncrucrsare, . l lt1stul dti p1t.1p1k1(l1pt1,\
prlocoplivo • ,
evaluarea functIoI pro ·l r,,spltrl~ .1110111u1l lt1 lll$I
b rAspuns 1101111111 lu los , c

507
 re întârziată a membre]or în poziţia normală
. 1al· o rea d uce . Poate
111
Riisp1111s c111o _ · . ă cu afectarea fibreJor propnoceptive (fig. 328).
indica o distt1ncţ1c neuro 1ogic
- -~-n

Fig. 328. încrucişarea membrelor posterioare pentru evaluarea

funcţiei proprioceptive cu menţinerea poziţiei impuse: a- testul
de propriocepţie, b- răspuns anormal la test.

Testul de forţare a lărgirii bazei de sprijin pe trenul posterior

Mod de realizare: forţarea calului să adopte o poziţie cu lărgirea bazei de sprijin
pe trenul posterior.
Elemente testate: evaluarea propriocepţiei.
Răspuns normal: imediat după forţarea de lărgire
a bazei de sprijin pe trenul posterior membrele sunt
aduse în poziţie normală (fig. 329).
Răspuns anormal: o readucere întârziată a mem-
brelor în poziţia normală poate indica o disfuncţie
neurologică.
Alte teste utilizate pentru evaluarea parezei~
ataxiei sunt: testul de balans, în care clinicianul apli·
că presiune asupra zonei umărului calului pen~
1

determina reacţii posturale, de exemplu capaota-

tea de a opune rezistenţă înainte de a păşi latel'IL
. . pa~
Acest test este efectuat cu animalul în poziţie uri
po~ală, _ap~i ~mişcare.Deseori, această P~~tund
Fig. 3~~- Forţarea calului să adopte e~1denţiaza existenţa unei pareze sau a~xieaniJXll"
o poz1\1e cu lărgirea bazei de sprijin cand rezistenţa opusă este redusă sau cand .
pe lrenul posterior. lui se împiedică la exercitarea presiunii pe regiO
508
nea umărului. Asemenător, presiunea aplicată asupra pelvisului, cu animaJul în
staţiune sau mişcare, şi evaluarea propriocepţiei şi rezistenţei ajută la detectarea
parezei şi ataxiei la nivelul membrelor pelvine.
Un alt test pentru evaluarea parezei este saltul pe membrele toracice care se reali-
zează prin ridicarea pe rând a membrelor anterioare şi forţarea calului să sară la-
teral prin presiunea exercitată de examinator asupra regiunii umărului. Un cal cu
pareză la nivelul membrelor toracice are tendinţa de a tremura pe membrul afectat
în momentul în care cel opus este suspendat şi de asemenea prezintă dificultate în
realizarea saltului. Presiunea asupra grebănului poate evidenţia pareză dacă calul
nu opune rezistenţă şi apare colapsul membrelor anterioare. Caii sănătoşi vor pre-
zenta o uşoara arcuire a spatelui.
Testul de balans în repaus
Mod de realizare: aplicarea presiunii asupra regiunii umărului pe animalul în
repaus, în poziţie patrupodală.
Elemente testate: evaluează rezistenţa şi funcţia proprioceptivă.
Răspuns normal: calul trebuie să reziste presiunii (fig. 330).
Răspuns anormal: pierderea echilibrului.

Testul de balans în mişcare .

Mod de realizare: când calul merge, se trage de coadă în lateral. Se poate trage ŞI
de coamă. .
Elemente testate: reziste.nţa pe care o opune calul la această manevră şi maruera
de restabilire a echili-brului.
Răspuns normal: menţinerea echilibrului
(fig. 331).
Răspuns anormal: pierderea echilibrului.

Fig. 331 . Toslul de bnlons în n1fşcnre

Fig. 330. Testul de balans, . pnn tr;igorofl co1II în lotercil.
aplicarea presiunii asupra regiunii
umărului pe animalul în repaus.

509
 (

Răspuns a11or111al: absenţa nistagm . . .

. . 1
usu u1 fiziologi
sau prezenţa unw rustagn1us permanent. c
IX. Nervul glosofaringian şi x. Nervut .
. •• " .. vag. Aceşti
doi nerVl m erveaza senzitiv (nervul cranial IX i X .
n1otor (nervul cranial IX) muşchii faringe! . . ş . ) şi
... u1 ş1 armge- 1
1ui care controlea za deglutiţia. Reflexul d d ..
. e eglutiţ1e
este un mecarusrn complex, chiar şi lez· O
V • • ....ionare uşoa-
•

ra a .acestor
. . n ervi determma disfagie care se manifes-
Lă cfuuc ynn prezenţa unui jetaj alimentar la nivelul
nărilor. In caz de disfagie se recomandă introduce-
rea sondei nasoesofaringiene pentru a exclude O ob-
strucţie esofagiană care este cauza cea mai frecventă a
disfagiei la cabaline (Watrous, 1992; Feige et al., 2000;
MacKay, 2001; Giurgiu et al., 2002).
Fig. 314. Testarea nistagmusului
De asemenea, nervul glosofaringian preia informa- fiziologic.
ţii senzitive d e la treimea caudală a limbii şi de la pun-
gile guturale, iar nervul vag furnizează filete parasimpatice motorii spre viscere,
inclusiv cord, pulmoni şi spre marea parte a masei gastrointestinale.
Nervul v ag asigură abducţia cartilajelor aritenoide în timpul inspiraţiei. În ca-
zul lezionării v agului se observă o hemiplegie laringiană care se manifestă clinic
printr-un zgom ot de cornaj. Dacă leziunea este bilaterală, respiraţia poate deveni
extrem de dificilă şi se impune de urgenţă efectuarea traheotomiei. ,., Abducţia car-
tilajului aritenoid poate fi palpată prin testul „pleznirii". 1n porţiunea cervicală şi
toracală nervul vag emite nervii laringic cranial şi caudal sau recurent ce se distri-
buie şi m u coasei aritenoidiene şi muşchilor cricoaritenoidieni, tiroaritenoidieni şi
peretelui p osterior al laringelui, aspect ce impune o evaluare, atât _a mucoasei lo-
cale, cât şi a nervilor si a musculaturii locale (Hahn et al., 2008; Collins et al., ~ )-
2
. · . gu1 •,., 0 rţi'unea sa toracală se unesc intre
Ram.urile terminale esofagiene ale va w m P f
. . d I · trai care inervează eso agul.
ele s1 formează trunchiul vagal esofagian orsa ŞI ven .
' . d formări postraumatice ale aces-
Anumite procese inflamatorii locale, tumon sau e d ' rticule sau jabouri
tor ramuri p ot determina paralizii întâlnite sub formă de Ive
esof · al „ (B kman şi Kuiper, 2002).
agiene, ectazii sau ac azu roe . . . ărind modul de realizăre a
Evaluarea acestor nervi se face prin inspecţie, urm e•nexului dt· dt'l'lutiţiri t.-U
d . " · rin testarea r 1• ,, .
eglutiţiei, fie p entru hrană, fie pentru apa, ŞIP la şi la efectuarea unui
a· ., . une se poate ape ..
Jutorul sondei n azogastrice. Daca se imp '.. . . în scopul detectăni he-
e tilităţ11 laringiene, .d
xamen end oscopic pentru evaluarea mo l •l deft'Ctl' ale palatului ur.
lll. I . . I . a eventua ~ ()r . . .. , nt
1P egieI, permeabilităţii esofagu ui sau . .· x-a
dl' nervi cranieni. su
.. hi1 a lX-a şi a 1 . e-
Alte teste ce pot e valua funcţ11le peree in presiuni asupra armg
ren • tingerea sau pr
:,iexul de tuse care se rea lizează prin a
497
 Recunoaşterea semnelor de motoncuron st1pcrior sa u de motoneuron inferior
pot aduce informaţii despre scditil lczit1nii nu door la nivelul unor zone specifice
din măduva spii1ă rii, ci şi de ln nivelul sistcmultii nervos central sau de-a lun-
gul traseului 1noto11euro11ilor inferiori, adică ele la niv<'lul axonjJor pcrjfcrici sau
de la 11i,,elul 1nusculaturii. Bolile difuze sa u muJtifocalc sunt mai greu de definit
dacă se utilizează terminologia neuron motor superior şi neuron motor inferior
(I\1ol1anm1ed et al., 1993).

EXAMENUL GATULUI, MEMBRELOR ANTERIOARE,

TRUNCHIULUI ŞI A MEMBRELOR POSTERIOARE

Exa1ne11ul 11eurologic al gâtului, membrelor anterioare, trunchiului şi al mem-

brelor posterioare se face prin inspecţie şi palpare pentru a evidenţia unele defecte
de conformaţie, de asimetrie corporală sau pentru a sesiza prezenţa unor atrofiii
musculare.
Gâtul trebuie manipulat dorso-ventral şi lateral pentru evaluarea ariei de
mişcare sau pot fi urmărite mişcările calului în timpul păşunatului sau i se ad-
ministrează diferite furaje pentru a fi evaluat din punct de vedere al mişcărilor
de flexie, extensie. Reticenţa în flexarea gâtului poate fi datorată unei dureri cer-
vicale. De asemenea, este indicată observarea cli-
nică a animalului şi în repaus pentru diagnosticul
miocloniilor manifestate sub forma de tremurături
musculare oscilatorii sau spasme ale unor grupe
musculare.
Mod de realizare: se vor executa mişcări dorso-
ventrale şi laterale ale gâtului.
Elemente testate: dureri cervicale, mioclonii,
"
spasme, tremuratun. . .
Răspuns normal: un cal sănătos va efectu: rmş~
cările de flexie, extensie şi lateralitate ale gatului
fără nici o ezitare (fig. 333).
Răspuns anormal: dacă calul ezită să f~că mi~- Fig. 333. Flexia gâtului. Acesta
cările impuse sau dacă în repaus sunt sesizate m1- trebuie flexat dorso-ventral şi lateral
oclonii sau spasme la anumite grupe museulare, pentru a evalua durerea.
testul este considerat pozitiv. ,.. .
Răspunsul aductorului laringian sau testul „pleznirii" este" util 11: e~~u~a unei
• • cu localizare
afecţiuru • · Iul segmentului cervical al maduve1
la ruve . sp1nar11. Acesta •
• " • al culaturii laringiene dorsale ş1 laterale la ru,1elu 1
se realizeaza pnn p parea mus • • · ·ct 1 ·
· • . ar1teno1
cartila1ulu1 . •d ş1• perceperea ,, vibraţiei" normale sau a aducţ1e1 . .anteno1
. L ..u u1
contralateral când pereteIe toracic · dorsal este lovit în timpul..exp1raţ1e1. a dca11 •cu·
· ical al măduvei spinăr11, răspunsu 1 a ucţ1e1
afecţiuni la nivelul segmentu ui cerv
1

511
 de obicei, absent. Dacă se impune, se poate exanu.
. tralateral este, tul . (C llins
aritenoidulw con . doscop în timpul tes w o et al., 2009).
. aJ·utorul unt11 en
na 1aru1gele Şl cu
· ·· (Slap test)
Testul pleznirii . lovi cu pallna peretele toracic dorsal în timpul
1·-nrc· un a1utor va
rl
t..Iod l' ren ,.. · . . linicianul va palpa laringele la nivelul cartilajului
. . . ,. dreptul spete1, 1ar c
e\.piraţ1e1, 1n

aritenoid. Elernente testate: afecţiuni cu localizare

la nivelul segmentului cervical.
Răspuns normal: Ia caii sănătoşi exami-
natorul va percepe vibraţia normală sau
aductia aritenoidului contralateral când
'
peretele toracic dorsal este lovit (fig. 334).
Răspu11s anormal: la caii cu afecţiuni la
nivelul segmentului cervical al măduvei
spinării, răspunsul aducţiei aritenoidului
contralateral este, de obicei, absent.
Fig. 334. Testul .pleznirii" pentru evaluarea Tulburările neurologice din regiunea
afecţiunilor cervicale. cervicală pot fi diagnosticate şi prin iden-
tificarea unor zone, în general, bine delimitate cu transpiraţie mai abundentă (efi-
droză) la nivelui gâtului, umerilor sau a corpului, aspecte ce se întâlnesc caudal
• V ••

de sediul leziunii şi implică filetele simpatice descendente din măduvă spmaru.

Totuşi, o atenţie deosebită trebuie acordată în identificarea şi interpretarea unor
zone ru transpiraţie abundentă care nu sunt foarte bine delimitate la caii stresaţi ,.
sau hiperexcitaţi. De asemenea, efidroza poate fi înâlnită şi la nivelul feţei sau ga-
tului până la nivelul vertebrei cervicale C2 în sindromul Homer, când afecţiunea
este unilaterală. Această manifestare poate fi întâlnită şi în cazul altor afecţiuni
cum ar fi sindromul de disautonomie (Ammann şi Tazmali 2005; Malikides et al.,
2000). '
Evaluarea sensi·b·li1 taţii cutanate de hipoestezie, hiperestezie sau norm~~--
V .. ~
se teste d·
V . · al, de-
aza m sens caudo-crarual sau din segmentul distal spre cel proxun
oarece leziunile medular d t . distal de se-
e e emuna scaderea sensibilităţii caudal sau
w v
d'1ul . ..
1
ezi~, cranial sau proximal de acesta sensibilitatea nu este afectată.
A
5enzaţia t t1'l
V
b
ac a tre uie evaluată la nivelui gâtului corpului şi memb
V relo6
ceastă procedură se realiz V ,
1
'ele nu-
•

mite dermat . d' eaza pentru evaluarea fibrelor senzitive din P •• .ul'
om1, in muşch.1 din . . . iril t-·-
nervilor perife . . .. ' articulaţii şi din segmentele măduvei splll _-a\.
ric, motoru c t · · reflpvr
Evaluarea S<!n· 1 • • u anap care provoacă spasme cutanate (arcun __,-_,
zat1c 1 tactile se o SC>P-'·
Pentru a marca ~ poate face cu ajutorul unui creion sau CU
:1.c>nc 1c cu se ·b·t·
· na, 1 ,talc scnzut·ă sau crescută.

512
 Testul sensibilităţii tactile
Mod de .realizare: cu a,·uto ru 1 unt1.I creion
sau a unei pense anatom i . .
V •l d' ce se sl1mulca-
za p1e ea 1n regiunea med'iana. . a s p1nării
• • V •
.
prin m1şcar1. de alunecare progresive . "
sens cran10-caudal (fig. 335). ' in
Elc111e11te
.. testate·· sensibilita tea tactilă
Raspu11s nor111al:
. la trecerea creionului
. ·
pe corpul arumalului apare o uşoa V

h · lii' ,.. ra con-

tr ac~ie a p1e m zona stimulată.
Răspun~ anor,nal: absenţa contractiei.
d v dPercepţia durerii reprezintă o altv. a meto- Fig. 335. Testul sensibilităţii tactile.
a e ~valuare neurologică, ce poate fi tes-
V

tata pnn testul sensibilitătii , d ureroase, folosit pentru •

punsului la stimuli durerosi. apreaerea percepţiei şi a răs-
•
Testul sensibilităţii dureroase
Mod de realizare: cu ajutorul unei pen-
se ~atomice se formează un pliu cutanat,
<lupa care urmează o strângere bruscă si
rapidă a acestuia pentru a provoca dure;e
(fig. 336).
Elemente testate: percepţia durerii.
Răspuns normal: calul răspunde printr-
o reacţie de retragere.
Răspuns anormal: lipsa reacţiei sau apa-
riţia unei reacţii bruşte de retragere în caz
Fig. 336. Testul sensibilităţi i dureroase.
de hiperestezie.
Hiperestezia sau durerea reflectă de obi-
cei iritaţia, compresiunea sau inflamaţia unui segment al măduvei spinării, a ră­
dăcinii nervilor spinali sau a nervilor senzitivi şi poate fi însoţită sau nu de deficit
motor.
Reflexul cervicofacial reprezintă un spasm cutanat local ce determină rotirea ure-
chilor, clipire şi tragerea buzelor spre înapoi, reflexul de "zâmbire", pe partea tes-
tată. Acesta se observă când este ciupită pielea în spatele urechii sau când este
ciupită pielea de pe faţa laterală a gâtului până în dreptul vertebrei cervicale C2.
Reflexul cervical cu contracţia musculaturii cervicale şi a pielii apare la stin1ularea
pielii de la nivelul gâtului, caudal de vertebra cervicală C2. Absenţa acestor reflexe
şi atrofia musculaturii locale poate dezvălui o leziune medulară caudal sau cranial
de regiunea testată.
513
r

. ă ontracf-ia muşchiultti pielos abdominal la ai.;-

· al determin c '". .., --ulge-
Rejlexul abdon1tn . sau O sondă. Acest raspuns este absent ca d
. .. . . ne cu un creion " . , u al
rea pielii din regro. .. ta st·, localizată intre vertebrele cervicale C8 şi v
· · · daca a ceas e ... er-
de sediul le21unu, bdominal 01 ai pi:.1ate fi obţinut la stimularea pielii d'
I St Reflexu 1 a . tn
tebre Ie sacra~ ~ lă Dacă vârful u 11ui creion este treet1t peste rePiun
•unea cervicala sau sacra , • , o~ ea
regi u d I· băn la sacrun, în apropierea coloune1 vertebrale, răspun-
toraco-1on1bara, e a greea anirnalulLti. Trecerea creionu · 1u1· Ia n1ve
· Iul crupei duc
sul normal este lordozar e
la cifozarea animalului. ..,
Sensibilitatea cutanată a membrelor este evaluata asemăna tor cu cea a corpului
V

şi este testată cu ajutorul fest11l11i de t~·~g~·r n co~ii. Testul d"e tragere a_cozi~ se reali-
zează printr-o tragere ÎI1 lateral a cozn cand an1malul este 1~ repaus ş1 apoi se repe-
tă în timpul mersului. Acest test iniţiază u11 reflex de extensie, un reflex pateJar sau
al cvadricepsului. Un reflex slab determină pareză, ceea ce sugerează o leziune a
11euronilar 111otori i1iferiori la nivelul segmentului lombar L3-L4. O hlperreactivitate
datorată unei leziuni a 11e1Lronilor 111otori sitperiori în segmentul cervical sau tora-
colombar al măduvei spinării determină dificttltate la tragere când calul este în
repaus, însă coada este trasă foarte uşor în timpu 1 mersultti.
Testul de tragere a cozii
Mod de realizare: când calul merge se trage de coadă în lateral, acelaşi lucru se
face şi pe calul în repaus. Manevra poate fi executată şi prin tragere de coamă.
Ele,nente testate: abilitatea calului de a rezista fortei de tragere şi de a-şi menţine
poziţia normală a membrelor.
Răspuns normal:. menţine echilibrul şi poziţia normală a membrelor (fig. 337).
Răspu1zs a1zonnal: pierderea echilibrului şi adoptarea unei baze largi de susţinere.

Fig. 337. Testul tragerii cozii.

Tonusul cozii şi reflexul e . al . .

tenţa unor leziuni la niv p nne tre~me testate când se suspicionează eXIS-
e1u 1 segmentului sacro · · · .., .. al
al n1ădu vei sp1naru,
nervilor sau al musculatu .. -coccigian
rii 1ocale. Absenţa tonusului muscular sat1 hipotonicita-

514
 gmentu )u1. sacral sau coccigian al măduvei spinării· pot
Leziunile focale a1e se d t . rmină pierderea sat1 scăderea sensibilităţi· .
. . da ina ceea ce e e . 1 . ld . 1 ş1
implica ş1 cau equ . oz 1•1• anusului, penneu u1, şo unlor şi a pări.; ·
fl J -n1 regiunea c , , · }-11
deprecierea re exe or . t 1 , fii"nd considerate semne de neuron mot
I ce ·te s1m~'> on c • . or
caudale a coapse or, a s . • ttn'n :1 ră îiisoţită d e d1stens1e uşoară a vezi· ..
. . . .. inconl1nc11ta • ,. . . . . c11
infenor. De asemenea, l . npto,ne întâlnite 1n lcz1 un1 ce tmpl1că segmcn
urinare şi retenţia d t„ fecal~ s t•~. s11 -
tele sacrale ale mătiu,,ci sp1năr11 S3-55.

