Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Robinson Crusoe Formarea Personajului
Robinson Crusoe Formarea Personajului
Prin Robinson Crusoe, autorul inaugurează, romanul realist în Anglia. Publicat în anul
1719, cu titlul complet “Viaţa şi ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe”.În scrierea acestui
roman Daniel Defoe s-a inspirat dintr-un fapt real: aventura unui marinar, pedepsit să fie lăsat
singur, vreme de patru ani, pe o insula pustie.
Cartea, care s-a bucurat de o deosebită apreciere la acea vreme este în primul rînd un elogiu
adus omului, curajului acestuia de a supravieţui în condiţii dificile, într-o singurătate deplină.
Structurat în 19 capitole, romanul relatează neobişnuitele aventuri ale lui Robinson Crusoe.
Plecat într-o calatorie pe mare, eroul cărţii este surprins de o furtună teribilă în apropierea
insulelor Barbados şi devine unicul supravieţuitor al naufragiului corabiei. De acum încolo
începe marea aventură a lui Robinson Crusoe, aflat singur pe o insula pustie, „neavînd nici ce
mînca, nici unde se adăposti, nici haine, nici arme, fără nicio speranţă".
După nenumărate încercări, ajutat de iscusinţa minţii şi de forţele braţelor, el reuşeşte să-şi
construiască un adăpost, folosind îndeosebi lucrurile recuperate de pe corabie. Robinson
Crusoe domesticeşte animale, munceşte pamîntul, practică olăritul şi croitoria, îşi face o barcă
şi explorează insula, repetînd astfel, pe parcursul a cei 28 de ani de singurătate, experienţa
civilizatoare a umanităţii.
Tot Robinson este cel care va salva de la moarte un salbatic, pe care îl va boteza Vineri şi îl
va educa. Între el şi Vineri se stabilesc raporturile patriarhale dintre un stăpîn şi sluga
credincioasă.
Soseşte şi momentul mult aşteptat, parăsirea insulei. Eroul nostru reuşeşte să-l salveze de la
moarte pe căpitanul unui vas, al cărui echipaj se răzvrătise. Căpitanul, după înabuşirea revoltei,
îşi ţine promisiunea şi, la 19 decembrie 1686, Robinson Crusoe este îmbarcat pe vasul englez şi
readus în patrie.
Motivul călătoriei
Motivul călătoriei este un motiv recurent al literaturii universale, el fiind prezent înca din cele
mai vechi scrieri în arii geografice diferite căci însăşi călătoria juca un rol însemnat în viaţa
oamenilor. Îl întâlnim în epopeea lui Ghilgameş dar şi în spaţiul cultural al lumii helenistice, în
epopeele homerice. Încă din cele mai vechi mituri de origine asiatică sau egipteană tema
călătoriei revine cu insisţenţă, căci călătoria a constituit mobilul epic primordial al epocii
asiatice.
__Rama (din poemul indian atribuit lui Valnuki), sumerianul Ghilgameş, egipteanul Setne şi
chiar mai multe personaje biblice sunt produse ale mitologiei orientale, dar şi ale poeticii
romanului asiatic care şi-a calculat de obicei reperele printr-un destin proiectat să se mişte într-
un spaţiu uriaş şi un timp enorm al aventurii fizice şi spirituale. Antichitatea greacă şi latină nu
putea rămâne indiferentă faţă de această mare aventură astfel încât călătoria este nelipsită din
literatura lumii greco-latine. S-a spus despre Homer că a condensat umanitatea într-un spaţiu
riguros trasat, limitând astfel dimensiunea aventurii, că geografia sa este extrem de precisă, şi
nu una mitică, fabuloasă, vizionară ca în literatura orientală. Astfel călătoria apare chiar şi într-
un spaţiu real, bine determinat ca acela din Iliada şi din Odiseea.
_
_Călătoriile pe mare, între care câteva peripluri de mari proporţii formează una din temele
caracteristice mitologiei greceşti, ceea ce pare un fapt firesc dacă ţinem cont că civilizaţiile
antice şi în special cele neionice şi miceniană erau (sau au devenit foarte curând) thalasocraţii,
întemeindu-şi puterea pe un comerţ maritim însemnat şi pe supremaţia asupra mărilor, mai
ales in spaţiul mediteraneean,dar şi mai departe, în Marea Neagră şi chiar dincolo de Coloanele
lui Hercule, pe malul iberic al Atlanticului.
