Note de Curs 2019 PDF

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PROCEDURAL
ACTIVITATEA SPECIALĂ DE INVESTIGAȚII

ȘI ALTE ACTIVITĂȚI INFORMATIVE
Note de curs
Chișinău-2019
1
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PROCEDURAL
ACTIVITATEA SPECIALĂ DE INVESTIGAȚII
ȘI ALTE ACTIVITĂȚI INFORMATIVE
Note de curs
Aprobat de
Consiliul Calității al USM
CHIȘINĂU-2019
CEP USM
2
CZU
Autor:
Dumitru ROMAN, doctor în drept, conferențiar universitar

Recenzent:
Igor DOLEA, doctor habilitat în drept, profesor universitar (USM)
Recomandat de:
Comisia de Asigurare a Calității, Facultatea de Drept a USM
(Extras din procesul-verbal nr.2 din 02 aprilie 2019)
Descrierea CIP A Camerei Naționale a Cărții
Roman, Dumitru
Activitatea specială de investigaţii și alte activități informative:Note de curs: Program de Master-

Proces penal și criminalistică/ Dumitru Roman; Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de
Drept, Departamentul Drept Procedural.-Chișinău: CEP USM, 2019
ISBN © Dumitru Roman, 2019
© USM, 2019
3
CUPRINS:
Recenzie
Preliminarii
TEMA I. Aspecte istorice privind evoluția activității speciale de investigaţii și a activității
investigativ-operative
TEMA II. Dispoziții generale privind baza juridică, particularitățile, formele, sarcinile și
principiile activității speciale de investigaţii și altor activități informative
TEMA III. Subiecţii activităţii speciale de investigaţii
TEMA IV. Generalități privind măsurile și metodele speciale de investigații
TEMA V. Caracteristica generală a măsurilor speciale de investigații autorizate de
conducătorul subdiviziunii speciale
TEMA VI. Caracteristica generală a măsurilor speciale de investigații autorizate de către
procuror
TEMA VII. Caracteristica generală a măsurilor speciale de investigații autorizate de către
judecătorul de instrucție
TEMA VIII. Dispunerea, autorizarea și efectuarea măsurilor speciale de investigații
TEMA IX. Documentarea în procesul investigativ-operativ și utilizarea rezultatelor activității
speciale de investigații
TEMA X. Controlul și coordonarea activităţii speciale de investigaţii
TEMA XI. Teoria tacticii şi metodicii investigativ-operative
TEMA XII. Alte activități informative și investigative
LISTA BIBLIOGRAFICĂ
ABREVIERI
4
Recenzie
Activitatea de supraveghere secretă creează un risc sporit de intruziune nejustificată în viața

privată a omului, chiar dacă dintr-o altă optică se consideră a fi una dintre cele mai eficiente metode
de investigare a infracțiunilor. Prin urmare, reglementările în acest domeniu solicită un nivel înailt
de claritate și previzibilitate.
Pe de altă parte, persoanele care se formează în cadrul masteratelor profesionale din
domeniul justiției penale trebuie să dispună de instrumente eficiente de instruire. În acest aspect,
cursul ,,Activitatea specială de investigații și alte activități informative” se prezintă ca unul
deosebit de actual și necesar.
În spațiul juridic al Republicii Moldova teoria investigațiilor operative, ca știință

juridică, a apărut și s-a dezvoltat în anii 60 ai secolului trecut, după adoptarea codurilor de
procedură penală în republicile unionale din URSS, unde pentru prima dată în cadrul unor legi
sunt prevăzute noțiunile,,activitate operativă de investigații” și ,,măsuri operative de
investigații”. Până atunci, despre investigațiile operative se consemna în lucrările confidențiale
de uz intern sau în publicațiile criminalistice, de regulă, izolat cu referire la ,,munca de
investigare și căutare”. În Republica Moldova, cu excepția unor articole, au fost elaborate un
număr redus de lucrări didactico-științifice în domeniul analizat, spre exemplu: И.М. Макарь.
Организационно-тактические основы предупреждения и раскрытия преступлений
оперативными аппаратами органов внутренних дел. Кишинев: Молдавский
Госуниверситет, 1991; V.Didâc, M.Căpătici, V.Cuşnir, V.Moraru. Tactica criminalistică;
Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților). In: Suporturi de curs, Seria 10.
(Chișinău: ELAN POLIGRAF S.R.L., 2009); Mîrzac V., Glavan V. Utilizarea mijloacelor
tehnice în activitatea specială de investigații. (Chișinău: S.n., 2014), fapt ce atestă necesitatea
elaborării și publicării prezentelor Note de curs ,,Activitatea specială de investigații și alte
activități informative”. Exigența unei asemenea lucrări este determinată, în mod deosebit, de
modificările și completările Codului de procedură penală, operate în anul 2012, când
reglementările privind activitatea specială de investigații au fost introduse in corpore în textul
acestei legi procesuale, de importanță majoră pentru justiția penală.
Textul Notelor de curs este structurat logic, ideile expuse sunt coerente. Limbajul este pe
înțelesul tuturor, folosindu-se totodată stilul academic și terminologia specială utilizată în
activitatea investigativ-operativă, informativă și contrinformativă, cu trimitere la dicționarele
explicative de specialitate și la actele normative departamentale declasificate. Un avantaj
indiscutabil îl constituie faptul că autorul a împărțit cursul în unități de conținut care sunt însoțite
de subiectele tratate, reperele de conținut și de lista surselor bibliografice, precum și de metodele
de evaluare pentru fiecare unitate de conținut. Această metodă de prezentare a informației
permite masterandului să percepeapă mai ușor materialulul expus în curs, deoarece poate lua
cunoștință sumară și extinsă de tezele principale ale cursului, care în continuare sunt supuse unei
analize aprofundate.
Cuprinsul Notelor de curs are o structură logică pornind de la generalități la aspecte
concrete din activitatea specială de investigații. Abordarea subiectelor este făcută din două
5
puncte de vedere:1) criminalistic și al investigațiilor operative; 2) procesual–penal. Conținutul
Notelor de curs se evidențiază prin următoarele avantaje esențiale:
doctrinar – la baza cursului stau surse bibliografice accesibile autohtone și străine (din
Romania, Federația Rusă, Ucraina, Belarus, țări din Europa, SUA și Canada), preponderent din
anii 2000, axate pe problema combaterii și investigării crimelor prin măsuri, metode și mijloace
speciale. Lista bibliografică cuprinde circa 166 de surse care prezintă: manuale, cursuri de lecții,
studii monografice, comentarii, articole științifice, rezumate și teze de doctorat, comunicări
succinte ale cercetătorilor și lucrătorilor practici din domeniu, documente de arhivă și acte
departamentale cu conținut normativ;
legislativ – au fost examinate minuțios prevederile legislative din: Codul de procedură penală,
Legea cu privire la activitatea specială de investigații, convenții și tratate în domeniul
combaterii unor categorii de crime, cooperării și asistenței juridice în materie penală, alte legi ce
au tangență cu tehnicile speciale de investigații;
aplicativ – au fost analizate unele soluții practice din activitatea specială de investigații, de la
urmărirea penală și judecarea cauzelor. Au fost explicate anumite prevederi legale la anumite
situații practice, definite și sistematizate concepții, teze și recomandări tactice privind
investigarea unor genuri de infracțiuni. Un loc important este acordat analizei jurisprudenței
CtEDO, în probleme privind respectarea drepturilor și libertăților omului în raport cu utilizarea
tehnicilor speciale de investigații la cercetarea crimelor grave.
Prin urmare, valoarea practică a Notelor de curs este una incontestabilă atât pentru
masteranzi, doctoranzi sau studenți, cât și pentru ofițeri de investigații, ofițeri de urmărire penală,
procurori, avocați, judecători. Lucrarea elaborată poate prezenta importanță pentru oricare
persoană ce manifestă interes în privința unui segment al vieții sociale, așa cum este întitulat
cursul: activitatea specială de investigații și alte activități informative.
Igor DOLEA
doctor habilitat în drept,
profesor universitar
6
PRELIMINARII
Amploarea şi diversificarea fenomenului infracţional, în general, a criminalităţii organizate

şi a terorismului, în special, caracterul transfrontalier al reţelelor criminale, resursele logistice
deosebite alocate de acestea pentru consolidarea activităţilor ilicite au făcut ca procedeele
investigative clasice folosite de organele de urmărire penală să devină practic ineficiente şi
nerealiste. De aceea, societatea modernă a impus crearea unor instrumente investigative
complexe, dublate de adoptarea unor decizii-standard la nivel naţional şi internaţional, menite a
conferi autorităţilor statale capacităţi sporite de control şi combatere a infracţionalităţii grave,
chiar dacă, de multe ori, adoptarea şi utilizarea unor astfel de mijloace au ridicat serioase
controverse în materia încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Statul,
confruntat cu această revoluţie a informaţiei, trebuie să identifice noi tipuri de pattern-uri
acţionale, care să se plieze pe nevoia de răspuns rapid, flexibilitate şi organizare ce s-au impus în
lumile postmoderne.1
Statele europene au recunoscut că formele organizate de criminalitate, prin definiţie,
presupun existenţa unor sisteme criminale, cu organizare ierarhică complexă, orientate spre
săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate sporită, care pot genera profituri considerabile. În
consecinţă, la 20 aprilie 2005 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, la cea de-a 924-a
reuniune, a adoptat Recomandarea (2005)10 privind ,,tehnicile speciale de investigare” în cazul
infracţiunilor grave, inclusiv actele de terorism. 2
Scopul acestei recomandări este de a promova în rândul statelor membre ale Consiliului
Europei conceptul utilizării eficiente a „tehnicilor speciale de investigare” pe durata desfăşurării
cercetărilor penale în cauze de crime grave şi acte de terorism, urmărindu-se, totodată, asigurarea
respectării necondiţionate a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Relevarea și descoperirea unor categorii de infracțiuni de cele mai multe ori este imposibilă
fără aplicarea unor metode speciale de investigații. Iar începând cu anul 1992 în Republica
Moldova, instrumentarea unor cauze penale privind infracțiunile grave devine posibilă datorită
folosirii în calitate de probe a rezultatelor activității operative de investigații, în condițiile legii.
Prevenirea și contracararea infracțiunilor, precum și înfrângerea împotrivirii manifestate de
infractori la cercetarea infracțiunilor, pot fi eficiente numai prin desfășurarea promptă și
proporțională a unei activități netradiționale în cadrul procesului penal. Astfel, prin Legea nr.66
din 05.04.2012, activitatea specială de investigație devine o instituție importantă a dreptului
procesual penal, fiind reglementată și de Codul de procedură penală în vigoare.
Totodată, activitatea specială de investigație, numită anterior „activitate operativă de

investigații”, are un caracter mult mai complex, avându-se în vedere sarcinile urmărite,
1
Maior George Cristian. Un război al minţii – Intelligence, servicii de informaţii şi cunoaştere strategică în secolul
XXI Bucureşti: RAO, 2011, p.10.
2
Recomandarea (2005)10 privind ,,tehnicile speciale de investigare” în cazul infracţiunilor grave, inclusiv actele
de terorism, accesibil la adresa http://www.refworld.org/docid/43f5c6094.html .
7
mijloacele și metodele folosite, în special, de organele de informații și contrainformații ale
statului.
În domeniul activității speciale de investigații există două categorii de surse juridice și

bibliografice:1) actele departamentale (ordine, instrucțiuni etc. cu caracter secret) și literatura
specială de uz intern (confidențială) și 2) fondul de surse juridice și bibliografice publice.
Obiectul de studiu al acestui curs constituie un ansamblu de norme juridice ale Codului
de procedură penală al Republicii Moldova și alte acte normative interne și internaționale, care
reglementează procedeele probatorii și tehnicile speciale de investigații, utilizate la descoperirea
și cercetarea infracțiunilor.
Scopul cursului constă în formarea competențelor profesionale specifice în materia

relevării, descoperirii și cercetării infracțiunilor cu ajutorul măsurilor și metodelor speciale de
investigații. Acest scop poate fi atins prin realizarea următoarelor obiective: cunoașterea
conceptelor teoretice și a practicii aplicării normelor juridice privind tehnicile speciale de
investigații; identificarea problemelor de ordin normativ și organizațional privind activitatea
specială de investigații; delimitarea procedeelor probatorii procesuale clasice de tehnicile
speciale de investigații; argumentarea hotărârilor și ordonanțelor emise de către judecătorul de
instrucție și procuror la autorizarea și efectuarea măsurilor speciale de investigații; cunoașterea
aspectelor generale tactice la derularea măsurilor speciale de investigații; cunoașterea aspectelor
organizaționale și metodice speciale la cercetarea anumitor categorii de infracțiuni.
Conținutul cursului cuprinde aspecte ale Dreptului procesual penal, concepții și noțiuni
din Criminalistică și din Teoria activității operative, fiind o lucrare multidisciplinară. Cursul
cuprinde atăt analiza legislației în domeniu, cât și practica relevării, descoperirii și cercetării
infracțiunilor grave, deosebit de grave sau excepțional de grave.
Disciplina „Activitatea specială de investigaţii și alte activități informative” contribuie la

formarea specialiştilor în domeniul dreptului, fiind o disciplină propusă masteranzilor de la
Programul de master ,,Proces penal şi criminalistică” și constituie un studiu profund al unor
subiecte şi instituţii din cadrul procesului penal.
În mod separat, activitatea specială de investigaţii este obiect de studiu pentru

colaboratorii organelor de stat care îndeplinesc funcţia de combatere a criminalităţii, dar această
activitate este obiect de control al procurorului şi judecătorului de instrucţie. Masteranzii sunt
familiarizaţi cu cadrul legislativ şi practica activităţii speciale de investigaţii din Republica
Moldova şi din alte state, inclusiv cu jurisprudenţa CtEDO relevantă acestei activităţi.
Cursul ,,Activitatea specială de investigaţii și alte activități informative” contribuie în
mod prioritar la formarea specialiştilor care vor exercita funcţiile de procuror, judecător şi
avocat, având şi obiectivul de a ridica nivelul de pregătire profesională în domeniul protecţiei
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în raport cu activitatea specială de investigaţii.
La finele cursului ,,Activitatea specială de investigaţii și alte activități informative”
masteranzii trebuie să posede următoarele competențe: 1) Utilizarea celor mai avansate şi recente
elaborări şi interpretări ale raporturilor şi normelor de drept procesual penale; 2) Demonstrarea
capacităţilor de analiză şi sinteză al informaţiei achiziţionate; 3) Elaborarea soluţiilor pentru
problemele de criminalistică prin utilizarea cunoştinţelor obținute de la nivelul I-Licență; 4)
8
Identificarea problemelor de cercetare în domeniul procedurii penale naționale; 5) Utilizarea
modalităţilor eficiente de formare a conştiinţei şi a culturii juridice a comunităţii; 6) Interpretarea
normelor de drept procesual penal; 7) Proiectarea activităţii practice autonome în domeniul
procesual penal.
Modul de structurare al disciplinei pe unități de conținut: 1) Aspecte istorice privind

evoluția activității speciale de investigaţii și a activității investigativ-operative; 2) Dispoziții
generale privind baza juridică, particularitățile, formele, sarcinile și principiile activității
speciale de investigaţii și altor activități informative; 3) Subiecţii activităţii speciale de
investigaţii; 4) Generalități privind măsurile și metodele speciale de investigații; 5) Caracteristica
generală a măsurilor speciale de investigații autorizate de conducătorul subdiviziunii speciale; 6)
Caracteristica generală a măsurilor speciale de investigații autorizate de către procuror; 7)
Caracteristica generală a măsurilor speciale de investigații autorizate de către judecătorul de
instrucție; 8) Dispunerea, autorizarea și efectuarea măsurilor speciale de investigații; 9)
Documentarea în procesul investigativ-operativ și utilizarea rezultatelor activității speciale de
investigații; 10) Controlul și coordonarea activităţii speciale de investigaţii; 11) Teoria tacticii şi
metodicii investigativ-operative; 12) Alte activități informative și investigative.
UNITATEA DE CONȚINUT I
ASPECTE ISTORICE PRIVIND EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII SPECIALE DE

INVESTIGAȚII ȘI A ACTIVITĂȚII INVESTIGATIV-OPERATIVE
Subiectele tratate:
1. Geneza activității operative (speciale de investigații), a celor informativă şi contrainformativă
în unele țări (din perioada antică până la începutul secolului al XX-lea).
2. Activitatea operativă de investigaţii, cea informativă şi contrainformativă în România și în
Republica Moldova (de la origini până în anul 1991).
Repere de conținut:
Geneza activității operative (speciale de investigații), a celor informativă şi

contrainformativă în unele țări (din perioada antică până la începutul secolului al XX-lea).
Din cele mai vechi timpuri, miezul activităţii investigativ-operative, informative şi
contrainformative a fost metoda agenturistică, ce constituie totalitatea de procedee şi modalităţi
9
conspirative (legendate), folosite de colaboratori sub acoperire (agenţi) şi ofiţeri operativi din
organele de drept şi serviciile speciale, în scopul obţinerii informaţiei de interes operativ şi al
documentării acţiunilor ilegale, prin stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de încredere cu deţinătorul
informaţiei. Una dintre primele surse arheologice, în acest sens, este o placă de lemn ars cu
inscripţii, găsită în Siria din sec. al XIII-lea î.Hr., ce relatează despre folosirea agenţilor
(informatorilor) în calitate de ostatici în relaţiile dintre state, unde conducătorul unui oraş-stat îi
reproșează altui conducător, că el a eliberat spionii, cum a fost înţelegerea, dar răscumpărarea aşa
şi n-a mai primit-o3.
În China Antică erau cunoscute noţiunile de informare prealabilă, spioni, a spiona sau
spionaj. Astfel, Sun Tzu (sec.VI î.Hr.), în celebra sa carte Arta războiului, în capitolul al XIII-lea
Folosirea agenţilor secreti”, menţiona: ,,5. Or, există cinci feluri de agenţi secreţi, care pot fi
folosiţi, şi anume: agenţi indigeni, interiori, dubli, lichidabili şi volanţi. 6. Atunci când cele cinci
tipuri de agenţi lucrează simultan şi când nimeni nu le cunoaşte procedeele, ei se numesc „sculul
divin” şi constituie comoara unui suveran. 7. Agenţii indigeni, pe care îi folosim, sunt originari
din ţinutul inamic. 8. Agenţii interiori sunt funcţionari inamici pe care îi folosim.
9. Agenţii dubli sunt spioni inamici pe care îi folosim. 10. Agenţii lichidabili sunt aceia dintre
spionii noştri cărora noi le dăm deliberat informaţii inventate în toate felurile. 11. Agenţii volanţi
sunt cei ce aduc informaţii”. 4
În Roma Antică, documentele existente demonstrează că, încă din secolul I d.Hr., este
menţionată existenţa la romani a unei poliţii secrete, cu funcții de frumentarii „agenți secreți”,
care aveau şi atribuţii de cenzură. De asemenea, sunt folosiţi şi aşa-numiţii agentes in rebus, cu
atribuţii specifice contrainformative, de siguranţă internă. Serviciul de securitate internă din
Roma Antică a fost se pare, unul extrem de redutabil. Istoricul antic Titus Livius povesteşte
despre schimbul unor mesaje secrete între Filip al Macedoniei şi Hanibal, care au fost
interceptate de romani. El descrie pe larg cum Hanibal obişnuia să-i deruteze pe romani prin
adevărate operaţiuni de dezinformare, contrafăcând anumite depeşe, scrisori, el însuși folosind
pe scară largă activităţile informative şi contrainformative. Astfel, informaţiile culese de la
dezertori romani erau verificate de Hanibal cu ajutorul spionilor săi. Uneori travestit, chiar
Hanibal personal se implica în activitatea de culegere şi verificare a informaţiilor obţinute din
teritoriul romanilor. Folosind metodele culegerii de informaţii prin spionii infiltraţi la inamic,
romanii au descoperit locul în care se ascundea Hanibal, la Nicomedia, obligându-l pe acesta să
se sinucidă (186 î.Hr.).5
Franţa. La începutul secolului al XVIII-lea, poliţia criminală a adaptat şi a dezvoltat

vechea metodă informativă – infiltrarea (investigarea sub acoperire), implicând în activitatea
poliţienească informativă atât agenţi secreţi de carieră, cât şi informatori simpli. Astfel, şeful
secţiei de poliţie a prefecturii din Paris Jean Henry, responasabil de combaterea crimelor penale,
a ajuns la concluzia privind necesitatea folosirii altor procedee, decât culegerea informaţiei de la
3
Оперативно-розыскная деятельность : Учебник, 2-е изд., доп. и перераб. / Под ред. К.К. Горяинова, В.С.
Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004,p.2. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/ponyatie-stadiy-operativno-rozyisknogo-115206.html
4
Sun Tzu. Arta războiului, / Traducere din limba franceză de Raluca Parvu. București: ANTET , p.89-94.
5
Cotoc Z. Din istoria serviciilor secrete. 11. Informaţii şi contrainformaţii la romani.
Disponibil: .http://www.bistrita24.ro/articol/continut/din-istoria-serviciilor-secrete-11-informatii-si-contrainformatii-
la-romani
10
informatori ocazionali, care devenise ineficientă în combaterea criminalităţii, ce luase amploare
în acele timpuri. Şeful poliţiei pariziene a folosit un criminal cu experinţă bogată, pe Eugène
François Vidocq, care își oferi serviciile ca informator, iar poliția a acceptat să fie infiltrat în
mediul criminal, înscenând evadarea acestuia din închisoare. El informează poliția despre modul
în care se deghizează infractorii și sub ce identităţi. Jean Henry îi acordă lui Vidocq deplină
libertate în acţiunile sale de detectiv (agent) profesional, bazându-se pe faptul că acesta cunoaşte
cu desăvârşire lumea interlopă, deține calităţi personale volitive puternice, o intuiţie, artistism şi
o memorie fotografică deosebită.6 Astfel, un element inovator, introdus de Vidocq în activitatea
poliţiei din Franţa, îl constituie camuflarea detectivilor, combinată cu aplicarea acţiunilor
operative de investigare complexe.7
În timpul lui Napoleon Bonaparte este reorganizată o structură, numită Biroul Secret,
care avea două secții: generală și politică. Biroul prezenta zilnic lui Napoleon o sinteză
informativă completă. Avea atribuții informative circumscrise teritoriilor ocupate, urmărind
mișcările opoziționiste de eliberare. Agenții săi desfășurau activități cu caracter informativ în
mediul străinilor rezidenți la Paris. 8 Metodele folosite în activitatea poliției secrete în perioada
Imperiului erau cele care sunt considerate și astăzi tradiționale: agentura, supravegherea secretă,
interceptarea corespondenței, investigația și colectarea probelor, cercetarea polițienească
(judiciară), valorificarea datelor aflate în arhivele evidenței operative. Existența acestor arhive
era o noutate impusă de Fouche, care a permis evaluarea evolutivă și comparativă a
fenomenelor, diagnoza și prognoza. Apelul la evidențele arhivate a condus la economii
substanțiale de resurse, sistemul fiind valabil și astăzi. Fouche a creat în premieră și evidențele
operative ale serviciului de poliție. Acestea cuprindeau: evidența informatorilor; lista suspecților
și a persoanelor importante pentru regim; lista persoanelor cu antecedente privind organizarea de
comploturi și atentate și a altor criminali; lista organizațiilor subversive înființate de cetățeni
francezi în străinătate.9
Rusia. În Imperiul Rus, în anul 1718, pe timpul domniei ţarului Petru I, este instituită
poliţia politică – Cancelaria secretă a afacerilor investigative (Тайная канцелярия розыскных
дел), este restabilită instituţia investigatorilor. În anul 1719 este emisă instrucţiunea care permite
formarea echipelor investigative din rândul militarilor. Activitatea informativă din această
perioadă (1716) obţine, pentru prima dată, o reglementare expresă prin instituirea regulilor
prinvind munca informativă în cadrul noilor Statute militare ale lui Petru I10.Prin decretul din 3
iulie 1826 este fondată Secţia a III-a a Majestăţii Imperiale (Третье отделение Собственной
Его Императорского Величества канцелярии), a cărei activitate a contribuit la dezvoltarea
muncii informative-agenturistice în Rusia. 11 Constituirea poliţiei regulate în prima jumătate a
6
Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В.Федеральный Закон об оперативно-розыскной деятельности,
Комментарий. Москва: Новый Юрист, 1997, p.232-233.
7
Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскной деятельности,
p.233-234.
8
Ureche M., Bratu D. Istoria serviciilor secrete, Vol.I. Marile puteri tradiționale. București: Editura Fundației
România de Mâine, 2004, p.42.
9
Bratu D. Istoria serviciilor secrete, p.44.
10
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права. Общая часть: Учебное пособие. Москва:
Издательство Шумилова И.И., 2000, p.39.
11
Сыпачев А.Ю., Бражников Д.А. Гласное содействие граждан оперативным подразделениям. Тюмень,
2013, p.13.
11
secolului al XVIII-lea, dezvoltarea ei în a doua jumătate a aceluiaşi secol şi în secolul al XIX-lea
au contribuit la perfecţionarea investigaţiilor criminale prin AOI. Mijloacele şi metodele aplicate
în cadrul acestei activităţi sunt diverse. În mod special, au început să fie aplicate pe larg
metodele: informarea secretă, chestionarea, cercetarea operativă, supravegherea secretă,
căutarea persoanelor de către agenţii de investigaţie deghizaţi, culegerea informaţiilor de la
informatori; organizarea speluncelor-capcană ş.a.12
Activitatea operativă de investigaţii, cea informativă şi contrainformativă în

România și în Republica Moldova (de la origini până în anul 1991)
România (1903-1944). La începutul secolului al XX-lea (în baza Legii din 1 aprilie 1903
Asupra organizării poliției generale a statului), metodele de activitate ale poliției erau simple,
empirice, bazându-se îndeosebi pe munca directă, pe supravegherea operativă, interceptarea
corespondenței, pe percheziții domiciliare, colectarea de articole din presa vremii etc. Din
activitatea organelor de poliție lipsea cu desăvârșire munca informativă cu agentura. Dar, prin
legea menționată supra, pentru prima dată s-a încercat definirea activității de poliție generală a
statului, sub cele trei forme: poliție administrativă, poliție judiciară și poliție de siguranță.13
Agentura internă și externă. Până în anul 1934, în personalul civil inferior al Seviciului
Secret existau funcțiile de: agent special S.S.I. clasa I, a II-a și a III-a, detectivi;agenți stagiari și
diurniști. După anul 1934, aparatul Serviciului Secret includea agenți speciali și agenți
principali.14
Agenții speciali. După cum s-a constatat, prima și cea mai numeroasă categorie de funcții
din cadrul Serviciului Secret au constituit-o agenții speciali. Aceștia formau, de fapt, baza
Serviciului Secret. Ei se ocupau permanent cu culegerea de date și informații din toate domeniile
de activitate. Agenții speciali, la rândul lor, se împărțeau în trei categorii, și anume: agenți
indicatori, recrutori și informatori. 15
Tot pentru a se deosebi unii de alții, „agenții informatori”, angajați ai Serviciului Secret,
mai purtau denumirea și de „agenți oficiali”, iar agenții informatori propriu-ziși – de ,,agenți
secreți (oculți)”. Agenții oficiali, în funcție de misiunile ce le aveau de îndeplinit, puteau fi
cunoscuți de către un cerc restrâns de persoane, care dețineau anumite funcții pe linie de serviciu,
de stat etc., pe când agenții secreți (oculți) nu puteau fi cunoscuți „nici ca persoană, nici ca
misiune” de alte persoane, decât de cei cu care țineau legătura, iar uneori nici de către aceștia.
Agenții secreți care compuneau rețeaua informativă a Serviciului Secret erau împărțiți în mai
multe categorii:
12
Яблоков Н.П. Криминалистические основы оперативно-розыскной деятельности. În: Вестник
Московского университета, 2001, №1, p.26-40.
13
Bobocescu V. Contribuții la studiul evoluției metodelor de activitate informativă ale organelor de poliție,
siguranță și jandarmerie din România. Partea I. Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență, Dispecerat și
Arhivă, Studii și documente, Vol.5, 1970, p.63-64. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/studii_documente/Studii%20si%20documente%201970-05.pdf
14
Meianu N. Personalul și sediile serviciului secret. Clasificarea, acoperirea și dotarea cu mijloace tehnice (de la
înființare până la în anul 1940). / Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență, Dispecerat și Arhivă, Studii și
documente, exemplar nr.443, Vol.4, 1970, p.5. Disponibil:
15
Ibidem, p.6-7.
12
 agenți informatori propriu-ziși;
 observatori;
 ficși;
 incidentali;
 locali;
 mobili;
 temporari;
 voluntari;
 propagandiști;
 cercetași;
 sedentari;
 de rezervă etc.16
Agenții principali constituiau a doua treaptă în ierarhia funcțiilor Serviciului Secret. În
general, ei aveau aceleași atribuții ca și agenții speciali, cu deosebirea că, de regulă, aceștia
ghidau activitatea unei rezidențe sau a unei echipe. Agenții principali, ca și și cei speciali, deși
conduceau unele subdiviziuni de muncă, erau specializați și ei pe cele trei categorii amintite:
indicatori, recrutori, informatori, dar, în comparație cu agenții speciali, aveau o pregătire
superioară în materie informativă.17
Filajul și investigațiile. În prima jumătate a secolului al XX-lea, în România se dezvoltă

atât aparatul organelor operative de investigații, cât și metodele și mijloacele specifice muncii
informative. Astfel, până în anii 1928-1929, toți angajații acoperiți ai organelor de represiune
civile (poliție și siguranță), precum și ai celor militare (jandarmerie, Serviciul Special de
Informații și Secția a II-a a Marelui Stat Major), erau instruiți să efectueze, atunci când era
necesar, și activitatea de filaj și investigații. 18 De regulă, astfel de misiuni se exercitau de către
agenții informatori, care se mai numeau în limbajul de atunci și agenți de urmărire. 19 În 1929,
când se reorganizează Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale a Statului, se creează
compartimente de filaj și investigații și în această instituție. În același timp, ia ființă Corpul
Detectivilor, care făcea parte tot din Direcțiunea de siguranță. Acest aparat avea ca obiectiv
principal culegerea de informații prin toate mijloacele posibile (informatori, filaj, supraveghere,
investigații, interceptări telefonice și a corespondenței etc.). În cadrul Corpului Detectivilor, pe
lângă fiecare grup care desfășura activități informative a fost înființat câte un compartiment de
filaj, identificări și investigații.20
Organele de poliție și siguranță, în perioada indicată, pe lângă agenții de urmărire,

recurge la serviciile agenților auxiliari. Astfel, categoria de agenți auxiliari cuprindea așa-zișii
agenți acoperiți sau secreți, confidenții, informatorii și vigilenții. 21 Pentru a putea acționa în
16
Meianu N. Agentura Serviciului Secret de Informații Român. / Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență,
Dispecerat și Arhivă, Studii și documente, exemplar nr.448, Vol.5, septembrie 1970, p.37. Disponibil:
17
Meianu N. Personalul și sediile Serviciului Secret. Clasificarea, acoperirea și dotarea cu mijloace tehnice (de la
înființare până în anul 1940), p.8.
18
Ristache C., Meianu N. Unele aspecte privind organizarea și desfășurarea activităților de filaj și investigații în
cadrul organelor represive ale statului burghezo-moșieresc. / Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență,
Dispecerat și Arhivă, Studii și documente, exemplar nr.443, Vol.4, 1970, p.83. Disponibil:
19
Ibidem, p.85.
20
Ibidem, p.83-84.
21
Ristache C., Meianu N. Unele aspecte privind organizarea și desfășurarea activităților de filaj și investigații în
13
condiții cât mai tainice, agenților de filaj și investigații, ca, de altfel, și celorlalți agenți care se
ocupau cu culegerea de informații, li se asigura o serie de acoperiri. Acestora li se dădeau diferite
acte fictive, în care li se atribuiau o serie de calități: inspector financiar (în cazul în care trebuia
să facă investigații în mediul negustorilor), agent de asigurări etc. Altora li se eliberau unele
legitimații anonime, pe care era notat „un funcționar de stat”, „un funcționar public ” etc.22
După modul de realizare se cunoșteau filările fățișe, care aveau scopul numai de a-i
avertiza pe cei în cauză că sunt în atenția organelor polițienești, și discrete, când se urmărea
verificarea sau obținerea de date necesare pentru acțiunile informative sau pentru efectuarea
operațiunii de arestare. Tehnica filajului secret, chiar și numai în linii generale, impunea
respectarea anumitor cerințe. Principala condiție care se punea era ca agentul să rămână
neobservat de persoana supravegheată. Din momentul în care filarea era descoperită de către cel
filat, continuarea ei devenea fie imposibilă, fie în cea mai mare parte compromisă. 23
România (1948-1989). Reţeaua de informatori. Potrivit Directivei despre munca cu

agentura, din 1951, reţeaua de informatori, care executau munca de „depistare şi demascare a
activităţii criminale dusă de elementele duşmănoase în ţară”24, era constituită din trei categorii
principale: informatori necalificaţi, informatori calificaţi, rezidenţi.
Activitatea informativ-operativă. Potrivit art.5-6 din Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987

privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a organelor de Securitate,
activitatea informativ-operativă consta într-un proces continuu şi complex de căutare, verificare
şi valorificare preventivă a informaţiilor şi se realiza prin mijloace şi metode specifice muncii de
securitate, în cadrul următoarelor forme de lucru: supravegherea informativă, verificarea
informativă şi urmărirea informativă. Mijloacele specifice prin care se efectua activitatea
informativ-operativă de securitate erau: a) reţeaua informativă; b) tehnica operativă; c) filajul; d)
investigaţia; e) controlul asupra unor canale de legătură interne sau externe ce puteau fi folosite
în scopuri ostile; f) evidenţele de securitate; g) culegerea personală de informaţii prin relaţiile
oficiale şi legăturile operative ale ofiţerilor de securitate.25
Interceptarea convorbirilor. Interceptarea comunicărilor era realizată de către serviciul

,,T” al MAI al R.P.R., de comun acord cu conducerea direcțiilor (serviciilor) operative. Conform
Instrucțiunii privind modul de organizare și efectuare a măsurilor „X” și „Z” din aprilie 1958,
măsurile tehnico-operative, în funcție de destinație și felul aparatajului folosit, se subîmpărțeau
în:
a) măsurile „X” (ascultarea interioară prin instalații de microfon);

b) măsurile „XX” (ascultarea interioară prin instalația telefonului special);
c) măsurile „XXX” (ascultarea interioară prin folosirea tehnicii operative fără fir);
cadrul organelor represive ale statului burghezo-moșieresc, p.86-87. Disponibil:

22
Ibidem, p.90.
23
Ibidem, p.94-95.
24
Directiva despre munca cu agentura, Ministerul Afacerilor Interne, Strict secret! Direcţiunea Generală a
Securităţii Statului, 1951, p.3. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1951%20Directiva_2.pdf
25
Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a
organelor de Securitate, Departamentul Securității Statului, Strict secret, Ex. nr.3, p.4. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1987%20Instructiuni_2.pdf,
p.3.
14
d) măsurile „Z” (interceptarea convorbirilor telefonice ale obiectivului).26
RSS Moldovenească (1940-1990)/ URSS(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).

NKGB al URSS (Comisariatul Poporului pentru Securitatea de Stat) avea, în 1941,
următoarele subdiviziuni operative: Direcția nr.1(spionaj); Direcția nr.2 (contraspionaj); Direcția
nr.3 (serviciul secret politic); Direcția anchetă; Secția nr.1 (protecția guvernului); Secția nr.2
(evidență și statistică); Secția nr.3 (percheziții, arestări, filaj); Secția nr.4 (tehnică operativă);
Secția nr.5 (cifrare); Secția cadre.27
MGB URSS – Ministerul Securității de Stat(1946-1953).La finele aunului 1946 MGB URSS
avea următorea structură:
 Secretariatul Consiliului Special (Особое совещание) pe lângă ministru; Direcția nr.1 (spionajul);
Direcția nr.2 (contraspionajul); Direcția nr.3 (contraspionajul militar); Direcția nr.4 (investigații);
Direcția nr.5 (operativă); Direcția nr.6 (cifrare – decriptare); Direcția transport; Direcția principală de
protecție; Secția anchetă pe cauze deosebit de importante; Secția „A” (arhiva); Secția „B” (interceptări,
tehnica operativă); Secția „V” (cenzura corespondenței – perlustrare); Secția „D” (confecționarea și
expertiza documentelor); Secția „DR” (acte de terorism și diversiune); Secția „K” (asigurare
contrainformativă a obiectelor industriei atomice); Secția „O” (prelucrarea operativă a confesiunilor);
Secția „R” (radiocontraspionaj); Secția „T” (combatrea terorismului) și altele.28
KGB în RSSM (Comitetul pentru Securitatea Statului al RSS Moldovenești, 1970-
1991) avea următoarea structură:
 Secția nr.1, Serviciul informativ extern (spionaj extern); Secția nr.2, Serviciul contraspionaj;
Secția nr.4, Serviciul transport; Secția nr.5, (protecția Constituției, secția ideologică); Secția nr.7,
(filaj); Secția nr.8, (cifrare și decriptare); Secția nr.9, (pază și protecție, 2 persoane ce asigurau
paza Secretarului General al Partidului Comunist al RSSM); Secția nr.10, (arhivă); Secția anchetă;
Secția specială 2 (folosirea tehnicii operative, interceptarea convorbirilor, perlustrarea și reținera
corespondenței)); Secția specială 3 (confecționarea mijloacelor tehnice privind scrierea secretă a
documentelor în scop operativ); Secția specială 4 (radiospionaj); Secția specială 5 (confecționarea
tehnicii operative); Secția S (sistem comunicare guvernamentală); Secția penitenciară; Secția
mobilizare, Serviciul medical și secții de logistică.
În 1982 a fost formată Secția nr.6 (asigurarea contrainformativă în economie). Iar în 1989
Secția nr.5 a fost reorganizată în Secția „Z”(apărarea regimului constituțional). În septembrie
1983 a fost organizată Secția 3 (asigurarea contrainformativă a MAI), iar în 1990 subdiviziunea
dată este reorganizată în Secția „OP” (combaterea crimei organizate).29
Combaterea „diversiunii” ideologice. Prin ordinul KGB al URSS nr.0096 din 25 iulie
1967, a fost organizată Direcția nr.5. Astfel, în sistemul KGB a fost creat contraspionajul
ideologic. Contrar opiniei cunoscute, Direcția 5 supraveghea doar pe disidenți, dar soluționa și
alte sarcini. Direcția nr. 5 includea: secția nr.1 (munca contrainformativă pe liniile comunicărilor
interculturale, prelucrarea cetățenilor străini, munca în mediul asociațiilor de creație, al
26
Instrucțiuni privind modul de organizare și efectuare a măsurilor „X” și „Z” din aprilie 1958. Strict secret, Dosar
nr.3616, Direcția Generală Juridică XIII-H.-1/1958, F.20, Vol.I, p.27. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/acte_normative/DJ%20003616_006%20fila%20026-042,%20025.pdf
27
ЛУБЯНКА. ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1960, Справочник. Составление,
введение и примечания А.И. Кокурина, Н.В. Петрова. Научный редактор Р.Г. Пихоя. Москва: Изд-во МФД,
1997, (Россия. XX век. Документы.). р26. Disponibil: http://militera.lib.ru/docs/0/pdf/lubyanka1917-1960_idf.pdf
28
МГБ – Министерство Государственной Безопасности СССР (1946-1953).Disponibil:
http://protivpytok.org/sssr/osnovnye-vexi-razvitiya-organov-gosudarstvennoj-bezopasnosti/mgb-ministerstvo-
gosudarstvennoj-bezopasnosti-sssr-1946-1953
29
КГБ Молдавской ССР. Disponibil: http://shieldandsword.mozohin.ru/kgb5491/terr_org/respublik/moldav.htm
15
instituțiilor științifice și de cercetare, al instituțiilor culturale și celor medicale); secția nr.2
(planificarea și realizarea măsurilor contrainformative, împreună cu Direcția nr.1, împotriva
diversiunilor ideologice desfășurate de centrele statelor imperialiste, contracararea activității
NTC (organizație politică a emigrației ruse), a elementelor naționaliste și șoviniste); secția nr.3
(munca contrainformativă în medii de comunicare studențești, contracararea activităților
dușmănoase ale tineretului studios și ale corpului de profesori); secția nr.4 (munca
contrainformativă în mediul religios, sionist și sectant, precum și împotriva centrelor religioase
străine); secția nr.5 (ajutor practic organelor locale ale KGB pentru prevenirea manifestărilor
antisociale de proporții; identificarea autorilor scrisorilor anonime; verificarea semnalelor
referitor la acte de terosism); secția nr.6 (generalizarea și analiza activității inamicului privind
diversiunea ideologică; elaborarea măsurilor privind planificarea de perspectivă și munca de
informare). În august 1969 este organizată secția nr.7, în scopul „relevării și verificării
persoanelor cu intenții de a folosi substanțe explozibile în scopuri antisovietice”,fiindu-i
transferată atribuția de căutare a autorilor documentelor antisovietice anonime. 30
Combaterea criminalității organizate. În URSS, în anii ʼ80, din motive ideologice, se

nega existența criminalității organizate. Orice informație raportată conducerii MAI și KGB
privind denumirea anumitor grupări criminale organizate era clasificată ca fiind secretă. La 17
iunie 1985, prin ordinele MAI al URSS Privind consolidarea luptei cu criminalitatea organizată
și Privind consolidarea luptei cu activitatea liderilor mediului criminal, s-a incercat, fără succes,
a se combate crima organizată.31
La sfârșitul anului 1988, în MAI al URSS funcționau 16 secții specializate, 6 secțiuni și
20 de grupuri, ce aveau ca obiectiv grupările criminale. Creșterea ratei criminalității organizate a
impus luarea unor noi măsuri concrete de contracarare a acestui flagel. În noiembrie 1988, în
aparatul central al MAI al URSS (Ordinul MAI nr.0014 din 15 noiembrie 198832) se organizează
Direcția 6 (Combaterea Criminalității Organizate), iar în MAI ale republicilor unionale și în
Direcțiile regionale MAI – secții (secțiunile) respective.33
Agentura sovietică. Inițial, prin ordinul GPU nr.291 din 14 noiembrie 1922, a fost
stabilită clasificarea și instituite trei categorii de colaboratori secreți: agent de filaj(агент
наружного наблюдения); informator necalificat (информатор); informator-calificat
(осведомитель). Agentul de filaj (агент наружного наблюдения) era un colaborator secret în
statele GPU (munca pe linia Secției Operative – ,,Оперод”). Informatorul necalificat
(информатор) era o persoană recrutată sau infiltrată într-o organizație, instituție, locuință, pentru
activitatea de informare. Informator calificat (осведомитель) se numea persoana recrutată sau
infiltrată într-o organizație antisovietică, de spionaj, contrarevoluționară sau criminală, în scopul
culegerii de informații despre aceasta. 34 În anii 30, în directivele GPU sunt menționate două
30
Смыкалин А.С. Идеологический контроль и Пятое управление КГБ СССР в 1967-1989 гг. În: Вопросы
истории, 2011, №8. Disponibil: https://rabkrin.org/smyikalin-a-s-ideologicheskiy-kontrol-i-pyatoe-upravlenie-kgb-
sssr-v-1967-1989-gg-statya
31
РУБОП. Disponibil: https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%A3%D0%91%D0%9E%D0%9F
32
http://shieldandsword.mozohin.ru/VD3462/mvd6691/structure.htm
33
Шхагапсоев З.Л. Совершенствование деятельности оперативных подразделений органов внутренних дел
по борьбе с организованной преступностью / Текст научной статьи по специальности „Государство и право.
Юридические науки”. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/sovershenstvovanie-deyatelnosti-operativnyh-
podrazdeleniy-organov-vnutrennih-del-po-borbe-s-organizovannoy-prestupnostyu
34
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1991, Справочник. Под
ред. aкад. А.Н. Яковлева; авторы–сост.: А.И. Кокурин, Н.В. Петров. Москва: Изд-во МФД, 2003 (Россия. XX
16
categorii de colaboratori secreți: rezidenții și informatorii (осведомители). Rezidentul era
considerat veriga inferioară de conducere a rețelei informative. Fiecare rezident putea avea în
subordine până la 20 de informatori. Informatorii recrutați din diferite medii trebuiau să posede
anumite calități individuale, inclusiv capacitatea de „a intra în contact cu diferite persoane și a
câștiga încrederea acestora”.35 Prin intermediul rezidenților, ofițerii NKVD asigurau instruirea
informatorilor. Prin urmare, agentura generală era formată din rețeaua de agenți și informatori36.
Agentura de celulă, sau,,подсада”, se utiliza, de regulă, în celulele celor arestați, fapt

care a determinat ca ea să fie numită „внутрикамерная агентура” (agenți interiori de celulă).
Referitor la folosirea agenturii de celulă, sau ,,подсада”, de către organele MGB, V.S.
Abacumov îi comunica lui I.V. Stalin:
 ,,În scopul verificării sincerității comportamentului deținuților în timpul anchetei și veridicității

declarațiilor făcute de aceștia, precum și în scopul demascării lor, se practică plasarea agenților
MGB în camerele arestaților și se organizează ascultarea secretă a celulelor. În calitate de agenți
interiori de celulă sunt folosite persoanele arestate, dar care s-au căit sincer și au recunoscut
faptele săvârșite, precum și condamnații la termene scurte.Cei arestați sau condamnați sunt folosiți
în calitate de agenți interiori de celulă numai după verificarea lor preliminară prin intermediul altor
agenți și prin tehnica secretă de ascultare a celulelor. În anumite cazuri, în scopul ,,prelucrării de
cameră” a celor arestați, se practică plasarea în celulă, sub acoperire, în calitate de ,,arestați”, a
ofițerilor MGB sau a altor agenți din libertate”.37
Agentura de lagăr. Bazele formării agenturii de lagăr au fost puse încă din anii
precedenți războiului. Astfel, prin Directiva NKVD al URSS din 8 octombrie 1939 se impunea
formarea agenturii de lagăr de două categorii: a) pentru pătrunderea în grupurile antisovietice
printre prizonierii de război și b) pentru informarea „privind concepțiile politice”ale deținuților.
Iar prin Directiva NKVD al URSS din 7 octombrie 1943 „ Despre munca cu agentura în rândul
prizonierilor de război” se impunea munca activă de studiere a deținuților în lagăre. Se
recomanda ca agentura „de perspectivă” să nu fie folosită în „munca informativă internă din
lagăr”, dar să fie întărită pe lângă ofițerii operativi experimentați. 38
Agentura din medii speciale. Agentura specială, racolată din rândul persoanelor politice
(conducătorii anumitor partide susținute de URSS, opoziționiștii anumitor guverne, membrii
activi din partidele politice dușmănoase URSS), precum și al persoanele influente din biserici,
confesiuni sau comunități religioase, se folosea atât pentru furnizarea de informații necesare
organelor URSS, cât și pentru executarea altor misiuni (de exemplu, pentru „dezintegrarea din
interior” a mișcării, a organizației respective etc.).39
Potrivit pct.3 din Regulamentul privind aparatul agenturistic și persoanele de încredere

ale organelor securității statului din URSS din 4 iulie 1983, aparatul agenturistic al KGB este
век. Документы.), p.12 Disponibil: http://booksshare.net/index.php?id1=4&category=history&author=yakovlev-

an&book=2003
35
Инструкция о постановке информационно-осведомительной работы окружных отделов ГПУ УССР,
Харьков, 1930; Бурдс Д. Советская агентура: Очерки истории СССР в послевоенные годы (1944-1948).
Москва – Нью-Йорк: ,,Современная история”, 2006, p.178-192. Disponibil:
http://militera.lib.ru/research/0/pdf/burds.pdf
36
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1991,op.cit., p.305.
37
Письмо В.С. Абакумова И.В. Сталину о практике ведения следствия в органх МГБ от 17 июля 1947. În:
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1991, p.343.
38
Ходяков М.В. Агентурная работа НКВД-МВД в лагерях иностранных военнопленных Великой
Отечественной войны. În: Вестник СПбГУ. Сер. 2, 2016. Вып. 2, p.140-143. Disponibil:
http://vestnik.spbu.ru/html16/s02/s02v2/11.pdf
39
17
constituit din: agenți, rezidenți, gazda casei de întâlniri și persoanele neincluse în statele
secrete ale organelor securității – gazda caselor conspirative.40
Agentura MAI. În timpul războiului, dar și o anumită perioadă după acesta, aparatul
secret al miliției includea: agenții, informatorii, rezidenții; deținătorii caselor de întâlniri și
persoanele de încredere. 41
Activitatea operativă de investigații. Înițial,inclusiv în anii ʼ30-ʼ40 ai secolului trecut,în