EXAMINAREA NERVILOR PERIFERICI

.
Sistemul • alcătuit din nervii craniali
ncr,·os peri"f er1·ceste .. . şi cei. .spinali
,., ,. care im-
~• v ••• eriferici ce trimit filete moton1 ş1 sen7..1tive 1n 1ntreg or-
JJreuna tormeaza ner\ 11 p . rif . .
. 1 1-n general afectiunile sistemulm nervos pe enc sunt unilaterale, li-
garusn1u . , • • · b ·
.
m1tate .,.; multi', nervi apartinând
1a u11u1 sau rn.u . •. mem ru Şl
acelu1as1 . are ca rezultat
ata't pter , motorii, cât şi a celei senzitive,
· d erea fu ncti'ei . distal
. de leziune.
.., Clinic,. ma-
nifestările sunt de afectare a rnotoneuronilor infer1on. Pe de alta parte, lezrunile
de Ja ni\·elul substanţei cenuşii a măduvei spinării sau de la nivelul rădăcinilor
\~ntrale a nervilor spinali produc doar disfuncţii motorii.
o leziune fizică secundară u11ei compresiuni, unei laceraţii, unei contuzii sau
ca urmare a administrării intramusculare a unor substanţe medicamentoase, poate
afecta un singur nerv sau o singură rădăcină a nervului spinal (mononeuropa-
tie}. Clinic, pe lângă tulburările în mers, exprimate sub formă de pareză, poziţie
anormală a membrului, deficit în realizarea flexiei sau extensiei, poate fi întâl-
ni tă şi o atrofie musculară de denervare, precum şi diferite grade de pierdere a
"
sensibilităţii. In general, anumite zone desensibilizate pot fi atribuite unui anumit
nerv responsabil de inervarea zonei, prin utilizarea unei sonde sau prin ciupire.
Pierderea reflexelor sau spasmele musculare indică o disfuncţie a nervului, pe
când pierderea răspunsului conştient indică un grad mai mare de deteriorare a
acestuia. Dacă sensibilitatea tactilă este absentă, însă cea dureroasă este menţinu­
tă, prognosticul este favorabil deoarece relevă faptul că fibra nervoasă este intactă
şi senzaţia încă se transmite.
Leziunile sau afecţiunile mai multor nervi periferici (polineuropatia), de
exe1:1plu le~iunile plexului brahial, plexului lornbosacral sau a plexului cauda
equma, deşi rare, au ca posibili factori cauzali leziunile fizice sat1 traumatisme.
Pe altă parte' n e uropa ti"l .c ·
1 e peruer1ce · · 1·
difuze d eseori sunt rezultatul unor afect1un
~e bo~ice (hipocalcemie), toxice (intoxicaţia cu metale grele) infectioase (botu-
ta
lism, m1eloencefalită protoz I"' · ") ' ' Iv
. ecvmă).
tone . oa a ecv1na sau degenerative (boala neurona a n,o-
Diagnosticul de tuJb .
pectate ŞI. efectuate toateurare neurologică se stabileşte doar după ce au fost res-
etapel d • n-
tul sistemulu'1 n ,.. e e exarnmare, totodată confirmându-se segme ..
ervos in care este localizată leziunea, Doar având aceste informaţu
516
 t fi luate ,il~t~izii Ctt ~,rivirc I, tli 1
pll . .. ' , gt\l)Hli1.~,.1 t·1
J1eces,1rt"' ş1 la strl1tcg11lc llc tr,ll«llllt\tlt • '- fcre11ţi,,l, ln' 1l'st~lc
. Ctl
mplementare

EXAMINAREA NEUROL O
. GICA LA MANJt
Exa111c11ul 11ct1rt>lt)g1c 1.., 111 31,ji lrl•l,tt" , ,
,~ ·t~
. 1are {e:,gatl:"' d l;' .v1.,rs
ticu a ţ;l.· d (.\ a11111nit' lt:r\' s5 ti11ă l't)tll ,t'l (,llllV,l
_. Cdra ·t • •, ..
,. . J . .., . ~ ~ t•s1111i,1-1tiri , \ 1 c cr1st1o pa
săptan1a111
.
C Vlcl\,l f,tţn de l'ilii i.lllt1ll ·
• • . 1
~ ... I Cllfl) t)gil'l\ AHtf •I •
, , Ill,111111 l)t>l ţ)r ,, ,
,
l , 111 ~,rimele
r„
rolog1ce. spec1l1ce.
,, Astf(•
.. l, C1.)11tc11\it)Illr'•· ,. ··1t>t• lit
.. . _ ,1 111n1111 lZl Illa t111l'll• r11a11ifcstxr•
, • 1 ,1 1 neu-

. de "sct1rla d11 r,1tă, asl."'nini,xl

catatl>t11ca . 11arcult\psit,i·
.. ,, l)clre ll:ri ~ ~>t1l<.• e,ietcrn,ina tl t
t· , , . ' ş are
t1exulu1 de ,11,'l,lfil re este Ilt)r111"l l, î 11 scl1i111b refl , : 111:i,1 sau c.lunint1area re-
,, fi t . " ·1 b ( Xttl pt1•11lar ~1rol .I 1· .
sa e prezcn e; lT\1şcar1 e rti ştt\ nlc cat) 1 . , r ·, '". uc c 1~,1rc trebuie
, ;,. l . . . . . . " r li lll st111t nt)tnirtll'· p< , 1 · 1. 1
des 1nta nita ş1 11u 111ti1că 1ntc.)tLieattnn t ) F').10 blr111 a. , net1rc>lt)oic5· ' d>zi.~u cam~1at5. . .
c•ste
sml'tria ş11nctlor-
0
do11area S\tnt caracteristice tnL\rstJ lu 1·, 1-''... 1,"111 prime . 1 . .• ~ '
e z1ll' lt111 1 " .. O
lentă; .mâniii trcbt1îe să. prezitlte .
tllî retlcx d , , t ' . ~llanJI au dL'l:>lasarc
, ~ st1 p noi inal; raspu i1st1 I la l • t I l ~
plez111re al aductort1lu1 lar111gian si fu iicti·:t 111 ăc:lu ve1• spin
• •• • :3 " ,, ,.. ' , '
. ă t11.. cervicale
. estecs u ce
variabil
sau poate h absent pa11a la vnrstcl tie 1 lună (Rose şi 1Jodgson, 2000).

EXAMINAREA NEUROLOGICA
A CAILOR AFLA ŢI ÎN DECUBIT

Caii aflaţi în deet1l1it reprezintă t) ad evarată provocare în diagnosticare şi tra-

tare. Deşi aceşti cai ar trebt1i evaluaţi la fel ca şi cei în staţiune, cu o anamneză şi
o examinare fizică completă, anumite aspecte ale examinării neurologice nu pot fi
aplicate şi trebuie aduse modificări. Cu toate acestea, anumite reflexe spinale care
nu pot fi evaluate la caii în staţiune pot fi evaluate la cei în decubit, obţinând astfel
informaţii preţioase. Testele de laborator, u1m ar fi cel hematologic, cel biochimic
şi analiza lichidului cefalorahidia11 pot fi realizate la caii în decubit completând în
felul acesta informaţiile necesare pentru stabilirea diagnosticului şi pentru conce-
perea protocolului
. terapeutic (Surruners, 1995).
. .. . 1 fl t ,., dect1b1· t care nu se poate nd1ca, . .
" Exam1narea neurologica . a. u n ui
.. ,.,ca a a. m " cu semne , '-ie 1nh1b1ţie
. . . . corticală
.
mcepe cu evaluarea co11stze11te1.
, . Ca11 m1semicorna, .. t a leziw1i encefalt.ce sau ale trun-
profundă
. . ' dementă, ' orbire sau conVtt
. s1
,..
1 po ave
bit d sunt alerţt. ş1. recepti"vt• pre-
. . , cerebral. Caii care, deşi s-unt
chiului . .in.., dectt•• ' ar.. peri'fence
iropatit • sau alte afo,-,+;uni
~'"t•
zmta de obicei leziuni ale măduvei spinarii,estula iiet. .
s11rv111e secun ar
d altor h.llburări.
care nu afectează en cefalul sau afectarea ac ~ dulare implică evaluarea
L · . 'fi .., egmcnte1or me
ocalizarea leziunii pe o arie spec1 ca a ~ . al 1 . precum şi a reflexelor
·1· ·t ş „ărt e capu ui,
ab1 1taţii calului de a realiza ano m1 e mi c
spinale de la nivelul membrelor. . ,. d calul adoptă p0ziţia de-
. ·1 cerv1ca1e, can
Cauza cea mai frecventă a leziuni or . ale ca rezultat al unor tra-
. "' "l rtebrelor cerv1c
cub1tala, sunt frach.1rile sau luxaţ11 e ve
517
 : I )

al
•
l 1 •

t
e
.l •
..
r a ] 1b l t te

az nr

C
1 t

5
 I{eflexul tibial cranial
1\ c0st rl'•fll'X l11 \'alt1ea ză
nerv11l til1inl, compc.1nenta senzitivă şi segmentele medu-
Iart' l<l1nl'lt1-sacralc f_6-S 1, con1por1cnta motorie. Se pera1tează tendonul muşchiu­
l11i l~xtL•nsor liigital la teral, iar răs~1unst1l 11orn1al constă Î11 nexarea regiunii tarsiene.
Ji1o,i 1ie rcnlizort': c,1lul se afl ă îr, dec11bit lateral. Membrt1l posterior aflat dea-
st1pra se susţ i n1.' t.ie ~,c fa ţa medi a lă a articulaţiei fcmuro-tibio-rotuliene. Exami-
11att1rul 11.1,·cştc 11şor t1.'ndL1t1ul mt1şchiul u i exte11sor digital lateral în regiunea pro-
xin1.1lă a tibtei, stil, a rtict1laţia gcnuncl1iului, uşor lateral faţă de aceasta sau ciupeş­
te cu ajt1tort1l u,1ei pe11sc pielea din regiunea jaretului.
F!c111c11fc testate: 11crvul tibial, con1po11en ta senzitivă şi segmentele medulare
It,n1hl1-sacra le L6-S1, cot111Jonenta 111otorie.
R11s11u11:- 11t1r111al: flcx.c1ren jarett1lui sau a regiunii tarsiene (fig. 341).
Râsţ1z111s 1111or11111l : li~1sa, diminuarea sau exagerarea mişcării.

Fig. 340. Reflexul patelar Fig. 341. Testarea reflexului

la calul în decubit. tibial cranial prin ciupire.

Reflexul de flexare a membrului posterior şi răspunsul nociceptiv

În functie
•
de locul în care se realizează stimularea, acest reflex evaluează corn-
ponenta senzitivă a nervilor sciatic, femural, fibular superficial, tibial şi compo-
ne11ta motorie a segmentului 1nedular lombo-sacral L5-S3.
Mod de realizare: calul este în decubit lateral şi se stimulează membrul posterior
cu un stin1ul neplăcut, dar 11u dureros. Se ciupeşte cu ajutorul unei pense, pielea
de la nivelul marginii coronare a copitei, pentru nervul sciatic (fig. 342); de pe faţa
medială a coapsei, pentru nervul femural (fig. 343); de pe partea dorsală tarsiană şi
metatarsiană, pentru nervul fibuJar superficial (fig. 344 şi fig. 345) şi de pe partea
ventrală a metatarsului, pentru nervul tibial.
Eleme11 te testate: regiunea U-S1 n1edulară.
Răspu11s nortnal: flexarea întregului membru.

519
 Fi , 342. Reflexul de fl~xare Fig. 343. Reflexul de flexare
ga membrului pos!e~ior a membrului posterior
pentru nervul sc1at1c. pentru nervul femural.

Fig. 344. Testarea reflexului Fig. 345. Reflexul de flexare

de flexare a membrului posterior a membrului posterior pentru
pentru nervul fibular superficial. nervul fibular superficial

Răspuns anormal: lipsa sau diminuarea reacţiei ul însă un

.. . de retragere a n1embrului.
Ca reacţie de răspuns la stimul, caii sănatoşi îşi vor retrage inerobr '
răspuns norma} poate fi întâlnit şi Ia caii în decubit. " brului
Nervul fibular fiind nerv senzitiv pentru partea cranio-laterala a mem al de
. sub graset, are rol de flexor al jaretului. ,In
postenor, . . traiec
. tul sau
. , trece latera er·
conetilul fib ulei, locul în care poate fi mai frecvent lezat. "In caz de 1ezionare 11
perextens1e a Jareh.1lui, iar buletul şi chişiţa ram.an
VUlui apa O h'1 . . . . .. ,.. flexate.
re ului pos·
Nervul tib" J 5t . " embr .
. ia e e nerv senzitiv pentru partea caudo-mediala am " ,:flic prJJI·
tenor, cu rol de e t . .festa c,,,.
tr-o ftex1e
. a Jaretullti.
. x ensor al Jaretului. Lezionarea nervului se maro

520
 ]~ .
( •

'
o il I t
, a e 1 -t

" ·11u11 1 l I
J e g

· fle _ I e Fi . 7. eflexul de re
Fi I I
memb u ui ter or p 1 ·up1 e
n erior c1 p1 ea
uu
~
Iii la · e c r ei.
I n· el I

hi

e ,

5
 Reflexul bicepsului brahial
Acest ret1ex evaluează nervul cutanat la teral al ner-
• • u '!

vului musculocutanat, componenta senzitiva ş1 s~g-

mentul medular cervical C7-C8, componenta motone.
Se percutează muşchiul brahial sau ~en d~nul acestuia
pentru a determina contracţia muşchilor ş1 flexarea co-
tului.
Mod de realizare: calul se află în decubit şi cu aju torul
ciocanului plesin1etric se percutează muşchiul brahial
sau tendonul acestuia (fig. 348).
Eler11e11te testate: nervul cutanat lateral al nervului
musculocutanat, componenta senzitivă şi segmentul
medular cervical C7-C8, componenta motorie.
Fig. 348. Reflexul
Răspu11s 1zornzal: flexarea cotului. bicepsului brahial.
Răspu11s a11or1nal: lipsa mişcării de flexare a cotului.
Reflexul tricepsului brahial
Acest reflex evaluează nervul radial, componenta senzitivă şi segmentul me-
dular cervico-toracal C7-Tl, componenta motorie. Membrul anterior este flexat
parţial şi se percutează tendonul distal al muşchiului triceps brachial, în apro-
pierea olecranului. Răspunsul normal constă în contracţia muşchilor şi extensia
cotului.
Mod de realizare: calul se află în decubit si
• ctt
ajutorul ciocanului plesimetric se percutează
tendonul distal al muşchiului triceps braclual,
în apropierea olecranului (fig. 349).
Elemente testate: nervul radiaL comp onenta
senzitivă şi segmentul medular cervico-toracal
C7-Tl, componenta m otorie.
Răspuns normal: extensia cotului.
Răspuns anormal: lipsa mişcării de exten sie.
Nervul radial are rol de extensor al mem- Fig. 349. Reflexul tricepsului brahial.
brelor anterioare. În traiectul său trece lateral •
de cot, loc .unde este adesea 1eza t• CI'rruc,. 1ez1onarea
. radialului va face ca mem-
bre, Ie antenoare sa. , nu poata. , face sprijin, flexia fiind una fiască ' (Rooney, 1963;
Menager, 2014).

amma oru1Ul. prin

Pentru a facilita ffillllca ex . t
tati · • .
. reducerea timpului alocat consul-
• ei ş1 pentru eVItarea omiterii A •

col de lucru clar tru unor etape m exanur•are, trebuie urmat un proto-
,
pentru cabaline d "
s cturat pe baz
:
·f ·
a unet 01 de examinare neurologică, adapta
t
' upa urmatorul model:

522
 C

onu m ulatura
· Vm Deglu itie,~ ~ X cere rom
reche p ---,--- sept az I,
-VII ndoscopie, refle de v;· mituripe
1'1 enc ,fal Slap est test
sim tic Musculatura g . .
STG
s, EA ŢII PO L_ TI . ·osTt
ÂT ELVIS ÂT
paralizie

· ac , po · tura/ (pr:o

a1uarea pe plan ascen entl

de
Dev,e coz, n la . al
j

S e 1agno ,c.
Su esbitera e:
tic·
Xat)se -
 TESTE COMPLEMENTARE DE DIAGNOSTIC
ÎN TULBURĂRILE SISTEMULUI NERVOS

Pe baza diagnosticului clinic se vor iniţia şi alte examene complementare care

vor orienta diagnosticul către etiologia bolii.
Examenele complementare utilizate în neurologie pot fi grupate în 4 mari Il'\e-
tode reprezentate de: a1zalize biologice, i1nagistică r11edicală, electrografia, analiza hist-0-
logică, la care se adaugă şi alte exa111ene, în funcţie de specie şi de segmentul corpo-
ral afectat.

ANALIZELE BIOLOGICE

În cadrul acestor analize un rol major revine exan1en11lui lichiduliti cefalorahidian

şi wzalizelor sangi,i11e.

EXAMENUL LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN (CEREBROSPINAL)

Liclzidul cefalorahidian (LCR) reprezintă produsul de filtrare al plexurilor coroidi-

ene şi are aspect incolor şi transparent, cu o uşoară nuanţă citrină la unele specii. El
ocupă cavităţile interne ale nevraxului şi spaţii]e leptomeningelui de la nivelul ven-
triculilor cerebrali laterali (1 şi II), unde este elaborat, trece în ventriculul ID, prin
gaura Monro, de aici prin apeductul Sylvius ajunge în ventriculul IV, iar din ven-
triculul N trece în canalul ependimar. Prin gă1irile Luchka şi Magendie, lichidul
cefalorahidian trece în spaţiile subarahnoidiene, iar pe la nivelul venelor cu pereţi
subţiri, prin intermediul limfaticelor meningiale şi al corpusculilor Pacchioni, este
resorbit în sinusul venos de la nivelul durei mater (Coţofan et al., 2000). Datorită
conţinutului său format din 99% apă, 0,73% clorură de sodiu, urme de uree, glu-
coză, albumină şi datorită pH-ului de 7,4, unii autori consideră că LCR-ul nu re-
prezină un produs de filtrare al plexurilor coroidiene, ci ttn adevărat produs de
secreţie (Chatelain, 1987; Barone şi Bortolami, 2004; Damkier et al., 2013). Circulaţia
LCR-ului se face sub forma unei deplasări în masă a lichidului cu reînnoiri de cel
puţin 4-5 ori pe zi. Are multiple roluri ce pot fi grupate în trei mari categorii: rol
mecanic, rol biologic şi rol în schimburile hemo-lichidiene. Astfel, lichidul cefalo-
rahidian are rolul de a asigura protecţia sistemului nervos central faţă de diversele
traumatisme, de a asigura troficitatea acestuia şi de a elimina unii produşi de ex-
creţie, atât ai sistemului nervos, cât şi ai sistemului endocrin adiacent. împretmă
cu bariera hematoencefalică şi meningoencefalică, licl1idul cefalorahidian asigură
protecţia sistemului nervos faţă de unii agenţi infecţioşi. Este un ultrafiltrat de plas-
mă. Deoarece LCR este în contact direct cu tesutul nervos n odificările lichidului
1
reflectă procesele patologice ce au loc în sistemul nervos central. Aceste modificări
• I

depind de natura şi de extinderea leziunilor sistemului nervos central, şi de proxi-

mitatea acestora de sistemul ventricular şi spaţiul subarahnoidian.

524
 Exami11area
.., . . d lichidului
.., .., cefalorahidian constituie
. . o metod..,
cierea staru e sanatate sau de boal... a curent utilizată în apre-
. .., a a encefalului şi · I · •• "
tunp o metoda complementară utili· t"" L. a rnerunge u1, fiind 1n acelaşi
,.. . ' za a 1tecvent " d · • .
sau m ~ele smd~oame nervoase specifice. m iagnosticarea diferitelor boli
Principala 1nd1caţie
a examinarii licllidului c . .
afecţiunile inflamatorii ale si.stemulu' efalotahidian este de a investiga
Puncţia medulară în vederea rec1onlt:~?sLcCRentral cu etiologie neidentificată.
aru este cont· 'd · f " " ..,
situatii: presiune intracr · ... ... rai ica a 1n urmatoarele
. aruana crescuta secund l
litelor din cauza riscului crescut de h ' . ar mase or tumorale sau encefa-
(Komegay et al. 1983)· în d erru~ a cerebelului prin foramen magnurn
, ' caz e tromboatopenie (< 50 OOO b . .
cauza riscului crescut de hemoragie în s ati 1 b : . trom oC1te/µL), dm
Dewey, 2008). p . u su arahnmdian (Platt şi Olby, 2004;

Din. păcate, valorile evaluării

. . LCR pot fi normale 1a un aru.mal . . . neu-
cu deficite
rologice datorate
. . unor lez1uru compresive, d egenerati've sau care rmplica • . .., sistemul
.
nervos periferic. De asemenea, rezultate neconcludente pot rezulta dacă LCR-ul
... prea devreme sau prea târziu în evol u,t1·a b o1·11,· on· d'mtr-un 1oe plasat
este.recoltat
la distanţa mare de sediul leziunii.

Recoltarea LCR-ului
,..
Inain.te ~e rec~1tarea es:e indicat ca animalul să fie sub anestezie generală şi su-
pus unei diete alimentare m ziua recoltării. Recoltarea este o procedură specială ce
implică anumite riscuri, în majoritatea cazurilor însă potenţialele riscuri sunt con-
trabalansate de beneficiile diagnosticttlui furnizat pe baza unei astfel de probe. Se
recomandă ca recoltarea de LCR să ţină cont de greutatea corporală a animalului,
astfel că, la 5 kg greutate corporală, să se recolteze 1 mL de LCR. Recoltarea trebu-
ie făcută în eprubete sterile fără aditivi, iar dacă lichidul este hemoragic recoltarea
se poate face pe EDTA (Vemeau et al., 2008; De Terlizzi şiPlatt, 2009).
Prelevarea lichidului cefalorahidian, deşi nu foarte uzuală, este o metodă in-
dispensabilă pentru diagnosticul pozitiv şi diferenţial al tulburărilor nervoase.
Recoltarea se face prin puricţie cerebrală sau craniană (cerebrocenteză sau cranio-
centeză) şi prin puncţie rahidiană (rahicenteză), la diferite niveluri (Adamo, 2010).
Punctia craniană sau a ventriculilor cerebrali se poate face la toate speciile, însă
este o metodă foarte rar utilizată. La tineret se face înainte de osificarea fontanelelor.
,

Puncţia ralzidiană se poate face la nivel suboccipital sau occipito-atloidian, atlo-

axoidian, lombar şi sacro-coccigi~n. . . ., .. . ...
Puncţia suboccipitală sau occipito-atlo1diana este ce~ ma1 mdtcata deoarece co-
lectarea LCR-ului se face din cisterna magna (Kulkarru et al., 2009), ceea ce permi-
te recoltarea unei cantităţi mai mari de lichid, manevra este uşor de e~I, _ia~
. eul · "' .. " ste mult redus (Elias şi Brown, 2008; De Terlizz1 ş1
rlS contammarn cu sange e
Platt, 2009).
525
 -

]Jl
-

li

lI a
l
1g • eh ă . u p ivi e a pa iul o c~ · o-a· o-
id"a i ev'den re ecul i e Ue pe in
u
dueere ac I i pi a {dupa Ma ikide et al. 20 o.
a

r
IO
•
pn I 1-

n u
6, •

azu z
I

5 . Ma ca ea locul idee ecţ'e 1 pa lom o

1 r entru ecolta e lichidului cefalorahidian.
•
1

a 1
1· V

a
- •
1 I

t 2-
lid -

CI
dea l a
l
C t~
cton-
•
alibru d· . . a pentr recoltarea
te f'g. 2 oz ·a a~~I , :: fa nive lambo-sacral
ich dul . cefalorMa '1~k1a;es e al. 2000).
(du a la
a 27
orice eroare de direrf-ie
'-P- poate cauza complicatii' grave la acest11ivel . Uneori' clin·! Cla-
.
nul p oate vizualiza n1ai bine manevra de introducere a acului dacă stă pe O platfor-
mă plasată lateral de animal. La caii adulţi, acul este introdus aproximativ 11-13
până pătrunderea spaţiul
Ia în sul'laral1noidian, senzaţia
fiind asemănătoare
cec;;
de la recoltarea occipito-atloidiană. Deseori, la pătrunderea î11 spaţiul subaralmoi-
dian, calul \·a tresări. Câr,d aettl este corect poziţionat se recurge la aspirarea uşoa­
ră a LCR-ult1i cu o seri11gă sterilă de 10 1nL. Dacă LCR-ul nu se scurge, acul se va
roti la 90° sau se ,ra împinge puţin ca să se asigure că nu este în contact cu O rază
osoasă. Presiunea n1anuală asupra venelor Jugulare poate creşte presiunea intras-
pinaJă, ma11c,1 ră ce va 11şura scurgerea LCR-ului.
Recoltarea LCR-ului la carnivore
La camivt)re prelevarea Iicl1idului cerebrospinal se poate face de la nivel occi-
pito-atloidian1 atlo-axoidian şi lombo-sacral. ,..
Recoltarea de la 11ivel occipito-atloidian. In porţi11nea cervicală a canalului rahidian
recoltarea se face pri11 flexarea puterrucă a capului, iar acul este introdus încet în
spaţjul occipito-atJoidian, cu vârful orien-
tat spre trL1fa animalului. Înainte de recol-
tare locul de elecţie se toaletează, se dez-
infectează (fig. 353), apoi se acoperă cu un
câmp operatt1r (fig. 354). După puncţie se
poate efech1a o ratiiografie de control pen-
tru a verifica poziţionarea corectă a acului
în spaţiul s1.1baralwoidian (fig. 355).

