Introducere

Prin Robinson Crusoe, autorul inaugurează, romanul realist în Anglia. Publicat în anul
1719, cu titlul complet “Viaţa şi ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe”.În scrierea acestui
roman Daniel Defoe s-a inspirat dintr-un fapt real: aventura unui marinar, pedepsit să fie lăsat
singur, vreme de patru ani, pe o insula pustie.
Cartea, care s-a bucurat de o deosebită apreciere la acea vreme este în primul rînd un elogiu
adus omului, curajului acestuia de a supravieţui în condiţii dificile, într-o singurătate deplină.
Structurat în 19 capitole, romanul relatează neobişnuitele aventuri ale lui Robinson Crusoe.
Plecat într-o calatorie pe mare, eroul cărţii este surprins de o furtună teribilă în apropierea
insulelor Barbados şi devine unicul supravieţuitor al naufragiului corabiei. De acum încolo
începe marea aventură a lui Robinson Crusoe, aflat singur pe o insula pustie, „neavînd nici ce
mînca, nici unde se adăposti, nici haine, nici arme, fără nicio speranţă".
După nenumărate încercări, ajutat de iscusinţa minţii şi de forţele braţelor, el reuşeşte să-şi
construiască un adăpost, folosind îndeosebi lucrurile recuperate de pe corabie. Robinson
Crusoe domesticeşte animale, munceşte pamîntul, practică olăritul şi croitoria, îşi face o barcă
şi explorează insula, repetînd astfel, pe parcursul a cei 28 de ani de singurătate, experienţa
civilizatoare a umanităţii.
Tot Robinson este cel care va salva de la moarte un salbatic, pe care îl va boteza Vineri şi îl
va educa. Între el şi Vineri se stabilesc raporturile patriarhale dintre un stăpîn şi sluga
credincioasă.
Soseşte şi momentul mult aşteptat, parăsirea insulei. Eroul nostru reuşeşte să-l salveze de la
moarte pe căpitanul unui vas, al cărui echipaj se răzvrătise. Căpitanul, după înabuşirea revoltei,
îşi ţine promisiunea şi, la 19 decembrie 1686, Robinson Crusoe este îmbarcat pe vasul englez şi
readus în patrie.

