2

Această politică publică alternativă în domeniul locuirii sociale a fost dezvoltată în cadrul proiectului
”Build Solid Ground” implementat de Fundația ”Alături de Voi” România, în calitate de partener al
Organizației Habitat for Humanity International Slovacia și alți 13 parteneri europeni, proiect
finanțat de Comisia Europeană prin programul DEAR.

Documentul de politică publică se adresează structurilor decizionale ale guvernului, scopul principal
fiind identificarea celor mai eficiente soluții pentru îmbunătățirea cadrului normativ specific locuirii
sociale în vederea dezvoltării fondului de locuințe sociale, îmbunătățirii funcționării Programului de
Construcții de Locuințe Sociale și facilitării accesului la locuințe decente pentru persoanele și
familiile vulnerabile.

Document realizat de către:

 Coordonator: Manuela Iftimoaei, Manager Proiect ADV România

 Autor: Bogdan SUDITU, expert politici de locuire
 Co-autor: Ramona Marian, Expert Comunicare ADV România
 Co-autor: Angela Achiței, Președinte ADV România
CUPRINS
SECȚIUNEA 1
ARGUMENTE PENTRU INIȚIEREA PROPUNERII DE POLITICĂ PUBLICĂ .............................. pagina 4 3

SECȚIUNEA 2
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII DE POLITICĂ PUBLICĂ ........................................... pagina 11

SECȚIUNEA 3
OPȚIUNI DE SOLUȚIONARE A PROBLEMELOR IDENTIFICATE ............................................ pagina 35

SECȚIUNEA 4
IDENTIFICAREA ȘI EVALUAREA IMPACTULUI SOLUȚIILOR PROPUSE ................................ pagina 55

ANEXE

ANEXA 1 – TERMINOLOGIA LOCUIRII SOCIALE ................................................................ pagina 61

ANEXA 2 - CRONOLOGIA și IDEOLOGIA LOCUINȚEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA ........................ pagina

64

ANEXA 3 - HĂRȚI REZULTATE PROGRAME LOCUIRE SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ..................... pagina 65

 SECȚIUNEA 1
ARGUMENTE PENTRU INIȚIEREA PROPUNERII DE POLITICĂ PUBLICĂ
Locuința, pentru fiecare persoană și familie, are diferite semnificații, între care se regăsesc în mod
obligatoriu și cele de: adăpost (loc în care persoanele și familiile se simt în siguranță, protejate, la
adăpost de intemperii și factori negativi externi), investiție (se construiește, achiziționează,
renovează, îmbunătățește o locuință pentru a păstra și chiar crește valoarea de piață a acesteia), 4
simbol social (al reușitei sociale, economice, familiale). Siguranța și securitatea pe care o asigură o
locuință deținută legal (în proprietate sau chirie) fac parte din nevoile de bază ale unei persoane,
conform ierarhiei nevoilor stabilite de Maslow.

Recunoscând acest rol, al deținerii unei locuințe, printr-o serie de documente politice, de poziție
sau cu valoare normativă, pe plan Mondial și European a fost recunoscut rolul accesului și
siguranței ocupării locuinței în dezvoltarea indivizilor, familiilor și societăților în epoca modernă
(European Housing Exclusion Index, FEANTSA and the Fondation Abbé Pierre, 2019). Chiar dacă
modul de acțiune este diferit, pentru a sprijini realizarea obiectivele menționate pentru persoanele
și familiile vulnerabile, toate statele lumii au construit un fond de locuire socială.

Chiar dacă nu există o definiţie comună a „locuinţei sociale” la nivel European, datorită diversităţii
de situaţii naţionale din sectorul locuinţelor, conceptelor juridice şi politicilor statelor membre, se
pot identifica câteva elemente centrale ale „locuinţei sociale” în Europa. Misiunile specifice celor
care oferă locuinţe sociale sunt relativ asemănătoare de la o ţară la alta şi pot fi exprimate în
termeni generali, după cum urmează: satisfacerea nevoilor de locuinţe ale familiilor în termen de
acces şi securitate a ocupării în locuinţe decente şi la preţuri abordabile. Această misiune se traduce
prin construcţia de locuinţe sociale în vederea extinderii ofertei de locuinţe la preţuri accesibile.
Această misiune principală poate fi completată cu misiuni suplimentare, precum integrarea socială
a familiilor prin muncă, sănătate, educaţie, etc. Rolul locuințelor sociale este de a sprijini familiilor
care nu pot cumpăra sau închiria o locuință în condiţiile pieţei imobiliare, precum și persoanele
defavorizate din punct de vedere socio-economic şi grupuri sociale vulnerabile (persoane vârstnice,
tineri, persoane cu handicap, imigranţi victime ai discriminării, etc.) (CECODHAS, 2011).

Statisticile europene și naționale privind locuirea evidențiază nivelul sever de deprivare de locuire
care este înregistrat în România, accentuarea dificultăților grupurilor vulnerabile de a închiria sau
cumpăra locuințe decente, respective numărul redus de locuințe sociale deținute de autoritățile
publice. Soluționarea acestor aspecte implică realizarea și asumarea de către autoritățile publice
responsabile a unei politici publice privind domeniul locuirii sociale, respectiv realizarea
demersurilor necesare pentru modificarea și armonizarea legislației în domeniu și îmbunătățirea
Programului de Construcții de Locuințe Sociale.
Câteva date despre locuire, grupuri vulnerabile și locuințe sociale

România este una dintre statele europene cu un stoc de locuințe sociale/locuințe publice foarte mic
(2% din total locuințe), stoc insuficient în raport cu nevoile identificate la nivel național. Familiile
sărace și persoanele din grupurile vulnerabile sunt adesea nevoite să locuiască în condiții
sărăcăcioase, în locuințe aglomerate în așezări informale, cartiere sărace sau blocuri vechi sau în
locuințe publice care sunt neîntreținute corespunzător şi nesigure.
5

România are cel mai grav nivel de “deprivare severă de locuire” din ţările UE-28 și afectează în
România 21,4% din populație, de patru ori mai mult decât media țărilor (5,1%). Deprivarea severă
de locuire este mult mai acută în zonele cu o densitate scăzută a populației (rural), unde mai mult
de o treime din populație este afectată, față de zonele dens populate (urban), unde doar una din
zece persoane este afectată (Eurostat, 2014). Condițiile de locuire pentru un segment semnificativ
al grupurilor sărace şi vulnerabile sunt inadecvate, iar sprijinul din partea autorităților publice nu
reuşeşte să acopere această nevoie.

În România, gospodăriile au dimensiuni mai mari, în medie, decât în restul Europei, iar locuințele
sunt mai puțin spațioase și mai aglomerate. Media numărului de membri în gospodărie este de 2,7
față de media UE-28 de 2,3. În medie, locuințele au 46,9 metri pătrați, față de media UE-28 de
102,3 metri pătrați (Eurostat, 2018). România înregistrează cel mai mare nivel de supraaglomerare
dintre țările europene (52,3% în 2014), cu un procent de persoane care trăiesc în astfel de condiții
de trei ori mai mare decât media UE-28 (16,9%). Supraaglomerarea afectează cel mai mult
populația săracă (66,6%) și copiii (71,3%) (Eurostat, 2018).

Cheltuielile asociate cu locuința reprezintă o povară excesivă pentru multe dintre gospodăriile din
România: ponderea costurilor locuinței în venitul disponibil al gospodăriilor a crescut de la 14,5% în
2011 la 25,1% în 2014. Prin comparație, per total UE-28, costurile legate de locuință reprezintă
22,7% din venitul gospodăriilor. Un procent de 14,9% dintre gospodării aloca deja, în 2014, mai
mult de 40% din buget doar pentru cheltuielile legate de locuire. Ca urmare a costurilor ridicate,
mai mult de un sfert dintre gospodăriile din România (28,1%) înregistrau, în 2014, datorii la plata
cheltuielilor cu utilităţile (apă, gaze, electricitate, canalizare, salubritate), faţă de 10% media ţărilor
UE. O parte dintre aceste gospodării acumulează constant datorii și se confruntă cu riscul
deconectării de la rețelele de utilități. (Briciu C., 2016).

Chiar dacă majoritatea populației deține o locuință proprietate personală, persoanele și familiile
vulnerabile se confruntă cu un deficit de locuințe la prețuri accesibile, iar multe dintre acestea nu
dispun de informațiile și mijloacele necesare pentru a avea acces la locuinţe adecvate în lipsa unei
asistenţe bine direcționate din partea sectorului public. Toate documentele strategice iniţiate de
Guvern pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi integrarea socială şi profesională a grupurilor
vulnerabile evidențiază importanţa locuinţelor sociale.

Astfel, Strategia naţională pentru tineret pentru 2015-2020 şi Strategia naţională privind
incluziunea socială şi reducerea sărăciei (2014-2020) cuprind secţiuni specifice privind elaborarea
noilor programe de construire sau dezvoltare a locuinţelor sociale. Mai exact, acestea conturează
dispoziţiile legale privind asigurarea accesului la locuinţe accesibile, pentru grupurile dezavantajate
şi atingerea obiectivului constând într-un Fond de Locuințe sociale care să acopere 20% din fondul
necesar până în anul 2020. Prin promovarea acestor strategii, Guvernul îşi propune să elaboreze
programe de dezvoltare de locuinţe sociale, concentrându-se asupra persoanelor fără adăpost şi
asupra altor persoane care nu-şi permit o locuinţă. Conform Strategiei naţionale privind incluziunea
socială şi reducerea sărăciei (2014-2020), ”Guvernul îşi propune să evalueze nevoia de locuinţe
sociale a grupurilor vulnerabile şi să stabilească un cadru strategic naţional care să vizeze în mod
specific politica în domeniul locuinţelor şi care să implice coordonare intersectorială şi cooperare
între autorităţile centrale şi locale”. Deși problematica locuirii și a nevoii de dezvoltare a fondului de 6

locuințe publice este recunoscută de autorități, randamentul investițiilor publice este redus, iar
țintele strategiilor menționate imposibil de atins.

Fondul imobiliar aflat în proprietatea statului este inadecvat, atât din punct de vedere cantitativ,
cât și calitativ. În plus, chiar dacă documentele strategice menționate și cadrul normativ din
domeniul locuirii și asistenței sociale subliniază rolul locuințelor sociale, în România, nu orice
locuință publică (aflată în proprietatea și administrarea autorităților publice locale) este o locuință
socială. Conform I.N.S., în anul 2018 în România existau 111.960 locuințe proprietate de stat,
numărul diferitelor categorii de locuințe publice nefiind cunoscut, ci doar apreciat de diferite surse:
cca 40.000 locuințe pentru tineri construite de ANL, cca 10.000 locuințe sociale. Astfel, numărul mic
de locuinţe publice care există este împărţit în mai multe categorii administrative (sociale, pentru
tineri, din fondul de stat etc), ceea ce face adesea imposibilă alocarea fondului imobiliar limitat în
funcţie de nevoile locale.

O analiză a fondului existent de locuinţe sociale este dificil de realizat, parţial din cauza multitudinii
de categorii și definiţii care privesc locuinţele realizate din fonduri publice, care induce în eroare.
Locuinţele sociale pot fi utilizate ca locuinţe de necesitate şi invers, în funcţie de condiţii, locuinţele
pentru tineri construite de ANL ar putea fi utilizate şi ca locuinţe sociale (în procent de 20% din
totalul locuinţelor pentru tineri construite, în cazul în care autoritatea locală stabileşte că este
necesar). În plus, autorităţile locale au deseori diferite alte fonduri locative publice (de exemplu
case naţionalizate care nu au fost restituite foştilor proprietari) pe care le închiriază grupurilor cu
venit redus, considerându-le, astfel, locuinţe sociale.
MLPDA a realizat un chestionar cu scopul de a obţine o imagine de ansamblu asupra locuințelor
publice din România şi de a oferi date pentru Strategia naţională în domeniul locuirii, precum şi
pentru Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei destinate tuturor
unităţile administrativ-teritoriale urbane din România (319 oraşe şi 6 sectoare ale Municipiului
Bucureşti). Rata generală de răspuns a fost de 93%, cele mai ridicate rate de răspuns înregistrându-
se în regiunile Sud-Est (97%) şi Centru (96%), iar cele mai scăzute în Bucureşti-Ilfov (79%).
Rezultatele chestionarului au evidențiat aspecte importante privind distribuirea locuinţelor sociale,
precum şi problemele cu care se confruntă autorităţile administrației publice locale în legătură cu
producția și administrarea locuinţelor sociale (2015, Locuirea în România. Către o strategie
națională în domeniul locuirii, Banca Mondială).
Informațiile obținute trebuie interpretate, totuşi, cu prudenţă, în contextul interpretărilor diferite
ale termenului juridic de „locuinţă socială” de către autorităţile locale. Astfel, a existat o diferenţă
importantă între răspunsuri, nefiind clar dacă „locuinţele sociale” au fost identificate și definite
conform prevederilor legale în vigoare sau dacă autorităţile locale au cuprins sub acest termen
toate „locuinţele cu caracter social” (respectiv spaţii locative publice închiriate diferitelor grupuri
vulnerabile). Menționăm faptul că unele autorități publice au clasificat ca locuinţe sociale și alte
tipuri de locuinţe publice – cum ar fi locuinţe pentru tineri, locuinţe de necesitate, etc. – care, strict
din punct de vedere juridic sau al sursei fondurilor, nu sunt locuinţe sociale.
În baza chestionarului, fondul de locuinţe sociale identificat și recenzat de municipalităţile
7
respondente, este constituit din 29.167 de locuințe sociale (din punct de vedere juridic) şi 47 507 de
unităţi, dacă sunt incluse şi locuințele publice raportate că ar avea caracter social. În oraşele mici
există mai puţine locuinţe sociale. Ponderea oraşelor cu locuinţe sociale creşte de la 39% în oraşele
foarte mici (cu o populaţie de sub 10.000 de locuitori) la 49% în oraşele mici (cu o populaţie
cuprinsă între 10.000 şi 20.000 de locuitori) şi 79% în oraşele medii (cu o populaţie cuprinsă între
20.000 şi 50.000 de locuitori). Practic, toate oraşele respondente cu cel puţin 50.000 de locuitori au
răspuns că dispun de un anumit Fond de Locuire socială.
Aproximativ 87% din totalul autorităților locale care au participat la ancheta privind locuințele
sociale menționată mai sus, consideră că în localitățile lor sunt necesare mai multe investiții în
locuințele sociale. Marea majoritatea oferă, de asemenea, o estimare a necesității, respectiv între
10 și 6.000 de unități, cu o medie de 233 de unități. Cu toate acestea, numărul mediu de unități
variază foarte mult de la aproximativ 70 de unități în orașele foarte mici (cu o populație de până la
10.000 de locuitori), la aproximativ 150 de unități în orașele mici (populație între 10.000 și 20.000
de locuitori), 230-250 de spaţii în orașele medii (populație între 20.000 și 50.000 de locuitori) și
aproximativ 900 de spaţii în orașele mari (cu o populație de peste 50.000 de locuitori).
Ancheta a oferit mai multe date importante în cadrul răspunsurilor la întrebările calitative cu final
deschis referitoare la principalele probleme legate de gestionarea locuințelor sociale, cea mai
stringentă fiind calitatea slabă a acestora. Majoritatea locuințelor sociale sunt apartamente de 1-2
camere, cu suprafața de 10-37 m2, încărcate cu piese de mobilier şi locuite deseori de mai multe
familii sau de gospodării mari. Spațiile comune și instalațiile (energie electrică, canalizare, apă etc.)
sunt de obicei defecte și/sau prost întreținute. Deseori, locuințele au fost deconectate de la utilități
din cauza datoriilor acumulate. Supraaglomerarea masivă solicită excesiv instalaţiile blocului care
nu sunt concepute din punct de vedere tehnic pentru a deservi un număr atât de mare de
utilizatori. Întrucât majoritatea instalaţiilor sunt vechi şi stricate, subsolurile acestor blocuri sunt de
obicei inundate şi murdare. Acoperişul şi pereţii sunt scorojiţi şi cu igrasie, ceea ce reprezintă un risc
pentru sănătatea celor care locuiesc în clădire. Unele dintre aceste zone cu locuinţe sociale riscă să
devină – sau au devenit deja - „insule” de sărăcie şi şomaj (denumite „ghetouri”, pe plan local). De
obicei, autorităţile locale administrează aceste clădiri în calitate de manageri financiari şi își asumă
un rol limitat în a-i încuraja pe chiriaşi sau a le cere acestora să participe la piaţa muncii, să urmeze
o formă de învăţământ sau să acceseze alte servicii sociale.

Subliniem faptul că terminologia utilizată pentru a desemna diferite categorii de locuințe publice
(în legislația specific și documentele administrative aferente) sau indicatori specifici locuirii nu este
armonizată între domeniile construcții (MLPDA), asistență socială (MMPS) și statistică (INS) (vezi
ANEXA 1 – TERMINOLOGIA LOCUIRII SOCIALE).

Câteva acte despre dreptul și accesul la locuire decentă….

Accesul la o locuință este recunoscut în Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată la 10

decembrie 1948 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite ca unul dintre drepturile 8

fundamentale ale indivizilor (art.25 alin.1); ”orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure
sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința și îngrijirea
medicală”. Deficiențele privind locuirea au consecințe în celelalte sfere ale vieții, exemple cele mai
des prezentate fiind incapacitatea copiilor de a desfășura activități educaționale la domiciliu din
cauza aglomerării și inadecvării spațiului locuit sau problemele de sănătate ale membrilor
gospodăriei ca urmare a încălzirii inadecvate, iluminării proaste, lipsei de acces la sursele de apă sau
lipsa calității acestora, lipsa canalizării etc. Accesibilitatea și calitatea adecvată a unei locuințe, la
costuri suportabile, reprezintă condiții de bază ale unei vieți decente, relevante pentru toți indivizii,
indiferent de vârstă și de statutul socioeconomic. Alocarea prioritară a cheltuielilor pentru nevoile
de bază, între care cele legate de locuință, conduce la minimizarea altor tipuri de cheltuieli, în mod
tipic investiția în resursele de dezvoltare ale membrilor gospodăriei, cum ar fi educația și formarea
profesională, prevenirea problemelor de sănătate sau accesul la bunuri și servicii culturale (Briciu
C., 2016).

La finalul primei conferințe HABITAT organizate O.N.U. pe tema organizării fizice şi spaţiale a vieţii
umane şi a acţiunilor necesare, la nivel naţional şi internaţional, pentru a răspunde provocărilor
legate de creşterea populaţiei în mediul urban şi rural, a fost asumată de către statele participante,
printre care și România, Declarația de la Vancouver privind așezările umane (1976), care stabileşte
o serie de principii generale de acțiune la nivel național precum ”Îmbunătăţirea calităţii vieţii
oamenilor reprezintă primul şi principalul obiectiv al oricărei politici privind aşezările umane”.
Aceste politici trebuie să faciliteze îmbunătăţirea rapidă şi continuă a calităţii vieţii tuturor
oamenilor, începând cu satisfacerea nevoilor de bază (mâncare, adăpost, apă curentă, loc de
muncă, sănătate, educaţie, protecţie socială etc.). În atingerea acestui obiectiv, o atenţie specială
trebuie acordată rezolvării nevoilor grupurilor dezavantajate. Angajamentele acestei conferințe au
fost dezvoltate și asumate în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite privind aşezările umane (HABITAT
II) de la Istanbul (1996), când șefii de state și de guverne prezenți, printre care și președintele
României, au susţinut obiectivele universale de asigurare de locuinţe adecvate pentru toţi şi de
transformare a așezărilor umane în așezări mai sigure, sănătoase şi atractive, echitabile, durabile şi
productive. În cadrul Noii Agende Urbane adoptate în cadrul conferinței HABITAT III - Locuire și
dezvoltare urbană durabilă la Quito (Ecuador, 2016), una dintre temele principale abordate a fost
”dezvoltarea urbană durabilă în serviciul incluziunii sociale și eliminării sărăciei”, respectiv
promovarea de ”politici de locuire bazate pe principiul incluziunii sociale, a eficacității economice și
a protecției mediului”.
În cadrul Uniunii Europene, prin promovarea în 1996 a Cartei Sociale Europene revizuită (semnată
de România în 1997 şi ratificată prin Legea 74/1999) se instituie în mod explicit Dreptul la locuinţă
(Art. 31). Angajamentele semnatarilor constau în: favorizarea accesului la locuinţă la un nivel
adecvat; prevenirea şi atenuarea lipsei locuințelor în vederea eliminării progresive a acestei situaţii;
garantarea accesibilității costului locuinței pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente.
Statele membre ale Uniunii Europene au operaționalizat această prevedere legală, dreptul la
locuință fiind asigurat pentru categoriile vulnerabile, în majoritatea statelor comunitare, prin
instrumente juridice și programe de investiții vizând accesul lor la locuințe sociale. 9

Ulterior, prin Raportul „Locuinţa şi Politica Regională” iniţiat de euro-deputatul italian Alfonso
Andria, aprobat de Parlamentul European în 10 mai 2007, dezbaterea referitoare la problematica
locuinţei a fost concentrată pe trei aspecte cheie: dimensiunea socială; dimensiunea privind mediul
şi energia; dimensiunea de coordonare. În raport cu obiectul prezentului document de politică
publică sunt importante următoarele recomandări înscrise în cadrul Raportului Andria:
 Dreptul la o locuință decentă accesibilă ca preţ este un drept fundamental al fiecărui
cetăţean al Uniunii Europene, drept recunoscut în mai multe documente internaţionale şi
constituţii ale statelor membre;
 Statele Membre trebuie să adopte cadrul legislativ necesar în vederea asigurării acestui
drept la o locuinţă decentă, accesibilă ca preţ,
 Identificarea, la nivel european, a unei serii de standarde de calitate minimă care să
definească noţiunea de „locuinţă decentă”;
 Necesitatea – în contextul Strategiei de la Lisabona – consolidării dreptului la alocație pentru
locuință, cât şi a tuturor drepturilor sociale, pentru a putea permite o mobilitate reală a
lucrătorilor;
 Adoptarea de măsuri de sprijinire a tinerilor în procurarea de locuințe;
 Necesitatea formulării de politici privind locuințele ca parte a politicii de planificare spațială
care sprijină echilibrul social şi mixitatea socială.