Fig. 353. Pregătirea locului de elecţie

în puncţia occipito-atloidiană.

Fig._3_54. Pregătirea locului de electie în punctia

occ1p1to-atloidiană prote1·at de cârnpuI operator. Fig. 355. Poziţionarea corectă a acului
în puncţia occipito-atloidiană.

528
 Recoltarea de LCR la pisi~ă s.e f~~e la fel_ ca la c!ine, respe~tân~ ace_~aşi protocol
(fig. 357)' însă cantitatea de lichid fimd· mat redusa. în anurmte s1tuaţu lichidul
ctie oate avea un caracter sangvmo1ent, fie d a t ori't"a existenţei
. unor pro de
pun ' p l (fi 358) ş· I · · ,., cese
iritative, fie ca urmare a unor erori de reco ta_re g: . . 1 _a p1s1ca pe baza anali-
zei şi interpretărilor histologice ale LCR-ulu1 pot fi diferenţiate bolile inflamatorii
de cele tun1orale (Rand et al., 1994).

Fig. 357. Recoltarea de lichid cefalo-rahidian Fig. 358. Recoltarea de lichid cefalo-rahidian
la pisică. la pisică, aspect sangvinolent.

Recoltarea de la nivel lambo-sacral. La câi.J1e, vertebrele lombare sunt lungi, au

corpul dezvoltat, cu o creastă ventrală, apofize spinoase mai scurte, triunghiulare,
terminându-se cu un vârf îndreptat cranio-dorsal. Procesele articulare sunt puter-
nice, au o orientare cranio-ventrală, terminându-se drept, iar procesele mamilare
ajung până la jumătatea ap ofizei spinoase cu procese accesorii sub formă aciculară
fiind orizontale şi înd reptate caudal. Locul de puncţie în zon a lombară este plasat
între vertebrele lombare L4-L5 sau L5-L6, cu posibilitatea abordării şi spaţiului L6-~.
Pentru identificarea spaţiului de recoltare se pal-
pează procesele spinoase lombare, iar puncţia se
efectuează uşor lateral de tuberozitatea apofizei
dorsale, parcurgând un traiect latero-median
până la atingerea planşeului canalului rahidian
(fig. 359).
Analiza LCR-ului recoltat la acest nivel poate
oferi relaţii mai ales despre leziunile focale de la
~velul n1ăduvei spinării (Thon1son et al., 1990).
In urma efectuării puncţiei, există posibilitatea
ca LCR-u) să nu poată fi extras, cu toate că acul
este fixat în canalul rahidian. În această situa~e,
Fig. 359. Locul de puncţie în zona acu) se va extrage le11t, se va roti la 90° şi se v:
lombară pentru reco1tare LCR la câine.
reorienta în canalul rahidian Pozitionarea corecta
• I

530 l
 a l 1 u

z e,
n·
ul r Iezi
LC -
•
l 111 I

m mtracraruale.
.. ·ventrie ar. ,ro " g r fi
L R- . C i c·to agie, re eoseb. e n

al c re u de ermină astfel e o I

"il ~ O UC C u1 t · 1or (Platt ~ i Ol

e 1 l fizi s ec 1 1 0rmal
tr , ] 1~ r -
••
1 ~

•
, l
•
I III
1a a~a r
A

al, CO lea~ " r

n g la II
I a lo
t
• • •
1e 1Z l 1

o ) a
I\
o t
·, 1977, 7 i 1 r
....
-u
•

■
t r fa -
 l a
.
s e 1 et at, 20 O) .
A.
I

l fi r l
p bv s g l coo O¾
l~- .s m n , er a pro
E a C U O ( e al, 2 06) Ir
ego e
a C a
e. al 1 ) L le 1 L
O- , ar
I

r -
t I e, @ . de
.J

e a 2 elul / 1), at~ I e/ C

) I ,• e ., 1 9 ).
p, tr -u
I t lI )

ae '
I

L ),
V -

e e )~ ~ il
(20
I v

e
al

, la •
7
de efi
-
I
III
1
g/dl ati 11 I - I
t
ooo, I

30-40%T
l /µ ,li
¾I z J : 1I n are
 tu d

I l (L, A

167, o-sa ; p oe _...,. . . : 2 -

C 1a I vel ; ă 2 - 6 /dL,
•

l
-.J .
, · ă se --10 I L,
.
lTI e ~ /co ficie c, a a
T: 0-16 ; s : 0-8 OZ ■ r,5-70°/4
r1ce,
I

< alo
3,3-5,0 m

•
1Il ca a p e
.
a1·z e me
alize o . . i . ................ gt e.
li

3
 I I )

•
r •
I

l., 2 ).
tr ( • .
)s l -
•
I a
a
• •
1 la ti •
l az ·1a
e b. l a
.. •
o a
t a ., l . 87, al., •
l. 9 7·I
I L
97),.
r: a ol po e ere ·
. <t

1a e •
·tr
•
L_ o t
I

Anal ·za tox co ogi ă t a a

V

• il •
z -
r1
2§%
t V

e ea e o
,
tar cea
en de
ruve ul
ar I
r r
azoe a, ]
C ·a 1
glicemie ar , ,
tă ( I 2
 util· ar

.
11 ~o
l (Salan . 995).
F ografiazv C
I i, . ,,, ii tu ' .,_, al caro'W

gan l eC 1 se uree e s
pe tel · clu lui ai t e identia
zi · i 1 ·, i fe I . irami ei t . 0 op
ro etil ale r trnec K

1· s a 1 r de c trast n ce
•
re
..
m :riz · i e b
,
., _ al ·i ___
_ i11 enin · e
'
axr -..-----,-"' .e . se n a t 0
. .
a · ac __,_
grafii or s ~ I s· · - fiil e - iliîea m 1 ----- I-
t ali,199 , M .tt cc· tal. 99 · .
iol ie al coloanei vertebr. l - le C r
I . unerea . a e d fi.I tero l t l s
1de or · Pnn
..
. t: m, z , dim 1
e st ehi
e
•

-
,
al, C

-
di
. Dacă
ne e ră •
Ir r a aa
....,,
•
poz, a

53
 impusa. , se poat e recurge la sedarea... . sau. anestezia generală a, acesh.ti'a. ""1otu .
anestez1e . generaIva poate înrăutaţi anumite probleme ,., .., neurologice. . .De ob·1ce1,. Ş1, 0
. ... di afli cu expunere latero-laterale 1nsa se pot realiza şi ima~.,.,• 8ere,
alrzeaza ra ogr ou 11 do
ventrale (Morg = . Miyabayasl1i, 1988; Morgan
"''l si . et al., 1980).
,, rso..
0 . radiografii ale craniult1i şi coloanc1 vertebrale, m scop de diagnosti
eşi
• t . . . . d l . t.., . d
câini si pisici în diferite poz1ţ11 ş1 mo a 1 ·at1 e expunere în fu .
c, Pot fi
ob ţinu e pe . . .. . . . ,.. .. ncţie d
patologia suspectată, la cai racuog~af11le pot fi obţinute ş1 ~ poziţie patrupoctală ~
a·utorul unor echipamente portabile, pe11tn1 rezultate optime este necesară a
J specializată. La carnivore_ ş~ la ca b~ 1111e
tura · d.ia~osti'cti l dve ~tn · d rom Wobbler Para-
se
stabileste pe baza semnelor c11n1ce manifestate prm pareza şi/sau ataxie în m
dar se ~onfirmă prin telmici de imagerie 1nedicală. Astfel, radiografia conven:rs~
nală sau simplă relevă prezenţa unor anon1alii morfoJogice ce determină inst~b~-
litate intervertebrală sau confirmă prezenţa unor leziuni ale vertebrelor cervical~
în segmentul C3-C5 la cabaln1e sau în segmentu] C3-C7 la carnivore, în funcţie de
rasă. Compresiunea şi stenoza medulară cervicală se confirmă prin mielografie,
iar examenele de CT şi IRM aduc informaţii valoroase despre localizarea leziuni-
lor, natura şi severitatea acestora (VanGundy, 1989; Da Costa et al., 2006; Cauv:in
şi Segard, 2014).
Mielografia sau investigaţia radiologică cu substanţă de contrast este larg utilizată în
patologia neurologică a anima]elor. Aceasta se efectuează sub anestezie generală
şi este utilizată pentnl diagnosticul leziunilor ce proliferează în lumenul canalului
medular, de exemplu abcese, hematoame, tumori sau pentru diagnosticul unor
leziuni compresive spinale dinamice sau statice sau în caz de mielomalacie (Lu et
al., 2002). Substanţele de contrast non-ionice, cum ar fi iohexolul sau iopamidolul,
sunt mai puţin jritante şi creează mai puţine reacţii adverse comparativ cu alţi
agenţi. După introducerea acului spinal la nivel occipito-atloidian, la cabaline se
poate recolta 20-40 mL de LCR, la câine 1-5 mL, iar la pisică 0,5-1 mL, apoi se injec-
tează acelaşi volum de iohexol pe o perioada de 4 minute. Capul se menţine la un
unghi de 30° timp de 5 minute după injectare pentru a facilita scurgerea substanţei
în sens caudal, apoi se obţin imagini ale coloanei vertebrale în flexie, extensie şi în
poziţie relaxată. Compresia sau obstucţia medulară se confirmă când lumenul ca-
nalului este îngustat pe o anumită porţiune sau când substanţa de contrast nu n1ai
~v~ază de la un punct (Van Biervliet et al., 2004). Complicaţiile ce pot sun,eni
~ ti1:n~ul mielografiei sunt reprezentate de ataxie, convulsii, hipertermie şi me:
nmgita (Lewis şi Hosgood, 1992). Pentru a se evita complicatii]e este recon1a11data
administrarea unui antiinflamator nesteroidian, de exemplu fenilbutazona în doză
de ,~ mg/kg_Ia 12 ore, înainte de n1ielografie şi 48 ore după aceasta.
4

Mielografia cu substanţe de contrast la carnivore permite diagnosticarea zone·

lord~ compresiune medulară şi
a herniilor discale (Suter et al.r 1971). Acele spinale
folosite pentru efectuarea mielografiilor la câine sunt de 22-20 G cu stilet pentrU

536
• •
l

.,

. ielograf1e cervi I... a a line -

s1a mad v i spi ă i' la ~ve ul v rte-
re -C5 u F .n ee ·2 )

.M -1·· r ec s •t
g u a c ,. lă I

ra la

•
m
d1

7
 np uter to 1nografia (gr. torne = tăiere, grafci 11 == seri
1i oorafta sau co, . ere •n A

om o· din explorările imagistice secţionale, fiind o metodă ' regi11•

t re) face parte ... . . . relati
ra . . d" combinarea utilizar11 razelor X ş1 a computerului C v re.
centă rezultata m . . .. . . · ornPut
(CT) bazează pe două pr1nc1p11: masurarea atenuării ltn . f er
tomografia se . fi • . "' ui asei
X traversează un corp şi calculul coe c1entu1u1 sau de atenu CUI
de raze ce . . . .. . . are, de .
d ·t"H; sale radiologice şi reconstrucţia 1magm11 un111 obiect, plecând d c,
a ens1 at,., " d d b'd• e la
pro1e . e sale diferite, practic realizan o repra ucere 1 1mensională a rea11tăpi
. etili' .
tridimensionale.
Ima •nea CT reprezii1 tă etalarea anato1n1ca a unei secţiuni axiale a corputu·
• V • • • •

gi · " ... · 1 b bti' · ] X f" 1 de

o grosime prestabilită, pr111 masurator1 a e a sor . e~ raze or acute din diver-
se unghiuri în jurul corpului animal. Plan11l ~e secţiune _este pentru majoritatea
structurilor investigate, cel transversal sau axial, pe11tru fiecare secţiune tubu} de
raze X se roteşte în jurul pacientului, avâi1d pe partea opusă detectorii, al căror
rol este de a recepta energia foto11ică ce a traversat corpul şi de a o transforma în
energie l11minoasă, pe care ulterior o fotodiodă o transformă în semnale electrice.
Aceste semnale sunt apoi digitalizate şi transn1ise m1L1i procesor de imaguu, ce
reconstruieşte imaginea pe baza unui număr mare de măsurători, doza de iradiere
fiind apreciabilă. În timpul scanării sru1t obţinute diferite profi]e de atenuare sau
proiecţii. Profilele de atenuare sunt o co]ectare a datelor obţinute de la canalele de
detectori la o poziţie unghiulară dată a unităţii tub-detector.
Totnograjia axial co1nputerizată constă în radiografierea succesivă la diferite ni-
veluri sau adâncimi ale craniului. Prin această metodă, se pot diagnostica neo-
plasmele cerebrale, hidrocefalia, abcesele şi hemoragiile craniene. Utilizarea tomo-
grafiei în tulburările neurologice permite stabilirea unui diagnostic de certitudine
datorită puterii mari de rezoluţie a aparatului (fig. 363).
Tomografia computerizată poate oferi informaţii calitativ superioare mielogra-
fiei şi radiografiei în ceea ce priveste sediul şi severitatea compresiei medulare,
în herniile discale (Olby et al., 2000) - atât la carnivore (fig. 364), cât şi la cabaline

fig. 363. Computer tomograf. . .

Fig. 364. Poziţionarea pacientului la exa
m~~a.
 ti
ti

l'

la câ"ne sec une ra sver ală

eg lată la ni e ul osului pa ·e I.
 structurii substanţei. IRM se bazează pe descoperirea făcută în 1946 de Felix Bloch
şi Edward Purcell (Premiul Nobel, 1952), care au constatat că în prezenţa câmpu-
lui magnetic intens, nucleele se comportă ca nişte magneţi. Imaginile prin rezo-
nanţă magnetică nucleară se obţin ca urmare a absorbţiei şi emisiei energiei din
domeniul radiofrecvenţelor (RF) aJe spectrului electromegnetic de către spinii pro-
tonilor. Deşi iniţial termenul adoptat pentru această tehnică a fost imagistica prin
rezonanţă n1agnetică nucleară (IRMN), dată fiind conotaţia termenului „nuclear",
începând din 1970 s-a preferat varianta IRM. La baza imagisticii prin rezonanţă
magnetică stă capacitatea de localizare spaţială a atomilor de hidrogen din orga-
nism, care generează câmpuri magnetice de mică intensitate. Vectorii intensitate
ai câmpului magnetic generaţi de nucleele de hidrogen a11 o distribuţie întâmplă­
toare, astfel încât în ansamblu, intensitatea câmpului magnetic rezultant este nulă,
deşi concentraţia atomilor de hidrogen din organism este foarte mare (80°/4).
Pregătirea pacientului în examenul IRM nu necesită măsuri speciale, ci doar
se recomai1dă tranchilizarea pacientului. Durata obişnuită a unui examen cu IRM
variază intre 30-90 1ninute. Nu vor fi supuşi examinării pacienp:i care au clipuri fero-
nzag11etice, proteze n1etalice sau corpi străini 11ietalici. Se va acorda o atenţie sporită pa-
cie1zţilor ve-,.ztilaţi sau inti,baţi şi pacie11ţilor cu expunere cronică la metale (fig. 369 şi
fig. 370).
În general nu este necesară utilizarea unor substanţe de contrast, excepţie fă­
când investigarea diverselor patologii ale lichidului cefalorahidian, Îl1 special tu-
mori sau scleroze multiple (Thomson et al., 1993).
Substanţele de contrast utilizate în IRM au la bază gadoliniul, care are rolul de
a scurta timpul de relaxare T11 ceea ce determină ca imaginea organului care conţi­
ne a<:est eleme11t să apară mai lumit1oasă (Bârsăşteanu et al., 2002).
Prin imagini CT sau lRM pot fi diagnosti<:ate anomalii de structură ale paren-
chimului cerebral prin compararea acestora cu imagini normale (Huston et .al.,

Fig. 369. Aparatul IRM - vedere generală Fig. 370. Componentele aparatului IRM -
(www.aisti.info/en/neurology/mri.html). masă pentru pacient
(www.aisti.info/en/neurology/mri.html).

541
 a -

..,

1 e o tl
st"' -o
i d e es
1
•
g sm O1/o
t a ·t te si ilar .....
I to t lt sub t te n a
r . ro evol. ·
C . fo O

..

o t
 n istrati si ir1trnca, ritar. Agenţi i d e contrast utilizaţi în ecografie sunt su .
· ~
raşi limitări ca şi alte m etode ecogr a f1ce.
· Ca regu l""a generala, " dacă irnaPuşi
. aceI0,.
g rafică de bază este su b niv elu l optin1, CEUS p oate fi dezamăgitoaregt(;la ec0,.
ci al., 2008). Sttlistanţcle de con~ast :•tt·1·_ 1za t c "111 e:ogra f'te s unt co~~t~ite din rnîcr
audo~
bu Ic, acestea st111t bi1le Lic ga7 in ert 1ncaps11la te tntr-o mem b r ana lipJdică/ r . o
f, 0 J1·n1ertca · ~ s tab1l1tale.
· ... ce ,.1tera ·· M icro
· b u Ie Ie au d1m · · de 1-5 µrn (depO,?oteieă/.
· en s1un1
n1ai n1ici ticcât l1en1„1tiile)1 ceea ce le ~,ermile accesuJ la nive]ul microca pil --6 ori
Microbult:'le ran1an " " strict . t ravascu Iar, 11u d.1f t1zcaza... "m "esu
. 1n • tur1,. 1.ar durataarelor.
lor
viaţă t'Ste Liirect co11trolată de către operatt)r, care le poate d istruge prin mod·fi de
1 ca.
rea frt.>C\'er1 ţci u ltr.1sunctclc.1r. Microbulele au un î11alt grad de ecogenitate, cres-
câi1d astfel posibilitatea vaselor de sâi1ge de a reflecta ultrasunetele şi de a produ-
ce un ct1ntrast mai liun în raport cu parenchimul din jur.
Selecţ1a materialului din care este constituită membrana este factorul determi-
nant pe11tru 11ş11rinţa cu care microbulele sunt prelucrare de către sistemul imuni-
tar şi elasticitatea n1ecanică a acestora: astfel, folosirea unui material hidrofil scade
tin1pul de rezistenţă al microbulelor în circulaţie, iar folosirea unui m aterial foar-
te elastic asigură o rezistenţă crescută la energia acustică. La produsele aflate în
circulaţie, înveliş11l microbulelor este compus ctin albumină, lipide, galactoză sau
polimeri. Particulele de gaz din structura microbulelor pot fi reprezentate de aer,
perfluorocarbo11 sau hexaflorura de sulf. La suprafaţă, microbulele sunt acoperite
cu un strat de polietilenglicol, care împiedică agregarea lor, le face non-reactive,
prevenind detecţia temporară de către componentele sistemului imunitar, lucru ce
prelungeşte perioada de viaţă a acestora (Claudon et al., 2008; Piscaglia et al., 2011).
Principiul ultrasonografiei cu susbtanţă de contrast constă în proprietatea mi-
crobulelor de a-şi modifica dimensiunea ca răspuns la stimularea cu ultrasunete.
Oscilaţia volumului lor generează ecouri de frecvenţe diferite către sondă şi con-
feră astfel contrastul spaţiului vascular cu parenchimul adiacent. Sunt cunoscu-
te două etape principale în ecografia cu substanţă de con trast: faza de a,nplificare
(e11hancement), faza de spălare (washout), pe baza caracterului acestor etape şi a tim-
pului n ecesar desfăşurări lor, se poate stabili caracterul u n ei leziuni cercetate.
Sis temul limfatic p rin compon entele sale - vase limfatice şi limfonoduri - e5te
implicat în menţinerea homeostaziei interne prin m u ltitudinea de funcţii ce le
îndeplineşte. T ransportul excesului de flltid interstiţial prin intermedit1l \' asclo:
limfatice în circulaţia venoasă, faci litarea răspunsului imun şi in1plicarea directa
prin compon e netele sale în imunita te, absorbţia lipidelor de la nivel intestin,1l s~nt
doar câteva exemple în participa rea sistemttlui limfatic la procesele fizil1logice
normale ale organismelor. Implicarea limfaticului în patl))ogie este major~ deoare-
ce infecţiile, traumatismele, actele cl1irurgicale şi 11t1 în u]timt1l rând neoplazii]e a~
re~':11si~e directă asupra acestui sis te m . Morfc.1 logia şi s tructura vaselor limfati-
ce lillţiale ln deget de mănuşă, cons tituite din celule endoteliale lipsite de merobra-