URSS se utiliza termenul „munca agenturistico-operativă și de investigații”(агентурно-
оперативная и розыскная работа. 42 Iar la sfârșitul anilor ʼ60, în actele departamentale
secrete43 predomina termenul „activitate (muncă) agenturistico-operativă”, metoda agenturistică
fiind considerată primordială în activitatea informativă, contrainformativă și de combatere a
criminalității. Pentru prima dată în mod public, termenul ,,munca agenturistico-operativă” a fost
legalizat prin înlocuirea cu măsuri operativ-investigative, termen obligatoriu pentru activitatea
informativă, contrainformativă și cea investigativă (desfășurată de miliție), odată cu adoptarea de
către Sovietul Suprem al URSS, la 25 decembrie 1958, a Bazelor procedurii judiciare penale a
Uniunii RSS și a republicilor unionale.44 Ulterior, Regulamentul miliției sovietice din 17 august
1962 fixează termenul măsuri operative de investigațiiîn activitatea investigativă
milițienească.45
Activitatea operativă de investigații în perioada sovietică includea: supravegherea

agenturistică; percheziția secretă ;cenzurarea
(perlustrarea)corespondenței;ascultareaconvorbirilor și luarea de imagini în secret(tehnica
operativă activă); filajul(supravegherea externă); folosirea documentelor sub acoperire(tehnica
operativă pasivă) 46. În activitatea informativă, actele interne ale KGB au menționat următorii
termeni: combinații documentale peste hotare; măsuri operative active; măsuri operative de
dezinformare; alte măsuri operative; crearea posibilităților agenturistice și operative.47 Actele
interne ale contraspionajului militar au prevăzut termenii: măsuri speciale de dezinformare;
măsuri speciale de cifrare; măsuri speciale de contracarare a activităților criminale; măsuri
40
Положение об агентурном аппарате и доверенных лицах органов государственной безопасности СССР.
Совершенно секретно, Экз. №213 0, Приказ Председателя Комитета Государственной Безопасности СССР
от 4 июля 1983 года, №00140, Москва. Disponibil:http://constitutions.ru/?p=16990
41
Беркутов А.С. Роль агентуры в деятельности органов милиции в послевоенные годы. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/rol-agentury-v-deyatelnosti-organov-militsii-v-poslevoennye-gody
42
Письмо Н.Н. Ежова И.В. Сталину об организации следствнного отдела в ГУГБ НКВД, Апрель 1937. În:
43
Положение о Комитете Государственной Безопасности при Совете Министров СССР и его органах на
местах. Сов. cекретно. Особая папка. 9 января 1959 г.
Disponibil:http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/statement9159.htm; Положение об органах военной
контрразведки Комитета Государственной Безопасности при Совете Министров СССР, Совершенно
секретно, Приказ Председателя Комитета Государственной Безопасности при Совете Министров Союза ССР
за 1961 год, 00270, Москва. Disponibil:http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/order00270.htm
44
Дубоносов Е.С. Основы оперативно-розыскной деятельности: Учеб. Пособие, 2-е изд., перераб. и
доп.,Под ред. Г.К. Синилова. Disponibil: http://bibliotekar.ru/3-1-32-ord/index.htm
45
Положение о советской милиции. Утверждено Постановлением Совета Министров СССР от 17 августа
1962г., №901. Disponibil: http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/statement_mil17862.htmop.
46
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1991, p.306, 343.
47
Положение о разведывательных подразделениях КГБ при Советах Министров союзных и автономных
республик и УКГБ по краям и областям СССР.
18
profilactice; muncă contrainformativă. 48 Doctrina contrainformativă sovietică a explicat termenii
privind metodele, măsurile și procedeele operative:ridicarea secretă a corespondenței; ridicarea
operativă; chestionarea cifrată(выведывание); examinarea secretă a obiectelor/bagajului;
controlul acustic; controlul convorbirilor telefonice; examinarea secretă și fotografierea;
supravegherea vizuală a încăperilor; măsură liter (operativ-tehnică); penetrarea agenturistică;
jocul operativ; combinația operativă; discreditarea (компрометирование); demascarea; filajul și
contrafilajul; supravegherea (acustică, vizuală, în raze infraroșii, radiotehnică, agenturistică);
fotografierea și filmarea secretă; percheziția secretă; experimentul operativ; identificarea secretă;
chestionarea operativă; chestionarea informativă; culegerea de date biografice și alte date
(установка оперативная)49.
Filajul era clasificat în filaj activ și filaj pasiv 50 , iar în materie de contraspionaj era
caracterizat ca „urmărire secretă a comportamentului și acțiunilor persoanei «prelucrate» sau ale
altor persoane de interes operativ în timpul aflării acestora în stradă, în alte locuri publice sau în
timpul deplasării cu mijloace de transport, realizată de către subdiviziuni speciale ale KGB, la
indicația organelor operative”.51 În Dicționarul de contraspionaj, de uz intern, din 1972, au fost
descrise diverse forme și procedee de realizare a filajului, precum: furculița, lanțul și conducerea
de către lider; filajul prin conducere, filajul pe străzi paralele, filajul deschis, filajul în
întâmpinare, filajul după un obiect marcat, filajul zonal.52
Activități de autoevaluare:
1. Indicați principalele forme și metode de investigare aplicate în activitatea investigativ-

operativă la o anumită etapă istorică.
2. Stabiliți legătura dintre activitatea informativă și contrainformativă militară cu activitatea
operativă de investigații.
3. Analizați specificul metodei agenturistice în activitatea informativă/contrinformativă și
cea operativă de investigații și combatere a criminalității.
4. Identificați particulritățile combaterii ,,diversiunii ideologice” aplicate de KGB și
Securitate.
5. Formulați premisele apariției termenului ,,activitate operativă (specială) de investigații”.
Surse bibliografice recomandate:
1.Sun Tzu. Arta războiului,/ Traducere din limba franceză de Raluca Parvu, București: ANTET, p.89-94.
2.Botnaru T. Ganenco A. Istoria serviciilor secrete. Breviar. Chișinău: Museum, 2004.
3.Ureche M., Bratu D. Istoria serviciilor secrete, Vol.I. Marile puteri tradiționale. București: Editura Fundației
România de Mâine, 2004, p.9.
4.Troncotă, C. Romania şi frontul secret 1859-1945. București: Elion, 2007, p.16.
5. Оперативно-розыскная деятельность : Учебник., 2-е изд., доп. и перераб. / Под ред. К.К. Горяинова,
В.С. Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004, p.2. Disponibil:
6.Яблоков Н.П. Криминалистические основы оперативно-розыскной деятельности. În: Вестник
Московского университета, 2001, № 1, p.26-40.
48
Положение об органах военной контрразведки Комитета Государственной Безопасности при Совете
Министров СССР.
49
Контрразведывательный словарь. Совершенно секретно, 229Э, №10064, Москва, 1972, p.14-
338.Disponibil: http://www.pseudology.org/Abel/KRSlovar2.pdf
50
51
Контрразведывательный словарь, p.170.
52
Ibidem, p.54, 153, 167, 168, 202, 229.
19
7.Bobocescu V. Contribuții la studiul evoluției metodelor de activitate informativă ale organelor de poliție,
siguranță și jandarmerie din România. Partea I./ Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență, Dispecerat și
Arhivă, Studii și documente, Vol.5, 1970, p.58. Disponibil:
8.Meianu N. Istoria Serviciului Special de Informații. / Consiliul Securității Statului. Centrul de
Evidență, Dispecerat și Arhivă. Studii și documente, Vol.1, București, 1969, p.73-74. Disponibil:
9.Meianu N. Agentura Serviciului Secret de Informații Român. / Consiliul Securității Statului.Centrul de
Evidență, Dispecerat și Arhivă. Studii și documente, exemplar nr.448, Vol.5, septembrie 1970, p.37. Disponibil:
10. Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a
organelor de Securitate. / Departamentul Securității Statului, Strict secret, Ex. nr.3, p.4. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1987%20Instructiuni_2.pdf
11.Смыкалин А.С. Идеологический контроль и Пятое управление КГБ СССР в 1967-1989 гг. În:
Вопросы истории, 2011, №8. Disponibil: https://rabkrin.org/smyikalin-a-s-ideologicheskiy-kontrol-i-pyatoe-
upravlenie-kgb-sssr-v-1967-1989-gg-statya
12.Положение об агентурном аппарате и доверенных лицах органов государственной безопасности
СССР, Совершенно секретно, Экз.№213 0, Приказ Председателя Комитета Государственной Безопасности
СССР от 4 июля 1983 года, №00140, Москва. Disponibil:http://constitutions.ru/?p=16990
.
UNITATEA DE CONȚINUT II
DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND BAZA JURIDICĂ, PARTICULARITĂȚILE,

FORMELE, SARCINILE ȘI PRINCIPIILE ACTIVITĂȚII SPECIALE DE
INVESTIGAȚII ȘI ALTOR ACTIVITĂȚI INFORMATIVE
Subiectele tratate:
1. Bazele juridice ale activității speciale de investigații și ale altor activități informative.
2. Activitatea investigativ-operativă.
3. Activitatea specială de investigaţii – forma de bază a activităţii investigativ-operative.
4. Particularitățile activității speciale de investigații.
5. Sarcinile activității speciale de investigații.
6. Principiile activității speciale de investigații.
Bazele juridice ale activității speciale de investigații și ale altor activități informative. Prin
bază juridică ASI se subînțelege totalitatea actelor legislative și a altor acte cu caracter normativ
în temeiul cărora este desfășurată această activitate. Baza juridică a ASI este multiaspectuală și
poate fi sistematizată în mai multe niveluri. În teorie s-a evidențiat sistemul cu 4 niveluri de
reglementare: 1) constituțional; 2) internațional; 3) legislativ; 4) departamental.53La rândul lor,
unele niveluri se divizeză în subniveluri de reglementare.
53
Теория оперативно-розыскной деятельности.:Учебник / Под.ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К.
Синилова. Москва: ИНФРА-М, 2007, p.40.
20
Reglementare constituțională. Cu toate că Constituția RM nu reglementează direct ASI, ea
stabilește statutul juridic, drepturile și libertățile cetățenilor Republicii Moldova, consacră
apărărarea lor prin toate mijloacele de care dispune statul, iar activitatea specială de investigații
afectează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în special fiind limitat dreptul la viaţă
privată sau, altfel-zis, dreptul la intimitate lato sensu. După cum s-a remarcat, pe bună dreptate,
dreptul la intimitate este un drept fundamental în democraţie. Multe ţări suverane, precum şi
organisme supranaţionale, au consacrat deja această valoare, incluzând-o printre drepturile
transcedentale (sacre) enumerate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 54 În acest sens,
echilibrul dintre necesitatea restrângerii anumitori drepturi și libertăți fundamentale prin
carcterul intruziv al ASI și asigurararea acestor drepturi într-o societate democratică este stabilit
prin hotărârile și deciziile Curții Constituționale.
Reglementare internațională. Reglementările internaționale din acest domeniu pot fi
divizate în următoarele subgrupuri: a) izvoare ce reglementează anumite aspecte privind
combaterea anumitor tipuri de infracțiuni prin tehnici speciale de anchetă; b) izvoare în domeniul
asistenței juridice în materie penală, cu referire la tehnicile speciale de investigare; c) izvoare
privind drepturile și libertățile omului.
I. Actele internaționale care sunt izvoare ce reglementează anumite aspecte privind

combaterea anumitor tipuri de infracțiuni, cu referență la tehnici ,anchete sau metode speciale
de investigații. În categoria dată sunt incluse și actele, convențiile, în materia investigării
crimelor grave, la care Republica Moldova este parte. Printre principalele sunt:
 Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate din 200055, în
art.20 relementează anumite tehnici de anchete speciale;
 Convenția ONU contra traficului illicit de stupefiante și substanțe psihotrope din
198856, în art.1 lit.g) definește termenul livrare supravegheată;
 Convenția ONU privind reprimarea finațării terorismului din 1999 57 , în art.18
alin.2, prevede măsuri de supraveghere;
 Convenția ONU împotriva corupției din 2003 58 , art.50 Tehnici de anchete
speciale;
54
Tanislav E. Dreptul la intimitate. Ascultările clandestine şi captarea imaginilor în ascuns. Bucureşti: Editura
Eminescu, 1997, p.76
55
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15
noiembrie 2000, Ratificată de Republica Moldova prin Legea nr.15 din 17.02.2005.În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2005, Nr. 36-38 art. Nr. 122.
Disponibil:http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312982
56
Convenția ONU contra traficului illicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 20.12.1988. Notă: Aderat prin
Hotărârea Parlamentului nr.252-XIII din 02.11.94.
Disponibil:http://www.undp.md/border/Conventia_ONU.html
57
Convenţia internaţională privind suprimarea finanţării terorismului din 09.12.1999. Notă: Ratificată prin Legea
R.Moldova nr.1241-XV din 18.07.2002.
Disponibil:https://antiteror.sis.md/sites/default/files/document/attachments/conventia_internationala_privind_suprim
area_finantarii_terorismului_din_09.12.1999.pdf
58
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003.
Semnată de Republica Moldova la 28 septembrie 2004, ratificată prin Legea nr.158-XVI din 06.07.2007. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2007, nr.103-106/451
21
 Convenția Consiliului Europei cu privire la criminalitatea informatică (adoptată la
Budapesta pe 23 noiembrie 2001.59(art.16-17 Conservarea datelor informatice;
art.18 Identificarea abonatului; art.19 Percheziția (cercetarea) datelor
informatice; art.20 Colectarea în timp real a datelor referitoare la trafic; art.21
Interceptarea datelor referitoare la conținut .);
 Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi
confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului din 1990 60 (art.4
Măsuri de investigare şi măsuri provizorii; art.7 Competenţe şi tehnici de
investigare);
 Convenţia penală a Consiliului Europei cu privire la corupţie din 199961 (art.20
Autorităţi specializate; art.22 Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilor;
art.23 Măsuri ce vizează facilitarea strângerii dovezilor şi a confiscării
produselor;
 Recomandarea (2005)10 privind ,,tehnicile speciale de investigare” în cazul
infracţiunilor grave, inclusiv actele de terorism.62
II. Cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în
materie penală din 8.11.2001 63 (art.17 Supravegherea transfrontalieră; art.18 Livrările
supravegheate; art. 19 Anchetele sub acoperire; art.20 Echipe commune de anchetă)
III. Convenții, tratate sau pacte privind drepturi și libertăți ale omului: Convenția privind
apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale din 1950 (CEDO) 64 precum și
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind limitarea unui drept prin tehnici
speciale de investigare:
 C.Ludi c. Elveţiei ,1992; C.Teixeira de Castro c. Portugaliei, 1998; C.Rotaru c. României, 2000; C.Jarnea
c. României, 2011; C.Edwards şi Lewis c. Regatului Unit, 1998,2004; C.Hudobin C. Rusiei, 2006; C.Uzun
c. Germaniei, 2010; C.Malone c. Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1984; C.Taylor-
Sabori c. Marea Britanie, 2002; C.Perry c. Marea Britanie, 2003; C.Antunes Rocha c. Porugalia, 2005;
C.Ramanauskas c. Lituaniei, 2008; C.Copland c. Regatul Unit, 2007; C. Iordache ş.a c.Moldovei, 2009;
Sandu c. Moldovei, 11.02.2014; Pareniuc c. Moldovei, 02.07.2014, precum și altele menționate în prezenta
lucrare.
59
Disponibil: http://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/185
60
Convenţiei privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea
infracţională, adoptată la Strasbourg la 08.11.1990 (ratificată prin Legea nr.914-XV din 15.03.2002, în vigoare din
01.09.2002)
Disponibil:https://www.cna.md/public/files/legislatie/conventia_consiliumului_europei_impotriva_spalarii_banilor.
pdf
61
Convenția penală privind corupția, Strasbourg, 27 ianuarie 1999.Disponibil:
https://www.cna.md/public/files/legislatie/conventia_penala_privind_coruptia_.pdf
62
Disponibil: http://www.refworld.org/docid/43f5c6094.html
63
Al II–lea Protocol adiţional la Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală din 8.11.2001,
Strasbourg, Ratificat de RM prin Legea nr.312 din 26.12.2012.Disponibil: http://www.monitoruljuridic.ro/act/al-
doilea-protocol-aditional-din-8-noiembrie-2001-la-conventia-europeana-de-asistenta-judiciara-in-materie-penala-
strasb
64
Disponibil: https://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf
22
Reglementare legislativă. Legile și hotărârile Parlamentului privind ASI pot fi clasificate în
următoarele categorii: a) Legea cadru ASI și Codul de procedură penală; b) Legile privind
organizarea și funcționarea organelor ASI; c) alte legi tangențiale ASI.
I. Legea cadru este Legea privind activitatea specială de investigaţii, nr.59 din
29.03.201265, iar din 1994 până în 2012 a fost aplicată Legea Republicii Moldova cu
privire la activitatea operativă şi de investigaţii, nr.727-XIV din 16.12.1994.66; Codul
de procedură penală al Republicii Moldova, 67 din 14 martie 2003 completat prin
Legea nr.66 din 05.04.2012 cu secţiunea a 5-a „Activitatea specială de investigaţii”
din Titlul IV, Capitolul III.
II. Legi privind organizarea și funcționarea organelor ASI: 1) Legea nr.1104 din
06.06.20002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie 68 ; 2) Legea nr.753 din
23.12.1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova 69; 3)
Legea nr.170 din 19.07.2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate70;
4)Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului
71
; 5) Legea nr.283 din 28.12.2011 cu privire la Poliţia de Frontieră 72;6) Legea nr.
134 din 13.06.2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat 73; 7) Legea
nr.120 din 21.09.2017 cu privire la prevenirea şi combaterea terorismului 74 ; 8)
Legea nr.308 din 22.12.2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor
şi finanţării terorismului 75 ; 9) Legea nr.50 din 22.03.2012 privind prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate 76 ; 10) Codul VAMAL al Republicii Moldova
nr.1149 din 20.07.2000 (Capitolul IX, secțiunile 36 și 38)77; 11) Legea nr.618 din
31.10.1995 securității statului78; 12) Legea nr.112 din 22.05.2008 pentru aprobarea
Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova79; 13) Hotărârea Parlamentului
nr.153 din 15.07.2011 pentru aprobarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii
65
Publicată la 08.06.2012 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2012, nr.113-118, art.373 Data intrării în
vigoare:08.12.2012.Disponibil:http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=343452
66
67
68
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012,nr. 209-211, art. 683.
69
Disponibil: http://lex.justice.md/md/311721/
70
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007,nr.171-174, art. 667. Data intrarii în vigoare: 01.01.2008.
71
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2013, nr.42-47, art. 145 . Data intrarii în vigoare: 05.03.2013.
72
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2012, nr.76-80, art. 245. Data intrării în vigoare : 01.07.2012.
73
Republicată în temeiul art.VII lit. b) al Legii nr.101 din 18 iunie 2015. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2015, nr.161-165, art.337.
74
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2017, nr.364-370, art.614. Disponibil:http://lex.justice.md/md/371961/
75
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2018, nr. 58-66, art. 133. Data intrarii în vigoare: 23.02.2018.
76
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.103, art.343.
77
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, Ediție specială.
78
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,1997, nr.10-11, art. 117. Data intrarii în vigoare : 13.02.1997.
79
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2008, nr.97-98, art.357. Disponibil:http://lex.justice.md/md/328010/
23
Moldova 80 ; 14) Legea nr.245 din 27.11.2008 cu privire la secretul de stat 81 ; 15)
Codul de executare al Republicii Moldova nr.443 din 24.12.2004 (Cartea a doua
,,Executarea hotărârilor cu caracter penal”) 82 ; 16) Legea nr.3 din 25.02.2016 cu
privire la Procuratură83; 17) Legea nr.159 din 07.07.2016 cu privire la procuraturile
specializate. 84
III. Alte legi tangențiale ASI:1) Legea nr.271 din 18.12.2008 privind verificarea
titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice 85 ; 2) Legea nr.325 din 23.12.2013
privind evaluarea integrităţii instituţionale86; 3) Legea nr.269 din 12.12.2008 privind
aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) 87 ; 4) Legea
nr.133 din 08.07.2011 privind protecţia datelor cu caracter personal 88 ; 5) Legea
nr.122 din 12.07.2018 privind avertizorii de integritate 89 ; 6) Legea nr.105 din
16.05.2008 cu privire la protecția martorilor și altor participanți în procesul penal90.
Reglementare departamentală. Actele departamentale ASI, pornind de la regimul lor, sunt

divizate în două categorii: a) acte departamentale publice; b) acte departamentale de uz intern
confidențiale.
I. Acte departamentale ASI publice: 1) Regulamentului privind organizarea şi

funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.283 din24.04.2013 91; 2) Hotărârea
80
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2011, nr.170-175, art. 499. Disponibil:
http://lex.justice.md/md/340510
81
82
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2010, nr.214-220, art. 704.
83
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2016, nr. 69-77, art.113. Data intrarii în vigoare : 01.08.2016.
84
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2016, nr.245-246, art.519. Data intrarii în vigoare: 01.08.2016.
Disponibil:http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=366052&lang=1
85
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2009, nr. 41-44, art.118.
86
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 277-287, art.586.
Disponibil: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=366344
87
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.57-58, art.161
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=331058
88
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2011, nr.170-175, art. 492. Data intrarii în vigoare: 14.04.2012.
89
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2018, nr. 309-320, art. 472. Data intrarii in vigoare : 17.11.2018.
90
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2008, nr.112-114, art .434. Data intrarii în vigoare : 27.09.2008.
91
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2013, nr. 97-103, art. 341.
24
Guvernului nr.100 din 09.02.2009 privind aprobarea Regulamentului cu privire la
importul, exportul proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor tehnice
speciale, destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei şi a Clasificatorului
mijloacelor tehnice speciale, destinate pentru obţinerea ascunsă a
informaţiei92;3) Hotărârea Guvernului nr.1310 din 31.10.2003 despre aprobarea
Regulamentului cu privire la obţinerea, evidenţa, păstrarea, sistematizarea şi
utilizarea informaţiei dactiloscopice şi Listei funcţiilor deţinute de
persoanele supuse înregistrării dactiloscopice obligatorii 93 ; 4) Ordin
nr.23/138/39 din 12.04.2007 pentru aprobarea Instrucţiunii privind modul de
organizare şi înfăptuire a măsurilor operative de investigaţii în reţelele de
telefonie fixă şi mobilă94.
II. Acte departamentale ASI confidențiale sunt actele emise de MAI, SIS, CNA,
Procuratura Generală etc., care pot fi și interdepartamentale de uz intern. Asemenea acte se
referă la unele chestiuni privind: efectivul, forţele, conţinutul, planurile, organizarea, finanţarea
şi asigurarea tehnico-materială, formele, tactica, metodele, mijloacele şi rezultatele activităţilor
de informaţii, de contrainformaţii şi speciale de investigaţii, fiind atribuite la secret de stat, art.7
alin.(1) din Legea nr.245 din 27.11.2008 cu privire la secretul de stat.
Drept exemplu pot fi aduse unele acte de acest gen din Federația Rusă, menționate în cuprinsul
hotărârilor judecătorești, fără a fi dezvăluite conținutul: Ordinul MAI al Federației Ruse nr.004
din 22 mai 2006 ,,Cu privire la măsurile de perfecționare AOI în organele afacerilor interne”,
prin care se confirmă Instrucțiunile cu privire la bazele organizării și tacticii activității operative
de investigații în organele afacerilor interne; Ordinul MAI al Federației Ruse nr.006 din 14 iunie
2000, prin care se confirmă Instrucțiunile privind modul de înregistrare și evidență a dosarelor
de agentură, a dosarelor personale ale agenților în lucru, a dosarelor rezidenților și a gazdelor
casei de întâlniri, a dosarelor persoanelor de încredere, a dosarelor operative în organele
afacerilor interne 95; Ordinul MAI al Federației Ruse nr.001 din 04.04.2013 de confirmare a
,,Instrucțiuni cu privire la bazele organizării și tacticii activității operative de investigații în
organele afacerilor interne”.96
În România, conform Hotârârii Guvernului nr.866 din 14 octombrie 2015, actele cu
caracter normativ (emise anterior datei de 12 aprilie 2002), ordine şi instrucţiuni ale ministrului
afacerilor interne, dispoziţii ale secretarilor/subsecretarilor de stat şi ale secretarului general, care
prevăd organizarea şi desfăşurarea activităţilor informativ-operative, rămân în continuare
92
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2009, nr. 37-40, art . 164.
93
În:Monitorul Oficia al Republicii Moldova,2003, nr. 226-228, art.1366
94
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2007, nr. 90-93, art.413. Data intrarii în vigoare: 29.06.2007.
95
,,Наставления об основах организации и тактики оперативно-розыскной деятельности ОВД” ,
утвержденныe приказом МВД России от 22 мая 2006 года № 004 ,,О мерах по совершенствованию
оперативно-розыскной деятельности ОВД” ; ,,Инструкции о порядке регистрации и учета органами
внутренних дел агентурного аппарата, личных дел и рабочих агентов, личных дел резидентов и
содержателей явочных помещений, дел доверенных лиц, дел оперативного учета” , утвержденныe приказом
МВД России от 14 июня 2000 года № 006. În: Дело № 49-АПГ13-9, Апеллляционное Определение г. Москва
от 14 июня 2013 года.Disponibil: http://supcourt.ru/stor_pdf.php?id=550900
96
Приказ МВД России от 04.04.2013 № 001 ,,Наставления об основах организации и тактики оперативно-
розыскной деятельности в органах внутренних дел”. În: Дело № 5 - 190/2013, Постановление от 30 сентября
2013 года, п.Демянск, Новгородская область. Disponibil: files.msudrf.ru/5012/info_pages/doc20131018-
111032.doc
25
informații clasificate ,,secret de stat”.97
Activitatea investigativ-operativă. Activitatea investigativ-operativă, numită prin lege

(art.1) activitate operativă de investigaţii „constituie un mijloc juridic de stat de apărare a
98
intereselor statului, a integrităţii lui teritoriale, a drepturilor, libertăţilor şi a intereselor legitime

ale persoanelor fizice şi juridice, a tuturor formelor de proprietate contra atentatelor criminale”.
Pănă la adoptarea Legii nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă de investigaţii, în
Republica Moldova, noţiunea activitate investigativ-operativă se foloseşte alături de „activitatea
de prevenire şi descoperire a infracţiunilor de către subdiviziunile operative”, desfăşurată în
baza principiilor speciale: conspiraţiei; ofensivităţii; operativităţii; prognozării; îmbinării
metodelor publice şi secrete. 99 Baza juridică a acestei activităţi a fost prevăzută în dispoziţiile
art.100 alin.(1) C.proc.pen. din 1961, care specifica: „Pe seama organelor de cercetare penală se
pune luarea unor măsuri de investigaţie operativă, inclusiv folosirea imprimărilor video şi
sonore, filmării, fotografierii în scopul descoperirii indicilor infracţiunii şi a persoanelor care au
săvărşit-o, identificării datelor faptice, care pot fi folosite în calitate de probe în cauza penală
după verificarea lor, în conformitate cu legislaţia de procedură penală”.100
Prin adoptarea Legii nr. 59 din 29.03.2012 privind activitatea specială de investigaţii,
activitatea investigativ-operativă a obţinut o nouă reglementare, incluzând mai multe forme de
investigaţii: a) activitatea specială de investigaţii; b) activitatea informativă şi contrainformativă;
c) activitatea de combatere a crimei organizate; d) alte activităţi de culegere a informaţiei.
În doctrina românească, activitatea investigativ-operativă este numită activitate

informativă polițienească, fiind definită drept „…un proces sistematic, organizat şi continuu,
desfăşurat în baza unor norme sau metodologii proprii, de regulă în mod secret, pentru a procura,
verifica şi valorifica date şi informaţii necesare organelor de poliţie, în vederea prevenirii şi
descoperirii infracţiunilor, ori pentru documentarea activităţii infracţionale a persoanelor
suspecte, precum şi pentru prinderea şi aducerea în faţa justiţiei a celor care se sustrag de la
îndeplinirea unor dispoziţii procedurale legale”.101
Activitatea specială de investigaţii – forma de bază a activităţii investigativ-

operative. Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.59 din 29.03.2012, activitatea specială de
investigaţii reprezintă o procedură 102 cu caracter secret şi/sau public, efectuată de autorităţile
97
Hotărârea nr.866 din 14 octombrie 2015 privind declasificarea sau trecerea în altă clasă ori alt nivel de
secretizare a unor categorii de informaţii referitoare la activitatea Ministerului Afacerilor Interne.
http://www.monitoruljuridic.ro/act/hot-r-re-nr-866-din-14-octombrie-2015-privind-declasificarea-sau-trecerea-n-alt-
clas-ori-alt-nivel-de-secretizare-a-unor-cat
98
Legea Republicii Moldova nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă de investigaţii , abrogată prin
Legea nr.59 din 29.03.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2012, nr. 113-118, art .373.
99
Макарь И.М. Организационно-тактические основы предупреждения и раскрытия преступлений
оперативными аппаратами органов внутренних дел. Кишинев:Молдавский Госуниверситет,1991, p.18-19.
100
Modificări introduse prin Legea din 4 august 1992 (Monitor, 1992, nr.8, art.207).
101
Popescu Gh. Activitatea informativă, componentă strategică în activitatea structurilor polițienești pentru
prevenirea și combaterea criminalității / Teză de abilitare. Rezumat. București, 2014. Disponibil:
https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/12/Rezumat-Teza-de-abilitare.pdf
102
PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de
un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1).
Disponibil:https://dexonline.ro/definitie/procedur%C4%83
26
competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de
informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului,
ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi
cercetarea infracţiunilor.
Activitatea specială de investigaţii reprezintă tehnici speciale de investigare, cu caracter

secret şi/sau public, efectuate de autorităţile competente, în scopul culegerii de informaţii,
necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.
Cu privire la tehnicile speciale de investigare, în literatura de specialitate s-a menţionat: „Este
greu să conturăm de pe acum natura juridică a acestor noi instituţii, întrucât ele nu sunt cu
siguranţă nici probe, nici mijloace de probă.Tehnicile speciale seamănă mai degrabă cu
procedeele probatorii clasice, regăsite de multă vreme în reglementările juridice penale. Dar şi
aici apare o notă specifică. O cercetare la faţa locului, o reconstituire, confruntare, ridicare de
obiecte sau percheziţie are loc cu deplina cunoaştere a acestei activităţi de către persoana
investigată, pe când în cazul tehnicilor speciale ele rămân oculte pentru subiectul vizat”.103
În concluzie, definim activitatea specială de investigaţii ca totalitate de procedee

probatorii 104 cu caracter secret şi/sau public, efectuate de autorităţile competente, până la
sesizarea/autosesizarea organelor de drept, în cadrul procesului penal şi/sau urmăririi penale105,
în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii,
asigurarea securităţii statului, a ordinii publice, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.
Particularităţile activităţii speciale de investigaţii:1) Activitatea specială de investigaţii

include acţiuni (numite măsuri speciale de investigaţii, expres prevăzute de lege) în scopul
culegerii de informaţii; 2) Activitatea specială de investigaţii, reglementată de Codul de
procedură penală, constituie totalitatea de procedee probatorii ce asigură realizarea scopului
procesului penal; 3) Activitatea specială de investigaţii, reglementată de Codul de procedură
penală, constituie totalitatea acţiunilor de urmărire penală, rezultatele cărora au forţă probantă
condiţionată, specificată în art.93 alin.(4) şi în art.101 alin.(5) C.proc.pen.; 4) Activitatea
specială de investigaţii are un carcter preponderent secret pentru persoana investigată; 5)
Activitatea specială de investigaţii este efectuată de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor
specializate din cadrul ori subordonate Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării,
Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie
şi Pază de Stat, Serviciului Vamal şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
(Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei), independent sau în
conlucrare cu colaboratorii confidenţiali.
Sarcinile activității speciale de investigații. Potrivit art.2 din Legea nr. 59 din
29.03.2012, sarcinile activităţii speciale de investigaţii sunt: a) relevarea atentatelor criminale,
prevenirea, curmarea infracţiunilor şi identificarea persoanelor care le organizează şi/sau le
103
Volonciu N. Cuvânt înainte. În: Tehnici speciale de investigare în justiţia penală / M.Udroiu, R.Slăvoiu, O.
Predescu. Bucureşti: C.H. Beck, 2009.
104
Prin Legea nr.66 din 05.04.2012 secţiunea 5 Activitatea specială de investigaţii a fost încorporată în Capitolul
III Mijloacele de probă şi procedeele probatorii din Titlul IV al Codului de procedură penală.
105
În doctrina rusă s-a menţionat posibilitatea folosirii mijloacelor subdivizunilor operative în scopul neutralizării
acţiunilor criminale ce împiedică judecarea cuzelor penale (Хомколов В.П. Организация управления оперативно-
розыскной деятельностью:системный подход. Москва: Закон и право, ЮНИТИ, 1999, p.103-120.)
27
comit; b) descoperirea şi cercetarea infracţiunilor;
c) căutarea persoanelor dispărute fără urmă ori a celor care se ascund de organele de urmărire
penală sau de instanţa de judecată ori se eschivează de la executarea pedepsei; c 1) depistarea
bunurilor provenite din activităţi ilegale şi colectarea probelor privind aceste bunuri; d)
colectarea de informaţii despre posibile evenimente şi/sau acţiuni ce ar putea pune în pericol
securitatea statului.
Principiile activității speciale de investigații. Potrivit art.3 din Legea nr.