Prevederile privind accesul la locuințe decente accesibile ca preţ, este un drept fundamental al
fiecărui cetățean al Uniunii Europene. Operaționalizarea dreptului la locuință din Raportul Andria a
fost integrat în documentele de programare din perioada 2007-2020, dar și în luările de poziție
tematice ale statelor comunitare, așa cum au fost Declarațiile de la Leipzig pentru Oraşe Europene
Durabile (2007) sau Declarația de la Toledo privind Dezvoltarea Urbană (2010).

Prin Declarația de la Leipzig (2007) se recunoaște faptul că ”orașele sunt centre de cunoaștere şi
surse de creștere şi inovație” *dar…+ ”Cu toate acestea, se confrunta în același timp cu probleme
demografice, inechitate socială, excluziune socială a unor anumite grupuri de populație, o lipsă de
locuințe de calitate accesibile ca preț, şi probleme de mediu”, iar ”pentru a atinge obiectivele de
coeziune socială şi de integrare în cadrul oraşelor şi zonelor urbane, este necesară o bună
concepere a politicilor de locuire. Locuinţe salubre şi accesibile ca preţ, corespunzătoare cu nevoile
categoriilor sociale, pot face ca aceste cartiere să devină mai atractive atât pentru tineri cât şi
pentru oameni în vârstă, ceea ce contribuie la stabilitate în cartiere”.
În același sens, în Declarația de la Toledo privind Dezvoltarea Urbană (2010), politicile de locuire
sunt deosebit de importante, deoarece: pe de o parte, locuinţele decente şi accesibile pot fi
considerate drept o piatră de temelie a strategiilor de incluziune socială, în special pentru cei care
prezintă cel mai mare risc de excluziune socială; iar pe de altă parte, renovarea, reabilitarea şi
îmbunătățirea locuințelor şi a caselor pot conduce la îmbunătățiri considerabile şi tangibile ale vieţii
de zi cu zi a locuitorilor; şi nu în ultimul rând, politicile de locuire echilibrate social permit reducerea
polarizării sociale la nivelul cartierelor.
10

În România, chiar dacă în Constituție dreptul la locuire nu este clar menționat, în articolul 47 este
inclus conceptul de ”nivel decent de condiții de viață” care stabilește că “statul are obligaţia să ia
măsuri pentru dezvoltare economică şi protecţie socială menite să asigure cetăţenilor un nivel
decent de condiţii de viaţă”. Complementar acestor prevederi, în Legea nr. 116 / 2002 privind
prevenirea şi combaterea marginalizării sociale se face referire la “caracterul social al statului
român, prevăzut în Constituţie” care “impune instituirea unor măsuri pentru evitarea degradării
nivelului de trai şi păstrarea demnităţii tuturor cetăţenilor”, obiectul legii constituindu-l
“garantarea accesului efectiv, în mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare şi fundamentale,
cum sunt: dreptul la un loc de muncă, la o locuinţă, la asistenţă medicală, la educaţie, precum şi
instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale şi mobilizarea
instituțiilor cu atribuții în domeniu.” (art. 1 şi 2).

Legea locuinţei nr. 114/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare este actul
normativ cel mai puțin ambițios în măsuri: deși reglementează cadrul general de realizare,
exploatare şi administrare a locuinţelor, nu face decât să menționeze câteva principii privind
accesul la locuire de calitate: accesul liber şi neîngrădit la locuinţă este un drept al fiecărui
cetăţean; realizarea locuinţelor constituie un obiectiv major, de interes naţional, pe termen lung,
al administraţiei publice centrale şi locale (art.1).

Soluția europeană și internațională recunoscută pentru sprijinul categoriilor vulnerabile la acces

la locuință decentă este inițierea și promovarea politicilor publice în domeniul locuirii sociale,
respectiv dezvoltarea de programe și măsuri prin care să se dezvolte fondul de locuințe sociale și
să se favorizeze accesul la locuințe decente pentru persoanele și familiile vulnerabile.
 SECȚIUNEA 2
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII DE POLITICĂ PUBLICĂ

SCOPUL prezentei propuneri de politică publică este identificarea celor mai eficiente soluții pentru
îmbunătățirea cadrului normativ specific locuirii sociale în vederea dezvoltării fondului de
locuințe sociale, îmbunătățirii funcționării Programului de Construcții de Locuințe Sociale și
facilitării accesului la locuințe decente pentru persoanele și familiile vulnerabile. 11

OBIECTIVE SPECIFICE:
1. Schimbarea de paradigma în privința locuinței sociale.
2. Analiza cadrului juridic și instituțional privind locuirea socială și identificarea disfuncțiilor
normative, administrative, financiare privind locuința socială.
3. Crearea unui cadru de intervenție armonizat și complementar între instituțiile și autoritățile
publice din sectorul construcțiilor și dezvoltării locale, respectiv a asistenței sociale, centrat pe
asigurarea accesului la locuință decentă a persoanelor și familiilor vulnerabile.
4. Identificarea de soluții alternative pentru buna gestiune și dezvoltarea fondului de locuințe
sociale la nivel local.
5. Dezvoltarea de instrumente juridice și operaționale complementare destinate dezvoltării
fondului de locuințe sociale, respectiv asigurării integrării sociale a beneficiarilor de locuințe
sociale.

Analiza care va sta la baza propunere de politică publică vizează identificarea cadrului normativ
actual specific locuirii sociale, a autorităților administrației publice și instituțiilor cu responsabilități,
a programelor de finanțare și rezultatelor obținute, a disfuncțiilor normative, instituționale și
procedurale care afectează dezvoltarea fondului de locuințe sociale și asigurării accesului la o
locuință decentă pentru persoanele vulnerabile.

Analiza va încerca să identifice cauzele slabei dezvoltări a fondului de locuințe publice și să propună
soluții adecvate. Nu avem cadru normativ privind locuința socială? Nu au autoritățile publice
centrale și locale interes, resurse, capacitate administrativă și instrumente pentru dezvoltarea și
îmbunătățirea fondului de locuințe sociale? Nu există resurse financiare? Nu există voință politică
pentru promovarea unei strategii naționale privind locuirea și pentru promovarea unui cadru
normativ armonizat și actualizat privind locuirea socială?

Menționăm faptul că în Programul Legislativ al tuturor guvernelor României din perioada 2006-
2017 a fost înscrisă promovarea unei noi Legi a Locuinței (fapt care nu s-a concretizat încă),
respectiv faptul că încă din anul 2015 a fost prezentat spre dezbatere publică proiectul Strategiei
Naționala a Locuirii (procedură de promovare nefinalizată încă).
 LOCUINȚA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA – ANALIZA CRITICĂ A CADRULUI NORMATIV,
INSTITUȚIONAL, FINANCIAR ȘI OPERAȚIONAL

Definiția ”LOCUINȚEI SOCIALE” este stabilită prin Legea nr.114/1996 Legea Locuinței: locuința
deținută de autoritățile publice locale care se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau
familii, a căror situație economică nu le permite accesul la o locuința în proprietate sau închirierea 12

unei locuințe în condițiile pieței (art.2 lit.c) din Legea nr.114/1996 Legea Locuinței).

Definiția din legislația națională este apropiată de cea europeană (Comitetul European de Legătură
pentru Locuințele Sociale - CECODHAS), care stabilește că locuința socială „în ciuda diversității de
forme de locuințe sociale din Statele Membre, rolul principal al locuințelor sociale este acela de a
ajuta gospodăriile cu probleme să aibă acces la locuințele de pe piață, de a accesa locuințe într-un
mix social și urban adecvat. Caracteristica comună a locuințelor sociale din Statele Membre este
existența regulilor de alocare a locuințelor gospodăriilor beneficiare. Definirea acestor reguli pentru
alocarea locuințelor intră în responsabilitatea Statelor Membre și a autorităților publice ale
acestora. Acestea sunt orientate către soluționarea problemelor sistemului de locuințe cu privire la
cerere, prin libera funcționare a pieței, probleme ce rezultă dintr-un deficit structural de locuințe
decente și accesibile”.

Termenul a fost utilizat pentru prima data în legislația din România post-comunistă, în cadrul H.G.
nr. 391/1993 privind aprobarea normelor metodologice cu privire la constituirea și utilizarea
fondurilor necesare terminării locuințelor și celorlalte spații cu altă destinație din cadrul blocurilor
de locuințe aflate în diferite stadii de execuție. Prin acest act normativ, autoritățile publice locale,
în cadrul competențelor conferite de prevederile legislației privind administrația publică locală în
vigoare la acea data (L. nr. 69/1991), puteau aproba ca din locuințele astfel realizate să rețină un
număr de locuințe, pentru a rezolva unele probleme sociale deosebite. Astfel, în acord cu
prevederile actului normativ menționat, având în vedere ca locuințele care fac obiectul acestor
norme metodologice, ca locuințe sociale, se realizează din fondurile statului ori ale autorităților
publice locale, trebuie să vizeze acele familii sau persoane care nu pot să realizeze o locuință
proprietate personală din cauza situației financiare precare, dar care din veniturile pe care le obțin
pot să asigure plata chiriei - protejate de stat - precum și a cheltuielilor de întreținere și funcționare
a locuinței.

În contextual politicii de privatizare generală a stocului de locuințe publice de la începutul anilor

1990, abordarea Guvernului privind locuințele sociale a definit pe termen lung caracterul
marginal al rolului și producției de locuințe sociale: ”autoritățile publice locale, …pot aproba….să
rețină un număr de locuințe pentru … probleme sociale deosebite”. Locuințele sociale vor deveni
astfel una dintre categoriile de locuințe publice, nu categoria dominantă sau unică de locuințe
publice ca în majoritatea statelor europene. În România, fondul imobiliar public disponibil pentru
închiriere constă din următoarele categorii de locuințe, fiecare cu regim juridic diferit, beneficiari
eligibili diferiți și mod de producție diferit, fapt care are impact negativ asupra rolului pe care
locuințele publice (sociale) ar trebui să îl aibă pentru comunitate și grupurile vulnerabile:
- locuinţe construite de ANL
- locuințele sociale (Legea locuinței 114/1996) și locuinţe pentru chiriașii evacuați
(conform OUG 74/2007)
- alte locuinţe aflate în proprietatea statului/autorităților locale: locuinţe construite
conform OG 19/1994 privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări
publice și construcții de locuințe
- locuințe cumpărate de pe piața liberă de autoritățile locale 13

- case naționalizate care nu au fost retrocedate foștilor proprietari și sunt utilizate ca

locuințe de stat destinate închirierii (chiriași protejați prin OUG 40/1999 privind
protecţia chiriașilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe)
- alte locuințe deținute de instituții publice (de exemplu, ministerele internelor și
apărării) și RAPPS (Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat).

Instituirea prin Legea nr. 114/1996, Legea Locuinței a definiției locuinței sociale nu a determinat
ca toate celelalte categorii de locuințe deținute de autoritățile publice să devină treptat sau
imediat locuințe sociale, chiar dacă rolul multora dintre ele, era de a asigura adăpost unor familii
sau persoane care nu reușeau să aibă acces la o locuință în condițiile pieței. Confuzia dintre
categoriile de locuințe, s-a accentuat și mai mult odată cu constituirea Agenției naționale pentru
Locuințe și a categoriei speciale de ”locuințe pentru tineri” și persistă și în prezent, iar acest fapt
conduce pe de o parte la o accentuare a marginalizării problematicii producției de locuințe sociale
și deci a grupurilor de persoane cărora acestea le sunt destinate.

Conform art. 2 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996 republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, locuinţa socială este “locuinţa care se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane
sau familii, a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau
închirierea unei locuințe în condițiile pieței”. Această definiție, ce corespunde principiilor
europene în domeniu, presupune că indiferent cine sunt beneficiarii eligibili ai locuințelor
destinate închirierii în condițiile menționate şi pentru care se plăteşte o chirie subvenţionată, sunt
locuinţe sociale. Această abordare putea crea un cadru unitar și eficient al categoriilor de locuinţe
aflate în proprietate publică (locuinţe sociale, locuinţe eliberate din mişcarea a doua – denumite
locuinţe convenabile, locuinţe de necesitate, case naţionalizate care nu au fost solicitate în
vederea retrocedării şi care au un statut incert etc.).

Rolul locuințelor sociale

Locuințele sociale trebuie să asigure condiții de locuire decentă pentru persoanele sau familiile a
căror situație economică și socială nu le permite să realizeze o locuință în proprietate personală și
nici chiar să închirieze o locuință privată, de pe piața liberă, în condițiile nivelului unei chirii care se
stabilește de piața privată nereglementată, în funcție de cerere și ofertă, localitate și, în cadrul
acesteia, zona în care este situată locuința, mărime, grad de confort etc. Locuințele sociale ar trebui
să fie, pentru majoritatea destinatarilor, persoane și familii eligibile, o etapă de trecere de la
locuința parentală către locuința proprietate personală, construită sau achiziționată de pe piața
liberă.
Deși nu există o definiție comună a „locuinței sociale” și un model standard de organizare a
producției și repartiției lor la nivel european, datorită diversității de situații naționale din sectorul
locuințelor, conceptelor şi politicilor statelor membre, se pot identifica totuși câteva elemente
centrale ale „locuinţei sociale” în Europa. Misiunile specifice celor care oferă locuinţe sociale sunt
relativ asemănătoare de la o ţară la alta şi pot fi exprimate în termeni generali, după cum urmează:
14
satisfacerea nevoilor de locuinţe ale familiilor în termen de acces şi securitate a ocupării în locuinţe
decente şi la preţuri abordabile. Această misiune se traduce prin construcţia de locuinţe sociale în
vederea extinderii ofertei de locuinţe la preţuri accesibile. Această misiune principală poate fi
completată cu misiuni suplimentare, precum integrarea socială a familiilor prin muncă, sănătate,
educaţie, etc (CECODHAS, 2010).

Cine poate beneficia de locuințe sociale?

În conformitate cu prevederile art.42 din Legea nr.114/1996 Legea Locuinței, au acces la locuință
socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană,
realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie (2792
lei pe cap de locuitor / 600 EUR / dec. 2019), comunicat de Institutul Național de Statistică în
ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care
se repartizează locuința. Având în vedere acest prag al veniturilor, aproape toată populația, cu
excepția unui procent de 7 - 8% de persoane cu venituri foarte mari poate solicita locuințe sociale
(cf. Conform Anchetei din 2018 privind bugetele de familie realizat de Ministerul Muncii și
Protecției Sociale). Analiza programelor guvernamentale din domeniul locuirii subliniază tendința
generală a acestora de a favoriza persoanele și familiile cu venituri mai mari, respective măsurile
care asigură accesul către proprietatea locuinței (subvenție și garantare credite achiziție sau
construire de locuințe, TVA redus la achiziție, alocare de loturi teren pentru construcție locuințe
etc.) și nu sprijinirea celor foarte vulnerabili și care nu pot nici construi o locuință, nici închiria o
locuință decentă pe piața liberă.

Titularul contractului de închiriere este obligat să comunice primarului, în termen de 30 de zile,

orice modificare produsă în venitul net lunar al familiei acestuia, sub sancțiunea rezilierii
contractului de închiriere. În cazurile în care venitul net lunar pe familie s-a modificat, autoritatea
administrației publice locale va opera modificarea chiriei și a subvenției acordate, cuvenite
proprietarului, adică serviciului din Primărie care administrează locuințele (L.114/ art.45).
Prevederea este dificil de aplicat și nu face decât să complice și mai mult mecanismul de
administrare a locuințelor sociale și a protecție a persoanelor beneficiare, fiind un instrument
juridic care poate fi cu ușurință utilizat împotriva chiriașilor care nu declară la timp orice
modificare de venituri.
Constituirea fondul locativ social la nivel local

În cadrul strategiei pentru dezvoltarea fondului de locuințe consiliile locale vor urmări asigurarea
fondului de locuințe sociale, necesar pentru acoperirea cerințelor pe plan local. 15

Fondul de locuințe sociale se poate constitui prin:

(a) construcții de locuințe sociale și (b) reabilitări de construcții existente și utilizarea lor ca
locuințe sociale. Finanțarea locuințelor sociale se asigură din bugetele locale, în limitele
prevederilor bugetare aprobate anual, ale consiliilor locale. În acest sens se instituie o
subdiviziune de cheltuieli distinctă în bugetele locale. Statul sprijină construcția de
locuințe sociale prin Programul guvernamental de construcții de locuințe sociale (cf.
Legii nr.114/1996 Legea Locuinței și Programului de asigurare a fondului de locuințe
sociale destinate chiriașilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din locuinţele
retrocedate foştilor proprietari -cf. OUG nr.74/2007 sau Programul pilot
"Locuințe sociale pentru comunitățile de romi" - cf. H.G. nr.1237/2008), prin transferuri
de la bugetul de stat, stabilite anual cu această destinație în bugetul Ministerului
Dezvoltării Regionale și Locuinței, prin legea bugetului de stat (L.114 / art.50).
Construcțiile de locuințe sociale se pot realiza, în orice localitate, pe amplasamentele
prevăzute în documentațiile de urbanism și în condițiile prezentei legi. (L.114 art.38).
(c) transfer de locuințe publice de diferite categorii în fondul de locuințe sociale. Prin hotărâri ale
consiliilor locale, alte categorii de locuințe publice care nu au avut statut de locuințe
sociale (ex. locuințe naționalizate nesolicitate spre retrocedare și rămase în
proprietatea autorităților publice locale, locuințe construite din fonduri de stat în
perioada comunistă care nu au fost solicitate a fi achiziționate de către chiriași în cadrul
procesului de privatizare a fondului de locuințe din anii 1990, locuințe realizate din
fondul de stat finalizate după 1990 etc.) pot fi transferate în fondul de locuințe sociale al
unității administrative-teritoriale. Locuințele de necesitate libere se pot constitui
temporar ca fond de locuințe sociale (L.114/art.56).
(d) achiziții de locuințe de pe piața imobiliară. O serie de Primării (Municipiul București, Constanța
etc.) sau servicii de asistență socială din cadrul primăriilor (DASPC Primăria Sector 1
București) au achiziționat locuințe în imobile colective sau structuri de cazare modulare
(containere de locuit) pe care le-au alocat persoanelor și familiilor eligibile a obține o
locuință socială.
(e) donații. Persoanele fizice și agenții economici pot sprijini prin donații sau contribuții la
construcția de locuințe sociale.
(f) alte situații prin care autorităților publice locale devin proprietari ai unor locuințe private, iar
ocupanții lor, devin chiriași cu status eligibil pentru a beneficia de o locuință socială
etc.

Astfel, având în vedere prevederile legale, pot fi apreciate ca fiind locuințe sociale, cel puțin din
perspectiva protecției sociale a ocupanților și a nivelului de chirie propus, și locuințele de sprijin.
Locuinţa de sprijin este, în conformitate cu prevederile art.2 lit. f1) a Legii nr. 114/1996 Legea 16
locuinței, ”locuinţă cu o suprafaţă utilă de cel mult 100 mp, care se atribuie cu chirie unor persoane
sau familii care au fost evacuate prin proceduri de executare silită din locuinţele proprietate
personală, în urma neachitării obligațiilor contractuale prevăzute în contracte de credit ipotecar, şi
a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei
locuinţe în condiţiile pieţei”.

De asemenea, în conformitate cu art. 79 din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și
funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, autoritățile administrației
publice locale au drept de preempțiune la preț egal asupra locuințelor aflate în procedura de
executare silită pentru recuperarea datoriilor proprietarilor la cotele de contribuție la cheltuielile
asociației, cu respectarea normelor de procedură civilă în vigoare. Aceste locuințe vor fi folosite
ulterior numai ca locuințe sociale, proprietarii executați silit având prioritate la repartizarea
acestora, numai dacă îndeplinesc condițiile de acces la locuințele sociale, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.

Majoritatea locuințelor sociale existente sunt rezultatul construcției de noi clădiri (prin programe
guvernamentale sau achiziție). În contextul procedurilor administrative și financiare privind
investițiile publice, autoritățile publice preferă realizarea de construcții noi, deși ar putea opta și
pentru renovarea și refuncționarea fondului imobiliar de care dispun. Renovarea clădirilor publice
existente în vederea transformării acestora în locuințe sociale este permisă de Legea locuinței; cu
toate acestea, aceasta nu este pusă în aplicare în mod eficient - de exemplu, conversia de la alte
destinații la uz rezidențial nu poate fi întotdeauna făcută în mod corespunzător, sau
infrastructura existentă, sanitară sau de alte tipuri, poate fi inadecvată.

Construirea locuințelor sociale și a celor de necesitate se face pe terenurile aparținând unităților

administrativ-teritoriale, în zonele și pe amplasamentele prevăzute în documentațiile de urbanism
legal aprobate și în condițiile stabilite prin lege, cu respectarea normelor și a normativelor din
domeniul investițiilor și construcțiilor.

Rezervarea amplasamentelor și localizarea locuințelor sociale ridică trei probleme importante.

Prima se referă la absența generală a unei abordări integrative a grupurilor vulnerabile – inclusiv
prin localizarea locuințelor sociale în zone accesibile și dotate cu infrastructură de educație,
sanitară. Mixitatea socială, principiul care ghidează localizarea în orașe și cartiere a locuințelor
sociale, tocmai pentru a realiza integrarea facilă a persoanelor marginalizate, nu este un
principiu practicat în planificarea dezvoltării localităților în România. În acest sens, se constată că
numeroase amplasamente identificate de autoritățile publice pentru a construi sau cumpăra
locuințe sociale sunt izolate de oraș, situate în zone greu accesibile sau cartiere care au deja
probleme sociale, fapt care contribuie și mai mult la segregarea acestor grupuri și neintegrarea
lor în societate.