544
 •
1

i f Dl

e1
a t .
I
r l., 2004)
•
l

I til V a
A.
, ca11 , oo
• I'\
f ra
_l l
l., 2000;

( tal u ,

EL U ELE T L

ele r = n
th no - .n -
r· ph< r in =
 în diagnosticul diferenţial al unor tulbu~~ri _neurolo~ce utilizarea acestei rne
tode oferă rezultate relevante asupra funcţiei s1Stemulu1 n~uro-muscular. În rne:
dicina veterinară se utilizează frecvent: electr~en~efalografia, electrocardiografi
electromiografia, electrokimografia, termografia ş1 electroforeza. a,
Electroe11 cefalograţ;a (EEG) reprezintă înregistrarea biocurenţilor cerebral'
:J' 'J' . , • 1, cor~
ticali şi subcorticali. Biocurenţii sunt captaţi cu ~Jutorul elect~oz_1lor plasaţi pe su-
prafaţa cutiei craniene. Dacă electrozii cap~tor1 s_unt ~las~ţi direct pe suprafaţa
scoarţei cerebrale, se realizează o electrocortzcografiere, iar cand metoda este Utili-
zată pentru înregistrarea biocurenţilor de Ja nivelul cerebelului, se realizează
0
electrocerebelografie. Înregistrarea grafică a biocurenţilor este posibilă datorită am-
plificării .b.1tensităţii lor de către encefalograf
EEG a fost utilizată prima dată la câini (Klemm şi Mallo, 1966), specie conside-
rată mai susceptibilă în a manifesta crize epileptiforme, iar prin această metodă
se înregistrează activitatea electrică de la nivelul cortexului cerebral. Prin această
metodă complementară sunt înregistrate grafic o succesiune de potenţiale maxime
.
transmise de la nivelul terminatiilor dendritice ale neuronilor si , o acumulare a
potenţialului post-sinaptic.
Înregistrările electroencefalografiei pot fi interpretate pe baza frecvenţei şi am-
plitudinii ritmurilor de fundal, a prezenţei sau absenţei evenimentelor tranzitorii,
a prezenţei şi distribuţiei evenimentelor anormale şi a caracteristicilor precise ale
acestora. Cercetările lui Klemm şi Hali (1974) au demonstrat faptul că în procesele
patologice se observă modificări în acelaşi timp, atât ale frecvenţelor, cât şi ale
amplitudinilor.
în encefalitele acute la câini EEG sunt caracterizate de perioade scurte de inac-
tivitate electrică în conjuncţie cu und ele joase, complexe cu vârfuri şi unde joase
în combinaţie cu undele ascuţite şi cu undele cu voltaj crescut şi frecvenţă scăzută.
Amplitudinile mari în combinaţie cu undele cu frecvenţă scăzută sunt un semn al
encefalopatiilor cronice sau ale degenerărilor n euronale (Croft, 1970). În hidroce-
falie modificările EEG-ului relevă prezenţa undelor supraadăugate, dar s-au în-
registrat şi unde cu amplitudine mică şi frecvenţă crescută în combinaţie cu unde
cu frecvenţă înaltă şi amplitudine crescută (Klemm şi Hali, 1971). La câinii cu epi-
lepsie recidivantă undele au amplitudine mare şi frecvenţă crescută(Pellegrino şi
Sica, 2004), iar în tumorile cerebrale sau în leziunile vasculare, undele sunt conti-
nui sau intermitente cu o amplitudine mare şi o frecvenţă mică, cu vârfuri şi unde
ascuţite (Steiss et al., 1990).

Procedura de lucru se realizează cel mai bine pe animalele sub anestezie ge-
n~rală. pen~ ~ evita apariţia de artefacte cauzate de clipit, mişcări ale capului,
muli auditivi sau vizuali (fig. 373 şi fig. 374). Este indicat evitarea folosirii ace-
sti

promazinei şi a xylazinei (Myers et al., 1985; Malikides et al., 2000).

546
 Undele teta ,.au o frecvenţă
d de .4-7 cicli/secundă, iar
. celelalte ca ct . . .
j)tterrnediare, intre un ele alfa ş, beta. Ca şi undele delta ra enstio sunt
e,q,ritnă întotdeauna o st~re patologică. 'prezenţa acestor unde
.
La nivelul encefalului sunt zone Î pe care nu se pot recepţiona . unde lectri
~
. r acestea sunt numite zo11e 1111,te. n alte zone , unde 1e e1ectr1ce
după excitaţii funcţi· recepţiona,
1a . se t e . ce,
doar . aplicarea
. unor specifice. În . po şi întind
e d e 1oca1izarea
• generator,
rocesului patologic tulburările
bioelectrice pot avea un caracter difuerea
P
sitnetric sau locahzat. z,
.
Elcctro111iografia .
(EMG) este metoda de înregistrare grafică sau optica... a poten-
•
tialului electric de. acţiune
. musculară.
• .. Măsurarea activităti·,· • a muşchilor
, elec:tnce .
în titnpul _contracţi;1 sau re!axarn_se face_ ~rin intermediul unui electrod implantat
în muşchi. Ace~sta '.1'etoda este 1nd1cata 111 diagnosticul afecţiunilor nervilor, ale
11\uşchilor, ale 1oncţ1un1lor neuro-musculare şi mai ales în a face distinctia dintre
afecţiune datorată leziunii motoneuronului superior sau motoneuronuiui inferi-
or (Oaube, 1985; Sethi şi Th ompson , 1989). Prin electromiografie se studiază gra-
0

dul de conducţie nervoasă şi modul de transmitere a influxului nervos la nivelul

sinapselor . An um ite leziuni po t încetini viteza de conducere sau pot determina
reducere a amplitudinii răspunsului motor (Anor et al., 2003). Testarea vitezei
0co11d11ctibilităţii nervoase (VCN) implică stimularea electrică a unui nerv periferic

şi înregistrareaactivităţii electrice de la nivelul altor segmente ale nervului sau de

la muşchii inervaţi de acesta (fig. 377). La caii ce asimetrie prezintă şchiopături,
musculară, musculară
atrofie sau ataxie datorată
mielopatiilor compresive, lezi-
unilor nervilo r suprascapular sau radial, testele electrodiagnostice pot evidenţia
potenţiale electrice anormale, cum ar fi de potenţiale
unde pozitive fibrilaţie şi
ascuţite muşchii afectaţi
în (VanGalen el al., 2008). Prin combinarea EMG şi testării
VCN se poate stabili diagnosticul, sediul, la tratament prognosticul răspunsul şi
unor astfel de leziuni.
• • • •
• - • • •

- - - . •

- - •
•

• •
• • •
• • •
• A C
8 . • •
I
•
/· •

• • •
• • •
• •
•

• • • - • • •

• •
• •
• • •
• •
• •
• •
• • •
• •

''° 50
o .. · I I (după Furr şi Reed, 2()()S). ln repaus-
Fig. 3n. Electromiografia muşchiului glut~al m1Jl?~'u a.~ fibrilaţie- (B); în contrae\18 redusA- (C).
marcat cu săgeţi; în contracţie- unde ascu\1te pozitiv (A), 549
 Electroretinoo-rarfia este o metodă obiectivă de înregistrare grafică a
o· ., . .. . " poten~
electric de la nivelul retinei, ca rasp~ns la stimul11 lummoşi. Inregistrarea a1_u~ui
tw. potential va fom1a electroretznogran1a (ERG), pe baza căreia se p grafica a
aces , .. . . .. . .., oate evaJ
functia retinei si se poate stab1l1 sediul lezitnn1 care deternuna disfuncti . ua
. . . . . , a v12ua1~
Dacă leziunea este localizată la ruvelul formaţiurulor anatomice plasate î a.
retinei, cum ar fi: nervu ·· optia,
· · d uasma
· " tract op ti' c sau cortex vizual
opti'ca, n spatele.
„ O .., 1 . t . ., I . , atunci
electroretinograma este 11ormala. aca ez1unea es e situata a nivelu] retinei
troretinogran1a este modificată. Metoda este utilizată, mai ales la câinii c~ elec-
mează să fie supuşi operaţiei de cataracta ., (Ne1son ŞJ. C outo, 1998). e ur-
Potenţialul auditiv evocat este unul din cele mai utilizate teste în diagnosticut
deficienţelor de auz şi al afecţiunilor de la nivelul bulbului rahidian, punţii, mezen-
cefalului sau talamusul1ri (Musteaţă et al., 2009; Hali, 1992). Principiul metodei con-
stă în înregistrarea grafică a activităţii electrice generate de perechea a 8-a de nervi
cranieni şi proiecţiile sale din trunchiul cerebral, ca răspuns la un stimul auditiv.
Schimbările calitative ale undelor pot fi utilizate în diferenţierea unor afecţiuni p~
riferice de undele vestibulare, în diagnosticul unor tulburări auditive, în localizarea
bolilor difuze ale trunchiului cerebral şi în diagnosticul leziunilor de implică ure-
chea mijlocie sau urechea internă (Marshall et al., 1981; Rolf et al., 1987; Mayhewşi
Washbourne, 1997). Metoda se bazează pe faptul că trecerea unui stimul acustic
prin diferite structuri ale urechii sau ale sistem11lL1i nervos determină o serie de
semnale electrice numite potenţiale aitditive evocate ce pot fi înregistrate cu ajutorul
unor electrozi plasaţi la suprafaţa pielii. Aceste potenţiale electrice sunt folosite
pentru evaluarea integrităţii funcţionale a urechii şi a unor porţiuni din sistemul
nervos central activate de stimularea acustică (Sims, 1988; Harland et al., 2006).
Potenţialele aud itive evocate (PAE), denum.ite şi potenţiale auditive precoce
(brai11ste111 auditory evoked responses - BAER)., au cea mai mare valoare diagnos-
tică. Aceste potenţiale se înregistrează relativ uşor, timp d e 5 minute şi nu sunt
afectate de gradul de atenţie la stimul„ de starea de somn sa11 d e veghe a anima·
lului (Kawasaki şi Inada, 1994) sau de folosirea unor anestezice (Armaşu, 2014).
Dacă pe perioada testării animalul se află sub anestezief aceasta reduce dificultă·
ţile d etermina te de gradul de cooperare al acestuia şi elimină artefactele produse
de contracţiile m11sculare ale feţei şi gâtului (Myers et al., 1985; Wilson şi Mills,
2005).
Testul BAER poate fi utilizat în diagnosti cul afectiunilor n ervului auditiv, în
patologia emisferelor cerebrale d eterminate d e hunori, hematoame, hernii sau alt~
procese c~e determină creşterea p resiunii in tracraniene şi exercită compre~iUlîl
~upra m1el_encef_a lului (Armaşu, 2014; Legatt, 2005), precum şi în diferenţierea
smclromulm vestib~lar periferic de cel central (Kent et ,ii., 2010; Poncelet, 2oo4). "t
I :~tare„a p.otenţialelor auditive de trunchi cerebral (BAER) se poate face, ata
a ca1ne, cat Şl la cabaline sub anestezie generală pentru a elimina artefractele da-
 . , . Te la c ai e,
u e no 1-V i c fo -i ate lă ( ur

.
il i/ ~ I t ci 19 y·
-V n
r-ft l

chlear -uz
a I

de · · t n
o a ; e retr oe 1 ară (
~ I m, bil .t 1 in acustz , alte ti z
1 I- I, ev,;e r ce a

I - . ~ziu ;e----■-L i L--~ l ...-..~·că,

r ~

, pr ces eJ 11
'co p..
afe
r
'

I I
t 1
1

ti
 I

~ . l
J •Ul I
1,,\1

a
•
I■

I 1 o ).
a tim~i
s 1 ti1 li r
o .P
.
1 ca 1ze za \ii

L ant rru anim e 1 tp

s a Io , r în . -e. eral · -i
r _ 111 aru 1 _palpar es pr z
c um tor opat i 11 on tifu
c n--- .r, temo ul sau fascrcul .L...ILL- s -~-.
ra I o ).
s r el s1fi t · ca rrm r, tun e
•
e or1
ac

ală a ca tumo ar , .
•
el - e I e aJ ngl 1
V ■

s e g I ~ u
' t •tw
t
l

•
•

al

exe CI ae u

l flita i

55
dar fărn tll(~tastazc tlxlrn1,ct1rL1lc. Î11 f'<l7.ttl lt111\fll'il,,r si~,lt 11111lt11 11(•1v,,ri, ,ri.11,,:, 11 1, 1
1

tea se m,,nifestă pri11 crPşterca r,1i1i<.lfi ş i llSJJl'(·I i11vc1ziv (11. l,,1 ş , C ,îl,11, 2(l(J'/),

ALTE EXAMENE

În diagnosticul lttll,t1rărilc>r 11et1r,>l(>J;icc la 1111i111«1l,· J)f• ll1111111 111f lrJ,Jl·lt• c·,,,,, 1,1,.
1

mentare e11t111\·atc n1ai pt>t fi utili zci tc ş i ,1ltc llX;'l111l'11c, llc cx,·1111,ILI : r, ,,,i,:11lj111, ,,r,·!,, 11
lă, pentru a e\ritlei1ţia prc,ccs11I tic î11cl1itlcrc• :.,;;111 11 •î11cl1itlc r{' n f,,,1t.111( •lr•lc>I', ,, 111/1
1

gr,ifin Ct rrl1ral,1 ct1 r,1t..iio11t1t"lizi, ~1t•t1lrt1 c.l C<l11fir111n tlXÎtilt•11tc.1 L111,lr Ir,,, lt,ri lftlrl1t11t•
1

sau cer\1icale atunci c511d pe 1"t1di<)grnfii 11L1 S<' ,.,c,I ille11tifi(''t fiRt1r i s,11, ci,·r>J\,.,t1,i
ale egmC11telor t1st1ase sat1 se poc1tc L1lilizf1 îr1 <>slctJ111icliln C<1rr>r11 ilor Vl'1t, l,r<1lt·, 1

în unele boli 11eur<>logice mttllifocalc, ct1111 elf fi 111il l<)111L1l 11111llÎJll11, t1tilizur1d1J t(
1 1

scintigrafia cu emisie de foto11i (SI'E('~f) sat, sr·i11ligrafia c·11 Pr11i•;ie cit• ţ'>O/.llrtJill
(PET) (Daniel et ,1/., 1991; Daniel el al., 1992); lre111111a/ia 1·r111111111(1, r,e,1tr11 a c·fr• tua ,,
deschidere în oasele cutiei craniene ct1 ajuL<>rt1I lte1,ant1lt11 1r1 <';'IZ LJI cxlirr>lirii ar111-
mitor tumori cerebrale sau pentru extragerea tinor cl1cag11ri ,Je sânge, (Jar mctc.,da
C()nstituie o excepţie. Neoplasmele sistem11lui 11ervc>s J><)I r>rt,lifera lc>cal sau pot
invada ţesuturile adiacente. Celulele se detaşează di11 ttJ1nc>rilc ~1rimitive şi str11I
transportate pe cale sanguină sau limfatică sr,re alte organe t111<.ie v<,r d(•zvolta Ita
mori secundare, proces numit metasta~are (Baba şi Cătoi, 2004). C1Jn<.,scâ11d11 se
acest aspect, prin tehnici non-invazive pot fi identific,1ti lin1f<.>nl>cturilt" santi11 lă
,.
pentru a controla pătru11derea emboJilor tumorali în sistemul nervos. 111 1nl:!dtt:1-
na umană conceptul de limfonod santinelă este bine i1npJc111c11t..it îr1 afecţiunile
neoplazice deopotrivă cu tehnicile de identificare. Prin ]in1f<Jscir1ligrafie utiliLind
radioizotopi alături de injectarea peritumorală a u11t1i c0Jorar1t et.1 trc,pis m pc11tn1 •
ţesutul limfatic s-a reuşit identificarea limfonoduril<Jr santinelă în vederea biOJ>s1c-
rii acestora pentru efectuarea examer1ului histopatologic (Stan, 2U12).
Pe lângă examenele enumerate mai pol fi folc)site şi: exa111e111,l Ji1111J1,Ju, ele ocl,i,
pentru identificarea unor modificări în tt1lbt1rările circulatl1rii encefalice; e:..an,r
,iul uri11ii, pentru ide11tificarea unor r11cldificări um<.>r.Jll„ ct:• i11duc 11et1 ropalii (B, rză
et al., 1992); a11aliza rafiei sau a11aliza furajelor, ~-,cntru diag11cJsticnrcn unc,r to ll.'OZC
sau a unor stări carenţiale (IJc,nawick f'f al., 19~3); f' \flt11t•1111l t1llor org,111c, etJn1 ar
fi: ficat, rinichi, tub digestjv, aparat circtrlalllT, gla11de endocrirle, t)rgJ11e, le l'liior
tulburări se repercutează şi asupra siste11lUIL1i 11ervos. Aceste 111c:•tl>t1e ron11,lcte. 4

multitudinea de examene pari1cli11il:C <.' l' pot fi C'fl',~tt:1ate 111 st:1l)ilirt'il t11,u1 diagnos-
tic de boală neurologic:I. Ancl1eta pc Jinaa asl~e,1tic1,ţilllr ~c1u de 1,,,'Cr1lil•11t1J ,r penin•
identificarea unor malformaţii, boli co,,genitnlLl snt1 l"redlt~1re ş1 011ll1etn cJ,12 •
tologică, încheie seria examenel(,r con1J>len1c11tnr(• c:e r,ut fi cfc<.:tL1utc 111 f>Otolog1a
sistemului nervos la animale.
 Capitolul 1 o
EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA
SISTEMULUI ENDOCRIN

Rt71crc 1111ato1111cc
Sistemul endocrin cuprinde o serie de form ti. · •
. a. uru anatomice care grupează
celulele cu proprietatea de a secreta substante cu structură chimi' 'fi .
ca spec1 că, denumite
y

. •
!,or1110111.

Ho~ onii sunt eliminaţi direct în mediul intern (sânge, limfă) sau în spaţiul inter-
celt1lar şi au rolul de a transmite un mesaj la sistemul de funcţionare al unor celule
considerate receptoare.
Hormonul nu produce nimic nou în celulă, ci doar activează sau inhibă un meca-
nism preexistent, constituit printr-un proces genetic de diferenţiere. Rolul exercitat de
sistemul endocrin este îndeplinit în interdependenţă cu sistemul nervos (în special cu
sistemul nervos vegetativ).
A

In funcţie de modul de organizare, celulele cu rol endocrin sunt întâlnite fie gr.Jlpat,
realizând entităţi anatomice bine individualizate constituin4 glandele endocrine propriu-
• s e :, li

555
 <>

EXAMINAREA CLINICĂ A GLANDELOR ENDOCRINE

. d •ne se poate realiza printr-un examenfuncţional şi
Examinarea glande 1or en ocn
printr-un examen fizic (morfologic). w ,. • • • •

:- al landelor endocrine consta 1n identificarea ş1 inter-

Examenul fu ncţ1ona1 g . ,. .
• · · (t blou clinic simptome generale ş1 colaterale), 1n mves-
pretarea s1mptomato1ogie1 a , . . . . .
· b 1· I · tidic lipidic gluod1c al apei ş1 al elementelor minerale
tigarea meta o 1smu u1 pro " " ' . . . . .~
a metabolismului bazal, precum şi prin dozarea hormonilor şi prin studiul reacţiei
tisulare.
Jdentificarea ş_i interpretarea simptomelor genera!e şi colaterale sau ale tabloului
clinic sunt utilizate în scopul orientării explorării aprofundate a sistemului
endocrin, din cauza faptului că disfuncţiile endocrine preced1 de cele mai multe
•

ori, tulburările morfologice ale glandel9r.

Simptomele generale care _pot atrage atenţia asupra modificărilor endocrine
sun t întâlnite sub formă de tulburări: 11euron1usculare (inhibiţie sau excitaţie cor-
ticală, hiperreflexivitate, hipermotilitate), oculare (exoftalmie, privire fixă), uri:
nare (poliurie), tulburări de creştere (nanism, gigantism, acromegalie), digestive
(polidipsie, polifagie), sexuale (virilism, macrogenitosomie, hermafroditism); cuta-
11ate şi la 11ivelul fanerelor (hirsutism, depigmentaţii, alopecii) sau modificări ale
_ştării de întreţinere (slăbire, hipotrepsie, obezitate).
Simptomele colaterale (glandulare) sunt simptome specifice fiecărei glande.
Ele se manifestă unilateral (hipofizare, tiroidiene, epifizare, timice, partiroidiene,
pancreatice, su praren aliene, ovarien e, testiculare) sau sub forma unor co111plexe
sin1ptQ1natice_specifi__a,=5jndr..oJime..p.J.wigliLndular~ (d iabet zaharat, hipotrepsie, obe-
zi ta te, slăbire) (tabelul 22 şi tabelul 23).
în cadrul examenului funcţional, gebui.g gnyt cont de...interrelaţiile..endocrine
(ale glandelor endocrine între ele) precum şi de reia ·· e si~t mului endocrin cu
sistemul nervoa, cu unele tesuturi (osos, muscular), cu unele organe (cord) şi cu
unele !RfPte (genital, locomotor). · -
lnvntipna mebboUee•wivt se impune din cauza faptului că majoritatea
!l,!Dl1tiri1or metabolice sunt consednf! disarmoniei functionale a sis,lemului
•
~ -
afli inftueJ1! hi rei anterioare, medulosu ra-
. Investigarea corectă a mata·
et1e1g'~e atât influent, eodw;,·inl; cât şi iJft11em,
•
11:atea musnooă, hepaticl starea de igienă).
5h1PÎJor 191111tptropi h.ip)fizari.
„ a gleYMYlftmziku:, Şi investigarea
lnl mm+ W1Pti: noce:vlocrioi (aport alimentar,
ladaţie).