59 din 29.03.2012, activitatea specială de investigaţii se bazează pe principiile: a) legalităţii; b)
respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei;
c) oportunităţii şi inofensivităţii; d) îmbinării metodelor publice şi secrete; e) cooperării cu alte
autorităţi ale statului; f) deideologizării şi apartinităţii.
Principiul legalităţii. Legalitatea activităţii speciale de investigaţii implică desfăşurarea
acesteia numai în scopul şi în vederea soluţionării sarcinilor expres prevăzute de lege şi numai de
către subiecţii împuterniciţi prin lege, precum și efectuarea măsurilor speciale de investigaţie
prevăzute exhaustiv prin lege, în cadrul procesului penal și numai în condiţiile stipulate de lege,
întrunite cumulativ, dacă:1) pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului penal
şi/sau poate fi prejudiciată considerabil activitatea de administrare a probelor; 2) există o
bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de
grave sau excepţional de grave, cu excepţiile stabilite de lege; 3) acţiunea este necesară şi
proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei. Indiscutabil, prin desfăşurarea

activităţii speciale de investigaţii (a unor măsuri speciale de investigaţii) se aduce atingere gravă
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, inclusiv drepturilor prevăzute de Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (CEDO), dreptului la
un proces echitabil (art.6) şi dreptului la respectarea vieţii private şi de familie (art.8). În acest
sens, în literatura de specialitate 106 s-a menţionat că, pe de o parte, „tehnicile speciale de
investigare sunt instrumente vitale în lupta împotriva infracţiunilor grave; pe de altă parte,
acestea presupun, prin modul de realizare, ingerinţe în dreptul la viaţă privată, fiind, astfel,
necesar să fie respectate standardele europene de protecţie, prevăzute în art.8 din CEDO şi în
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”.
Principiul oportunităţii107 şi inofensivităţii108 . Principiul oportunităţii şi inofensivităţii

nu este definit expres de către legiuitor. Dar din dispoziţia normei legale se desprinde caracterul
oportun şi inofensiv al activităţii speciale de investigaţii, ce presupune efectuarea unei măsuri
sau a măsurilor speciale de investigaţii, adecvate situaţiei (împrejurărilor), în aşa mod ca să nu se
aducă vătămări.
Anterior adoptării Legii nr.59 din 29.03.2012, activitatea operativă de investigaţii era
ghidată de principiul oportunităţii şi al ofensivităţii. În teoria activităţii investigativ-operative s-a
menţionat caracterul ofensiv şi oportun al activităţii operative de investigaţii care „se manifestă
106
Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală, p.3.
107
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situației,
împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.
https://dexonline.ro/definitie/oportun
108
INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. –
Din fr. inoffensif.https://dexonline.ro/definitie/inofensiv
28
prin organizarea şi planificarea acestei activităţi, în funcţie de starea şi evoluţia situaţiei
operative, prin gradul de intensitate al măsurilor într-un anumit sector, linie de activitate,
condiţionat de situaţia criminogenă, prin orientarea permanentă a reţelei de confidenţi spre
dobândirea informaţiei de interes operativ, prin restructurarea şi regruparea forţelor, mijloacelor
şi metodelor activităţii operative de investigaţii – corespunzător situaţiei create – într-un anumit
sector, raion sau linie de activitate”.109
Principiul ofensivităţii110 sau al operativităţii, după cum este formulat în teorie 111 şi în
legislatie112, a fost elaborat de practica activităţii investigative şi de combatere a criminalităţii.
Prin operativitate se subînţelege sistemul paticularităţilor carcteristice AOI, precum: rapiditatea
şi continuitatea AOI, activismul participanţilor, coordonarea şi cantitatea forţelor şi mijloacelor
implicate. Operativitatea constă în obligativitatea ofiţerilor operativi şi a altor persoane cu
funcţie de răspundere în AOI (în limitele competenţei): de a efectua activităţi reale şi eficiente în
scopul prevenirii săvârşirii infracţiunilor; de a manifesta iniţiativă în depistarea acestora; de a
întocmi la timp şi întemeiat dosarele de evidenţă operativă; de a întreprinde toate acţiunile
prevăzute de legea privind AOI pentru identificarea persoanelor care intenţionează comiterea sau
au comis infracţiuni, în scopul stabilirii unor condiţii favorabile pentru aplicarea măsurilor de
constrângere procesual-penale, precum şi pentru constatarea condiţiilor şi cauzelor care au
contribuit la săvârşirea infracţiunii.113
Ofensivitatea (operativitatea) în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor presupune

aplicarea prioritară a metodelor proactive. Astfel, în unele acte normative termenii ofensivitate
sau operativitate sunt înlocuiți cu cel de capacitate proactivă.114
Principiul îmbinării metodelor publice şi secrete. Îmbinarea metodelor publice şi secrete

în AOI este definită de teorie, practică şi legislaţie 115 ca manifestare a principiului
conspirativităţii. Prin conspirativitate se subînţelege folosirea metodelor complexe de către
subiectul AOI, pentru a păstra în taină aspectele acestei activităţi. 116
Conspirativitatea este impusă de caracterul confidenţial al majorităţii metodelor activităţii

operative de investigaţii, a căror respectare este o condiţie obiectivă şi necesară pentru efectuarea
109
Tactica criminalistică; Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p.178.
110
OFENSIV2. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva,
germ. Offensive)https://dexonline.ro/definitie/ofensiv.
111
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права. Общая часть, p.31.
112
Legea nr.50 din 22.03.2012 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, art.4 lit.c) prevede
operativitatea drept principiu de bază al acestei activităţi; în Legea nr.539 din 12.10.2001 cu privire la combaterea
terorismului ( publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 147-149, art.1163), operativitatea se
prezumă prin anumite dispoziţii legale (de ex., crearea grupei operative pentru desfăşurarea operaţiunii antiteroriste;
prioritatea măsurilor de prevenire a terorismului ş.a.).
113
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права, p.31.
114
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.429 din 07.07.2015 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
Sistemul de coordonare a securității frontaliere (În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2015, nr.185-189, art.
485, Data intrarii în vigoare: 17.01.2016) defineşte capacitatea de acțiune proactivă drept potențialul Poliției de
Frontieră și al autorităților partenere, inclusiv concepția, procedurile, forțele și mijloacele necesare, de a
desfășura în domeniul securității frontaliere acțiunile curente, de anticipare a măsurilor proactive și de stabilire a
celor de răspuns.
115
Articolul 3 din Legea nr.753 din 23.12.1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova,
prevede principiul conspiraţiei, al îmbinării metodelor şi mijloacelor de activitate deschisă şi acoperită.
116
Мешков В.М., Попов В.Л. Оперативно-розыскная тактика и особенности легализации полученной
информации в ходе предварителъного следствия:Учебно-практическое пособие. Москва :„Щит-М”, 1999,
p.7.
29
măsurilor operative de investigaţii. Conspirativitatea şi asigurarea strictă a secretului în
activitatea investigativ-operativă constituie un principiu unitar; orice atingere adusă acestui
principiu periclitează întreaga activitate, iar consecinţele pot fi atât de grave, încât devin
imprevizibile. 117 În acest sens, în literatura de specialitate s-a menţionat că, pe de o parte,
„ignorarea principiului conspirativităţii afectează rezultatul şi eficienţa AOI, iar, pe altă parte,
acest fapt echivalează activitatea investigativ-operativă – din punctul de vedere al posibilităţilor
– cu alte activităţi de ocrotire a normelor de drept (administrativă, execuţional-penală, procesual-
penală)”. 118
Conspirativitatea se realizează: prin cifrarea scopului şi obiectului măsurilor speciale de

investigaţii; prin stabilirea relaţiilor de colaborare confidenţială cu persoane fizice; prin
camuflarea mijloacelor (obiectelor, hainelor, mijloacelor de transport etc.), a comportamentului
(a se comporta conform situaţiaţiei, fără a atrage atenţia celor din jur, a fi ca şi ceilalţi); prin
folosirea încăperilor speciale şi a întreprinderilor legendate, a documentelor de acoperire,
ascunzişurilor tainice, parolelor, regulilor speciale de perfectare a documentelor ş.a.119
Astfel, prin conspirativitate sau metodele secrete realizate în activitatea specială de

investigaţii se are în vedere caracterul cifrat (sub acoperire) sau caracterul confidenţial (în taină)
ale măsurilor speciale de investigaţii.
Principiul cooperării cu alte autorităţi ale statului. Prevenirea şi combaterea

criminalităţii, asigurarea ordinii de drept implică un efort comun al tuturor organelor de stat
abilitate. Asfel, determinarea direcţiilor de bază, a formelor principale de cooperare şi a
priorităţilor constituie un imperativ al timpului, de natură să sporească eficienţa şi rezultativitatea
executării sarcinilor de către organele implicate.
Cooperarea constă în coordonarea în timp, spaţiu şi pe misiuni a tuturor forţelor şi

mijloacelor antrenate într-un proces, operațiune întreprinsă în scopul concentrării şi însumării
eforturilor acestora pentru îndeplinirea acţiunilor în comun şi în timp scurt.
Sarcinile de colaborare şi cooperare a organelor de ocrotire a dreptului în prevenirea şi

combaterea criminalităţii sunt: sporirea eficacităţii activităţii profilactice, depistarea, curmarea şi
cercetarea infracţiunilor, urmărirea infractorilor, recuperarea pagubei cauzate prin infracţiune,
executarea pedepselor, perfecţionarea cadrului instituţional şi a actului managerial.
Principiul deideologizării şi apartinităţii. Principiul deideologizării şi apartinităţii

prevede că atât organele, cât şi fucţionarii care exercită activitatea investigativ-operativă nu sunt
în drept să reprezinte (direct sau indirect) interesul partidelor politice, al organizaţiilor şi al
persoanelor, în legătură cu exercitarea AOI; să se implice în activitatea organelor administraţiei
publice, a procuraturii, a instanţelor judecătoreşti, a organizaţiilor politice şi religioase, în scopul
determinării unor acţiuni sau influenţei asupra lor, cu excepţia cazurilor de relevare, prevenire şi
descoperire a infracţiunilor. În conformitate cu acest principiu, în cadrul organelor care exercită
117
Tactica criminalistică; Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V. Didâc, M.Căpătici,
V.Cuşnir, V.Moraru. (Institutul Național al Justiției. Seria: Suporturi de curs, 10). Chișinău: Elan Poligraf S.R.L.,
2009, p.179.
118
информации в ходе предварителъного следствия, p.7.
119
Теория оперативно-розыскной деятельности, p.30.
30
activitatea investigativ-operativă nu pot fi formate structuri ale partidelor politice, iar persoanele
cu funcţii de răspundere în aceste organe nu sunt în coerenţă sau dependenţă – în exercitarea
atribuţiilor de serviciu – cu interesele acestor partide sau formaţiuni politice. 120
1. Indicați principalele criterii de clasificare a actelor normative ce formează bazele juridice

ale activității speciale de investigații și ale altor activități informative.
2. Argumentați importanța anumitor izvoare juridice ce reglementează ASI.
3. Analizați specificul sarcinilor ASI.
4. Caracterizați particulritățile ASI în raport cu alte activități.
5. Formulați impiedimentele teoretice și practicie privind conțnutul principiului
oportunității și inofensivității.
6. Argumentați importanța principiului deideologizării şi apartinităţii.
1.Tactica criminalistică; Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V.Didâc, M.Căpătici,
2009.
2. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală / M.Udroiu, R. Slăvoiu, O. Predescu. Bucureşti: C.H.Beck,2009.
3. Теория оперативно-розыскной деятельности: Учебник / Под.ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К.
Синилова. Москва: ИНФРА-М, 2007.
4. Шумилов А.Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II: Оперативно-

розыскные мероприятия и меры:Учебно-практическое пособие. 3-е изд., пересмотр. и испр. Москва:
Издателъский дом Шумиловой И.И., 2008.
5. Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права .Общая часть :Учебное пособие.

Москва:Издателъский дом Шумиловой И.И., 2000.
6. Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскной

деятельности:Комментарий.Москва: Новый Юрист, 1997.
7. Мешков В .М., Попов В.Л. Оперативно-розыскная тактика и особенности легализации полученной

информации в ходе предварителъного следствия:Учебно-практическое пособие. Москва: „Щит-М”, 1999.
UNITATEA DE CONȚINUT III
SUBIECȚII ACTIVITĂȚII SPECIALE DE INVESTIGAȚII
Subiectele tratate:
1. Organele de stat care realizează activitatea specială de investigații.
2. Competenţa organelor speciale de investigații.
120
Tactica criminalistică; Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p.180.
31
3. Subdiviziunea specializată de investigații.
4. Conducătorul subdiviziunii specializate.
5. Ofiţerului de investigații speciale .
6. Alte persoane participante la activitatea specială de investigații.
7. Funcţionarii cu atribuţii de control în activitatea specială de investigaţii.
8. Statutul juridic al persoanelor care colaborează confidențial cu organele speciale de

investigaţii (confidentul).
9. Investigatorul sub acoperire.
10. Persoana față de care se efectuează activitatea specială de investigaţii (figurant, suspect,
persoana-țintă); Obiectul de interes (operativ) special și fenomenul de interes (operativ) special.
Organele de stat care realizează activitatea specială de investigații. Potrivit art.6

alin.(1) din Legea nr.59 din 29/03.2012, activitatea specială de investigaţii se efectuează de către
ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor specializate din cadrul ori subordonate Ministerului
Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de
Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciului Vamal şi
Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei. Prin detașarea ofițerilor de
investigații în cadrul procuraturilor specializate (Procuratura Anticorupție și Procuratura pentru
Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS)), aceste autorități au fost
învestite prin lege121 să efectueze orice MSI în cauzele penale aflate în gestiune.
Se interzice efectuarea măsurilor speciale de investigaţii de către alte autorităţi decât cele
prevăzute supra.
Categoriile organelor ASI. După volumul exercitării ASI, organele pot fi: a) de volum
deplin; b) de volum lărgit; c) de volum limitat.
I. Reeșind din dispozițiile legii (art.7 alin.(2), art.18 alin.(4), art.30 alin.(4) din Legea
ASI), Ministerul Afacerilor Interne, Centrul Naţional Anticorupţie, Procuratura
Anticorupție, precim și PCCOCS, sunt organe ce exercită activitatea specială de
investigaţii în deplin volum.
II. Serviciului de Informaţii şi Securitate exercită ASI în volum lărgit.
III. Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciul Vamal şi Administraţia Naţională a
Penitenciarelor (Departamentul instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei)
realizează ASI în volum limitat.
121
Articolul 7 din Legea nr.159 din 07.07.2016 cu privire la procuraturile specializate.
32
Competenţa organelor speciale de investigații. În ASI competența include totalitatea
atribuțiilor, drepturilor, obligațiilor, precum și a criteriilor delimitative prevăzute de lege și alte
acte normative în realizarea acestei activități de către anumite organe sau de către o autoritate în
raport cu alte autorități. În dependență de sarcinile și carcterul obiectivelor de interes operativ,
competența organelor ASI poate fi calificată în următoarele feluri, menționate în teorie: a)
materială; b) teritorială; c) personală. 122
Competența materială ASI este determinată de caracterul faptelor ilicite ce formează

obiectul investigațiilor.
1. Astfel, Ministerul Afacerilor Interne are competența realizării ASI: în domeniul

asigurării ordinii și securității publice; 123 pe linia frontierei de stat, combaterii criminalității
organizate; precum și pentru asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, apărarea proprietăţii publice şi private.124
2. Centrul Naţional Anticorupţie își realizeză competențele ASI pe linia prevenirii și

combaterii corupției, a actelor conexe corupției, a faptelor de comportament
corupțional, 125precum și în domeniul recuperării bunurilor infracționale. 126
3. Serviciului de Informaţii şi Securitate realizează anumite acțiuni informativ-

operative, având ca obiective: identificarea şi prevenirea activităţilor de pe teritoriul altor state,
individuale şi/sau de grup, care pot periclita independenţa, integritatea şi suveranitatea Republicii
Moldova, submina autorităţile de stat, precum şi pune în pericol fundamentele economice ale
statului; activităţi de contraspionaj întru descoperirea şi contracararea aspiraţiilor informativ-
subversive străine ce afectează securitatea ţării; activităţi pe linia contrainformaţiilor militare
orientate în vederea realizării într-o concepţie unitară a măsurilor de identificare, prevenire şi
anihilare a factorilor cu potenţial de periclitare pe dimensiunea militară a securităţii de stat a
Republicii Moldova; etc.127
4. Ministerul Apărării exercită activități ASI prin intermediul Direcţiei inspecţie

general, care are misiunea de a efectua evaluarea de sistem, investigarea unor probleme
specifice, precum şi activitatea de prevenire, combatere a corupţiei şi fraudelor în instituţiile
Ministerului Apărării şi Marelui Stat Major, în trupele şi serviciile din marile unităţi şi
din unităţile militare ale Armatei Naţionale.128
122
Кушнир И.В. Oперативно-розыскная деятельность . Понятие и виды оперативно-розыскной
подведомственности, 2010, http://be5.biz/pravo/o001/07.html
123
https://mai.gov.md/ro/atributiile-ministerului-afacerilor-interne
124
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.693 din 30.08.2017 cu privire la organizarea şi funcţionarea
Ministerului Afacerilor Interne. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2017, nr. 322-328, art.795.
125
https://www.cna.md/taboneview.php?l=ro&idc=3&t=/CNA/Cadrul-normativ
126
Articolele 4,8 din Legea nr.48 din 30.03.2017 privind Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2017, nr.155-161, art. 251.
127
https://sis.md/
128
http://www.army.md/?lng=2&action=show&cat=228
33
5. Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat realizează activităţi orientate spre depistarea,
prevenirea şi contracararea acţiunilor, care, conform legislaţiei, constituie sau ar putea constitui
riscuri sau ameninţări la adresa demnitarilor de stat.129
6. Serviciul Vamal exercită măsuri ASI prin intermediul Direcției servicii operative în
scopul contracarării traficului illicit de mărfuri peste frontiera vamală, depistării și documentării
încălcărilor și fraudelor vamale, 130și de către Direcția securitate internă care realizează măsuri
publice și secrete, orientate spre asigurarea protecției juridice a colaboratorilor Serviciului Vamal
și a persoanelor care acordă sprijin subdiviziunilor care exercită activitatea operativă de
investigații și asigură securitatea internă a autorităților vamale. 131
7. Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) organizează şi efectuează

operaţiuni speciale în instituțiile penitenciare, precum şi activităţi informaţional-analitice, măsuri
profilactice pentru asigurarea regimului în instituțiile respective, precum și măsuri speciale de
investigații în scopul prevenirii, contracarării și cercetării faptelor ilicite în locurile de
detenție. 132
8. Procuratura Anicorupție și PCCOCS prin ofițerii de investigații detașați efectueză

MSI în cauzele penale prevăzute de art.2701 și 2702 C.proc.pen.
Competența teritorială ASI este determinată de locul săvărșirii presupusei fapte penale
și de alte circumstanțe ce determină raza de activitate a unei subdiviziuni speciale (de exemplu,
ANP își exercită atribuțiile în locurile de detenție).
Competența personală ASI este determinată de calitatea persoanei față de care sunt
exercitate atribuțiile prevăzute de lege (de exemplu, Direcția integritate și supraveghere
realizează măsuri speciale publice și secrete, orientate spe prevenirea și combaterea actelor de
corupție, protecționismului și a influenței necorespunzătoare în mediul colaboratorilor
Serviciului Vamal133etc.).
După conținutul atribuțiilor realizate în cadrul activității speciale de investigații,

competența poate fi calificată în: a) generală și b) specială.Competența generală ASI este
prevăzută de art.7 din Legea nr.59 din 29.03.2012.Competența specială ASI presupune abilitatea
organelor de a desfășura toate sau numai anumite măsuri speciale de investigații (de exemplu,
MAI și CNA au competența de a realiza toate măsurile speciale de investigații; SIS este
împuternicit să desfășoare numai anumite măsuri speciale etc.).
Subdiviziunea specială de investigații. Subdiviziunea specială de investigații

reprezintă unitatea structural-organizatorică a organului investigativ-operativ care are drept
atribuții funcționale exercitarea ASI. Subdiviziunea specială de investigații este parte
componentă a organului ASI ca unitate structural-organizatorică în mai multe forme: grup, birou,
serviciu, secție, direcție, inspectorat. Atribuțiile funcționale ale subdiviziunii speciale determină
profilul de activitate: de investigații; de căutare; tehnico-operativă; de contrinformații;
informațional-analitică; de securitate internă (de exemplu, Direcția investigații speciale din
129
http://www.spps.md/ro/directii
130
http://www.customs.gov.md/ro/content/directia-servicii-operative
131
http://www.customs.gov.md/ro/content/directia-securitate-interna
132
Articolul 14 din Legea nr.300 din 21.12.2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova,2018, nr.48-57, art. 124. Data intrarii în vigoare: 16.05.2018.
133
http://www.customs.gov.md/ro/content/directia-integritate-si-supraveghere
34
cadrul Poliției de Frontieră,134 Inspectoratul național de investigații din cadrul Inspectoratului
General al Poliției, 135 Serviciul Protecție Internă și Anticorupție al MAI (SPIA), 136 Secția
analiza informațiilor din cadrul Direcției de poliție a mun.Chișinău 137 etc.)
Conducătorul subdiviziunii specializate. Funcțiile organizațional-administrative în cadrul

subdiviziunii specializate sunt realizate de către conducător care exercită anumite atribuții
prevăzute de art.8 din Legea privind ASI. Pornind de la structura ierarhică a organului ASI,
activitatea căruia este dirijată de grupul de conducere (conducător, adjuncți etc.), față de care
conducătorul subdiviziunii specializate se află în relații de subordonare. În materia ASI,
conducătorul subdiviziunii specializate se află în relații de subordonare numai cu șefii ierarhic
superiori, în condițiile stabilite de regulamentele interioare.
Ofiţerul de investigații speciale. Ofiţerul de investigaţii este persoana împuternicită

care, în numele statului, efectuează măsurile speciale de investigaţii în conformitate cu legislaţia
în vigoare. Ofiţerul de investigaţii care efectuează activitatea specială de investigaţii îşi
realizează sarcinile în mod independent, cu excepţia cazului când acţiunea specială de
investigaţii este dispusă şi coordonată sau este condusă în cadrul procesului penal de către
procuror sau de către ofiţerul de urmărire penală, în interacţiune sau în conlucrare cu
colaboratorii confidenţiali.
În cadrul SIS, persoanele angajate în bază de contract care efectuează activitatea

specializată în vederea realizării atribuțiilor acestei autorități sunt denumite prin lege ofițeri de
informații. 138 Ofiţerul de investigaţii efectuează activitatea specială de investigaţii în cadrul
subdiviziunii specializate sau, fiind detașat, în cadrul procuraturii specializate. Detaşarea se face
cu acordul scris al ofiţerului de investigații selectat, prin ordinul comun al Procurorului General
şi al conducătorului autorității în care activează ofițerul de investigații detaşat (art.9 alin.(6) din
Legea ASI).
Ofițerii de investigații detașați de la alte instituții îşi desfăşoară activitatea numai în

cadrul procuraturii specializate la care au fost detaşaţi și se subordonează din punct de vedere
administrativ procurorului-șef al procuraturii specializate. Îşi desfăşoară activitatea numai la
indicația și sub controlul procurorilor din cadrul procuraturii specializate și efectuează doar
măsurile speciale de investigații dispuse de aceşti procurori (Art.7 alin.(3) și (4) din Legea
nr.159 din 07.07.2016 cu privire la procuraturile specializate). Obligațiile ofițerului de
investigații sunt prevăzute de art.11 din Legea ASI.
Funcţionari cu atribuţii de control în activitatea specială de investigaţii. Potrivit

Legii ASI și Codului de procedură penală, procurorul și judecătorul de instrucție sunt învestiți cu
atribuții de control în activitatea specială de investigații.
134
http://www.border.gov.md/index.php/ro/politia-de-frontiera/structura?id=440
135
http://politia.md/ro/advanced-page-type/subdiviziuni-specializate
136
https://mai.gov.md/ro/structura/serviciul-protectie-interna-si-anticoruptie
137
http://politiacapitalei.md/sectia-analiza-informatiilor/
138
Articolul 1 din Legea nr.170 din 19.07.2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova,2007, nr. 171-174, art. 667. Data intrarii în vigoare: 01.01.2008.
35
Procurorul. În cadrul activităţii speciale de investigaţii, procurorul se bucură de o serie
de împuterniciri prevăzute de art.14 din Legea ASI. Judecătorul de instrucție examinează:
demersurile privind autorizarea măsurilor speciale de investigații, plângerile împotriva actelor și
acțiunilor procurorului și ofițerului de investigații; exercită alte atribuții prevăzute de Codul de
procedură penală referitor la ASI.
Alte persoane participante la activitatea specială de investigații. Pentru derularea

eficientă a MSI și a altor activități operative organele ASI atrag benevol sau obligatoriu, după
caz, în condițiile legii, persoane fizice și juridice care pot fi divizate în următoarele categorii: a)
specialiști; b) persoane fizice și juridice care colaborează public (obligatoriu sau benevol) cu
autoritățile ASI; c) întreprinderi, organizaţii şi subdiviziuni create de organele ASI care
contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute de lege.
Specialiștii din diferite domenii sunt antrenați la pregătirea, organizarea sau desfășurarea
măsurilor speciale de investigații sub conducerea ofițerilor operativi.
Persoanele fizice și juridice care colaborează public și obligatoriu cu autoritățile ASI,

acordă sprijinul necesar prin oferirea în folosință a încăperilor de serviciu, a locuinţelor, a
mijloacelor de transport, a bunurilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, unităţilor
militare, precum şi a altor bunuri în scopul efectuării MSI, căutării și reținerii persoanelor
urmărite. Persoanele fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate, sunt obligate să acorde
asistenţă subdiviziunilor specializate, să pună imediat la dispoziţia acestora informaţiile
solicitate, precum şi, în măsura posibilităţilor, bunuri mobile şi imobile, alte obiecte şi
documente necesare pentru realizarea măsurilor speciale de investigaţii. Persoanele juridice
prestatoare de servicii poştale şi de comunicaţii electronice sunt obligate să asigure
echipamentele şi condiţiile tehnice necesare pentru înfăptuirea de către subdiviziunile
specializate a măsurilor speciale de investigaţii, precum şi să întreprindă acţiuni pentru păstrarea
confidenţialităţii conţinutului, metodelor şi tacticii acestor măsuri (art.16 din Legea ASI).
Persoanele fizice și juridice care colaborează public și benevol. În teoria și practica

ASI sunt realizate și alte forme de colaborare publică a persoanelor fizice sau juridice cu
organele ASI, de exemplu: 1) mass-media, pentru difuzarea unor date; 2) cetățenii,în calitate de
colaboratori netitulari publici 139 ; 3) participarea benevolă a cetățenilor la pregătirea sau
realizarea măsurilor operative; 4) participarea benevolă a agențiile de detectiv și pază sau a altor
persoane juridice în AOI; 5) alte forme de colaborare benevolă, publică, permanentă sau de o
singură dată a cetățenilor. 140
139
Основы оперативно-розыскной деятельности. Под ред. А.Е. Чечетина: Учебное пособие. 3-е изд., доп. и
перераб. Барнаул: Барнаульский юридический институт МВД России,2007. 236 p. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/litsa-okazyivayuschie-glasnoe-sodeystvie-113939.html
140
Сыпачев А.Ю. О понятии гласного содействия граждан оперативным подразделениям органов
внутренних дел. În: Государство и право. Юридические науки,2008. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/o-ponyatii-glasnogo-sodeystviya-grazhdan-operativnym-podrazdeleniyam-organov-
vnutrennih-del-1
36
Colaborarea publică în cazul pregătirii și realizării MOI se poate manifesta în următoarele
modalități: participarea persoanei în calitate de ,,cumpărător”, în cadrul achiziției de control;
efectuarea supravegherii asupra acțiunilor și comportamentului abuziv al unor funcționari
publici; colectarea mostrelor de documente pentru cercetare comparativă; identificarea după
fotografie a unor funcționari publici corupți. Colaborarea publică nu presupune cunoașterea de
către toți a faptului că persoana a acordat sprijin organelor AOI. Colaborarea publică se
manifestă prin următoarele particularități: nu există un regim secret al colaborării; nu sunt
întreprinse măsuri speciale de păstrare a confidențialității și de asigurare a securității; nu există
contract și obligații concrete; ulterior persoana nu ascunde faptul colaborării și participă, de
regulă, în calitate de martor în procesul penal. 141
Întreprinderile, organizaţiile şi subdiviziunile create de organele ASI pot fi cu statut de
persoane juridice, în condițiile Codului Civil și ale altor acte normative , fie subdiviziuni cu
atribuții auxiliare în cadrul organelor ASI.
Persoanele care colaborează confidențial cu organele speciale de investigaţii

(confidenții). Colaborarea cetățenilor în cadrul AOI este definită ca ,,stabilirea relațiilor
investigativ-operative între autoritățile AOI, la general, și angajații titulari (persoană cu funcții
de răspundere, împuternicită cu asemenea drepturi) și o persoană fizică concretă, referitor la
acordarea de către aceasta a unui ajutor în scopul soluționării anumitor sarcini pe linia combaterii
criminalității”. 142 În teoria AOI sunt menționate trei forme de colaborare cu subdiviziunile
operative ale autorităților abilitate: a) publică; b) anonimă; c) confidențială.143
Colaborarea anonimă prezumă prezentarea informației de către o persoană care nu

acceptă să-i fie cunoscut numele de către organele AOI și să participe în procesul penal. Prin
această formă de colaborare ofițerul operativ este lipsit de posibilitatea de a folosi persoana
anonima la alte acțiuni sau în calitate de martor. În forma de colaborare anonimă, informația
poate fi transmisă prin telefon, formă scrisă sau prin contact direct al ofițerului operativ cu o
persoană care își tăinuiește numele. 144
Colaborarea confidențială. Forma confidențială (secretă) de colaborare a cetățenilor cu
organele AOI se caracterizează prin faptul interzicerii divulgării datelor despre persoanele care
participă tainic și activ printr-o contribuție eficientă la pregătirea și desfășurarea MOI. Pornind
de la caracterul confidențial al colaborării, în teoria AOI asemenea persoane sunt numite
confidenți145 sau agenți (secreți).146
141
Ремизов М.В., Ласточкина Р.Н. Оперативно-розыскная деятельность: правовое регулирование и
использование результатов в уголовном судопроизводстве: Учебное пособие. Ярославль: Яросл. гос. ун-т.,
2007. Disponibil:http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/litsa-sodeystvuyuschie-operativno-
rozyisknyim-115726.html
142
Лапин Е.С., Михайлова Ю.Н Краткий курс теоретических основ оперативно-розыскной деятельности:
Учебное пособие для студентов. Саратов: Научная книга, 2006, 148 p. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/ponyatie-sodeystviya-grajdan-operativno-113880.html
143
Ремизов М.В., Ласточкина Р.Н. Оперативно-розыскная деятельность: правовое регулирование и
использование результатов в уголовном судопроизводстве.
144
Ibidem.
145
Potrivit DEX-ului, confident este persoana aflată în relații confidențiale, căreia i se încredințează secretele.
Disponibil: https://dexonline.ro/definitie/confident
146
Potrivit DEX-ului, agent secret este reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații etc., care
37
Deconspirarea identității persoanei care colaborează în cadrul AOI poate avea urmări
grave asupra securității personale și, respectiv, asupra eficacități măsurilor operative de
investigații în cauză și asupra activității operative, în ansamblu. În acest sens, colaborarea
confidențială presupune următoarele măsuri de asigurare a unui regim secret: 1) munca cu
confidenții este o atribuție specială a unui număr limitat de funcționari operativi; 2)
documentarea activității confidenților este realizată în baza unor norme speciale prevăzute în
acte normative departamentale cu caracter secret; 3) asigurarea prin măsuri de protecție speciale
a informațiilor utilizate de subdiviziunile operative, a masivelor informaționale respective din
cadrul organelor AOI; 4) legendarea și cifrarea caracterului realațiilor de colaborare, a
modalităților de infiltrare, de întâlnire și comunicare, de transmitere a informațiilor etc.147
Definiție. Potrivit art.15 alin.(1) din Legea privind ASI, colaboratorii confidenţiali sunt
persoane care, printr-un acord scris sau verbal, se obligă să ofere ofiţerului de investigaţii
informaţii, să participe la pregătirea şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, precum şi să
contribuie într-un alt mod, neinterzis de lege, la activităţile speciale de investigaţii.
Regimul juridic al colaboratorilor confidențiali (confidenților) include următoarele teze

legale: a)antrenarea colaboratorilor confidenţiali la efectuarea măsurilor speciale de
investigaţii poate fi realizată cu titlu oneros sau gratuit; b) ofiţerii de investigaţii, după caz, pot
încheia acorduri cu colaboratorii confidenţiali în numele autorităţii ale cărei subdiviziuni
efectuează activitatea specială de investigaţii; c) colaboratorii confidenţiali sunt obligaţi să
păstreze secretul informaţiilor ce le-au devenit cunoscute în timpul efectuării măsurilor speciale
de investigaţii şi să prezinte informaţii veridice; d) în scopul asigurării securităţii colaboratorilor
confidenţiali, a membrilor familiilor şi a rudelor acestora, se permite efectuarea de măsuri
speciale de investigaţii în vederea protecţiei lor în modul stabilit de lege. Informaţia despre
colaboratorul confidenţial poate fi făcută publică doar cu acordul scris al acestuia; f) ofiţerilor de
investigaţii li se interzice să antreneze în activitatea specială de investigaţii, în calitate de
colaboratori confidenţiali, deputaţi, judecători, procurori, ofiţeri de urmărire penală şi avocaţi; g)
activitatea colaboratorilor confidenţiali se află sub controlul conducătorilor autorităţilor ale căror
subdiviziuni efectuează activitatea specială de investigaţii şi al conducătorilor subdiviziunilor
specializate respective.
În scopul unei colaborări eficiente, ofițerii responasbili de munca confidenților exercită

următoarele acțiuni: a) informează confidenții referitor la situația operativă; b) dau instrucțiuni
privind mijloacele și metodele de realizare a sarcinilor stabilite; c) stabilesc modul de
comunicare; d) verifică, dacă sarcina și modul de realizare, a fost înțelese just; e) efectuează
controlul executării sarcinii, corectitudinii acțiunilor și comportamentului; f) verifică
plenitudinea și veracitatea informațiilor comunicate. 148
Alte calificative ale colaboratorului confidențial. Colaboratorul confidențial poate avea
calitatea de: investigator sub acoperire; informator; victimă a infracțiunii; martor denunțător;
bănuit, învinuit, condamnat; persoană de încredere sau altă persoană.
Informatorul a fost definit în doctrina română ca „acea persoană care cunoaște date sau
informații cu privire la săvârșirea unei infracțiuni ori cu privire la împrejurări legate de aceasta,
îndeplinește anumite însărcinări; cel care îndeplinește o misiune secretă de informare. Disponibil:
https://dexonline.ro/definitie/agent
147
Основы оперативно-розыскной деятельности./Под ред. А.Е. Чечетина.
148
Ibidem.
38
utile pentru soluționarea cauzei și care își păstrează întotdeauna anonimitatea”.149 Informatorul
este, de regulă, din mediul criminal sau din mediul ce prezintă interes operativ, respectiv nu este
necesară acțiunea de infiltrare. Informatorul poate fi utilizat drept investigator sub acoperire,
dacă infiltrarea unei alte persoane este imposibilă, dar, în acest caz, informatorul anonim va fi
deconspirat.
Din actele departamentale desecretizate ale organelor securității statului s-a formulat
definiția informatorului ca „persoană cu aptitudini şi disponibilităţi pentru culegerea de
informaţii şi care, în mod organizat, conspirat şi secret, culegea date de interes pentru Securitate,
transmiţându-le ofiţerului sau rezidentului şi acţionând sub îndrumarea directă a acestuia.
Informatorii erau introduşi în reţea după un studiu prealabil şi erau abandonaţi în situaţiile în care
se deconspirau (voit sau accidental), nu mai aveau acces la date cu valoare operativă („nu mai
aveau posibilităţi”), se eschivau sau refuzau să transmită informaţii. Dacă scoaterea din reţea nu
era considerată oportună, puteau fi trecuţi la o încadrare inferioară (de persoană de sprijin sau
gazdă a casei de întâlniri). În primii ani de funcţionare a Securităţii s-au utilizat şi categoriile de
informatori necalificaţi sau informatori calificaţi, pentru a distinge între sursele mai slabe şi cele
care dovedeau calităţi personale, posibilităţi operative mai mari şi o atitudine ofensivă în
culegerea de informaţii”.150
Victima infracțiunii și martorul denunțător ce colaborează confidențial cu organul de
urmărire penală participă la desfășurarea unor măsuri speciale de investigație (controlul
transmiterii sau primirii banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse,
acceptate, extorcate sau oferite; achiziţia de control etc.), iar în cazul măsurilor autorizate de
către judecătorul de instrucție (cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce
asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor în mediul ambiental), precum și la
realizarea altor măsuri speciale, pot fi antrenați în calitate de investigator sub acoperire. Pentru
victima infracțiunii și martorul denunțător contactul cu făptuitorul crimei este firesc și, respectiv,
acțiunile de infiltrare sunt ușor de realizat sau nu sunt necesare.
Bănuitul, învinuitul, condamnatul pot fi antrenați să participe confidențial, cu acordul
lor, la realizarea unor măsuri speciale de investigație, inclusiv la investigația sub acoperire, când
acest fapt se impune de circumstanțele faptei și situația operativă.
Persoana de încredere sau altă persoană participă, de regulă, la pregătirea sau realizarea
investigației sub acoperire, acordând sprijinul necesar investigatorului acoperit.
Investigatorul sub acoperire. Investigatorii sub acoperire sunt angajaţi, special
desemnaţi în acest scop, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi
Securitate, Centrului Naţional Anticorupţie, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) ori
sunt persoane antrenate pentru efectuarea unei măsuri speciale de investigaţii concrete.
Investigatorii sub acoperire efectuează măsura specială de investigaţii pe durata perioadei
determinate în ordonanţa procurorului (art.30 alin.(4) din Legea nr.59 din 29.03.2012). În același
sens, art.6 pct. 20) C.proc.pen. definește investigatorul sub acoperire drept persoană oficială,
care exercită confidenţial o activitate specială de investigaţii, precum şi altă persoană, care
149
Suian M. Unele aspecte privind folosirea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor. Penalmente 2016.
Disponibil: http://www.revista.penalmente.ro/wp-content/uploads/2016/12/Penalmente-relevant-nr.-2-2016-2.pdf
150
Dicționar: Index de termeni și abrevieri cu utilizare frecventă în documentele Securității. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/arhiva/Dictionar%20termeni.pdf
39
colaborează confidenţial cu organele de urmărire penală (organele speciale de investigații –
sublinierea noastră, n.a.).
Condițiile desemnării investigatorului sub acoperire. Pentru desemnarea polițiștilor care

vor lucra sub acoperire, sunt necesare măsuri temeinice de recrutare, selecție și instruire, avându-
se în vedere, totodată, și gradul de pregătire profesională, onestitatea, motivarea, abilitățile de
negociator, disponibilitatea de a lucra în echipă, rezistența la stres.
Un bun investigator sub acoperire trebuie să aibă mai multe aptitudini, cum ar fi: a) să
aibă cunoștință despre lumea interlopă, despre metodele și modul al acesteia de operare; b) să fie
familiarizat cu felul lor de a vorbi; c) să aibă talentul, deprinderile și îndemânările necesare în
domeniu; d) să nu fie cunoscut în zona de acțiune.
Pe lângă aceste aptitudini, investigatorul sub acoperire trebuie să aibă anumite calități
(inteligență, încredere în sine, curaj, capacitate de a cântări faptele / de a evalua corect lucrurile,
spirit de inițiativă, inventivitate, memorie bună, răbdare, condiție fizică, pasiune pentru tehnică).
Totodată, el trebuie să știe să comunice (să fie comunicativ), să aibă suficientă experiență
prealabilă, pentru a-și putea îndeplini acest rol, să dea dovadă de un simț practic. Situația de a
desfășura activitatea sub altă identitate presupune nu doar schimbarea datelor de stare civilă, dar
și a oricăror date referitoare la o persoană. Astfel, investigatorul sub acoperire va putea dobândi,
în activitatea sa acoperită, un alt loc de muncă, o altă ocupație și funcție, de multe ori – o altă
înfățișare. Aceasta înseamnă că, pentru a-și realiza activitățile sale, investigatorul sub acoperire
poate să apară ca funcționar al unei instituții, administrator al unei societăți comerciale, agent de
asigurări și alte diferite meserii, ocupații. 151 Deși activitatea agentului sub acoperire este sub
supravegherea organului sau serviciului care l-a infiltrat, de o importanță majoră este capacitatea
acestuia de a lua decizii personal, în situații extraordinare, de a acționa și a risca pe cont propriu.
Particularitatea psihologică de bază a activității agentului infiltrat pesupune un nivel permanent
ridicat al reflexelor, autocontrolul acțiunilor ce condiționează o presiune psihică a acestei
activități împreună cu necesitatea de a urma firesc legenda și linia de comportament stabilită.152
Împuternicirile și obligațiile investigatorului sub acoperire: 1) investigatorul sub

acoperire culege date şi informaţii pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia procurorului care a
autorizat măsura specială de investigaţii; 2) investigatorului sub acoperire i se interzice să
provoace comiterea de infracţiuni; 3) autorităţile publice pot folosi sau pot pune la dispoziţia
investigatorului sub acoperire orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru efectuarea măsurii
speciale de investigaţii autorizate.
Persoana față de care se efectuează activitatea specială de investigaţii (figurant,

suspect, persoana-țintă). Persoana față de care se efectuează activitatea specială de investigaţii
(numită figurant, suspect, persoană-țintă, obiect de interes operativ, obiect al urmăririi
informativ-operative) este individul a cărui faptă (acțiune sau inacțiune) se află în raport de
151
Olteanu G.I., Iacob A., Gorunescu M. ,Dragomirescu B. Metodologie Criminalistică: Structurile infracţionale şi
activităţile ilicite desfăşurate de către acestea. Bucureşti: AIT Laboratories S.R.L., 2008, p.245.Disponibil:
https://books.google.md/books?id=PtxcI5XFxloC&pg=PA244&lpg=PA244&dq=investigatia+sub+acoperire&sourc
e=bl&ots=_8OThmQUrs&sig=26TA0tbP7-
NBC6e4d0ePf16Ayz8&hl=ro&sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=investigatia%20sub%20acoperire&f=false
152
Аминов И.И. идр. Юридическая психология: Учебник для студентов вузов, обучающихся по
специальности ,,Юриспруденция” 2012, Оперативное внедрение. Disponibil: https://lib.sale/yuridicheskaya-
psihologiya_1332/operativnoe-vnedrenie-98989.html
40
cauzalitate cu comiterea unei infracțiuni (faptă stabilită sau a unor date, indicii rezonabile),
precum și cetățenul supus verificării pe alte temeiuri.153
Figurantul. În sens restrains, figuarntul este definit ,,persoana în privința căreia, în temeiul
și modul prevăzut de Legea AOI și alte acte normative din domeniul activității investigativ-
operative, se realizează anumite măsuri operative în cadrul dosarului de evidență operativă
(D.E.O.) ” .154 Termenul ,,figurant”155 este folosit în limba română având altă semnificație decât
cea din Republica Moldova (fiind împrumutat din teoria AOI rusă) și nu este folosit în
terminologia informativ-operativă polițienească.
Clasificări. Pornind de la sarcinile ASI, obiectul de interes operativ este de origine: a)

penală; și b) nepenală. Obiectul de interes operativ penal se află în legătură cu faptul săvârșirii
unei infracțiuni, iar obiectul de origine nepenală este în vizorul organelor ASI din alte
considerente decât săvârșirea unei fapte penale. 156Obiect de interes operativ de origine nepenală
sunt: persoanele dispărute fără urmă; persoanele (funcționari publici) verificate sau testate;
persoanele verificate în cazurile prevăzute de art.7 alin.(3) din Legea privind ASI.
În funcție de natura juridică a entităților care fac obiectul de interes operativ, distingem:
 a) persoane fizice;
 b) persoane juridice;
 c) organizații criminale;
 d) organizații teroriste;
 e) organizații străine;
 f) servicii de informații străine;
 g) fenomene.
Fenomenul de interes operativ îl constituie anumite sfere ale criminalității: terorismul;

crima organizată; proliferarea armelor de distrugere în masă; corupția; traficul de ființe umane;
traficul de arme și droguri; evaziunea /frauda fiscală și vamală etc. În privința fenomenului de
interes operativ se efectuează măsuri de culegere a informației din diferite surse și măsuri
analitice.
153
Емельянов С.Л. Оперативно-розыскная деятельность: Курс лекций. СУРС.doc.Disponibil:
https://studfiles.net/preview/6020076/page:29/
154
Пронин К.В. Краткий курс по оперативно-розыскной деятельности. 5-е издание, исправленное и
дополненное, Москва: Окей-книга, p. 53.Disponibil:
https://books.google.md/books?id=CPeuDQAAQBAJ&pg=PA55&lpg=PA55&dq=фигурант+в+орд&source=bl&o
ts=2gpgXJZ6kp&sig=3Jww1qGNwIIowMgwWUYzHnCd9VY&
155
Figurant–persoană care este prezentă la desfășurarea unui eveniment, la o întâmplare etc., fără a participa efectiv
la ea; Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant. Disponibil:
https://dexonline.ro/definitie/figurant
156
Оперативно-розыскная деятельность: Учебник. 2-е изд., доп. и перераб. /Под ред. К.К. Горяинова, В.С.
Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004. 848 p. (Высшее образование).
Disponibil: http://www.bnti.ru/showart.asp?aid=989&lvl=05
41
În funcție de formele procesului investigativ-operativ sau tipologia dosarelor de evidență
operativă, în teoria AOI sunt cunoscute următoarele calificative: 1) persoană verificată; 2)
persoană prelucrată; 3) persoană supravegheată; 4) persoană căutată; 5) legăturile persoanei
verificate (rudă, coleg de studii sau activitate, vecin etc.);1576) persoană urmărită; 7) persoană
identificată; 8) persoană profilactată.158
Drepturile persoanei supuse măsurii speciale de investigaţii. Orice persoană supusă

măsurii speciale de investigaţii are dreptul: a) să fie informată, după efectuarea acesteia, de către
procuror sau de către judecătorul de instrucţie care a autorizat măsura dacă aceasta nu a atras
dispunerea unei alte măsuri speciale de investigaţii; b) la repararea prejudiciului material şi moral
cauzat prin încălcarea Legii ASI; c) să depună plângere împotriva actelor și acțiunilor ofițerului
de investigații și ale procurorului.
1. Indicați criteriile de clasificare al organelor activității speciale de investigații.

2. Caracterizați competența organelor ASI.
3. Distingeți atribuțiile conducătorului subdiviziunii specializate, ale ofițerului de
investigații și ale procurorului în cadrul ASI.
4. Caracterizați particulritățile diferitor forme de colaborare cu organele ASI în combaterea
criminalității.
5. Comparați statutul juridic al persoanei ce colaborează confidențial și al investigatorului
sub acoperire .
6. Indicați calificativele persoanei față de care se efectuează ASI.
1.Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V. Didâc, M.Căpătici,
V.Cuşnir, V. Moraru. (Institutul Național al Justiției. Seria: Suporturi de curs, 10). Chișinău: Elan Poligraf S.R.L.,
2009.
2. Оперативно-розыскная деятельность: Учебник. 2-е изд., доп. и перераб. /Под ред. К.К. Горяинова, В.С.
Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004. 848 p. (Высшее образование).
Disponibil: http://www.bnti.ru/showart.asp?aid=989&lvl=05
розыскные мероприятия и меры:Учебно-практическое пособие. 3-е изд., пересмотр. и испр. Москва:
4. Емельянов С.Л. Оперативно-розыскная деятельность: Курс лекций. СУРС.doc.Disponibil:

5. Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права .Общая часть :Учебное пособие.

Москва:Издателъский дом Шумиловой И.И., 2000.
6. Пронин К.В. Краткий курс по оперативно-розыскной деятельности. 5-е издание, исправленное и

дополненное. Москва: Окей-книга, p. 53.Disponibil:
157
Ibidem.
158
Tactica criminalistică, Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V.Didâc, M.Căpătici,
2009, p.305.
42
https://books.google.md/books?id=CPeuDQAAQBAJ&pg=PA55&lpg=PA55&dq=фигурант+в+орд&source=bl&o
ts=2gpgXJZ6kp&sig=3Jww1qGNwIIowMgwWUYzHnCd9VY&
7. Лапин Е.С., Михайлова Ю.Н. Краткий курс теоретических основ оперативно-розыскной деятельности:
Учебное пособие для студентов. Саратов: Научная книга, 2006, 148 p. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/ponyatie-sodeystviya-grajdan-operativno-113880.html
UNITATEA DE CONȚINUT IV
GENERALITĂȚI PRIVIND MĂSURILE ȘI METODELE SPECIALE DE

INVESTIGAȚII
Subiectele tratate:
1. Noţiunea şi particularităţile măsurilor speciale de investigaţii.