Cea de-a doua, corelată cu cea dintâi vizează o lacună semnificativă la nivelul legislației naționale,
respectiv cea privind politicile funciare și a rezervelor funciare. Legislația privind planificarea nu
include prevederi prin care să se rezerve terenuri pentru infrastructură publică și locuințe sociale în
zonele de dezvoltare urbană. Lipsa rezervelor funciare, respectiv a terenurilor proprietate private 17

a autorităților publice locale (identificate) este adesea menționată ca fiind una dintre cele mai
importante constrângeri legate de implementarea proiectelor de construcții de locuințe sociale.

Cel de-a treia problemă are legătură cu inventarierea și gestiunea patrimoniului imobiliar al
autorităților publice locale, respectiv cunoașterea și valorificarea rațională și eficientă social și
financiar în dezvoltarea de proiecte publice (inclusiv construcția sau renovarea de clădiri pentru a
deveni locuințe sociale), a terenurilor și clădirilor deținute de acestea. Deși prin Legea
nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia unitățile administrative
teritoriale erau obligate la realizarea acestor inventare imobiliare, există încă foarte multe situații în
care orașele și comunele nu își cunosc și valorifică patrimoniul imobiliar ce poate fi mobilizat pentru
realizarea, printre altele, de locuințe sociale. Din acest motiv, abordarea adoptată de autoritățile
locale este de multe ori una reactivă (dacă există o oportunitate de finanțare a locuințelor
sociale, primăria cumpără terenuri prost poziționate și demarează lucrările de racordare a
parcelelor la rețelele de infrastructuri) și nu una proactivă (terenuri identificate pe baza
necesarului de locuințe sociale, care să ia în considerare mixul social, conectivitatea și racordarea
la rețelele de infrastructuri). Costurile acestor proiecte devin foarte mari și impactul economic se
contribuie în mod suplimentar la percepția negativă asupra proiectelor de investiții în locuințe
sociale.

Locuința socială se realizează cu respectarea suprafeței utile și a dotărilor stabilite în limita

suprafeței construite, potrivit anexei nr. 1 din Legea Locuinței. Pentru locuințele care se realizează
prin reabilitarea construcțiilor existente se consideră obligatorii numai prevederile legate de
dotarea minima (L.114/art.41). Exigențele minimale prevăzute în anexa menționată, cu excepția
celor privind dotarea minimă, sunt orientative la eliberarea autorizațiilor pentru lucrări de
reabilitare a clădirilor de locuit existente, în vederea realizării de locuințe sociale. Numărul de
persoane pe locuință se utilizează la repartizarea locuințelor sociale, de intervenție, de serviciu și de
necesitate.

Suprafețele minimale din anexa Legii nr.114/1996 Legea Locuinței sunt criticate deseori din
perspectiva costurilor viitoarelor investiții publice (minim 58 mp suprafață construită/locuință), în
raport cu urgența și nevoile de locuire minimală ale unor potențiali beneficiari de locuință socială.
Spre exemplu, în Franța sau Germania, standardul minimal pentru ca o construcție să fie utilizată
ca locuință să aibă minim 9 m3, respective 12 mp, fereastră cu acces spre lumină naturală,
chicinetă minimală cu acces la apă și canalizare, toaletă cu chiuvetă.
Criterii de eligibilitate și de prioritizare în repartizarea locuințelor sociale.
În vederea soluționării cererilor privind repartizarea unei locuințe sociale, autoritățile administrației
publice locale vor stabili măsurile necesare pentru luarea în evidență și pentru analiza solicitărilor
de locuințe sociale primite. Locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației
publice locale, care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile
prevederilor din Legea Locuinței. Pot beneficia de locuințe sociale, în ordinea de prioritate stabilită
potrivit legii, următoarele categorii de persoane:
a) persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate
foștilor proprietari, 18

b) tinerii care au vârsta de până la 35 de ani,

c) tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani,
d) invalizii de gradul I și II,
e) persoanele cu handicap,
f) pensionarii,
g) veteranii și văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-
martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989,
precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei
muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și
completările ulterioare,
h) beneficiarii ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat,
cu modificările și completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptățite (l.114 /
art.43).

Nu pot beneficia de locuințe sociale, potrivit prezentei legi, persoanele sau familiile care:
a) dețin în proprietate o locuință;
b) au înstrăinat o locuință după data de 1 ianuarie 1990;
c) au beneficiat de sprijinul statului în credite și execuție pentru realizarea unei locuințe;
d) dețin, în calitate de chiriaș, o altă locuință din fondul locativ de stat. (L.114/art.48 )

În cadrul fiecărui criteriu, la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea în vedere:

a) condițiile de locuit ale solicitanților;
b) numărul copiilor și al celorlalte persoane care gospodăresc împreuna cu solicitantul;
c) starea sănătății soților sau a unor membri ai familiei;
d) venitul mediu net lunar pe membru de familie;
e) vechimea cererii.

În completarea prevederilor legale menționate, prin art.30 din HG 1275/2000 privind aprobarea
Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 114/1996 Legea
Locuinţei, vor avea prioritate în cadrul fiecărui criteriu familiile de tineri și cele cărora li se pot
acorda punctaje speciale pentru cazuri mai deosebite, cum ar fi:
a) evacuați din locuința în virtutea unor prevederi contractuale sau legale care nu țin de voința
și de comportamentul acestora,
 b) repatriații,
c) tineri din case de ocrotire socială,
d) locatari ai unor locuințe care nu mai prezintă siguranța în exploatare,
e) funcționari publici transferați în interes de serviciu.

Criteriile de repartizare a ”locuințelor din fondul locativ de stat” (deci nu numai pentru locuințe
sociale, deși este singura prevedere care extinde sfera de aplicare a prevederilor legii Locuinței și
normelor sale de aplicare), avute în vedere la al art.30 alin. (2) al HG nr.1275/2000, nu sunt
limitative. La acestea se pot adăuga de către consiliile locale și alte criterii, în funcție de situațiile 19

specifice existente pe plan local. Din păcate, sunt numeroase exemplele de consilii locale în care
criteriile bazate pe situații excepționale (ex. nivelul studiilor, doctorat etc.) au fost mai bine
punctate decât criteriile sociale stabilite de lege, iar ierarhia priorităților a devenit subiectivă.
Comisiile de analiza a solicitărilor de locuințe sociale analizează până la data de 1 noiembrie a
anului în curs cererile pentru locuințele sociale și vor prezenta spre aprobare consiliilor locale lista
cuprinzând solicitanții îndreptățiții să primească în anul următor o locuință socială, în ordinea de
prioritate stabilita.

Criteriile de prioritizare a alocării locuinţelor sociale, în contextul numărului redus de locuințe

disponibile, generează frecvente interpretări abuzive (de ambele părți) și dezbateri publice critice.
Autorităţile locale stabilesc criteriile de eligibilitate pentru locuinţele sociale la nivel local, criterii
care pot să includă: numărul de membri ai gospodăriei, nivelul de educație, venitul, etc. Criteriile
nu iau în calcul veniturile globale ale persoanelor și familiilor (inclusiv alte forme de subvenții de
care acestea beneficiază), fapt care conduce în numeroase cazuri la impresia că persoanele
respective nu vor putea să plătească și cheltuielile de întreținere aferente locuinței sociale alocate
(electricitate, apă, încălzire etc.).

De aceea, fără a fi recunoscut oficial acest aspect, în stabilirea criteriilor de prioritate și la

repartiția locuințelor sociale disponibile sunt avantajate, chiar preferate, persoanele și familiile
care fac proba prin actele depuse că îşi pot plăti utilitățile (unele dintre ele deja subvenționate și,
deci, având prețuri mai mici pentru aceste persoane). Acest raționament economic-administrativ
exclude de la început dintre persoanele eligibile a beneficia de o locuință socială și în nevoie de
locuință decentă, persoanele foarte sărace.

Un alt aspect semnificativ generat de numărul redus de locuințe sociale disponibile pentru
categoriile eligibile vizează înscrierea în ”lista de așteptare” a unei repartiții și numărul actelor
doveditoare solicitate. Astfel, dacă în cazul solicitării unei locuințe pentru tineri A.N.L. trebuie
depuse 2 acte (o cerere și o copie C.I), în cazul solicitării unei locuințe sociale dosarul ce trebuie
depus anual până la obținerea repartiției (și actualizate actele de fiecare data când apar
modificări de venit etc.) cuprinde 17 acte!

În plus, Legea Locuinței face referire la persoanele cu venituri mici, dar nu include în mod explicit
o serie de categorii de persoane cu probleme sociale, familii monoparentale sau cu dizabilități sau
exclude anumite categorii de persoane care chiar au nevoie de o locuință (ex. persoane divorțate
sau vârstnice care, într-un anumit context dificil familial, au fost obligați să vândă locuința
deținută în proprietate).
Contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta
cu beneficiarii stabiliți de consiliul local, pe o perioada de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe
baza declarației de venituri și a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale
(L.114/art.44). Contractul de închiriere se poate rezilia în cazul în care venitul mediu net lunar pe
familie, realizat în 2 ani fiscali consecutivi, depășește cu peste 20% nivelul minim prevăzut la art.
42 din Legea Locuinței (”familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat
în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie”), iar titularul
contractului de închiriere nu a achitat valoarea nominala a chiriei în termen de 90 de zile de la 20

comunicare (L.114/art.46).

În contextul neclarităților legislative privind categoriile de locuințe publice și, implicit a cadrului
legal în baza cărora s-a încheiat contractul de închiriere, autoritățile publice locale pot avea
abordări discreționare în a decide cine ocupă aceste locuințe şi pentru cât timp. Astfel, există
informații conform cărora, unele autorități publice, prelungesc contractele de închiriere chiar şi
numai pentru 3 luni, astfel încât chiriașii în culpă să poată fi „evacuați” prin nereînnoirea
contractului de închiriere, modalitate care este preferată procedurilor judiciare care sunt scumpe
şi consumă timp. Acest lucru înseamnă că toţi chiriaşii – inclusiv cei care respectă legea – trebuie
să-şi reînnoiască contractul de închiriere o dată la 3 luni, ceea ce nu este doar o grijă în plus, ci, de
asemenea, dă naştere insecurității posesiei şi descurajează persoanele sărace chiar şi mai mult.

Calculul chiriei locuinței sociale

În conformitate cu prevederile legale, nivelul chiriei locuințelor sociale nu va depăși 10% din
venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie. Diferența până la valoarea nominala a
chiriei, calculată conform prevederilor legale, va fi subvenționată de la bugetul local al unității
administrativ-teritoriale unde este situată locuința socială (L.114/art.44). Stabilirea chiriei
nominale se face cu respectarea prevederilor cap. III - Stabilirea şi plata chiriei (art.26 și urm.) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
241/2001, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 44 din lege pentru locuinţe sociale, la
propunerea primarului, cu aprobarea consiliului local. Nivelul chiriei pe care o va plăti beneficiarul
repartiției pentru o locuință socială se stabilește o dată cu încheierea contractului de închiriere.
Chiria astfel stabilită se va recalcula o dată cu prezentarea documentelor privind schimbarea
venitului mediu net lunar al familiei, potrivit prevederilor legale (art.44 alin.1 și art.45).

Pentru acoperirea de la bugetul local a diferenței dintre chiria nominală a locuinței și cea plătită
de beneficiarul repartiției, unitățile care administrează fondul locuințelor sociale vor depune la
consiliile locale situația privind justificarea sumelor necesare pentru acoperirea de la bugetul local a
diferenței până la valoarea nominală a chiriei aferente locuințelor sociale. Pentru cuprinderea în
programele bugetelor anuale ale consiliilor locale se va completa cererea de acordare a subvenției
de la bugetul local pentru acoperirea chiriei nominale aferente locuințelor sociale.

Din perspectiva chiriașilor, subvențiile actuale pentru locuințele sociale, care specifică faptul că
nivelul chiriei nu trebuie să depășească 10% din venitul gospodăriei, nu sunt adecvate pentru
gospodăriile foarte sărace, deoarece locuințele sunt inaccesibile, ca preț, nu din cauza chiriilor, ci
din cauza costurilor cu utilitățile (mai ales gazul metan pentru apartamentele cu centrală termică
proprie). Pentru aceste gospodării, o subvenție care să prevadă că gospodăria nu trebuie să
direcționeze peste 10-15% din venituri către chirie și facturi de utilități, combinate, ar avea drept
efect asigurarea de locuințe mai accesibile ca preț.

Din perspectiva multor autorități publice, normele actuale privind subvenționarea chiriei și
stabilirea acesteia la un nivel de 10% din veniturile familiei, indiferent de costul locuinței, face ca
gestiunea locuințelor sociale să nu fie viabilă economic. Acest nivel este mult mai mic decât cota 21

utilizată în ţări mai bogate care solicită adesea un nivel al contribuţiei de 30%. Acest nivel scăzut
înseamnă că respectivele clădiri destinate locuințelor sociale vor reprezenta întotdeauna o
cheltuială semnificativă în bugetul autorităților publice locale, ceea ce reprezintă un factor care
scade motivația acestora de a dezvolta mai multe locuințe cu acest scop. Alternativa ar putea fi o
politică de subvenţionare a familiei şi nu a locuinţei, respective stabilirea unui nivel al chiriilor
prin care să se recupereze mai mult din costurile de dezvoltare, întreținere zilnică, precum și
costurile de administrare. Fondurile acordate de Guvern, prin programele de sprijin acces la
locuință, ar putea completa costurile de locuire ale chiriașilor cu venituri reale reduse și care care
nu-și pot achita chiria și cheltuielile cu utilitățile acestora.

Actorii publici ai locuirii sociale

Locuirea socială este o domeniu administrativ care are două perspective: (a) a locuinței sociale
(construcție, finanțare, administrare), respectiv (b) a persoanelor și familiilor marginalizate eligibile
a beneficia de acces la o locuință decentă (închiriere locuințe sociale, subvenționare chirie sau
achiziției locuință).

Problematica locuinţei sociale, ca parte a politicii locuirii, chiar dacă a fost analizată de diferite
studii inițiate de Guverne (Diamond, 2005; Banca Mondială, 2014), nu a făcut obiect al unei politici
publice asumate în cadrul diferitelor procese de actualizare a cadrului legislativ privind
administrația publică (ex. în elaborarea și adoptarea Codului Administrativ), normele și regulile
evoluând de la un act normativ la altul, fără coordonare, armonizare terminologică si de acțiune sau
o orientare ideologică indusă de vreun partid politic sau de orientarea vreunui Guvern.

În conformitate cu Legea nr.114/1996 Legea Locuinței, locuirea este o responsabilitate partajată a

Guvernului, consiliilor județene și consiliilor locale. Prin Legea-Cadru nr. 195/2006 a
descentralizării, se stabileşte că “autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi
oraşelor exercită competenţe partajate cu autorităţile administraţiei publice centrale privind
construirea de locuinţe sociale şi pentru tineret” (art.24).

Autoritățile administrației publice centrale: MLPDA și MMPS.

Principalii actori publici cu responsabilități în domeniul locuirii pentru grupurile vulnerabile sunt
Guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administrației (MLPDA) și Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS) care colaborează cu autoritățile administrației publice
județene și locale.
Problematicile sociale ale locuirii - incluzând aici cele legate de locuințele sociale, dar și cele de
locuire ale grupurilor marginalizate – deși ar trebui să fie abordate împreună și să aibă abordări
integrate, ca efect al evoluției diferențiate a legislației și instituțiilor de specialitate din România,
sunt tratate instituțional și operațional în mod separat. Astfel, la nivelul autorităților administrației
publice centrale, problematica locuințelor sociale (legislație, strategie, programe de finanțare) este
în responsabilitatea MLPDA, iar problematica locuiri grupurilor vulnerabile (cadrul legislativ,
prestații sociale, programe de sprijin diverse) în responsabilitatea Ministerului Muncii și Protecției
Sociale.
22

MLPDA are responsabilitatea de a elabora şi pune în aplicare strategii, politici şi programe în

domeniul planificării urbane şi regionale, locuirii, infrastructurii şi dezvoltării locale. MLPDA
gestionează programe de investiții pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale grupurilor
marginalizate economic (construcții locuințe sociale, infrastructură edilitară etc.),
MMFPS, atât în mod direct, cât şi prin structuri deconcentrate, întocmește şi implementează politici
de asistenţă socială adresate grupurilor vulnerabile. MMFPS gestionează programele de ajutoare
sociale (în principal transferuri de plăţi) pentru grupurile vulnerabile.

Autoritățile administrației publice locale: Consiliile județene și Consiliile locale.

Consiliile judeţene și Consiliul General al Municipiului București au un rol general de sprijin şi
intermediere în domeniul locuirii, deţinând de asemenea prerogative importante cu privire la
prioritizarea investiţiilor și asigurarea coordonării pe programul de construcții locuințe sociale între
MLPDA și consiliile locale.

Astfel, în conformitate cu prevederile Legii nr. 114/1996 Legea Locuinţei şi HG 1275/2000 privind
aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinţei nr.
114/1996 consiliile judeţene au următoarele atribuţii:
 centralizează cererile de alocări prin programele de investiții realizate de la bugetul de stat
primite de la consiliile locale şi le trimite la MLPDA;
 solicită lunar co-finanţarea necesară de la MLPDA pentru lucrările de construcţie şi montaj
executate până la sfârşitul lunii anterioare. La momentul transferului co-finanţării, consiliile
judeţene redistribuie alocările de la bugetul de stat către consiliile locale;
 solicită subvenţii de la MLPDA de la bugetele desemnate la nivel ministerial pentru
investițiile în sectorul locuirii.

De asemenea, Legea 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale și H.G.

nr.1149/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor
Legea 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale autorizează consiliile
judeţene pentru a:
 întocmi o situaţie centralizatoare pe judeţ, respectiv pe municipiul Bucureşti, în vederea
stabilirii resurselor financiare necesare acordării facilităților prevăzute de art.14 din lege,
respectiv pentru a acoperi integral valoarea estimată a avansului ce urmează să fie plătit
pentru dobândirea unei locuinţe sau chiria pe o perioadă de până la 3 ani pentru o locuinţa
închiriată;
  acorda facilităţi pentru construirea, cumpărarea sau închirierea unei locuinţe, persoanelor în
vârsta de până la 35 de ani, aflate în imposibilitatea de a dobândi o locuinţa numai prin forțe
proprii, după cum urmează: a) acoperirea integrala a valorii estimate a avansului ce urmează
să fie plătit pentru construirea unei locuinţe noi sau, după caz, cumpărarea unei locuinţe de
pe piaţa libera; b) acoperirea integrala a chiriei pe o perioada de până la 3 ani pentru o
locuinţa închiriată;
 stabili şi aproba criteriile şi metodologia de constituire şi acordare a sumelor destinate a
acoperi integral valoarea estimată a avansului ce urmează să fie plătit pentru dobândirea 23
unei locuinţe sau chiria pe o perioadă de până la 3 ani pentru o locuinţa închiriată;
 întocmi o situaţie centralizatoare pe judeţ, respectiv pe municipiul Bucureşti, în vederea
stabilirii resurselor financiare necesare acordării facilităţilor prevăzute la art. 14. și aproba o
cota-parte stabilită anual din bugetul propriu, inclusiv din sume şi cote defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat.

Consiliile locale au cele mai numeroase și mai importante responsabilități în domeniul locuirii
sociale, responsabilități pe care le partajează cu nivelurile administrative-teritoriale de ordin
superior.

Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, menţionează că “în exercitarea atribuţiilor sale,
consiliul local asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru
furnizarea serviciilor publice de interes local privind locuinţele sociale şi celelalte unităţi locative
aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale sau în administrarea sa. În exercitarea
atribuţiilor prevăzute anterior, consiliul local aprobă construirea locuinţelor sociale, criteriile pentru
repartizarea locuinţelor sociale şi a utilităţilor locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa.
(art. 36). De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 81, consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti contribuie la realizarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială, asigură
protecţia drepturilor copilului, potrivit legislaţiei în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea
locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigură funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes local.

Autorităţile locale joacă un anumit rol în furnizarea de locuinţe prin punerea la dispoziţie a
terenurilor racordate la reţelele de utilităţi, fiind responsabile cu administrarea sectorului public de
locuinţe, atât locuinţe sociale cât şi locuinţe pentru tineri. Administraţiile publice locale pot solicita,
prin intermediul consiliilor judeţene, fonduri de la guvern pentru construirea de locuinţe şi pot
pune la dispoziţie terenul necesar pentru construirea locuinţelor. Locuinţele sociale sunt
implementate în cadrul unui parteneriat între consiliile locale şi MLPDA, în timp ce este necesară
colaborarea cu consiliile judeţene pentru locuinţele asistate şi adăposturile pentru tineri sau
persoane fără adăpost.

Principalele atribuţii ale consiliilor locale în domeniul locuirii sociale sunt definite de Legea locuinţei
nr. 114/1996 și normele metodologice de aplicare:
- administrarea şi repartizarea fondului de locuinţe sociale din respectiva unitate administrativ-
teritorială;
- declararea în cazuri de extremă urgenţă, drept locuinţe de necesitate, a locuinţelor libere aflate
în fondul de locuinţe sociale;
- stabilirea chiriei maxime pentru unităţile locative publice;
- alocarea finanţării pentru locuinţele sociale, locuinţele de serviciu şi locuinţele de necesitate;
- alte responsabilități privind accesul la locuințe și administrarea locuințelor la nivel local.