Motivul  călătoriei
Motivul călătoriei este un motiv recurent al literaturii universale, el fiind prezent înca din cele
mai vechi scrieri în arii geografice diferite căci însăşi călătoria juca un rol însemnat în viaţa
oamenilor. Îl întâlnim în epopeea lui Ghilgameş dar şi în spaţiul cultural al lumii helenistice, în
epopeele homerice. Încă din cele mai vechi mituri de origine asiatică sau egipteană tema
călătoriei revine cu insisţenţă, căci călătoria a constituit mobilul epic primordial al epocii
asiatice.
__Rama (din poemul indian atribuit lui Valnuki), sumerianul Ghilgameş, egipteanul Setne şi
chiar mai multe personaje biblice sunt produse ale mitologiei orientale, dar şi ale poeticii
romanului asiatic care şi-a calculat de obicei reperele printr-un destin proiectat să se mişte într-
un spaţiu uriaş şi un timp enorm al aventurii fizice şi spirituale. Antichitatea greacă şi latină nu
putea rămâne indiferentă faţă de această mare aventură astfel încât călătoria este nelipsită din
literatura lumii greco-latine. S-a spus despre Homer că a condensat umanitatea într-un spaţiu
riguros trasat, limitând astfel dimensiunea aventurii, că geografia sa este extrem de precisă, şi
nu una mitică, fabuloasă, vizionară ca în literatura orientală. Astfel călătoria apare chiar şi într-
un spaţiu real, bine determinat ca acela din Iliada şi din Odiseea.
_
_Călătoriile pe mare, între care câteva peripluri de mari proporţii formează una din temele
caracteristice mitologiei greceşti, ceea ce pare un fapt firesc dacă ţinem cont că civilizaţiile
antice şi în special cele neionice şi miceniană erau (sau au devenit foarte curând) thalasocraţii,
întemeindu-şi puterea pe un comerţ maritim însemnat şi pe supremaţia asupra mărilor,  mai
ales in spaţiul mediteraneean,dar şi mai departe, în Marea Neagră şi chiar dincolo de Coloanele
lui Hercule, pe malul iberic al Atlanticului.
__În jurul anului 250  (după alţii cu câteva decenii mai târziu) apare primul roman cu piraţi
Aethiopika al grecului Heliodor. Heliodor trebuie să fi fost bine informat în privinţa activităţii
piratereşti din vremea lui fiind originar din oraşul sirian Emesa (sau Hemesa) ai cărui locuitori
făceau comerţ cu susan şi ulei de măsline iar când condiţiile erau favorabile mai organizau şi
câte o expediţie piraterească, îndeletnicire cu o veche tradiţie. De fapt Aetiopka nu este ceea ce
întelegem astăzi printr-un roman cu piraţi, dar este primul roman în care pirateria şi piraţii
joacă un rol destul de important. Şi iată că după ce vreme de veacuri piraţii au figurat numai in
literatura istorică (Tucidide, Herodot, Tacit) şi în poezia epică (Homer) ei pătrund şi în genul
romanesc chiar de timpuriu. De vreme ce pirateria este condiţionată de navigaţie, de viaţa pe
mare, în romanul lui Heliodor motivul călătoriei este central. De fapt întrega intrigă este
concepută ca un voiaj pe mare şi pe uscat. Implicaţiile sunt multiple căci Heliodor creează în
acelaşi timp o poveste de dragoste ilustrând totodată realităţile vremii sale.
22222 __Conţinând modelul grecesc Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele
tot sub forma unor voiaje însă problematica lor este mai complexă căci aventura cedează loc
căutării unui cod de existenţă.
__În scolul al II-lea e.n., probabil după exemplul Satyriconului latin, se dezvoltă romanul
umorisitic-parodic. O reacţie anticromanescă se declanşează astfel în spaţiul romanului, unde
adesea, ulterior, va fi atacată iluzia realităţii propusă de literatura romanescă anterioară. Se
pornea de asemenea, de la persiflarea aventurilor narate de Antonios Diogenes şi de Lucius din
Patrai; acesta din urmă povestise în Metamorfoze despre transformarea unui om în măgar. În
1876 Erwin Rohde a considerat că joncţiunea elegiei erotice cu naraţia de călătorie în vederea
zămislirii romanului, ar fi avut loc în secolul al II-lea e.n. sub impactul celei de-a doua sofistici
greceşti. Expansiunea ce mai notabilă a cunoscut-o însă romanul erotic, rămas principala
modalitate a genului.
__Motivaţia romanului erotic se dedublează: iubirea împarte funcţia de generator al intrigii cu
destinul; călătoria ca motiv adiacent este liantul eroilor spre împlinirea erotică.Primul
asemenea roman erotic pare să fi fost Efesiaca sau Aventurile Anthieie şi ale lui Habrocones,
scris de Xenofon din Efes.Înainte însa de a aborda aceste romane se cuvine să aruncăm o privire
asupra Odiseei, care ne oferă prima călătorie a literaturii clasice.