2. Măsuri de prevenire și combatere a criminalității organizate.
3. Măsuri operative de căutare.
4. Delimitarea măsurilor speciale de investigaţii de metodele operative de investigații.

5. Sistemul și clasificarea măsurilor speciale de investigaţii .
Noţiunea şi particularităţile măsurilor speciale de investigaţii. Precizări

terminologice și noțiuni. Legiuitorul Republicii Moldova utilizează – atât în cadrul Legii nr.45-
XIII din 12.04.1994, cât şi în Legea nr.59 din 29.03.2012 – termenii măsură, măsuri ( măsuri
operative de investigaţii sau măsuri speciale de investigaţii). Codul de procedură penală al
României (art.138)defineşte asemenea acţiuni drept metode speciale de supraveghere sau
cercetare, iar în criminalistică acestea sunt numite procedee şi tehnici speciale de
investigare159sau tehnici speciale de investigare.160
Doctrina Republicii Moldova a definit măsurile operative de investigaţii (luându-se în
considerare Legea nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă de investigaţii) drept
„acţiuni extrajudiciare, strict determinate de lege, care constau în aplicarea de către subiecţii
împuterniciţi a forţelor, mijloacelor şi metodelor publice şi confidenţiale, cu respectarea regulilor
de conspiraţie, în vederea realizării scopului şi sarcinilor AOI”.161
Prin adoptarea Legii nr.59 din 29.03.2012, legiuitorul nu a definit 162 noțiunea măsuri
speciale de investigaţii, iar prin încorporarea activităţii speciale de investigaţii în Codul de
159
Olteanu G.I., Iacob A., Gorunescu M., Dragomirescu B. Metodologie Criminalistică. Structurile infracţionale şi
activităţile ilicite desfăşurate de către acestea. Bucureşti: AIT Laboratories S.R.L., 2008, p.240-251. Disponibil:
https://books.google.md/books/about/Metodologie_Criminalistic%C4%83_Structurile.html?id=PtxcI5XFxloC&redi
r_esc=y
160
161
Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p. 204.
162
Secţiunea a 2-a Definirea măsurilor speciale de investigaţii (art.27-art.36) din Legea nr.59 din 29.03.2012 nu
defineşte categoria măsurilor speciale de investigaţii, dar caracterizează conţinutul anumitor măsuri în parte.
43
procedură penală acestea au fost numite acţiuni de urmărire penală, modificând conceptul de
măsuri speciale de investigaţii. Astfel, măsurile speciale de investigaţii constituie acţiuni
procesual penale, iar în cazuri prevăzute de lege – acţiuni extraprocesuale, cu caracter secret
şi/sau public, efectuate de subiecţi împuterniciţi, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice
speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii,
asigurarea securităţii statului, a ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor, precum şi pentru evaluarea integrităţii
instituţionale.
Particularităţile măsurilor speciale de investigaţii: 1)sunt acţiuni procesual-penale cu

caracter probator (procedee probatorii penale); 2) sunt acţiuni extraprocesuale (extrajudiciare) cu
caracter informativ, profilactic sau de testare a integrităţii; 3) sunt efectuate de către subiecţi
împuterniciţi prin lege; 4) sunt efectuate cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale;
5) au caracter secret şi/sau public; 6) sunt strct stabilite în lege.
Măsuri de prevenire şi măsuri de combatere a criminalităţii organizate .Legea nr.50
din 22.03.2012 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate prevede măsuri de
prevenire (notificarea sau monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase în activitatea
criminală organizată) şi măsuri de combatere (încadrarea controlată în grupul sau organizaţia
criminală, infracţiunea controlată).
Măsuri operative de căutare. Măsurile operative de căutare sunt elaborate de practică,
definite și menționate în literatura de specialitate, neavând reglementare expresă în legislație.
Măsurile operative de căutare constau în luarea hotărârilor și efectuarea acțiunilor în scopul
depistării unor persoane sau obiecte, de regulă, cu capturarea ulterioară a acestora.163
Măsurile operative de căutare sunt clasificate în măsuri: a) statice (ambuscada;
blocarea), unde ofițerii operativi așteaptă când subiectul-țintă va „ieși” la dânșii; b) dinamice
(zăgăzuirea; razia; verificarea teritoriului)164, în cadrul cărora se întreprind acțiuni de depistare
a persoanelor și obiectelor de interes operativ în mod activ; c) relativ-statice (organizarea de
filtre)165.
Ambuscada 166 (pânda operativă) constă în poziționarea ascunsă a ofițerului operativ
(grupului operativ etc.) în direcția cunoscută sau verosimilă a deplasării (locului apariției)
subiectului-țintă, de regulă, în scopul capturării acestuia.167 Ambuscada se bazează pe metoda
urmăririi (supravegherii) operative, având drept scop reținerea persoanei suspectate de comiterea
unei infracțiuni și culegerea informației în această privință. 168 După conținutul său, măsura
163
Шумилов А.Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II: Оперативно-
розыскные мероприятия и меры, p.120.
164
Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности. Учебник для вузов. Москва:
Издателъский дом Шумиловой И.И., 2006, р.270.
165
Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, p.171.
166
AMBUSCÁDĂ s.f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere (fiind pândit dinainte).
https://dexonline.ro/definitie/ambuscad%C4%83
167
Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.270.
168
Articolul 3 pct.21 din Legea nr.IX-965 din 20.06.2002 a Republicii Lituania privind activitatea operativă
definește ambuscada drept totalitate a acțiunilor operative efectuate în scopul reținerii persoanelor care săvârșesc sau
au săvârșit o infracțiune, al colectării informației ce prezintă importanță pentru cercetarea faptei penale, dacă există
informații privind aceste persoane, locul și timpul comiterii acestei fapte penale.
http://www.legislationline.org/ru/documents/action/popup/id/14922
44
operativă de căutare ambuscada este apropiată de masura specială de investigație urmărirea
vizuală, efectuată în condițiile unei supravegheri statice.169
Blocarea presupune încercuirea unei porțiuni de teren (obiect), în scopul limitării
deplasării subiectului-țintă (persoanelor suspectate de săvârșirea infracțiunilor etc.) și interzicerii
părăsirii locului în cauză de către acesta. Blocarea este efectuată de către subdiviziunile operative
ale organelor investigativ-operative și de alte forțe (militare etc.).170
Zăgăzuirea constă în mișcarea grupului operativ și plasarea acestuia în direcția сunoscută
sau verosimilă a deplasării subiectului de interes operativ (persoanei căutate etc.), de regulă, în
scopul capturării acestuia. 171
Razia include controlul inopinat al populației dintr-o anumită rază teritorială, făcut de
organele poliției, având drept scop descoperirea unor infractori, a unor contravenienți
etc. 172 Razia se caracterizează prin încercuirea inopinată 173 a unei localități sau locații și
verificarea actelor de identitate (legitimarea și identificarea după semnalmentele exterioare 174)
ale tuturor persoanelor aflate în zona controlată. Prin urmare, în rezultatul raziei, poate fi găsită
persoana anunțată în căutare, depistată săvârșirea unei infracțiuni și identificată o anumită
persoană suspectă. Conținutul raziei include deci și acțiunea de identificare a persoanei, iar în
raport cu masura specială de investigație identificarea persoanei, prevăzută de art.36 din Legea
nr.59 din 29.03.2012, prima este o operațiune tactică de căutare și capturare a unui subiect de
interes operativ, pe când a doua constituie o măsură specială de obținere și verificare a
informației, bazată pe metoda recunoașterii (identificării) operative.175 Razia presupune atingerea
unor drepturi și interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice, ce necesită unele
reglementări legale ale unor acțiuni din conținutul acesteia. Baza juridică a limitărilor din cadrul
raziei o constituie dispozițiile art.25 alin.(5) pct.3),10),13) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu
privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului.
Verificarea teritoriului (,,epurarea”„прочесывание”, „зачистка”) constă în cercetarea

extinsă a unor porțiuni masive de teren de către grupul operativ (cu atragerea altor subdiviziuni
ale poliției, militare etc., inclusiv a cetățenilor), având drept scop depistarea și capturarea
persoanei căutate (a suspectului, figurantului), descoperirea corpurilor delicte și a altor obiecte
de importanță operativă. 176 Măsura verificarea teritoriului are la bază metoda cercetării
operative, ce presupune căutarea activă a urmelor infracțiunii. 177 Prin scopul urmărit și prin
mijloacele aplicate, măsura de căutare verificarea teritoriului se deosebește de măsura operativă
de investigații cercetarea încăperilor, clădirilor, porțiunilor de teren și a mijloacelor de
transport178și de măsura specială de investigații cercetarea obiectelor şi documentelor.
169
170
171
Ibidem.
172
https://dexonline.ro/definitie/razie
173
174
175
Чечетин А.Е. Актуалъные проблемы теории оперативно-розыскных мероприятий: Монография. Москва:
Издателъский дом Шумиловой И.И., 2006, p. 38-39.
176
Шумилов А. Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.271.
177
Чечетин А.Е. Актуалъные проблемы теории оперативно-розыскных мероприятий, p.38.
178
Măsura operativă de investigații cercetarea încăperilor, clădirilor, porțiunilor de teren și a mijloacelor de
transport, prevăzută de art.6 alin.(2) pct.2 lit.i) din Legea nr.45 din 12.04.1994 (abrogată) nu se mai regăsește în
45
Organizarea unui filtru constă în oprirea și verificarea autovehicolelor și a persoanelor
care prezintă suspiciuni legitime, în vederea stabilirii identității, provenienței unor bunuri aflate
în/asupra lor, obținerii unor răspunsuri în legătură cu prezența în anumite locuri.179 Organizarea
de filtre se face similar raziei, cu excepția mijloacelor și locului desfășurării, care sunt drumurile
naționale, locale, străzile și alte căi de acces. Baza juridică a limitărilor din cadrul filtrului o
constitue dispozițiile art.25 alin.(5) pct.4),14),15) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la
activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului.
Prin urmare, măsurile speciale de investigații sunt mijloace de obținere a informației, pe

când măsurile operative de căutare – mijloace de depistare a persoanelor (obiectelor etc.), de
limitare a liberțății deplasării (circulației) cetățenilor.180
Delimitarea măsurilor speciale de investigaţii de metodele operative de investigații.

Teoria activității investigativ-operative și Legea nr. 59 din 29.03.2012 privind activitatea
specială de investigații (art.3, 24 alin.(2)), folosește termenul metode speciale (operative) de
investigații, care constituie secret de stat. În teorie, drept metode181 tradiționale182ale activității
operative de investigații sunt recunoscute: chestionarea informativă; culegerea cifrată a
informaţiei; supravegherea (urmărirea) operativă; investigarea proprie; cercetarea operativă și
metoda agenturistică, care constituie baza majorității măsurilor de investigație.
În sens filosofic, metoda este definită drept mod (sistematic) de cercetare, de cunoaștere
și de transformare a realității obiective; ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea
unui scop; mod de executare a unui lucru 183. În sens criminalistic, metoda poate fi definită ca o
totalitate de acțiuni, operațiuni și mijloace inerente însușirii realității obiective privind cercetarea
infracțiunilor.184
În sensul teoriei activității investigativ-operative, metoda specială este definită drept
sistem de procedee și modalități tactice omogene privind obținerea, verificarea și realizarea
informației operative185, elaborate de practică și întemeiate științific, ce constituie elementul
structural al măsurilor operative de investigații, prevăzute de lege.186
Metoda este elementul structural tactic al măsurii speciale de investigații, formând
conținutul acesteia. Mai multe metode speciale, prin combinare, pot fi aplicate în cadrul unei
măsuri speciale, iar o metodă specială poate fi aplicată la efectuarea diverselor măsuri speciale
de investigații. Prin elementul său organizațional-tactic, care este secret de stat și în proces de
evoluție, măsura specială (operativă) de investigații se deosebește esențial de acțiunile de
urmărire penală clasice. Aici se califică drept secret de stat descrierea detaliată a procedeelor și
Legea nr.59 din 29.03.2012. Acțiunile ce făceau parte din conținutul acestei măsuri au fost incluse parțial în
conținutul măsurii speciale de investigații cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură
supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat.
179
180
Шумилов А. Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.270.
181
În literatura de specialitate din Republica Moldova, metodele speciale ale activității operative de investigații au
fost numite procedee tactice (combinația operativă; chestionarea informativă; culegerea cifrată a informației;
cercetarea operativă și investigația proprie) [Макарь И.М. Организационно-тактические основы
предупреждения и раскрытия преступлений оперативными аппаратами органов внутренних дел, p.48-67].
182
183
http://www.webdex.ro/online/dictionar/metod%C4%83
184
Doraş S. Criminalistica. Chișinău: Cartea Juridică, 2011, p.23.
185
Елинский В.И. Основы методологии теории оперативно-розыскной деятельности.:Монография. Москва:
Изд-лъ Шумилова И.И., 2001, p.204.
186
46
modalităților tactice, ce constituie o metodă specială distinctă, elaborată de practica investigativ-
operativă. Definirea sau caracterizarea generală a metodelor speciale de investigații este
admisibilă în teoria activității investigativ-operative, precum și în legislația unor state.187 În acest
sens, legislația Belgiei(Legea cu privire la metodele particulare de cercetare și câteva alte
metode de anchetă din 06.01.2003, art.47) 188 numește metode particulare de cercetare: a)
observarea; b) infiltrarea; c) recurgerea la indicatori.
În teorie au fost menționate și definite următoarele metode operative de investigații: 1)
chestionarea informativă; 2) culegera cifrată a informaţiei; 3 )urmărirea (supravegherea)
operativă; 4) investigarea proprie; 5) cercetarea operativă; 6) metoda agenturistică; 7)
recunoașterea (identificarea) operativă; 8) metoda combinației operative; 9)modelarea
(experimentarea) operativă; 10) legendarea; 11) informarea electronică; 12) metoda analizei
operativ-economice;13) informarea analitică;14) detectarea psihofiziologică a minciunii;15)
metoda odorologică.
Sistemul și clasificarea măsurilor speciale de investigaţii. Prin Legea nr. 59din 29.03.2012
(art.18) sunt prevăzute următoarele măsuri speciale de investigații:
a) chestionarea;
b) culegerea informaţiei despre persoane şi fapte;
c) identificarea persoanei;
d) identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii
electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic;
e) urmărirea vizuală;
f) controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau
nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite;
g) investigaţia sub acoperire;
h) supravegherea transfrontalieră;
i) livrarea controlată;
j) colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată;
k) cercetarea obiectelor şi documentelor;
l) achiziţia de control;
m) cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi
înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
n) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea;
o) interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor;
p) reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale;
q) monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice;
r) monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară;
s) documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau
urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice;
t) colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice.
187
Legea nr.IX-965 din 20.06.2002 a Republicii Lituania privind activitatea operativă( art.3 pct.13-18) ) definește 6
metode investigativ-operative: metoda chestionării operative; metoda urmăririi operative; metoda cercetării
operative; metoda verificării operative; metoda agenturistică; metoda informării electronice.
http://www.legislationline.org/ru/documents/action/popup/id/14922
188
În: Monitorul Belgiei din 12.05.2003
47
Lista măsurilor specificate la art.18 alin.(1) din Legea nr. 59 din 29.03.2012 este
exhaustivă şi poate fi modificată sau completată doar prin lege. Aici caracterul exhaustiv al listei
măsurilor speciale de investigații nu exclude posibilitatea efectuării diverselor acțiuni și metode
de investigație specială în cadrul măsurilor prevăzute de lege. Astfel, unele măsuri operative de
investigații, prevăzute anterior în Legea nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă
de investigaţii (cercetarea încăperilor, clădirilor, porţiunilor de teren şi a mijloacelor de transport;
cercetarea corespondenţei condamnaţilor; întreţinerea convorbirilor cu aplicarea detectorului
comportamentului simulat; marcarea cu substanţe chimice şi alte substanţe speciale;
experimentul operativ 189 ) nu și-au mai găsit reglementare distinctă în cadrul Legii nr.59 din
29.03.2012, dar acțiunile și metodele din cadrul acestor măsuri pot fi aplicate la derularea
măsurilor speciale prevăzute expres de lege. Totodată, unele competențe ale autorităților care
efectuează activitatea specială de investigații, precum crearea unor întreprinderi, organizații
conspirative, nu sunt prevăzute ca măsuri speciale de investigații distincte190, dar ca atribuții,
prevăzute de art.7 alin.(1) lit.e) din Legea nr.59 din 29.03.2012, de a înfiinţa, în modul stabilit
de lege, întreprinderi, organizaţii şi subdiviziuni, în vederea soluţionării sarcinilor legale.
Măsurile speciale de investigații au fost clasificate de către legiuitor după gradul și
intensitatea ingerințelor în dreptul la viața privată, în alte drepturi și interese legitime: masuri
absolut-intruzive (autorizate de către judecătorul de instrucție); măsuri mediu-intruzive
(autorizate de către procuror); măsuri minim-intruzive (autorizate de către conducătorul
subdiviziunii specializate).
În dependență de etapale desfșurării investigației penale, măsurile speciale de investigații,
potrivit alin.(2) art.18 din Legea nr.59 din 29.03.2012, pot fi clasificate în următoarele categorii:
măsuri strict procesuale; măsuri mixte; măsuri extraprocesuale.
Măsuri strict procesuale (se desfășoară numai în cadrul urmării penale) sunt toate
măsurile autorizate de judecătorul de instrucție, precum și următoarele măsuri autorizate de
procuror: a) controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau
nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite; b) supravegherea transfrontalieră; c)
livrarea controlată. Măsuri mixte. Derularea acestor măsuri poate avea loc atât în cadrul
procesului penal, cât și în afara lui. Măsuri mixte sunt:i dentificarea abonatului, proprietarului
sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem
informatic; urmărirea vizuală; investigaţia sub acoperire; colectarea mostrelor pentru cercetarea
comparată; cercetarea obiectelor şi documentelor; achiziţia de control. Măsuri extraprocesuale
(efectuate în afara procesului penal) sunt: chestionarea; culegerea informaţiei despre persoane şi
fapte; identificarea persoanei.
În dependență de structura juridică internă sau de conținut, măsurile speciale de
investigații sunt clasificate, în teorie191, în simple și complexe. Măsură simplă se consideră cea al
cărei element material constă într-un act unic informativ de conduită, realizat de o persoană și
constituit dintr-o singură hotărâre și o singură acțiune, în rezultatul căreia poate surveni nu mai
mult de o repercusiune juridică. Măsuri speciale de investigații simple sunt: chestionarea;
189
190
Legislația privind activitatea operativă de investigații a Republicii Kazahstan și a Republicii Kârgâzstan specifică
înființarea unor întreprinderi, organizații conspirative ca măsură operativă distinctă. Disponibil:
1) https://online.zakon.kz/Document/?doc_id=1003158#pos=42;-289; 2) Правовое регулирование оперативно-
розыскной деятельности в Кыргызской Республике. Бишкек, 2014; Ковалев Н. Анализ законодательства
Кыргызской Республики об оперативно-розыскной деятельности. Disponibil:
https://www.unodc.org/documents/centralasia//prodocs/Pravovoe_regulirovanie_ORD_v_KR.pdf
191
Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.183-188.
48
culegerea informaţiei despre persoane şi fapte (cu excepția cazurilor de culegere a informației
prin înaintarea demersurilor); identificarea persoanei; urmărirea vizuală; colectarea mostrelor
pentru cercetarea comparată; cercetarea obiectelor şi documentelor (la locul aflării, fără ridicarea
acestora). Măsura complexă se caracterizează prin următoarele particularități: este constituită
din două sau mai multe acțiuni succesive și coordonate (de ex., investigaţia sub acoperire
necesită:1) acțiunea de penetrare în mediul criminal și 2) acțiuni de culegere a informației);
implică adoptarea mai multor hotărâri și participarea, cel puțin, a două persoane (de ex.,
reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poștale presupune
luarea hotărârilor: a) de inițiere a măsurii; b) de autorizare a măsurii de către judecătorul de
instrucție;c) de executare propriu-zisă a diverselor acțiuni din cadrul măsurii); survin, cel puțin,
două consecințe juridice (de ex., în cazul interceptării şi înregistrării comunicărilor şi
imaginilor,se obține informația privind pregătirea unei infracțiuni deosebit de grave – prima
consecință socialmente utilă, dar, în același timp, se limitează dreptul la viața privată – a doua
consecință juridică).
Măsurile speciale complexe sub aspect structural-juridic sunt clasificate, în teorie192, în
următoarele categorii: continuă; prelungită; cu acțiuni de alternativă; experimentală și compusă.
Măsură specială continuă se considreă cea care, sub aspectul realizării practice, derulează
neîntrerupt o anumită perioadă, necesară pentru atingerea obiectivului. Durata măsurii speciale
continue poate fi de la câteva ore până la 6 luni. Măsuri speciale continue sunt: cercetarea
domiciliului; reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale;
supravegherea transfrontalieră; livrarea controlată; colectarea informaţiei de la furnizorii de
servicii de comunicaţii electronice; culegerea informaţiei despre persoane şi fapte prin înaintarea
demersurilor; cercetarea obiectelor şi documentelor cu ridicarea acestora de la locul aflării.
Măsura specială prelungită (continuată) constituie totalitatea actelor omogene de conduită,
unde fiecare acțiune în parte poate fi considerată un act informativ de conduită independent.
Părțile componente ale măsurii speciale prelungite au, de regulă, un obiectiv comun, orientat
spre realizarea unei sarcini distincte a activității speciale de investigații, se execută prin acțiuni
de aceeași natură în intervale scurte de timp. Măsuri speciale prelungite sunt: interceptarea şi
înregistrarea comunicărilor şi imaginilor; supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor
tehnice ce asigură înregistrarea; monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi
electronice. Măsurile speciale complexe cu acțiuni de alternativă sunt cele al căror element
material constă din multiple acțiuni expres prevăzute de lege; realizarea oricărei acțiuni
constituie un act informativ terminat. În cadrul acestei măsuri este posibilă derularea a două sau
mai multe acțiuni alternative specificate de lege. Măsuri speciale cu acțiuni de alternativă sunt:
identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice
ori al unui punct de acces la un sistem informatic; cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a
aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de
filmat; documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau
urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice. Măsură
specială experimentală se considreă măsura complexă, care derulează în condițiile create de
organul de investigații operative, având ca obiectiv studierea comportamentului unui subiect-
țintă. Măsuri speciale experimentale sunt: controlul transmiterii sau primirii banilor, a
serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite;
Шумилов А. Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II:Оперативно-

192
розыскные мероприятия и меры, p.15-17.

49
achiziţia de control; chestionarea cu aplicarea detectorului comportamentului simulat.193 Măsura
specială compusă este constituită din două sau mai multe acțiuni cu obiectiv comun, dintre care
fiecare în parte constituie o măsură operativă independentă. Părțile componente ale măsurii
speciale compuse sunt alte măsuri speciale simple (chestionarea; culegerea informaţiei despre
persoane şi fapte; identificarea persoanei; urmărirea vizuală; colectarea mostrelor pentru
cercetarea comparată; cercetarea obiectelor şi documentelor). Investigaţia sub acoperire se
consideră măsură specială compusă.
În dependență de particularitățile aplicării mijloacelor tehnice la desfășurarea măsurilor
speciale de investigații, în literatura de specialitate194, măsurile operative au fost divizate în două
categorii: măsuri în care se admite aplicarea mijloacelor tehnice speciale și măsuri în care
aplicarea mijloacelor tehnice speciale este obligatorie (măsuri operative tehnice). Măsuri
operative tehnice sunt măsurile în care aplicarea mijloacelor tehnice speciale este obligatorie,
ceea ce rezultă din conținutul acestora prevăzut expres de lege.
În dependență de particularitățile folosirii rezultatelor obținute în urma măsurilor speciale de
investigaţii, în teorie195 se disting: măsuri speciale informative și măsuri speciale cu caracter
probator. Măsuri speciale informative sunt considerate acele activități operative de investigații,
ale căror rezultate nu pot fi utilizate la punerea sub învinuire și condamnarea făptuitorului.
Măsuri speciale cu caracter informativ sunt cele desfășurate în afara unui proces penal, iar
rezultatele lor, potrivit art.24 alin.(1) din Legea nr.59 din 29.03.2012, pot servi drept
temei pentru efectuarea altor măsuri speciale de investigaţii, în scopul prevenirii criminalităţii şi
asigurării securităţii statului. Măsuri speciale informative sunt: chestionarea; culegerea
informaţiei despre persoane şi fapte (cu excepția rezultatelor – documente); identificarea
persoanei; colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată; cercetarea obiectelor şi
documentelor. Măsurile speciale cu caracter probator sunt desfășurate în cadrul urmăririi
penale și rezultatele obținute pot fi utilizate în calitate de probe în cauzele penale, în condițiile
prevăzute de art.93 alin.(4) C.proc.pen. Măsuri cu caracter probator sunt toate măsurile speciale
de investigaţii prevăzute la art.1322alin.(1) C.proc.pen.
În funcție de caracterul metodelor aplicate, legiuitorul român a divizat tehnicile speciale

de investigație în două categorii: metode speciale de supraveghere tehnică și, respectiv, metode
speciale de cercetare. Prin supraveghere tehnică se înțelege utilizarea uneia dintre următoarele
metode: interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; accesul la un
sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmărirea
prin mijloace tehnice; obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane.
Metodelor speciale de cercetarele sunt atibuite: reţinerea, predarea sau percheziţionarea
trimiterilor poştale; utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor; participarea
autorizată la anumite activităţi; livrarea supravegheată. Prima categorie a tehnicilor speciale se
caracterizează prin utilizarea metodei urmărirea electronică sau tehnică, în diversele ei
modalități, iar a doua categorie – prin aplicarea altor metode investigative. În acest sens, în
doctrină s-a menționat că, pe de o parte, „metodele speciale de supraveghere sunt realizate în
193
În teorie se specifică, pe lângă altele, și înființarea unor întreprinderi, organizații conspirative ca fiind măsură
experimentală de investigații (Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.186).
194
Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия: Общие положения. С.Пб. : Издателъство Р.
Асланова „Юридический центр Пресс”, 2004, p.55-56. Шумилов А.Ю. Краткая сыскная энциклопедия.
Деятельность оперативно-розыскная, контрразведывательная, частная сыскная (детективная). Москва:
Издательский дом Шумиловой И.И., 2000, p.80.
195
Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия: Общие положения, p.56-57.
50
timp real, organele de urmărire penală trebuie să primească informațiile chiar în timp ce se
desfășoară activitățile. Pe de altă parte, metodele de cercetare sunt procedee probatorii, prin care
organele de urmărire penală primesc informații despre activități, după ce acestea au avut loc”.196
1. Analizați particularitățile măsurilor speciale de investigații.

2. Distingeți măsurile speciale de investigații de alte acțiuni operative.
3. Caracterizați măsurile operative de căutare.
4. Stabiliți legătura dintre măsurile speciale de investigații și metodele speciale (operative).
5. Apreciați importanța diferitor feluri de clasificare a măsurilor speciale de investigații.
6. Formulați noi definiții și particularități privind măsurile speciale de investigații.
1. Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V.Didâc, M.Căpătici,
2009.
2. Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism. Timişoara:
Solness, 2004.
3. Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală, Bucureşti: C.H.Beck, 2009.
4.Макарь И.М. Организационно-тактические основы предупреждения и раскрытия преступлений

оперативными аппаратами органов внутренних дел. Кишинев:Молдавский Госуниверситет,1991.
5. Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия: Общие положения. С.Пб. : Издателъство Р.

Асланова „Юридический центр Пресс”, 2004.
6. Елинский В.И. Основы методологии теории оперативно-розыскной деятельности. Монография. Москва

: Издательский дом Шумиловой И.И., 2001.
7.Чечетин А.Е. Актуалъные проблемы теории оперативно-розыскных мероприятий: Монография. Москва:

8. Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности: Учебник для вузов. Москва:
UNITATEA DE CONȚINUT V
CARACTERISTICA GENERALĂ A MĂSURILOR SPECIALE DE INVESTIGAȚII

AUTORIZATE DE CONDUCĂTORUL SUBDIVIZIUNII SPECIALIZATE
Subiectele tratate:
1. Chestionarea.
Volonciu N. et.al. Noul Cod de procedură penală comentat. Ediția a 2-a, revizuită și adăugită, București:
196
Hmangiu, 2015, p.329.

51
2. Culegerea informaţiei despre persoane şi fapte.
3. Identificarea persoanei
Chestionarea. Potrivit art.34 din Legea nr.59 din 29.03.2012, chestionarea constă în
comunicarea nemijlocită a ofiţerului de investigaţii şi a altor persoane împuternicite de către
acesta cu persoanele care posedă sau care dispun de informaţii despre fapte, evenimente,
circumstanţe sau persoane care prezintă interes.
Având la bază principiul îmbinării metodelor publice și secrete, chestionarea poate fi
realizată în mod public, secret și cifrat.197
Chestionarea publică se aplică în cazurile în care nu este necesar a tăinui de alte
persoane faptul convorbirii, scopul urmărit sau conținutul ei. Chestionarea publică, de regulă, se
aplică pentru obținerea mai rapidă a informațiilor, în situațiile ce nu impun măsuri de precauție
sau cerințe de conspirație (spre exemplu, chestionarea unor persoane care s-au aflat la locul
faptei sau au văzut făptuitorul). În practică, chestionarea publică se aplică presupuselor victime
ale unor infracțiuni (de ex., ale traficului de ființe umane 198 ), în rezultatul căreia persoana
chestionată depune plângere în calitate de victimă. În cazul chestionării publice, în dependență
de concludența comunicărilor făcute, persoanele chestionate sunt, ulterior, audiate în calitate de
martori în cauza penală respectivă. Chestionarea în secret constă în realizarea unei convorbiri de
către ofițerul operativ, în legătură cu o cauză aflată în lucru la organul investigativ-operativ,
interlocutorul fiind determinat să păstreze în secret cele discutate sau/și consemnate, precum și
însuși faptul convorbirii. 199 Chestionarea secretă este aplicată, de regulă, în cazul furnizării
informației de către colaboratorii confidențiali (confidenți). Astfel, în cazul în care persoana
chestionată s-a adresat cu rugămintea ca informația comunicată de ea să aibă un caracter
confidențial, datele biografice despre această persoană nu se dau publicității. Persoana în cauză
nu trebuie să fie audiată în calitate de martor nici în cadrul cercetării infracțiunii, nici în cadrul
ședințelor judecătorești. 200 Chestionarea cifrată constă în convorbirea inițiată de ofițerul
operativ în legătură cu o faptă aparentă sau sub un pretext oficial, dar care, în realitate, nu
prezintă interes operativ, urmărindu-se, de facto, relatarea sau/și consemnarea de către
interlocutor a acelor aspecte, împrejurări, care prezintă interes operativ. 201
În dependență de etapele realizării, în teorie202se distinge: a) chestionarea organizată din
timp (planificată) și b) chestionarea nepregătită (spontană). Сhestionarea planificată este
realizată în cazul cunoașterii persoanei care urmează a fi chestionată, fie în cazul aplicării
detectorului comportamentului simulat, ceea ce necesită o fază de pregătire privind studierea
197
198
În practică, în circa 70% din dosarele privind traficul de copii și 49% din dosarele privind traficul de ființe umane
finalizate (2006-2010), victimele au fost chestionate, solicitându-li-se ,,explicații”, înainte de începerea procesului
penal. A se vedea: Studiu analitic privind investigarea și judecarea cauzelor de trafic de persoane și a infracțiunilor
conexe. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) / Ion Vîzdoagă, Dumitru Roman, Anatolie Donciu, Diana
Ioniţă, Vasile Rotaru, Ina Rusu, Andrei Lutenco. Chişinău, 2013, p.25, 53.
199
Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p. 211
200
Mîrzac V., Glavan V.Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații. Chișinău: S.n., 2014,
p.38.
201
Tactica criminalistică; Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților). Op.cit., p. 211.
202
52
persoanei care urmează a fi chestionată și subiectele interesate sau legenda. Сhestionarea
spontană derulează în cazurile când subiectul chestionat este contactat în circumstanțe
neprevăzute și rezultatul acestei activități este determinat de capacitatea de improvizare a
ofițerului de investigații, dar și de disponibilitatea interlocutorului de a face comunicări
concludente.
O trăsătură definitorie a chestionării rezidă în contactul nemijlocit al ofițerului operativ
cu persoana chestionată în procesul dialogului întreținut.203 În contextul acestei particularități,
chestionarea a fost clasificată în următoarele tipuri: a) prin contact nemijlocit cu persoana
intervievată ;b) prin telefon, internet etc. (fără contact nemijlocit cu interlocutorul); c) prin
intermediul detectorului comportamentului simulat (poligrafului) fără contact; d) prin
intermediul anchetelor scrise.204
Sub aspectul mijloacelor tehnice și procedeelor tactice, aplicate la realizarea măsurii
discutate, în practică poate fi desfășurată chestionarea: a) simplă (fără aplicarea mijloacelor
tehnice); b) cu înregistrarea audio a conversației; c) cu aplicarea poligrafului; d) cu urmărirea
vizuală a persoanei chestionate de către o altă persoană, în afara spațiului vizibilității celui
chestionat.205
În procesul chestionării, interlocutorul poate să-și dea acordul privind comunicarea

solicitată, dar poate refuza conversația cu ofițerul operativ. În cel de-al doilea caz, chestionarea
urmează să fie realizată cifrat și de o altă persoană. Dacă persoana chestionată și-a dat acordul
formal, dar în esență nu intenționează să comunice informația veridică solicitată, în teorie se
recomandă a se evita anunțarea obiectului (temei) chestionării și a se aplica procedeele tactice
criminalistice, în baza cunoștințelor psihologiei, chestionarea privind circumstanțele indirecte
sau procedeul mascarea scopului chestionării.206
Rezultatele chestionării. În procesul derulării unei chestionări eficiente pot fi obținute și
documentate următoarele rezultate: a) explicație scrisă (cu acordul persoanei chestionate); b)
plângerea victimei chestionate; c) autodenunțul persoanei care a săvârșit infracțiunea; d) raportul
ofițerului de investigații.
Culegerea informaţiei despre persoane şi fapte. Culegerea informaţiei despre persoane
şi fapte constă în dobândirea informaţiei despre persoane fizice şi juridice, despre faptele,
evenimentele, circumstanţele care prezintă interes, prin studierea nemijlocită a documentelor, a
materialelor, a bazelor de date, prin întocmirea de solicitări adresate persoanelor fizice şi
juridice, care posedă sau care dispun de informaţia nominalizată (art.35 din Legea nr.59 din
29.03.2012).
Subiecții ce pot realiza culegerea informației. Subiecții acestei măsuri sunt: 1) ofițerul
de investigații; 2) confidentul care participă la efectuarea măsurii, în caz de necesitate, din
însărcinarea ofițerului de investigații (art.15 din Legea nr.59 din 29.03.2012); 3) specialistul
subdiviziunii specializate sau tehnice (la solicitarea ofițerului de investigații).207
203
204
205
Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф.,Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскной деятельности,
p.204.
206
Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия, p.101-102.
207
Mîrzac V., Glavan B.Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații, .p.40.
53
Modalități de realizare. Din definiția enunțată, precum și din dispozițiile altor acte
normative, rezultă următoarele forme de culegere a informației:
 prin studierea nemijlocită a documentelor și a altor înscrisuri (adresarea directă la sursa
de informații);
 prin accesarea bazelor de date și a surselor din Internet (accesul computerizat la sursa de
informații);
 prin adresarea solictărilor (demersurilor) oficiale;
Adresarea directă la sursa de informații. Culegerea informațiilor poate fi înfăptuită prin
adresarea directă a inspectorului (ofițerului) operativ către persoanele care dețin sau pot deține
informații de interes operativ și obținerea nemijlocită a acesteia, pentru soluționarea sarcinilor
AOI. 208 Studierea nemijlocită a documentelor și a altor înscrisuri poate fi făcută în arhivele,
secțiile de cadre și alte subdiviziuni ale organelor de stat, ale instituțiilor, organizațiilor,
întreprinderilor și ale altor persoane juridice, dacă este necesar, din considerente tactico-
operative (de exemplu, dacă există riscul nimicirii documentelor, riscul deconspirării obiectului
investigației etc.) sau dacă pe altă cale nu este posibilă obținerea documentului 209 ori a
informației necesare.
Studierea nemijlocită a documentelor și a altor înscrisuri la locul aflării lor se face prin
prezentarea nemijlocită a ofițerului de investigații la organul, instituția sau organizția ce deține
informația presupusă și solicitarea, în formă scrisă sau orală, de a prezenta anumite documente în
original/copiile acestora sau oricare informație în formă scrisă sau pe purtători electronici.
Această formă de culegere a informației este realizată în complex cu alte măsuri speciale,
precum chestionarea, colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată 210 sau cercetarea
obiectelor şi documentelor.
Accesul computerizat la sursa de informații presupune utilizarea de către ofițerul de

investigații a registrelor informaționale instituționale, a masivelor informaționale și a altor baze
de date în format electronic, inclusiv a surselor publice din Internet.
Adresarea solictărilor (demersurilor) oficiale. În cazuri prevăzute de lege, când

informația poate fi obținută numai printr-un demers oficial sau din alte circumstanțe ale
infracțiunii investigate, culegerea informațiilor se realizează prin înaintarea unei solicitări scrise.
Din punctul de vedere al metodelor aplicate, culegerea informaţiei despre persoane şi fapte poate
derula în mod public sau cifrat.
Culegerea publică a informațiilor presupune realizarea în mod deschis a unor acțiuni
(înaintarea demersurilor, studierea și cercetarea nemijlocită a materialelor), orientate spre
obținerea informațiilor necesare soluționării sarcinilor activității speciale de investigații, fără a
ascunde scopul adevărat al acestor acțiuni. 211 Culegerea cifrată a informațiilor, atât prin
intermediul demersurilor, cât și obținerea nemijlocită a acestora prin adresările directe ale
ofițerului operativ către posesori, presupune conspirarea scopului urmărit sau/și conspirarea
apartenenței departamentale a solicitantului.212
208
Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p.212
209
Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия, p.104.
210
Mîrzac V., Glavan B.Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații, p.42.
211
Mîrzac V., Glavan B. Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații, p.41.
212
Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p.212.
54
Rezultatele culegerii informației. Pot fi obținute: a) documente (original, copie, extras);
b) alte înscrisuri; c) rapoarte; d) purtători elelectronici de informație și obiecte.213
Identificarea persoanei. Identificarea persoanei constă în stabilirea identității ei după

semnalmentele statice (amprente digitale, componenţa sângelui şi a salivei, urme de miros şi
urme lăsate la locul infracţiunii) şi dinamice (mers, gesticulare, mimică etc.), precum şi prin
intermediul fotorobotului şi al altor metode ce dau posibilitate de a identifica persoana cu o
probabilitate sporită (art.35 din Legea nr.59 din 29.03.2012). Identificarea (recunoașterea)
constituie ansamblul de mijloace și metode folosite de organele judiciare pentru stabilirea
trăsăturilor și particularităților acesteia, dar și activitatea unui subiect care constată o asemănare
a unei informații recente cu o informație precedent.214
Elementele (acțiunile) identificării persoanei. Sub aspect practic identificarea se

realizează: 1) prin acțiuni de acumulare a informației (măsuri speciale ce contribuie la
identificare): chestionarea; culegerea informaţiei despre persoane şi fapte; colectarea mostrelor
pentru cercetarea comparată; cercetarea obiectelor şi documentelor; urmărirea vizuală, cu
obiectiv bine determinat – identificarea persoanei; 2) prin acțiuni ce stabilesc asemănarea cu
obiectul identificat (identificarea propriu-zisă).
În teorie215, s-a menționat caracterul complex al măsurii speciale identificarea persoanei,

ce constituie acțiuni cu elemente de urmărire vizuală, chestionare a cetățenilor, culegere a
informației, cercetare a obiectelor sau a documentelor (cercetarea amprentelor digitale, a urmelor
de sânge, a salivei, a altor eliminări ale corpului uman etc.).Toate aceste acțiuni au un scop
comun: identificarea persoanei. În dependență de caracterul acțiunilor, acestea pot fi părți
componente, elemente ale măsurii de identificare a persoanei sau pot fi considerate elemente ale
altor măsuri speciale de investigații distincte.
Obiectul identificării. Deși stricto sensu legea prevede identificarea persoanei, atât în
practică, cât și în teorie216, obiectul identificării este perceput lato sensu, incluzând un spectru
mai larg de entități, precum:1) persoane vii (făptuitorul sau victima infracțiunii; martorul;
persoane în vârstă sau/și bolnave, copii ce nu pot comunica date privind identitatea lor; persoană
dată în căutare); 2) cadavre neidentificate; 3) animale; 4) obiecte/părți ale acestora (lucruri
sustrase; armele infracțiunii; mijloace de transport etc.); 5) documente/ părți ale acestora; 6)
terenuri, construcții și încăperi217; 7) computerul, e-mailul, adresa IP.
Subiecții ce pot participa la realizarea identificării. Subiecții acestei măsuri sunt: ofițerul de
investigații; confidentul care participă la efectuarea măsurii în mod cifrat; specialistul
subdiviziunii specializate; martorul ocular sau victima; alte persoane care colaborează sau
contribuie la desfășurarea anumitor acțiuni.
213
214
https://dexonline.ro/definitie/identificare.
215
216
Оперативно-розыскная деятельность, p.368. Disponibil: http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-
operativno/ponyatie-stadiy-operativno-rozyisknogo-115206.html
217
Шумилов А.Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II:Оперативно-
55
Tipurile identificării. În funcție de caracterul informațiilor și modalitatea de recunoaștere
a obiectului identificat, sunt menționate două tipuri de identificare: 1) nemijlocită și 2)
mediată.218 Identificarea nemijlocită se întemeiează pe capacitatea subiectului de a recunoaște
obiectul supus identificării în prezența acestuia (identificarea cadavrului, recunoașterea cifrată a
persoanei în mediul ambiental, identificarea făptuitorului cu participarea victimei infracțiunii „pe
urme proaspete” etc.). Identificarea mediată se face prin intermediul portretului vorbit, al
fotografiilor, înregistrărilor video, al urmelor infracțiunii etc.
Formele identificării. Măsura specială în discuție poate fi efectuată în mod public, cifrat
și secret, în dependență de informația obținută privind obiectul identificării, de procedeele tactice
și metodele aplicate. Identificarea publică poate avea loc prin acțiunile de legitimare și
identificare după semnalmentele exterioare a unor persoane necunoscute, ce constă în solicitarea
actului de identitate al persoanei suspectate legitim de încălcarea dispozițiilor legale, în
verificarea acestuia și luarea măsurilor care se impun219 de către organele de poliție, conform
art.25 alin.(5) pct.3) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul
poliţistului. Identificarea în mod deschis se realizează prin publicarea în mijloacele mass-media a
portretului vorbit (fotorobotului), a fotografiilor, înregistrărilor video și anunțurilor publice
privind căutarea anumitor persoane sau de comunicare a oricărei informații privind anumite
infracțiuni. Identificarea va fi publică și în cazul afișării fotorobotului în locurile de detenție.
Identificarea cifrată presupune examinarea urgentă a persoanei de interes operativ prin crearea
circumstanțelor favorabile pentru realizarea acestei măsuri, fără anunțarea scopului acțiunilor
desfășurate.220 Acțiunile de patrulare mascată a ofițerilor de investigație, împreună cu victima
sau martorul ocular, în locurile posibile de apariție a infractorului221este un caz de identificare a
persoanei în mod cifrat. Identificarea secretă include acțiuni întreprinse, de regulă, de ofițerul de
investigații sau de confident pentru atingerea obiectivului propus, fără ca subiectul de interes
operativ să cunoască acest lucru sau să fie implicat în acțiunile derulate. Caracterul secret al
acțiunilor de identificare este determinat de particularitățile infracțiunii, de categoria informației
privind obiectul identificării și de alte circumstanțe faptice. De exemplu, ambuscada, fiind
procedeu tactic secret, este folosită, în scopul identificării făptuitorului 222 , în cazul crimelor
omogene sau în serie, când organul de investigație nu dispune de alte informații decât de
modalitatea de operare a infractorului sau de însușirile tipologice ale victimelor.
Metoda portretului vorbit. Metodă de identificare criminalistică având la bază descrierea