__În jurul anului 250 (după alţii cu câteva decenii mai târziu) apare primul roman cu piraţi
Aethiopika al grecului Heliodor. Heliodor trebuie să fi fost bine informat în privinţa activităţii
piratereşti din vremea lui fiind originar din oraşul sirian Emesa (sau Hemesa) ai cărui locuitori
făceau comerţ cu susan şi ulei de măsline iar când condiţiile erau favorabile mai organizau şi
câte o expediţie piraterească, îndeletnicire cu o veche tradiţie. De fapt Aetiopka nu este ceea ce
întelegem astăzi printr-un roman cu piraţi, dar este primul roman în care pirateria şi piraţii
joacă un rol destul de important. Şi iată că după ce vreme de veacuri piraţii au figurat numai in
literatura istorică (Tucidide, Herodot, Tacit) şi în poezia epică (Homer) ei pătrund şi în genul
romanesc chiar de timpuriu. De vreme ce pirateria este condiţionată de navigaţie, de viaţa pe
mare, în romanul lui Heliodor motivul călătoriei este central. De fapt întrega intrigă este
concepută ca un voiaj pe mare şi pe uscat. Implicaţiile sunt multiple căci Heliodor creează în
acelaşi timp o poveste de dragoste ilustrând totodată realităţile vremii sale.
22222 __Conţinând modelul grecesc Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele
tot sub forma unor voiaje însă problematica lor este mai complexă căci aventura cedează loc
căutării unui cod de existenţă.
__În scolul al II-lea e.n., probabil după exemplul Satyriconului latin, se dezvoltă romanul
umorisitic-parodic. O reacţie anticromanescă se declanşează astfel în spaţiul romanului, unde
adesea, ulterior, va fi atacată iluzia realităţii propusă de literatura romanescă anterioară. Se
pornea de asemenea, de la persiflarea aventurilor narate de Antonios Diogenes şi de Lucius din
Patrai; acesta din urmă povestise în Metamorfoze despre transformarea unui om în măgar. În
1876 Erwin Rohde a considerat că joncţiunea elegiei erotice cu naraţia de călătorie în vederea
zămislirii romanului, ar fi avut loc în secolul al II-lea e.n. sub impactul celei de-a doua sofistici
greceşti. Expansiunea ce mai notabilă a cunoscut-o însă romanul erotic, rămas principala
modalitate a genului.
__Motivaţia romanului erotic se dedublează: iubirea împarte funcţia de generator al intrigii cu
destinul; călătoria ca motiv adiacent este liantul eroilor spre împlinirea erotică.Primul
asemenea roman erotic pare să fi fost Efesiaca sau Aventurile Anthieie şi ale lui Habrocones,
scris de Xenofon din Efes.Înainte însa de a aborda aceste romane se cuvine să aruncăm o privire
asupra Odiseei, care ne oferă prima călătorie a literaturii clasice.
Renunţând prea devreme la ideea de a se desăvârşi în teologie, cum voise să-l consacre tatăl sau,
Daniel s-a dedicat carierei de negustor de ciorapi, deschinzând un magazin de galanterie şi
tricotaje. Se lansează în diferite speculaţii şi e curând ruinat. Mai târziu poate fi întâlnit şi în
închisoare. Însă nu falimentul comercial îl adusese acolo, ci noua-i profesie de pamfletar. Cel
mai scurt dintre foiletoanele lui era mai exploziv decât un butoi cu pulbere. Un singur cusur avea
pana lui Defoe: imprudenţa. Pentru foiletonul “Un drum mai scurt” este închis şi pus la stâlpul
infamiei în piaţa centrală a Londrei.Creaţia lui literară, mai bine zis aceea carte apărută în 1719
la Londra, l-a făcut însă nemuritor.
Povestea lui Selkirk a nimerit în mâinile lui Defoe când acesta din urmă, în vârstă de 58 de ani,
atinsese culmea creaţiei sale literare. Era un subiect minunat pentru pana sa. Nu-l putea el
dezvolta? Defoe se gândi atunci să-l facă pe cititor să creadă în existenţa lui Robinson Crusoe
(Crusoe era numele unui vechi prieten scoţian al lui). Avea nevoie de o ambianţă potrivită.
Arhipelagul Juan Fernandez era departe, vizitarea lui aproape imposibilă. El s-a consultat cu un
prieten care locuise mulţi ani în insula Tobago din Arhipelagul Antilelor Mici. De aceea flora,
fauna şi clima insulei descrise în carte sunt asemănătoare celei din Tobago şi nicidecum celei din
arhipelagul Juan Fernandez. Dar aceasta nu-l deranjează cu nimic pe Defoe. Pe lângă
informaţiile primite de la prietenul său, el mai are şi o bibliotecă plină de cărţi documentare, dar
şi o uimitoare capacitate de a face veridice legendele şi basmele cele mai uimitoare. Nu mai are
timp să revadă paginile scrise. Romanul este conceput şi scris realmente dintr-o suflare.
Cartea a apărut în comerţ sâmbătă 25 aprilie 1719. Chiar din primele zile şi-a început călătoria
triumfală împreună cu eroul principal şi credinciosul său Vineri (inventat în întregime de
scriitor). Faptul că există şi multe pagini neverosimile nu-l deranjează cu nimic pe editor.