-
 Mctnbo/1s111uT l ip,cfelor se află 5 b 1. fl
u n ucnta h
~strogenilor~ .,. ·• ormtlnilor tiroidie . .
~-~~~~ ni, 1nsuhnici ·
..
'l\ fctabof 1s111 ul apei stă sub influ , t h 1\ .._ 11 .____, şi
. . t-tcn.a C)Tmclnt1lui h. fi 71urr
hormon ilor uprarcnall,.(glucc.lcorticoi· · •·) , . .. ~o :1.ar (anlidiuret· ) .
.--= . . ~ zn care d lr1 cază ' .. . ic Ş1 a A

.qzo10111a .este as igurata =--=<.ic sistem

. u 1 cnt1ocr1. n, Ice int, rcearl!1_ia a~ 11n oreta .
. . -;: o: n1sm .
111111craL prin gl a ndele paratiroid,\ (itllerv· , l rvine direct 1n echilibrul
A •

incin mctabc)l tsmul 1 • I ..

ca ciu u1 ş1 fosforului)
w • • A

~t1prarcn a la (1ntcr\•1ne 1n 111etabc.llismut s 0 d" 1 . . ·

potasiulaj) şi tiroidă (intervin~
1
î11 n1etabc.1lis n1ul iodului). · iu ~
E.,11J]zi11area u1ctabQliS111u/11i bn.z.nl oferă date csenti 1 d . . .
st111rarcn a lei. --== ~ · a e espre act,vitatea tiroidei şi

ozajul
•
hormonilor
.•
feră i.nformatii
•
despre act·1v1·ta tea secretoare a glandelor
e11docr1ne, a preciind prezenţa şi cantitatea
• • • =~ •
acestora
• •
în -ân
=-==~- · • w~~
IDgC..Şl~unna, aşa cum este
cazul ct.:0 toste ro1z 1lor, OXIstero121lor, estroge~lQ! etc.
Studiul reacţiei tisulare se face pe animale de experienţă, prin administrarea
1,1arcnterală de hormoni sau uneori a unor produse biol~gice care contin hormoni
(sânge, urină) şi urmărirea reacţiei unor ţesuturi, cum ar fi: ţesuturile ovariene,
titerine, v agmfile. -
Examenul fizic (morfologic) al glandelor endocrine este un examen direc şi
se a dresează doar acelor g lande ce sunt accesib.ile.metodelor de examinare clini__să
(inspecţie şi palpaţie). G land ele end ocrine ce n u P.Ot fi examinate direct sunt supuse
u n ei exa1ni11ări s72ceciale (radiografia, scintigrafia, lapar otomi,a, RMN etc.).
In spectia şi palearea directă se pot aplica asupra tiroidei şi testiculelor 1n scopul
stabilirii dimensiunilor, localizări1 tefi!$raturii, sensibilită_tii i consisten!ei aces-
tora. . _
Prin pa)J2ar~ transrectală _se mai pot explora ovarele, iar prin p_alp_are exterioara,
_întk'~ oarecare măsură., tiro, 1sul reoocal şi pa?creasu~. . . .
Prin e_Jarneu gdjnlngic se pot examina timusul ş1 ~zro~. În ca~ul timusul':11,
. ,. tind · ·· de1 cu esuturile
se vor aprecia dimensiunile localizarea tn erea ~ . . .. ,. .e de
vecine. ffipo{izP este examinatl radiologic sub aspectul unensmnn m functi

caracterele cHII.. tu.cr4ti!'

.: . tiroidă, iar prin laparotc!mic nnt .fi
r Sdntigra8a este uttl 1 ?J1tă, mai ales, ~tru
.,
ex lorate ~ -r.n -~:.-:-- ( docrinozele) se manifestă clinic prin sin-
e . en . sindrotntJţ_ ror•a,lac t~)yrjg),odularel,
drotllfl( , , , , , . . (lrt&Jendta)are) şi/sau p~ ele lurigtandulare se m ~
· AtM • uniJaterale, cit şi sindroatn. ~.1-·noze (hipoactlvitate sau
· tate) sau prin 'r!l4PtMr~1- -
•
 EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA HIPOFIZEI
•

Repere a11ato111icc .
~ · · ortantă şi cca mai complexă glandă
HzjJojiza sau glanda pituitara este cca mai imp
endocrină din organism. . ,.. I

Denumită şi „creier endocrin ", ea este legată pe de-o r>.irte de hipota•1a~~, :m:reun~
cu care fonneaza~ s1stemtt
· · , iar pc de al tă parte stc1b1lcştc rclap1
l h"1potaJam O-1, 1·pofizar
funcţionale aproape cu toate celelalte g]a11dc en~ocr~ne. , .
Hipofiza se prezintă ca o formaţiune eHpso1dala de _culoar~ br~n-roşcată, tu~tită
dorso-,·entral situată i11tracra1uan, înaintea tuberculului mamilar, in centrul poligo-
nului arterial l1i1-1ofizar, într-o fosetă a osului sfenoid, denumită „şeau~ turcească'', ~fiind
pr<.)tejată de o forn1aţiune ce aparţine durei mater, numit~ co:.tul ~ipo!zar._ Legatura
anatonlică dintre hipofiză şi hipotalamus se asigură prin hJa hipofizara, care se
continuă cranial cu infundibilul şi regiunea tuberiană a diencefalulu1.
Structural, 1-upofiza include două componente ontogenetice diferite: porţiunea ner-
voasă sau cerebrală şi porţiunea glandulară. Porţiunea nervoasă se dezvoltă din partea
inferioară a hipotalamusului şi formează neurohipofiza, iar porţiunea glandulară se
dezvoltă din plafonul diverticului stomodeal embrionar, care se izolează ca pungă a
lui Rathke, iar epiteliul ectodermic al acestei pungi devme adenohipofiză.
Neurohipofiza, denumită şi lobul posterior, se prezintă ca o formaţiune mai redusă,
de culoare cenuşiu-albicioasă, iar adenohipofiza sau lobul anterior se prezintă ca o
porţiune mai voluminoasă, mai pupn consistentă, de culoare roz-gălbuie. La majo-
ritatea speciilor este descris şi un lob intermediar, de culoare gri-gălbuie, situat în zona
de contact dintre lobul anterior şi cel posterior. Dimensiunile glandei diferă în funcţie
de specie, astfel: la cabaline hipofiza are un diametru de 21-27 mm şi o greutate de
1,8-2,8 g; la taurine, 22-25 mm şi 2,4 g; la ovine, 5-12 mm şi 0,3-1 g; la suine, 4-7 mm şi
0,1-0,2 g; Ia car1zivore dimensiunile variază în funcţie de rasă (Paştea et al., 1985; Coţofan
ef al., 2000).
r =

Examinarea hipofizei este o una dificil~ utilizându-se atât un examen functi-

onal~şi @ul fizicL
--- 2

... . C;Îiul.funcyonâLDatorită multiplelor legături ale glandei cu hipotalamusul

ş1 cu celelalte glande endocrine, ~amenul funcţional nu oferă date concludente în
vederea stabilirii unui diagnostic cert, deoarece exprimarea tulburărilor functionale
hipofizare este una complexă, puţin caracteristică şi greu de interpretat.
2

~me11J1I ·rnaîa ...Jinic)pnn

- -\ --
· metod e fiz•1ce se poate f ace pnn
· examen rad,olo
· ic,·
t9mografjt sau RMN al. .craniului- apreciindu-se a~P.ectul J~şeij_turceşti" v Iumul,
fonna 1 stru,...,.,.. · ,..,
Aprecierea · · " ·
. . .. .,. mpune urmanrec!_ comp2rtamentu)ui. a..conforma-
,~~~ ~ de ?~evoe_,:e _a apetih.t]ui. a fu_nctie!.~xttc!let_a examenului ărului a
1

~ u l paraclinic biochimz resupune verific,,,. ......

• licemiei i a lucozuriei,
riei du ă administrarea insu-
 linei, determinarea valorii clo . .
renue1 şi el . .
ACTI-I-ului. orur1e1, eozino a .
gr n1e1, precu .
Examenul fundului de och~ m şi a valorii
.., .., 1 va urm.., • .
vasculara locala (papilă de sta "') ari reacţia vasculară „
. • za . , aprec11nd dilat t'
Sem1olog1a endocrinozeihl ofiz . " a.ta
. droa1nele nei,roJ1zpofizare.
.sin . p
Aspe tel
are. ia. in studt
'
. d
u. s111 roa111ele adet r.· ,/:i •
. . c e clinice 11u " 1orr1poJ,zare ş1
ecluvalent cu leziunile hinofizar d au intotdeauna un care d
:r e, eoarece ele pot fi d spon ent
dereglărilor hipotalamice · eterminate şi ca urmare a
Sindroamele adenohipofizare "nresu .
. ul . t' pun instalarea unor tulb .. . ct·
orgamsm u1, ca urmare a disfuncti"l 1 .. uran m partea
. ... or secretor11 adenohip 0 fi "
somatotropi (5TH), tireotropi (rSR) d . · zare m hormoni
(GTH). ' a enocorticotropi (ACTB) şi gonadotropi
Datorită faptului că modularea secretiilo h' fi
. . . ~ r ipo zare are loc atât prin intermediul
factorilor de eliberare hipotalamici (RH) cât şi pnn· · d fi
. . . .., .., ~ , mecarusme e eed-back, adesea
· .. . Ia lupot
este dificil sa se poata stabili primordialitatea îmboln"av1rn. · alamus la
hipofiză sau la ţesuturile ţintă. '
Sindromul l1ipoadenohipojizar (lil.5Yficienţă. 'adenolupofizară) se exprimă semio-
logic prin nanism, n1icrosomie sau nanosomie, ceea ce reprezintă o creştere insuficientă
a organismului însoţită sau nu de infantilism (nedezvoltare sexuală şi psil1ică),
ca urmare a scăde.rii secrep.ei în hormoni somatotropi şi gonadotropi. Nanismul
pituitar consecutiv deficitului de STH este mai frecvent întâlnit la animale,
exprimându-se cu precădere prin hipotre_psie (Ghergariu, 1988). Hipotrepsia este
caracterizată prin fibroză pituitară"' dim inuarea numerică semnificativă a celulelor
alfa (STH - secretoare) şi o creştere a celu,lelor ACTH secretoare (Baba şi Cătoi,
2004).
Pan1zipopituîtarismul (insuficienţa globală a hip ofizei) se_ ex~rimă semiologic
· · hi fi ra" cunoscută şi sub denumirea de. 1naladza Szm1not1ds.
p~~ po za , .., .
Clinic boala se traduce prin slăbire progresivă, anorexie, somnol~nta, at?n1e
· .., " .;t" f 1·ere scuame) h1potens1une
di ti " d. tr fii cutanate (piele flasca, mere~ a, ex o i ' ' . =. =
~g~e~ :a, . ~ o ·sm Umoral se constată hi oclorhidrie.L,hipocalcem1e, hipo-
aţţe[J.ala §1 hipQi 9W!. :. ' anif tări complexe sunt cauzate şi
-li . . t b 11·sm bazal redus. Aceste m es .
.S. cerrue ş1 mea o • _ lă landelor ţintă (suprarenale, tiroidă,
de tulb ăril
ur e e d .
ms ufiaentă hormona a g -
. ,. . . ei hormonilo(iiopi) Boala este rar mta
,. "'lnită

gonade), ca urmare a insufigenL hipofizare (Trendiger, 1973, citat de

la animale, fiind provocată de adepgame.

Ghergariu, 1988). . 'tfl'J (hiperadenohipcflprişmUl) se ~atore~~ un~i

i ~ • . hipofizei şi se expnml clinic pnn
al
hiperseq9ii ; ~ lobulwd:=~
ia o dezvoltare staturali şi ponderală
·oi'1tfflfism :llsatîl
!!,.!;•::~:;~;::n~•M
:• ceea ceurmare a excesului de somatotrophonnon (STH).
o·o-· .,.;
attiPMlele tinete, ca
5.i9
 ,. " 'tă la anin1ale. Frecvent, gigantismul este însoţit d
, te rar 111tah11 e
A ,1-,tă tt.1lbt1rare cs -
. l .l • ·ti·r .01 genital.
inJan ,s V A cresteren ex,agerată' apoziţională a oaselor, rezultan " do
,1cro111cg11li11 consta„ u, V • " ,· ·osimc, mai ales Ia fa lan ge, n as şi unele Visce
, l 1r:1 tn lat1111e :;;1 g1 (STH) d .., " iae,
de7\'()ltJre a act„ c ' d. h"1 de l1ormon son1atotrop upa 1ncheierea
. • hi~icr~1rl) tic. .., lb "
consecuti,, une1 . .. 7 ,} 0 r osoase. Şi aceasta tu ura re este rar intâlnită la
.. · "ncl1ilit'rt't1 cpifi t
crcştcrn ş1 1

animale. .
Gigantisn,ul se poate asocia Clt
aeromegalia, d eterminând acromegalo-gigan-

t,:,;,nul _ • t 1
11. 10iR-ar se poate 1nanifesta
C:111,iro111ul l11ţ1t'rt1L cno 1 1•"'
şi
maladiei Cushing
sub forma
. .., . . . al (
... . . .
C\J.1rin,ată chn1c pnn son
molentă
~ i
reducerea aCU1taţii YIZU e ca urmare a vaso-
• • inf tili. . ..
. . 1a nt\'e
d ila tatie1 . 1u 1papilei optice)' obezitate, hirsutism,
. . an. . insuficientă
sm sau •
• • V .
ge111tala..,. 1upops ih.1sm, poliurie, glicozurie, eozmoperue„ limfoperue, osteoporoză
(fig. 382). . .., . . . .
Sindron,ul abcesului hipofizar la bovme n u evolueaza cu srmptomele disfunctte1
hi_pofizare, ci în principal sub formă d e meningoencefalită cu localizare de focar
(Espersen, 1975 citat de Bârză et al., 1992).

-
Siizdroa,nele inter- sau 1nediohipofizare,ale lobului intermediar al hipofizei, ce secretă
hormonul internzedina (MSH), cu rol în stimularea tirozinazei, care este esenţială
în sinteza melaninei la mamifere, • nu au fost descrise la animale (Popa, 1988).
Intermedina nu influenţează mişcarea pigmenţilor.
Sindroamele neurohipofizare sunt reprezentate prin sindromul hiponeurohi]?_o-
fizar sau aneurohipofizar _şi prin sindromul hiperneurohjpofizar.
5i.zzdromul hiponeurohipoftzar sau aneurohipofizar determină scăderea sau lipsa
hormonului antidiuretic (adiurina1 ADH sau v asopresina). Sindromul se exprimă
prin diabet insip__fd (p oliurie insipidă), manifestat clinic prin polidipsie_ş~poliurie
masivă, care se instituie brusc. Urina este....hipQstenurică {sub 1005) şi fără sedjment.
~ematocritul este crescut, natremia şi cloruremia cresc, dar ur~mia ~~âne nonuală._
In ansamblu, animalul este t · mi.1;:I:I[W[ll .u.a..L..1...uc~ •

indromu ' . rohi o r te reprezentat d~-;:_~ si= ::.::_!u.:.;il~h~-~-tt-:h:-:-id7r,_m1_a.-;~ (sin-