Despre autorul operei

Daniel Defoe (1659/1661  — 24 aprilie , 1731) a fost un jurnalist și scriitor englez. Este
celebru prin romanul „Robinson Crusoe” (1719), o poveste despre un om naufragiat care a
rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul
romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuțios,
preocupat de morala individuală și socială. Defoe a început să scrie literatură după ce a exercitat
și alte profesiuni, mai întâi ca om de afaceri și apoi ca ziarist. Tatăl lui era un mic negustor
londonez pe nume Foe (Defoe și-a adăugat acest prefix aristocratic la mijlocul vieții), care ar fi
dorit ca fiul lui să devină preot. Din cauza nonconformismului religios, Defoe nu a avut acces la
o educație universitară, astfel, a studiat la o școala a disidenților de la periferia Londrei. În 1684
s-a căsătorit cu Mary Tuffley, fiica unui vânzător de vinuri, cu care a avut 2 băieți și 5 fete.
 4
A devenit comerciant în diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de
multe ori ruinat, falit, închis, în același timp a realizat și o producție literară bogată, o operă de
poet și ziarist, de pamfletar și istoric, de economist și călător, de moralist și romancier. Comerțul
va continua să-l fascineze pe tot parcursul vieții, oferindu-i în același timp posibilitatea de a
observa în amanunt viața și obiceiurile englezești. Interesul lui se îndreaptă totuși către domenii
multiple și nu se poate limita numai la afaceri. În 1685 a luat parte la rebeliunea din Monmouth
împotriva lui Iacob al II-lea, dar ca urmare a unei grațieri, obținută probabil în schimbul unei
mari sume de bani, a reușit să scape de deportare și execuție atunci când a fost prins. În 1692,
războiul cu Franța a avut drept rezultat numeroase pierderi financiare, căci vasele de care erau
legate interesele lui au fost capturate și Defoe a dat faliment. Pentru a-și putea plăti creditorii, a
înființat o fabrica de cărămizi și țiglă care s-a dovedit a fi o afacere profitabilă. La vârsta de
patruzeci și trei de ani Defoe a dat faliment a doua oară. În 1704, în timp ce își desfășura
activitatea în slujba guvernului, Defoe a colaborat la cea mai vestită publicație a acestuia,
„Review”, care a continuat să apară până în 1713. Defoe a scris fără întrerupere articole de ziar
pentru douăzeci și șase de perioadice diferite, referindu-se la problemele curente și afaceri
externe, controverse religioase și conflictul politic dintre partidele Tory și Whig. În anii 1690
Defoe și-a început cariera de scriitor iar în calitate de autor de pamflete va scrie „Englezul get-
beget”. Acest lung poem ridiculizează sentimentele antiolandeze în rândul englezilor. În 1719, la
vârsta de cincizeci și nouă de ani, în timp ce continua să scrie articole de ziar, precum și
pamflete pe probleme curente, Defoe a abordat un alt gen literar. A început cu „Robinson
Crusoe”, apoi a elaborat o serie de biografii fictive, memorii și autobiografii. Privit în
ansamblu, „Robinson Crusoe” apare de asemenea ca un jurnal de călătorie, abundând în detalii
de meteorologie, de geografie, de contabilitate, etc., o operă eminamente antifictivă: prin aceasta,
Daniel de Foe deține un loc remarcabil în istoria universală a romanului.

Cine era Daniel Defoe?

Daniel era fiul măcelarului Defoe, din cartierul londonez puritan St. Giles-Cripplegate. Se
născuse cu 20 de ani înaintea lui Selkirk şi ajunsese cu timpul un om cu ocupaţii multiple: orator
şi om politic, negustor şi autor a numeroase cărţi şi legi. Cartierul natal a fost unul din cele mai
greu încercate în timpul groaznicei epidemii de ciumă neagră din 1665. De ravagiile molimei,
Daniel Defoe avea să se ocupe el însuşi pe larg în faimosul Jurnal în anul ciumei, cu care se va
înscrie printre memorialiştii de frunte ai secolului.Daniel a învăţat carte cu un dascăl bun, la a
cărui trudă didactică s-a referit totdeauna cu recunoştinţă, căci spunea că cele învăţate de la
dânsul i-au permis să-i răspundă cândva lui Swift, care-l făcuse “scriitoraş stupid şi analfabet“,
că “aşa analfabet cum sunt, am învăţat la vremea mea să ştiu cinci limbi ca pe apă“.

