TULBURAREA

SCHIZOFRENIFORMĂ
CRITERII DE DIAGNOSTIC
A.Două (sau mai multe) din rumătoarele criterii,fiecare având o durată semnificativă pe parcursul unei
perioade de o lună (sau mai puţin dacă tratamentul a fost eficient).Cel puţin unul dintre acestea trebuie
să fie (1) , (2) sau (3):

1.Ideaţie delirantă

2.Halucinaţii

3. .Vorbire dezorganizată (e.g.,deraiere sau incoerenţă frecvente).

4.Comportament motor intens dezorganizat sau catatonic.

5.Simptome negative (i.e.,diminuarea exprimării emoţiilor sau avoliţie.

B.Fiecare episod al tulburării durează cel puţin o lună, dar mai puţin de 6 luni.Dacă trebuie stabilit
diagnosticul înainte de recuperare , acesta va fi menţionat ca “provizoriu”.

C.Au fost excluse tulburarea schizoafectivă şi tulburările depresivă sau bipolară cu simptome
psihotice deoarece:fie 1) nu a avut loc niciun episod depresiv major sau maniacal simultan cu
simptomele fazei active, fie 2) dacă au avut loc episoade afective simultan cu simptomele fazei active,
acestea au avut o durată foarte scurtă faţă de durata totală a perioadelor activă şi reziduală ale acţiunii.

D.Tulburarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanţe (e.g., un drog de abuz,un
medicament) sau ale afecţiuni medicale.

A se specifica severitatea actuală:

Severitatea este calculată cu ajutorul unei evaluări cantitative a simptomelor psihotice principale, care
cuprind: ideaţia delirantă ,halucinaţiile, vorbirea dezorganizată, comportamentul psihomotor anormal şi
simptomele negative.Fiecare dintre aceste simptome va fi evaluat în ceea ce priveşte severitatea actuală
(cea mai severă din ultimile 7 zile) pe o scală de 5 puncte , pornind de la 0 (nu este prezent) la 4 (prezent
si sever).

Elemente de diagnostic

Tulburarea schizofreniformă se deosebeşte de aceasta prin diferenţele privind durata: durata totală a
afecţiunii, care cuprinde fazele prodromală,activă şi reziduală, este de cel puţin o lună , dar mai scurtă
de 6 luni(Criteriul B).Cerinţa privind durata pentru tulburarea schizofreniformă este intermediară între
cea pentru tulburare psihotică scurtă , care durează cel puţin o zi dar se remite în mai puţin de o lună , şi
schizofrenie ,care durează cel puţin 6 luni.

Elemente asociate care susţin diagnosticul

Ca şi în cazul schizofreniei, nu există la ora actuală teste de laborator sau psihometrice care să susţină
diagnosticul de tulburare shizofreniformă.Diferite regiuni ale creierului, investigate prin metode
neuroimagistice, neuropatologice şi neurofiziologice, au prezentat anomalii dar niciuna nu are valoare
diagnostică absolută.

DEBUT SI EVOLUŢIE

Debutul tulburării schizofreniforme este similar cu cel al schizofreniei.Aproximativ o treime din indivizii
cu diagnosticul iniţial de tulburare schizofreniformă (provizoriu) se remit în decurs de 6 luni iar
diagnosticul final rămâne cel de tulburare schizofrenifomă.

FACTORI DE RISC ŞI PROGNOSTIC

Factori genetici şi fiziologici.Rudele indivizilor cu tulburare schizofreniformă au un risc crescut pentru
schizofrenie.

CONSECINŢE FUNCŢIONALE ALE TULBURĂRII

SCHIZOFRENIFORME
Majoritatea indivizilor prezintă disfuncţii în câteva domenii ale funcţionării cotidiene cum ar fi:
activităţile şcolare sau profesionale , relaţiile interpersonale şi auto-îngrijirea. Indivizii care prezintă
reimisiune au un prognostic funcţional mai bun.