n~:,,.~m
~romul Parhon) ''. se_':,"Primă prin re!entie hidricii Îll&gţilă de oligurie. nligodipsie
~ conceiitrarea vnne1 m eleniente minerale.
~ romul:@iposo-genftâP sau :::§,='n=:d,.,=Q=m=u;.:
Î -=B-:
aJ,:-:-ins
- ki-:-F idVeste rar.. semnalat la
_r,_oh_l__
~ e , el_ eyoluând ma; des asociat cu diabetul insipid şi constă m obezitate şi
~~~
se manuesii m perioada de creştere.
De fapt, acest sindrom este o d-,:
-
ec~p~un~e:,:di~·~~~ce
·
~fal~~~hipo~fi!z::a:!~~ care
~·~
I (
EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA EPIFIZEl
Repere anatomice
Epifiza sau glanda pi-neală este o land" . .
talamică, între straturile optice şi tubg li~. trnpar~ situată intracranian, în zona epi-
ercu 1 cvadngemeni t · ·
postenoara a corpului calos, acoperită de ânz
• v
. . an enor1, sub extremitatea
este fixată de plafonul ventriculului III p. _a coro1d1~ă a ventriculului 111. Glanda
. d. v • • • , prin 1ntenned1ul unui seu t d' 1
m 1ca ş1 originea sa (Popovici et al. 1996) E .fi .. " r pe 1cu, fapt ce
trigonul habenular, alcătuiesc epitalatnusu.l pp~za, impreuna cu p~dunculii epifizari şi
La animalele tin . .. ' e componentă a diencefalului.
. tal ere ş1 la cop11, glanda epifiză are o dezvoltare max.un· a" i·ar odată
cu ins . area. matu r1·f'a.tii sexuale, glanda suferă un proces de involut-ie Dimens· ' ·1
glandei variază în fun ti d • i• •
1
uni e
. c. e e speoe, astfel: la cabaline epifiza are între 13-15 mm dia-
metru ŞI 0,4-1,3 g greutate; la taurine între 12-23 mm şi O3-1 5 g· la ovine "mtre 3-5 ·
O3-0 5 · l · " · ' ' ' mm şi
. , , ~,"a_ sutne intre 2-3 mm ŞI 0,1-0,3 g. La carnivore glanda are aspectul unei !antete,
iar la pasar, este uşor alungită. ·

Examinarea flin~tională a glandei> este dificilă.( deoarece funcţia glandei este

temporară, fiind susEendată la animalul adultl iar examinarea fizică prin metode
clinice este practic imposibilă, putându-se utiliza ca metode de examinare tomogra-
fia craniană (TC) şi rezo11anţa magnetică n:ucleară (RMN).
Clinic se va urmări starea de întreţinere, dezvoltarea gonadelor ş_i apetitul
sexual $bidoul).
-
Endocrinozele pineale se confundă adesea cu tulburări produse şi de alte glan.,.:
de. Simptomatologia disfuncţiilor epifizare se manifestă prin două sindroame
posibile: sindromul hipoepjfizar sau anep_jfizar şi sindromul hiperepifizar.
Sindromu1 hipoepifizar sau anepjjj.zar se caracterizează prin hiperdezvoltare geni-
tală (macrogenitalism)J obezitate şi opru_:e a cre_Şterii scheletului„ din cauza osificării
precQce a cartilagiilor de creştere.
Sindromul hiperepifizar se manifestă prin hipoplazie genitală, atrofie testiculară
şi reducerea sau dispariţia libidoului (apetitului sexual).

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA TIROIDEI

Repere anatomice

561
 • ., " d d eveni roşiatică sat1 chiar albăstruie' ca Ur-
tan
fîziolog1ca, pu
de starea . .
dependente .. debitului sanguin. ., . >a şi aspectul unei prune, de culoare bru
a·eştcrn .1 u ,nann1e . . n-
n1arc a 1. • lobii tirt>idien a . , greutate de 20-30 g ŞI dunensiunea CUpri,.,. ,
La caba 111t, dultc tiroida arc o -..,sa
La anin1alele a .
violacee. · ,, 5 cm lătime. 1 1 t· b · ·
• 1-4 ·n lungime şi ..., •. I b' tu rti ti dorso-ventra' re a iv su ţir1, de forrnă
tntre ~ el . 'd rt'zintă dol o l, , . o· . ·1 I d .
L tnurint, t1ro1 a p , l . ., cenuşiu-gălbuie. imens1uru e g an e1 variază
a I are desc usa, 35
triunghiulară, de cu o ].,t•n1e
1
iar greu tatea între 25- g.
1 s1 , cn1 a
între 6-8 cn1 lung1n e, . . :d. ' iau aspect cilindro1·d (ca un b"t
· a. d e u11
_,._ 'brit),
· culoare
. · • Iob11 tiro1 1en . •. . .
La orinc ş1 caprt11t, ,., ti re polul candal şt uniţi printr-un istm scurt
. . fii d mult ingusta. sp . . ,., 34 I . . .
roş1e-castan1e, n . ., ,., 4 7 iar dirnens1un1le intre - cm ungune ş1 1 cm
Greutatea glandei yariaza u1tre - g,

lăţime.s . glanda tiro1

. 'd"a are aspectul unui trident aplatizat, a cărui
., margine ante-
La urn~, fu . cutite dintre care cel median formeaza un adevărat „lob
rioară prezmta trei var n as • '
V • ....

. .2 25 I" . .
piramidal". Dimensiunile glandei vari3:ă ~tr~ 4-4,5 cm lungune ŞI - , cm aţime, iar
greutatea între 12-50 g, în functie de rasa ŞI talie. ." . .
· · 1ob"
La carne, . 01·dieni au formă elipsoidală şi sunt aşezati
n tir ~ m apropierea laringelui,

iar istmul lipseşte. Dimensiunile glandei variază între 1,2-5,2 cm lungime, 0,3-3,7 cm
lăţime, iar greutatea este de 2-20 g. Lobul stâng este mai mare decât cel drept.
La pisică, lobii tiroidieni sunt subţiaţi la polul distal, istmul fiind inconstant.
Dimensiunile sunt cuprinse între 1,2-3,5 cm lăţime şi 0,1-0,04 cm grosime, iar greutatea
este de circa 1-1,5 g.
I
La leporide, lobii tiroidieni sunt mici, aplatizaµ, cu aspectul uşor boselat, acoperiţi
în totalitate de extremitatea cranială a muşchiului stemotiroidian, fiind plasaµ pe faţa
laterală a primelor patru inele traheale.
La păsări, lobii tiroidieni sunt reduşi ca dimensiune, au aspect ovoid, situaţi de
o parte şi de alta a traheei, la baza gâtului, caudal de claviculă, la originea arterei
carotide comune. La galinacee, lobii tiroidieni sunt aşezaţi în vecinătatea sirinxului.
Glanda tiroidă, la păsărL are dimensiunea cuprinsă între 7-12 mm.
La majoritatea speciilor, au fost identificate tiroide accesorii sub forma unor ror--
sate mi~ d~ culoare brun-roşeată. La cabaline şi bovine, ~roidele accesorii sunt
puscului
pla , de obicei, Ia polul cranial al glandei tiroide în lungul reuiunii cervicale sau la
baza cordului ' o·
La . • •
• Cllrntr,c,re, tiroufele accesorii au fost identificate în relriune hi ·...a~ ...-x în DU,lCOltl
linguaJI, în apatiu) . cr a 01'-WU..,
Dfmenenm0e li ar-tatea glandei . .-11 ....,
fi ••l 1,,e1r • · _ a--.- Variazl în funqie de sp1:cie, &n(lt!fmp,~~
iar.,. de ••re-au o tlMidl ftud add, tn raport eu
.... ~ =·••mw au o tlroidi al o s-utate • •
. . . . . ., - - - - dedt. •Mlat ilt
lhL

562
 Examinarea glandei t· "d
.
fiz 1c. 1ro1 e se face printr-un examen functio al .
, n ŞI un examen
"Examenul functional presu ·u

vitatea nervoasă super1·0 u pu~e ~precierea starii generale a animalului, acti-

narea m1·~c::cuarilor, reflexeleara
n
(corticala1 exci·tab"l•
.
1 itatea neuromusculară coordo-
,
tranz1·t . t tin 1) . . eurovegetative, activitatea a_paratului cligestiv (apetit
m es a , actiVItate I • . · · '
tensl.une ar t er1•a1ua) as:Pectul a ·aparatu Ul cardiocirculator (frecventă cardiacă şi
· •• . ·
. ) '- priv1r11, poziţia globilor oculari şi pozitia gâtului (mai
aI es Ia sume , aspectul tes tul . . . .
. . alb • u ui con3unc.tiv subcutanat, valoarea glicemiei glico-
zur1e1, uminemiei a te tu . . ,
. . . . ' mpera r corporale, dozarea iodemiei şi verificarea
11
reactie1 1a 10d ş1 tirox· " p . • .
• u • ma. entru aprecierea 1odocaptării se va utiliza P31 , a cărei
prezenţa se depistează prin contoare Geiger-Milller sau prin scintigrafie.
Examenul fiz'Ic al tir01'd e1· poate utiliza · · atat " metode generale de examinare, cât
.
ŞI metode complementare. Astfel, prin tnspec_p:a zonei paralaringiene se apreciază
volumul şi conturul glandei:.
. Prin Pah?-~e se obţin date despre temperatura, dimensiunile, conturul, con-
s.1sten,!a şi sensibilita!g_a tiro_idei.
Ca metode complementare de examinare, se poate recurge la radiografiere şi
scintigrafiere. -
Investigarea echilibrului umoral se face prin determinarea aq_tivjtqJii metabolice
şi aiodemiei.
A

In examinarea glandei tiroide, trebuie ţinut cont de faptul că nu întotdeauna

există un raport direct între aspectul morfologic, respectiv dimensiunile glandei şi
tabloul clinic de endocrinoză. Sunt unele situaţii când aspectul d~ gu§ă şj_mplă sau
strumă (lat. struma = guş~), cauzat de creşterea în dimensiuni a glandei, pe seama
ţesutului conjunctiv sau p e seama unor p rocese inflamatorii ori carenţiale, nu este
însoţit şi de unele manifestări de endocrinoză.
Inflamaţia glandei tirojde, strumita, se manifestă clinic prin tumefiere, sensi-
bilitate şi temperabită 1ocală~~.e.scută, la care se adaugă ~mnele generale.
Semfologi.amaocrlnnzeÎor tiroidi~ se traduce prin două sindroame: sindro-
,nul hipotiroidiaz:L(hlpotiroidia sau hipotireoza) şi sindromul J!ipertiroidi~n. (.hiper-
tiroidia, hlpertireoza sau hipertiroidismul) (fig. 383).
®:Jdromul hipotiroidiawse caracterize:iză prin re~~cerea meta~o~ m~lui bazal,
având drept consecin · ·ca _U.Şcarea §! mgroşarea 121~}11.(pnn edema•
tiere), realizând ixedemu infiltraţie mucoidă) la adult, iar ~a ~ ~ret tulburări ~e
e&tere (nanjsrp ţirnjdian) şi d~ conformaţie, manifestate pnn E1ooare scurte, gaţ
'di )
..§9lâ şi fJtJbvdD mrtir@le
µ ~ • • •

_ ____. an · 1 .
Modifie":a .din;tensiunilor tiroidei, în acest sindrom, n~ este_în~~eaun~ seSI-
. hipotiroidismul cel mai frecvent este rooseonta nrmde1 autoimun~
precum şi a hipopituitarismµJ11j lGhergariu, 1988).

563
 d w boala Flajani sau boala Graves) e t
. . (boala Base o ' .. . " se
, · lro111111 71lţn•rtiro1d1a11 . .d•an
1 t1ro1 1 sau de un11 faeton ce provoaca hirie r.: r-
s,,". aCTrecvent de aden~mu. cnsiune ale glandei în acest sindrom nu sunt
deter~1nl dei M<)difîcările tn dim.., 'Ie functionale determinate.
funct1a g a11 . . I "U tu lburar1 • . f .
• _;d na proporţiona e L se exprimă. prin. exo talm1e (semn
1ntot cau •
. . ~ 1 ·perhro1 1sm, ~
'd.
.. .carac-
Mn11i'i•stiirilt c/1111cc, in 11 ) ·vire fixă, tah1card1e permanenta, activitate
'J' • ,.1 Ia Basedow' pri . bil't t
• tic Ja t1m 1n •L (oa,. . tahe
ter1s . cortica
. l"') a , tulburări de excrta 1 a . e neuromusculară
. şi
corticală exagcratc1 e>..Cl •• 1 exagerarea reflexelor), h1perterm1e (urmare a
, . . tun n1uscu are, . ) hi . .
de nic1tihtc1te (trcniura . al . i·ntensificarea arderilor, pers1mpaticotonie
1·15 1 lut baz prin • • '
creşterii n1etabo ~ ~ . tă de hiperglicemie, glicozurie, pol1une, albuminurie
slăbici11ne generala, insop .... T ate semnele exprimate sunt consecinţa intensi-
bulimie" dar slăbire progresiva. o
~ . . .. tabolismului bazal.. ,., ..
tican1 . hi rt ofia tiroidiană determina apanţia de edeme, cornaj
La n1e .
căţei ş1 purcei, pe r
laringian şi asfixie. . I · 1 · •
La păsiiri, activitatea tiroidei este verificată prin aprecierea uau Ul penaJului şi
prin \'erificarea producţiei de ouă şi de carne.

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA PARATIROIDELOR

Repere anatomice
Glandele paratiroide sau corpusculii epiteliali sunt organe glandulare de dimensiuni
reduse. Sunt glande indispensabile vieţii. Denumirea lor este datorată faptului că la
mamifere, ele sunt plasate în vecinătatea glandei tiroide, pe laturi sau pe faţa dorsală
a acesteia. Paratiroidele derivă din epiteliul endoblastic al pungilor branhiale 3 şi 4,
sub forma unor muguri epiteliali plini. Mugurul epitelial din a 4-a pungă branhială dă
naştere paratiroidelor interne, incluse de obicei în interiorul glandei tiroide, iar mugurii
derivafi din punga a 3-a fol'Jl'leau paratiroidele externe, cu o topografie extrem de
diferită (Cotofan e.t li!,.., 2000). La toate speciile, se întâlnesc câte două~ •
~ :a UQ.Qra ~ ele fiind desb1J de
de~
;
 La carnivore, paratiroidele interne ..
ce paratiroidele externe s t . cl Sunt a~pite de fata medială a tiroidei, în timp
A

ovoidă de 4-7 mm . culun m use_in marginea dorso-laterală a tiroidei, au o formă

.. _ ŞI o oare cenuşie-roşiatică.
La p1s1ca p ti "d 1
·. ' ara _ro~ e e externe sunt plasate la polul caudal al tiroidei.
La 5 uzne, parat1ro1dele sunt f te • • .
este înglobat- A _ • oar _ AnuCI şt greu de identificat. Paratiroida externă
•

aratiroidei ~ mt grasli~n1e sau situata mtre lobii extremităţii craniale a timusului, iar
P _e m eme psesc (Coţofan et al., 2000).
La lepor,de
. ' paratiroi"da externă este plasată la polul cranial al glandei tiroide este
uşor fu siformă
__ . , .iar paratirol·da interna
· - este plasată la fata traheală a lobului tiroidian.
'
• •
La pasarz
•
e t- tr · 1 • . •
' X1S a ei g ande paratiroide pe fiecare parte, situate la polul caudal al
tiro~ei, foarte aproape una de alta (corpusculli epiteliali m, IV şi V).
. ormonul secretat de paratiroide, parathormonul are un rol important în metabo-
lismul calciului şi fosforului. '
E . . .
xanunarea paratiroidelor se face doar printr-un examen Junctional examenul
fizic (direct) al glandelor fiind imposibil. · '
Ex_amenul_ funcţional constă în ~aliza tabloului sim_ptomatic general, în
exarrunarea sistemului osos, în determinarea valorii serice a calciului şifosforului
şi în analiza activită!ii fosfatazelor.
:§.ndocrinozele paratiroidiene, din punct de vedere semiologic, se pot expri-
ma prin: sindrom .hipoEaratiroidian sau tetania paratireoprivă ,şi prin sindrom
hiperparatiroidian sau osteofibroză. -
SindrQ...mul hip._opa..ratiroidifJn sau...tetg1'.1,ia paratireoprivă se caracterizează prin hiper-
-
excitabilitate neuromusculară,, eyprimată clinic prin contractură musculară de tip
tetanic (tetanie), care se poate manifesta acut sau cronic~
Informa acutd, se constată tulburări digestive (polidipsie, constipaţie), tulburări
~

urinare (oligurie), tulburări musculare (tremurături, fibrilaţii, rigiditate), urmate

de contracturi clonice_şi tonice (tetanice) sub formă de crize sau accese, perioade în
care animalul adoptă unele atitudini specifice (ortopnee) sau modificări cutanate
(prurit, plăgi).
Î11 forma cronică.r se constată .excitabilitatea neuro-:musculară (tremurături, mio-
clonii miotonii) cu caracter localizat, care se manifestă mai rar şi mai puţÎI! intens
/ A

şi care se ot int · ca sau eneraliza în urma excitapi_!or din mediu. 1n ambele

forme, emnul Trousseau eflexul carpian) şi şemnul Chvostek)contractura ridică­
torului buzei superioare a ari ii nasului şi a orbicularului) la percuţia nervilor
• •
motori su
Umorql în sindromul de hipoparatiroidie se constată hi erfosfatemie hi r-
2

fosfaturie si Npnca!ceolie.
.. Sindromul mperpar~tiroidian sau osteofibr01Jl se caracterizează ini p~ al!~~~
şi qÎ,oseală însoţite de hiporeflexibilitate neurotllus~ă1~ucerea ~au ~panpa
reflexelor), mrnttiri, iar tulburările umorale constau m hi ocalcenue, hi fosfo-
te1njc7 bimJ:{ostaJalfflU~ şi _!tlperfosfaturie.

565
 V te identifica şi pri:11. examen radiologic sau .
. soasa se poa "' bf Prin
Demineralizarea O . . "' d mineralizarea osoasa apare su orn1 ă de in
. . rad1olog1ca, e . .d.1e. ExcesuI de paratho sute'
. .;,
l11011:, c· Pein1aginea "' .. de h iperparahro1
~ f voarea star11 . . rtnon
. . ., aparitia osteofibrozei (resorbţia ţesutului oso .
V

ceea ce pledeaza u1 a
I t detern11na · fi ş ş1
~ ~ , 5 it fibros). Osteofibroza poa te 1ntalni tă ca O t
A A "

P e timp mde ung~

v d ,•et <.1soase ct1 ~e t s ea.
înlocuirea ma u V· . d . tcoclastc în J·urul trabecu 1e 1or osoase) sau ca oşt .
e1ta
V

I ···(gran1ez1 Ct)S
fj_fJro:ă osfcac aste.a , a/i-nt (boala Recklinghausen) sau localizat (ost .
Rl,r(las11 chi~t,cti cu caracter gc_nt r - . ) e1ta
1~ :- b Jla Joffe _ L1cl1tenste1n •
n1onoa~oasa .- o . ' I I osu lui se co11stată o creştere a transparenţei osoa
Rad1olog1c la ni, e u ' fi . b . se,
. . 1.., irea canalului medular, rare erea ş1 su ţierea trabecuIUo
subtierea compactei arg al I . r
· tul unor chisturi numeroase ( veo e osoase lununoase) sa
osos1 ce dau aspec . u
• 'J ' d „ d sa"pun la nivelul osulw (Popa et al., 1982).
aspectul e spuma e '

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA SUPRARENALELOR

Repere anafonrice
Glandele suprarenale sunt organe pare, situate în cavitatea abdominală, retroperi-
toneal, la polul cranial al rinichilor, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale.
Suprarenalele au o poziţie medio-cranială faţă de rinichi şi vin în raport direct, prin
marginea lor medială, cu vena cavă caudală şi cu artera aortă„ segmentul abdominal.
Din punct de vedere anatomic, glandele suprarenale sunt alungite, uşor aplatizate
dorso-ventral şi cu suprafaţa neregulată. Culoarea glandelor este brun-roşcată la majo-
ritatea speciilor, exceptând carnivorele la care este gălbuie, iar consistenţa este fermă
la exterior şi fiască la interior.
Parenchimul glandular este format din două zone, corticală şi medulară, cu origine,
structură şi funcţii diferite.
Corticala are origine mezodermică şi ia naştere din mezodermul mezonefrosului,
prin formarea inipală a unui mugure celomic.
Medultn me origine nervoasă, provenind din celulele crestelor neurale.
mor ~ ....._ ~ ~atii ne.tYf\ase ti simpatogenii, oolule ce ffl
g~~JODÎÎ -~
 La ovine, S1.tprnrenalc1e au su rnfa
bob de fa5?le. Dimen iunea lor ,:ar~nz~"._ nct~dă, culoare cn laniu-roşcaUi I forma unul
greutatea intre 0,8 g şi O,Q g. intrl' 1,3•l,4 c,n lli\1mc I 0,6 0,7 cm gro am , ,ar
La suine, glandele ttprnrenal .
, . ă ... c unt \ olumn,o,...:,,.; lt 1
'anaz intre 1-5 cn, lungime 2_3 . • mu ung1t , cu d1mcns1un1 ce
cupriTL-.ă între 2-6,5 g. ' cm l, t111,c şi 0,5 0,6 Oll gr im , lar grl!tltat a t
La carnrt1ort• Sltprarer,alcle au l
eamănă cu cifra 1, iar cca tân' o ~ o. re 'lb-gftlbuic. Supraren I dr ptA la ne
lăpn,e şi o gro in,e do O gă Cll cifra 8. ~n n1cd1c ou o lungime de 2,2 2,3 cm, 1 an
. . c ,4 cm. Greutatea var,azl\ între o 5-0 6 g
La pr rcă ş1 leporidc I d I ' ' ·
O 7-1 an şi O3 cm : g an e e uprarcnnlc au un ospcct di co1dnl, cu o lA\1me de
, , gros1n,c.
La Păsă
_ n,. bg1a ndcle suprarenale Sl1nt relativ globuloase au o culoare galbc"fl-
portoca1ie sau
. run-alburie· La a d u lte, sunt ncopcnte
. ventral d' , testicule respectiv de
ar Lunmme
O\OS-O. o· a med'ie a g1andelor este de 13 mm, lăţimea de 8 mm, iar' greutatea de
0I I 46 g,

Examin~rea glandelor supraren ale se face printr-un examen functional şi un

examen zic.
--
Examenul funcp.onal se realizează prin dozarea hormonilor corticoizi in.plac;mă
-i urină (a 11-oxicorticosteroizilor, 17-cctosteroizilor - utilizând cromatografia),
prin do:area electrolitilor (clorului, sodiului, potasiului), prin _l!!obe de ~lorare
a glandei (testul Thom, Recant şi Mileu) şi prin analiza tabloului semiologlul
endocrinozelor.
Testul I11or11 constă în administrarea de ACTH, iar după 4-7 ore se urmăreşte
\'aloarea eozinofilemiei, a limfocitemiei şi a glicemiei, când are loc scăderea cu cel
putin 50% din valqarea lor normală.
• [Ţesti,l Recant ] constă în administrarea de adrenalină şi se urmăresc aceiaşi
parame~ testul Thom.
estul Mileu constă în administrarea de insulină i se u rmăre te glicemia. _
Examenul fizi al glandei suprarenale se realizează prin ecografj_e si laJJarotomie.
Examenul clinic constă în examinarea musculaturii§i a stării d e între,tin~
Tabloul semiologic al endocrinelor suprarenale cuprinde sindroa,ne cortico-
~rarenale şi sh,td!04fflf me,lulnşu,prarenale.. . . .
fSin<lroame e co os5>rarenale manifestă sub forma smdromulu1 de b..lJ!lt
; · rorlicaJA sau~ticism i sub forma sindromului de hiptr!J!f.n~ e cortiooA
. ~ ..
sauSt,ulromul
~~--~ I ~ ---.. .