Pentru construcția de locuințe sociale, autoritățile administrației publice locale au

responsabilitatea realizării următoarelor activități:
24

 publică prin afișare pe site-ul instituției sau afișează într-un loc accesibil publicului, după caz,
date actualizate privind numărul de locuințe pe care le dețin în proprietate și/sau în
administrare, în funcție de destinația acestora, gradul de ocupare a acestora, precum și
hotărârile prin care au fost aprobate listele cu solicitanții care beneficiază de respectivele
locuințe;
 răspund de pregătirea și de asigurarea terenurilor, conform documentației urbanistice, cu
utilități și dotări edilitare necesare pentru dezvoltarea construcțiilor de locuințe în corelare
cu programul aprobat;
 elaborează strategia pentru dezvoltarea fondului de locuințe. Consiliile locale vor urmări
asigurarea fondului de locuințe sociale și de necesitate, în funcție de cerere locală;
 stabilesc măsurile necesare pentru luarea în evidență și pentru analiza solicitărilor primite;
 constituie comisii de analiza a solicitărilor de locuințe sociale. Stabilesc și dau publicității,
prin afișare la sediul primăriilor, criteriile în baza cărora se repartizează locuințele sociale,
actele justificative necesare care însoțesc cererea și locul de primire a cererilor.

De asemenea, consiliile locale pot construi din bugetele locale o serie de locuințe (care nu sunt
locuințe sociale) destinate vânzării către anumite categorii de persoane. În acest sens, Consiliile
locale pot realiza din depozitele special constituite locuințe, exercitând controlul asupra prețului de
vânzare, în vederea înlesnirii accesului la proprietate pentru unele categorii de persoane, în
următoarea ordine de prioritate:
a) tinerii căsătoriți care, la data contractării locuinței, au, fiecare, vârsta de până la 35 de
ani;
b) persoanele care beneficiază de facilități la cumpărarea sau construirea unei locuințe,
potrivit prevederilor Legii nr. 42/1990, republicată;
c) persoanele calificate din agricultură, învățământ, sănătate, administrație publică și culte,
care își stabilesc domiciliul în mediul rural;
d) alte categorii de persoane stabilite de consiliile locale.

Persoanele din categoriile menționate la lit. a)-d) pot beneficia de o subvenție de la bugetul de stat,
în limitele prevederilor bugetare anuale, în raport cu venitul mediu net lunar pe membru de familie,
de până la 30% din valoarea locuinței calculată la valoarea finală a acesteia, precum și de plata în
rate lunare, pe termen de 20 de ani, a diferenței față de prețul final al locuinței, după ce s-au scăzut
subvenția și avansul minim obligatoriu de 10% achitat de contractant, din valoarea locuințelor
calculată la data contractării. Dobânda la suma avansată din depozitul special, care se restituie în
rate, este de 5% anual.
Autoritățile publice locale, prin administratori delegați de aceștia, vor încheia cu persoanele fizice
prevăzute în prezentul articol, contracte de împrumut pentru sumele avansate din depozitul
special, potrivit normelor legale în vigoare. Depozitele special constituite pentru realizarea acestor
locuințe la nivel local se alimentează din următoarele surse:
a) sumele aprobate anual în bugetele locale, destinate realizării locuințelor;
b) încasările realizate din vânzarea locuințelor și a spațiilor cu altă destinație din clădirile de
locuit, cu excepția celor care se fac venituri la bugetele locale, potrivit prevederilor
25
legale în vigoare, precum și sumele încasate din împrumuturile acordate pentru
cumpărarea locuințelor;
c) alocațiile din bugetul de stat, în limita prevederilor aprobate anual cu această destinație;
d) alte surse constituite potrivit legii.

Legea 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale și normele metodologice

de aplicare prevăd obligațiile consiliilor locale privind asigurarea accesului persoanelor si familiilor
marginalizate la serviciile publice de strictă necesitate (de exemplu apă, energie electrică, gaze
naturale, termoficare etc). În acest scop, consiliile locale pot încheia convenții cu furnizorii de
servicii, prin care se angajează să suporte o parte din datoriile pe care le au persoanele şi familiile:
 primesc cererile potențialilor beneficiari pe una dintre facilitățile prevăzute la art. 14, cerere
însoțită de documente justificative.
 au obligația de a dispune efectuarea anchetei sociale pentru verificarea situației ce rezulta
din documentele justificative prezentate.
 întocmesc pe baza rezultatelor anchetelor sociale o situație privind persoanele îndreptățite
să beneficieze de facilitățile prevăzute la art. 14, pe care o vor transmite consiliului
județean, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
 asigură semestrial reverificarea şi actualizarea situațiilor privind persoanele îndreptățite să
beneficieze de facilitățile stabilite de Legea nr.116/2002.
 identifică persoanele şi familiile care se găsesc în aceasta situație şi să stabilesc măsuri
individuale în vederea prevenirii marginalizării sociale a acestora.
 elaborează şi aprobă metodologia de identificare a persoanelor şi familiilor care sunt
marginalizate social în condițiile prevăzute de lege.
 asigură, după caz, accesul la o locuință sau la serviciile publice de stricta necesitate, cum
sunt: energie electrică, apă, gaze naturale, termoficare şi altele asemenea, pentru
persoanele şi familiile identificate potrivit prevederilor legale.
 aprobă metodologia de stabilire a sumelor ce se acorda pentru suportarea unei părți din
datoriile pe care persoanele şi familiile marginalizate social le au la serviciile publice de
strictă necesitate, precum şi modul de decontare a acestora către furnizorii serviciilor, cu
sau fără convenție.
 transmit direcțiilor generale de muncă şi solidaritate socială județene, respectiv a
municipiului București, situația referitoare la aplicarea prevederilor Legii nr. 116/2002.
 întocmesc şi aprobă anual programe de prevenire şi combatere a marginalizării sociale,
respectiv analizează stadiul aplicării măsurilor din programele aprobate.
  întocmesc anual un raport privind realizarea măsurilor pentru prevenirea şi combaterea
marginalizării sociale, pe care îl transmit atât direcțiilor generale de muncă şi solidaritate
socială județene, respectiv a municipiului Bucureşti, cât şi Ministerul Lucrărilor Publice,
Dezvoltării şi Administrației, până la data de 1 februarie a anului curent pentru anul
anterior.

Fiecare dintre cele două ministere au responsabilități complementare şi intră sub incidența unui
cadru legislativ specific, chiar dacă au aceleași obiective: implementarea de măsuri pentru 26

asigurarea accesului la locuire a persoanelor marginalizate. Cu toate acestea, există mai multe
domenii de reglementare şi acțiune în care cele două instituții ar avea nevoie de o mai bună
coordonare pentru acordarea dreptului la locuință (prevăzut de Legea nr. 116 din 15 martie 2002
privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, a cărei punere în aplicare este coordonată
de MMFPS), precum și a accesului liber și neîngrădit la locuință ca drept al fiecărui cetățean
(prevăzut de Legea locuinței nr. 114/1996 a cărei punere în aplicare este coordonată de MLPDA).

Repartiția competențelor în domeniul locuirii sociale (dar nu numai) între autorităților publice
centrale, județene și locale nu urmează o logică funcțională armonizată de la un program sau
măsură la alta, fapt care nu permite o evaluare a eficienței autorităților, respectiv a succesului
programelor din perspectiva indicatorilor și practicilor administrative.

Fragmentarea responsabilităților de la o măsură la alta nu permite corelarea acțiunilor publice (nici

între direcțiile și responsabilitățile la nivel local din domeniul social și locuire, dar nici între local,
județean și central) și nici transparența rezultatelor. Datele privind rezultatele programelor de
construcții locuințe sociale sunt imprecise, iar pentru alte măsuri (construcții locuințe pentru
vânzare de către autoritățile locale) nu există.

Autoritățile publice locale au numeroase responsabilități în domeniul asigurării accesului la locuințe

(de cumpărat, de închiriat) pentru diferite categorii de persoane, iar prevederile legale specifice nu
stabilesc priorități în îndeplinirea acestor responsabilități, dar nici contravenții / consecințe în cazul
neîndeplinirii lor (din motive obiective – lipsă resurse, sau subiective – dezinteres față de
problematica locuirii).

Transferul responsabilităților principale privind locuințele sociale și integrarea socială la nivel local
nu este însoțit întotdeauna de suficiente resurse (umane și financiare), prin care aceste
responsabilități să fie îndeplinite.

Elaborarea și implementarea programelor de locuințe sociale sau a programelor pentru prevenirea

marginalizării sociale ar trebui să facă obiectul acțiunii concertate și a investițiilor dintre autoritățile
publice centrale și locale. Cu toate acestea, analiza rezultatelor programelor de construcții locuințe
sociale și a celorlalte măsuri de asigurare a accesului la locuințe pentru categoriile vulnerabile
derulate până în prezent, demonstrează capacitate tehnică și financiară redusă la nivel local,
coordonare limitată și transparență redusă a acțiunilor derulate de cele două instituții în domeniul
locuirii sociale.
Deși legea și numeroase proiecte europene, încurajează consiliile locale să valorifice clădirile
rezidențiale și non-rezidențiale existente aflate în diferite stadii de finalizare sau care necesită
lucrări de renovare pentru crearea de locuințe sociale, această posibilitate nu a fost valorificată
aproape deloc de autoritățile publice locale, majoritatea locuințelor sociale fiind rezultat al unor
construcții noi. În plus, programul guvernamental de construcții locuințe sociale, chiar dacă nu face
referire specială la această opțiune, în fapt nu o exclude de la finanțare.

Analiza legislației şi a procedurilor privind aplicarea acestora relevă faptul că această formă de
repartizare a competențelor conduce uneori la suprapunerea responsabilităților şi acțiunilor, iar pe 27

de altă parte, conduce la existența unor neclarități cu privire la definirea instituțiilor responsabile
pentru anumite acțiuni, fapt care face uneori ineficientă şi neclară logica actorilor publici şi a
acțiunilor acestora în domeniu.

În acest sens, trebuie clarificate, simplificate şi standardizate sistemele de producție, exploatare şi

administrare a locuințelor realizate din fonduri publice. Corelarea definițiilor, armonizarea
prevederilor legale și a mecanismelor operaționale privind misiunile autorităților și instituțiilor
publice, va conduce la eficiență în acțiune și la responsabilizarea autorităților publice centrale şi
locale, respectiv la clarificarea acțiunilor publice privind:
 producţia de locuinţe destinate categoriilor defavorizate: locuinţe sociale (cf. L. 114/1996
Legea locuinţei) şi locuinţe destinate tinerilor (cf. L. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei
Naţionale pentru Locuinţe), ca responsabilitate partajată între autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale;
 responsabilitatea privind instituirea şi aplicarea dreptului la locuinţă şi a mecanismelor de
acces la acestea (cf. L.114/1996, L.152/1998 şi L.116/2002 privind prevenirea şi
combaterea marginalizării sociale).

Clarificarea acestor elemente şi stabilirea de competențe precise pentru fiecare dintre autorităţile
publice implicate va conduce la responsabilizarea autorităţilor publice locale şi la o abordare mai
profundă şi judicioasă din punct de vedere economic a domeniului. În acest sens, trebuie clarificat
cine construiește, cine finanțează, cum se repartizează, care este nivelul maxim al chiriilor pentru
fiecare dintre categoriile de locuințe sociale menționate, cine controlează, cine administrează şi la
ce costuri maxime se poate administra o astfel de locuință.

Programe și resurse destinate locuirii sociale

Așa cum am menționat anterior, dezvoltarea fondului de locuințe sociale se poate face prin:
(a) construcții de locuințe sociale și (b) reabilitări de construcții existente și utilizarea lor ca
locuințe sociale;
(c) transfer de locuințe publice de diferite categorii în fondul de locuințe sociale;
(d) achiziții de locuințe de pe piața imobiliară;
(e) donații;
(f) alte situații prin care autorităților publice locale devin proprietari ai unor locuințe private,
iar ocupanții lor, chiriași cu status eligibil pentru a beneficia de o locuință socială etc.
Programe și măsuri pentru dezvoltarea fondului de locuințe sociale
Cele mai multe locuințe sociale intrate în patrimoniul autorităților publice locale după instituirea
juridică a acestei categorii de locuințe publice, prin Legea nr.114/1996 Legea Locuinței, au fost
realizate (a) fie prin cele 3 programe guvernamentale specifice (a. Progranul guvernamental de
construcții de locuințe sociale - cf. Legii nr.114/1996 Legea Locuiunței; b. Programul de asigurare a
fondului de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din
locuinţele retrocedate foştilor proprietari - cf. OUG nr.74/2007 privind asigurarea fondului de
locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din locuinţele 28

retrocedate foştilor proprietari; c. Programul "Locuințe sociale pentru comunitățile de romi" - cf.
H.G. nr.1237/2008 privind aprobarea Programului-pilot Locuințe sociale pentru comunitățile de
romi), (b) fie prin achiziție de pe piața liberă, (c) fie prin construcția de locuințe sociale din
bugetul local.

În privința achiziției de locuințe (cu destinație de locuințe sociale) de pe piața imobiliară (c), nu
există norme juridice sau tehnice specifice, decizia aparținând consiliului local, iar procedura fiind
realizată în acord cu normele și procedurile achizițiilor publice. Pentru realizarea de investiții din
bugetul local în construcția de locuințe sociale (b), în afara regulilor și procedurilor de contractare
a serviciilor de execuție a acestor servicii, autoritățile publice locale trebuie să pună la dispoziție
terenurile necesare, să asigure echiparea edilitară a acestora, respectiv să inițieze și să realizeze
procedurile legale privind autorizarea construcțiilor.

Pentru a putea realiza construirea de locuințe sociale prin Programul guvernamental de

construcții de locuințe sociale - cf. Legii nr.114/1996 Legea Locuinței, autoritățile administrației
publice locale și, după caz, Consiliile Locale trebuie să:
 stabilească anual lista cuprinzând obiectivele de investiții pentru locuințe sociale și de
necesitate care urmează să se finanțeze în anul următor.
 transmită obligatoriu aceste liste către Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi
Administraţiei și Ministerul Fondurilor Europene în vederea fundamentării necesarului de
fonduri pentru finanțarea Programului de construcții locuințe sociale; după aprobarea listei
și a sumelor alocate, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei și Ministerul
Fondurilor Europene, încheie contracte de finanțare anuale cu consiliile locale, Consiliul
General al Municipiului București și, după caz, consiliile locale ale sectoarelor municipiului
București.

Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei are obligația să transfere către consiliile
locale ale unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, sumele aferente contractelor de
finanțare încheiate, în limita bugetului anual al ministerului aprobat cu această destinație.

Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București și, după caz, consiliile locale ale
sectoarelor municipiului București au obligația asigurării surselor de finanțare din bugetul local,
pentru contravaloarea cheltuielilor care se finanțează de la bugetul local până la finalizarea
investiției.
Din transferuri de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi
Administraţiei, se pot deconta, în condițiile legii, următoarele:

a) contravaloarea cheltuielilor lucrărilor de construcții-montaj, inclusă în valoarea totală a devizului

general, cu excepția cheltuielilor aferente racordării la rețelele de utilități publice;
b) contravaloarea cheltuielilor aferente utilajelor, echipamentelor tehnologice și funcționale care
necesită montaj, din care se decontează exclusiv cheltuielile efectuate pentru achiziția următoarelor:
ascensor, centrală termică de bloc sau de scară, după caz, cu echipamentele necesare funcționării
acesteia. 29

Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei centralizează datele și informațiile

transmise (procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, precum și a datelor și informaților
cu privire la obiectivul de investiții) și stabilește indicatorii de rezultate și de eficiență în ceea ce
privește construcția de locuințe sociale în vederea evaluării performanței acestuia, conform
prevederilor legale în vigoare.

Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei are obligația monitorizării obiectivelor de

investiții în ceea ce privește construcția de locuințe sociale și de necesitate, această activitate
realizându-se prin centralizarea sumelor alocate și decontate de către unitățile administrativ-
teritoriale, a stadiilor fizice, precum și a proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor.

Dacă Legea Locuinţei nr. 114/1996 stabilea un cadru în care locuinţa socială era responsabilitate
partajată între autorităţile publice pentru furnizarea de locuințe accesibile și decente pentru
categoriile vulnerabile, dar în care autorităţile administraţiei publice locale trebuiau să constituie
fonduri speciale, să caute soluţii suplimentare de finanţare a construcţiilor şi infrastructurii
aferente etc, prin promovarea Legii nr. 152/1998 acest cadru a fost dublat de o instituţie a
statului cu responsabilităţi cvasi-similare. În realitate, datorită costurilor ridicate pentru
construcţie şi a randamentului redus de recuperare a acestora prin chiriile subvenţionate, foarte
puţine autorităţi publice locale sunt interesate şi reuşesc să construiască / achiziţioneze locuinţe
sociale, majoritatea solicitând înscrierea în programele A.N.L. Deoarece construcţia locuinţelor
destinate închirerii realizate prin A.N.L. beneficiază de finanţare integrală de la bugetul de stat,
autorităţile locale sunt foarte interesate să beneficieze de aceste programe.

Mecanismul de plată-decont al investițiilor în construirea de locuințe sociale instituit prin HG

nr.1275/2000 are un semnificativ impact asupra bugetelor locale, fapt care – în contextul în care
peste 80% din unitățile administrative-teritoriale din România au bugete locale care abia acoperă
funcționarea administrațiilor locale – nu favorizează interesul și capacitatea autorităților publice
locale de a iniția investiții publice de orice fel, cu atât mai puțin în construcția de locuințe sociale
(vezi analiza chirie și costuri administrare).

Având în vedere designul programului, care nu are un caracter multi-annual și care nu garantează
autorităților publice că ”intrarea” în program va însemna o coerență perfecta a acțiunilor de
facturare – decont, a condus la numeroase sincope de funcționare (determinate de întârzierea
lucrărilor și a recepției lucrărilor, a transmiterii documentației și facturilor, a decontării lucrărilor și
relansării noilor etape de construire etc.) fapt care a generat probleme administrative-contractuale
și financiare, respective dezinteres al autorităților publice locale pentru acest mecanism financiar
atât de important din punct de vedere social și comunitar.

Chiar dacă, până în prezent, rezultatele programelor guvernamentale pentru construcţia de

locuinţe sociale (prin MLPDA) au fost limitate, insuccesul acestor programe este legat mai mult de
modul de organizare a activităților din cadrul programului (caracterul anual, capacitatea de
asumare a responsabilităților la nivel local), decât de alocările bugetare insuficiente destinate 30

acestui program de investiții.

Dificultățile de implementare a programului privind construcţia de locuinţe sociale, nu pot fi

înţelese fără o abordare comparativă cu locuinţele pentru tineri destinate închirierii, program
principal al ANL. Înfiinţarea în 1998 a A.N.L. şi orientarea investiţiilor sale către “locuinţele pentru
tineri destinate închirierii…cu posibilitatea cumpărării” a creat un concurent bugetar şi ideologic
semnificativ pentru conceptul şi programul de construcţii de locuinţe sociale din Legea
Locuinţei. Pentru autorităţile centrale şi locale, dar şi pentru publicul larg, potenţial beneficiar al
unei locuinţe publice cu chirie mai redusă decât cele de pe piaţa liberă în constituire, interesul
pentru locuinţele realizate prin ANL, locuinţe care se puteau şi cumpăra de către chiriaşi, devine
mai mare decât pentru locuinţele sociale.

Semnalăm faptul că în toate actele juridice referitoare la împrumutul solicitat și obținut de

România de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (ANEXA 3 – documentar privind ACORD-
CADRU DE ÎMPRUMUT din 20 august 2001; LEGE nr. 483 din 18 noiembrie 2003 pentru ratificarea
Actului adiţional nr. 1, semnat la Bucureşti la 13 mai 2003 şi la Paris la 22 mai 2003, între România şi
Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, la Acordul-cadru de împrumut dintre România şi Banca
de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la Paris la 17 august 2001 şi la Bucureşti la 20 august
2001, precum şi pentru modificarea art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 110/2001 privind ratificarea acestui acord) România a împrumutat bani pentru construcția de
locuințe sociale, nu pentru locuințe pentru tineri destinate închirierii cu posibilitatea vânzării.

În plus, doarece programele A.N.L. de construcţie de locuinţe sunt destinate închirierii pentru
tineri având mai puţin de 35 de ani, există în prezent o semnificativă confuzie în ceea ce priveşte
statutul acestora în raport cu locuinţele sociale definite cf. L.114/1996, locuinţele realizate de
A.N.L. fiind percepute strict ca locuinţe destinate spre închiriere tinerilor, dar nu ca locuinţe
sociale. Lipsa unei definiţii unitare conduce la o dublare parţială a programelor, în contextul în
care construcţia de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii prin A.N.L. şi construcţia de locuinţe
sociale cf. L.114/1996, au parţial acelaşi grup ţintă căruia se adresează - respectiv tinerii cu vârste
între 18-35 de ani care nu îşi permit să cumpere un apartament sau să închirieze o locuinţă de pe
piaţa liberă.

Efectul acestei abordări a indus autorităţilor publice locale practica de aşteptare a înscrierii pe
listele de investiţii în aceste programe şi o redusă implicare în rezolvarea problemelor locative
sociale prin iniţiative proprii, din bugetele locale şi alte surse de finanţare. Din această cauză,
fondul de locuinţe sociale este foarte redus, neputând satisface cererea de locuinţe pentru toate
categoriile de populaţie eligibile, fapt ce accentuează presiunea atât asupra programelor A.N.L.
de construcţie de locuinţe pentru tineri destinate închirierii, cât şi asupra bugetului de stat prin
sumele alocate pentru aceste programe.