și compararea trăsăturilor (semnalmentelor) exterioare ale făptuitorului de către victimă sau
martor. Temeiul acestei identificări îl constituie individualizarea caracteristicilor somatice relativ
stabile ale fiecărei persoane adulte. Deci, sunt însușiri sau semnalmente relativ neschimbate,
proprii fiecărui individ, ele fiind irepetabile. Portretul vorbit poate fi realizat și pe baza unor
mijloace tehnice: întocmirea schiței-portret, fotorobotul, identificarea pe bază de desen-
218
Оперативно-розыскная деятельность, p.369. Disponibil: http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-
219
220
p.216.
221
222
Дударенко В.В. Тактический прием засады: разграничение с провокацией преступления. Disponibil:
http://bmpravo.ru/show_stat.php?stat=1075
56
compoziție (procedeu cu mai multe variante și anume: identi-kitul, minicompozitorul, portretul
robot computerizat).223
Identificarea după amprentele digitale. Identificarea prin metoda în cauză se face prin
compararea amprentelor digitale, ridicate de la locul infracțiunii sau de la persoana supusă
identificării, cu datele dactiloscopice (imagini de amprente digitale, imagini de amprente digitale
latente, imagini de amprente palmare, imagini de amprente palmare latente, precum şi
caracteristici codificate ale unor asemenea imagini, stocate şi procesate într-o bază de date
electronice). Aplicarea acestei metode este posibilă numai dacă există urme lăsate la locul
infracțiunii sub forma amprentelor digitale sau amprentele digitale ale persoanei căutate (date
dactiloscopice primare și date dactiloscopice comparabile).
Identificarea persoanei după fotografie sau înregistrări video se realizeză prin

prezentarea secretă victimei sau martorului ocular a unor albume fotografice, a înregistrărilor
video ridicate de la instituții, organizații, persoane fizice sau juridice, inclusiv a înregistrărilor
video efectuate de către poliție în mod public, în condițiile legii. 224
Identificarea persoanei în mediul ambiental presupune recunoașterea de către victimă

sau martorul ocular a făptuitorului unei infracțiuni dintr-un loc ascuns 225 , în urma patrulării
mascate în locurile posibile de apariție a infractorului 226 , prin urmărirea și capturarea
infractorului de către ofițerii de investigații „pe urme proaspete” cu ajutorul victimei.
Identificarea persoanei după scris (identificarea scriptorului). Identificarea scriptorului

constutuie stabilirea autorului unui grafism (text sau semnătură). Se realizează prin compararea
grafismului în litigiu cu grafismul ce emană în mod indubitabil de la o anumită persoană. 227
Metoda în discuție este aplicată în cazul săvârșirii infracțiunii prin intermediul unor înscrisuri, fie
în cazul ridicării anumitor grafisme de la locul infracțiunii. Pentru identificarea scriptorului, se
recurge la colectarea mostrelor de scris în mod secret sau cifrat de la persoane-țintă, acestea fiind
verificate în cadrul unor versiuni operative.
Metoda experimentală. Modelarea anumitor circumstanțe contribuie la soluționarea unor

sarcini concrete ale AOI, inclusiv la identificarea în mod conspirativ a persoanelor care
săvârșesc tainic și în condiții neevidente infracțiuni deosebit de grave, rămânând un timp
îndelungat necunoscute subdiviziunilor operative. 228 Metoda experimentală în scop de
identificare a făptuitorului constă în folosirea unor obiecte controlate (capcane), analogice
infracțiunii săvârșite, asupra cărora atentează infractorul. 229 Pentru identificarea persoanei și
descoperirea anumitor categorii de infracțiuni se folosesc o diversitate de entități: capcană
(obiecte, automobile, apartamente, persoane juridice, site-uri (adrese electronice, portale),
223
http://legeaz.net/dictionar-juridic/portretul-vorbit
224
Articolul 25 alin. (5) pct.28) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul
poliţistului, acordă polițistului posibilitatea să fotografieze, să facă înregistrări audio şi video în scop de asigurare a
realizării atribuţiilor Poliţiei fără încălcarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, garantată de legislaţie.
225
p.215-216.
226
Теория оперативно-розыскной деятельности,p.340.
227
http://legeaz.net/dictionar-juridic/identificarea-scriptorului
228
Назаров А.Д. Провокации в оперативно-розыскной деятельности. Москва: Юрлитинформ, 2010. p.43.
229
57
oameni etc. 230 Realizarea metodei experimentale de identificare a făptuitorului trebuie să
deruleze în condiții firești, excluzând acțiuni de provocare a infracțiunii.
Identificarea odorologică se întemeiază pe descoperirea urmelor olfactive. Descoperirea

se face cu ajutorul câinilor de urmărire. Spre deosebire de om, un câine poate selecta o urmă de
miros din alte 200, explicaţia constând în aceea că el dispune de un număr de celule olfactive de
peste 30 de ori mai mare231 decât omul. Identificarea după urmele olfactive se aplică în practică,
de regulă, în cazul căutării făptuitorului „pe urme proaspete”, iar măsura specială analzată poate
fi considerată că și-a atins scopul în următoarele condiții cumulative: a) câinele, printr-un
comportament specific, ,,indică” o anumită persoană-țintă 232 ; b) în rezultatul acțiunilor de
urmărire penală sau măsurilor speciale de investigații în privința persoanei-țintă se obțin alte
probe concludente.
Rezultatele identificării se consemnează în diverse acte, în dependență de metoda

aplicată și de subiecții care participă la realizarea acestei măsuri: a) raportul ofițerului de
investigații; b) actul de identificare a specialistului; c) comunicarea confidentului; d) explicația
victimei sau a martorului; e) schița-portret, fotorobotul, fotografia sau/și înregistrarea video
(anexate). Rezultatele identificării persoanei, indiferent de caracterul documentării, pot fi folosite
numai pentru căutarea probelor, având importanță pentru determinarea căilor și direcțiilor de
investigație, și nicidecum în calitate de probe în procesul penal.233
1. Analizați conținutul, formele și felurile chestionării.

2. Stabiliți diferite forme de culegere a informațiilor despre fapte și persoane.
3. Analizați conținutul măsurii identificarea persoanei.
4. Indicați entitățile supuse identificării.
5. Distingeți între felurile, tipurile și metodele de identificare.
6. Apreciați importanța diferitor rezultate obținute în urma măsurii identificării .
7. Propuneți noi forme de culegere a informației și de identificare a persoanei.
2009.
Solness, 2004.
3. Popa Gh. Tehnici moderne de identificare criminalistică. București: AiT Laboratories S.R.L., decembrie 2011.
4. Mîrzac V., Glavan V.Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații. Chișinău: S.n., 2014.
230
Назаров А.Д. Провокации в оперативно-розыскной деятельности, p.94.
231
Stancu E., Olteanu G.I. Criminalistică. Partea I. Tehnica criminalistică, p.38. Disponibil:
http://cj.md/uploads/Criminalistica.pdf
232
Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия, p.114.
233
58
6. Назаров А.Д. Провокации в оперативно-розыскной деятельности. Москва: Юрлитинформ, 2010.
7. Дударенко В.В. Тактический прием засады: разграничение с провокацией преступления. Disponibil:

UNITATEA DE CONȚINUT VI

AUTORIZATE DE CĂTRE PROCUROR
Subiectele tratate:
1. Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată.

2. Cercetarea obiectelor şi documentelor.
3. Identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii

electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic.
4. Conservarea rapidă a datelor informatice.
5. Urmărirea vizuală.
6. Controlul transmiterii sau primirii banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau
nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite.
7. Investigaţia sub acoperire.
8. Supravegherea transfrontalieră.
9. Livrarea controlată.
10. Achiziţia de control.
Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată. Colectarea mostrelor pentru

cercetarea comparată constă în depistarea, ridicarea fizică şi conservarea suportului material de
informaţie (obiecte, substanţe), în scopul comparării acestor mostre cu materialele de care dispun
deja subdiviziunile specializate sau în scopul depistării ulterioare a obiectelor identice cu
obiectele ce prezintă interes special (art.31 din din Legea nr.59 din 29.03.2012). Din definiția
dată de legiuitor rezultă trei elemente constitutive ale acestei măsuri: acțiunile, obiectul și
scopul.234
În dependență de originea mostrelor colectate, acestea pot fi: 1) libere (preexistente),
adică existente până la apariția necesității de a soluționa o sarcină AOI (grafismele lăsate de o
persoană în trecut, până la săvârșirea infracțiunii etc.); 2) experimentale, obținute în rezultatul
unei activități speciale a ofițerului de investigații sau a confidentului. 235
Scopul colectării. După cum rezultă din definiția prevăzută în art.31 din Legea nr.59 din
29.03.2012, în cadrul acestei măsuri mostrele sunt colecatate numai pentru cercetare
234
Теория оперативно-розыскной деятельности, p. 328.
235
Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности,p.221-222.
59
comparativă. Cercetarea comparativă presupune existența obiectului de bază de la locul crimei
sau care se află în legătură cu fapta criminală și mostra pentru stabilirea identității.
În cazul în care sunt colectate mostre în alte scopuri, pentru realizarea sarcinilor ASI,
acțiunile de colectare al acestora vor fi considerate culegere de informaţii despre persoane şi
fapte sau altă măsură specială de investigații. Astfel, pentru pregătirea legendei în cazul
investigației sub acoperire, se recurge la colectarea unor mostre de scris de la unii infractori,
pentru asigurarea credibilității infiltrării confidentului. În cazul cercetării secrete a domiciliului
unei persoane, implicate în acte de terorism, dispozitivul găsit pentru producerea exploziilor va fi
înlocuit cu un mulaj. 236
Formele colectării mostrelor. Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă poate
fi realizată în mod public, cifrat și secret.
Subiecții ce pot participa la colectarea mostrelor. Subiecții acestei măsuri sunt: ofițerul
de investigații; confidentul care participă la efectuarea măsurii în mod cifrat; specialistul
subdiviziunii specializate.
Rezultatele măsurii. Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată se documentează

prin: a) proces-verbal; b) act de colectare; c) fișă dactiloscopică; d) documente (original, copie);
e) obiecte/microobiecte, substanțe (anexate); f) alte înscrisuri; g) rapoarte; h) purtători
elelectronici de informație.
Cercetarea obiectelor şi documentelor. Cercetarea obiectelor şi documentelor constă în

aprecierea acestora din punct de vedere ştiinţific, pentru a depista semnele activităţii criminale,
prin studierea conţinutului, prin contrapunerea cu alte obiecte şi acte necesare pentru
determinarea realităţii obiective (art.32 alin.(1) din Legea nr.59 din 29.03.2012). În definiția dată
de legiuitor este indicat scopul acestei măsuri speciale de investigații, fără a se specifica acțiunile
de bază propriu-zise, care constituie cercetarea. În literatura de specialitate 237 a fost definită
măsura specială analizată, ce constă în examinarea tehnico-științifică a obiectelor şi actelor, întru
relevarea însușirilor de importanță pentru soluționarea sarcinilor AOI. În altă sursă 238 s-a
menționat despre cercetarea obiectelor şi documentelor (cercetarea operativă a obiectelor
materiale), care, posibil, mai păstrează sau au putut păstra urmele infracțiunii, constituie
obiectele infracțiunii sau rezultatul activității infracționale, precum și despre studierea
particularităților care pot contribui la soluționarea sarcinilor AOI.
Acțiunile privind cercetarea obiectelor şi documentelor. Cercetarea presupune
efectuarea, după caz, a următoarelor acțiuni: examinarea prealabilă; examinarea vizuală;
studierea conținutului unor documente; contrapunerea unor documente; examinarea științifică de
către specialist; fixarea rezultatelor.239
Obiectul cercetării. În cadrul acestei măsuri, obiectul cercetării include obiecte și
documente. În contextul analizat, noțiunea de obiecte include atât obiectele mobile (unități,
fragmente, părți de obiecte, materiale colectate în calitate de mostre) 240 , precum și obiectele
imobile (încăperi, clădiri, construcții, porţiuni de teren, copaci etc.). După regimul juridic,
236
Оперативно-розыскная деятельность, p.387.
237
Ibidem, p.216
238
Оперативно-розыскная деятельность, p.345.
239
Теория оперативно-розыскной деятельности, p.334-335.
240
60
distingem obiecte liber accesibile și obiecte cu accesibilitate limitată, specificate în art.6 pct.11)
C.proc.pen. (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială),
precum şi încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o parte indivizibilă (verandă,
terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun); orice teren privat, automobil, navă
maritimă şi fluvială privată, birou.
Anterior, prin Legea nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă de
investigaţii (abrogată prin Legea nr.59 din 29.03.2012), pentru obiectele cu accesibilitate
limitată legiuitorul a prevăzut o măsură specială distinctă – cercetarea încăperilor, clădirilor,
porţiunilor de teren şi a mijloacelor de transport. Actualmente, cercetarea obiectelor cu
accesibilitate limitată, potrivit art.32 din Legea nr.59 din 29.03.2012, poate fi realizată cu
respectarea următoarelor condiții: 1) acordul scris al proprietarului sau al posesorului ori, în lipsa
acestuia, al unuia dintre membrii majori ai familiei sale; 2) în lipsa acordului scris, este admisă
doar cercetarea exterioară a obiectelor cu accesibilitate limitată, fără încălcarea inviolabilității
domiciliului.
Prin noțiunea de documente înțelegem informațiile expuse prin intermediul semnelor,
simbolurilor, imaginilor sau sunetelor, fixate în orice formă (scrisă, audio, video, electronică
etc.), care provin de la persoane oficiale, fizice sau juridice, dacă în ele sunt expuse ori adeverite
circumstanţe ce au importanţă pentru cauză.
Formele cercetării. Cercetarea obiectelor şi documentelor poate fi publică, secretă241 ,

precum și cifrată.242 Cercetarea obiectelor şi documentelor liber accesibile poate fi efectuată atât
public, cât și secret/cifrat, iar a celor cu accesibilitate limitată – numai public.
Subiecții ce pot participa la cercetare. Subiecții acestei măsuri sunt: ofițerul de

investigații; confidentul sau altă persoană care contribuie la efectuarea acestei măsuri;
specialistul subdiviziunii specializate; instituții, organizații și alte persoane juridice.243
Condiții juridice pentru efectuarea cercetării. Măsura specială analizată, cercetarea

obiectelor şi documentelor, de regulă, se desfășoară fie în complex cu colectarea mostrelor
pentru cercetarea comparativă, fie separat, ceea ce presupune accesul la obiectul sau documentul
de interes operativ. În acest context, poate fi afectat dreptul la proprietate și inviolabilitatea
domiciliului. Pentru a asigura respectarea acestor drepturi, precum și proporționalitatea acestei
măsuri, legiuitorul Republicii Moldova, prin Legea nr.59 din 29.03.2012, a prevăzut condiția
autorizării de către procuror.
Rezultatele cercetării. Cercetarea obiectelor şi documentelor poate fi documentată prin:

a) proces-verbal; b) act de constatare; c) raport.
Identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii

electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic. În activitatea specială de
investigații sunt utilizate diverse produse program, sarcinile de bază ale cărora sunt:
241
242
Важенин В.В.,Баженов С.В.,Сафронов А.А. Гласное обcледование: подготовка, проведение,
использование результатов. În: Общество и право, 2014, № 3 (49), p.184. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/glasnoe-obsledovanie-podgotovka-provedenie-ispolzovanie-rezultatov
243
61
 controlul procesului tentativelor de acces neautorizat;
 individualizarea programatorului și specificul softurilor acestuia;
 stabilirea adreselor IP și a site-urilor pe care le-a folosit utilizatorul;
 constatarea softurilor utilizate de către persoană;
 urmărirea activității online a programatorului;
 identificarea informației codificate sau ascunse;
 diagnosticarea dispozitivelor de posibile accesări neautorizate;
 examinarea suporturilor de stocare a datelor informatice;
 cercetarea sistemelor informatice și a bazelor de date.
Definiția și conținutul măsurii. Potrivit art.1345 alin.(1) C.proc.pen. această activitate
specială de investigații constă în solicitarea de la un furnizor de servicii electronice de a
identifica abonatul, proprietarul sau utilizatorul unui sistem de comunicații electronice, al unui
mijloc de comunicații electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic sau de a
comunica dacă un anumit mijloc de comunicații sau punct de acces la un sistem informatic este
folosit sau este activ ori a fost folosit sau a fost activ la o anumită dată.
Susținem poziția legiuitorului național, care a folosit nu doar noțiunea de abonat, dar și pe
cea de proprietar și utilizator, ceea ce este binevenit. În astfel de situații furnizorii de servicii
sunt obligați să țină evidența (jurnalele) unei game mai largi de clienți: de la persoane care au
încheiat contracte de prestări servicii contra cost, care dețin abonamente (abonați), până la
clienții PrePay (proprietari), inclusiv cei care beneficiază de servicii gratuite, precum și
persoanele care au dreptul de a utiliza contul abonatului (utilizatori).244
Pentru a putea fi identificate în cadrul rețelei, calculatoarele conectate la Internet, numite
host-uri, noduri, sisteme sau servere, trebuie să poată fi identificate printr-o adresă IP.245
În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32
de biți (de ex., 192.168.0.1). Din motivul unui număr limitat de adrese IPv4, Înternetul este în
proces de evoluție către versiunea următoare de IP, numită IPv6, care are o lungime de 128 de
biți.246
După obținerea adresei IP, datele cu privire la ISP căruia i-a fost alocată această adresa IP
vor fi identificate prin intermediul registratorilor internaționali, în dependență de regiunea unde
ISP prestează serviciile internet, cum ar fi: AfriNIC247, APNIC248, ARIN249, LACNIC250, RIPE
NCC251, conform anexei nr. 2252.
În septembrie 2012, ÎCS „NP Base” SRL a fost desemnată, prin Hotărârea Consiliului de
Administrație al ANRCETI nr. 38/1 din 12.09.2012253, în calitate de administrator al bazei de
date centralizate. Acesta are misiunea de a organiza, opera, administra și întreține baza de date, a
244
Ibidem.
245
Moise A.C. Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice. București: Universul Juridic,
2011, p.260.
246
Adresă IP, Wikipedia. Disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Adres%C4%83_IP (accesat pe 26 aprilie 2017).
247
AFRNIC. The Internt Number Registry for Africa. Disponibil: http://www.afrinic.net/ (accesat pe 5 mai 2017).
248
APNIC. The Regional Internet Registry IP addresses for the Asia Pacific. Disponibil: https://www.apnic.net/
249
ARIN. American Registry for Internet Numbers. Disponibil: https://www.arin.net/ (accesat pe 5 mai 2017).
250
LACNIC. Latin American and Caribbean Internet Addresses Registry. Disponibil: http://www.lacnic.net/
251
RIPE NCC. RIPE Network Coordination Centre, Disponibil: https://www.ripe.net/.
252
Regional Internet registry. Wikipedia. Disponibil: https://en.wikipedia.org/wiki/Regional_Internet_registry.
253
Hotărârea nr.38/1 privind desemnarea administratorului bazei de date centralizate pentru implementarea şi
realizarea portabilităţii numerelor în Republica Moldova. / Consiliul de Administrație al ANRCETI, publicată pe
12 septembrie 2012. Disponibil: http://www.anrceti.md/files/filefield/HCA%20admin.pdf
62
coordona și controla procesul de portare a numerelor, a oferi suportul necesar furnizorilor în
procesul de portare a numerelor.
În aceste condiții, în vederea identificării furnizorului care prestează la moment servicii de
telefonie către un anumit număr de telefon, este necesară verificarea numărului în baza de date
centralizată a ÎCS „NP Base” SRL disponibilă pe pagina web http://portare.md/255.
Documentarea măsurii identificării abonatului, a proprietarului sau utilizatorului unui
sistem de comunicații electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic. La rândul
său, ofițerul care efectuează această activitate specială de investigații urmează să întocmească un
proces-verbal cu privire la consemnarea măsurii, în corespundere cu prevederile art.1325 C.proc.
pen. La acest proces-verbal se anexează, în plic sigilat, purtătorul material de informații care
conține rezultatele măsurii speciale de investigații.256 Totodată, la întocmirea actelor procesuale
cu privire la identificarea abonatului trebuie să se țină cont de mai multe aspecte tehnice foarte
relevante și, de cele mai multe ori, decisive pentru obținerea unor date veridice.
Conservarea rapidă a datelor informatice. Generalități. Convenția Consiliului

Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23.11.2001 257 și ratificată de
Republica Moldova în anul 2009 258 , prevede la art.16, 17 și 29 conservarea rapidă a datelor
informatice259 stocate.
Această măsură procesuală reprezintă o procedură nouă, fiind un instrument important în

investigarea infracțiunilor, în special a celor comise prin Internet. Deși Convenția se referă la
criminalitatea informatică, ea prevede posibilitatea aplicării acestei măsuri atât la investigarea
infracțiunilor informatice pe care le enumeră la art.2-11, a altor infracțiuni săvârșite prin
intermediul sistemelor informatice 260 , cât și la colectarea probelor electronice, indiferent de
categoria infracțiunii.
Definiția și conținutul măsurii. Conservarea rapidă a datelor informatice constă în

protejarea celor deja existente (colectate și stocate) într-un sistem informatic, inclusiv cele aflate
în posesia sau sub controlul efectiv al furnizorului de servicii 261, de orice distrugere, deteriorare,
ștergere, modificare sau blocare, securizarea rapidă a integrității acestor date, pentru a putea
255
Portabilitatea numerelor în Republica Moldova. Î.C.S. „NP BASE” SRL. Disponibilă pe http://portare.md/.
256
Purici S. Etapa alegerii produsului sau serviciului în cadrul investigațiilor preliminare în cazul operațiunilor
frauduloase de plată electronică. În: Materialele Conferinței Științifice naționale cu participare internațională
„Integrare prin cercetare și inovare”, 28-29 septembrie 2016, Rezumate ale comunicărilor, Chișinău, 2016, pag.220.
257
https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/rms/0900001680081561 .
258
Legea nr. 6 din 02.02.2009 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind criminalitatea
informatică.În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2009, nr.37-40.
259
Orice reprezentare de fapte, informații sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic,
inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcții de către un sistem informatic (art.1 din Convenția
privind criminalitatea informatică; art.2 din Legea privind prevenirea și combaterea criminalității informatice).
260
Orice dispozitiv izolat sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în legătură, care asigură (ori unul sau
mai multe elemente dintre care asigură), prin executarea unui program, prelucrarea automată a datelor (art.1 din
Convenția privind criminalitatea informatică; art.2 din Legea privind prevenirea și combaterea criminalității
informatice).
261
Orice entitate publică sau privată care oferă utilizatorilor serviciilor sale posibilitatea de a comunica prin
intermediul unui sistem informatic, precum și orice altă entitate care prelucrează sau stochează date informatice
pentru acest serviciu de comunicații sau pentru utilizatorii săi (art.1 din Convenția privind criminalitatea
informatică; art.2 din Legea privind prevenirea și combaterea criminalității informatice).
63
permite organului de urmărire penală dezvăluirea (ridicarea) ulterioară a lor. Conservarea datelor
trebuie distinsă de retenția datelor. Chiar dacă expresiile în cauză, în limbajul comun, au
înțelesuri similare, în domeniul tehnologiilor informaționale ele comportă semnificații diferite.
Conservarea datelor informatice se referă la datele care deja există într-un sistem informatic, iar
retenția datelor informatice constă în păstrarea pentru viitor a datelor informatice care se
generează în prezent într-un sistem informatic, precum și cele care urmează a fi generate în
viitor.
Necesitatea implementării acestei măsuri procesuale se datorează faptului volatilității

datelor informatice, deoarece ele pot fi ușor supuse manipulării sau modificării. Astfel, dovezi
valoroase ale unei infracțiuni pot fi cu ușurință pierdute prin practici de prelucrare obișnuită sau
păstrare greșită, modificare, deteriorare sau ștergere intenționată.
Infracțiunile legate de tehnologiile informaționale, de regulă, sunt săvârșite prin

transmiterea comunicărilor prin intermediul sistemului informatic. Aceste comunicări pot avea
atât conținut ilegal, cum ar fi pornografia infantilă, viruși pentru calculator sau alte instrucțiuni
care cauzează interferențe cu datele informatice sau funcționarea corectă a sistemului informatic,
cât și dovezi privind comiterea unor alte infracțiuni, cum ar fi traficul de droguri sau escrocherii
etc. Determinarea sursei sau a destinației acestor comunicări din trecut poate ajuta la
identificarea făptuitorilor, iar în acest scop sunt necesare datele referitoare la trafic.
Conservarea imediată a datelor reprezintă o măsură procesuală provizorie, care permite

ulterior organului de drept să ridice informația respectivă 262, adică este o măsură preliminară în
așteptarea luării altor măsuri legale pentru obținerea datelor sau pentru divulgarea acestora.
Conservarea nu înseamnă neapărat că datele sunt „înghețate” (adică, sunt făcute inaccesibile) și
că acestea sau copii ale acestora nu pot fi folosite de utilizatori legitimi. În acest sens, legislația
națională, precum și cea internațională nu specifică modul în care ar trebui să fie păstrate datele.
Măsura se aplică oricărui tip de date informatice, aceasta poate include, de exemplu, documente
de afaceri, de sănătate, personale sau de altă natură.
Dispunerea măsurii de către procuror. În legislația națională, instituția conservării

imediate a datelor informatice și a datelor referitoare la trafic 263 a fost prevăzută în Legea nr.20
din 03.02.2009 privind prevenirea și combaterea criminalității informatice.264 În literatura de
specialitate 265 s-a apreciat că această măsură se poate dispune de către procuror în cadrul
procesului penal până la pornirea urmăririi penale, în cazul în care există o bănuială rezonabilă
cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice.
Obligația de a asigura conservarea datelor nu interzice utilizarea serviciilor furnizorilor, care nu
262
Spiridon I.C. Reflecții cu privire la legislația română în domeniul criminalității informatice. În: Dreptul, 2008,
nr.6, p.250.
263
Orice date având legătură cu o comunicare transmisă printr-un sistem informatic, produse de acest sistem în
calitate de element al lanțului de comunicare, indicând originea, destinația, itinerarul, ora, data, mărimea, durata sau
tipul de serviciu subiacent (art.1 din Convenția privind criminalitatea informatică; art.2 din Legea privind
prevenirea și combaterea criminalității informatice).
264
Legea nr.20 din 03.02.2009 privind prevenirea și combaterea criminalității informatice. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova,2010, nr.11-12/17.
265
Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiția penală, p.95; A Guide for Law
Enforcement, US Department of Justice. Forensic Examination of Digital Evidence, 2004, p.7. Disponibil:
https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/nij/199408.pdf.
64
colectează în mod obișnuit și nu păstrează anumite tipuri de date, cum ar fi datele referitoare la
trafic sau la utilizatori266, și nici nu le cere acestora să implementeze noi capacități tehnice pentru
a face acest lucru.267
Totuși, potrivit art.7 alin.(1) lit.f) din Legea nr.20 din 03.02.2009, furnizorii de servicii
sunt obligați să asigure monitorizarea, supravegherea și păstrarea datelor referitoare la trafic, pe
o perioadă de 180 de zile calendaristice, pentru identificarea furnizorilor de servicii, utilizatorilor
de servicii și a canalului prin al cărui intermediu comunicația a fost transmisă. Prevederi similare
se conțin și în Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15.03.2006
privind prelucrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de
comunicații electronice accesibile publicului sau de rețelele de comunicații publice, care în
aprilie 2014 a fost invalidată de către Curtea Europeană de Justiție, din motive de
disproporționalitate și incompatibilitate cu drepturile omului. 268 Mai mult decât atât, legislația
Uniunii Europene în domeniul protecției datelor cu caracter personal obligă ștergerea datelor
respective de îndată ce stocarea acestora nu mai este necesară scopului pentru care au fost
prelucrate.
Urmărirea vizuală. Potrivit art.29 din Legea nr.59 din 29.03.2012, urmărirea vizuală
reprezintă relevarea şi fixarea acţiunilor persoanei, a unor imobile, a mijloacelor de transport şi a
altor obiecte. În doctrină s-a menționat că „urmărirea vizuală constă în controlul
comportamentului fizic prin supravegherea exterioară directă a unor persoane, într-o anumită
perioadă, în condițiile și în temeiul legii, în vederea colectării informațiilor, necesare pentru
soluționarea sarcinilor AOI. Urmărirea vizuală în literatura de specialitate mai este definită ca
filaj269, iar executorii drept filori”.270
Acțiunile privind urmărirea vizuală. Această măsură include trei elemente de bază:
observarea (supravegherea statică), urmărirea discretă (supravegherea dinamică) 271 , fixarea
celor relevate.
Observarea poate fi, din punctul de vedere al atitudinii sau scopului urmărit, pasivă (ori
,,spontană”), când observatorul ajunge întâmplător la anumite constatări, sau activă, când
observatorul (agentul organului răspunzător cu aplicarea legii în domeniul securității naționale)
urmărește dinadins obținerea unor constatări, ori din punctul de vedere al profunzimii; observare
266
Orice informație, sub formă de date informatice sau sub orice altă formă, deținută de un furnizor de servicii,
referitoare la abonații acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau conținut, și care permit
stabilirea: tipului de serviciu de comunicații utilizat, a dispozițiilor tehnice luate în această privință și perioadei
serviciului; a identității, adresei poștale sau geografice, a numărului de telefon al abonatului și a oricărui alt număr
de contact, precum și a datelor referitoare la facturare și plată, disponibile în baza unui contract sau a unui
aranjament de servicii; a oricărei alte informații referitoare la locul în care se găsesc echipamentele de comunicație,
disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii, precum și a oricăror alte date care pot conduce la
identificarea utilizatorului (art.1 din Convenția privind criminalitatea informatică; art.2 din Legea privind
prevenirea și combaterea criminalității informatice).
267
Explanatory Reporttothe Convention on Cybercrime. Budapest, 23.XI.2001. Disponibil:
https://rm.coe.int/16800cce5b
268
Hotărârea Curții Europene de Justiție în cauzele conexate C ‑293/12 și C‑594/12 din 08.04.2014 (Digital
RightsIreland și Seitlinger și alții). Disponibil:
http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d0f130d68b00027
c1e1f49649795ee210d44a734.e34KaxiLc3eQc40LaxqMbN4Pax4Se0?text=&docid=150642&pageIndex=0&doclan
g=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=271069
269
2. (Fig.) Urmărire discretă (a cuiva). [< fr. filage]. Disponibil: https://dexonline.ro/definitie/filaj
270
271
Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, p.164-167.
65
empirică sau elementară, constând în simpla înregistrare a unor impresii despre realitate, și
observare organizată sau dirijată, îndreptată spre obținerea unor informații. 272 În dependență de
calitatea observatorului, observarea poate fi atât directă, cât și indirectă. 273 În cazul observării
directe, ofițerul de investigații relevă personal obiectul și informația de interes operativ; în cea
indirectă, informația este obținută prin intermediul confidenților sau al altor persoane care
colaborează la realizarea acestei măsuri.
În cazul supravegherii statice (observării), agenții urmăresc dintr-o locație poziționată
avantajos: dintr-o cameră, casă sau construcție exterioară ce se găsesc în apropierea locurilor pe
care le supraveghează. Supravegherea statică servește, mai ales, la depistarea activităților
subiectului-țintă sau a unei zone-obiectiv, la identificarea persoanelor care frecventează locațiile
vizate, la stabilirea rolului acestor persoane în activitatea subiectului-țintă, la constatarea unor
motivații raționale și suficiente de natură să determine eliberarea unei autorizații de percheziție
sau a unei autorizații de supraveghere electronică, la observarea obiceiurilor persoanelor ce
frecventează locurile și mediile supuse urmăririi. 274
În procesul observării pot fi utilizate diverse mijloace tehnice optice: aparate de vedere pe
timp de noapte, binocluri, lunete etc., ce asigură o vizibilitate clară la distanțe suficient de mari,
pentru a garanta o conspirativitate maximă și succesul măsurilor planificate.275
Supravegherea dinamică și urmărirea operativă (filajul), după cum s-a menționat în
literatura românească de specialitate, „constă în observarea și urmărirea discretă și atentă a unei
persoane (sau a mai multor persoane), în mișcările și deplasările lor, fără ca aceasta (acestea) să
observe împrejurarea. Filajul presupune o activitate mai îndelungată în legătură cu ținta vizată și
utilizarea unor surse logistice: autovehicul, binoclu și sisteme optice de vedere pe timpul nopții,
mijloace electronice (de exemplu, montarea ascunsă a unui CIP pe un autovehicul sau pe geanta
ori pe un obiect pe care ținta îl poartă și urmărirea pe monitor a deplasării CIP-ului), precum și a
mai multor agenți, întrucât se desfășoară permanent și continuu (24 de ore din 24), indiferent de
acțiunile, deplasările sau modul de utilizare a timpului de către țintă. Supravegherea și urmărirea
operativă se poate efectua dintr-un vehicul, dintr-o casă, de către agenți travestiți în ținuta unui
muncitor constructor, la serviciul de telefoane, taximetrist, servicii publice, prestări servicii,
vânzător ambulant, pensionar, de bărbați sau femei etc.”276
Tipurile și formele urmăririi vizuale. În dependență de scopul, locul și caracteristicile

filorilor, în literatura de specialitate au fost menționate patru tipuri de urmărire: generală,
specială, obișnuită, deosibită 277 . Urmărirea generală are drept scop reținerea și dezarmarea
criminalilor profesioniști în locurile publice. Urmărirea specială se înfăptuiază asupra unei (sau
mai multor) persoane concrete sau în scopul clarificării unor circumstanțe. Urmărire obișnuită se
consideră măsura în cadrul căreia persoana care o efectuează nu-și shimbă înfățișarea (nu se
deghizează). Urmărirea deosebită se efectuează cu aplicarea machiajului, schimbării
272
Ibidem, p.164-165.
273
274
275
Mîrzac V., Glavan B.Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații, p.101.
276
277
66
îmbrăcămintei persoanei care o înfăptuiază. 278 În alte surse s-a menționat că supravegherea
poate fi: deschisă, conspirativă (pe ascuns), combinată sau demonstrativă.279
În dependență de procedeele tactice, utilizate în procesul urmăririi vizuale, în activitatea
de relevare și depistare a infracțiunilor de contrabandă și a celor conexe, s-a diferențiat urmărirea
externă și urmărirea internă. Urmărirea vizuală externă presupune desfășurarea observării
obiecivului de la distanță, fără a intra în contact cu obiectul supus filării. Urmărirea vizuală
internă vizează desfășurarea observării în cercul apropiat al activității obiectului, prin utilizarea
celor mai simple elemente de infiltrare.
În funcție de modul de supraveghere, se distinge între urmărirea fizică, urmărirea
electronică și urmărirea complexă.
Urmărirea fizică exclude folosirea miloacelor tehnice de fotografiere, de imprimare video
și/sau de fixare sonoră a comportamentului persoanei supravegheate; în caz contrar, suntem în
prezența urmăririi electronice sau complexe și, respectiv, este necesară autorizarea judecătorului
de instrucție.
Urmărirea vizuală se realizează, de regulă, în mod secret sau cifrat. În cazurile când nu
este necesar de ascuns faptul observării, urmărirea vizuală poate avea un caracter public.
Rezultatele urmăririi. Fixarea rezultatelor supravegherii vizuale se face prin înscrierea

celor observate de către ofițerul de investigație sau comunicate de confident în proces-verbal.
Documentarea urmăririi fizice se face prin raport și proces-verbal, iar a urmăririi complexe și
prin anexarea fotografiilor sau a purtătorilor elelectronici de informație.
Controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale
sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite. Controlul transmiterii sau primirii
banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau
oferite reprezintă supravegherea şi documentarea înmânării sau predării de bani, servicii ori de
alte valori materiale sau nemateriale către persoana care le pretinde, acceptă, extorcă sau de către
persoana care le oferă, precum şi către sau de către complicii acestora (art.135 alin.(1)
C.proc.pen.).
După caracterul și conținutul său, controlul transmiterii banilor constituie o operațiune
tactică specială, elaborată și planificată din timp, cu calcularea forțelor și mijloacelor necesare,
cu repartizarea rolurilor între participanți și instructajul acestora, cu întocmirea unui desen-shiță
al locului transmiterii banilor sau valorilor extorcate, marcarea cu substanțe chimice sau cu alte
substanțe speciale a banilor sau valorilor extorcate și perfectarea actului de marcare, coordonarea
acțiunilor membrilor grupei care exercită controlul transmiterii banilor, a valorilor extorcate,
dirijarea acțiunilor de reținere a făptuitorului și a altor complici. 280
În altă sursă s-a menționat că „această măsură operativă de investigații presupune

efectuarea unor acțiuni ce țin de marcarea bancnotelor cu creion special și/sau cu praf
fluorescent, examinarea acestora și oferirea bancnotelor petiționarului pentru ale transmite sub
supraveghere bănuitului, precum și efectuarea propriu-zisă a flagrantului operativ”.281
278
Mîrzac V., Glavan B. Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații, p.30-31.
279
Botnaru T., Ganenco A. Istoria serviciilor secrete, Breviar. Chișinău: Museum, 2004, p.217.
280
281
Moraru V., Donciu A. Ghid practic pentru investigarea infracţiunilor de corupţie şi a celor conexe., p.29.
67
În practica organelor de combatere și cercetare a infracțiunilor de corupție din România,
această activitate complexă este intitulată pregătirea şi organizarea flagrantului (introducerea în
cauză a investigatorilor sub acoperire (art.261 din Legea nr.78/2000); realizarea capcanelor
tehnice; solicitarea autorizării interceptărilor convorbirilor telefonice şi a activităţilor desfăşurate
de învinuiţi/inculpaţi/făptuitori în mediul ambiental).282 În legislația altor state (Federația Rusă,
Belarus), măsura analizată este acoperită de termenul experimentul operativ, ce presupune
„studierea comportamentului unei persoane în condiții create în mod artificial sau dirijate, fie
desfășurarea altor acțiuni experimentale, ce nu sunt în legătură cu comportamentul persoanei,
pentru obținerea de informații, în rezultatul căreia se verifică și/sau se concretizează date privind
pregătirea, tentativa sau comiterea unei infracțiuni grave sau deoisebit de grave”. 283
Experimentul operativ este măsura cea mai frecvent aplicată în investigarea faptelor de extorcare
de mită și a altor infracțiuni de corupție.284
Scopul, acțiunile, obiectul privind măsura (operațiunea) analizată. Potrivit art.135
alin.(3) C.proc.pen., acţiunile de transmitere sau primire sub control a banilor, serviciilor ori a
altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite, deşi cad formal
sub incidenţa infracţiunii, în mod separat nu constituie infracţiune şi se realizează doar în scop de
identificare a intenţiilor şi de verificare a sesizării cu privire la săvârşirea infracţiunii, care a
început până la sau în afara implicării organelor abilitate.
A. Esența acestei măsuri constitue controlul (supravegherea şi documentarea)

transmiterii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse sau
extorcate, în cazul existenței indicilor infracțiunii de corupere pasivă (art.324 C.pen.).
B. În corespundere cu modificările operate prin Legea nr.39 din 29.05.2014, măsura în

discuție și-a extins aplicabilitatea la infracțiunea de corupere activă (art.325 C.pen.) prin
organizarea primirii sub control a banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale
promise, oferite sau date. Aceste acțiuni de supraveghere și documentare a primirii unor valori
pot fi aplicate și în cazul infracțiunii de cumpărare de influenţă (art.326 alin.(11) C.pen.).
C. În practică, transmiterea controlată a unor bunuri poate fi realizată la denunțul unei

persoane, care transmite bunurile indirect, prin intermediul corupătorului, care este supus
răspunderii penale pentru corupere activă (art.325 C.pen.), fiind cunoscută și persoana coruptă,
care este trasă la răspundere penală pentru corupere pasivă (art.324 C.pen). În această situație,
are loc atât primirea controlată, cât și transmiterea controlată a unor bunuri.
D. În situația infracțiunilor de corupere pasivă (art.324 C.pen.), trafic de influență
(art.326 C.pen.), corupere activă (art.325 C.pen), cumpărare de influenţă (art.326 alin.(11)
C.pen.), când nu există denunț din partea vreunui subiect implicat în săvârșirea infracțiunii de
corupție, dar se cunoaște din alte surse, faptele ilicite ale acestora se documentează prin alte
măsuri speciale de investigație, inclusiv în rezultatul interceptării şi înregistrării comunicărilor
şi imaginilor cu reținerea în flagrant delict a făptuitorilor (de exemplu, a corupătorului – pentru
corupere activă, iar a coruptului – pentru corupere pasivă etc.). În acest caz, deși suntem în
282
Ghidul de bune practici în investigarea infracțiunilor de corupție. Editura Ministerului Administraţiei şi
Internelor 2011, p.49. Disponibil:http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2011/GHIDBUNEPRAC.pdf
283
Шумилов А. Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II: Оперативно-
284
68
prezența unei supravegheri a acțiunilor infracționale din partea organelor abilitate, nu se
dispune măsura controlul transmiterii sau primirii banilor, serviciilor ori a altor valori materiale
sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite. Or, în cazul dat, toate persoanele
implicate în actele de corupție sunt supuse răspunderii penale în condițiile legii.
Măsura în discuție presupune un act de colaborare confidențială a unui subiect implicat în
acte infracționale, sub controlul organului special de investigație și, respectiv, eliberarea de
răspundere penală a acestuia.
E. Alte cazuri de aplicare a măsuri transmiterii sau primirii controlate a valorilor. În
teorie , s-a menționat că în cazul infrațiunii de șantaj(art.189 C.pen.) poate fi dispusă măsura
285
controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate. În practică, această măsură s-
a aplicat și în cazul infracțiunilor: circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor
acestora, fără scop de înstrăinare (art.217 C.pen.); circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor
sau analogilor acestora, în scop de înstrăinare (art.2171C.pen.), deși urma a fi aplicată măsura
achiziția de control, în complex cu alte măsuri operative .
Tipurile și formele măsurii (operațiunii) analizate. În funcție de caracterul acțiunilor

organizate și supravegheate, măsura în discuție poate fi divizată în: a) transmiterea sub control a
unor valori; b) primirea sub contol a unor valori. Controlul transmiterii sau primirii banilor,
serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite se
efectuează în condiții de confidențialitate, cu respectarea regulilor de conspirație.286 Astfel, la
realizarea eficientă a acestei măsuri se aplică, în exlusivitate, metoda secretă, în combinație cu
cea cifrată.
Rezultatele transmiterii sau primirii controlate a unor valori. Documentarea