u laipoepindrie corticali,(hipocorticismul) const mtr~ ~~~e msu-
fidftrdi de d~lkoizi fi se poate exprima su~ dou nn~ clini~ 11 anume:
cu ,ool · cronk4, denumitl ş1 Add1son 1 o forml cu

este rar intilnitl la animale fi poate fi ţ;;;;î) •

eau 'f«u'!-i comecutiv unei reducm
!1:.!==:..-;,i.;,;;;.,;;;..._
 .. hi re de A c T H Boala se manifestă prin adinamie n..:as1-n..!
secretoru lpO z.a
6 . . . . . . . . ' •• ~ •~ ue
x hi t ·une arterială tulburăn digestive (anorexie, vomitări dia „
oboseal~ po ensi " ~ . . . ' ree,
") insuficientă genitală, hirsutism, par mat, u sca t, pielea lipsită de elasticitate
colica , I d . .( l ,. .
Caracteristic în această boală este apariţia 111e ano cr111re, co orarea 1n brun a pielij)
de unde şi denumirea de 111aladia b,~ 1zat~. . . . . . .
u,,wral se constată 1,iponatrcm1~, h1pcma triur1c, h1pc rpo tas1c m1e, hi~razo.
temie, hipogliccn,ie, acido1ă, .scădere~ m e tabolismului bazal, <.>01.inofili_c,.r.cdJ1cer~
metabolililor urinari şi a corticostcro171lor.
Forn,a· acu tă (neaddisoruană) se exprimă prin tulburări cardio ci rculatorii (tahi-
cardie, aritmie. l,ipotensiune arteri a lă, ciano1ă, h emoragii), tulburări digestive
(vomitări, diaree l,en,oragicc), polipnee, miai,tenie, trcmurăturiJ hipotermi!_gene-
ralizată. Uneori 11.ipocorticismul aa1t determină s tare de şoc. Modificările tumorale
sunt identice ru cele din forma cronică .
.Suuiron11,l de l11pcrep111efric (hiperepinefric cortica l ă) sau l1ipcrcorlicis111ul este
consecinţa excesului de decorticosteroizi şi se expnmă clinic sub formă de si11droamt
parjulle (psei,dol1en,1afrod1tis111, ca urmare a excesului de 17-corticosteroizi, ~ia
S1nz111011ds. datorată excesului de l l-ox1steroizi sau prin si11dro111 de lziP._otiroidism
consecuti,, excesului de deoxicorticosteroizi) sau sub formă de si11dro1n global ori total.
În cadrul siJ1drorn1-, lui global, coexistă semnele întâlnite în cele trei sindroarne
parţiale şi se exprimă prin macrogenitosomic precoce _şi \'lrilism„ mioatrofie,
obezitate, hipercalcemie, hjperglicemie1 glicozurie şi tensi une arteria lă cresrută.
Sindroamele medulosuprarenale s unt puţin cunoscu te la animale. La om, se
descrie un sindrom de hipoepi11efric 111edulară„ cu semne asemănătoare...msufidenţei.
corticale, care se traduce prin hjpotensiune arterială ş1 hipoglicemie şi un sindro_m
de hip..eiepinefrie ,nedulară s ub forma _feocro111ocita111ului.
Feocro1nocito111ul, turnară benignă frecvent întâlnit la o m, este ra.c. întâlnit ]a
animale. El constă într-o proliferare.e>..ccs1,1 ă de celule c.romafine în medulo- supra-
renală sau chiar în afara ei. Aceste celule produc în exces adrenalină .şi nonadre-
nalină,, responsabile de declanşarea unor stări de paroxism de hipertensiune,
tahicardie~ hiperhidroză„ azotemie, hiperpotasiemie, hiperglicemie şi glicozurie.

EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA PANCREASULUI ENDOCRIN

Repere analon1ice
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Langerhans, care sunt formaţiuni
endocrine grupate în aşa-numitele „insule". printre acinii glandulari (exocrini) ai pan-
creasului. Insulele Langerhans sunt formate din cordoane celulare sinuoase anasto-
mozate, care dau naştere la numeroase reţele în ochiurile cărora se găs1::sc capilore
sanguine.
Pancreasul este acoperit la exterior de un ţesut conjt1nctiv cilpst1lar, care trin,ite
travee la nivelul parachimului şi subdivizează orgi\ntil în lobi şi lobuli. lns11lcle

568
 sunt repartizate tn tn,....
tn-
~pro~tiv 1-2% din g.teutatea~ organ, au un -,..:t oftK I
~tilni~ spre coada organului. Nu=e•sulul. O fluc:vJtll m"litl • ....._
m funcţie de specie şi sunt formate d" insulelori..anprhmw•ddk:llat-3
=--
~ şi llCţiune calabollnntl.c1it........!!
R. Celulei~ A seaetli hormonu) numi:" 4 Upuri de celule A (alia). B(bela). D
a gl".~ aminoacizilor acizllorgl•:-r:• ru
nunut rnsulrnif, fiind principal I h gr ş in depozit; celulele 8 ■eaetl ho ur·•
met bolis u onnon anaboli · · ~o ..,
. a mul gluddic, lipidic şi rotidic· c fi anticatabolk caae a,ntn,'nzl
influenţează secreţia gastrică i p . . ' cclule~e D secretl horo,onul .,,,..,_,.,.,. ca
de insulină şi glucagon; cclu~el:~t•~tatca vez~cil _biliare, inhibind totodatl ■em:lia
glicogenul h epatic şi de a inhib _cretă p~lipet,dul pancreatic, cu rol de a reduce
a sccrcţ1a exocnnă a pancreasului.

Examinarea pancreasului endoc ~

examen fizic. nn se f ace p rintr-u
. n exam en funcţional şi un

Examenul functional se realize V • •

cetonemiei cetoz •. . . aza pan d eterminarea glicemiei glicozuriei

' ur1e 1, a rezervei alcaline . . d .
mului la glucide, ş1 pnn etermmarea '.I.
tolerantei .organis-:

Examenul ,. .
fizic (direct) este P051'bil d e executat prin ecografie şi lap_arotomie şi
elvlentu_a1.' 1~ cazul hipertrofiilor pancreatice, prin palpare tra1zsabdot1,uz.ală la anima-
e e rma ş1 1_a ?asan, Şl prm examen rad1olog1c, cand se iau în calcul raporturile
V V • • • • • ,.. '

p~creasulu1 hipertrofiat cu stomacul şi duodenul.

In cadrul examen1tl1ii c[;JJi~ se va aprecia apetitul animalului şi se va examirul
aspectul corneei şi urinei.
_ .Semiolo~a endocrinozelor pancreatice se traduce prin sindromul de.hipoinsu-
linism sau diabet zabarat şi prin sindromul de hiperinsulinism.
Si11dro111ul de h1po111s11lin1s1n sau diabetul zahnrnl (gr. diabetes = a curge prin) este
o dismetabolie ce se caracterizează prin hiperglicemie persistentă şi nereglabilă,
determinată de un deficit absolut sau relativ de insulină.şi de.excesul de glucagon.
Diabetul zaharat poate fi întâlnit la cabaline, taurine, ovine, suine, păsări, la unele
animale sălbatice şi la animalele de laborator, însă incidenţa cea mai mare este
întâlnită la can1ivore, în special la câini.
Diabetul zaharat este caracterizat de triada polifagie, polidipsieJ poliurie, precum
şi prin hiperglicemie, glicozurie, caşexie sau obezitate şi posibil cataractă bilaterală.
Sindron1ul de 11;peri11s11/111is111 a fost descris iniţial
la om şi mult mai târziu a
fost descris şi la câini, sub forma unui sindrom clinic identic cu cel manifestat în
administrarea excesivă de insulină. Tulburările apar mai ales sub formă de cnze
matinale, după înfometare sau după W: s_tres pr~l~git ş~ co~stau în._ n~inişte
anxietate, tremurături, ataxie, parapareza şt uneori cnze ep1lep11tonne, tar m final
colaps sa u comă hipoglicemică
Kaneko (1989) conbideră că la originea secreţiei e,cesive_permanente de insu-
.

lină la câini ar sta fie ,nsu/moamel"J fie uncie metast,llC hepatice ale acestora.
569
 MIOLOGIA TESTICULULUI ENDOCRIN
EXAMINAREA ŞI SE

Reprrc a11aton1ict' , "h i reprezintă glanda sexuală masculă, care pe lân ă

organ peree e ş . .) . fun . g
Testiculul este un . ă roducerea de spermatozo1~1 , are ş1 o. cţie endoennă,
funcţia sa gan1etoge~etic (~. 1 :i roducere a hormonilor sexual1 masculini.
1 d lar interst1ţta '" e P .. l y L d'
prin testul g an u . · .. 1 d nunlit şi gln11da interstiţ,a a ey 1g sau glanda dias,.
Ţesut11/ g/a11d11lar int<•r~tt(ta_' 2;o/c din greutatea testiculului şi este situat între tubii
..., reprezintă aprox1n1at1v
ter11n f ,·,.,:; o

sen1iniferi ai._ace ruia._ d I da illterstipală a testiculului sunt reprezentaţi de testo-

5
H0 nnonu secretaţi c g an al d "
~ dezvoltarea caracterelor sexu e secun
, · androsteron 1..i.l ro1in · I are, lil maturarea
În
steron ţ,I . . • ~1, • •1n s·a·mularea functiilor
ermatozoiz1lor · glandelor anexe geru b tali e mascule. afara
acestor rolun,. hormonn·· secretati
sp . de testicul au şi un efect meta o c general.

Examen fiincponal al testiculului endoc~ constă !n ap_re~~~ libidoului

{d("lrinţei de în1 preunare), a potenţei sexuale şi prm aprecrerea calitaţi1 spermei şi
dozarea hormonilor.
' Examenul fizic direct utilizează, ca meto de d e examinare, fnspecfia şi palparea.
Prin aceste metode se vor stabili poziţia, dimensiunile, sensibilitatea, temperatura
şi consistenta testiculelor.

Endocrinozele testiculare se exprimă sub forma sindromului hipotesticular

sau anorhidie endocrină şi su b forma sindromului de hipergenitalism sau de
hiperorhidie endocrină. •

Si1zdron1ul Jzipotesticular sau de anorhidie endocrină se caracterizează prin nedez-

.v.oltarea sau lipsa testiculelor, c!Pariţj.a întârziată a caracterelor secundare masculine,
tendinţa la îngrăşare, iar în p erioada de creştere se remarcă o dezvoltare exagerată
,...,a scheletului.
Si11dromul de hipergenitalism sau de hiperorhidie endocrină se caracterizează prin
dezvoltarea exagerată a organelor sexuale.L. instinct sexual exagerat, violent, even-
tual dublat d e perversiuni sexuale„ În perioada d e creştere, hipergenitalismul
determină o insuficientă dezyoltare_a_~clieletuiyj în înălµme compensată de o
creştere a oase or în lăţime. 1
EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA OVARULUI ENDOCRIN
Repere anatmnice
 siste~ului nervos şi asupra hipofizei. p . .
n_1enpnerea gestaţiei. Relaxina are rol Id ro~esteronul •nh1bă ovulaţia şi fadliteazl
;;1 celelalte articulaţii ale bazinului fa:l': a d~ata cervixul, de a relaxa simfiza publanl
, itand, in felul acesta, actul parturiţiei.
Examenul fiinc•;. al
t-On al ovarului const V" .
rea horn1onilor feminini . ,.. ef a in aprecierea tabloului clinic, în d<,zu
E . ŞI m ectuarea testelor citologice
xammarea tabloului clinic oferă . .. . . ~ ..
si duratei căldu ·1 a1· pos1b1litatea stab1l1r11 intensită\ii f recvt•,i~•i
" n or., c 1tatea libidoul · · d'fi .. . ' ·
\'aginale.. LlI şi mo 1 car1le secretorii şi citologice_

Do=.area l1orn1onilor presup 'd .fi .

.1 une enti carea şi aprecierea canlitativă a estru·
1
geru or sau a gonadotrofinelo " · " fi
Koher Salk ki . . r m -~ ) e pe cale chimică (reacţia Cuboni,
. ' . ows ), fie prin probe biologice, urmărind reacpile tisulare la nivelul
vagu ulw (meto~a Doisy-Curtis), la nivelul ovarelor, al veziculelor seminale şi
1

spermatogenezei (metoda Ascheim-Zondek, Galli-Mainini).

Endocrinoze ovariene
Sindromul de hipofoliculinism !hiposecreţie de foliculină) se manifestă prin lipsa
căldurilor, frigiditate sau anafrodizie (,,anestezie sexuală"), infantilism sexual,
tulburări ale estrului şi diestrului, iar la păsări tulburări ale ouatului.
La căţea, sindromul de hipofoliculism poate determina prurit, ec.zemtkşi
selerodermie.
Sindromul de hiper.foliculism (hipersecreţie de foliculină) se exprimă prin nimfo-
manie (stare de hiperexcitaţie sexuală), pubertate precoce şi metroragii (hemoragii
uterine) şi tulburări ale estrului (căldurile au o perioadă foarte lungă).
Si11drotnul de'hipoluteinemie (hiposecreţie de progesteron) se manifestă prin avort.
şi sterilitate.
Sindromul de hiperluteinemie (hipersecreţie de progesteron) se exprimă prin
frigiditate şi este consecinţa secreţiei în exces de progesteron de la nivelul corpului
galben persistent. La insp_ecjie se ~onst~~ă c!l?ariţia unei secre~ va~ale gleroase, iar
Ia palparea transrectală, se poate identifica corpul galben pro1enunand la suP.rafata
ovarului.
F · în acest caz, are un caracter teme~rar, co~ul galben de~enerând
m
A tim' .
EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA TIMUSULUI

&pere lllllltomice

511
 suprastcn1a1. Exceptic , de la .această . regulă fac taurinele, .. 1_
.
f,nntr-o n13• sl§ de tcsut gras" terii se n1n1. "in tâlncsc resturi de timus. .
care şt. dupli tern1innrca crcşmultilo . l,,1r, a re O consistentă moale, elastică, . ,. euln.-
de --~
Timusul este un organ .. " deschide pe măsură ce animalu) lllainteia-.11.
ii I după care se . • -..
i•ri-roşcatli I,, nou-n seu , x "anul trimite scpt11mun ce impart parenchimu] în
C 1I3 care aro1,cr.a org . ,. b "tăf-i . Jo .
îrnpărtit1
o
în \ ,îrst:i npS1 1 .. 1 . •c, surlt 1n su uni ,. nunute lrcuti cu
. d I lor 10h11 11 11111 • '
lob, ş1 lobul, La r, n u 1
' , ·11 nea tinui f<llicul se diferenţiază o zonă perifert...a
d 1 mn1. I'c sct:,1 . . -.
diametrul c. ,.cca • u,ia rcntrnlă ,ne,lulara, mai deschisă la euln.-
11 ci · A }3 cu 1oare ş1 ' -~.
corticala n a an us 5•1 t"sut reticular în ochiurile căruia se găsesc incluae
Î bel one se înt neştc un ... . . .
n an, c z . . blaste si plasinocite. Celulele ret1culo-ep1tel1ale din 7.ona
I1mfocite n1ic, t1moctc, t1mo .., . d ă I 1 .d
medulară, di• puse ca io1 r 'le d" c cc•api'I în 1·ur11l uncia . sau a ou ce u e man egeiieiafe,
dau na~terc unor forn1atiuni numite corpuscul, Hassal. . .
Prod uc,ăt oa re d,c horrnoni se pare că ar fi celulele cp1tel1ale „ h
medulare (Clark, 1~;
·· ti · ·
Ito ş1• H osh"1no, 1969)• •, u s-nu putut izola în . stare pura . ,. ormon11 . . reprezentaţi
m10,
de t,moz.rnă, tuni'14 şi ti111ostr.ri11a, de cele mai multe ori m ter~p1e folosindu-se extracte
timice, fapt cc şi determină pe unii autori să considere că timusul nu ar prezenta şi
celult glandulare cu rol c.ndocrin. . .. .. . . . ..
Timusul, prin hormonii săi, acţionează asupra stimulan1 anabolismulu1, favoriZân(f
procesele de creştere, asupra n1aturării sexuale şi, nu în ultimul rând, îndeplineşte un
rol antitumoral.

Examinarea timusului se pt)atc face prin exat1ze1i fizic (direct), prin palpare de-a
lungul traheei (la păsări), prin cxa111e11 radiologic, prin tornografie sau prin rezonanţă
111ag11cticii 1111c/enrii (BMN (la tineretul mamiferelor). Prin examinarea directă, se
urmăreşte volumul şi structura glandei.
Endocrinozele timusului c întâlnesc sub forma sindromului hipotimie sau a
!-iindrom u Iui hi,eertermi_c.
111"ăro111u hi otinzic (hipotimia, respectiv atimia) se exprimă clinic prin ~E_t-
9rh1 ie şi obezitate sau, dimpotrivă, atrepsie (gr. a = fără; threpis = nutriţie) şi
~~ie (gr. kakos =rău; hesis = stare) cu de resiune nervoasă severă.
. Si~dromul ic 'pertimia) se caracterizează prin hipertrofia organelqr
l ~fo1 urmati de · ocitoză. Hipertrofia timusului dete~ă compresiuni pe
1
căile aerofore lrahee), ceea ce duce Ia stări de dispnee cianozarea muooueb ;
l!!oartea prin asfixie (moarte timid). - - - - -.;,a;;,;.;;;;.;;1c:....:::::::.::=::;:;.:.;::.:,:::;;;;;;_...._

roarn. •ndocrl.
---....... llnclroamt lndociine compl1D)
Iii Frecvent, endctc •htoule primare uniglanduJare, datoritl
, determini der.glirt
 o·tn grupa acestor dismetabolii co 1
11l11r(~ln11rl11lare urn1 ătoarele· d' b mp exe, pot fi descrise ca sindroarne endocrine
· · ia etul zaharat b ·
atrepsia, sindroamele cutannt . d , o ez1tatea, caşexia, hipotrepsia şi
Diabetul z.nlzarat, cunoscut e,: ; rom~ gener~l de adaptare.
un sindron1 pluriglandul dsu enumirea de s,ndro,n particular hipoinsulinar, este
ar, eoarece poale fi de 1 d d' fu .
glande endocrine care a t· V • c anşat e 1s ncµa mai multor
' c .ioneaza unilateral (a·
provoacă si 11dronitt l prin h' . . . şa cum este cazul pancreascului, care
1po1nsu 11n1sm) fie compl t 1 .
(aşa cu111 este cazul liipofizei i . . . ' . . emen ar asupra pancreasu u1
pluricauzal în care d' b l ş tiro1de1), fie sinergic;, concomitent, ca un fu.f!or
adenol,ipofizei (atât
a tiroid~- (" t
i; ~~ zaharat_ap~re consecutiv dereglării funcţionale -P
~: e ipoadenoh1pofizare, cât şi cele hiperadenohipofizare),
•. (.;t~ . tn s i:umita sau în cazul lupertiroidismului), a suprarenalelor (în
h•1pcrC()t 1c1sm) • •
ş 11 desigur " d
, m ereg1area funcţională a pancreasului în cadrul
s1ndron1ulu1
. hipoinsulinic. D e asemenea, se va ţine cont şi de cauzele"./extraenctQ;
c~ine, care pot determina tulburări în metabolismul glucidelor (ficatul, rinichii,
s1st~mul nervos) sau aportul alimentar.
In
,.. . diabetul
. ,.. .., zaharat, glie . em1a· d epaşeşte
" constant 180 mg/dL ş1· poate aJunge·
l~ ca~ pa~a la 1250 mg/d.L (Ghergariu, 1995), dar adesea ea poate fi moderată,
aJungan~ pană la valoarea de 225 mg/dL (Meseguer, 1993).
Obc~1tatea sau adipozitatea (lat. adeps = grăsime) este un sindrom pluriglandular,
determinat de endocrinoze adenohipofizare, suprarenale, pancreatice, tiroidiene
sau genitale.
Caşexia sau cahexia este consecinţa disfuncţiilor e_ţ).docrine. suprarenale"" hi_po-
fizare (boala Simmonds), tiroidiene şi genitale (sindroamele de hiperactivitate
sexuală).
Hipotrepsia şi atrepsia se exprimă clinic prin nedezvoltare corporală (musculară
mai ales) şi sunt determinate de disendocrinoze hipofizare, pancreatice şi timie~
(fig. 384).
Sindroamele cutanate se exprimă foarte diferit, fie prin modificări ale părului
(alopecie, calviţie, hirsutism, discromie), fie prin modificări ale pielii (sclerodermii,
discromii) şi pot avea cauze endocrine (endocrinoze tiroidiene, corticosuprarenale,
paratiroidiene, ovariene şi hipofizaţe}_
. --..
Si11dromul general de adaptar~ (S.G.AJ al organismului este tot un sindrom
pluriglandular şi reprezintă succesiunea în timp a reacţiilor neuro-endocrine
determinate în organism de starea de stresl în centrul sindromului general de
adaptare se află sistemul@pataiauw-1fipo~o-~1;1pr~naj. Desfăşurarea sindro-
mului general de adaptare presupune trecerea organismului prin cele trei faze şi
anume: reacţia 4e 41BrmL stadiul de rezistent~ şi stadiul deguiE'rt· Această stadialitate
implici o serie de reaqil neuroendocrine, menite să ~igure în ~senţ~ supra~eţuirea
organismului" Qari e• •'fl'DV ŞJJnţ extrem de bru~ ~u persişten~ capaotatea de
adape.N a organtsmului poate fi depăşită, rezultatul fiind instituirea unor ·
denumite W+,,.wm em 11oeorl rbi1t mqqrţre,
573
 . nrmale (adaptat după Popa, 1998)
1
Tabelul 22 ·
Semiologia endocnnozelor a a
Denumirea .
•ndromului endocnn
l Semne (simptome)
caracteristice
Glanda şi hormonul secretat
SI ii
(endocrinoze1; • nanism (microsomie)
't
• maladia Simmons
•
Hipoadenohipofizar , caşexie ,

Hipofiza anterioari
• h somatotroP (STH)
• h.tireotroP (TSH) t
•
,
•
higoeozinofllie
gigantism
acromegalie
7
• h.adeoocorticOll'OP (ACTH) • maladia Cushlng \
• h. gonadotrop (GTH) Hiperadenohipofizar
• obezitate
• h melanotrop (~~SH)

- - - - -

Hiponeurohipofizar
• hipe;eomofi:rlie
- - i . diabet insipid
.:.:.= ----~ __

• sindrom adiposo-genital (maladia

I
Hipofiza posterioară
Babinski-Frohlich
• retenţie hidrică
, h. adiuretic (ADH)
Hipemeurohipofizar • oligodipsie
• h occrtoona
• oii urie

Epifiza • hipoplazie genitală

, h.melatooină (antimelanafor) Hiperepifizar • decolorarea ă rului
• criptohidle, obezitate, atrepsie
Timusul Hipotimie • de resiune nervoasă
• h.timOZina • hipertrofie limfoidă (pseudo-adiposo-
• h.bmina Hipertimie genital)
• h.bmOStenna • moarte timică
r1roida • caşexie
Hipotiroidism • mixedem
• h. tiroxina
• h. tnlOdlironina • boala Basedow (exoftalmie)
Hipertiroidism
• h.tirocalcitonina • tulburări metabolice, hi calcemie
Paratiroida • tetania aratireoprivă
• h.parathorrnon • osteofibroza
Forma cronică: maladia bronzată Addison
Hipoepinefrie corticală cu malanodermie
(hipocortlcism) Forma acută: neaddisoniană cu tulburări
Suprarenala corticală
• h.deoxicorticoizi cardiocirculatorii i di estive
Forma parţială: pseudomacro-
• n.17-cetosteroizi