Resurse financiare pentru construcția de locuințe sociale

Finanțarea construirii locuințelor sociale se asigură, conform prevederilor legii nr.114/1996 Legea
Locuinței din:
a) bugetele locale în limita sumei prevăzute cu această destinație;
b) transferuri de la bugetul de stat, stabilite anual cu această destinație în bugetul Ministerul 31

Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei;

c) donații și contribuții de la persoane fizice și juridice, efectuate conform prevederilor legale
în vigoare.

Bugetele de stat și ale autorităților publice locale

Bugetele guvernamentale alocate de MLPDA prin cele două programe anuale (a. Programul
guvernamental de construcții de locuințe sociale - cf. Legii nr.114/1996 Legea Locuinței; b.
Programul de asigurare a fondului de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care
urmează a fi evacuaţi din locuinţele retrocedate foştilor proprietari - cf. OUG nr.74/2007 privind
asigurarea fondului de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi
din locuinţele retrocedate foştilor proprietari) sunt singurele informații cunoscute referitoare la
investițiile autorităților publice în domeniu. De asemenea, tot din bugetul de stat sunt acoperite
cheltuielile destinate măsurilor de acces la locuință, stabilite prin Legea nr.116/2002 privind
marginalizarea socială pentru acoperirea chiriei, achiziția sau construcția unei locuințe.

2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Program 16.300 10.800 23.500 26.000 25.000 36.382 18.956
construcții
loc.sociale
L.114/1996*
Program 25.000 8.763,77 31.500 25.000 23.484 7.398 8.767
construcții
loc.sociale
Chiriași evacuați
OUG 74/2007
Locuințe pentru
tineri ANL* 99.960 139.108 114.225 199.251 162.137 69.634 97.729
Acces locuință 20.573 16.181 12.656 6.412 289 661 2.419
L.116/2002
(TOTAL):
- chirie 6.555 12.110 4.802 329 184 0 2.418
- construcție 14.093 3.786 7.669 5.758 0 96 1
- achiziție 15 285 185 325 105 565 0
Nota : *sumele sunt în mii lei ; Surse : MLPDA & MMPS (2019)
Chiar dacă, în acord art.26 alin. (11) HG nr.1275/2000 privind normele metodologice de aplicare a
Legii Locuinței, finanțarea locuințelor sociale la nivelul întregii țări are ca indicatorii specifici, cf. :
(a) indicatorii de rezultat care determină numărul de locuințe sociale și de necesitate realizate în
raport cu numărul solicitărilor și (b) indicatorii de eficiență care determină costul/metru pătrat de
suprafață construită desfășurată, nu există informații publice disponibile și centralizate referitoare
la acest subiect. Autoritățile publice locale, chiar dacă inițiază proiecte și deci alocă bugete
importante acestor investiții, nu au instrumente de raportare statistică dedicate, fapt care nu
permite evidențierea cheltuielilor bugetare la nivel local în rapoartele statistice anuale și nici 32
sintetizarea lor la nivel național.

2% din privatizări pentru locuințe sociale

Legea nr.10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, în cadrul art.44 alin.(1) că ”persoanele cărora
li s-a restituit în natură un imobil cu destinaţia de locuinţă şi care deţin cu chirie în aceiași localitate
o locuinţă din fondul locativ de stat, sunt obligate să pună la dispoziţia primăriei această locuinţă la
data mutării efective în imobilul restituit. Locuinţele din fondul locativ de stat eliberate se
constituie într-un fond locativ special destinat chiriaşilor din imobilele restituite foştilor
proprietari”. De asemenea, conform alin.(2) al aceluiași articol, ”Familiilor cu mijloace financiare
situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap
li se vor asigura locuinţe sociale construite dintr-un fond constituit în cotă de 2% din sumele obţinute
din privatizare şi care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat”.

Până în anul 2007 prevederea nu a fost aplicată. În 2007 a fost constituită o Comisie parlamentară
de anchetă pentru investigarea şi clarificarea modului în care au fost cheltuite sumele din fondul
constituit în cotă de 2% din sumele obţinute din privatizări, destinat construcţiei de locuinţe sociale,
prevăzut la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 (cf. Hotărârea Parlamentului Nr. 52 din
20 iunie 2007), care şi-a prezentat concluziile în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului
din 14 octombrie 2008. Comisia de anchetă a constatat că sumele prevăzute de Legea nr.10/2001
nu au fost constituite într-un fond special şi nu au fost folosite pentru adevărata destinație,
respectiv construcţia de locuinţe sociale destinate familiilor cu mijloace financiare sub nivelul
minim pe economie, invalizilor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap care au fost evacuate din
casele naţionalizate retrocedate. Conform datelor furnizate de AVAS, publicate pe site-ul
Parlamentului României, valoarea totală a fondului ar fi fost, în perioada 2001-2006, de
225.422.820 RON, sumă din care nu s-a construit absolut nicio locuinţă cu destinaţia prevăzută de
Legea nr.10/2001.

Membrii Comisiei parlamentare de anchetă consideră că răspunzătoare de nefolosirea banilor

sunt instituţiile statului (respectiv guvernele din perioada 2001-2004 şi 2004-2008 şi ministerele
de resort din aceleași perioade care au avut în subordine alocarea şi utilizarea respectivelor
sume), dar şi consiliile locale din ţară care au dat dovadă de indiferență în abordarea acestei
probleme, nesolicitând sumele necesare pentru construcţia de locuinţe sociale şi aplicarea actelor
normative în vigoare. Menționăm că nici după publicarea deciziei Parlamentului în 2008 nu a fost
constituit fondul de 2% din sumele obţinute din privatizări prevăzut de Legea 10/2001, situaţie
care se menţine şi în prezent.

Bugete din vânzarea locuințelor publice

Argumentul economic al privatizării locuințelor prin Decretul-lege nr.61 din 7 februarie 1990 privind
vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, respectiv prin Legea
nr.85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului
şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat a fost că, din sumele obținute se vor
construi noi locuințe pentru persoanele și familiile care aveau nevoie. Din păcate, ca efect al crizei 33

economice și al devalorizării monedei naționale, bugetele respective nu au putut acoperi nici măcar
investițiile de finalizare a blocurilor începute înainte de 1990. În plus, banii obținuți din privatizarea
locuințelor nu aveau un capitol bugetar distinct, ci erau incluși în același capitol bugetar cu lucrări
de reparații, infrastructură, lucrări publice. Astfel, legal, banii pentru construcția de locuințe au fost
utilizați pentru o serie de lucrări publice mai ușor de realizat și considerate prioritare.

Mecanismul acesta al vânzării de locuințe publice pentru a obține venituri pentru construcția de
noi locuințe este propus și motivează decizia vânzării locuințelor pentru tineri și de Legea
nr.152/1998 privind înființarea ANL (art.5) chiar dacă mecanismul de calcul al valorii de vânzare
propus nu va genera bugete suficiente pentru o nouă construcție.

Taxarea locuințelor neutilizate.

În vederea constituirii bugetelor necesare facilitării accesului la o locuinţă al persoanelor în vârstă
de până la 35 de ani, aflate în imposibilitatea cumpărării unei locuinţe numai cu forţe proprii, prin
art. 13 alin.(1) din Legea nr.116/2002 se propune ”o taxă stabilită anual, prin lege, pentru
persoanele fizice deținătoare de locuințe neînchiriate, altele decât cele de domiciliu”.

Măsura este utilizată în marile metropole, în care impozitarea imobilelor este semnificativă, pentru
a descuraja neutilizarea locuințelor și crearea unei presiuni suplimentare pe piața imobiliară.
Măsura presupune însă un bun sistem de identificare a locuințelor și a proprietarilor acestora, fapt
care în prezent nu este funcțional în România. Constatarea neutilizării presupune ori, o declarație în
acest sens a proprietarului, ori un sistem de control matricial între persoane și locuințe, funcțional
la nivel național. Semnalăm faptul că nici măcar numărul de locuințe închiriate (cu contract legal)
nu este cunoscut, singurele date posibil a fi utilizate fiind declarațiile de venituri obținute din
închirieri de locuințe pe care un proprietar poate să o facă în cadrul declarațiilor de venituri anuale.

Menționăm că, deși legea impune ca Parlamentul să legifereze anual nivelul acestei taxe pentru
persoanele fizice, această regulă nu s-a aplicat niciodată de la intrarea ei în vigoare.

Fonduri europene destinate construcției și renovării de locuințe sociale

Prin programele de dezvoltare regională, respective axele dedicate dezvoltării urbane, în cadrul
exercițiului financiar 2007-2013 s-au putut finanța lucrări de reabilitare a locuințelor sociale, iar în
actualul exercițiu financiar 2014-2020 se pot construi locuințe sociale cu fonduri europene. Nu
există suficiente date publice referitoare la fondurile europene utilizate pentru renovarea și/sau
construirea de locuințe sociale.

Locuinţă socială - serviciu de interes economic general.

Locuinţa socială va putea fi definită ca un serviciu de interes economic general în sensul art. 106
alin. (2) din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene (ex-Art. 86 alin. (2) din Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene). Aceasta înseamnă că, în cazul în care se va dori subvenţionarea
acelor entităţi (publice sau private) care doresc să construiască locuinţe sociale, acest lucru va fi
posibil fără notificarea Comisiei Europene (deci fără ca acest acest sprijin financiar să fie considerat 34

ajutor de stat) dacă vor fi respectate cumulativ aşa-numitele „condiţii Altmark”. (Comisia
Europeană, prin Decizia 2005/842/CE din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86
alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu
public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes
economic general, a clarificat tratamentul ajutorului de stat al serviciilor de interes economic
general prin introducerea unei exceptări în bloc a serviciilor de interes economic general şi a unui
cadru al serviciilor de interes economic general. Decizia 2005/842/CE a intrat în vigoare la 19
decembrie 2005 şi are drept obiectiv oferirea unei siguranțe legislative pentru finanțarea serviciilor
de interes economic general, inclusiv în sectorul locuințelor sociale, prin specificarea condițiilor în
care compensările acordate companiilor ce oferă servicii publice sunt compatibile cu legislaţia în
domeniul ajutoarelor de stat. Astfel, cele 3 condiții necesare de îndeplinit, în baza prevederilor
Articolului 87 (2) al Tratatului CE, sunt: (i) definirea clară ca „servicii publice” a acestor activităţi de
reabilitare, precum şi a metodei prin care se încredințează activitățile agenților economici; (ii)
transparență şi obiectivitate în calcularea compensărilor şi (iii) absenţa oricăror supra-compensări
pentru realizarea acestor servicii publice.

Operaționalizarea acestui mecanism de investiții european se poate realiza prin completarea și

armonizarea legislației existente referitoare la promovarea și derularea investițiilor în cadrul
programului privind construcția de locuințe prin atragerea capitalului privat (menționat de art.2
alin(1)lit.c din Legea nr.152/1998 ANL).

În acest sens, includerea în legislație a statutului de serviciu economic de interes general pentru
locuința socială, va permite operaționalizarea prevederilor existente în art.2 alin.(3) din Legea
nr.152/1998 (**republicată**), privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, respectiv
”Promovarea și derularea investițiilor în cadrul programului privind construcția de locuințe cu
chirie prin atragerea capitalului privat, prevăzut la alin. (1) lit. c), inclusiv administrarea,
exploatarea, criteriile de repartizare, precum și repartizarea acestor locuințe se prevăd în actul
normativ de aprobare a programului”.
35
 SECȚIUNEA 3
OPȚIUNI DE SOLUȚIONARE A PROBLEMELOR IDENTIFICATE

Plecând de la problemele enumerate, au fost identificate un număr de 3 soluții care pot fi reglementate legislativ și aplicate 36
concomitent pentru a schimba abordarea actuală a problematicii locuinței sociale, respectiv pentru a îmbunătăți cadrul normativ
specific locuirii sociale în vederea dezvoltării fondului de locuințe sociale îmbunătățirii funcționării Programului de Construcții de
Locuințe Sociale și facilitării accesului la locuințe decente pentru un număr mai mare de persoane și familii vulnerabile.

Propunerea de politică publică prezentă este fundamentată de analiza cadrului normativ și a programelor privind locuirea existentă în
România și, în corelație cu rolul și acțiunile statelor europene în domeniul locuirii, are următoarele principii de realizare și
implementare:
- Statul social român trebuie să dezvolte fondul de locuințe sociale, iar realizarea acestui obiectiv național trebuie asumat de
toate instituțiile în vederea realizării sale, nu trebuie delegat către autoritățile publice locale care, din motive obiective (lipsă
resurse) sau subiective (lipsă interes), nu pot sau nu vor să îl rezolve.
- Statul are o gamă extinsă de instrumente prin care să sprijine accesul la locuință (proprietate sau închiriere), pentru numeroase
categorii de locuitori. Dar statul are resurse financiare limitate și nu trebuie să fie un dezvoltator imobiliar pentru categorii de
populație care au resurse financiare pentru a deveni proprietari (deci statul nu trebuie să construiască locuințe pentru a le
vinde la prețuri subvenționate unor categorii alese de populație) și nici nu trebuie să fie bancă (să împrumute unele persoane să
cumpere la prețuri subvenționate locuințe construite de stat). Rolul acesta este al dezvoltatorilor și băncilor, statul putând
stabili un cadrul legal și un sistem de sprijin pentru a asigura accesul la credite imobiliare și proprietate pentru diferite categorii
de persoane, dar nu trebuie să ia locul sau să concureze instituțiilor menționate.
- Statul, prin autoritățile publice și instituțiile sale, trebuie să utilizeze toate oportunitățile de valorificare eficientă a fondului de
locuințe existent (toate categoriile de locuințe, indiferent de statutul juridic), să renoveze fondul de locuințe disponibil înainte
de a construi noi unități. De asemenea, în localitățile cu număr mare de locuințe disponibile private, pentru a rezolva pe termen
scurt și în situații de urgență probleme de locuire socială, să închirieze sau să cumpere de pe piață poate fi mai ieftin și mai
eficient decât să se construiască locuințe noi.
- Statul trebuie să realizeze și să implementeze o Strategie Națională a Locuirii și, în cooperare cu autoritățile publice locale, să
dezvolte instrumente de monitorizare și evaluare permanentă a dinamicii fondului de locuințe sociale și a nevoilor în materie
de locuire ale comunităților.
Legea nr.114/1996 Legea Locuinței este unul dintre actele normative care a suferit cele mai numeroase modificări (capitolul privind
37
asociațiile de proprietari a fost abrogat în momentul promovării Legii nr.230/2007 privind asociațiile de proprietari, abrogate la rândul
său de L.nr.196/2018. Capitolul privind chiriile a fost abrogat, ca urmare a promovării Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil etc.), iar completările acesteia nu au avut un rol benefic pentru a consolida domeniul locuirii.

Astfel, forma actuală a textului Legii Locuinței are un rol nesemnificativ în raport cu realitățile actuale din domeniul locuirii, singurele
elemente aplicabile în prezent fiind definițiile diferitelor categorii de locuințe (categorii care nu acoperă toată gama de locuințe
construite sau deținute de stat/autoritățile publice locale, spre exemplu), respectiv Anexa cuprinzând suprafețele și dotările minimale
ale locuințelor ce urmează a fi construite.

Evoluția cadrului legal privind locuirea (programe construcții sau alte forme de sprijin acces locuire, instituții, finanțare etc.) s-a realizat
prin acte normative care nu sunt corelate terminologic și principial cu Legea Locuinței, în unele cazuri, așa cum este cazul Legii
nr.152/1998 privind ANL, terminologia și mecanismele propuse construind un sistem diferit față de cel instituit de Legea Locuinței (ex.
ANL construiește locuințe pentru tineri, categorie care nu se regăsește în Legea Locuinței etc.).

Caracterul absolut al Legii Locuinței este evidențiat de alte două aspecte: 1) prevederile legii sunt centrate pe locuințe (construcții
fizice) nu de locuire (ansamblul relațiilor dintre construcție, localizare, serviciile publice accesibile și utilizatori ai locuinței); 2) principiile
sale sunt ori declarative (vezi Preambul lege), ori marcate de logica acțiunilor politice din domeniu din anii 90 și anume de a renunța la
a avea un stoc de locuințe publice de închiriat și de a asigura accesul la proprietate prin construire și vânzare de locuințe realizate cu
fonduri publice și vândute (în cel mai bun caz) la valoare contabilă, în rate sau cu împrumuturi de la stat.

Problematica locuințelor sociale, deși definită de Legea nr.114/1996 Legea Locuinței, nu a fost urmată de măsuri coerente și dedicate,
problemele locuirii sociale și programul de construcții de locuințe sociale având un caracter minoritar (acțiuni, norme și finanțări) în
ansamblul măsurilor privind dezvoltarea construcțiilor de locuințe, a programelor publice de construcții de locuințe sau în cadrul
măsurilor de sprijin pentru asigurarea accesului la locuință decentă (proprietate sau chirie) inițiate și derulate de autoritățile publice
centrale și locale cu responsabilități în domeniu. Lipsa unei abordări coerente și unitare în domeniul locuințelor sociale (concurate de
alte categorii de locuințe publice) a condus la accentuarea marginalizării sociale a persoanelor și familiilor vulnerabile, respective la
accentuarea segregării socio-rezidențiale în localitățile din România.

OPȚIUNEA NR.1: Crearea unui cadru juridic unitar referitor la locuințele aflate în proprietatea autorităților administrației publice
locale prin includerea tuturor categoriilor de locuințe publice existente în categoria locuințelor sociale și armonizarea criteriilor de
38
eligibilitate și prioritate, respectiv a modului de calcul al chiriei.

FORMA ACTUALĂ FORMA PROPUSĂ NOTA DE FUNDAMENTARE A PROPUNERII

LEGEA NR.114/1996 LEGEA LOCUINȚEI:
PRINCIPII GENERALE
Reglementarea cadrului general de
realizare, exploatare și administrare a
locuințelor are la baza următoarele
principii:
Accesul liber și neîngrădit la locuință este
un drept al fiecărui cetățean.
Realizarea locuințelor constituie un
obiectiv major, de interes național, pe
termen lung, al administrației publice
centrale și locale.
DEFINIȚIA LOCUINȚEI SOCIALE ȘI
CATEGORII DE LOCUINȚE PUBLICE:
Art. 2 c) Locuința socială - Locuința care
se atribuie cu chirie subvenționată unor
persoane sau familii, a căror situație
economică nu le permite accesul la o
locuința în proprietate sau închirierea
unei locuințe în condițiile pieței.
Reglementarea cadrului general de realizare,
exploatare și administrare a locuințelor are la
baza următoarele principii:
Accesul liber și neîngrădit la locuința este un
drept al fiecărui cetățean.
Realizarea locuințelor și asigurarea accesului la
locuire decentă, combatere a segregării
rezidenţiale și încurajarea mixităţii sociale
constituie obiective majore ale administraţiei
publice centrale şi locale.
Art. 2 c) Locuința socială - Locuința care se
atribuie cu chirie subvenționată unor persoane
sau familii, a căror situație economică nu le
permite accesul la o locuința în proprietate sau
închirierea unei locuințe în condițiile pieței.
Toate locuințele deținute în proprietatea sau
administrarea autorităților publice locale,
indiferent de perioada construirii sau a
modului în care acestea au ajuns în inventarul
acestora, cu excepția locuințelor de necesitate,
Propunerile de modificare și completare a Legii
nr.114/1996 Legea Locuinței vizează pe de o parte
dezvoltarea fondului de locuințe sociale, clarificarea și
armonizarea criteriilor de eligibilitate și prioritate, dar
și întărirea rolului autorităților publice locale și
centrale în domeniul locuinței sociale.
Astfel, în acord cu toate principiile europene și
internaționale privind dezvoltarea socială durabilă a
localităților, amplasarea locuințelor sociale nu se face
doar acolo unde terenul este ieftin (la marginea
orașului, izolate de acesta sau în zonele urbane
degradate sau/și cu probleme sociale), ci în diferite
zone din orașe. Nu se construiesc locuințe sociale în
cartierele cu mare concentrare de probleme sociale, ci
se distribuie cât mai echilibrat în întreg orașul),
accesibile (prin transport public regulat) și echipate cu
dotări și echipamente publice pentru educație,
sănătate, asistență socială și cultură, astfel încât prin
asigurarea accesului la o locuință socială să se asigure
integrarea socială a persoanei și familiei, nu să se
accentueze segregarea acestora (chiar dacă au un
adăpost decent).