organizării transmiterii sau primirii controlate a banilor, serviciilor ori a altor valori materiale
sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite se face prin: a) ordonanța privind
autorizarea transmiterii sau primirii controlate a unor bunuri; b) ordonanţa cu privire la
constatarea legalităţii măsurii speciale de investigaţie controlul transmiterii banilor sau altor
valori; c) procesul-verbal de examinare (marcare) și transmitere a unor valori; d) procesul-verbal
de înzestrare cu tehnică specială a cooperantului; e) procesul-verbal privind efectuarea
transmiterii sau primirii controlate a unor bunuri.
Rezultatele acestei măsuri se documentează prin actele de urmărire penală și măsurile
speciale de investigații, desfășurate obligatoriu în cadrul urmăririi penale:
 procesul-verbal de efectuare a percheziției;
 procesul-verbal de examinare a obiectelor;
 procesul-verbal de înregistrare audio;
 procesul-verbal de înregistrare video;
 purtători elelectronici de informație;
 altele.
Investigaţia sub acoperire. Legiuitorul nu a definit expres conceptul măsurii investigaţia

sub acoperire, dar s-a limitat la anumite particularități referitoare la această măsură și la
subiectul care o realizează – investigatorul sub acoperire.
285
Tactica criminalistic. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p. 231.
286
Ibidem, p. 232.
69
Măsura investigaţia sub acoperire, stricto sensu, presupune adunarea de date și informații
cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de o persoană cu o altă identitate decât cea reală
(investigator sub acoperire). 287 Noțiunea de investigator sub acoperireeste reprodusă din
conceptual anglo-saxon undercover investigator or agent, are, în linii generale, aceeași conotație,
respectiv de a se infiltra și a lucra cu sau printre cei ce urmează a fi observați în legătură cu
furnizarea de informații, date, indici sau probe.288
Însă, măsura în discuție nu este o noutate pentru activitatea specială de investigații.
Conform Legii nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă de investigaţii (abrogată
prin Legea nr.59 din 29.03.2012), era prevăzută o măsura similară – infiltrarea operativă în
organizațiile criminale a colaboratorilor titulari din subdiviziunile operative și a persoanelor
care colaborează în mod confidențial cu organele care exercită activitate operativă de
investigații, utilizând acte de identitate și alte documente de acoperire. Măsura (infiltrarea
operativă în organizațiile criminale) reprezintă introducerea unui colaborator titular sau a unei
persoane care colaborează în mod confidențial cu organele investigativ-operative în mediul
infracțional (grup, organizație criminală) sau la obiective (întreprinderi, organizații, instituții), în
scopul colectării informațiilor despre persoane, fapte și împrejurării de interes operativ și al
îndeplinirii altor misiuni operative, în vederea realizării sarcinilor AOI.289
Tot în literatura de specialitate autohtonă se menționează particularitatea distinctă a
acestei măsuri – infiltrarea conspirată.290 Astfel, potrivit sursei citate, investigația sub acoperire
reprezintă o măsură specială de investigații, a cărei realizare este bazată pe infiltrarea conspirată
a ofițerului subdiviziunii specializate (sau a confidentului) în structurile criminale sau în
rândurile funcționarilor unor organizații, firme, întreprinderi etc., în scopul culegerii datelor și
informațiilor despre persoanele, faptele și circumstanțele care prezintă interes din punctul de
vedere al activității speciale de investigații, influenței asupra unor persoane, precum și în scopul
participării conspirate la alte acțiuni ce țin de soluționarea (sau de crearea condițiilor pentru
soluționarea) sarcinilor activității speciale de investigații.
Infiltrarea operativă urmează a fi considerată nu doar în sens îngust, ca „un proces de
infiltrare, penetrare, în scopul adunării informației, dar și ca rezultat intermediar sau finit în
următoarele feluri: 1) fortificarea poziției în obiectul de infiltrare; 2) accesul la informația ce
prezintă interes operativ; 3) crearea circumstanțelor ce contribuie la obținerea informației de
către persoanele infiltrate; 4) efectuarea măsurilor de căutare și cercetare; 5) identificarea
persoanelor și faptelor ce prezintă interes operativ; 6) stabilirea contactului (relațiilor de
încredere) cu anumite persoane identificate; 7) culegerea informației operative; 8) efectuarea
altor măsuri, în scopul soluționării sarcinilor AOI”.291
287
Potrivit art.138 alin.(10) din Codul de procedură penală român, prin utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a
colaboratorilor se înţelege folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea reală, în scopul obţinerii de date şi
informaţii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. / http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-138
288
Olteanu G.I., Iacob A., Gorunescu M. Dragomirescu B. Metodologie Criminalistică: Structurile infracţionale şi
activităţile ilicite desfăşurate de către acestea, p.243.
https://books.google.md/books?id=PtxcI5XFxloC&pg=PA244&lpg=PA244&dq=investigatia+sub+acoperire&sourc
e=bl&ots=_8OThmQUrs&sig=26TA0tbP7-
289
290
Mîrzac V., Glavan B. Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații, p.34-35.
291
70
Infiltrarea operativă poate fi realizată prin următoarele două modalități: 1) introducerea
confidentului (ofițerului operativ sau a colaboratorului) în obiectul de interes operativ sau în
mediul apropiat acestuia; 2) racolarea agentului dintre membrii obiectului de interes operativ.292
Doctrina americană distinge între noțiunile de undercover techniques („tehnici sub
acoperire”), intelligence techniques („tehnici informative”) și detection techniques („tehnici de
identificare”), specifice competențelor polițienești. Tehnicile sub acoperire sunt folosite când o
persoană este bănuită de participare la activități infracționale, fără însă a se fi dovedit comiterea
vreunei fapte penale, tocmai în vederea descoperirii acelor probe sau mijloace de probă care să
conducă la stabilirea implicării acesteia în faptele cercetate. Tehnicile informative sunt folosite
când nu există indici de identificare a unui suspect și a circumstanțelor comiterii unei infracțiuni.
Aceste metode sunt îndreptate spre culegerea de informații din mediul de relații criminogen, din
identificarea unor elemente comune între infracțiunile comise într-o anumită perioadă sau zonă
de interes, din analiza modului de operare specific grupurilor de crimă organizată. Tehnicile de
identificare sau descoperire a autorului sunt folosite când o infracțiune a fost comisă, dar
suspectul nu a fost identificat sau identificarea nu s-a realizat cu precizie.293
În acest sens, conceptul de investigație sub acoperire reprezintă o combinație între
tehnicile sub acoperire, tehnicile informative și tehnicile de identificare, fiind o măsură specială
(operațiune) complexă și având la bază mai multe metode.
Infiltrarea (penetrarea informativă), potrivit literaturii de specialitate, reprezintă
„introducerea dirijată de către lucrătorul serviciului de informațiia sursei umane în locul, mediul
sau pe lângă persoana de unde trebuie obținute informații importante.”. 294 O altă trăsătură
specifică măsurii analizate, ce rezultă din termenul sub acoperire, este desfășurarea activității
sub o altă identitate decât cea reală, așa cum a fost definit în legislația și doctrina romănă.
Investigatorul sub acoperire a fost definit în doctrina penală drept o persoană ce acționează sub o
altă identitate decât ce reală, care cercetează minuțios și sistematic, în scopul descoperirii datelor
privind existența unei infracțiuni sau pregătirea comiterii acesteia, precum și a persoanelor care
au săvârșit-o sau urmează să o săvârșească. 295
În literatura de specialitate au fost menționate alte trei caracteristici esențiale ale
operațiunii sub acoperire: secretul (agentul disimuleză calitatea sa de polițist sau de terță
persoană care lucrează pentru poliție); viclenia (agentul construiește un scenariu, pentru a câștiga
încrederea unei persoane, în vederea constatării unei infracțiuni sau colectării de informații
referitoare la o infracțiune); interacțiunea. 296 În doctrina occidentală s-a expus următoarea
opinie: ,, Munca sub acoperire poate implica una sau mai multe dintre următoarele forme de
colaborare: informatori, care sunt de obicei suspecți care și-au ,,întors pe dos jacheta” și care
comunică informații în schimbul concesiilor pentru acuzații sau sentințe; angajați plătiți, care
sunt inițiați (insideri) ce primesc bani în schimbul unei informații; sau agenți sub acoperire, care
292
Шумилов А. Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II: Оперативно-
293
294
Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, p.175-176.
295
Voica D. Investigatorul sub acoperire, o nouă instituție a dreptului procesual penal roman.În: Dreptul 2004,
nr.5, p.8.
296
71
sunt ofițeri de poliție care încearcă să se infiltreze în organizații criminale sau să obțină
informații despre activitățile lor.297
În cadrul măsurii analizate se aplică, de regulă, metoda legendării. Legenda, în materia
siguranței statului, a fost definită drept „scenariu fictiv, transmis de ofiţer unui civil, cu scopul de
a conspira acţiuni sau persoane care acţionau sub acoperire. De regulă, legenda era pregătită ca
variantă de retragere, în cazul eşuării unei tentative de recrutare şi se consemna în raportul cu
propunerea de includere a persoanei în reţeaua informativă”.298
Măsura investigaţia sub acoperire propriu-zisă presupune colectarea de date și informații
prin acțiuni care, în esență, sunt alte masuri speciale de investigații prevăzute de Legea privind
ASI.
Forma investigaţiei sub acoperire. Prin caracterul său, investigația sub acoperire poate fi
realizată numai prin forma secretă și cifrată.
Datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire pot fi documentate prin
următoarele mijloace: a) procese-verbale ale măsurilor speciale de investigații; b) purtători
elelectronici de informație; c) fotografii; d) documente; e) obiecte; f) declarații.
Supravegherea transfrontalieră. Criminalitatea transnațională și cea transfrontalieră se

suprapune în cea mai mare parte cu asemenea tipuri de criminalitate, ca: organizată, economico-
financiară, informatică și terorismul.299 Cooperarea peste frontierele naționale se poate realiza
prin urmăroarele forme:
a) interregională; b) transfrontalieră; c) transnațională.
Cooperarea polițienească vizează noi valențe, și anume: asistența reciprocă în scopul
prevenirii și descoperirii infracțiunilor; supravegherea transfrontalieră; urmărirea
transfrontalieră; comunicarea informațiilor în cazuri particulare, în scopul prevenirii pe viitor a
infracțiunilor; schimbul de informații, în scopul efectuării eficiente a controalelor și
supravegherii la frontieră; numirea de ofițeri de legătură; intensificarea cooperării polițienești în
regiunile de frontieră prin încheierea de înțelegeri și acorduri bilaterale; crearea și întreținerea
unui sistem informatic comun.300
În acest sens, cooperarea polițienească are loc în baza unui acord, de exemplu: Acordul
trilateral dintre Republica Moldova, România și Ucraina din 06.07.1999 ce reglementează
colaborarea în lupta împotriva criminalității.
Conținutul măsurii supravegherii transfrontaliere. În conformitate cu prevederile art.

138 alin.(1) C.proc.pen., cu excepţia cazurilor când există dispoziţii contrare în tratatul
1
internaţional aplicabil în relaţia cu un stat străin, reprezentanţii organului de urmărire penală al
297
Gabor Th. Évaluation de l’efficacité des stratégies de lutte contre le crime organisé : analyse documentaire ,
Département de criminologie Université d’Ottawa, p.52. Disponibil:https://www.justice.gc.ca/fra/pr-rp/sjc-csj/sjp-
jsp/rr05_5/rr05_5.pdf
298
Dicționar. Index de termini și abrevieri cu utilizare frecventă în documentele Securității. Disponibil:
299
Bejan O. Considerații privind fenomenul criminalității transfrontaliere și transnaționale. În: Materialele
Conferinței științifico-practice internaționale, Prevenirea și combaterea crimelor transnaționale: probleme teoretice
și practice, 6-7 octombrie 2005. Chișinău, 2005, p. 197.
300
Florescu B. Cooperarea polițienească internațională din perspectiva bazelor de date criminalistice. În:
Materialele Simpozionului Investigarea criminalistică a infracțiunilor din domeniul crimei organizate. Asociația
Criminaliștilor din România. București, 2010, p.227-229.
72
unui stat care, în cadrul unei urmăriri penale, supraveghează pe teritoriul altui stat o persoană
presupusă a fi participat la săvârşirea unei infracţiuni, care permite extrădarea, sau o persoană
faţă de care există motive serioase a se crede că poate duce la identificarea ori localizarea
presupusului participant la săvârşirea infracţiunii sunt autorizaţi, în baza unei cereri prealabile
de asistenţă juridică, să continue această supraveghere pe teritoriul Republicii Moldova. La
cerere, supravegherea poate fi exercitată de autorităţile competente ale Republicii Moldova.
Din conținutul prevederii analizate rezultă că operațiunea de supraveghere

transfrontalieră se dispune când este necesară „supravegherea” unei sau mai multor persoane, iar
când obiectivul de interes operativ îl constituie anumite mărfuri sau alte obiecte, măsura
supravegherii se va dispune împreună cu livrarea controlată.
Prin supraveghere transfrontalieră, în practică, se înțelege urmărirea vizuală, cu

înregistrarea convorbirilor și a imaginilor.
Condițiile realizării supravegherii transfrontaliere. Potrivit art.1381alin.(1) C.proc.pen.,

cererea de asistenţă juridică se adresează Procuraturii Generale. În caz de urgenţă, dacă nu poate
fi solicitată autorizarea prealabilă a Republicii Moldova, reprezentanţii organelor de urmărire
penală străine, care acţionează în cadrul urmăririi penale, sunt autorizaţi să continue pe teritoriul
Republicii Moldova supravegherea unei persoane bănuite că a comis una din infracţiunile –
grave, deosebit de grave, excepțional de grave – în următoarele condiții: 1) trecerea frontierei va
fi comunicată imediat, în timpul supravegherii, Procuraturii Generale prin intermediul Poliţiei de
Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne; 2) cererea de asistenţă juridică urgentă
post-factum, în care sunt expuse motivele ce justifică trecerea frontierei fără autorizaţie
prealabilă, va fi transmisă fără întîrziere. Supravegherea poate fi efectuată în condiţiile,
specificate în art.1381alin.(4) C.proc.pen.
Documentarea operațiunii de supraveghere transfrontalieră se face prin: a) cererea
prealabilă de asistenţă juridică a statului străin; b) ordonanța procurorului din Procuratura
Generală de autorizare a măsurii supravegherii; c) ordonanța procurorului/încheierea
judecătorului de instrucție privind autorizarea măsurii interceptarea și înregistrarea
comunicărilor și imaginilor (dacă s-a solicitat asemenea măsură în cadrul supravegherii); d)
raportul organului de urmărire penală a statului străin; e) procesul-verbal privind supravegherea
transfrontalieră; f) purtători electronici de informație; g) fotografii.
Livrarea controlată. Livrarea controlată reprezintă circulaţia sub supraveghere a obiectelor, a
mărfurilor ori a altor valori (inclusiv substanţe, mijloace de plată sau alte instrumente financiare)
care provin din săvârşirea unei infracţiuni sau care sunt destinate comiterii unei infracţiuni pe
teritoriul Republicii Moldova sau în afara frontierelor ei, având drept scop investigarea unei
infracţiuni sau identificarea persoanelor implicate în săvârşirea acesteia, dacă exista o bănuială
rezonabilă cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora (art.1382 alin.(1)
C.proc.pen.).
Livrarea supravegheată este o metodă specială de cercetare, prin care se permite intrarea,
tranzitarea sau ieșirea de pe teritoriul țării a bunurilor care formează obiectul unei
infracțiuni. 301 Scopurile livrării supravegheate coincid cu sarcinile activității speciale de
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole (art.1-603). / Coordonator M.Udroiu. București. C.H. BECK,
301
2015, p.431.
73
investigații depistarea, descoperirea, prevenirea și curmarea infracțiunilor și a persoanelor care
le-au comis, precum și obținerea informațiilor referitoare la faptele sau acțiunile ce creează
pericole pentru securitatea statală, militară, economică și ecologică. 302
În practica operativ-investigativă, prin livrare de control se înțelege o măsură operativă
de investigație, care asigură transferarea (transportarea, expedierea) controlată a obiectelor,
substanțelor și producției, al căror circuit este limitat, în scopul obținerii informației ce are
importanță la îndeplinirea sarcinilor activității speciale de investigații.
În aceleași scopuri, livrarea controlată poate fi efectuată în privința încărcăturilor,
mărfurilor, mijloacelor bănești, hârtiilor de valoare, care se află în circuitul liber, dar care servesc
ca obiecte ale atentatelor și activităților infracționale.303.
Mărfurile și obiectele, a căror circulație trebuie controlată, sunt: 1) obiectele, substanțele
și producția, a cărei realizare liberă este interzisă sau limitată (substanțe narcotice, armament,
obiecte de cult, pietre scumpe, metale prețioase etc.); 2) obiectele obținute pe cale criminală sau
care au păstrat pe ele urmele infracțiunii; 3) instrumentele și mijloacele săvârșirii infracțiunii
(bani, lucruri de preț, documente, arme etc.).304
Formele livrării controlate. Din practica judiciară reise că livrarea controlată poate
cunoaște două forme: a) livrare supravegheată sau monitorizată, în cadrul căreia autoritățile
desemnate să pună în aplicare livrarea supravegheată controlează operativ transportul de
droguri, fără să intervină în mod direct, dacă nu sunt întrunite condițiile de urgență; b) livrare
supravegheată sau controlată, în cadrul căreia autoritățile desemnate să pună în aplicare livrarea
supravegheată intervin și capturează drogurile sau precursorii, le expertizează și le substituie
total sau parțial, după care le permite să circule pe ruta de trafic, pentru identificarea și
probarea activității infracționale a tuturor membrilor grupului infracțional.305
Varietățile livrării controlate sunt determinate în baza mai multor temeiuri, în dependență
de modul de supraveghere, de tactica aplicată în privința obiectului controlat și de prezența
persoanelor însoțitoare. Livrările controlate pot fi puse în aplicare prin: a) supravegherea
bunurilor transportate; b) urmărirea expedierilor poștale, a bagajelor și încărcăturilor expediate
prin intermediul curierilor.
În dependență de procedeele tactice aplicate, livrările controlate pot fi: a) simple (atunci
când obiectele descoperite nu sunt ridicate sau substituite); b) „curate”, când, în vederea
diminuării riscurilor pierderii obiectelor controlate sau din considerente de securitate, acestea
sunt ridicate total sau în parte, fiind înlocuite cu un mulaj.
De asemenea, ele mai pot cunoaște următoarele forme: a) externe – efectuate pe teritoriul
mai multor state, în ordinea stabilită de tratatele și convențiile internaționale; b) interne – puse în
aplicare doat pe teritoriul unei țări; c) de tranzit (cu trecerea prin teritoriul unui stat), ele fiind, de
obicei, înfăptuite la solicitarea organelor de drept ale altor state; d) însoțite, adică obiectul
controlat de organele de drept se află printre lucrurile, obiectele sau bagajul, aflate pe parcurs
302
Михайлов В.И. Контролируемая поставка как оперативно-розыскная операция: Учебно-практическое
пособие. Москва: Издательство Шумилова И.И., 1998, p. 9-10.
303
Pruteanu I. Livrarea controlată. Noțiuni, sarcini și rolul ei în activitatea operativă de investigații. În: Materialele
Conferinței științifico-practice internaționale, Criminalitatea în Republica Moldova: starea actuală, tendințele,
măsurile de prevenire și combatere.18-19 aprilie 2003. Chișinău, 2003, p. 357.
304
Pruteanu I. Livrarea controlată. Noțiuni, sarcini și rolul ei în activitatea operativă de investigații, p. 357.
305
Ștefan Cr.-Ed. Livrarea supravegheată – tehnică specială de supraveghere și cercetare în cazul infracțiunilor
privind traficul ilicit de droguri. În: Dreptul, 2012, nr. 6, p.205
74
împreună cu posesorul sau cu altă persoană însoțitoare; e) neînsoțite, adică obiectul controlat se
află în încărcătura neînsoțită, în bagajul neînsoțit sau în expedierea poștală.306
Obiectivele măsurii. Livrarea supravegheată are următoarele obiective tactice: 1)

identificarea canalelor de furnizare a obiectelor și substanțelor interzise pentru circuitul civil;
2) identificarea expeditorilor și destinatarilor; stabilirea (prin intermediul folosirii obiectelor
controlate) persoanelor care au comis sau care comit infracțiuni; 3) asigurarea bazei
probatorii a activității infracționale, adică crearea condițiilor în care urmele faptei infracționale
vor fi reflectate în surse admisibile, conform prevederilor legii de procedură penală.307
Documentarea și rezultatele livrării controlate: a) cererea prealabilă de asistenţă juridică

(în cazul livrării controlate externe); b) ordonanța procurorului din Procuratura Generală de
autorizare a măsurii supravegherii și livrării controlate; c) ordonanța procurorului/încheierea
judecătorului de instrucție privind autorizarea măsurii documentarea cu ajutorul metodelor
şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin sistem de poziţionare
globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice etc.; e) ordonanță de ridicare și substituire secretă a
obiectelor; f) procesul-verbal privind livrarea controlată; g) obiecte; h) purtători electronici de
informație; i) fotografii.
Achiziţia de control. Achiziția de control reprezintă, conform prevederilor art. 132 3

C.proc.pen., cumpărarea de servicii sau bunuri aflate în circulaţie liberă, limitată sau interzisă,
pentru efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize judiciare ori pentru investigarea
unei infracţiuni sau identificarea făptuitorilor.
În doctrină s-a menționat că achiziţia de control (cumpărătura de control) constă în
realizarea de către organul investigativ-operativ a unui contract achizitiv (de vânzare-cumpărare,
de schimb, de prestare de servicii etc.) fictiv, în sfera circuitului liber sau limitat de obiecte,
mărfuri servicii, în scopul soluţionării sarcinilor AOI. Cracterul fictiv al contractului de achziţie
rezidă în faptul că el se realizează fără intenţia de a produce efecte juridice de drept civil, scopul
urmărit de una dintre părţi – organul investigativ-operativ – constând în obţinerea unor produse,
obiecte de importanţă pentru descoperirea infracţiunii, reţinerea făptuitorului în flagrant delict
sau în calitate de mostră pentru cercetarea comparativă. Achiziţia de control poate fi realizată nu
doar prin contractul de vânzare-cumpărare, dar şi prin altele, precum contractul de schimb,
contractul de arendă, contractul de gaj ş.a.308
Într-o opinie de interpretare restrictivă, menționată în doctrina rusă, se consideră că
achiziția de control este folosită și pentru verificarea persoanelor în latura comiterii infracțiunilor
economice sau comerciale. Achiziția de control are un efect substanțial și în situația procurării de
către colaboratorii organelor speciale de investigații a obiectelor extrase din circuitul civil. Din
aceste obiecte fac parte, de exemplu, armele de foc, substanțele narcotice etc. Din punct de
vedere al laturii practice, este evidențiată o singură modalitate de realizare a acestei măsuri
speciale de investigații – prin intermediul cumpărării mărfurilor309.
306
Михайлов В. И. Контролируемая поставка как оперативно-розыскная операция, p.10-11.
307
Ibidem, p.10.
308
309
Шумилов А. Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятельности: Учебник для вузов. 2-е издание,
дополненное и переработанное. Москва, 2007, p.237.
75
Pentru documentarea legală a achiziției de control, în sensul neadmiterii provocării din
partea organelor abilitate cu desfășurarea activității speciale de investigații, se recomandă
realizarea acestei măsuri în complex cu interceptarea și înregistrarea comunicărilor.
Documentarea și rezultatele achiziției de control: a) ordonanța procurorului de

autorizare a măsurii achiziției de control; b) ordonanța procurorului privind legalizarea
rezultatelor măsurii speciale achiziția de control; c) procesul-verbal privind achiziția de control;
d) obiectele achiziționate; e) procesul-verbal privind examinarea obiectelor achiziționate.
1. Identificații condițiile și formele colectării mostrelor pentru cercetarea comparată.
2. Demonstrați necesitatea MSI cercetarea obiectelor şi documentelor.
3. Formulați propuneri privind perfecționarea cadrului normative privind identificarea

abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice ori al unui
punct de acces la un sistem informatic.
4. Analizați conținutul măsurii conservarea rapidă a datelor informatice.

5. Defințiți felurile urmăririi vizuale.
6. Identificații situațiile tipice de aplicare a măsurii controlul transmiterii sau primirii
banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate,
extorcate sau oferite .
7. Aalizați etapele derulării investigaţiei sub acoperire.
8. Stabiliți legătura dintre măsurile supravegherea transfrontalieră și livrarea
controlată.
9. Definiți felurile livrării controlate.
10. Identificați diverse obiective ale realizării achiziţiei de control.
Sursele bibliografice recomandate:
1. Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V Didâc, M Căpătici,
V.Cuşnir, V. Moraru. (Institutul Național al Justiției. Seria: Suporturi de curs, 10). Chișinău: Elan Poligraf S.R.L.,
2009.
2. Cristescu D. I. Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism. Timişoara:

Solness, 2004.
3. Mîrzac V., Glavan V.Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații. Chișinău: S.n., 2014.
4. Moise A. C. Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice. București: Universul Juridic,
2011.
5.Moraru V., Donciu A. Ghid practic pentru investigarea infracţiunilor de corupţie şi a celor conexe, 2009.
6.Ghidul de bune practici în investigarea infracțiunilor de corupție. Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor
2011, p.49. Disponibil:http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2011/GHIDBUNEPRAC.pdf
7. Morari V. Examinarea sesizărilor despre infracţiunile de corupţie sau conexe celor de corupţie. / Procuratura
Republicii Moldova. În: Buletin informativ 2009, nr.12. Disponibil:
http://www.procuratura.md/file/BULETIN%2012%201-25.pdf
8. Dolea I. Codul de procedură penală al Republicii Moldova (comentariu aplicativ): Textul cu modificările
legislative operate până la 1 septembrie 2016. Chișinău: Cartea Juridică, 2016.
9. Voica D. Investigatorul sub acoperire, o nouă instituție a dreptului procesual penal roman. În: Dreptul 2004,
nr.5.
76
10.SUIAN M. Unele aspecte privind folosirea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor. În:
PENALMENTE/RELEVANT, 2016, nr.2 iulie-decembrie/anul I, Editura Solomon. Disponibil:
http://www.revista.penalmente.ro/wp-content/uploads/2016/12/Penalmente-relevant-nr.-2-2016-2.pdf
11.Pruteanu I. Livrarea controlată. Noțiuni, sarcini și rolul ei în activitatea operativă de investigații. În: Materialele
Conferinței științifico-practice internaționale, Criminalitatea în Republica Moldova: starea actuală, tendințele,
măsurile de prevenire și combatere. 18-19 aprilie 2003. Chișinău, 2003.
12.Ștefan Cr.-Ed. Livrarea supravegheată – tehnică specială de supraveghere și cercetare în cazul infracțiunilor
privind traficul ilicit de droguri. În: Dreptul 2012, nr. 6.
13.Абдуллаева Н.Д. Введение диссертации (часть автореферата) на тему Оперативное внедрение в

деятельности оперативных подразделений органов внутренних дел. Иркутск, 2007
http://www.dissercat.com/content/operativnoe-vnedrenie-v-deyatelnosti-operativnykh-podrazdelenii-organov-
vnutrennikh-del
14. Михайлов В.И. Контролируемая поставка как оперативно-розыскная операция: Учебно-практическое

пособие. Москва: Издательство Шумилова И.И., 1998.
15. Шумилов А. Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности: Учебник для вузов. Москва:
16. Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права. Общая часть: Учебное пособие. Москва:
Издательство Шумилова И.И., 2000.
17. Оперативно-розыскная деятельность: Учебник. 2-е изд., доп. и перераб. / Под ред. К.К. Горяинова, В.С.
Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004, p.2. Disponibil:
18. Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия: Общие положения. С.Пб.: Издателъство Р.

20. Абдуллаевa Н.Д. Виды оперативного внедрения. În: Вестник ИрГТУ №1(29), 2007, p.247. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/v/vidy-operativnogo-vnedreniya
21.Важенин В.В., Баженов С.В., Сафронов А.А. Гласное обcледование: подготовка, проведение,
использование результатов. În: Общество и право, 2014, № 3 (49), p.184. Disponibil:
UNITATEA DE CONȚINUT VII
AUTORIZATE DE JUDECĂTORUL DE INSTRUCȚIE
Subiectele tratate:
1. Cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi
înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat.
2. Supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea.
3. Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor.

4.Efectuarea , certificarea și verificarea interceptării şi înregistrării comunicărilor și/sau
imaginilor.
5. Reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale.
6. Monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice.
7. Monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară.
77
8. Documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau
urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice.
9. Colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice.
Cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi

înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat. Conform definiției formulate
de legiuitor în art.1326 alin.(1) C.proc.pen., cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a
filmat presupune accesul secret sau legendat în interiorul domiciliului, fără înştiinţarea
proprietarului, posesorului, în scopul studierii acestuia pentru descoperirea urmelor activităţii
infracţionale, a persoanelor aflate în căutare, pentru obţinerea altor informaţii necesare probării
circumstanţelor faptei, precum şi pentru observarea şi înregistrarea evenimentelor care se produc
în domiciliu. Din definiția enunțată reiese că noțiunea de domiciliu urmează să fie interpretată în
conformitate cu art.6 pct.11) C.proc.pen.
Măsura specială în discuție include următoarele genuri de activități:1) cercetarea
domiciliului; 2) instalarea în domiciliu a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea
audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat; 3) interceptarea şi înregistrarea comunicărilor
şi imaginilor derulate în domiciliu și în împrejurimile acestuia.
Cercetarea310 domiciliului. În activitatea specială de investigații, cercetarea reprezintă un

proces care include în sine atât examinarea obiectelor,cât și căutarea uneltelor infracțiunii, a
armamentului și a munțiilor, a obiectelor de preț dobândite pe cale ilicită, a documentelor, a
substanțelor, depistarea urmelor activității infracționale, a cadavrelor, căutarea persoanelor aflate
în căutare, precum și stabilirea evenimentelor ce pot avea însemnătate pentru desfășurarea
activității speciale de investigații și cercetarea infracțiunilor în cadrul urmăririi penale. 311
Cercetarea domiciliului cu ridicarea și substituirea unui obiect se desfășoară în funcție de

circumstanțele cazului și de situația operativă, de regulă, în privința substanțelor narcotice,
radioactive, toxice, precum și a munițiilor sau armelor etc., pentru soluționarea unor sarcini ASI,
excluzând riscul pierderii acestor obiecte, interzise în circuitul liber. În acest caz, măsura
cercetarea domiciliului cu ridicarea și substituirea obiectului se realizează în condiții similare
măsurii livrararea controlată (supravegheată), cu ridicarea secretă – integrală sau parțială – a
obiectelor și înlocuirea acestora cu mulaje sau materiale /substanțe asemănătoare, menționată în
doctrina rusă312 și în cea română.313
310
2. A examina cu atenție, din toate punctele de vedere. 3. A privi de aproape spre a se convinge de starea unui
lucru. https://dexonline.ro/definitie/a%20cerceta
311
312
313
Livrările supravegheate cu înlocuirea drogurilor au loc atunci când există riscul să se piardă urma transportului și
scopul este ca în cazul în care are loc pierderea transportului, drogurile să nu ajungă la destinație. (Olteanu G.I.,
Iacob A., Gorunescu M. Dragomirescu B. Metodologie Criminalistică: Structurile infracţionale şi activităţile ilicite
desfăşurate de către acestea, p.242).
78
În cadrul cercetării, respectând procedeele prevăzute de criminalistică, vor fi întocmite
planuri-schițe, realizate fotografieri, înregistrări audio/video, xerocopieri. În mod urgent se vor
lua măsurile corespunzătoare, în vederea neadmiterii dispariției urmelor și obiectelor depistate în
cadrul acestei acțiuni până la ridicarea lor. Dacă în rezultatul cercetării domiciliului scopul nu a
fost atins, executorii măsurii vor purcede la realizarea celei de-a doua acțiuni a măsurii în cauză,
adică la instalarea aparatelor de înregistrare audio şi video, a celor de fotografiat.314
Instalarea în domiciliu a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi

video, a celor de fotografiat şi de filmat. Cercetând domiciliul, ofiţerul de investigaţii
examinează obiectele vizibile şi, cu autorizarea judecătorului de instrucţie, poate instala în acesta
aparate de înregistrare audio şi video, de fotografiat, de filmat sau alte mijloace tehnice, care
asigură interceptarea şi înregistrarea de la distanţă a informaţiei sau înregistrarea ei nemijlocită în
domiciliu (art.1326alin.(2) C.proc.pen.). În cuprinsul normei legale sunt specificate următoarele
aparate:1) de înregistrare audio sau video;2) de fotografiat;3) de filmat.
Aparatele ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video sunt mijloace tehnice
speciale, cu ajutorul cărora au loc respectivele înregistrări; ele preiau sunetele, imaginile sau
impulsurile electrice, le transformă în semnale electrice analogice sau digitale, după care le
transportă sau le transmit, în diverse moduri, către punctele de recepție și înregistrare sau stocare,
așa încât, ulterior, să poată fi ascultate, vizualizate sau prelucrate.315
Astfel, pentru a intercepta o convorbire ce se poartă într-o încăpere înseamnă a găsi
posibilitatea de a introduce sau extrage de acolo un dispozitiv sau un semnal. Pot fi folosite, în
acest scop, microfoane cuplate cu microemițătoare, telefoane, conducte de calorifer sau apă,
cabluri electrice, ferestre, pereți, plafoane, podeaua etc. Dispozitivele ce conțin microfoane și
emițătoare sunt ascunse în interiorul camerei și transmit în exterior. Semnalul este recepționat de
către un post de ascultare, plasat într-un automobil sau într-o clădire (cameră) alăturată. Experții
folosesc zeci de metode ingenioase de camuflare.316
Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor derulate în domiciliu și în
împrejurimile acestuia. Dacă sarcina primară n-a fost realizată prin cercetare, în decursul
termenului stabilit în încheierea judecătorului de instrucție se va purcede la interceptarea şi
înregistrarea comunicărilor şi imaginilor de către organele abilitate cu executarea acestei măsuri
speciale, prin punerea în funcție a dispozitivelor instalate în domiciliu.
Formele cercetării domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură
supravegherea şi înregistrarea audio şi video. În baza principiului îmbinării metodelor publice și
a celor secrete, în doctrina AOI se disting: cercetarea publică, cercetarea cifrată, numită și
conspirată, și cercetarea în secret.
Astfel, cercetarea publică a domiciliului se înfăptuiește cu acordul scris al proprietarului
(posesorului, chriașului) și în prezența acestuia, condiție în care se instalează și se camuflează
mijloacele tehnice. 317 Cercetarea publică are loc, de regulă, în privința domiciliului victimei sau
a domiciliului unui confident, cu acordul acestora, având drept scop fie instalarea dispozitivelor
ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, fie realizarea altor sarcini AOI.
314
315
Tudoran M.V. Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare. București: Universul
Juridic, 2012, p.16.
316
Ibidem, p.223.
317
79
Cercetarea cifrată (conspirată) a domiciliului se realizează prin acțiuni publice, în
prezența proprietarului (posesorului, chriașului), recurgându-se la un pretext oficial ce se referă
la soluționarea unor alte probleme, nelegate de cauza aflată în elaborare, scopul adevărat, urmărit
de către executanți, fiind cifrat, deci conspirat, sau conspirându-se apartenența departamentală a
executanților. 318 Operațiunea de cercetare cifrată – de instalare și ridicare a dispozitivelor
electronice de ascultare sau supraveghere – presupune pătrunderea în și ieșirea dintr-un loc într-
un alt mod decât cel secret, prin următoarele metode și mijloace, menționate în doctrina română,
fiind extrem de largă și variată.319
Cercetarea în secret prevede organizarea și desfășurarea acțiunilor în condiții de deplină
confidențialitate și conspirație, cu respectarea strictă a temeiurilor, condițiilor și procedurii
stabilite, date fiind atingerile care se aduc drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei
(art.28,29,30 din Constituția Republicii Moldova).320
Rezultatele măsurii prevăzute de art.1326 C.proc.pen. Documentarea operațiunii

cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi
înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat se face prin: a) încheiere privind
autorizarea măsurii; b) proces-verbal de cercetare a domiciliului; c) proces-verbal de cercetare a
unor obiecte sau documente; d) proces-verbal de instalare a dispozitivilor de interceptare şi
înregistrare audio şi video, de fotografiat şi de filmat a domiciliului; e) proces-verbal de
înregistrare audio şi/sau video; f) proces-verbal de ridicare operativă și substituire a obiectelor;
g) purtători elelectronici de informație; h) stenograma conunicărilor; i) fotografii.
Supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură
înregistrarea. Potrivit art.1327 alin.(1) C.proc.pen., supravegherea321 domiciliului prin utilizarea
mijloacelor tehnice de înregistrare audio sau video presupune monitorizarea 322 domiciliului din
exterior, fără acordul proprietarului sau posesorului, dacă există temeiuri de a considera că
acţiunile, convorbirile, alte sunete sau evenimente ce se produc în acel domiciliu pot conţine
informaţii despre circumstanţele faptei care urmează a fi probate.
Supravegherea domiciliului cu utilizarea mijloacelor tehnice, spre deosebire de cercetarea
domiciliului și instalarea în el a aparatelor audio, video, de fotografiat, de filmat etc., nu prevede
pătrunderea în domiciliu, efectuarea observațiilor și ținerea sub control a domiciliului realizându-
se prin utilizarea unor mijloace tehnice, care, datorită capacităților lor tehnice și funcționale, fac
posibilă detectarea acțiunilor produse, vizionarea acestora și înregistrarea informației de la
anumite distanțe. Legiuitorul nu a determinat limitativ ce mijloace tehnice pot fi utilizate pentru
supravegherea domiciliului, lăsând acest lucru pe seama organului investigativ-operativ, care
trebuie să pornească, în selectarea unor sau altor aparate, dispozitive, de la scopul și sarcinile
concrete urmărite, de la împejurările existente în fiecare caz în parte.323
Felurile și formele supravegherii domiciliului. În legătură cu faptul că noțiunea de
domiciliu presupune atât imobilele, cât și mijloacele de transport (automobil), supravegherea
domiciliului poate fi statică sau dinamică. Supravegherea statică se realizează dintr-un imobil
318
Ibidem.
319
Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, p.221.
320
Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p.206-207.
321
SUPRAVEGHEÁ, supraveghez, vb. I. Tranz. A observa, a păzi cu grijă, cu atenție, cu autoritate; a avea sub
control.http://www.dex.ro/supraveghea
322
MONITORIZÁ, monitorizez, vb. I. Tranz. A supraveghea prin intermediul monitorului2 (2) sau al altui aparat
specializat.https://dexonline.ro/definitie/monitoriza
323
80
sau vehicul bine camuflat. Supravegherea dinamică derulează după regulile filajului. Filajul cu
ajutorul autovehiculelor se efectuează cu unul, două, trei autovehicule sau pe sărite (àsaute
mouton), similar cu filajul executat pe jos, dar cu specificul determinat de traficul rutier. Între
mijloacele utilizte de lucrătorii filori se află și deghizarea înfățișării, pentru a fi greu de
recunoscut de cei pe care îi supraveghează.324
Dacă supravegherea unui imobil durează puțin, agenții se pot folosi de centuri,
instrumente și căști, care să-i ajute sa treacă drept funcționari ai unei companii de gaz,
electricitate, apă, sau să folosească orice alte accesorii care să corespundă deghizării lor. Camera
de filmat, binoclul, telescopul sau orice aparat de înregistrat pot fi, bineînțeles, utile, dacă situația
permite să fie folosite fără a fi remarcate.325
Măsura supravegherii domiciliului poate fi realizată numai secret sau cifrat.
Rezultatele supravegherii domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură
înregistrarea. Documentarea măsurii în discuție se face prin: a) încheiere privind autorizarea
măsurii; b) încheiere privind autorizarea prelungirii măsurii; c) proces-verbal de supraveghere a
domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea; d) purtători elelectronici
de informație; e) stenograma conunicărilor; f) fotografii.
Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor. Prin Legea din 04.08.1992