Renunţând prea devreme la ideea de a se desăvârşi în teologie, cum voise să-l consacre tatăl sau,
Daniel s-a dedicat carierei de negustor de ciorapi, deschinzând un magazin de galanterie şi
tricotaje. Se lansează în diferite speculaţii şi e curând ruinat. Mai târziu poate fi întâlnit şi în
închisoare. Însă nu falimentul comercial îl adusese acolo, ci noua-i profesie de pamfletar. Cel
mai scurt dintre foiletoanele lui era mai exploziv decât un butoi cu pulbere. Un singur cusur avea
pana lui Defoe: imprudenţa. Pentru foiletonul “Un drum mai scurt” este închis şi pus la stâlpul
infamiei în piaţa centrală a Londrei.Creaţia lui literară, mai bine zis aceea carte apărută în 1719
la Londra, l-a făcut însă nemuritor.

Despre romanul „Robinson Crusoe”

Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată
în 1719 și adesea considerat primul roman vreodată scris în limba engleză. Cartea
este o autobiografie de ficțiune a presupusului autor, al cărui nume este omonim cu
cel al titlului romanului, descriind supraviețuirea și viața acestuia după
naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în
care întlnește locuitori nativi ai Americii, captivi și marinari răsculați, înainte de a
fi salvat. Modul de prezentare al acestui roman se bazează pe prezentarea
amănunțită, aproape documentară a vieții personajului, prezentând narațiunea pe
baza unor "documente false", care conferă narațiunii un aspect real.
Romanul și conținutul acestuia au fost foarte probabil influențate de viața reală a
lui Alexander Selkirk, un marinar scoțian care a trăit absolut singur pe o insulă
chileană din Oceanul Pacific, denumită Más a Tierra, al cărui nume a fost schimbat
în 1966 în Robinson Crusoe Island (Insula lui Robinon Crusoe). Totuși, detaliile
insulei lui Crusoe au fost probabil inspirate de insula caraibiană Tobago, deoarece
această insulă se află la o scurtă distanță de nordul coastei venezueliene lângă gura
de vărsare a râului Orinoco și în vederea insulei Trinidad.Este de asemenea posibil
ca Defoe să fi fost inspirat de traducerile în limba engleză și în latină ale lui Ibn
Tufail pentru Hayy ibn Yaqdhan, un roman timpuriu ce se desfășura tot pe o insulă
pustie. O altă sursă pentru romanul lui Defoe mai poate fi declarația lui Robert
Kno despre răpirea sa de către Regele din Ceylon în 1659, scriere publicată în "O
referire istorică a insulei Ceylon".

Cum Apare Robinson Crusoe ?

Povestea lui Selkirk a nimerit în mâinile lui Defoe când acesta din urmă, în vârstă de 58 de ani,
atinsese culmea creaţiei sale literare. Era un subiect minunat pentru pana sa. Nu-l putea el
dezvolta? Defoe se gândi atunci să-l facă pe cititor să creadă în existenţa lui Robinson Crusoe
(Crusoe era numele unui vechi prieten scoţian al lui). Avea nevoie de o ambianţă potrivită.
Arhipelagul Juan Fernandez era departe, vizitarea lui aproape imposibilă. El s-a consultat cu un
prieten care locuise mulţi ani în insula Tobago din Arhipelagul Antilelor Mici. De aceea flora,
fauna şi clima insulei descrise în carte sunt asemănătoare celei din Tobago şi nicidecum celei din
arhipelagul Juan Fernandez. Dar aceasta nu-l deranjează cu nimic pe Defoe. Pe lângă
informaţiile primite de la prietenul său, el mai are şi o bibliotecă plină de cărţi documentare, dar
şi o uimitoare capacitate de a face veridice legendele şi basmele cele mai uimitoare. Nu mai are
timp să revadă paginile scrise. Romanul este conceput şi scris realmente dintr-o suflare.