genitosomie, hipotiroidism, impotentă,
• h.11-oxisteroizi Hiperepinefrie corticală
caşexie
(hipercorticism)
Forma globali: macrogenito-somle,
Suprarenala m•dG~ virilism obezitate

'

• llpoortlldle endocml
 Glanda ş; hormonu/ secretat
Denumirea - -
Tabelul 22 (continuare)
sindromului endocrin Semne (simptome)
i ------ . ~ndocrinozei)_
H1e9foliculism
caracteristice

1
- - li sa căldurilor, frigiditate, Infantilism -
Ovarul endocrin • nimfomanie -
Hiperfoliculism
• h. foliculina • metroragii
• h. luteinic (progesteron) --- • _fil.Jbertate_Qrecoce
Hipoluteinism____--1 . sterilitate
Hiperluteinism • frigiditate temporară prin corp galben
ersistent .;:_
J
~
Tabelul 23. Sindroame endocrine pluriglandulare (complexe)
Denum irea Glandele endocrine
sindromului participante Manifestări clinice

Diabetul zaharat Pancreas, adenohipofiză, tiroidă, Polidipsie, polifagie, poliurie, îngrăşare

' sunrarenale (diabet nras) sau casexie (diabet slab\
Obezitate Adenohipofiza, suprarenale, tiroida,
nonadele Îngrăşare, hipopsihism
Caşexia Hipofiza, tiroida, suorarenalele, aonadele Slăbire, emaciere, hiooosihism
Hioo şi atriosia Hipofiza, pancreas, timus Nedezvoltare corporală
Sindroame cutanate Hipofiza, corticosuprarenala, paratiroida, Alopecie, calvescenţă, hirsutism, scleroze,
ovarul discromii
Sindromul general Reacţia de alarmă, stadiul de rezistenţă,
Hipotalamusul, hipofiza, suprarenale
.de adantare (SGA) stadiul de eouizare I

Fig. 382. Maladia Cushing la câine.

Fig. 383. Sindrom hipotiroidian (strumă) la viţel.

Fig. 384. Sindromul hlpotrepsic la purcel

(6 luni).

575
 t • patologia sistemului endocrin
Investigaţii uzuale de labora or ,n
.
1 . d rin sl' JJlltlll' rl•,1li:z,1 llirl•t·I, .,, i11tr-11 11 t•x.iinen fi .
Explorarea sistemu ut en oe . .. . . r. t , • ,• . . :t.1c
d l•tl •rn1i,1t1rl',l ll()t'ITI(Ulllhlt lllll S,lllJ,t ~· li I 111!\, ,,, 11111\Vos
al glande,• ş1. inl,lfl'Ct,
. J' •
~Jr1n ' . . • ,· . • • • . "' •
tigarl'.1 n1et.ibolisn1ult1i glt1cidic, lif~î,iic, flrc,11,l,c ş1 c1l ,lJlt ,, ,.,,, t 11111 ş, J>r111 hludiul
reactil'i tisularL' şi ,1 n1l't,1litJlisn1t1l111 l1 ,1z,1I.
R~latiile sisll'n1t1lu1 c11dtlCri11 c11 Cl'l 11crvtlS st111l lc>~1rtc• clar< <>11tur,1t,, pri11 aşa­
nun,,tuÎ a.r sau ~r:-tc,11 /Jii1otalanu> hi11ojizo-:-11ţ1rarc11al. l11 c,1cf rt1I accstt1i isten, se
întâlnl'Sc rel.ltii
•
.inaton1ice strâ11Sl' şi chinr t111 sistt•n1 vascular cit• lÎJ> pc>rt:il, cr,mun
hitiotalan,usttlti I ş, I,îf,llt12ci şi t111 sistt•m 11et1 ro11al cor11t111, ltl ct1rc se t1dat1g~ reacţiile
de ,tin,ulare a ~ccrt•ţiei hipt)fizare c1 h(>r111011ilor tropi de c;itrc fact<>rii hipotalamici
de t?liberare (rtlt•a:;i11g factors).
Hipotalamusul şi hormonii hipofiziotropi. Hipofala111z1sul îndeplineştl·, pc lân-
gă o serie de iuncţii neurofiziologice vitale, şi funcţii endocrine producând oxitocina
;,i r,asopre.si,z 1 şi hor111011ii lzipofizeotropi de eliberare, respectiv l1orrrzo11ii hipofizeotropi
de i11J1ib1Jie Durata de acţiune a acestor hormoni este scurtă, ei metabolizân-
du-se foarte rapid, prin peptidaze tisulare şi sanguine. Hormonii hipofiziotropi de
eliberare, respectiv de inhibiţie, sunt transportaţi pe cale neuronală în eminenta
mediană, unde sunt depozitaţi pentru scurt timp, de unde trec apoi în plexul
•

,•asrular primar al sistemului portal hipofizar, care îi transportă în hipofiză (Pitiş,

1985; Ghergariu, 1995) (tabelul 24).
Tabelul 24. Hormonii hipotalamo-hipofizari

/
I
Denumire hormoni hipotalamici I Hormonul hipofizar
_____,__=stimulat sau inhibat
I Honnoni de eliberare
i.H;:ormonu!=:-:::;--;de:-e-;:li:;-be_ra_r.;,......ea.:. fiţ.:. eo:. ; tr i;. :. ;ne i .i.::C~T=R:...:.H~:--------l--- ~
77 7 TSH; rolactina
Hormonul de eliberare a rvv,adotro inei Gn-RH LH+FSH
Hormonul de eliberare a hormonului luteinizant LH-RH LH+FSH
Horuiutd de e1Jenn FSH FSH-RH FSH

. • t ' .

Hona.o.d ........
 5TH (J1ormonztl de creşt
. ere sau so t
sinteza de ARN' catabo lism ul • otrapina) stim u 1ează a b I'
drna r ·
magneziului, fosforului· . I . ip1 1c, creşterea glicem. . na o JSmul protidic,
ŞI ca aul · d 1e1, absorbţi · . v
TSH (hor1no11ul tireotrop) stim ut,
e:vol~area oaselor, '>ecreţia de~ intestinala a
glucozei şi a formării de C u eaza activitaten tiroide' . apte. .
ACTH (I Oz, captarea iodului d ă . '.' pnn creşterea oxidării
. ..1or1nonul adenocorticofrop) st· 1 e c tre tlro1dă şi iodinarea tirozinei
tarea ~1~!11,. a~tivitatea secretorie a ~::ilează activi~atea suprarenalei, pig~en~
neesterificaţi dm depozitele a d'1poase şi d or mamari,
• v ., mobilizează a,.;,.. .
,_..,.,11 graşi
Inhiba formarea anticorpilor. re uce numarul de limfocite şi eozinofile.
FSH (Jzortno,11,/ folicu.lizant) ti l . .
una. . cu LH-ul antrenează secreti s mud eaza creşte . ~ea f o1·cu1·
i ilor ovarieni, iar îrnpre-
• a e estrogeru ai ov 1 . .
LH (}1ormo1111l luteinizant) contr . . fun . aru u1 ş1 spermiogeneza.
. d' 1
o eaza ctia end . ...
m 1rect asupra glandei m . • ocrma a ovarelor şi intervine
amare, pnn controlul s ti' · d
gesteron. La mascul (ICSH) infl ecre~ e1 e estrogeni şi de pro-
uentează dezvolt
şi comportamentul sexual. · area caracterelor sexuale secundare
LTH (hor1nonul luteotrop .
. l .. sau pro1actina) are efect luteotrop la oaie determină
hi perp1az1a a veolara mam d . . '
mamifere şi păsări. ara, m uce ş1 menţine comportamentul matern la
u •

Hormoni~ hipotalamo-neurohipofizari sunt reprezentaţi de vasopresină şi oxitocină.

. Vasopre~zn~ s_au hormonul antidiuretic (ADH) are acţiune vasopresoare (hiperten-
siune arteriala ŞI spasme coronariene), stimulează motilitatea intestinală intensifică
mob~zarea glico~~nului hepatic, impulsionează secreţia steroizilor ;uprarenali,
doar m concentraţii farmacologice.
Oxitocina stimulează contracţia uterină în procesul de parturiţie şi asigură
ejecţia laptelui în timpul mulsului.
Secreţia şi sinteza de ADH în nucleii supraoptici şi paraventriculari din hipo-
talamus este stimulată de deshidratarea cronică şi inhibată de suprahidratare.
Secreţia oxitocinei este stimulată pe cale nervoasă, prin reflexe necondiţionate
cu punct de pornire glanda mamară şi tractul genital femel (de exemplu, prin
stimulare mecanică), la care se adaugă şi intervenţia cortexului cerebral.
Dozările hormonale din sânge, urină, lichid cefalorahidian se pot face prin
metode statice (aprecierea concentraţiei hormonale în condiţii bazale) şi dinamice
(după probe de stimulare sau inluoiţie).
Concentraţiile sanguine de hormoni adenohipofizari prezintă mari variapi
interspecifice, dar şi individuale şi diurne, datorită ciclurilor nictemerale şi datorită
aqiunii unor factori stresanţi. . .
Valorile alJl()SCllte sunt de: ACTH în plasml la swne sub 40 pg/100 ml şi STH
între 1-10 ng/ml 1a tl>ate apedile.
I Ot ,unt metode indirecte, care se adresează unor constante
: ~ • I liilefode ae delermlni efeclUi metabolic al Sl'H-ului. Aeesta
 1 . • fosfatazei alcaline. Excesul de STH deter-
ir1tervine in metabolismul fosfo~ u~ ş1 i a fosfatazei alcaline (în acromegalie, în
t re atât a fosforului, cat ş . . ."
n11na o creşe licemiei, deoarece mtervtne ş1 m meta-
• u

u
gigantism), la care se adauga creşterea g .
bolismul hidraţilor ~e calr~on. hipofizei prin dozarea vasopresinei plasmatice,
Explorarea functiona a a neuro , ... . .
d d .fi :1 de aceea se recomandă să se urmăreasca diureza, densitatea
u
este extrem e I c1 a, • · I · 1·b
uru1ara, 1onograma sanguinau ŞJ· urinară' cleara11ce-ul
• u • •
... ... •
unnar •
ş1 a apei 1 ere.
... . . •
E ifiz F nctia epifizei la n1amifere şi pasar1 se realizeaza prin intermediul
· P·· fiz' · 1a care inhi'b"a dezvoItarea
a. Iu · ·e a douau categorii de l1ormoru:· 1nelatoni1
achun11 10 ogic ... .
go~adelor şi caracterele sexuale secundare, în perioad~ prepu~~rala ~1. ~etermină
,,ariatii diurne şi sezoniere ale activităţii gonadelor, ş1 hormonzz peptzdzcz care pot
pro,·~ca hipoglicemie severă, dublată de intensificarea glicogenogenezei hepatice
şi musculare şi pot potenţa somnul paradoxal la animalele de laborator.
Examenul funcţional şi fizic al glandei este imposibil, deoarece funcţia glandei
u
este temporara.
Tiroida. Tiroida are un rol major în creşterea şi dezvoltarea organismului, pre-
cum şi în reglarea metabolismului.
Examinarea funcţională presupune aprecierea stării generale a animalului, acti-
vitatea corticală, excitabilitatea neuromusculară, coordonarea mişcărilor, reflexele
vegetative, activitatea aparatului digestiv şi cardiovascular, starea ţesutului con-
junctiv subcutanat, precum şi dozarea hormonilor (metoda cromatografică), doza-
rea colesterolerruei, stabilirea iodemiei şi stabilirea indicelui de iodocaptare.
Tiroida participă la sinteza a trei hormoni: tiroxina (T4), triiodtironina (T ) şi
tirocalcitonina, la care se adaugă o moleculă organică glicoproteică, tireoglobulina.
3

Tirocalcitonina intervine în metabolismul calcic.

La animalele clinic sănătoase se întâlnesc următoarele valori ale tiroxinei (TJ şi
triiodtironinei (T3) (tabelul 25 şi tabelul 26).
Tabelul 25. Valorile tiroxinei (T4) din serul sanguin
Specia Valoam de mferint~ Autorii şi anul
mol/I cita i de Falcă, 2005
11,5-34,7 Waklron-Mease, 1979
Cal
20 (10 - 39) Blackmore et a/., 1978
20,2 t 7,97 Thomas şi Adams, 1978
Vaci 120
Oaie Jones et al., 1978

etil., 1879
19,5-48,3
20 -
Holz).aru, et al., 1980
 Tabelul 26. Valorile trliodr . .
-- 1ron1ne1(T ) di
Specia Valoare d8 . l n serul sanguin
refennfa
(µmol/I) Autori/ şi anul
Cal 2,46 - 3,08 (citaţi de Falea, 2005)
I Balckmore ol o/, 1981
Vacă

Pisică
-- - 3,08 • 3,50
0,9 • 3 08
C
onnerz el a/., 1978
- 1 55 ' Holywarth el al, 1980
•
, • 3,08 W8 Ish şi Brown, 1980

Detemunarea colesterolul . "1 .

1· "d 1 " w u1. n l11potiroid"s .
1p1 e or, m plasma cresc lipidele t t l I m, scade s1ntezd 7i degradarea
colesterolului se remarcă mai ales laoc:~ c~le er~l~l şi trigliccndelc. Creşt.er&1
5t
I de \'Îaţă. ' iar la viţei doar în primel„ săptămâni
Pentru a determina indicele de iodoc .
trează iod (P31 ) cu timp d " . ~ptare (Radio-Iodo-Captare-RIC), se admini.s--
u u

e IDJwnatatire de 3 zile elimin • .

de hrană şi apoi se determină la div · . ' . eaţa ma1ntea consumul,.J.i
(la~, 4, 24 şi 48 de ore). erse intervale de timp captarea intratiroidian~

•
In condi• tii
~ normale
• 1
se va ,..m tâlni· 1a nivelul
. tiroidei 15-55% din iodul admi-
~stra_t. ~~cele d! iodocaptare este crescut în hipertiroidism (60-90%) şi scăzut în
hlpotiro1d1sm (10 ¼), din iodul administrat.
Paratiroidele. Paratiroidele secretă un singur hormon, hormonul paratiroidian
sau par~thormo~ul (~TH_) . .Acţiunea lui este îndreptată cu precădere asupra
metabolismulm cala ulu1 ş1 fosforului, activitate contrabalansată de hormonul
tiroidian, tirocalcitonină, şi completată de vitamina D. La nivelul intest'-T'\.rilui,
parathormonul favorizează absorbţia calciului (care are loc la ni\-el'"° duo-
denului), intensifică absorbţia vitaminei D şi depozitarea ei în ficat. La ni,telul
osului, stimulează osteocitele, p roducând p roliferarea lor şi acti\·ează osteo-
clastele (mobilizează calciul d in oase). La nivelul rinichiului, fa\'Orizeaza
resorbţia calciului în tubii contorţi distali şi în canalele colectoare, creşte elinu-
narea renală a fosforului, prin scăderea resorbţiei fosforului în tubul contort
proximal.
Tirocalcitonina, hormon produs de celule C (parafoliculare) ale tiroidl'i. aro
efecte contrarii parathormonului, reducând calcemia excesivă, prin stimt11a~a
încorporării calciului în oase, .fiind în directă legătură cu metabolismul acti, al
osteoblastelor, cu scăderea activităpi osteoclastelor şi reducerea colagenazci.
Explorarea funqionaJă a paratiroidelor se realizează prin radio-~munok~
prin proba de stimulare (hipocaI<.ffllie provocati de EDTA-N3.z), pnn proba de
inhibitie (hipercalu:1nia provocat! diferentiazl hiperp~ratiro~dismul tu~l de
cel reactiv la om), prin !l'llUI a valorii serice a calcului fi a fosforu\u, fi prii\

Tesbd JUrocal--• ~ se practici în medicina veterineri cu

analiz.a aoivitliti foafatazelor.
bune

rezultafe.
 . ~ , · Anainte de administrarea intravenoasă
Tehnica ,te lucru. Se determina calcemia A
1
• I de 3 minute o soluţie d
a EDTA-ului după care se injectează lent, in interva I o· 1o'A 10 . e
EDTA 3 , 01a î~ doză de 100 mL/50 kg n1.c. la taurinele c1dti te. in Jn ~mute,
· ti' mp de "t• or•'..., urniărindti-se rata lie creştere a acesteia, care
•- · - ca 1cem1a,
se d etcrm1na
depinde de i.iarathormon. . . V

Ovarul şi testiculul endocrin. [J:a,ne,111/ fu11cţio11al al ovaruli,, ~izeaza dozarea

l1or1110111lor ş,· testele c1folc>
· 3"'1cc.
· oetcm11nan · " ·1t~ }1ormonalc se . realizează
. cel mai
.
f recvent li1n · sange 1e venos peri'fenc,
A · A 1nsa- ex 1·st •1· t.. stc. care ut1l1zcază. ca material
0
. .
biologic laptele, urina, sali\·a şi chiar fecalele. Determinarea ~strog_enil_or con1u?aţ~
din urină oferă date mai exacte despre producţia de estrogen1 a folicul1lor ovar1en1
decât dozarea estrogenilor plasmatici liberi sau conjugaţi. . . .
O importanţă clinică deosebită prezintă dozarea 11i7.1elulu1 sa11gu1t1 al estrogenzlor
şi progestero1111/ui, deoarece se constată variaţii dependente de faza ciclului estral.
!\1odificările de citomorfologie vaginală se evidenţiază prin efectuarea de
frotiuri în diferite faze ale ciclului sexual.
Examenul functional
• al testiculului vizează activitatea endocrină, prin dozări
l1orn1onale şi prin aprecierea libidoului sexual, a potenţei sexuale şi aprecierea
calităp.i spermatozoizilor.
Suprarenalele. Glandele supraretzale (adrenale) sunt constituite din două zone
complet diferenţiate, filogenetic şi ontogenetic: corticos11prare11ala, de origine mezo-
dermică şi medulosuprare11ala, de origine ectodermică. Corticosuprarenala secretă
hor111onii glucocorticoizi şi tnineralocorticoizi. Medulosuprarenala secretă două
catecolamine: adrenalina (epinefrina) şi noradretzalina (norepinefrina), ce au acţiune
metabolică şi acţiune sistemică.
Gl11cocorticoizii sunt reprezentaţi de corticosterotz, cortizol şi cortizo11, iar mineralo-
corticoizii sunt reprezentaţi de aldosteron şi dezoxicorticostero11. Aceşti hormoni par-
ticipă la metabolismul glucido-proteo-lipidic, la metabolismul apei şi al electro-
liplor şi au unele acţiuni fiziologice complexe.
Examenal fanqional al suprarenalelor se referă la dozarea hormonilor din
plasmi şi mini, Ja probele de explorare a glandelor şi la dozarea unor elecholitL
ValGdlt DGDW_.. ale cortllr'.Olului în plaso.a sanguini sunt p.-ezentate tn labe
 Testele specifice de explorare a fun t· .
de: tL'Stu 1de stimulare cu ACTI-1 (tcstul l'hc . i e i corticosupr
. arenale su t
Testul Thom. Principi III 111 •t orn)ş1 testul de inl,i'b••·
e o,ICI. Nt1mv l 1,1ecud~
n reprezentate
ct1 creşterl'a cortiZ()lemiei r, . _ aru eozinofilelor c· 1 cxamctazonă.
, ca 11zatc1 pri . 1rcu ante d
S0-150 U.I. la anim«lelc de talie ~ adm1nistrarl'a de ACT ~a e odată
adn1ini~trarea .A.( Tll-ului. marc. Efccttll n1axim apare d ăH in doze de
up 4-7 ore d 1
Tehnica ele /11cr11. Iniţial se face V V e a
1 . d numaratoarca eo . fi
A CT}~-u ş1 upa 4-7 orc se
J V

reco1teaza O rim z1no - !clor, apoi se ad m1n1strează

V ..
. P a proba de sânge şi se n ă ă
• • A V

eozinofilele. In mod normal eozi'n fil

. . , o e1c circulant um r
alin11n1strarca ACTH-ului iar d . e scad cu aproximativ 700¾ d ă
A

• • I lfl caz e 1nsuficic tv • O up

eozinofilelor după administrarea ACTH . n.a corticosuprarenală, scăderea
. . -ului nu depăşeşte 200, L
concen t ra ti a cortizolului după ino 1 ,o. a ca1nii sănătc\C:i
A.

cu area a 10 U I de ACTH '"''

creşte de trei-patru
• • • A. • •

l)n, iar la carn11 cu sindrom Cushin h' fi ·. ·

. g ipo zar ŞI la aproxi ti 500, .
Ctl tumori suprarenaliene nivelul corn· . ma v '" dintre cei
. ' zo 1u 1u1 creşte de pest tr · · w •
n1strarea ACTH-ului. e ei on dupa adm1-
Tes~l cu dexametazonă. Testul cu dexa,netazonă, în doză mică se bazează
faptulvdca dexametazona
. . inhibă eliberarea de ACTH d e cavtre hi pofi,za, pe
v ceea ce ·duce
]a sca erea cort1zolulu1 plasmatic La câinii cu hipercorti.osm,
V • • • V
• •nu se mtalneşte o A A

scadere semnificativa a cortizolului.

T:l11zica de lu~ru. Animal~! se supune la dietă 12-24 ore, se prelevează o probă
de sange pe anticoagulant ş1 se determină cortizolemia. Apoi se administrează i.\'
dexametazonă 0,01 mg/kg mc. Se prelevează din nou sânge, la 3 şi la 8 ore după
administrare şi iar se determină cortizolul.
Dacă concentraţia cortizolului scade la minimum, se consideră o tu.moră hipo-
fizară. 1n schimb, dacă scăderea cortizolului este neînsemnată sau nu se produce,
A

si ndromul Cushing este d eterminat de o tu.moră suprarenală.

Pancreasul endocrin. Pancresul endocrin secretă insulina şiglucagonul, hormoni
implicaţi în metabolismul glucidic. Insulina are efect hipoglicemiant prin stimularea
utilizării tisulare a glucozei (mai puţin pregnant însă la rumegătoare şi păsări).
Glucagonul stimulează glicogenoliza hepatică, facilitând eliberarea unei cantităţi
mai mari de glucozi. .
O probi relevantă pentru explorarea pariaeasului endocrin este P'°"" toltranţei
pentru glucm.L
Proba tolenentel pentru gtucozi Oa cline) _... 811 . diete de
Tehnica M lucn,. lnainte de ef.eclua• probei,_animalul este : : : -ciupi care
12cn. o.pi_ . Mlrval. • reo.,11,ead . . . . .eclelennlni
se
1, all. Dupl
Mul'lll',mLgtueoziaolulle50%pekg
m!! Wtpor ·
_,,. pe ,,,.,,_, • .eco1teui„P•ctetennilll lm'- =
8 . . . . . . . . al __.w 1111 depltllle 120 mg/100 ml
•
 . 1.0. 1 al glicemiei depăşeşte 120 rng;
·velul
1n • a 100 01L
• :I in d" ia.., bt ,tt.,1 zaharat ru a glicemiei poate trece peste 100 rng;Jnn
vv 1lll
. tuarea tes tan~"i \'a 1oare
A

f,e c,1nl
s.ingt>, iar dt1pa etec . . . ..
• , (tabelul 28).
sangl • . glicemia în diabet la difente spec11
8 Glicemia norma 1a ş1
Tabelul 2 · (după Ghergariu, 1994) _
. Normal r To/eranJ'1 redusc1 la g lucozc1
(mg/dl)
r Diabet
I
Specia
(mg/dl) /- ~ 120-140 I (mg/dl)
-
Om adult 60 . 120 I - ~ - 130 • 150 140
Cabaline 61 .130 I - 150
-r-• 35-60 - - 60-100
Taurine
Ţ 60-110 f _ _ 110-170 - 100
-
Câine
Pisică ~ - i 61-124
_I
F115-250
530 - 120
r-
- 170
250 -
Păsări 210. s3o 720 J
Te,tul de înjumătăţire a glucozei (T) este de 25 ± 8 minute la câinii sănătoşi şi de
peste 45 de minute la câinii diabe~_ci. V V • •

In caz de hiperinsulinism la crune, testul de toleranţa la glucoza adm1rustrată

oral (lg glucoză/kg mc) determină o scădere a glicemiei.
Pentru diagnosticarea certă a diabetului zaharat, trebuie să se ţină cont atât
de concentraţiile plasmatice ale glucozei, cât şi de concentraţiile plasmatice ale
insulinei.
Valorile crescute ale fosfatazei alcaline corticosteroidiene la câini se întâlneşte
în: hiperadrenocorlicism; terapie glucocorticoidă; boală severă non-suprarenali
(pe fond de stres sau din cauza creşterii secreţiei cortizolului).