de completare a Codului de procedură penală (1961), au fost reglementate pentru prima dată și
expres prevăzute: a) ascultarea, imprimarea video și sonoră, filmarea și fotografierea, cu regim
de măsură operativă de investigație; b) ascultarea şi imprimarea sonoră a convorbirilor care se
fac prin telefon şi prin alte instalaţii de intercomunicaţii, cu regim de act de urmărire penală.
În 1992, legiuitorul moldovean a făcut referire expressis verbis la sintagma ascultarea
convorbirilor, preluată din teoria și practica acestei măsuri din Rusia (începutul sec. al XX-lea),
care, la origine, avea ascultarea convorbirilor telefonice realizată de către agenți secreți, plasați la
stațiile telefonice sau direct din oficiul șefului de investigație criminală, prin intermediul unui
receptor conectat pe fir. Înregistrarea magnetică, în acea perioadă, nu exista, agenții poliției fiind
obligați să asculte și, în același timp, să stenografieze convorbirile. 326
Până la adoptarea Legii nr.59 din 29.03.2012, interceptarea şi înregistrarea comunicărilor
şi imaginilor au fost reglementate diferențiat, având un regim juridic atât procesual penal327, cât
și special-operativ. Interceptarea și înregistrarea convorbirilor, precum și a imaginilor (măsură
operativă de investigații, conform Legii nr.45 din 1994), se dispunea în baza dosarului de
prelucrare operativă.
Conținutul măsurii. Măsura analizată include următoarele acțiuni:a) interceptarea şi
înregistrarea comunicărilor;b) înregistrarea de imagini, inclusiv filmarea și /sau fotografierea.
324
Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, p.168.
325
Ibidem.
326
Иванов, В.В. Становление и развитие правового регулирования оперативно-розыскного мероприятия,,
прослушивание телефонных переговоров” в деятельности отечественных правоохранительных органов.
Disponibil: http://xn----7sbbaj7auwnffhk.xn--p1ai/article/16524
327
Instanța de apel a menţionat că interceptările comunicărilor telefonice au fost dispuse şi efectuate în cadrul
urmăririi penale (cauza penală nr.2012978053 pe faptul coruperii pasive, adică fapta persoanei publice care pretinde
bani, ce nu i se cuvin, pentru a nu îndeplini acţiuni ce ţin de obligaţiile ei de serviciu, prin extorcare, conform
indicilor infracţiunii prevăzute de art.324 alin. (2) lit. c) C. pen.) ca acţiune de urmărire penală în conformitate cu
art.135, 136 C. proc. pen., norme în vigoare la acel moment, şi nu ca măsuri operative de investigaţii. Dosarul
nr.1ra-804/2015. Disponibil: http://cauta.csj.md/legy/document/view/82ae87824283bc8b2c821a5159b29
81
Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor. Pe plan internațional, s-a convenit că
interceptarea este o metodă de captare a corespondenței, emise prin sistemul de telecomunicații,
de reținere a unei convorbiri telefonice sau a unei corespondențe electronice. 328
Felurile și formele interceptării și înregistrării comunicărilor. După dispozitivele și
modalitățile de comunicare, conversațiile pot fi interceptate: a) fără vreun dispozitiv
(nemijlocit) și b) prin intermediul anumitor dispozitive: 1) telefon fix; 2) telefon public; 3)
telefon mobil; 4) telecopiator (fax); 5) pager; 6) computer (poștă electronică etc.); 6) alte
dispozitive tehnice de comunicare și transmitere a informației.
Interceptările de comunicări/convorbiri purtate nemijlocit se referă la acel schimb
interuman de informații ce se desfășoară fără concursul unor mijloace tehnice.329
În funcție de modalitatea de interceptare și locul aflării dispozitivului de interceptare și a
obiectului-țintă, interceptările de comunicări/convorbiri, precum și înregistrările de imagini, pot
fi divizate în următoarele categorii:1) interceptarea convorbirilor telefonice (telefon fix sau
mobil); 2) interceptarea și înregistrarea ambientală; 3) interceptarea și înregistrarea audio/video
a comunicărilor prin internet. Interceptarea și înregistrarea audio/video a comunicărilor prin
Internet este realizată prin intermediul unor programe-spion, cu ajutorul furnizorului de servicii
Internet330.
Măsura interceptării și înregistrării comunicărilor, în cadrul măsuri analizate, poate fi
realizată numai secret sau cifrat.
Obiectul interceptării. Acest procedeu investigativ are ca obiect conversațiile,
convorbirile sau comunicările. Prin convorbire se înțelege orice schimb de vorbe sau de idei pe
cale orală, discuție; conversație, dialog. 331 Comunicarea presupune acțiunea de a comunica și
rezultatul ei: înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură.332
Convorbirile sau comunicările pot fi înregistrate audio sau audio și video, pe când
convorbirile telefonice pot fi înregistrate numai audio. În acest sens, în doctrină s-a specificat:
„termenul de „conversaţie” conduce la concluzia că poate fi vorba de dialoguri sau schimburi de
cuvinte, care pot fi asociate imaginii ca urmare a supravegherii video şi care sunt înregistrate
audio odată cu imaginea, pe când cel de „convorbire” vizează efectuarea discuţiilor, a
dialogurilor prin telefon sau prin alte mijloace de comunicare, însă fără imagine”. 333
Astfel, obiectul interceptării este acțiunea de a comunica și rezultatul acesteia, care poate
fi mesaj sonor, mesaj în forma unui text , simboluri și alte semne scriptice sau imagine, destinat
unei alte persoane. Interceptarea convorbirilor telefonice include atât dialogul vocal, cât și cel
divers – prin SMS334 și MMS. 335
328
Olteanu G. I. ş.a. Metodologie Criminalistică. Structurile infracţionale şi activităţile ilicite desfăşurate de către
acestea, p.248.
329
330
Covesi A.C. Accesul și supravegherea sistemelor de telecomunicații și informatice. Mijloace de probă. În:
Dreptul, 2003,nr.7, p.147. Apud: Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia
penală, p.23.
331
https://dexonline.ro/definitie/convorbire.
332
https://dexonline.ro/definitie/comunicare
333
Diaconu D.-V. Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare, procedee probatorii în NCPP. Disponibil:
www.juridice.ro.
334
SMS (Short Message Service) – serviciu postat scurt, modalitate de comunicație, folosită în telefonia mobilă. /
https://ro.wikipedia.org/wiki/SMS
335
Serviciul de mesaje muitimedia (MMS) este un mod standard de trimitere a mesajelor cu conținut multimedia
către și de la un telefon mobil printr-o rețea celulară. Utilizatorii și furnizorii se pot referi la un astfel de mesaj ca la
un mesaj PXT, un mesaj ilustrat sau un mesaj multimedia. Standardul MMS extinde capacitatea de bază a
82
Interceptarea și înregistrarea audio/video a comunicărilor prin Internet, făcută, de regulă,
prin poșta electronică, presupune obținerea textelor, a fișierelor de imagine, fișierelor audio
digitale, a programelor executabile etc.336
Înregistrarea de imagini. Potrivit art.13210 C.proc.pen., înregistrările de imagini se
efectuează în condiţiile şi în modalităţile de interceptare şi înregistrare a comunicărilor,
prevăzute la art. 1328 şi 1329, care se aplică în mod corespunzător. Înregistrarea video, în același
înțeles dorit de legiuitor, înseamnă acțiunea (activitatea) de a imprima pe banda magnetică, de
către organele abilitate de lege sau de către specialiștii desemnați de către aceste organe, a
informațiilor luminoase cuprinse în spectrul semnalului de imagine.337 Înregistrarea de imagini
se face prin filmare sau fotografiere, ce trebuie analizate prin raportare la dreptul la imagine al
persoanei, care este o componentă a dreptului la viață privată.338
Astfel, după cum se susține în doctrina românească, Curtea Europeană a recurs la o dublă
distincție: pe de o parte, între înregistrările de imagini efectuate în spațiul public și cele
efectuate în spațiul privat și, pe de altă parte, între înregistrările cu caracter de permanență și
cele ocazionale. În principiu, viața privată a individului nu este afectată de înregistrările
nesistematice de imagini, efectuate în spațiul public; în schimb, constituie o ingerință în acest
drept fundamental filmarea sitematică în spațiul public, precum și filmarea (sistematică ori nu) în
spațiul privat.339
Persoanele față de care pot fi dispuse interceptările şi înregistrările comunicărilor şi

imaginilor. Pot fi supuse interceptării şi înregistrării comunicările bănuitului, învinuitului sau ale
altor persoane, inclusiv ale celor a căror identitate nu a fost stabilită, despre care există date ce
pot conduce rezonabil la concluzia că ele fie contribuie, în orice mod, la pregătirea, comiterea,
favorizarea sau tăinuirea infracţiunilor prevăzute de lege, fie primesc sau transmit informaţii
relevante şi importante pentru cauza penală (art.1328 alin.(2)și(3)C.proc.pen.).
Pot fi supuse interceptării şi înregistrării comunicările victimei, părţii vătămate, ale
rudelor şi ale membrilor familiei sale, precum şi ale martorului, dacă există pericol iminent
pentru viaţa, sănătatea sau pentru alte drepturi fundamentale ale acesteia, dacă este necesară
prevenirea infracţiunii sau dacă există riscul evident al pierderii iremediabile sau al denaturării
probelor. Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor se dispune doar cu acordul în scris sau la
cererea prealabilă în scris a acestora ( art.1328 alin.(3)C.proc.pen.)
Limitele interceptării comunicările avocatului cu clientul său. Codul de procedură penală
în vigoare(art.1324 alin.(10)) prevede prin norme juridice prohibitive: ,,Este interzisă dispunerea
şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţii cu privire la raporturile legale de asistenţă juridică
dintre avocat şi clientul său”, precum și: „Se interzice stenografierea comunicărilor dintre avocat
şi persoana pe care o apără”(art.132 9alin.(9) C.proc.pen.). În acest sens, CtEDO a constatat că,
deși interceptările au fost dispuse de un judecător independent, iar avocatul a fost ulterior
serviciului SMS (Short Message Service), permițând schimbul de mesaje-text cu o lungime mai mare de 160 de
caractere. Spre deosebire de SMS, care este numai text, MMS poate livra o varietate de medii, inclusiv până la 40 de
secunde de video, o imagine, o prezentare de imagini multiple sau audio. /
https://en.wikipedia.org/wiki/Multimedia_Messaging_Service
336
Covesi A.C. Accesul și supravegherea sistemelor de telecomunicații și informatice. Mijloace de probă. În:
Dreptul, 2003, nr.7, p.147. Apud: Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia
penală, p.23.
337
Obiectul reglementării audio înregistrări. Disponibil:http://www.scritub.com/stiinta/drept/OBIECTUL-
REGLEMENTARII-AUDIO-I73747.php
338
339
Ibidem, p.67.
83
informat cu privire la măsura dispusă, faptul că reglementările nu precizează clar cum, în ce
condiții și de către cine se face diferențierea între aspectele legate de activitatea de avocat a unei
persoane ce constituie obiectul investigației și cele legate de alte activități ale sale, în special
într-un domeniu atât de sensibil precum relațiile confidențiale avocat-client, ce afectează direct
dreptul la apărare, determină încălcarea art.8 din Convenția europeană(CtEDO, cauza Kopp c.
Elveției, Hotărârea din 25 martie 1998, §67,72-73).340
Efectuarea, certificarea și verificarea interceptării şi înregistrării comunicărilor și/sau
imaginilor. Executarea interceptării și înregistrării comunicărilor. De lege lata, art.1329
alin.(1) C.proc.pen., prevede că interceptarea şi înregistrarea comunicărilor se efectuează de
către organul de urmărire penală sau de către ofiţerul de investigaţii. Asigurarea tehnică a
interceptării comunicărilor se realizează de către autoritatea abilitată prin lege cu asemenea
atribuţii, utilizându-se mijloace tehnice speciale. Colaboratorii subdiviziunii din cadrul instituţiei
autorizate prin lege, care asigură tehnic interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, precum şi
persoanele care efectuează nemijlocit ascultarea înregistrărilor, ofiţerii de urmărire penală şi
procurorul sunt obligaţi să păstreze secretul comunicărilor şi poartă răspundere pentru încălcarea
acestei obligaţii.
Serviciul de Informaţie şi Securitate asigură suportul tehnic al interceptării convorbirilor
telefonice şi transmite semnalul în regim de timp real subdiviziunii specializate a MAI sau CNA.
În cazul interceptării și înregistrării ambientale a comunicărilor, precum și a imaginilor,
asigurarea tehnică se realizează, de regulă, de sine stătător de către organul de urmărire penală
sau de către ofiţerul de investigaţii, fără concursul subdiviziunii tehnice a SIS.
Subdiviziunea tehnică a organului abilitat prin lege să efectueze interceptarea şi
înregistrarea comunicărilor transmite organului de urmărire penală (subdiviziunii tehnice 341 )
semnalul comunicărilor interceptate şi alte informaţii indicate în extrasul din încheierea
judecătorului de instrucţie în regim de timp real, fără a efectua înregistrarea acestora, care
poate fi ascultată şi vizualizată în regim de timp real de către organul de urmărire penală şi
procuror (art.1329 alin.(4) și (5) C.proc.pen.)
Redarea înregistrărilor. Actualul Cod de procedură penală, prin dispozițiile relevante
(art.1329 alin.(6) și (7)), prevede obținerea purtătorului de informații interceptate în formă
integrală (suportul inițial). Informaţia obţinută în procesul interceptării şi înregistrării
comunicărilor se transmite de către subdiviziunea tehnică, care a efectuat interceptarea
comunicărilor, ofiţerului de urmărire penală sau procurorului, pe purtător material de informaţii,
împachetat, sigilat cu ştampila subdiviziunii tehnice şi cu indicarea numărului de ordine al
purtătorului material. Îar în 24 de ore după expirarea termenului de autorizare a interceptării,
organul de urmărire penală sau, după caz, procurorul întocmeşte la finele fiecărei perioade de
autorizare un proces-verbal privind interceptarea şi înregistrarea comunicărilor.
Din textul de lege (art.1329 alin.(8) C.proc.pen.) rezultă că conținutul comunicărilor
interceptate și înregistrate de pe suportul electronic nu este redat sau consemnat în procesul-
verbal. În acest caz, procesul-verbal are o semnificațe doar procedurală, și mai puțină importanță
probatorie, datorită faptului că conținutul convorbirilor sunt redate în stenogramă. Dacă în
practică ne vom ghida de dispozițiile generale privind consemnarea măsurilor speciale de
investigații, în procesul-verbal ar trebui inclusă „descrierea detaliată a faptelor constatate,
340
Tudoran M.V. Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, p.263
341
84
precum și a acțiunilor întreprinse în cadrul efectuării măsurii speciale de investigații”, reieșind
din dispozițiile art.132 5alin.(1) pct.4) C.proc.pen.
La procesul-verbal se anexează stenograma comunicărilor care au importanţă pentru
cauza penală. Legiuitorul moldovean folosește termenul stenogramă în sens impropriu342cazului
de interceptare și înregistrare a comunicărilor, la etapa actuală avându-se în vedere nota de
redare a comunicărilor. Nota de redare a unor convorbiri telefonice interceptate constituie un
înscris, obținut prin transformarea automatizată, cu ajutorul unor mijloace tehnice speciale, a
semnalelor sonore existente pe purtătorul electronic de informații în semne literale și cifrice.
Selecția (stabilirea pertinenței) informațiilor interceptate. La sfârşitul perioadei
autorizate pentru interceptarea şi înregistrarea comunicării, organul de urmărire penală prezintă
procurorului procesul-verbal al interceptării şi suportul în original pe care a fost înregistrată
informaţia. Procurorul, după verificarea corespunderii conţinutului procesului-verbal şi a
stenogramelor cu conţinutul înregistrărilor, prin ordonanţă, decide asupra pertinenţei acestora
pentru cauza penală şi dispune care comunicări urmează a fi transcrise pe un suport aparte (
art.1329 alin.(12) C.proc.pen.). În acest sens, procurorul va selecta informația „care constituie
obiectul cercetării sau care contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor” implicate
în comiterea faptelor infracționale, reieșind din dispozițiile prevăzute la art.1325 alin.(10)
C.proc.pen.
Legalizarea, păstrarea și nimicirea înregistrărilor. Potrivit art.1329 alin.(15)
C.proc.pen., în termen de 48 de ore de la expirarea perioadei de autorizare a interceptării şi
înregistrării, procurorul prezintă judecătorului de instrucţie procesul-verbal şi suportul în
original, pe care au fost înregistrate comunicările. Judecătorul de instrucţie se expune printr-o
încheiere asupra respectării cerinţelor legale la interceptarea şi înregistrarea comunicărilor de
către organul de urmărire penală şi decide care din comunicările înregistrate urmează a fi
nimicite, desemnând persoanele responsabile de nimicire.
Verificarea înregistrării interceptărilor și/sau imaginilor. Mijloacele de probă,
dobândite în condiţiile art.1328–13210 C.proc.pen., pot fi verificate prin expertiză tehnică,
dispusă de către instanţa de judecată, la cererea părţilor sau din oficiu.
Rezultatele interceptării și înregistrării comunicărilor șă/sau imaginilor. Documentarea
măsurii în discuție se face prin: a) încheiere privind autorizarea măsurii; b) procesul-verbal
privind interceptarea și înregistrarea comunicărilor șă/sau imaginilor; c) ordonanță privind
stabilirea pertinenței înregistrărilor audio; d) încheiere privind legalizarea rezultatelor măsurii
interceptarea și înregistrarea comunicărilor șă/sau imaginilor; e) purtători elelectronici de
informație; f) stenograma conunicărilor; h) fotografii.
Reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale.

Legislația procesual-penală reglementează, în art.133 și 134 din C.proc.pen., procedura efectuării
măsurii speciale de investigații sub forma reținerii, cercetării, predării, percheziționării și
ridicării trimiterilor poștale.
Obiectul măsurii reținerii, cercetării, predării, percheziționării și ridicării trimiterilor
poștale. Expresia „trimitere poștală” nu a fost inclusă în lista termenilor și expresiilor utilizate în
art.6 din C.proc. pen. Cu toate acestea, în alin.(2) art.133 C.proc.pen. sunt enumerate tipurile de
trimiteri poștale care pot fi reținute, cercetate, predate, percheziționate sau ridicate, și anume: 1)
342
Stenograma s.f. Text scris cu semne stenografice. [< fr. sténogramme, cf. gr. stenos – scurt, gramma –
scriere].https://dexonline.ro/definitie/stenogram%C4%83
85
scrisoare de orice gen, care reprezintă o trimitere poștală închisă în plic, prin care se transmit
anumite comunicări (pct.2 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale); 2) colet poștal –
bunuri, cu sau fără valoare comercială, expediate prin rețelele poștale (art.2 din Legea
comunicațiilor poștale343); 3) mandat poștal – serviciu poștal, a cărui particularitate constă în
completarea unui formular în formă fizică, pe baza căruia se execută, conform indicațiilor
expeditorului, transferul și remiterea unei sume de bani destinatarului, transmis pe suport de
hârtie prin rețeaua poștală sau în format electronic prin rețeaua de comunicații electronice (pct. 2
din Regulile privind prestarea serviciilor poștale); 4) comunicare prin fax; 5) comunicare prin
poștă electronică; 6) telegramă, radiogramă, banderolă, container poștal (legislația actuală nu
stabilește asemenea categorii de trimiteri poștale, ele fiind prevăzute anterior în Legea poștei344,
abrogată în anul 2016).
Noțiunea trimitere poștală este definită în art.2 din Legea comunicațiilor poștale. Ea
semnifică un bun având înscrisă o adresă, la care urmează să fie distribuit de furnizorul de
servicii poștale. Din această categorie fac parte trimiterile de corespondență, precum și cărți,
cataloage, ziare, publicații periodice și colete poștale conținând bunuri cu sau fără valoare
comercială.
Legislația și doctrina română exlude ridicarea și predarea corespondenței expediate prin
mijloacele electronice, fiind aplicabilă metoda interceptării unei comunicări.345
Formele măsurii specificate în art.133 C.proc.pen. Măsura reținerii, cercetării, predării,
percheziționării și ridicării trimiterilor poștale se realizează numai în forma secretă.
Subiecții care realizeză măsura reținerii, cercetării, predării, percheziționării sau ridicării
trimiterilor poștale sunt: ofițerul de urmărire penală; procurorul; specialistul.
Acțiunile desfășurate în cadrul măsurii. După cum rezultă din dispoziția normei legale,
măsura în discuție presupune: 1) reținerea corespondenței implică interdicția a o distribui
adresatului, până la indicația organului care a dispus această măsură; 2) predarea corespondenței
presupune obligația administrației instituției poștale de a o pune la dispoziția ordonatorului
măsurii; 3) percheziționarea corespondenței include acțiuni de căutare a unor obiecte,
documente, urme sau informații; acțiuni ce implică deschiderea plicurilor, banderolelor, coletelor
, containerelor etc.; 4) ridicarea corespondenței prezumă acțiuni de culegere, adunare a
obiectelor sau documentelor de interes operativ, pentru a fi examinate și anexate cazului
investigat.
Documentarea și mijloacele de probă obținute în legătură cu măsura prevăzută de
art.133 C.proc.pen. Procesul-verbal cu privire la examinarea și ridicarea trimiterilor poștale se
întocmește de către reprezentantul organului de urmărire penală, în prezența conducătorului
instituției poștale, pentru fiecare caz de examinare a trimiterilor poștale. În rezultatul reținerii,
cercetării, predării, percheziționării sau ridicării trimiterilor poștale, pot fi obținute: a) corpuri
delicte sau alte obiecte; b) documente sau copiile acestora; c) fotografii; d) proces-verbal de
percheziție a trimiterilor poștale; e) proces-verbal de ridicare; f) proces-verbal de examinare a
obiectelor sau documentelor; g) purtători electronici de informație.
343
Legea comunicațiilor poștale, nr.36 din 17.03.2016. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2016, nr.114-
122.
344
Legea poștei, nr.463 din 18.05.1995, abrogată prin Legea nr.36 din 17.03.2016. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova,2016, nr. 114-122.
345
Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală, p.79-80.
86
Monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice. Potrivit alin.(1)
art.134 din C.proc. pen., monitorizarea conexiunilor comunicațiilor telegrafice și electronice și a
1
altor comunicări presupune accesul și verificarea, fără înștiințarea expeditorului sau

destinatarului, a comunicărilor ce au fost transmise instituțiilor care prestează servicii de livrare a
corespondenței electronice sau a altor comunicări și a apelurilor de primire și ieșire ale
abonatului.
Dacă din denumirea articolului 1341 C.proc.pen. („Monitorizarea conexiunilor
comunicațiilor telegrafice și electronice”), menționat supra, se creează impresia că legiuitorul
dorește să reglementeze modul de descoperire și capturare a activității din rețea, adică a datelor
referitoare la traficul informatic, atunci din lecturarea prevederilor articolului respectiv
constatăm că acesta cuprinde și reglementări cu privire la interceptarea și înregistrarea datelor
referitoare la conținut. Acest fapt reiese din alin.(2), care menționează că ofițerul de urmărire
penală sau procurorul ia cunoștință imediat, dar nu mai târziu de 48 de ore din momentul
recepționării informației, de conținutul comunicării și adoptă o decizie privind ridicarea acesteia
sau transmiterea ei pentru livrare ulterioară, cu fotografierea, copierea sau fixarea prin alt mijloc
tehnic a conținutului comunicării.
Formele măsurii. Monitorizarea conexiunilor comunicațiilor telegrafice și electronice are
un caracter secret, din care motiv furnizorul de servicii internet trebuie să fie preîntâmpinat
despre confidențialitatea măsurii și interdicția dezvăluirii datelor care i-au devenit cunoscute.346
Modalitățile monitorizării. Legislația internațională, precum și cea națională, nu prevede
modalitatea tehnică prin care urmează a fi executată monitorizarea conexiunilor comunicațiilor
telegrafice și electronice.
Există mai multe tipuri de surse de date în legătură cu traficul informatic 347:
 firewall-uri (un ansamblu de componente hardware și software, care se interpune între
două rețele pentru a regla și controla traficul dintre ele) 348 și router-e (dispozitiv utilizat
pentru interconectarea mai multor rețele locale de tipuri diferite, dar care utilizează
același protocol de nivel fizic);
 detectoarele de pachete și analizatori de protocol (componente hardware sau software
destinate să intercepteze sau să înregistreze traficul într-o rețea informatică și să decodeze
comunicații care utilizează protocoale diferite) 349;
 sistemele de detectare a intruziunii – IDS (sistemele care monitorizează traficul de rețea
și detectează încercările de a obține acces neautorizat la un sistem informatic) 350;
 accesul de la distanță (dispozitive cum ar fi porțile VPN și serverele modem care
facilitează conexiunile dintre rețele);
 software-ul de management al securității evenimentului (SEM);
 instrumentele de analiză criminalistică a rețelei351: Net Witness (analiza și monotorizarea
traficului de rețea), Netresident Tool (captarea, stocarea, analiza și reconstrucția
346
Ibidem, p.39.
347
Moise A.C. Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice, p.253.
348
Pantea M., Mihai I.C., Dorobanțu G. Investigarea fraudelor informatice. Craiova: Sitech, 2008, p.131.
349
Reyes A., Wiles J. The Best Damn Cybercrime and Digital Forensics Book Period. Burlington: Syngress
Publishing, 2007, p.445.
350
Ibidem, p.533.
351
Reyes A., Wiles J. The Best Damn Cybercrime and Digital Forensics Book Period. Burlington: Syngress
Publishing, 2007, p.532.
87
evenimentelor rețelei, cum ar fi mesajele de e-mail, paginile web, fișierele descărcate și
altele);
 servere cu protocol dinamic de configurație a gazdei (DHCP), Infinistream Security
Fornesics (proiectat pe tehnologia detectoarelor de pachete), CA Network Forensics
(descoperirea și investigarea traficului), Wireshark 352 (analizator de protocol care
capturează traficul de rețea), Snort (detectarea evenimentelor din rețea);
 software-ul de monitorizare a rețelei;
 înregistrările furnizate de ISP;
 aplicații client/server;
 configurările și conexiunile de rețea ale gazdei.
Timpul monitorizării. Monitorizarea se efectuează asupra conexiunilor comunicațiilor
transmise în timp real (live, online) 353; în caz contrar, aceasta ar fi o acțiune de urmărire penală
sub forma ridicării de obiecte sau documente.
Metodele monitorizării. Printre metodele contemporane, utilizate de către subdiviziunile
specializate în efectuarea măsurilor speciale de investigații, menite să controleze procesul de
schimb de informații în rețeaua Internet, trebuie menționate 354 : a) sniffing de rețea; b)
interceptarea traficului de rețea; c) metoda de interogare falsă ARP (Address Resolution
Protocol); d) metoda de rutare falsă; e) interceptarea conexiunilor TCP și altele.
În cazul în care se confirmă existența unei corespondențe electronice între anumite
persoane – în contextul cercetării unor infracțiuni, și organul de urmărire penală dorește acces la
conținutul acesteia, el va dispune, iar procurorul va solicita judecătorului de instrucție
autorizarea acțiunii de urmărire penală, în cadrul căreia vor fi citite (prelucrate) mail-urile
(mesajele și altă corespondență electronică) stocate în dispozitivul electronic.355
Monitorizarea poștei electronice. Dat fiind faptul că anumite aspecte legale cu privire la
interceptarea și cercetarea comunicărilor efectuate, inclusiv prin intermediul poștei electronice
(e-mailului), va fi efectuată mai jos în secțiunea dedicată analizei monitorizării conexiunilor
comunicațiilor telegrafice și electronice, în vederea excluderii dublărilor vom supune examinării
doar unele aspecte tehnice legate de investigarea poștei electronice. Poșta electronică este o
facilitate de comunicare oferită grație interconectării sistemelor informatice și cuplării acestora la
diferite tipuri de rețele (Internet sau Intranet), care suportă protocoalele necesare schimbului de
mesaje electronice. 356
Adresa de e-mail are următoarea structură:
nume_utilizator@adresa_server. Nume_utilizator reprezintă numele utilizatorului, iar
adresa_server – adresa computerului server care stochează mesajele e-mail.357
Din punct de vedere tehnic, un utilizator poate folosi o interfață denumită client de email
(Outlook Express, Microsoft Outlook, Mozilla Thunderbird, Eudora, OperaMail etc) sau poate
352
Electronic Evidence Guide. A basic guide for police officers, prosecutors and judges. Version 2.0. Data Protection
and Cybercrime Division / Directorate General of Human Rights and Rule of Law, Strasbourg, France”. Publicat la
15 decembrie 2014. Disponibil: https://rm.coe.int/1680465f73, p.119.
353
Council of Europe Treaty Series No. 185 - Explanatory Report to the Convention on Cybercrime. Disponibil:
https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016800cce5b,
p.35.
354
Давыдов B.O. Методика расследования экстремистских преступлений, совершенных в компьютерных
сетях. Москва: Юрлитинформ, 2014, p.137.
355
Ruiu M. Criminalistică. București: Universul Juridic, 2013, p.216.
356
Dobrinoiu M. Accesul ilegal la poşta electronică. În: Revista de Drept Penal, 2008, nr.3.
357
Gărăiman D. Dreptul și informatica. București: All Beck, 2003, p.9.
88
alege să acceseze direct serverul de mesaje prin webmail (https://mail.yahoo.com,
https://mail.google.com, http://mail.usm.md).
Mesajul e-mail, trimis de către infractor în adresa victimei, poate fi examinat direct în
poșta electronică a acesteia, iar în antetul (proprietățile, header-ul) mesajului, pe lângă datele
menționate mai sus, în majoritatea cazurilor vom depista și adresa IP a sistemului informatic de
pe care a fost expediat e-mailul. Totuși, unii furnizori de servicii, cum ar fi Gmail, nu afișează
adresa IP a expeditorului mesajului, în vederea protejării vieții private a utilizatorilor săi.358 Este
de menționat faptul că, de regulă, conținutul antetului este ascuns, asemeni proprietăților
documentelor electronice. 359 Citirea datelor acestuia se poate realiza în diferite moduri, în funcție
de programul utilizat pentru poșta electronică. 360
Documentarea și mijloacele de probă obținute în rezultatul monitorizării conexiunilor
comunicațiilor telegrafice și electronice. În urma monitorizării pot fi obținute: a) proces-verbal
de monitorizare; b) înregistrări audio și/sau video; c) fotografii; d) purtători electronici de
informație (documente); e) screenshot-uri. 361
Monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia

financiară. Participarea autorizată la anumite activități se referă la săvârșirea infracțiunilor de
spălare a banilor, evaziune fiscală sau a infracțiunilor împotriva intereselor financiare, efectuarea
de tranzacții sau participarea la orice operațiuni în domeniul afacerilor, cu autorizarea organului
judiciar competent, în scopul obținerii de mijloace de probă, în situația în care acestea nu ar
putea fi obținute în alt mod, iar obținerea lor ar presupune dificultăți deosebite ce ar prejudicia
investigarea ori ar constitui un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de
valoare. 362
Conținutul măsurii. Din cuprinsul legii (art.134 2 C.proc.pen.) rezultă trei elemente ale
tehnicii de investigație analizată: 1) monitorizarea; 2) controlul; 3) accesul; 4) ridicarea sau
solicitarea. În dependență de circumstanțele cazului, organul abilitat cu investigații speciale
poate recurge la orice formă de cunoaștere a informației financiar-bancare. Deși legiuitorul n-a
specificat expres ridicarea, obținerea poate fi făcută numai prin acțiune de ridicare sau solicitare.
Analiza sumară a normei procesual-penale menționate denotă că, de fapt, monitorizarea
sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară cunoaște două modalități
de realizare: una – proprie tehnicilor pro-active de investigație și care presupune realizarea
măsurii speciale de investigații de așa manieră, încât datele despre tranzacțiile financiare să fie
cunoscute organelor judiciare chiar în momentul efectuării acestora, și alta – specifică metodelor
clasice reactive de cercetare, care presupune obţinerea de la instituţiile financiare a înscrisurilor
sau informaţiilor, aflate în posesia acestora, referitoare la depunerile, conturile sau tranzacţiile
unei persoane
358
Electronic Evidence Guide. A basic guide for police officers, prosecutors and judges. Version 2.0. Data
Protection and Cybercrime Division / Directorate General of Human Rights and Rule of Law, Strasbourg, France.
Publicat pe 15 decembrie 2014. Disponibil: https://rm.coe.int/1680465f73, p.107.
359
Ibidem, p.146; „How to Get Email Headers”. Disponibil: https://mxtoolbox.com/Public/Content/EmailHeaders/.
360
Moise A.C. Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice, p. 267.
361
Screenshot ( screen grab) este o imagine digitală a ceea ce ar trebui să fie vizibil pe un monitor, televizor sau alt
dispozitiv de ieșire vizuală. O captură de ecran comună este creată de sistemul de operare sau de software-ul care
rulează pe dispozitiv. O captură de ecran sau captura de ecran poate fi, de asemenea, creată prin realizarea unei
fotografii a ecranului.https://en.wikipedia.org/wiki/Screenshot
362
Moise A.C., Stancu E. Criminalistica. Elemente metodologice de investigare a infracțiunilor. București:
Universul Juridic, 2017, p.67.
89
În literatura de specialitate, obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei
persoane este apropiată sensului atribuit de legiuitor și presupune operațiunile prin care se
asigură cunoașterea conținutul tranzacțiilor financiare și al altor operațiuni, efectuate sau care
urmează să fie efectuate prin intermediul unei instituții de credit ori al altei entități financiare,
precum și obținerea de la o instituție de credit sau de la altă entitate financiară a unor înscrisuri
ori informații, aflate în posesia acesteia, referitoare la tranzacțiile sau operațiunile unei
persoane.363
Obținerea datelor privind tranzacțiile financiare este considerată de doctrina românească
o măsură de supraveghere tehnică, prin care sunt aduse limitări vieții private a unei persoane, din
perspectiva operațiunilor pe care le efectuează prin intermediul unei instituții de credit, vizând
atât informațiile referitoare la tranzacțiile financiare, cât și înscrisurile prin care acestea se
realizează. Tranzacțiile sunt monitorizate în timp real, iar organul de urmărire penală este
încunoștiințat în timp ce acestea se efectuează, pentru a-și adapta strategia investigativă în
funcție de informațiile astfel obținute364, afirmație pe care, în mare parte, o considerăm valabilă
și pentru măsura specială de investigații analizată.
Instituțiile de credit sau entitățile financiare, care efectuează tranzacțiile financiare, sunt
obligate să predea înscrisurile sau informațiile la care se face referire în mandatul dispus de
judecător.365
Documentarea măsurii monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul

la informaţia financiară. Pentru realizarea acestei operațiuni, se vor întocmi acte și se vor obține
următoarele rezultate: a) ordonanță/încheiere de autorizare a măsurii; b) proces-verbal de
desfășurare a măsurii; c) documente; d) alte înscrisuri; e) purtători electronici de informație
(documente); f) screenshot-uri.
Documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea

sau urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice. În
condițiile în care persoanele care săvârșesc infracțiuni utilizează tot mai frecvent mijloace
sofisticate, pentru a împiedica tragerea lor la răspundere penală, iar modurile de operare folosite
sunt într-o permanentă evoluție, singura posibilitate pentru organele judiciare de a combate acest
fenomen infracțional este de a avea la îndemână instrumentele care să le permită o reacție
promptă, adaptată noilor provocări.
Inițial creată ca aplicație militară, localizarea sau urmărirea prin GPS (Global Positioning
System) înregistrează și transmite permanent activitatea unui vehicul sau a oricărui alt purtător,
24 de ore din 24, indiferent dacă acesta staționează sau se deplasează, putându-se afla
coordonatele geografice, viteza, direcția și alte informații despre locul unde se găsește
dispozitivul montat pe respectivul vehicul. Modul de raportare poate fi prin mesaje SMS sau
GPRS, prin Internet. Dacă dispozitivul nu poate stabili locația (fiind într-o zonă închisă), atunci
acesta trimite ultima poziție determinată.366
363
Neagu I., Damaschin M. Tratat de procedură penală. Partea generală., București: Universil Juridic, 2014, p. 487.
364
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole (art. 1-603), p. 429.
365
Pintea A., Pintea D.-Cr., Bălănescu A.-Cr.. Urmărirea penală. Aspecte teoretice și practice. București:
Universul Juridic, 2017, p. 232-233.
366
Florescu Dumitru A.P., Bucur D., Mrejeru T., Pantea M., Martinescu A., Manea V. Evaziunea fiscală. București:
Universul Juridic, 2013, p. 164-165.
90
Până la adoptarea Legii nr.59 din 29.03.2012, măsura în discuție se intitula urmărirea și
documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice moderne. În doctrina autohtonă, cu
referire la această măsură, s-a menționat: „În primul rând, însăși „urmărirea” are o semnificație
mai largă decât „urmărirea vizuală”, implicând mai multe acțiuni și procedee, în vederea
controlului comportamentului persoanei. În al doilea rând, „documentarea cu ajutorul metodelor
și mijloacelor tehnice moderne” presupune depistarea și fixarea acțiunilor de semnificație
juridică, precum și verificarea și evaluarea informațiilor obținute în procesul urmăririi și
documentării. Astfel, urmărirea și documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice
moderne prevede supravegherea comportamentului persoanei (persoanelor), însoțită de fixarea
acțiunilor acestora în timp și spațiu, utilizându-se metode și mijloace tehnice moderne –
supravegherea electronică, controlul acustic al comunicărilor, interceptarea conversațiilor prin
microfoanele îndreptate, filmarea, fotografierea cu mijloace optice speciale etc., activitate care,
potrivit legii, se încadrează în exigențele controlului operativ”. 367
Conținutul măsurii. Localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice presupune folosirea
unor dispozitive, care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt atașate.368
În doctrina românească s-a specificat că ,,ea reprezintă o modalitate de monitorizare în timp real
a deplasărilor pe care le efectuează o persoană, prin folosirea unui dispozitiv special, atașat unei
persoane sau unui obiect. Spre deosebire de metoda de supraveghere tehnică, localizarea nu are
ca finalitate realizarea unei înregistrări audio-video, ci obținerea datelor care permit identificarea
locului în care se află persoana sau obiectul”.369
Condițiile și modalitățile de efectuare a interceptărilor și înregistrărilor se aplică, în mod
corespunzător, și în cazul înregistrărilor în mediul ambienal, al localizării sau urmăririi prin GPS
ori prin alte mijloace electronice de supraveghere. În doctrină s-a afirmat că realizarea
înregistrărilor în mediul ambienal presupune trei operațiuni majore:1) instalarea mijloacelor
tehnice de interceptare și înregistrare (montarea, așezarea, fixarea); 2) întreținerea (menținerea în
funcțiune prin schimbarea sau încărcarea surselor de alimentare, prin înlocuirea mediilor de
stocare a informației sau prin repararea componențelor defecte); 3) recuperarea sau ridicarea
acestora.370
Din conținutul normativ al măsurii speciale de investigație rezultă două modalități de
efectuare a măsurii, după cum urmează: a) documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor
tehnice; b) localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziționare globală (GPS) ori prin alte
mijloace tehnice.
În concluzie, putem constata că, în rezultatul acestei măsuri, are loc nu doar urmărirea în
scopul localizării, dar și înregistrarea sonoră și video a unor evenimente, persoane sau obiecte.
Astfel, în practică, prin documentare se înțelege fixarea audio/video a unor activități
infracționale.
În unele cazuri, organele judiciare recurg la desfășurarea în complex a măsurii urmărirea
şi documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne cu a măsurii -
interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi înregistrarea de imagini.
367
368
Neagu I., Damaschin M. Tratat de procedură penală. Partea generală, p. 487.
369
Codul de procedură penală. / Comentariu pe articole (art. 1-603). Coordonator Mihail Udroiu, p. 429.
370
Petre A. Interceptările și înregistrările audio și audio-video, mijloace de probă în procesul penal. București:C.H.
BECK, 2008, p.44.
91
Rezultatele obținute în cadrul măsurii analizate. Pe lângă procesul-verbal privind
documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea
prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice se obțin următoarele
mijloace de probă: a) înregistrări audio și/sau video; b) fotografii; c) alți purtători electronici de
informație; d) screenshot-uri.
Colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice. În

conformitate cu prevederile art.1344 C.proc.pen., colectarea informaţiei de la furnizorii de
servicii de comunicaţii electronice şi a traficului de date computerizate constă în adunarea de la
instituţiile de telecomunicaţii, de la operatorii de telefonie fixă sau mobilă, de la operatorii de
Internet a informaţiilor transmise prin canale tehnice de telecomunicaţii (telegraf, fax, paging,
computer, radio şi alte canale), fixarea secretă a informaţiilor transmise sau primite prin
intermediul liniilor tehnice de legături de telecomunicaţii de către persoanele supuse măsurii
speciale de investigaţii, precum şi obţinerea de la operatori a informaţiei deţinute despre
utilizatorii serviciilor de telecomunicaţii, inclusiv de roaming, şi despre serviciile de
telecomunicaţii prestate acestora, la care se atribuie: 1) posesorii numerelor de telefon; 2)
numerele de telefon înregistrate pe numele unei persoane; 3) serviciile de telecomunicaţii
prestate utilizatorului; 4) sursa de comunicaţii (numărul de telefon al apelantului; numele,
prenumele şi domiciliul abonatului sau al utilizatorului înregistrat); 5) destinaţia comunicaţiei
(numărul de telefon al apelatului sau numărul la care apelul a fost rutat, redirecţionat; numele,
prenumele, domiciliul abonatului sau utilizatorului respectiv); 6) tipul, data, ora şi durata
comunicaţiei, inclusiv tentativele de apel eşuate; 7) echipamentul de comunicaţii al utilizatorului
sau alt dispozitiv utilizat pentru comunicaţie (imei al telefonului mobil, denumirea locaţiei Cell
ID); 8) locul aflării echipamentului mobil de comunicaţii de la începutul comunicaţiei, locaţia
geografică a celulei.
Aici intră colectarea de la instituţiile de telecomunicaţii, de la operatorii de telefonie fixă

sau mobilă, de la operatorii de Internet a informaţiilor transmise prin canale tehnice de
telecomunicaţii (telegraf, fax, paging, computer, radio şi alte canale), precum și fixarea secretă a
informaţiilor transmise sau primite prin intermediul liniilor tehnice de legături de telecomunicaţii
de către persoanele supuse măsurii speciale de investigaţii.
Faptul că, în realitate, măsura specială de investigații colectarea informaţiei de la

furnizorii de servicii de comunicații electronice prevede atât posibilitatea colectării datelor în
timp real, cât și post-factum, rezultă din construcția normei procesual-penale respective. Or,
este evident că atât informaţiile transmise prin canale tehnice de telecomunicaţii, cât și
informaţiile transmise sau primite prin intermediul liniilor tehnice de legături de telecomunicaţii,
nu pot fi stocate în mod legal de către prestatorii de servicii respective, iar neadministrarea lor în
timp real ar face imposibilă efectuarea ulterioară a măsurii respective în felul în care aceasta a
fost reglementată de către legiuitor. Aceasta se întâmplă, deoarece, după cum rezultă din norma
citată, informațiile respective urmează a fi colectate de la instituțiile de telecomunicații,
operatorii de telefonie fixă sau mobilă și, respectiv, operatorii de internet, iar instituțiile în cauză
se află în posesia acestor informații doar pentru a intermedia transmiterea lor de la furnizor la
destinatar, fără a avea dreptul de a le stoca.
92
Urmare a analizei practicii cercetării infracțiunilor din domeniul comunicărilor prin
intermediul telefoniei mobile, ,,escrocherii în rețele de telefonie mobilă”, fie în cazul altor
infracțiuni, când făptuitorul a folosit telefonul GSM înainte, în timpul sau după săvârșirea faptei
ilicite, s-a constatat aplicarea frecventă a măsurii de colectare a informaţiei de la furnizorii de
servicii de comunicaţii electronice. În toate aceste cazuri există posibilitatea obținerii informației
despre infractor și stabilirea locului aflării obiectelor și persoanelor, determinată de condițiile
tehnice ale rețelei telefoniei mobile. Din dosarele penale analizate, când organelele de anchetă
penală și organele ASI au recurs la această măsură, în 69% din cazuri s-a solicitat informația
despre apelurile de intrare - ieșire ale abonatului, iar în 31% din cazuri s-a solicitat informația
referitor la poziționarea telefonului GSM (locul aflării echipamentului mobil de comunicaţii de
la începutul comunicaţiei, locaţia geografică a celulei). Poziționarea telefonului mobil al
abonatului oferă posibilitatea de a determina locul aflării aparatului sau a cartelelei (SIM), dacă
aceasta a fost conectată în alt echipament, și a telefonului mobil, în cazul schimbării cartelei
(SIM), cu o precizie de până la câțiva metri. În cazul stabilirii locului aflării telefonului mobil se
poate constata și locul aflării făptuitorului. 371
Rezultatele obținute în cadrul măsurii analizate. Practica stabilită în domeniul

fixării rezultatelor măsurii analizate indică faptul obținerii de către organul de urmărire penală
de la furnizorii specificați supra a unor documente (înscrisuri) privind informația solicitată. În
cazul realizării în forma pro-activă a MSI, informația poate fi furnizată urgent în format
electronic în scopul asigurării operativității. Documentarea rezultatelor măsurii colectarea
informației de la furnizorii de servicii de comunicații electronice poate fi făcută prin: a) proces-
verbal de ridicare a informației de la furnizorii de servicii de comunicații electronice; b) proces-
verbal de colectare a informației (în timp real) de la furnizorii de servicii de comunicații
electronice;c) proces -verbal de examinare a documentelor; d) documente (scrise,electronice) .
1. Caracterizați etapele și formele măsurii cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a

filmat.
2. Stabiliți particularitățile commune și deosebirile măsurilor: supravegherea domiciliului prin

utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea; cercetarea domiciliului şi/sau instalarea
în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de
fotografiat şi de filmat.
3. Identificați probleme de ordin legislativ privind reglementarea diferitor feluri de realizare a

înregistrării de imagini și a interceptării convorbirilor.
371
Бабакова, М.А. Проблема розыска при расследовании преступлений в сфере высоких технологий:
Aвтореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Disponibil:
http://law.edu.ru/book/book.asp?bookID=1409568
93
4. Formulați propuneri privind dublarea unor reglementări în cazul efectuării măsurii
monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice și a măsurii reţinerea,
cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale .
5. Analizați condiţiile şi etapele realizării măsurii reţinerea, cercetarea, predarea,

percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale.
6. Identificați lacunele și contradicțiile dintre diferite acte normative la derularea măsurii

monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară.
7. Analizați limitele oportunităţii măsurii documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor

tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin
alte mijloace tehnice.
8. Estimați folosirea rezultatelor în altă cauză, obţinute prin colectarea informaţiei de la

furnizorii de servicii de comunicaţii electronice.
2009.
Solness, 2004.
3. Mîrzac V., Glavan V. Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații. Chișinău: S.n., 2014.
4. Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală. Bucureşti: C.H.Beck, 2009.
5. Codul de procedură penală. Comentariu pe articole (art. 1-603). / Coordonator M. Udroiu. București: C.H.
BECK, 2015.
6. Tudoran M.V. Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare. București: Universul
Juridic, 2012.
7. Reyes A., Wiles J. The Best Damn Cybercrime and Digital Forensics Book Period. Burlington: Syngress
Publishing, 2007.
8. Jurj-Tudoran R. Metode speciale de supraveghere și protecția martorilor în cauzele penale complexe. București:
C.H. BECK, 2014.
9. Petre A. Interceptările și înregistrările audio și audio-video, mijloace de probă în procesul penal. București: C.H.
BECK, 2008.
10. Diaconu D.-V. Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare, procedee probatorii în NCPP. Disponibil:
www.juridice.ro
11. Cristescu D.I. Aspecte privind mecanismul interceptării și înregistrării comunicațiilor. Disponibil:
https://www.juridice.ro/433149/aspecte-privind-mecanismul-interceptarii-si-inregistrarii-comunicatiilor.html
12.Иванов В.В. Становление и развитие правового регулирования оперативно-розыскного мероприятия