Cartea a apărut în comerţ sâmbătă 25 aprilie 1719. Chiar din primele zile şi-a început călătoria
triumfală împreună cu eroul principal şi credinciosul său Vineri (inventat în întregime de
scriitor). Faptul că există şi multe pagini neverosimile nu-l deranjează cu nimic pe editor.
Preocupat doar de profit, el cere scriitorului  să continue aventurile lui Robinson Crusoe. Daniel
se aşează din nou la masa de scris şi noua carte care a ieşit de sub pana sa sprintenă s-a bucurat
de acelaşi succes strălucit ca şi prima. Taylor, editorul nesăţios, pretinde noi aventuri. Dar Daniel
se istovise. Alcătuieşte cu greu al treilea volum cu titlul “Raţionamentele serioase ale lui
Robinson Crusoe“. De data aceasta, cartea n-a mai avut succes. Daniel Defoe a fost unul
dintre primii scriitori care a scris cu inegalabil talent un minunat poem în proză despre măreţia
luptei omului cu natura. Povestea naufragiului din insulă, triumful asupra singurătăţii şi
inconfortului în eforturile de a-şi construi o existenţă civilizată, salvându-şi nu numai viaţa, dar
şi condiţia umană, are toate atributele necesare pentru a-i asigura o reputaţie perenă.
“Romanul „Robinson Crusoe“, scris de Daniel Defoe, va fi distribuit împreună cu ziarul
„Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. “Robinson Crusoe“ a înregistrat, încă de la apariţie, un
enorm succes, iar apoi a devenit una dintre cele mai publicate cărţi din întreaga lume.
În ciuda liniei narative complicate şi a substratului polisemantic, romanul a fost un best-seller
încă din primul an de apariţie - 1719. Bazat pe relatarea reală a unui marinar scoţian numit
Alexander Selkirk, cartea este totuşi o ficţiune despre personajul Robinson Crusoe, un
naufragiat englez care petrece 28 de ani pe o insulă tropicală din vecinătatea Venezuelei.”
(8.10.2009)

Aventuri cu sens filosofic

După ce părăseşte Anglia, fugind de o carieră în avocatură şi avântându-se pe mare, în
septembrie 1651, Crusoe trece printr-o serie de aventuri în urma cărora, într-un final, eşuează
pe o insulă pustie unde rămâne absolut singur.

Depăşindu-şi disperarea, îţi construieşte un adăpost lângă o peşteră şi îşi foloseşte toate
resursele umane pentru a supravieţui. Cultivă porumb şi grâu şi începe să vâneze. Citeşte Biblia
şi devine religios, considerând că nu îi lipseşte nimic decât compania oamenilor.
Îi descoperă însă şi pe aceştia peste câţiva ani, atunci când dă peste un grup de canibali.
Salvează din mâna lor un prizonier de culoare pe care îl numeşte Friday (Vineri) şi care devine
însoţitorul său. Îl învaţă engleză şi îl creştinează.
10

Împreună, cei doi vor supravieţui singurătăţii, nativilor canibali şi intemperiilor naturii şi
vor ajunge, într-un final, înapoi în Anglia.
Scriitorul James Joyce considera că Robinson Crusoe reprezintă adevăratul prototip al
colonistului britanic. În lumea construită de el pe insulă, imită societatea din care
provine, aplicând tehnologiile, agriculatura şi chiar o ierarhie politică rudimentară ce
sunt tipic europene. Destinul lui Crisoe poate fi privit şi dintr-un unghi religios.
Hoinarul rătăcit pleacă pe mare pentru a înfrunta vicisitudini, descoperindu-l apoi pe
Dumnezeu şi creştinându-l pe păgânul Vineri, devenind astfel simbolul creştinului
universal. Aventurile lui Crusoe pe insulă ridică de asemenea şi dileme de natură etică.
În confruntarea cu canibalii, englezul îşi pune problema relativismului cultural, încercând
să răspundă moral la întrebarea dacă ceea ce fac canibalii poate fi considerat rău, în
condiţiile în care acesta este axul fundamental al culturii lor.
Daniel Defoe avea aproximativ 60 de ani când scria „Robinson Crusoe” şi publicase
primul pamflet în urmă cu 20. Datorită scrierilor sale politice, fusese chiar întemniţat
pentru o scurtă perioadă de timp. Se crede că a folosit aproape 198 de pseudomine în
cariera de publicist, fiindcă fusese persecutat adesea pentru convingerile sale
prezbiteriene.
„Robinson Crusoe” este primul roman pe care l-a scris. I-au urmat, printre altele, o
continuare mult mai puţin cunoscută şi apreciată, intitulată „The Father Adventures of
Robinson Crusoe”, „Moll Flanders”(1722) şi „Roxana: The Fortunate Mistress” (1724),
ultimul său roman.