Preocupat doar de profit, el cere scriitorului să continue aventurile lui Robinson Crusoe. Daniel
se aşează din nou la masa de scris şi noua carte care a ieşit de sub pana sa sprintenă s-a bucurat
de acelaşi succes strălucit ca şi prima. Taylor, editorul nesăţios, pretinde noi aventuri. Dar Daniel
se istovise. Alcătuieşte cu greu al treilea volum cu titlul “Raţionamentele serioase ale lui
Robinson Crusoe“. De data aceasta, cartea n-a mai avut succes. Daniel Defoe a fost unul
dintre primii scriitori care a scris cu inegalabil talent un minunat poem în proză despre măreţia
luptei omului cu natura. Povestea naufragiului din insulă, triumful asupra singurătăţii şi
inconfortului în eforturile de a-şi construi o existenţă civilizată, salvându-şi nu numai viaţa, dar
şi condiţia umană, are toate atributele necesare pentru a-i asigura o reputaţie perenă.
“Romanul „Robinson Crusoe“, scris de Daniel Defoe, va fi distribuit împreună cu ziarul
„Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. “Robinson Crusoe“ a înregistrat, încă de la apariţie, un
enorm succes, iar apoi a devenit una dintre cele mai publicate cărţi din întreaga lume.
În ciuda liniei narative complicate şi a substratului polisemantic, romanul a fost un best-seller
încă din primul an de apariţie - 1719. Bazat pe relatarea reală a unui marinar scoţian numit
Alexander Selkirk, cartea este totuşi o ficţiune despre personajul Robinson Crusoe, un
naufragiat englez care petrece 28 de ani pe o insulă tropicală din vecinătatea Venezuelei.”
(8.10.2009)
Depăşindu-şi disperarea, îţi construieşte un adăpost lângă o peşteră şi îşi foloseşte toate
resursele umane pentru a supravieţui. Cultivă porumb şi grâu şi începe să vâneze. Citeşte Biblia
şi devine religios, considerând că nu îi lipseşte nimic decât compania oamenilor.
Îi descoperă însă şi pe aceştia peste câţiva ani, atunci când dă peste un grup de canibali.
Salvează din mâna lor un prizonier de culoare pe care îl numeşte Friday (Vineri) şi care devine
însoţitorul său. Îl învaţă engleză şi îl creştinează.
10
Împreună, cei doi vor supravieţui singurătăţii, nativilor canibali şi intemperiilor naturii şi
vor ajunge, într-un final, înapoi în Anglia.
Scriitorul James Joyce considera că Robinson Crusoe reprezintă adevăratul prototip al
colonistului britanic. În lumea construită de el pe insulă, imită societatea din care
provine, aplicând tehnologiile, agriculatura şi chiar o ierarhie politică rudimentară ce
sunt tipic europene. Destinul lui Crisoe poate fi privit şi dintr-un unghi religios.
Hoinarul rătăcit pleacă pe mare pentru a înfrunta vicisitudini, descoperindu-l apoi pe
Dumnezeu şi creştinându-l pe păgânul Vineri, devenind astfel simbolul creştinului
universal. Aventurile lui Crusoe pe insulă ridică de asemenea şi dileme de natură etică.
În confruntarea cu canibalii, englezul îşi pune problema relativismului cultural, încercând
să răspundă moral la întrebarea dacă ceea ce fac canibalii poate fi considerat rău, în
condiţiile în care acesta este axul fundamental al culturii lor.
Daniel Defoe avea aproximativ 60 de ani când scria „Robinson Crusoe” şi publicase
primul pamflet în urmă cu 20. Datorită scrierilor sale politice, fusese chiar întemniţat
pentru o scurtă perioadă de timp. Se crede că a folosit aproape 198 de pseudomine în
cariera de publicist, fiindcă fusese persecutat adesea pentru convingerile sale
prezbiteriene.
„Robinson Crusoe” este primul roman pe care l-a scris. I-au urmat, printre altele, o
continuare mult mai puţin cunoscută şi apreciată, intitulată „The Father Adventures of
Robinson Crusoe”, „Moll Flanders”(1722) şi „Roxana: The Fortunate Mistress” (1724),
ultimul său roman.
Noaptea aceea a fost de coşmar pentru Robinson, deoarece nu ştia dacă să se ferească de fiare
sau sălbatici.Dimineţa a înotat pînă la corabie şi şi-a găsit de mîncare, puşti,îmbracăminte şi
multe alte necesare, corabia scufundîndu-se.
În primele zile pe insulă, a început să îşi facă un jurnal zilnic şi începe construirea unei
locuinţe,descoperind că pe acel pămînt pot creşte grîne.
După ce şi-a dat seama că este norocos că a supravieţuit,a început să fie foarte
credincios, găsind în barcă Sfînta Scriptură.Robinson a început să cerceteze insula,gasind un loc
cu tutun, lămîi, trestie de zahar, struguri sălbatici, însă nici o urmă de om.În altă parte a insulei
a găsit o broască ţestoasă pe care a mîncat-o, alături de păsări marine.
A început să-şi construiască o colibă, masă, scaune, mobilă şi chiar o barcă.
Concluzie
Proectul dat în primul rînd este o nouă experienţă,iar în al doilea el ne-a ajutat
să înţelegem cu adevărat sensul cuvîntului “călătorie” şi ce presupune această
călătorie.