Pastelul-definiție și trăsături

Pastelul este o specie a liricii descriptive în care, printr-o succesiune de tablouri unitare
sunt înfățișate aspecte semnificative din natură, peisaje reale sau imaginare, anotimpuri sau
momente ale zilei, poetul exprimandu-și discret sentimentele generate de acesta.

Trasaturi specifice:

- ca specie literară, conservă calitățile procedeului pictural de la care a împrumutat

numele, termenul de “pastel” desemnând, în pictură, un peisaj realizat în creion moale,
catifelat, ușor colorat;
- pastelul este încadrat în lirismul obiectiv, pentru că poetul nu se exprimă în primul rând
pe sine- ca in lirismul subiectiv-, ci descrie natura ca obiect al contemplației, cel mai adesea
la pers. a III-a, deși sunt folosite frecvent și mărci ale implicării subiective, precum interjecții,
verbe și pronume la persoana I, structuri în cazul vocativ, verbe la modul imperativ etc.
- este o poezie a echilibrului dintre forma și conținut, a armoniei dintre om și natură, dar
și un pretext de visare și regăsire de sine, de obicei într-un spațiu intim și protector;
- eul liric este într-o ipostază contemplativă, deseori completată de una reflexivă sau
confesivă, admirarea naturii declanșând reverie, amintiri sau trăiri intense;
- natura, tema de fond a pastelului, se afla frecvent în consonanță cu teme și motive
literare, precum: trecerea timpului, copilăria, iubirea, creația, călătoria, visarea, fereastra,
oglinda, lacul, luna etc.
- prezența indicilor spațio- temporali (cronotopul) contextualizează descrierea;
- eul prezintă o imagine subiectivă statică sau dinamică într-un limbaj artistic;
- se remarcă întrepătrunderea planurilor descrierii, terestru și cosmic, cu elementele lor
specifice;
- este valorificat motivul literar al comuniunii omului cu natura prin care sunt exprimate
trăirile sufletești generate de obiectul contemplării;
- compozițional, discursul poate fi structurat într-unul sau într-o succesiune de tablouri;
- este folosită tehnica acumularii detaliilor și a distribuirii unor elemente specifice
obiectului descris;
- sunt armonizate într-o cromatică fantezistă toate tipurile de imagini artistice- vizuale,
auditive, olfactive, tactile, dinamice, statice- obținând efecte sinestezice deosebite, cititorul
fiind invitat să perceapă spectacolul naturii prin toate simțurile;
- din gama variată a figurilor de stil folosite se remarcă, în mod evident, rolul epitetului,
în special al celui cromatic, care exprimă culoarea dominantă a tabloului sau poate constitui o
sugestie a trăirilor poetice (culori vii-bucurie, nuanțe sumbre-tristețe, culori pastelate-pace
interioara, echilibru etc.);
- natura este umanizată prin personificare, exprimând emoțiile contemplatorului;
- perspectiva descriptivă poate fi realizată din planul îndepărtat spre cel apropiat (raportul
ansamblu- detaliu), urmarind axa orizontală (stânga- dreapta) sau pe cea verticală (sus- jos);
- modul de expunere și organizare compozițională este descrierea artistică, justificată
prin folosirea frecventă a grupurilor nominale ce conțin perechile substantiv- adjectiv sau
substantiv-substantiv;
- se remarcă rolul elementelor prozodice în percepția afectivă a peisajului descris;