d) Locuința de serviciu - Locuința
destinată funcționarilor publici,
angajaților unor instituții sau agenți
economici, acordata în condițiile
contractului de muncă, potrivit
prevederilor legale.
e) Locuința de intervenție - Locuința
destinată cazării personalului unităților
economice sau bugetare, care, prin
contractul de muncă, îndeplinește
a locuințelor de serviciu, a locuințelor de
intervenție și locuințelor de protocol sunt
considerate locuințe sociale. În acord cu
Decizia 2005/842/CE din 28 noiembrie 2005
privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din
Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma
compensației pentru obligaţia de serviciu
public, acordat anumitor întreprinderi cărora
le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de
interes economic general, locuințele sociale
sunt un serviciu de interes economic general.
d) Locuința de serviciu - Locuința destinată
funcționarilor publici, angajaților unor instituții
sau agenți economici, acordata în condițiile
contractului de muncă, potrivit prevederilor
legale. Pot beneficia de locuințe de serviciu și
tinerii specialiști din învățământ, sănătate,
precum și specialiștii din sectorul de apărare
națională, ordine publică, siguranță națională,
ai autorității judecătorești și ai administrației
naționale a penitenciarelor. Tinerii specialiști,
în sensul prevederilor prezentei legi, sunt
persoane majore în vârstă de până la 35 de ani,
angajați ai unităților din domeniile respective
aflate pe raza unității administrativ-teritoriale,
care nu dețin o locuință în proprietate pe raza
unității administrativ-teritoriale respective.
e) Locuința de intervenție - Locuința destinată
cazării personalului unităților economice sau
bugetare, care, prin contractul de muncă,
îndeplinește activități sau funcții ce necesită
Primul aspect relevant pentru dezvoltarea fondului de
locuințe sociale este chiar clarificarea definiției
locuințelor sociale, fapt care are implicații
semnificative asupra tuturor aspectelor juridice,
economice și administrative privind această categorie 39
de locuințe. Spre deosebire de toate celelelte state
europene, locuința publică destinată închirierii
persoanelor care nu au acces la o locuință în condițiile
pieței imobiliare nu este obligatoriu locuință socială
(ex. sunt denumite ”locuințe pentru tineri”, ”locuințe
din fondul de stat”, ”locuințe convenabile” etc ). De
asemenea, nu toate persoanele care dețin în chirie o
locuință publică sunt marginalizate. În prezent, nu se
poate face o analiză corectă a fondului existent de
locuinţe sociale (iar datele INS privind ”locuințele
proprietate de stat”, nu locuințe sociale, produse din
surse oficiale, dovedesc acest lucru), din cauza
multitudinii de categorii și definiții care privesc
locuinţele deținute de stat / autoritățile publice și/sau
realizate din fonduri publice. În contextul politicii de
privatizare generală a stocului de locuințe publice de
la începutul anilor 1990, abordarea Guvernului privind
locuințele sociale a definit pe termen lung caracterul
marginal al rolului și producției de locuințe sociale:
”autoritatile publice locale, …pot aproba….să rețină un
număr de locuințe pentru … probleme sociale
deosebite”, iar această abordare greșită și marginală
nu a fost corectată până în prezent. Locuințele sociale
vor deveni astfel una dintre categoriile de locuințe
publice, nu categoria dominantă sau unică de locuințe
publice ca în majoritatea statelor europene.
Clarificarea prin prezentul document de politică
activități sau funcții ce necesită prezența prezența permanentă sau în caz de urgență în publică a categoriilor de locuințe publice destinate
permanentă sau în caz de urgență în cadrul unităților economice. închirierii (locuințe sociale, locuințe de serviciu,
cadrul unităților economice. locuințe de intervenție, locuințe de necesitate) va
permite pe de o parte simplificarea cadrului legal și
f) Locuința de necesitate - Locuința f) Locuința de necesitate - Locuința destinată operațional de producție și gestiune a fiecărei
destinată cazării temporare a persoanelor cazării temporare a persoanelor și familiilor ale categorii, iar pe de altă parte va conduce la 40
și familiilor ale căror locuințe au devenit căror locuințe au devenit inutilizabile în urma dezvoltarea fondului de locuințe sociale, ca efect al
inutilizabile în urma unor catastrofe unor catastrofe naturale sau accidente, sau ale transformării juridice în locuințe sociale a
naturale sau accidente, sau ale căror căror locuințe sunt supuse demolării în vederea următoarelor categorii de locuințe publice: locuințe
locuințe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum pentru tineri construite de ANL, locuințele sociale
realizării de lucrări de utilitate publică, și lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în construite / achiziționate cu acest scop, locuințe
precum și lucrărilor de reabilitare ce nu clădiri ocupate de locatari. pentru chiriașii evacuați, alte locuințe aflate în
se pot efectua în clădiri ocupate de proprietatea statului/autorităților locale: locuințe
locatari. construite conform OG 19/1994 privind stimularea
investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și
construcții de locuințe; locuințe cumpărate de pe
1 1
f ) Locuință de sprijin - Locuință cu o f ) se abrogă. piața liberă de autoritățile locale; case naționalizate
suprafață utilă de cel mult 100 mp, care care nu au fost retrocedate foștilor proprietari și sunt
se atribuie cu chirie unor persoane sau utilizate ca locuințe de stat destinate închirierii; alte
familii care au fost evacuate prin locuințe construite din fondurile de stat în perioada
proceduri de executare silită din comunistă și care nu au fost cumpărate de chiriaș în
locuințele proprietate personală, în urma baza legislației privind privatizarea locuințelor de stat
neachitării obligațiilor contractuale în anii 90 etc.
prevăzute în contracte de credit ipotecar, Propunerea definește clar ”locuința de serviciu”
și a căror situație economică nu le favorizând astfel, producția de locuințe de serviciu
permite accesul la o locuință în destinate funcționarilor și tinerilor specialiști din
proprietate sau închirierea unei locuințe învățământ, sănătate etc., și eliminând riscurile ca
în condițiile pieței. prin acte administrative la nivel local, funcționarii
CRITERII ELIGIBILITATE: Art.42 Au acces la locuință socială, în vederea publici să devină eligibili și prioritari în obținerea unei
Art.42 Au acces la locuință socială, în închirierii, familiile sau persoanele cu un venit locuințe sociale, în contextul cunoscut al numărului
vederea închirierii, familiile sau mediu net lunar pe persoană, realizat în redus de astfel de locuințe în unele localități.
persoanele cu un venit mediu net lunar ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial  Propunerea de abrogare a definiției ”locuinței de
pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, mediu net lunar pe total economie, comunicat sprijin” și a reglementărilor referitoare la această
sub nivelul câștigului salarial mediu net de Institutul Național de Statistică în ultimul categorie sunt în acord cu argumentele prezentate de
lunar pe total economie, comunicat de Buletin statistic anterior lunii în care se Președintele României în momentul respingerii
Institutul Național de Statistică în ultimul analizează cererea, precum și anterior lunii în promulgării și solicitării reexaminării proiectului de
Buletin statistic anterior lunii în care se care se repartizează locuința, și care fac lege (devenit Lege nr.143 din 16 iunie 2017 pentru
analizează cererea, precum și anterior dovada posibilității acoperiri costurilor completarea Legii locuinței nr. 114/1996), în vederea
lunii în care se repartizează locuința. subvenționate ale chiriei și a costurilor legate respingerii proiectului de lege după realizarea 41
de locuire din venituri proprii sau/și sprijin al procedurilor parlamentare specifice:
unor asociații, fundații sau persoane fizice sau  Textul inițiativei legislative (introducerea unei noi
juridice. definiții) nu exprimă din punct de vedere normativ și
Art. 48 Nu pot beneficia de locuințe Art. 48 Nu pot beneficia de locuințe sociale, operațional intenția inițiatorului, așa cum este
sociale, potrivit prezentei legi, persoanele potrivit prezentei legi, persoanele sau familiile
aceasta descrisă în Nota de fundamentare (detalieri
sau familiile care: care dețin în proprietate o locuință.
a) dețin în proprietate o locuință; referitoare la cumpărarea locuințelor pe care
b) au înstrăinat o locuință după data de 1 ocupanții nu le mai pot achita băncilor, de către
ianuarie 1990; autoritățile publice și menținerea locatarilor în
c) au beneficiat de sprijinul statului în incapacitate de plată în aceste locuințe). În acest sens,
credite și execuție pentru realizarea unei înscrierea în Legea Locuinței a unei noi categorii de
locuințe; locuințe publice nu soluționează speța descrisă de
inițiator, textul nefiind explicit în sensul achiziției
CRITERII PRIORITATE: Art. 43 (1) Locuințele sociale se repartizează de
Art. 43 Locuințele sociale se repartizează către autoritățile administrației publice locale locuințelor ocupate deja de locatarii ce urmează a fi
de către autoritățile administrației care le au în administrare pe baza criteriilor evacuați.
publice locale care le au în administrare stabilite anual de acestea, în condițiile  Suprafața locuințelor, construite din fonduri
pe baza criteriilor stabilite anual de prevederilor prezentului capitol și de ele poate publice sau private, se regăsesc în Anexa 1 a Legii
acestea, în condițiile prevederilor beneficia orice persoană sau familie cu un Locuinței, deci precizarea suprafețelor utile ce nu
prezentului capitol, și de ele pot drept legal de rezidență în România, în ordinea trebuie depășite de aceste locuințe, nu este în acord
beneficia, în ordinea de prioritate de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele
nici cu suprafețele stabilite de Legea Locuinței, nici cu
stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane:
categorii de persoane: a) tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, regulile de tehnică de redactare a actelor normative,
a) persoanele și familiile evacuate sau cu probleme sociale sau / și de sănătate respectiv a celor specifice Legii Locuinței (suprafețele
care urmează a fi evacuate din locuințele (număr mare de membri in familie, situații de în Anexă).
retrocedate foștilor proprietari, risc social foarte bine identificate prin  Așa cum este redactată propunerea legislativă, se
b) tinerii care au vârsta de până la 35 de intermediul unei anchete sociale);
ani, tinerii proveniți din instituții de
ocrotire socială și care au împlinit vârsta
de 18 ani, invalizii de gradul I și II,
c) persoanele cu handicap,
d) pensionarii,
e) veteranii și văduvele de război,
f) beneficiarii prevederilor Legii
recunoștinței față de eroii-martiri și
luptătorii care au contribuit la victoria
Revoluției române din decembrie 1989,
precum și față de persoanele care și-au
jertfit viața sau au avut de suferit în urma
revoltei muncitorești anticomuniste de la
Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004,
cu modificările și completările ulterioare,
și a prevederilor Decretului-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din
motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum și
celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri, republicat, cu
modificările și completările ulterioare,
alte persoane sau familii îndreptățite.
b) persoanele singure care au în îngrijire copii
minori;
c) familiile monoparentale și femeile victime
ale violenței domestice;
d) persoane vârstnice care și-au pierdut
locuința din diferite motive sau au fost nevoiți
să o înstrăineze;
e) tinerii proveniți din instituții de ocrotire
socială și care au împlinit vârsta de 18 ani;
f) persoanele cu handicap și invalizii de
gradul I și II;
g) persoanele și familiile evacuate sau care
urmează a fi evacuate din locuințele
retrocedate foștilor proprietari,
h) pensionarii,
i) veteranii și văduvele de război,
j) beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței
față de eroii-martiri și luptătorii care au
contribuit la victoria Revoluției române din
decembrie 1989, precum și față de persoanele
care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în
urma revoltei muncitorești anticomuniste de la
Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu
modificările și completările ulterioare, și ai
prevederilor Decretului-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie
1945, precum și celor deportate în străinătate
ori constituite în prizonieri, republicat, cu
modificările și completările ulterioare, alte
persoane sau familii îndreptățite.
(2) Toate persoanele și familiile care
creează obligații financiare importante pentru
autoritățile locale legate de achiziția locuințelor
respective, dar și din acoperirea unei părți a
cheltuielilor de administrare care nu se regăsesc în
chiriile stabilite de lege, fapt care – ca și în cazul 42
locuințelor sociale – nu mobilizează acțiuni specifice
ale administrației publice locale (alocări de fonduri
din bugetele locale). Menționăm în acest sens
numeroasele prevederi legate prevăd accesul la
locuință socială a numeroase categorii de persoane,
dar care nu se aplică, printre altele, din cauza slabei
accesări a Programului guvernamental de construire
de locuințe sociale, respectiv de locuințe sociale
destinate chiriașilor din casele naționalizare care au
fost retrocedate.
 Beneficiari: în contextul soluțiilor limitate de
asigurare a accesului la o locuință adecvată de către
autoritățile publice locale pentru categoriile
defavorizate, așa cum prevede legislația în vigoare,
mecanismele propuse de acest proiect de lege
(prioritate pentru chiriași-ocupanți ai acestor locuințe
private, cumpărate de autoritățile locale), creează
premisele unor nedreptăți, respectiv (așa cum este
scris în Cererea de reexaminare a Președintelui)
“creează o discriminare vădită prin raportare la
condițiile pe care trebuie să le îndeplinească
persoanele ce pot beneficia de o locuință socială”.

CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE ȘI CHIRIA
Art. 44 Contractul de închiriere se încheie
de către primar sau de către o persoană
împuternicită de acesta cu beneficiarii
stabiliți de consiliul local, pe o perioada
de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe
baza declarației de venituri și a actelor
doveditoare necesare conform
prevederilor legale.
Nivelul chiriei nu va depăși 10% din
venitul net lunar, calculat pe ultimele 12
luni, pe familie. Diferența până la
valoarea nominală a chiriei, calculată
potrivit art. 31, va fi subvenționată de la
bugetul local al unității administrativ-
teritoriale unde este situată locuința
socială.
beneficiază de locuințe sociale vor fi luate în În privința criteriilor de eligibilitate, propunerea
evidență serviciilor sociale, publice sau private, corelează criteriul de acces la o locuință socială (venit
pentru a beneficia și de alte prestații sociale și mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12
servicii complementare, integrate, inclusiv cele luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe
referitoare la administrarea locuinței și plata total economie) cu dovada posibilității acoperiri
utilităților și a chiriei. costurilor subvenționate ale chiriei și a costurilor 43
(3) Se interzice autorităților publice locale legate de locuire pentru a încuraja astfel persoanele și
alocarea de locuințe sociale în baza unor familiile eligibile să caute soluții de integrare
criterii excepționale aprobate de către profesională și obținerea de venituri salariale,
consiliile locale. respectiv a sprijini autoritățile publice să investească
în dezvoltarea fondului de locuințe sociale și să se
Art. 44 (1) Contractul de închiriere se încheie de implice în programe de investiții în locuințe sociale a
către primar sau de către o persoană căror chirie și întreținere să nu mai fie considerate
împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți ”povară” pentru bugetul și comunitatea locală.
de consiliul local, pe o perioada de 5 ani, cu
posibilitatea de prelungire pe baza declarației În privința criteriilor de prioritate, propunerea are
de venituri și a actelor doveditoare necesare abordări noi:
conform prevederilor legale.  tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, pot
(2) Primarii au obligația de a dispune beneficia de prioritate în alocarea unei locuințe
efectuarea anchetei sociale pentru verificarea sociale numai dacă există dovadă că au probleme
situației ce rezulta din documentele sociale sau / și de sănătate (număr mare de membri
justificative prezentate. în familie, situații de risc social foarte bine identificate
(3) Nivelul chiriei și a costurilor de întreținere a prin intermediul unei anchete sociale);
locuinței nu va depăși 30% din venitul net  sunt incluse în categoria persoanelor / familiilor
lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie. prioritare o serie de categorii noi (persoanele singure
(4) Diferența până la valoarea nominala a care au în îngrijire copii minori; familiile
chiriei, calculată potrivit art. 31, și a costurilor monoparentale și femeile victime ale violenței
pentru utilități va fi subvenționată de către domestic; persoane vârstnice care și-au pierdut
consiliul județean, respectiv de către Consiliul locuința din diferite motive sau au fost nevoiți să o
General al Municipiului București. înstrăineze; tinerii proveniți din instituții de ocrotire
(5) Modalitatea de calcul a subvențiilor socială și care au împlinit vârsta de 18 ani; persoanele
prevăzute la alin.(4) ce vor fi suportate de cu handicap și invalizii de gradul I și II) dar care sunt
consiliul județean, respectiv de Consiliul

Art. 45 Titularul contractului de închiriere
este obligat să comunice primarului, în
termen de 30 de zile, orice modificare
produsă în venitul net lunar al familiei
acestuia, sub sancțiunea rezilierii
contractului de închiriere. În cazurile în
care venitul net lunar pe familie s-a
modificat, autoritatea administrației
publice locale va opera modificarea
chiriei și a subvenției acordate, cuvenite
proprietarului.
Art. 46 Contractul de închiriere se poate
rezilia: a) în condițiile prevăzute la art.
24 din prezenta lege [n.n. Art. 24 a fost
abrogat de lit. s) a art. 230 din LEGEA nr.
71 din 3 iunie 2011, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie
2011. ];b) în cazul în care venitul mediu
net lunar pe familie, realizat în 2 ani
fiscali consecutivi, depășește cu peste
20% nivelul minim prevăzut la art. 42 din
prezenta lege, iar titularul contractului de
închiriere nu a achitat valoarea nominala
a chiriei în termen de 90 de zile de la
comunicare.
General al Municipiului București, va fi stabilită
prin normele metodologice de aplicare a
prevederilor prezentei legi.
. 
Art. 45 Titularul contractului de închiriere este
obligat să comunice primarului, anual, la o data
stabilită prin contractul de închiriere,
informații actualizate privind venitul net lunar
al familiei acestuia, sub sancțiunea rezilierii
contractului de închiriere. În cazurile în care
venitul net lunar pe familie s-a modificat,
autoritatea administrației publice locale va
opera modificarea chiriei și a subvenției
acordate, cuvenite proprietarului.
Art. 46 Contractul de închiriere se poate rezilia:
a) la cererea chiriașului, cu condiția notificării
prealabile într-un termen de minimum 30 de
zile;
b) în cazul în care venitul mediu net lunar pe
familie, realizat în 2 ani fiscali consecutivi,
depășește cu peste 20% nivelul minim
prevăzut la art. 42 din prezenta lege,
c) la cererea proprietarului, în cazul în
care: chiriașul nu a respectat clauzele
contractului de închiriere; chiriașul nu a
achitat valoarea nominală a chiriei în termen
de 90 de zile de la comunicare; chiriașul nu și-
a achitat obligațiile ce îi revin din cheltuielile
comune pe o perioadă de 90 de zile, dacă au
fost stabilite prin contractul de închiriere în
considerate în diferite strategii sectoriale din
domeniul asistenței sociale ca fiind prioritari la
accesarea locuinței sociale;
Alocarea unei locuințe este acompaniată de
înscrierea în evidență serviciilor sociale, publice sau
private, pentru ca persoana / familia să beneficieze și 44
de alte prestații sociale și servicii complementare,
integrate, inclusiv cele referitoare la administrarea
locuinței și plata utilităților și a chiriei.
De asemenea, în acord cu clarificările terminologice și
administrative-operaționale propuse, se interzice
autorităților publice locale alocarea de locuințe sociale
în baza unor criterii excepționale aprobate de către
consiliile locale.
Propunerile referitoare la contractul de închiriere și
nivelul chiriei impun corelarea măsurilor
administrative din domeniul locuirii cu cele din
domeniul asistenței sociale, astfel încât persoanele și
familiile beneficiare să fie cu adevărat în situațiile de
vulnerabilitate stabilite de cadrul legal, iar măsurile
publice să fie complementare și eficiente. Astfel,
pentru a evita situația în care persoane care dețin
locuințe sociale ar putea accesa o locuință prin alte
programe sau de pe piața imobiliară, vor fi supuse
unei anchete sociale pentru verificarea situației ce
rezulta din documentele justificative prezentate. În
plus, pentru a descuraja abordarea actuală de
nedeclarare a veniturilor sau de dezinteres al
autorităților publice de a dezvolta fondul de locuințe
sociale pentru care ulterior va trebui să plătească
semnificative (uneori integral) subvenții ale chiriilor și
utilităților, propunerea prezentă modifică cuantumul
sarcina chiriașului; chiriașul are un maxim al nivelului chiriei (de la 10% la 30% din venitul
comportament care face imposibilă lunar al persoanei / familiei) și include în acest
conviețuirea sau împiedică folosirea normală a cuantum nu doar valoarea chiriei, ci și a tuturor
locuinței. costurilor de întreținere e locuinței.
Pentru a simplifica procedurile administrative, dar și
pentru a nu institui presiuni suplimentare asupra 45
chiriașului de bună credință din locuințele sociale, au
fost modificate perioadele de declarare către
autoritatea publică locală a informațiilor referitoare la
modificarea veniturilor familiei (de la 30 zile la anual).
De asemenea, au fost armonizate criteriile de reziliere
a contractului de închiriere în acord cu legislația în
vigoare și cu criteriile aplicate în cazul altor categorii
de locuințe deținute de autoritățile publice locale.