Despre personajul principal al lucrării

 Robinson Crusoe este indescutabil un personaj simbol al literaturii universale. Un aventurier
sânge-pur, ce nu reuşeşte să-şi găsească locul în confortul firesc al vieţii, îsi ia destinul în mîini şi
pleacă de acasă în căutarea unui nu ştiu ce, spre un nu ştiu unde, hazardîndu-se astfel într-o
poveste deopotrivă captivantă, fascinantă. Supravieţuitorul a 28 de ani de solitudine pe o insula
virgină înfăţişează pentru mulţi un ideal – oare nu ne-am închipuit nicicînd într-o astfel de
ipostază, drept unici guvernatori ai unei insule tropicale cu vegetaţie luxuriantă, trăind o viaţă
tihnită şi sărăcită de stres şi griji?
Daniel Defoe izbuteşte să închipuie – şi asta în urmă cu circa 3 secole, cea mai reputată poveste
cu naufragiaţi, “a unei vieţi plină de aventuri, o viaţă cîrmuită de voia providenţei şi atît de
variată, cum nu se gasesc multe pe lume”.
O carte pe care e inutil să o propun spre lectură, fiindcă se recomandă de la sine. Păcat însă de
cei în mîinile cărora acest titlu nu se opreste, fiindcă nu vor putea discerne între originalitatea
rîndurilor sale şi imitaţiile inspirate de soarta lui Robinson Crusoe, a naufragiatului în genere.
Doar citind-o vom naufragia, la rîndul nostru, din gălagia unui ocean mirean, citadin şi agasant
în acalmia unei oaze de aventuri inegalabile. Filele acestui roman depanate în copilarie trezesc
aceleaşi fantezii şi în împovarata maturitate, însă în timpul acesteia din urmă o asemenea
deconectare literara poate fi savurată cu o mai mare poftă, reactualizînd-o şi privind-o drept un
suvenir binemeritat al copilului din noi.
Robinson Crusoe s-a nascut în anul 1632, în oraşul York, intr-o familie cumsecade, avand 2
frati.La 19 ani, împotriva voinşei părinţilor şi prin dorinţa de aventuri, împreună cu un prieten, a
fugit de acasă îmbarcîndu-se pe un vas.Această navă a naufragiat lîngă Yarsmouth, însă
echipajul a fost salvat de o altă navă.
Cu timpul, Crusoe a uitat suferinţele îndurate şi s-a îmbarcat pe corabia unui capitan cu care s-a
înţeles foarte bine şi care i-a dat primele noţiuni de navigaţie şi matematică.Aceştia au pornit
spre Guineea de unde Robinson a venit cu nişte bani strînşi, hotarîndu-se să continue
negustoria pe coastele Guineei.
El s-a îmbarcat într-o corabie,iar în apropiere de insulele Canare, a fost capturat de o navă cu
piraţi mauri din Sallee, devenind robul lor.Cîstigînd încredere a facut rost de o barcă şi păcălind
pe cei doi slujitori a-i stăpînului a plecat pe mare, scăpînd.
Pe Moley l-a aruncat în apă şi a continuat spre sud navigarea pînă cînd au întîlnit un vas
portughez, care i-a dus în Brazilia, căpitanului devenindu-i foarte recunoscător.În această
ţară,Robinson l-a vîndut pe Xury şi a devenit cultivator din banii strînşi.
Noul cultiavtor avea ca vecin un om de origine engleză,Wells, cu care s-a împrietenit.
Prin dorinţa lui de îmbogatire, a plecat în Guineea, în funcţia de capitan al vasului pentru a
cumpăra negri, revenindu-i jumatate din ei.Corabia a fost prinsă într-o furtună îngrozitoare, ea
naufragiind pe o insulă pustie.

Noaptea aceea a fost de coşmar pentru Robinson, deoarece nu ştia dacă să se ferească de fiare
sau sălbatici.Dimineţa a înotat pînă la corabie şi şi-a găsit de mîncare, puşti,îmbracăminte şi
multe alte necesare, corabia scufundîndu-se.
În primele zile pe insulă, a început să îşi facă un jurnal zilnic şi începe construirea unei
locuinţe,descoperind că pe acel pămînt pot creşte grîne.
După ce şi-a dat seama că este norocos că a supravieţuit,a început să fie foarte
credincios, găsind în barcă Sfînta Scriptură.Robinson a început să cerceteze insula,gasind un loc
cu tutun, lămîi, trestie de zahar, struguri sălbatici, însă nici o urmă de om.În altă parte a insulei
a găsit o broască ţestoasă pe care a mîncat-o, alături de păsări marine.
A început să-şi construiască o colibă, masă, scaune, mobilă şi chiar o barcă.

Pentru a-şi asigura hrana a început să îmblanzească capre, să culeagă struguri, să

semene cereale şi să vîneze. Ca tovaraş de vorbă şi-a găsit un papagal pe care l-a învăţat să
vorbească.
Pentru a nu uita nimic din întîmplările zilnice şi-a făcut un jurnal, iar pe o scîndură un calendar
pe care îşi însemna lunile, zilele şi anii.
Robinson Crusoe domesticeşte animale, munceşte pămîntul, practică olăritul şi croitoria, îşi face
o barcă şi explorează insula, repetînd astfel, pe parcursul a cei 28 de ani de singuratate,
experienţa civilizatoare a umanităţii.
Tot Robinson este cel care va salva de la moarte un sălbatic, pe care îl va boteza Vineri şi îl va
educa. Între el şi Vineri se stabilesc raporturile patriarhale dintre un stapîn şi slugă credincioasă.
Soseşte şi momentul mult asteptat, părăsirea insulei. Eroul nostru reuşeşte să-l salveze de la
moarte pe căpitanul unui vas, al cărui echipaj se răzvrătise. Căpitanul, după înăbuşirea revoltei,
îşi ţine promisiunea şi, la 19 decembrie 1686, Robinson Crusoe este îmbarcat pe vasul englez şi
readus în patrie.
Tot drumul parcurs de el împreună cu dificultăţile întîlnite au servit drept mijloace de
autocunoaştere şi itinerar de formare a personalităţii,care provoacă o serie de schimbări ale
trăsăturilor caracterului sau.

Concluzie
Proectul dat în primul rînd este o nouă experienţă,iar în al doilea el ne-a ajutat
să înţelegem cu adevărat sensul cuvîntului “călătorie” şi ce presupune această
călătorie.

Analizînd călătoria în romanul “Robinson Crusoe” de Daniel Defoe am constatat

că încercările la care eşti supus de către viaţa sunt cele mai bune mijloce de
afirmare a personalităţii şi cunoaştere a forţelor proprii.

Cronotopul influenţează în mod indirect asupra formării personalităţii,spaţiul şi

timpul acţionînd asupra personajului care datorită muncii,sîrguinţei,ambitiei şi
nevoiei a devenit mai increzut, a căpătat o maturizare şi un echilibru spiritual.În
urma călătoriei sale Robinson Crusoe observă că capătă nişte calităţi şi experienţă
care-l fac să se simtă mai încrezut în sine.