OPȚIUNEA NR.2: Modificarea programului de construcții locuințe sociale pentru a fi funcțional, eficient și atractiv pentru autoritățile
publice locale, program care va include toate celelalte programe guvernamentale de construcție locuințe (locuințe pentru tineri,
chiriași evacuați etc.)
FORMA ACTUALĂ FORMA PROPUSĂ
LEGEA NR.114/1996 LEGEA LOCUINȚEI: Art.38 (1) Construcțiile de locuințe sociale se
Art. 38 Construcțiile de locuințe sociale se pot realiza, în orice localitate, pe
pot realiza, în orice localitate, pe amplasamentele prevăzute în documentațiile
amplasamentele prevăzute în de urbanism și în condițiile prezentei legi.
documentațiile de urbanism și în condițiile (2) Constituirea fondului de locuințe sociale
prezentei legi. se face prin realizarea de construcții noi, prin
Constituirea fondului de locuințe sociale reabilitarea unor construcții existente,
se face prin realizarea de construcții noi și achiziția de locuințe, respectiv prin înscrierea
prin reabilitarea unor construcții în fondul de locuințe sociale definite
existente. conform art.2 lit.c).
Consiliile locale controlează și răspund de (3) Consiliile locale controlează și răspund de
fondul de locuințe sociale situate pe fondul de locuințe sociale situate pe teritoriul
teritoriul unităților administrativ-teritoriale unităților administrativ-teritoriale respective.
respective. (4) În vederea fundamentării nevoilor de
locuințe sociale la nivel local și național, vor
realiza inventarierea locuințelor aflate în
proprietatea sau administrarea consiliilor
locale, respectiv vor elabora sau actualiza,
după caz, strategia locală pentru dezvoltarea
46
NOTA DE FUNDAMENTARE A PROPUNERII
Propunerea prezentă vizează crearea unui cadrul
coerent și eficient de dezvoltare a fondului de locuințe
sociale care să fie atractiv pentru autoritățile publice
locale, program care va include toate alternativele
posibile și toate programele guvernamentale de
construcție locuințe publice destinate închirierii pentru
categoriile marginalizate (locuințe pentru tineri,
chiriași evacuați etc.).
În acest sens, Legea Locuinței va fi modificată pentru a
reglementa:
a) modalitățile prin care se face dezvoltarea
fondului de locuințe sociale necesar în raport cu
solicitările locale (reabilitarea unor construcții
existente, achiziția de locuințe, construcții de locuințe
sociale, închirierea de pe piața liberă, respectiv prin
înscrierea în fondul de locuințe sociale definite
conform art.2 lit.c).)
b) obligativitatea inventarierii și bunei valorificări

Art. 50 Finanțarea locuințelor sociale se
asigură din bugetele locale, în limitele
prevederilor bugetare aprobate anual, ale
consiliilor locale, în care scop se instituie o
subdiviziune de cheltuieli distinctă în
aceste bugete.
Statul sprijină construcția de locuințe
sociale prin transferuri de la bugetul de
stat, stabilite anual cu această destinație în
bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale
și Locuinței, prin legea bugetului de stat.
Persoanele fizice și agenții economici pot
sprijini prin donații sau contribuții
construcția de locuințe sociale.
fondului de locuințe pentru acoperirea a fondului de locuințe aflate în proprietatea sau
cerințelor pe plan local. administrarea consiliilor locale;
c) obligativitatea elaborării sau actualizării, după
caz, a strategiei locală pentru dezvoltarea fondului de
locuințe, în scopul asigurării fondului de locuințe
1
Art.50 Prin derogare de la prevederile art. 2 sociale și de necesitate, necesar pentru acoperirea 47
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. cerințelor pe plan local.
37/2008 privind reglementarea unor măsuri d) armonizarea programelor guvernamentale de
financiare în domeniul bugetar, aprobată cu construcții/ renovare locuințe destinate închirierii
modificări prin Legea nr. 275/2008, cu grupurilor marginalizate (către locuințe sociale);
modificările și completările ulterioare, e) cadrul legal pentru închirierea / achiziția de
autoritățile administrației publice locale pot locuințe sociale de pe piața liberă (dacă prețul acestora
decide achiziționarea sau închirierea, prin este mai mic decât prețul pe mp de construire);
licitație publică, de locuințe cu destinația de f) modificarea programului de construcții
locuințe sociale. locuințe sociale, după modelul programului de
construcții locuințe pentru tineri destinate închirierii
2
Art.50 (1) În vederea realizării obiectivelor prin ANL;
legate de construcţia de locuinţe sociale, g) asumarea de către Guvernul României a
autorităţile administraţiei publice locale au responsabilității dezvoltării fondului de locuințe sociale
obligaţia să-şi definească politici locale prin construcția de noi locuințe sociale;
privind terenurile în termen de 1 an de la h) desemnarea ANL ca agenție responsabilă cu
intrarea în vigoare a normelor metodologice implementarea programelor de construcții de locuințe
de aplicare a prezentei legi şi să-şi constituie sociale la nivel național;
în permanență rezerve de terenuri, situate în i) remodelarea (si includerea în cadrul său a
diferite amplasamente, pe care să poată fi celorlalte programe guvernamentale de construite
construite locuinţe sociale, precum şi locuințe – tineri., chiriași etc.) programului de
obiective publice de interes local. construcții locuințe sociale după modelul actual al
(2) Rezervele de terenuri prevăzute la alin. programului guvernamental de construcții locuințe
(1) se pot constitui: pentru tineri prin ANL;
a) pe cale naturală; j) recunoașterea locuințelor sociale ca serviciu
b) prin achiziții publice efectuate în economic de interes general (cf. Deciziei 2005/842/CE
condițiile legii; din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86
c) prin expropriere pentru cauză de alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub
 utilitate publică;
d) prin acte de donație sau legate
acceptate de Guvern, de consiliile
judeţene sau de consiliile locale, după
caz;
e) prin trecerea unor terenuri din
domeniul privat al statului sau al
unităților administrativ - teritoriale,
pentru cauză de utilitate publică;
f) prin alte moduri prevăzute de lege.
forma compensației pentru obligația de serviciu public,
acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost
încredințată prestarea unui serviciu de interes
economic general) și corelarea acestui mecanism
juridic comunitar și financiar cu mecanismele privind
promovarea și derularea investițiilor în cadrul 48
programului privind construcția de locuințe sociale
prin atragerea capitalului privat (menționat de art.2
alin(1)lit.c din Legea nr.152/1998 ANL);
k) reglementarea și implementarea de politici
funciare la nivel local (România este singura țară
europeană care nu are un cadru normativ privind
politicile funciare și rezervele funciare) în vederea
deținerii de terenuri pentru dezvoltarea, în acord cu
principiile reglementate de preambulul Legii Locuinței.
Cel mai eficient și evident impact al modificărilor
propuse pentru dezvoltarea fondului de locuințe
sociale construite, îl va avea, modificarea procedurilor
derulate și implementare a Programului de construcții
locuințe sociale (armonizat cu procedurile Programului
locuințe pentru tineri), dacă statul (prin autoritățile
publice centrale și ANL) va asuma responsabilitățile
privind construcția de locuințe sociale. Menționăm că
în prezent, în conformitate cu art. 2 alin.(1) lit.c din
Legea nr. 152/.1998, ANL are ca obiectiv (deci poate
realiza)” promovarea și dezvoltarea la nivel sectorial și
național a unor programe privind *…+ construcția de
locuințe sociale și de necesitate, construcția de locuințe
de serviciu, *…+, construcția de locuințe cu chirie prin
atragerea capitalului privat, *…+în aplicarea măsurilor
stabilite prin programe guvernamentale. Programele
guvernamentale și sursele de finanțare ale acestora se
aprobă de Guvern, la propunerea Ministerului
Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației”.
Deci cadrul legal există, dar trebuie armonizat și
abrogate mecanismele operaționale dovedite
ineficiente (așa cum este cazul programul construcții
locuințe sociale în baza Legii nr.114/1996 ale căror 49
proceduri de implementare sunt reglementate prin HG
nr.1275/2000).
Astfel, daca în viitor programul de construcții de
locuințe sociale va fi realizat prin ANL, similar
mecanismului programului construcții de locuințe
pentru tineri (pe care ar trebui să îl înglobeze, iar
tinerii sa fie doar una dintre categoriile eligibile sau sa
aibă o cotă de repartiții din locuințele realizate),
interesul autorităților publice de a avea locuințe
sociale va crește semnificativ. În prezent, programul de
construcții sociale, mecanismele sale dificile de
implementare (proiectare, alocări masive de la
bugetele locale pentru investiție, contractare cu
MLPDA, solicitări deconturi de la MLPDA, transferuri,
continuări de etape etc.) îl fac neinteresant pentru
autoritățile locale. Programul de locuințe pentru tineri
este însă simplu de implementat și de aceea
autoritățile locale sunt interesate să îl acceseze.
Propunerea de modificare a Programului de
Construcții Sociale după modelul locuințelor pentru
tineri și desemnarea ANL ca dezvoltator de locuințe
publice (sociale, de serviciu, de necesitate) va genera
dezvoltarea fondului de locuințe sociale.
În afara acestor măsuri, propunerea lasă posibilitatea
autorităților locale de a cumpăra / închiria din bugete
proprii locuințe sociale de pe piața imobiliară,
contribuind astfel la rezolvarea cererilor de locuințe
 sociale la nivel local.

50

OPȚIUNEA NR.3: Crearea unui cadru unitar, coerent și complementar pentru sprijinirea persoanelor și familiilor vulnerabile în
vederea accesului la o locuință decentă, prin armonizarea măsurilor și instrumentelor de sprijin (alocări de locuințe, subvenții chiriei
și achiziție, subvenții căldură, eficiență energetică etc.), gestionate separat și necoordonat în prezent de diferite autorități publice
locale (MLPDA, MMPS, Consiliile Județene și autoritățile publice locale).

FORMA ACTUALĂ FORMA PROPUSĂ NOTA DE FUNDAMENTARE A PROPUNERII

LEGEA NR.114/1996 LEGEA LOCUINȚEI:
Art. 7 Consiliile locale pot realiza din
depozitele special constituite locuințe cu
suprafețele construite prevăzute în anexa nr.
1 la prezenta lege, exercitând controlul
asupra prețului de vânzare, în vederea
înlesnirii accesului la proprietate pentru unele
categorii de persoane, în următoarea ordine
de prioritate: a) tinerii căsătoriți care, la data
contractării locuinței, au, fiecare, vârsta de
până la 35 de ani; b) persoanele care
beneficiază de facilități la cumpărarea sau
construirea unei locuințe, potrivit
prevederilor Legii nr. 42/1990, republicată;
c) persoanele calificate din agricultură,
învățământ, sănătate, administrație publică și
culte, care își stabilesc domiciliul în mediul
rural; d) alte categorii de persoane stabilite
Art.7 se abrogă
Propunerea vizează asanarea legislației de
prevederile contrare principiilor generale
menționate de prezenta propunere, respectiv
eliminarea prevederilor care impun statului un rol
de constructor dezvoltator de locuințe pentru
anumite categorii de persoane, respectiv obligația
de a le vinde la prețuri și în condiții financiare (ex.
împrumuturi, credite etc.) care exced capacitatea,
rolul și atribuțiile statului.
Propunerea vizează eliminarea prevederilor legale
care obligă autoritățile publice locale să finanțeze
și/sau să construiască și să vândă locuințe unor
categorii de persoane. Statul are alte instrumente
de sprijinire a accesului la proprietate (alocări de
terenuri pentru tineri, credite garantate de stat
pentru construcția sau cumpărarea unei locuințe,
TVA redus etc.) și, în condițiile resurselor financiare
de consiliile locale.
Persoanele din categoriile menționate la lit.
a)-d) pot beneficia de o subvenție de la
bugetul de stat, în limitele prevederilor
bugetare anuale, în raport cu venitul mediu
net lunar pe membru de familie, de până la
30% din valoarea locuinței calculată la
valoarea finala a acesteia, precum și de plată
în rate lunare, pe termen de 20 de ani, a
diferenței față de prețul final al locuinței,
după ce s-au scăzut subvenția și avansul
minim obligatoriu de 10% achitat de
contractant, din valoarea locuințelor calculată
la data contractării.
Dobânda la suma avansată din depozitul
special, care se restituie în rate, este de 5%
anual.
În cazul nerestituirii la termenele stabilite a
ratelor scadente, se va plăti o dobândă de
10% anual asupra acestor rate. Autoritățile
publice locale, prin administratori delegați de
acestea, vor încheia cu persoanele fizice
prevăzute în prezentul articol contracte de
împrumut pentru sumele avansate din
depozitul special, potrivit normelor legale în
vigoare.
Art. 8 Persoanele fizice prevăzute la art. 7 se Art.8 se abrogă
vor adresa consiliilor locale, care vor analiza și
vor aproba, după caz, cererile respective,
stabilind, totodată, și ordinea de prioritate.
Cuantumul subvenției se stabilește în raport
cu venitul mediu net lunar pe membru de
reduse destinate locuirii, nu ar fi echitabil ca statul
să le orienteze către un număr punctual de
beneficiari, care nu sunt dintre cei mai vulnerabili
(conform criteriilor de eligibilitate stabilite de lege).
Eliminarea acestor prevederi va permite orientarea 51
resurselor (administrative, umane si financiare) pe
realizarea obiectivelor în materie de locuire socială
pentru care statul / autoritățile publice au
responsabilități.
Prevederea referitoare la instituirea unei taxe
stabilită anual, prin lege, pentru persoanele fizice
deținătoare de locuințe neînchiriate, altele decât
cele de domiciliu nu a fost și nu este aplicabilă în
modul actual de redactare și reglementare (deși se
aplică în numeroase state europene). În prezent,
prin art. 13 din Legea 116/2002 se reglementează
faptul că Parlamentul stabilește anual o taxă anual,
prin lege, pentru persoanele fizice deținătoare de
locuințe neînchiriate, altele decât cele de domiciliu.
Dată fiind diversitatea de situații locale, doar
consiliile locale pot decide acest lucru. Astfel,
propunerea este ca decizia (la fel ca în cazul
construcțiilor degradate sau neîntreținute) să
aparțină consiliilor locale.
Păstrarea în cadrul legal privind locuirea și asistența
socială doar a prevederilor referitoare la obligațiile
autorităților publice de a dezvolta fondul de
locuințe sociale, respective de a sprijini prin forme
de subvenții coerente accesul la o locuință în chirie,
creează premisele dezvoltării unui cadru unitar,
familie, potrivit normelor aprobate anual de
Guvern*). A se vedea Nota de la alin. 2 al art.
7.
Art. 9 Depozitele special constituite pe seama Art.9 se abrogă
consiliilor locale se alimentează din
următoarele surse: a) sumele aprobate anual
în bugetele locale, destinate realizării
locuințelor; b) încasările realizate din
vânzarea locuințelor și a spațiilor cu altă
destinație din clădirile de locuit, cu excepția
celor care se fac venituri la bugetele locale,
potrivit prevederilor legale în vigoare, precum
și sumele încasate potrivit prevederilor art.7;
c) alocațiile din bugetul de stat, în limita
prevederilor aprobate anual cu această
destinație; d) alte surse constituite potrivit
legii.
coerent și complementar pentru sprijinirea
persoanelor și familiilor vulnerabile în vederea
accesului la o locuință decentă, prin armonizarea
măsurilor și instrumentelor de sprijin (alocări de
locuințe, subvenții chirie și alte forme de sprijin
privind locuirea, subvenții căldură etc.), gestionate 52
separat și necoordonat în prezent de diferite
autorități publice locale (MLPDA, MMPS, Consiliile
Județene și autoritățile publice locale).
De asemenea, propunerea armonizează categoriile
de persoane și familii eligibile la forme de sprijin
acces locuință, în cele două legi care asigură cadrul
general al sectorului locuinței (Legea nr.114/1996
Legea Locuinței), respectiv al prevenirii
marginalizării sociale (Legea nr.116/2002 privind
prevenirea şi combaterea marginalizării sociale).

Art.10 De prevederile art.7 din prezenta lege Art.10 se abrogă

beneficiază, o singură dată, persoanele fizice
care, împreună cu familia, nu au deținut și nu
au în proprietate o locuință, cu excepția
persoanelor prevăzute la art.7 lit. c), sau dacă
locuința în care gospodăresc împreună nu
satisface exigentele minimale de suprafață,
prevăzute în anexa nr. 1, corespunzător
numărului de persoane din familie.

Art.13(1) În scopul facilitării accesului la o

Lege - L.116_2002 Legea marginalizării locuință al persoanelor sau familiilor în
sociale vârstă de până la 35 de ani, a căror situație
economică nu le permite accesul la o
Art.13(1) În scopul facilitării accesului la o
locuinţă al persoanelor în vârstă de până la
35 de ani, aflate în imposibilitatea
cumpărării unei locuinţe numai cu forţe
proprii, la nivelul consiliilor judeţene şi al
Consiliului General al Municipiului Bucureşti
se pot constitui sume din următoarele surse:
a) sume sau cote defalcate din veniturile ce
se cuvin bugetului de stat, stabilite anual prin
legea bugetului de stat;
b) o cotă-parte stabilită anual din bugetul
propriu al consiliului judeţean, respectiv al
Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
c) o taxă stabilită anual, prin lege, pentru
persoanele fizice deținătoare de locuințe
neînchiriate, altele decât cele de domiciliu;
d) donații, sponsorizări sau alte asemenea
surse, acceptate conform prevederilor legale.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se
administrează de consiliul judeţean, respectiv
de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Art.14 (1) Din sumele prevăzute la art. 13
consiliul judeţean, respectiv Consiliul General
al Municipiului Bucureşti, va acoperi integral
valoarea estimată a avansului ce urmează să
fie plătit pentru dobândirea unei locuinţe sau
chiria pe o perioadă de până la 3 ani pentru o
locuinţa închiriată.
(2) Modalitatea de acoperire a avansului,
respectiv a chiriei suportate de consiliul
judeţean, respectiv de Consiliul General al
locuința în proprietate sau închirierea unei
locuințe în condițiile pieței, la nivelul
consiliilor județene şi al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti se pot constitui sume
din următoarele surse:
a) sume sau cote defalcate din veniturile ce 53
se cuvin bugetului de stat, stabilite anual prin
legea bugetului de stat;
b) o cotă-parte stabilită anual din bugetul
propriu al consiliului județean, respectiv al
Consiliului General al Municipiului București;
c) o taxă stabilită anual, de consiliile locale,
pentru persoanele fizice și juridice
deținătoare de locuințe neînchiriate, altele
decât cele de domiciliu, sediu social sau
puncta de lucru, după caz;
d) donații, sponsorizări sau alte asemenea
surse, acceptate conform prevederilor legale.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se
administrează de consiliul județean, respectiv
de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Art.14 (1) Din sumele prevăzute la art. 13
consiliul judeţean, respectiv Consiliul General
al Municipiului Bucureşti, va subvenționa
chiria pe o perioadă de până la 3 ani pentru
o locuința închiriată.
(2) Criteriile de prioritate și metodologia de
stabilite a subvenției chiriei suportate de
consiliul judeţean, respectiv de Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, vor fi
stabilite prin normele metodologice de
Municipiului Bucureşti, va fi stabilită prin aplicare a prevederilor prezentei legi.
normele metodologice de aplicare a
prevederilor prezentei legi.
(3) Valoarea avansului prevăzut la alin. (1) se
stabileşte la începutul fiecărui an de către
consiliul judeţean, respectiv de către Consiliul 54
General al Municipiului Bucureşti, în funcţie
de prevederile actelor normative care
reglementează construcţia de locuinţe, şi
poate fi ajustată periodic în raport cu evoluţia
preţurilor de consum sau, după caz, a
costurilor unei locuinţe.
(4) În sensul prezentei legi, prin dobândirea
unei locuinţe se înţelege atât construirea unei
locuinţe noi, cât şi cumpărarea unei locuinţe
de pe piaţa liberă, caz în care suma prevăzută
la alin. (3) trebuie să reprezinte cel puţin o
treime din valoarea contractului de vânzare-
cumpărare.
(5) Persoanele care au beneficiat de avans
potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) pot
beneficia şi de celelalte prevederi legale
referitoare la subvenţionarea dobânzii în
cazul cumpărării unei locuinţe.

Art.15 Consiliul judeţean, respectiv Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, va stabili
criteriile de acordare a sumelor prevăzute la
art. 13, ţinând seama de următoarele
priorităţi:
a) tineri proveniţi din centrele de plasament şi
centrele de primire a copilului din cadrul
Art.15 Consiliul judeţean, respectiv Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, va stabili
criteriile de acordare a sumelor prevăzute la
art. 13, ținând seama de următoarele
priorități:
a) tineri proveniți din centrele de
plasament şi centrele de primire a copilului
serviciilor publice specializate şi al
organismelor private autorizate în domeniul
protecţiei copiilor;
b) familişti în vârstă de până la 35 de ani cu
copii în întreţinere;
c) familişti în vârstă de până la 35 de ani fără
copii în întreţinere;
d) alte persoane în vârstă de până la 35 de
ani.
din cadrul serviciilor publice specializate şi al
organismelor private autorizate în domeniul
protecției copiilor;
b) tinerii care au vârsta de până la 35
de ani, cu probleme sociale sau / și de
sănătate (număr mare de membri în familie, 55
situații de risc social foarte bine identificate
prin intermediul unei anchete sociale);
c) persoanele singure care au în
îngrijire copii minori;
d) familiile monoparentale și femeile
victime ale violenței domestic;
e) persoanele cu handicap, invalizii de
gradul I și II și însoțitorii acestora.
 56

SECȚIUNEA 4

IDENTIFICAREA ȘI EVALUAREA IMPACTULUI SOLUȚIILOR PROPUSE

Nr. TIP IMPACT COMPONENTE EVALUAREA IMPACTULUI GENERAT

crt IMPACT OPTIUNEA NR.1 - Crearea unui OPTIUNEA NR.2 - Modificarea OPTIUNEA NR.3 - Crearea unui
cadru juridic unitar referitor la programului de construcții cadru unitar, coerent și
locuințele aflate în locuințe sociale pentru a fi complementar pentru sprijinirea
proprietatea autorităților funcțional, eficient și atractiv persoanelor și familiilor
administrației publice locale pentru autoritățile publice vulnerabile în vederea accesului la
prin includerea tuturor locale, program care va o locuință decentă, prin
categoriilor de locuințe publice include toate celelalte armonizarea măsurilor și
existente în categoria programe guvernamentale de instrumentelor de sprijin,
locuințelor sociale și construcție locuințe (locuințe gestionate separat și necoordonat
armonizarea criteriilor de pentru tineri, chiriași evacuați în prezent de diferite autorități
eligibilitate și prioritate, etc.) publice locale (MLPDA, MMPS,
respectiv a modului de calcul al Consiliile Județene și autoritățile
chiriei publice locale).
1 Impactul Impactul Clarificarea și simplificarea Armonizarea și simplificarea Coordonarea și orientarea
economic macroeconomic. categoriilor de locuințe publice programelor de construcții de bugetelor destinate sprijinirii
și asupra (locuințe sociale, de serviciu, de locuințe sociale (publice) va categoriilor vulnerabile ca efect al
mediului necesitate) va permite conduce un randament mai creării unui cadru unitar, coherent
de afaceri. derularea cu mai mare eficiență
a randamentelor investițiilor în
sectorul construcțiilor, inclusiv
predictibilitate în derularea
programelor de construcții de
locuințe sociale la termen, în
acord cu contractele semnate
între autorități/instituții publice
și constructori.
Impactul Armonizarea cadrului normativ
asupra și a categoriilor de locuințe
investițiilor publice va conduce la o
publice. simplificare a procedurilor de
achiziții publice pentru
mare al investițiilor, în de acțiune a diferitelor autorități
contextul simplificării publice cu responsabilități în
procedurilor administrative și domeniul locuirii sociale va
a siguranței derulării conduce la simplificarea
programelor în acord cu procedurilor de achiziții publice și
termenii contractuali. eficientizarea investițiilor, atât din 57
Modificarea și simplificarea perspectiva autorităților
categoriilor de locuințe contractante, cât și a societăților
publice va conduce la de construcții interesate să
simplificarea procedurilor de participe la proiecte de construcții
achiziție (și plată) a de locuințe sociale (publice).
construcției de locuințe
sociale realizate de societățile
de construcții, fapt care va
conduce la un mai mare
interes și impact al acestor
investiții asupra economiei și
mediului de afaceri.
Declararea locuințelor sociale
ca serviciu economic de
interes general și dezvoltarea
programului de atragere a
investițiilor private în sectorul
construcției de locuințe
sociale, va avea impact
economic, generând investiții
în sectorul construcțiilor cu
chirie în România.
Simplificarea și standardizarea Eliminarea prevederilor referitoare
procedurilor de achiziții la construcția de locuințe pentru
publice și proiectelor persoane fizice și clarificarea
construcțiilor de locuințe metodologiei și criteriilor de
sociale va avea impact pozitiv eligibilitate pentru subvenționarea
 construirea de locuințe sociale, asupra investițiilor publice, chiriei va conduce la reducerea de
respectiv va asigura o mai mare prin reducerea cheltuielilor cheltuieli bugetare (al căror
eficiență și randament al legate de realizarea rezultat nu poate fi cuantificat și
investițiilor publice destinate proiectelor si studiilor tehnice, evaluat în prezent), respective la o
construcției de locuințe sociale. respectiv prin asigurarea direcționare mai eficientă a
coerenței și predictibilității bugetelor pentru asigurarea unui 58
realizării etapizate a impact evident al investițiilor
investițiilor și plăților. menționate.
Impactul Nu este cazul. Reglementarea statutului de Nu este cazul.
asupra serviciu economic de interes
mediului general al construcției,
concurențial și al administrării și închirierii
domeniului locuințelor sociale în acord cu
ajutoarelor de prevederile art. 106 alin. (2)
stat. din Tratatul de funcționare a
Uniunii Europene (ex-Art. 86
alin. (2) din Tratatul de
instituire a Comunității
Europene va permite ca acest
sprijin financiar să nu fie
considerat ajutor de stat.
Impactul Armonizarea cadrului normative Armonizarea cadrului Reducerile bugetare rezultate din
asupra și a categoriilor de locuințe normativ și a categoriilor de armonizarea cadrului normativ
mediului de publice va conduce la o locuințe publice va conduce la privind vânzarea locuințelor
afaceri. simplificare a procedurilor de o simplificare a procedurilor publice va conduce la un supliment
achiziții publice pentru de achiziții publice pentru bugetar destinate construirii de
construirea de locuințe sociale, construirea de locuințe locuințe sociale, fapt care va
fapt care va conduce la sociale, fapt care va genera conduce la creșterea interesului
creșterea interesului societăților creșterea interesului societăților din domeniul
din domeniul construcțiilor de a societăților din domeniul construcțiilor de a participa la
participa la licitații și construcțiilor de a participa la licitații și la implementarea
implementarea proiectelor licitații și la implementarea proiectelor publice de construcții
publice de construcții locuințe. proiectelor publice de locuințe.
 construcții locuințe.
Impactul Nu este cazul. Nu este cazul. Nu este cazul.
asupra
întreprinderilor
mici și
mijlocii. 59
Impactul Modificările vor genera Armonizarea legislației privind Economiile bugetare rezultate în
asupra creșterea numărului de locuințe programele de construcții de urma modificărilor legislative
serviciilor sociale construite, respectiv locuințe sociale va genera propuse vor conduce la creșterea
publice creșterea numărului de creșterea numărului de alocărilor bugetare destinate
furnizate de persoane și familii eligibile care locuințe sociale construite, construcției de locuințe sociale,
instituțiile vor beneficia de servicii publice respectiv creșterea numărului fapt care va genera creșterea
administrației de locuire furnizate de de persoane și familii eligibile numărului de locuințe sociale
publice instituțiile administrației publice care vor beneficia de servicii construite, respectiv creșterea
centrale și centrale și locale. publice de locuire furnizate de numărului de persoane și familii
locale. instituțiile administrației eligibile care vor beneficia de
publice centrale și locale. servicii publice de locuire furnizate
de instituțiile administrației publice
centrale și locale.
Cuantumul
beneficiilor
economice.
Cuantumul
costurilor
economice.
2. Impactul Costurile și Măsurile propuse au impact Modificările legislative și Armonizarea intervențiilor și
bugetar și veniturile pozitiv asupra bugetului de stat, operaționale propuse au măsurilor propuse au impact
financiar. generate de respectiv asigură un mai mare impact pozitiv asupra pozitiv asupra utilizării bugetului de
inițiativă randament și transparență a randamentului investițiilor stat, respectiv asigură accesul la
asupra utilizării acestor bugete pentru publice în sectorul locuințelor locuință socială pentru un număr
bugetului de asigurarea accesului la locuințe sociale realizate din bugetul mai mare de persoane sau familii
stat, precum și decente pentru categoriile de stat, respectiv asigură un eligibile, conform legii, de a avea
impactul, eligibile. randament mai mare a acces la o locuință socială /
 plus/minus Programului actual de locuință decentă în chirie.
rezultat. construcții locuințe sociale și
creștere a numărului
beneficiarilor de locuințe
sociale.
Costurile și Armonizarea categoriilor de Modificarea propusă va Măsurile propuse vor clarifica 60
veniturile locuințe publice va avea un conduce la degrevarea sursele de realizare a construcțiilor
generate de efect pozitiv asupra bugetelor bugetelor locale cu privire la de locuințe sociale și vor reduce
inițiativă locale, deoarece construcția de dezvoltarea fondului de responsabilitățile financiare ale
asupra locuințe sociale va fi realizată locuințe sociale prin autorităților publice locale în
bugetelor din bugete publice centrale. construirea de noi locuințe. materie de construcție și
locale, precum Astfel, asumând rolul de reabilitare construcții locuințe
și impactul, dezvoltator imobiliar al sociale.
plus/minus statului, realizarea de locuințe
rezultat sociale se va face prin ANL, nu
prin intermediul bugetelor
locale.
3. Impactul Impactul Va crește numărul de locuințe Modificările propuse vor Modificările propuse vor conduce
social asupra sociale destinate persoanelor și conduce la creșterea
la economisirea unor bugete
grupurilor familiilor eligibile la o locuință numărului de locuințe sociale considerabile care vor fi orientate
țintă socială. și implicit la creșterea către asigurarea accesului la o
identificate. numărului de locuințe sociale locuință în chirie a unui număr
destinate persoanelor și
important de persoane și familii
familiilor eligibile la o locuință
eligibile, respectiv creșterea
socială. numărului de persoane și a
familiilor eligibile la o chirie /
locuință socială.
Impactul Va crește accesibilitatea Creșterea numărului de Creșterea numărului de persoane și
asupra numărul persoanelor și locuințe sociale și clarificarea familii care vor avea acces la o
grupurilor familiilor care vor avea acces la criteriilor de eligibilitate va locuință socială.
vulnerabile. o locuință socială. conduce la creșterea
numărului persoanelor și
familiilor care vor avea acces
 la o locuință socială.
4. Impactul Impactul Nu este aplicabil. Vor fi utilizate terenurile Nu este aplicabil.
asupra asupra urbane disponibile și nu vor
mediului utilizării mai fi utilizate terenuri libere
înconjurător. resurselor de la marginea localităților.
naturale. 61
Impactul asupra Prin valorificarea de terenuri Prin valorificarea de terenuri Nu este aplicabil.
speciilor disponibile în interiorul disponibile în interiorul
protejate, localităților, proiectele de localităților, proiectele de
habitatelor construcții de locuințe sociale construcții de locuințe sociale
naturale, pot contribui la renovarea pot contribui la renovarea
ariilor cartierelor și la punerea în cartierelor și la punerea în
protejate și valoare, prin elemente valoare, prin elemente
peisajelor. arhitecturale specifice, a arhitecturale specifice, a
peisajelor urbane. peisajelor urbane.
Impactul Vor fi utilizate terenurile urbane Vor fi utilizate terenurile Nu este aplicabil.
asupra calității disponibile și nu vor mai fi urbane disponibile și nu vor
mediului. utilizate terenuri libere de la mai fi utilizate terenuri libere
marginea localităților, de la marginea localităților,
contribuind astfel la dezvoltarea contribuind astfel la
durabilă a localităților și dezvoltarea durabilă a
limitarea expansiunii urbane localităților și limitarea
necontrolate. expansiunii urbane
necontrolate.
62
 ANEXA 1 – TERMINOLOGIA LOCUIRII SOCIALE

Legea locuinţei nr. 114/1996 definește locuința ca fiind construcția alcătuită din una sau mai
multe camere de locuit, cu dependințele, dotările şi utilitățile necesare, care satisface cerințele
de locuit ale unei persoane sau familii. Aceeași lege definește locuința convenabilă ca fiind
locuința care, prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerința utilizatorului și 63
caracteristicile locuinței, acoperă necesitățile esențiale de odihnă, preparare a hranei, educație
și igienă, asigurând exigențele minimale prezentate în anexa nr. 1 la lege. Toate unitățile
locative construite după emiterea acestei legi trebuie să respecte cerințele minime prevăzute.
De asemenea, legea definește mai multe categorii funcționale de locuințe: locuința socială,
locuința de intervenție, locuința de necesitate, locuința de protocol, casa de vacanță şi
condominium.

Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale definește următoarele categorii de locuințe și aspecte
conexe:
o Locuință de domiciliu sau reședință înseamnă construcția aflată în proprietate personală
ori închiriată care acoperă nevoile minimale de odihnă, preparare a hranei, educație și
igienă, precum și standardele prevăzute în Anexa 1 la Legea locuinței nr. 114/1996.
Locuința de necesitate și locuința socială se asimilează locuinței de domiciliu sau
reședinței.
o Locuință cu condiții improprii înseamnă locuința improvizată sau construcția cu
destinație de locuință care nu îndeplinește cerințele minime prevăzute în Anexa 1 la
Legea locuinței nr. 114/1996;
o Persoană fără adăpost reprezintă o categorie social formată din persoane singure ori
familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiar-
economic, juridic sau din cauza unor situații de forță majoră, trăiesc în stradă, locuiesc
temporar la prieteni sau cunoscuți, se află în incapacitate de a susține o locuință în
regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în penitenciare de unde urmează
să fie eliberate și nu au domiciliu sau reședință;
o Persoană fără locuință înseamnă persoana care nu are stabilit un domiciliu sau o
reședință, potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97 / 2005 privind
evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români
(republicată).

În alte acte normative sunt incluse și alte tipuri de locuințe (deși nu sunt întotdeauna definite în
mod clar):
- locuinţa protejată reglementată de legislaţia în domeniul asistenţei sociale (Legea nr.
292/2011 a asistenţei sociale, HG nr. 669/2006 privind aprobarea Strategiei naţionale
privind incluziunea socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, Legea
448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap, Legea nr. 230/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea
 traficului de persoane) reprezintă centrele rezidenţiale, de tip familial, care găzduiesc, pe o
perioadă determinată sau nedeterminată, diferite grupuri vulnerabile care au o autonomie
de deplasare şi acţiune limitată, oferindu-le protecţie şi asistenţă. Printre acestea se
numără: tinerii cu dizabilităţi în vârstă de peste 18 care părăsesc centrele de plasament,
victime ale violenţei în familie, persoanele cu dizabilităţi pentru care asistenţa, îngrijirea,
recuperarea sau protecţia nu pot fi asigurate la domiciliu sau în centre de zi, persoanele
vârstnice dependente, victimele traficului de fiinţe umane şi persoanele fără domiciliu etc. 64
- locuința asistată reprezintă, în conformitate cu HG 669/2006 privind aprobarea Strategiei
naţionale privind incluziunea socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a
copilului, locuințe pentru tinerii post-instituţionalizați, pe o perioadă determinată. Astfel de
locuinţe sunt menite să faciliteze integrarea socio-economică şi profesională, creând un
mecanism de asistenţă socială integrată pentru încurajarea dezvoltării aptitudinilor şi
abilităţilor necesare unui trai independent.

În conformitate cu Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale, aceste spaţii locative fac parte din
sistemele de îngrijire şi sprijin necesare pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanelor, pe
o perioadă fixă sau nedeterminată. Această categorie cuprinde, de asemenea, centrele
rezidenţiale, adăposturile pentru persoanele fără domiciliu, complexurile multifuncţionale sau
complexurile de servicii, centrele de primire în regim de urgenţă sau de recuperare pentru
victimele violenţei în familie, centrele rezidenţiale pentru persoane vârstnice, apartamente
asistate, centre de tranzit etc.

Alte tipuri de locuinţe clasificate în diferite acte normative:

- locuință precară (conform Normelor metodologice din 19 februarie 2014 de aplicare a
prevederilor Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale);
- spații de locuit improvizate sau specializate sau tabere pentru sinistrați (conform HG nr.
547/2005 pentru aprobarea Strategiei naționale de protecție civilă)
- locuință precară sau insalubră: barăci, rulote, cocioabe, remorci, mașini abandonate pe
stradă sau în parc, case abandonate etc (în conformitate cu Metodologia din 4 mai 2007 de
completare a fișelor standard și de transmitere a datelor prevăzute în foaia individuală de
urgență pentru consumul de droguri, în foaia individuală de admitere la tratament pentru
consumul de droguri etc).

Ținând seama de cadrul juridic și terminologic prezentat mai sus, inclusiv de condițiile tehnice și
sociale, aplicabilitatea standardelor minime prevăzute în Anexa 1 la Legea locuinței nr.
114/1996 – ca prag pentru o locuință decentă – este dificilă. Este important să observăm, în
egală măsură, că standardele tehnice ale locuinţelor cu finanţare publică, construite în timpul
regimului comunist, nu corespund în totalitate standardelor prevăzute în Legea locuinţei, însă
nu toate sunt inadecvate. De asemenea, nu se poate generaliza că toate locuinţele rurale
construite înainte de 1996, fără acces direct la sistemele de alimentare cu apă, canalizare şi
evacuare a apelor uzate, ridicate cu materiale de construcţie tradiţionale sau având o suprafaţă
utilă sub 37 m2 se înscriu în mod automat în categoria locuinţelor care nu sunt decente.
Este necesară corelarea domeniului locuirii sociale cu cel al vulnerabilității şi asistenței sociale,
pe baza indicatorilor relevanţi. Mai multe recomandări privind grupurile vulnerabile elaborate
de Comisia Europeană stabilesc categoriile de indicatori relevanţi pentru monitorizarea
implementării acţiunilor de reducere a sărăciei, unii dintre aceştia fiind specifici sectorului
locuinţelor:
- rata lipsurilor materiale grave: defineşte ponderea populaţiei (aparţinând unor categorii de 65
vârstă diferite) care nu-şi permite cel puţin 4 dintre următoarele 9 acțiuni: 1) să-şi plătească
chiria, ratele la credit sau facturile la utilități; 2) să asigure încălzirea adecvată a locuinței; 3)
să facă față unor cheltuieli neprevăzute; 4) să consume carne sau proteine în mod regulat;
5) să meargă în vacanță; sau nu-şi permite să cumpere: 6) un televizor; 7) un frigider; 8) un
autoturism; 9) un telefon (Conform Eurostat, în concordanță cu HG 24/2015);
- costuri suplimentare pentru locuințe: ponderea populației care trăiește în gospodării în care
costul total al locuirii (după deducerea subvențiilor în acest scop) reprezintă peste 40% din
venitul total disponibil al gospodăriei; Eurostat care măsoară „supraîncărcarea costurilor
legate de locuință” (housing cost overburden rate) și include plata creditelor ipotecare, plata
ratelor la credite pentru locuință, plata chiriilor şi plata utilităților (apă, electricitate, gaze
naturale, încălzire). Indicatorul este calculat ca pondere a costurilor legate de locuință din
total venit disponibil, cu excluderea alocaţiilor pentru locuință. Indicatorul este considerat o
măsură centrală la nivel european pentru monitorizarea riscului de a rămâne fără adăpost.
- insalubritatea locuinței: Procentul populației cu locuințe care au probleme de salubritate.
Problemele avute în vedere sunt: 1) probleme la izolarea acoperișului, igrasie pe pereți /
pardoseli / la nivelul fundației sau mucegai la cadrele ferestrelor sau la nivelul podelii; 2)
lipsa unei băi sau a unui duș în interiorul locuinţei; 3) lipsa unei toalete interioare pentru a fi
utilizată exclusiv de gospodărie; 4) alte probleme legate de condițiile de locuit: încăperi prea
întunecate, fără lumină suficientă;
- supraaglomerarea: Procentul populației care trăiește în gospodării supraaglomerate. Se
consideră că o persoană locuiește într-o gospodărie supraaglomerată în cazul în care
gospodăria nu dispune de un număr minim de camere egal cu: - o cameră pentru familie; - o
cameră pentru fiecare cuplu – o cameră pentru fiecare persoană singură în vârstă de peste
18 ani – o cameră pentru două persoane de același sex, cu vârsta între 12 și 17 ani; - cameră
(camere) pentru fiecare persoană de sex opus cu vârsta între 12 și 17 ani; - o cameră pentru
două persoane cu vârsta sub 12 ani.
 ANEXA 2 - CRONOLOGIA și IDEOLOGIA LOCUINȚEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA

Analiza succesiunii de acte normative și măsuri luate de Guvernele României după 1990 66
demonstrează lipsa de coerență a măsurilor și normelor, respective faptul că nu a existat o
abordare ideologică a partidelor aflate la guvernare în materie de politici de locuire în general,
respective în privința locuirii sociale. În România ultimilor 30 de ani, măsurile de ”dreapta” (pro
proprietari/proprietate) și de ”stânga” (redistribuire a resurselor și sprijin al persoanelor cu
venituri reduse care nu reușesc încă să achiziționeze/închirieze o locuință decentă pe piața
liberă) în materie de locuire nu au fost promovate de partidele și Guvernele reprezentante ale
acestor ideologii.

Astfel, în mod paradoxal, ….

… cele mai de dreapta măsuri in domeniul locuirii au fost luate de guvernele zise “de
stânga” (1990-1996; 2000-2004; 2012-2015; 2017-nov.2019):
• asigurarea și încurajarea accesului la proprietate prin vânzarea locuințelor publice către
chiriașii statului la prețuri de cost și cu credite subvenționate (1990-1992);
• încurajarea dezvoltării sectorului construcțiilor prin investiții publice: O.G. nr. 19/1994
privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de
locuinţe, etc.
• vânzarea către personalul propriu a locuinţelor de serviciu aflate în administrarea
instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională (Lege
Nr. 562 / 2004) etc.
• abrogarea prevederilor Codului Fiscal de supraimpozitare progresivă a a celei de-a doua,
treia etc locuință (2017);
• modificarea și extinderea programului ”Prima Casă” și orientarea acestuia către
locuințele noi - sprijinind astfel dezvoltatorii/speculatori imobiliari – și către vânzarea
locuințelor publice pentru tineri construite prin ANL (2014).
• operaționalizarea programului de construcții locuințe sociale cf. Legea Locuinței
114/1996;
• stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare
unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice;
• protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe de stat
(OUG nr. 40/ 1999);
• operaționalizarea programului vizand asigurarea fondului de locuinţe sociale destinate
chiriasilor evacuaţi sau care urmeaza sa fie evacuaţi din locuinţele retrocedate foştilor
proprietari (O.U.G. nr. 74/2007);
 • introducerea în Codul Fiscal al supraimpozitării progresive pentru a doua, treia etc
locuință (2010).

ANEXA 3 - HĂRȚI REZULTATE PROGRAME LOCUIRE SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA

67

Harta 1 – Locuințele
publice aflate în
administrarea
autorităților publice
locale (2015)

Harta 2 – Locuințele
pentru tineri (ANL) în
administrarea
autorităților publice
locale (2015)
 Harta 3–
Locuințele sociale
construite prin
programul 68
reglementat de
L.114/1996 (2015)

Harta 4 – Locuințele
sociale pentru
persoane evauate
din casele
naționalizate - cf.
OUG nr.74/2007)
(2015)
 Harta 5 – Bugete
alocate Programului
de asigurare a
fondului de locuinţe 69
sociale destinate
chiriaşilor evacuaţi
sau care urmează a fi
evacuaţi din
locuinţele retrocedate
foştilor proprietari -
cf.OUG nr.74/2007
(2012-2018)

Harta 6 – Bugete
alocate Programului de
construcții locuințe
sociale - cf.L.114/1996
(2012-2018)
 Harta 7 – 70
Bugete
alocate
construcției
de locuințe -
cf.L.116/2002
(2012-2018)

Harta 8 – Număr
total persoane
beneficiare
locuințe închiriate
- cf.L.116/2002
(2012-2018)
 Harta 9 – Număr
total familii
beneficiare locuințe 71
închiriate -
cf.L.116/2002
(2012-2018)

Harta 10 – Bugete
alocate construcției de
locuințe -
cf.L.116/2002
(2012-2018)
 Harta 11 – Număr 72
total persoane
beneficiare
locuințe construite
- cf.L.116/2002
(2012-2018)

Harta 12–
Număr total
familii
beneficiare
locuințe
construite -
cf.L.116/2002
(2012-2018)
 73

Harta 13– Număr

total familii
beneficiare
locuințe
cumpărate -
cf.L.116/2002
(2012-2018)

Harta 14 – Număr
total persoane
beneficiare
locuințe cumpărate
- cf.L.116/2002
(2012-2018)
 Harta 15 – Număr 74
total familii
beneficiare locuințe
cumpărate -
cf.L.116/2002
(2012-2018)

Harta 16 – Număr
total persoane
beneficiare locuințe
cumpărate -
cf.L.116/2002
(2012-2018)
 75

Harta 17 – Număr total persoane singure beneficiare - cf.L.116/2002

(2012-2018)