,,прослушивание телефонных переговоров” в деятельности отечественных правоохранительных органов.
Disponibil: http://xn----7sbbaj7auwnffhk.xn--p1ai/article/16524
94
UNITATEA DE CONȚINUT VIII
DISPUNEREA, AUTORIZAREA ȘI EFECTUAREA MĂSURILOR SPECIALE DE
INVESTIGAȚII
Subiectele tratate:
1. Temeiurile privind autorizarea măsurilor speciale de investigații.
2. Condițiile efectuării măsurilor speciale de investigații.
3. Neadmiterea provocării, facilitării sau încurajării persoanei la comiterea infracțiunii în cadrul
măsurilor speciale de investigații.
4. Limitele ,,neadmiterea promisiunii sau acordării unui avantaj nepermis de lege” în procesul
penal și în activitatea specială de investigații.
5. Dispunerea, autorizarea și confirmarea măsurilor speciale de investigaţii de către conducătorul
subdiviziunii specializate.
6. Dispunerea, autorizarea și legalizarea măsurilor speciale de investigații de către procuror.
7. Autorizarea și legalizarea măsurilor speciale de investigații de către judecătorul de instrucție.
8. Informarea persoanei față de care s-a desfășurat o măsură specială de investigație.
Temeiurile privind autorizarea măsurilor specialede investigații. Pe lângă temeiurile

juridice ale efectuării măsurilor speciale de investigații, sunt necesare, de asemenea, și anumite
temeiuri faptice, adică cumulul de informații, elaborate de practică, referitoare la evenimentele și
acțiunile incluse în obiectul activității speciale de investigații, de prezența căruia depinde
efectuarea măsurii speciale de investigație în cauză. Astfel, temeiurile faptice pot fi determinate
ca fiind suficiența și plenitudinea informațiilor necesare efectuării măsurii speciale de investigații
corespunzătoare.372
Sursele informațiilor despre faptele ce constituie temei pentru efectuarea măsurilor

speciale de investigații, de obicei, sunt: aprecierea și analiza situației operative; studierea
modului de viață al persoanelor predispuse spre comiterea infracțiunilor, reieșind din
comportamentul premergător; examinarea cauzelor și condițiilor infracțiunilor deja comise și
aflate în proces de crercetare; studierea și analiza materialelor cauzelor penale; comunicările
mijloacelor de informare în masă; rezultatele măsurilor speciale de investigații; rezultatele
activității altor organe de stat etc.373
372
Михайлов В.И., Федоров А.В. Таможенные преступления: уголовно-правовой анализ и общие вопросы
оперативно-розыскной деятельности. СПб, 1999, p.178
373
Ibidem, p.182
95
Temeiuri formale. În conformitate cu prevederile art.1323C.proc.pen., temeiurile pentru
efectuarea măsurilor speciale de investigaţii sunt: 1) actele procesuale de dispoziţie ale ofiţerului
de urmărire penală, ale procurorului sau ale judecătorului de instrucţie în cauzele penale aflate în
procedura acestora; 2) interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale
altor state, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte; 3)
cererile de comisie rogatorie ale organelor de drept ale altor state, în conformitate cu tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Temeiuri mixte. Prevederi cu caracter analogic, dar oarecum mai extinse, pentru
efectuarea măsurilor speciale de investigații rezultă și din prevederile art.19 al Legii privind ASI.
Conform actului normativ nominalizat, temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de
investigații sunt:
1) circumstanțele neclare în legătură cu pornirea urmăririi penale;

2) informațiile devenite cunoscute privind: a) fapta prejudiciabilă în curs de pregătire, de
comitere sau comisă, precum și persoanele care o pregătesc, o comit ori au comis-o;
b) persoanele care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată ori care
se eschivează de la executarea pedepsei penale; c) persoanele dispărute fără urmă și necesitatea
stabilirii identității cadavrelor neidentificate; d) circumstanțele care pun în pericol ordinea
publică, securitatea militară, economică, ecologică sau de altă natură a statului; e) circumstanțele
ce pun în pericol securitatea investigatorului sub acoperire sau a membrilor familiei acestuia;
3) actele procesuale ale ofițerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale judecătorului
de instrucție în cauzele penale aflate în procedura acestora;
4) interpelările organizațiilor internaționale și ale autorităților de drept ale altor state în
conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte;
5) raportul ofițerului de investigații privind circumstanțele ce pun în periciol securitatea
proprie, a familiei sale și a persoanelor apropiate lui.
Analiza normelor de procedură penală pertinente ne permit să constatăm că termenul
temei este utilizat de legiuitor și în raport cu bănuiala rezonabilă sau presupuneri întemeiate ale
unor circumstanțe concrete de fapt, necesare pentru realizarea unor măsuri de investigații
distincte, cum ar fi: art.1327alin.(1) C.proc.pen. – supravegherea domiciliului prin utilizarea
mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea; art.133 alin.(1) C.proc.pen. – reţinerea, cercetarea,
predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale; 1341alin.(2) C.proc.pen. –
monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice. Utilizarea în normele
respective a formulelor de genul „daca exista temeiuri de a considera că…”, „dacă există
temeiuri rezonabile de a presupune că...”, „dacă sunt temeiuri verosimile” denotă, în mod
evident, că acestea constituie temeiuri de fond.
Condițiile efectuării măsurilor speciale de investigații. Condițiile reprezintă anumite

reguli, stabilite într-un domeniu de activitate, anumite cerințe de care urmează a se ghida. În
literatura de specialitate a fost exprimată opinia, potrivit căreia prin condiții ale înfăptuirii
măsurilor speciale de investigații se subînțelege cumulul de principii și reguli care asigură, pe de
o parte, echilibrul intereselor persoanei, care are dreptul la secretul vieții personale, iar, pe de altă
96
parte – cel al societății cointeresate în eficiența luptei cu infracționalitatea, în depistarea oportună
a infracțiunilor, în prevenirea și combaterea lor.374
Potrivit art.1321 alin. (2) C.proc.pen., măsurile speciale de investigaţii se dispun şi se

efectuează, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: 1) pe altă cale este
imposibilă realizarea scopului procesului penal şi/sau poate fi prejudiciată considerabil
activitatea de administrare a probelor; 2) există o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau
săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, cu excepţiile
stabilite de lege;3) acţiunea este necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului. Considerăm condițiile indicate în art.1321 alin. (2)
C.proc.pen. ca fiind condiţii generale, aplicabile pentru toate măsurile speciale de investigații
Neadmiterea provocării, facilitării sau încurajării persoanei la comiterea

infracțiunii în cadrul măsurilor speciale de investigații. Din punct de vedere istoric, termenul
provocare era aplicat în diferite domenii de activitate: diplomație, știința militară, jurisprudență
etc. În activitatea organelor judiciare, prin provocare (de la lat. provocare) se subînțelege
instigarea, determinarea anumitor persoane, grupuri, organizații la acțiuni susceptibile a genera
anumite urmări grave. De cele mai multe ori, aceasta era examinată în corelație cu anumite
infracțiuni, fiind atașată de activitatea organelor poliției politice și criminale. 375
Din categoria probelor inadmisibile, din cauza condițiilor în care au fost obținute, putem
cita provocarea polițienească. Probele referitoare la o infracțiune care a fost comisă în urma
unei provocări polițienești sunt excluse. Provocarea este ilegală, pentru că poliția a fost instituită
pentru a lupta contra delincvenței care se produce, și nu pentru a crea ea însăși delincvența. În
acest fel, dacă este stabilită, provocarea viciază iremediabil urmările, întrucât declarația obținută
în urma unei provocări este urmarera acțiunii ilegale a agentului autorității și nu poate servi drept
bază legală unei urmăriri sau unei condamnări, chiar dacă privește infracțiuni anterioare celei
care a fost determinată prin provocare. 376 Folosirea colaboratorilor confidențiali pentru
îndeplinirea acțiunilor evident provocatoare determină prezența intenției ofițerului de investigații
de a comite infracțiunea cu folosirea directă a mijlocitorilor-confidenți pentru crearea condițiilor
și a pregătirii psihologice a persoanei de a comite infracțiunea. În aceste condiții, informația
operativă inițială are doar un caracter general, iar acțiunile ilegale ulterioare sunt inițiate prin
folosirea confidenților.377
Este necesar să menționăm că cele mai frecvent utilizate varietăți ale acțiunilor
provocatorii pot fi întâlnite în practică în cumul cu anumite fabule complexe, reprezentând un
proces integru care, inițial, prin esența sa, are anumite criterii ce indică asupra încălcării legii
privind activitatea specială de investigații. Toate acțiunile provocatoare pot fi divizate,
convențional, în dependență de volumul denaturării datelor faptice, în: a) înscenate parțial și b)
inspirate integral (puse la cale, uneltite).
374
Михайлов В.И., Федоров А.В. Таможенные преступления: уголовно-правовой анализ и общие вопросы
оперативно-розыскной деятельности, p.187
375
Дубоносов Е. С. Провокация взятки или коммерческого подкупа. Москва: Книжный Мир, 2002, р.4.
376
Mateuț Gh. Tratat de procedură penală. Partea generală. Vol.II. București: C.H. BECK, 2012, p.86-87
377
Шумилов А. Ю. Юридические основы оперативно-розыскных мероприятий: Учебное пособие. Москва,
1999, p.110.
97
Într-o astfel de situație, procedura penală se găsește total deturnată de la finalitatea sa,
care este aceea de a cerceta infracțiunile, și nu de a le fabrica.378 În jurisprudența sa recentă,
CtEDO a dezvoltat conceptul de provocare, distinct de folosirea legitimă a operațiunilor sub
acoperire, subliniind încă o dată obligația instanțelor naționale de a proceda la o examinare
atentă a materialelor din dosar, în cazul în care inculpatul invocă instigarea din partea poliției.
Per a contrario, în lumina jurisprudenței CtEDO, provocarea polițienească este
admisibilă atunci când nu a avut ca efect determinarea la acțiuni infracționale, ci numai
descoperirea existentei acestora, pentru a permite probarea lor sau pentru a opri continuarea. O
asemenea provocare este numită provocare la probă, în opoziție cu provocarea, prohibită, la
comiterea unei infracțiuni. 379
Provocarea, facilitarea sau încurajarea persoanei la comiterea infracțiunii reprezintă o

acțiune prejudiciabilă și, indiferent de motivele care au determinat aceste acțiuni sau scopul
urmărit, nu pot fi admise. Cu atât mai mult este inadmisibilă utilizarea acestora pentru a ușura
dovedirea activității infracționale, motiv pentru care comportamentul respectiv este interzis de
lege în mod expres. Normele legislative prohibitive, care interzic provocarea, facilitarea sau
încurajarea persoanei la comiterea infracțiunii, pot fi împărțite, convențional, în două categorii,
după cum urmează: norme de drept substanțial și, respectiv, norme de drept procesual. Astfel,
spre exemplu, în conformitate cu prevederile art.94 alin.(1) pct.11) C.proc.pen., în procesul penal
nu pot fi admise ca probe şi, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de
judecată şi nu pot fi puse la baza sentinţei sau a altor hotărâri judecătoreşti datele care au fost
obţinute prin provocarea, facilitarea sau încurajarea persoanei la savârşirea infracţiunii.
Investigarea activităţii infracţionale nu este realizată într-o manieră pasivă, dacă: acuzatul
s-a angajat în comiterea actelor de corupere la iniţiativa agenţilor statului sau, după caz, a
persoanelor private, care acţionează sub supravegherea agenţilor statului, fiind ţinta unor
solicitări asidui din partea acestora; nu există nicio dovadă că acuzatul a mai comis alte
infracţiuni, în special infracţiuni legate de corupţie (hot. Ramanauskas contra Lituaniei, 5
februarie 2008, §67). Activitatea de provocare la acte de corupere trebuie să implice forme
concrete de instigare, susceptibile de a genera, sub aspect intelectiv, luarea unei decizii de a
comite infracţiunea. Provocarea poate consta în: rugăminţi insistente, promisiuni false, solicitări
repetate, bazate pe simpatii personale, ameninţări etc. Generalizând asupra jurisprudenţei CtEDO
în materie (hot. Teixeira de Castrocontra Portugaliei, 9 iunie 1998; hot. Ramanauskas contra
Lituaniei, 5 februarie 2008; hot. Khudobin contra Rusiei, 26 octombrie 2010; hot. Sandu contra
Moldovei, 11 februarie 2014 etc.), se reţine existenţa provocării la acte de corupere, dacă sunt
întrunite următoarele condiţii cumulative: 1) acţiunea presupusă ca act de corupere tinde să fie
probată prin solicitarea care provine de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracţiunea
sau când există o determinare directă la comiterea unui act de corupere din partea unui
denunţător; 2) lipsesc indici obiectivi că fapta ar fi fost săvârşită fără această intervenţie (în
special, nu au fost realizate acte de pregătire, ba mai mult ca atât, persoana nu a fost dispusă să
comită acte de corupere înainte de contactul cu agenţii statului sau, după caz, cu persoane
private, care acţionează sub supravegherea agenţilor statului); 3) nu există suspiciuni obiective că
378
Mateuț Gh. Tratat de procedură penală. Partea generală. Vol.II., p.87.
379
Hotărârea CtEDO din 5 februarie 2008 în cauza Ramanauskas vs. Lituania, § 55.
98
persoana ar fi fost implicată în acte de corupţie, înainte de intervenirea agenţilor statului sau,
după caz, a persoanelor private, care acţionează sub supravegherea agenţilor statului.
Prin hotărârea din 08 martie 2016, în cauza Morari contra Republicii Moldova, Curtea a
constatat violarea art.6 § 1 din Convenţie, manifestată prin faptul că procesul penal împotriva lui
M. O. a fost unul inechitabil, considerându-se că reclamantul a fost învinuit în baza unor probe
obținute pe calea provocării organizate de poliție și că instanțele care au examinat cauza nu au
cercetat detaliat susținerile condamnatului, precum că acesta ar fi săvârșit infracțiunea ca urmare
a unei „provocări organizate”.
Limitele ,,neadmiterea promisiunii sau acordării unui avantaj nepermis de lege” în

procesul penal și în activitatea specială de investigații. Printre alte temeiuri de inadmisibilitate
a probelor, în conformitate cu prevederile art.94 alin.(1) pct.12) C.proc.pen., se numără și
promisiunile sau avantajele nepermise de lege. Astfel, conform normei citate, în procesul penal
nu pot fi admise ca probe şi, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de
judecată şi nu pot fi puse la baza sentinţei sau a altor hotărâri judecătoreşti datele care au fost
obţinute prin promisiunea sau acordarea unui avantaj nepermis de lege.
În literatura de specialitate au fost expuse mai multe opinii privind promisiunile sau
avantajele nepermise de lege. Astfel, art.94 C.proc.pen. prevede situațiile de inadmisibilitate a
probelor, care se încadrează în limita stabilită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa vastă. În materia admisibilității probelor, Curtea Europeană, în mai multe
hotărâri, a remarcat că, în cazul în care art.6 CEDO garantează dreptul la un proces echitabil,
acesta nu reglementează cu privire la admisibilitatea probelor ca atare, care este, în primul rând,
o chestiune de drept intern. Rolul Curții este acela de a determina dacă procedurile, în ansamblul
lor, inclusiv modul în care o probă a fost obținută, au fost corecte.380
Din totalitatea mijloacelor de probă, pasibile de a fi influențate prin promisiuni sau

avantaje nepermise de lege, credem că pot fi atât declarațiile și, respectiv, rapoartele de
expertiză (și aceasta datorită subiectului care le procură – persoana umană), cât și celelalte
mijloace de probă.
Promisiunile și avantajele pot fi utilizate de către stat în calitate de instrument de politică
penală, inclusiv cu repercusiuni în domeniul probațiunii, cu condiția includerii lor în corpul legii.
Totodată, utilizarea nepermisă de lege a acestora este nu doar contraproductivă, dar și cu efecte
negative – atât în plan material, cât și procesual, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut mai
multe măsuri pentru anihilarea acestora – în legea penală, dar și în cea procesual penală.
În acest sens, sunt concludente reglementările juridice și practica acordării unor avantaje
sau promisiuni colaboratorilor confidențiali ce participă la realizarea măsurilor speciale de
investigații. Astfel, potrivit art.15 alin.(1) și (2)din Legea nr.59 din 29.03.2012, colaboratorii
confidenţiali sunt persoane care, printr-un acord scris sau verbal, se obligă să ofere ofiţerului de
investigaţii informaţii, să participe la pregătirea şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţii,
precum şi să contribuie într-un alt mod, neinterzis de lege, la activităţile speciale de investigaţii.
Antrenarea colaboratorilor confidenţiali la efectuarea măsurilor speciale de investigaţii poate fi
realizată cu titlu oneros sau gratuit.
380
Dolea I. Codul de procedură penală al Republicii Moldova (comentariu aplicativ): Textul cu modificările
legislative operate până la 1 septembrie 2016. Chișinău: Cartea Juridică, 2016, p.254.
99
Dispunerea, autorizarea și confirmarea măsurilor speciale de investigaţii de către
conducătorul subdiviziunii specializate. Potrivit art.8 alin.(2) din Legea privind
ASI, conducătorul subdiviziunii specializate autorizează măsurile: chestionarea, culegerea
informaţiei despre persoane şi fapte și identificarea persoanei. Pornind de la ideea că aceste
măsuri nu sunt de natură să limiteze drepturile și libertățile cetățenilor, autorizarea acestora este
o formă de control intern nemijlocit 381 a conducătorului subdiviziunii specializate asupra
ofițerilor de investigații, în scopul soluționării eficiente a unor sarcini concrete.
Astfel, conducătorul subdiviziunii specializate poate dispune,autoriza sau confirma
măsurile indicate supra. Dispunerea se face prin indicații scrise date unui ofițer de investigații
de a efectua una sau mai multe măsuri din cele indicate de lege, fie prin rezoluție asupra unui
demers, cu precizările de rigoare privind persoanele, locul, timpul, direcțiile de căutare,
mijloacele și metodele specifice etc. Dispunerea este prevăzută expres de lege (conducătorul
subdiviziunii specializate repartizează actele prin care se dispune efectuarea măsurilor speciale
de investigaţii, (art.8 alin.(5) din Legea privind ASI)), avându-se în vedere situațiile de
reapartizare a sarcinilor, a dosarelor speciale și a altor materiale ASI unor persoane concrete
(ofițeri de investigații). În exercitarea funcţiilor administrative, conducătorul subdiviziunii
specializate dă indicaţii, care sunt obligatorii pentru ofiţerii de investigaţii (art.8 alin.(5) din
Legeanr. 59 din 29.03.2012).
Autorizarea propriu-zisă este aplicabilă în cazurile când ințiativa de a efectua o anumită
măsură vine de la ofițerul de investigații, prin demers sau plan de acțiuni, care pot fi aprobate de
conducătorul respectiv prin rezoluție, indicându-se, după caz, și termenul de executare.
Confirmarea survine în situațiile când din circumstanțele cazului ofițerul de investigații a
efectuat anumite MSI ce nu suferă amânare și, ulterior, prezintă conducătorului subdiviziunii
specializate rezultatele obținute, însoțite de un raport. Confirmarea este o formă de control
posterior care, reieșind din dispoziția legii (conducătorul subdiviziunii specializate autorizează
măsurile prevăzute în art.18 alin.(1) pct.3) şi exercită controlul asupra executării lor (art.8 alin.
(2) din Legea privind ASI), poate fi aplicată, și în celelalte cazuri de realizare a MSI, asupra
rezultatelor obținute și prezentate prin raport.
Dispunerea, autorizarea și legalizarea măsurilor speciale de investigații de către

procuror. Din prevederile art. 1324 C.proc.pen. rezultă că procurorul care conduce sau exercită
urmărirea penală pune, prin ordonanţă motivată, măsura specială de investigaţii în executarea
subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind ASI.
Dispunerea măsurilor speciale intruzive în condiții de urgență. Dincolo de măsurile

speciale de investigații, a căror dispunere ține exclusiv de atribuțiile procurorului, pe cale de
excepție, acesta la fel poate dispune și asupra măsurilor ce țin de competența judecătorului de
instrucție, în condiții de urgență. Măsurile speciale de investigaţii, prevăzute la art. 1322 alin. (1)
pct.1) C.proc.pen., pot fi autorizate, ca excepţie, conform art.1324 alin.(3) C.proc.pen. în baza
ordonanţei motivate a procurorului, în cazurile infracţiunilor flagrante, precum şi atunci când
există circumstanţe ce nu permit amânare, iar încheierea nu poate fi obţinută fără existenţa unui
risc esenţial de întârziere, care poate conduce la pierderea informaţiilor probatorii sau pune în
381
A se vedea, pentru detalii ,,Controlul departamental al activității speciale de investigaţii” din prezenta lucrare.
100
pericolul imediat securitatea persoanelor. Judecătorul de instrucţie urmează să fie informat, în
termen de 24 de ore, despre efectuarea acestor măsuri, prezentându-i-se toate materialele în care
este argumentată necesitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii.
Dispunerea măsurilor de către procuror în afara urmăririi penale. Astfel, până la

începerea urmăririi penale, procurorul poate dispune următoarele măsuri: a) identificarea
punct de acces la un sistem informatic; b) urmărirea vizuală;
c) investigaţia sub acoperire; d) colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată; e) cercetarea
obiectelor şi documentelor; f) achiziţia de control; precum și a măsurilor: chestionarea; culegerea
informaţiei despre persoane şi fapte; identificarea persoanei.
Din textul Legii privind ASI rezultă că o serie de măsuri speciale de investigații, sau, mai
bine zis, cea mai mare parte a acestora, a căror autorizare ține de procuror, pot fi efectuate și în
afara procesului penal. Mai mult, din prevederile Codului de procedură penală reiese că
efectuarea măsurilor speciale de investigație este posibilă și în afara procesului penal (relevante
în acest sens fiind prevederile art.2872 alin.(2)) în conformitate cu care, după suspendarea
urmăririi penale, organul de urmărire penală este obligat să ia măsuri – atât direct, cât şi prin
intermediul altor organe care exercită activitate operativă de investigaţii – în vederea identificării
persoanei care poate fi pusă sub învinuire. Procurorul, în mod periodic, dar nu mai rar decât o
dată la 6 luni, va verifica măsurile de căutare pentru identificarea persoanei. Din conținutul
art.288 alin.(4) C.proc.pen. rezultă că investigaţiile în vederea găsirii învinuitului se efectuează
de către organele abilitate prin lege cu asemenea atribuţii. Procurorul care dispune efectuarea
acestor investigaţii conduce activitatea respectivă şi verifică periodic desfăşurarea ei.
Autorizarea măsurilor speciale. Potrivit art.20 alin.(2) din Legea privind ASI, măsurile
speciale de investigaţii, specificate în art. 8 alin.(1) pct.2) se autorizează382de către procuror din
oficiu sau la demersul ofiţerului de urmărire penală, al ofiţerului de investigaţii sau al
conducătorului subdiviziunii specializate în cadrul unui dosar special, format și înregistrat. În
altă ordine de idei, dacă în cadrul procesului penal, după cum am menționat mai sus, procurorul
doar pune executarea măsurilor speciale de investigații în sarcina subdiviziunilor specializate,
apoi din textul Legii privind ASI rezultă că procurorul doar autorizează aceste măsuri.
Dispunerea încetării măsurii speciale. Dacă, în cadrul examinării raportului, procurorul

sau conducătorul subdiviziunii specializate constată că nu sunt respectate condiţiile de efectuare
a măsurii speciale de investigaţii sau că, prin măsura dispusă, se încalcă disproporţionat ori în
mod vădit drepturile şi interesele legitime ale persoanelor, el dispune încetarea acesteia.
Procurorul sau, după caz, conducătorul subdiviziunii specializate va dispune încetarea măsurii
speciale de investigaţii înainte de expirarea termenului pentru care aceasta a fost autorizată,
imediat ce au dispărut temeiurile şi motivele ce au justificat autorizarea ei. În cazul în care
temeiuri pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii nu mai există, ofiţerul de investigaţii
solicită procurorului sau, după caz, conducătorului subdiviziunii specializate încetarea imediată a
acestor măsuri.
Autoriza, autorizez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea
382
unui act. A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva.https://dexonline.ro/definitie/autoriza

101
Durata și modul de prelungire a măsurilor speciale. Măsura specială de investigaţii se
dispune pe o perioada de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii întemeiate până la 6 luni. Fiecare
prelungire a duratei măsurii speciale de investigaţii nu poate depăşi termenul de 30 de zile. În
cazul în care termenul de autorizare a efectuării măsurii speciale de investigaţii a fost prelungit
până la 6 luni, se interzice autorizarea repetată a măsurii speciale de investigaţii pe acelaşi temei
şi asupra aceluiaşi subiect, cu excepţia cazurilor de utilizare a investigatorilor sub acoperire sau
de apariţie a circumstanţelor noi, precum şi a cazurilor de cercetare a faptelor legate de
investigarea crimelor organizate şi a finanţării terorismului.
Verificarea de către procuror a legalității efectuării măsurii speciale. La încetarea

măsurii speciale de investigaţii sau la solicitarea procurorului, ofiţerul de investigaţii care a
efectuat măsura transmite acestuia procesul-verbal, la care se anexează toate materialele
acumulate în cadrul efectuării măsurii speciale de investigaţii autorizate. Procurorul examinează
şi se pronunţă, prin ordonanţă, asupra legalităţii implementării măsurii efectuate. În cazul în care
constată că măsura specială de investigaţii s-a efectuat cu încălcarea vădită a drepturilor şi
libertăţilor omului sau că ofiţerul de investigaţii a acţionat cu depăşirea prevederilor ordonanţei
de autorizare, procurorul declară nulă măsura întreprinsă şi dispune, prin ordonanţă, nimicirea
imediată a purtătorului material de informaţii şi a materialelor acumulate pe parcursul efectuării
măsurii speciale de investigaţii.
Procedura autorizării și legalizării măsurilor speciale de investigaţii de către

judecătorul de instrucţie
Cadrul național de reglementare privitor la autorizarea și legalizarea măsurilor speciale de

investigații cuprinde prevederile inserate în dispozițiile normelor de la art.303-306 C.proc.pen. care
stabilesc categoriile de măsuri speciale de investigații autorizate de judecătorul de instrucție;t
emeiul începerii procedurii de autorizare a măsurilor speciale de investigații; modul de examinare a
demersurilor privind efectuarea măsurilor speciale de investigații; conținutul încheierilor
judecătorului de instrucție privind autorizarea măsurilor speciale de investigații și alte reglementări
din Legea nr. 59/2012 privind ASI.
Autorizarea judecătorului de instrucţie pentru exercitarea unei acţiuni procesuale constituie prin
sine o formă de control judiciar în cazul necesităţii organului care desfășoară activitatea specială de
investigaţii de a efectua acțiuni ce atrag implicarea autorităților statale în viaţa privată a persoanei, a
domiciliului, a corespondenţei, adică în cazul în care prin procedeul respectiv vor fi afectate
drepturi sau libertăţi fundamentale ale persoanei.383
Discreția privitor la desfășurarea măsurilor speciale de investigații aparține procurorului,
care, dacă le consideră necesare, întocmește un demers întemeiat în adresa judecătorului de
instrucție, cu mențiunea necesității de autorizare a măsurii speciale de investigații.
Materialele privind măsurile speciale de investigaţie efectuate cu autorizarea
judecătorului de instrucţie, potrivit Instrucțiunii cu privire la activitatea de evidenţă şi
383
Potrivit Raportului Statistic al Consiliului Superior al Magistraturii asupra examinării demersului privind
autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor operative de investigaţii sau aplicării măsurilor
procesuale de constrângere (art.300-306 C.proc.pen.) pe perioada de 9 luni ale anului 2018 în vederea autorizării
interceptărilor au fost adresate 9870 demersuri. În rezultatul examinării, au fost admise 9574 demersuri, iar în 303
cazuri demersurile înaintate au fost respinse. https://csm.md/files/Statistica/2018/9_luni/RS_art_300-
306_CPP9_.pdf
102
documentare procesuală în judecătorii şi curţile de apel 384 , vor parveni în instanţele
judecătoreşti în plicuri sigilate, pe suprafaţa cărora se va indica numărul dosarului atribuit de
organul care a început urmărirea penală, articolul în baza căruia a fost întocmit
demersul/materialul, numele, prenumele procurorului care a înaintat demersul/materialul,
precum şi rezumatul esenţei acţiunilor solicitate. Datele de pe plicul sigilat nu vor conţine
informaţii ce ar determina identificarea persoanei sau obiectului asupra căruia au fost îndreptate
acţiunile de urmărire penală.
Judecătorul de instrucție, după efectuarea controlului temeiniciei demersului, în cazul în
care este convins de necesitatea efectuării măsurii speciale de investigații, prin încheiere, admite
demersul și autorizează efectuarea măsurii speciale de investigaţii sau respinge demersul și
refuză realzarea acțiunii solicitate. În scopul asigurării confidențialității urmăririi penale și al
apărării secretului de stat, judecătorul de instrucție va certifica personal încheierea sa cu ștampila
instanței de judecată, care se păstrează la șeful cancelariei.
Primul exemplar al încheierii rămâne la judecătorul de instrucție, iar copia se înmânează
procurorului în două exemplare în modul stabilit de art.255 alin.(4) și art.306 C.proc.pen.
Originalul încheierii cu privire la autorizarea măsurii speciale de investigații se va păstra
obligatoriu la judecătorul de instrucție și, eventual, va fi temei pentru a urmări și a controla
procedura de efectuare a respectivei măsuri speciale de investigații, dar și de a verifica
respectarea de către organul de urmărire penală sau de procuror a termenului stabilit pentru
realizare.
Măsura specială de investigaţii se dispune pe o perioada de 30 de zile, cu posibilitatea

prelungirii întemeiate până la 6 luni. Fiecare prelungire a duratei măsurii speciale de investigaţii
nu poate depăşi termenul de 30 de zile. În cazul în care termenul de autorizare a efectuării
măsurii speciale de investigaţii a fost prelungit până la 6 luni, se interzice autorizarea repetată a
măsurii speciale de investigaţii pe acelaşi temei şi asupra aceluiaşi subiect, cu excepţia cazurilor
de utilizare a investigatorilor sub acoperire sau de apariţie a circumstanţelor noi, precum şi a
cazurilor de cercetare a faptelor legate de investigarea crimelor organizate şi a finanţării
terorismului.
Potrivit art.132 6 alin.(5) C.proc.pen., supravegherea şi înregistrarea audio şi video,
fotografierea şi filmarea se dispun pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la
3 luni, însă nu mai mult de durata urmăririi penale.
Cu această ocazie, procurorul prezintă judecătorului toate materialele acumulate de către
ofiţerul de investigaţii pentru efectuarea controlului legalităţii. Materialul prezentat judecătorului
de instrucţie trebuie să conţină date care ar argumenta necesitatea efectuării acţiunii procesuale
respective fără autorizarea judecătorului de instrucţie, adică date ce ar confirma: a) fie situaţia
„cazului de urgenţă", b) fie a „cazului ce nu suferă amînare", c) fie că a fost săvârşită
„infracţiune flagrantă“.
Informarea persoanei față de care s-a desfășurat o măsură specială de investigație.

Dacă prin ordonanţă/încheiere se constată legalitatea efectuării măsurii speciale de investigaţii,
procurorul sau judecătorul de instrucţie, în cazul când acesta a autorizat măsura, informează
384
Instrucțiune cu privire la activitatea de evidenţă şi documentare procesuală în judecătorii şi curţile de apel.
Anexă la hotărârea CSM nr.142/4 din 04 februarie 2014
https://www.csm.md/files/Acte_normative/142-4-anexa.pdf
103
persoanele care au fost supuse măsurii speciale de investigaţii. Pe parcursul efectuării urmăririi
penale, judecătorul de instrucţie sau procurorul poate amâna, prin hotărâre motivată, informarea
persoanei supuse măsurii speciale de investigaţii, dar nu mai târziu de momentul încetării
urmăririi penale. Din momentul informării prevăzute supra, persoana supusă măsurii speciale de
investigaţii are dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal privind efectuarea măsurii speciale de
investigaţii şi de purtătorul material de informaţii, precum şi de ordonanţa procurorului sau
încheierea judecătorului de instrucţie cu privire la legalitatea măsurii efectuate (art.132 5alin.(7)
și (8) C.proc.pen.).
Potrivit art.145 alin.(4) C.proc.pen. Rom., procurorul poate să amâne motivat efectuarea
informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică
ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la:
a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză;
b) punerea în pericol a siguranţei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor
acestora;
c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză 385.
1. Analizați condițiile generale și cele speciale la autorizarea măsurilor speciale de investigații.
2. Identificați lacunele legislative privind condiţiile autorizării măsurii interceptarea şi

înregistrarea comunicărilor şi imaginilor.
3. Clasificați temiurile și condițiile privind dispunerea, autorizarea, efectuarea și legalizarea

4. Delimitați temeiurile juridice formale de cele faptice privind autorizarea și realizarea

5. Apreciați importanța reglementărilor și a jurisprudenței CtEDO privind ,,provocarea” la

efectuarea măsurilor speciale de investigații.
6. Formulați limitele neadmiterii promisiunilor sau acordării unui avantaj nepermis de lege în
cadrul activității speciale de investigații.
7. Propuneți modificări de perfecționare a cadrului normativ privind informarea persoanei despre

efectuarea unei măsuri speciale.

1. Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală, Bucureşti: C.H. Beck, 2009.
2. Codul de procedură penală. Comentariu pe articole (art. 1-603). / Coordonator M.Udroiu. București: C.H.
BECK, 2015.
385
Detalii: https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-145
104
4. Petre A., Trif V. Constatarea infracțiunilor de corupție. București: C.H. BECK, 2016.
5. Lazăr A. Supravegherea procurorului asupra actelor premergătoare. Activitatea informativ-investigativă a

poliției judiciare și materializarea ei în mijloace de probă. În: Dreptul, 2005, nr București.1.
6. Valkeneer C. La tromperie dans lʼadministration de la preuve pénale. Bruxelles: Larcier, 2000.
7. Pradel J. Droit pénal comparé. 2e edition. Paris: Dalloz, 2002.
8. Desportes F., Cousquer-Lazerges L. Traité de procédure pénale. Paris: Economica, 2009.
9. Klemencic G. Analiza Legii Republicii Moldova privind activitatea operativă de investigații. Strasburg, 2006.
10. Михайлов В.И., Федоров А.В. Таможенные преступления: уголовно-правовой анализ и общие вопросы
оперативно-розыскной деятельности. СПб, 1999.
11. Шумилов А.Ю. Юридические основы оперативно-розыскных мероприятий: Учебное пособие. Москва,
1999.
12. Осипкин В. Н. Прокурорский надзор за оперативно-розыскной деятельностью: Учебное пособие. СПб,

2001.

14. Дубоносов Е.С. Провокация взятки или коммерческого подкупа. Москва: Книжный Мир, 2002.
UNITATEA DE CONȚINUT IX
DOCUMENTAREA ÎN PROCESUL INVESTIGATIV-OPERATIV ȘI UTILIZAREA

REZULTATELOR ACTIVITĂȚII SPECIALE DE INVESTIGAȚII
Subiectele tratate:
1. Procesul investigativ-operativ (special).
2. Documentarea faptelor infracționale, altor acțiuni și fenomene în procesul investigativ-

operativ.
3. Dosarul special (investigativ-operativ).
4. Generalități privind rezultatele măsurilor speciale de investigaţii și utilizarea acestora.
5. Direcțiile și formele de utilizare a rezultatelor măsurilor speciale de investigaţii.
105
Procesul investigativ-operativ (special). Termenul proces investigativ-operativ este
folosit atât în teorie 386 , cât și în practică. 387 În doctrina românescă privind investigarea unor
caregorii de infracțiuni se utilizează termenul proces investigativ informativ-operativ.388 Prin
proces investigativ-operativ (special), după cum este acceptat în teorie, se înțelege activitatea
subiecților AOI cu privire la desfășurarea măsurilor investigativ-operative, la aplicarea
mijloacelor speciale și adoptarea diferitor decizii în acest context, în vederea realizării sarcinilor
AOI, precum și asigurării procesului penal. 389 În alte surse de specialitate, procesul investigativ-
operativ este definit ca „modalitate (ordine) prevăzută de normele legislației investigativ-
operative de soluționare a dosarelor de evidență operativă”(D.E.O.), condiționată de
particularitățile (de regulă, secrete) de descoperire a infracțiunilor și de căutare a persoanelor
care le-au comis, precum și de sistemul etapelor muncii investigativ-penale. Procesul
investigativ-operativ reprezintă forma de bază de realizare a muncii operative, a părții principale
a AOI, una dintre manifestările reale ale acesteia, dar nu a întregii AOI. În procesul investigativ-
operativ nu se includ alte componente ale AOI, de exemplu, munca administrativ-operativă de
control.390
În concluzie, procesul investigativ-operativ reprezintă o parte a activității investigative a

organelor de drept și a serviciilor speciale, realizată în faze condiționate și interdependente, ce dă
naștere rezultatelor de importanță juridică, în legătură cu soluționarea unui dosar de evidență
operativă.391
Fazele procesului investigativ-operativ. Fazele procesului investigativ-operativ constă în

totalitatea procedurilor investigativ-operative obligatorii, realizate de subiecții AOI în rezultatul
muncii de prevenire, relevare și descoperire a faptelor ilegale ascunse, de urmărire și căutare a
persoanelor ce pregătesc, comit sau au săvârșit infracțiuni.392
În doctrina rusă se specifică faptul că procesul investigativ-operativ cuprinde etapa

inițială de căutare a informației primare de interes operativ (etapa de strângere /căutare a
informațiilor), trei faze principale, condiționate, interdependente și, totodată, independente
(verificarea, prelucrarea și controlul), precum și faza de căutare a persoanelor. Etapa de
strângere/căutare a informației primare de natură juridico-penală și de interes operativ se
desfășoară în lipsa oricăror date despre atentate criminale și persoane care le-au comis, fiind
386
Teoria activității investigativ-operative (Programa examenului de doctorat). ,,Noţiunea, principiile şi
funcţiile procesului investigativ-operativ. Coraportul procesului investigativ-operativ cu procesul penal, procesul
execuţional-penal şi procesul administrativ. Fazele procesului investigativ-operativ. Formele principale
ale procesului investigativ-operativ.” Disponibil:http://www.cnaa.acad.md/nomenclature/law/120008/vi/
387
..,,dimensiunea organizării şi coordonării procesului operativ-investigativ”.
Disponibil:http://www.sis.md/ro/evenimente/bilantul-activitatii-sis-primele-9-luni-ale-anului-curent
388
Cristescu D.I., Enescu C.C. Practica investigativă penală și judiciară în cazul infracțiunilor contra securității
naționale și de terorism. Elemente de tactică criminalistică (2 volume). Editura Solness, 2017. Disponibil:
http://www.librarie.net/p/290653/practica-investigativa-penala-si-judiciara-in-cazul-infractiunilor-contra-securitatii-
nationale-si-de-terorism-elemente-de-tactic%C4%83-criminalistica-2-volume-
389
Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p.233
390
Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятельности: Учебник для вузов / А.Ю. Шумилов. 3-
е изд., доп. Москва.: Издательский дом Шумиловой И.И. 391 с. (Библиотечка студента, курсанта и
слушателя). 2008. Disponibil: http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/ponyatie-operativno-
rozyisknogo-protsessa-ego-115701.html
391
Курс: Оперативно-розыскные мероприятия. Понятие оперативно-розыскного процесса и его
характеристика. Disponibil: http://www.madrace.ru/osnovi-operativno-rozisknogo-prava/kurs-operativno-
rozisknie-meropriyatiya/ponyatie-operativno-rozisknogo-protsessa-i-ego-charakteristika
392
Ibidem.
106
suficiente numai dispozițiile Legii privind AOI. Se termină acestă etapă odată cu obținerea unei
informații de interes operativ ce necesită verificare393. În doctrina autohtonă, această etapă este
numită faza prevenției investigative.394
Faza de verificare se realizează în scopul stabilirii veridicității și exactității informațiilor,

precum și pentru valorificarea lor în viitor. Sunt supuse clarificării atât informațiile colectate, cât
și sursele lor de proveniență. Datele se verifică în ordinea prevăzută de Legea privind AOI și de
actele departamentale corespunzătoare, iar forma de concentrare a datelor „probante” o constituie
dosarele de evidență operative sau alte materiale aflate în lucru.395 Potrivit doctrinei ruse, în acest
sens, s-a menționat că probele investigativ-operative la această etapă sunt concentrate în dosarul
de verificare operativă.396
Faza de prelucrare operativă (control397 operativ) presupune desfășurarea unui complex

de măsuri investigativ-operative cu o anumită întindere în timp și spațiu, cu participarea
colaboratorilor confidențiali, cu aplicarea mijloacelor tehnice, cu implicarea specialiștilor.
Această fază prevede și o supraveghere (control) al comportamentului persoanelor bănuite în
săvârșirea infracțiunilor, complicilor, denumiți și figuranți. 398 Denumirea fazei „prelucrare
operativă (control operativ)” s-a utilizat până la adoptarea Legii privind ASI din 2012, iar la
etapa actuală aceasta este numită urmărire informativă; forma de concentrare a materialelor
acumulate este, respectiv, dosarul de urmărire informativă.
Faza de căutare constă în stabilirea locului aflării persoanelor care se ascund de organele
de urmărire, de judecată sau care au evadat din instituțiile penitenciare. În faza dată sunt căutate
nu doar persoanele care se eschivează de răspunderea penală sau de executarea pedepsei, dar și
persoanele dispărute fără urmă; tot în ea se desfășoară și activitatea privind identificarea unor
cadavre, a căror identitate nu este cunoscută. Datele și informațiile colectate în cadrul acestei
faze sunt concentrate în dosarul de căutare.
În activitatea informativ-operativă a organelor securității statului, fazele acesteia au fost

numite ,,forme de lucru”. Astfel, potrivit art.5 din Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind
organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a organelor de Securitate 399 ,
activitatea informativ-operativă se realizează în cadrul următoarelor forme de lucru:
supravegherea informativă, verificarea informativă şi urmărirea informativă.
Privind activitatea informativă, în sursele doctrinare românești de specialitate se

menționează: ,, Culegerea de informații parcurge mai multe etape (faze), potrivit unui tipar, după
cum urmează: 1) planificarea culegerii de informații dintr-un anumit domeniu sau vizând o
393
Оперативно-розыскная деятельность. Disponibil:http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-
394
Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p.293-296
395
Ibidem.
396
Оперативно-розыскная деятельность. Disponibil:http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-
397
Conform doctrinei ruse, controlul operativ constituie faza finală a procesului investigativ-operativ care constă în
supravegherea secretă a persoanei studiate în conformitate cu Legea privind AOI și actele departamentale, în
legătură cu trecutul criminal al acesteia, iar forma de concentrare a probelor operative este dosarul de control
operativ.(Ibidem.)
398
399
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1987%20Instructiuni_2.p
df
107
anumită țintă (obiectiv) ori pe o temă dată; 2) acțiunea de a căuta și aduna informații, prin
exploatarea surselor deschise și umane ori utilizarea mijloacelor tehnice; 3) verificarea
informațiilor adunate, proces care, la rândul său, presupune faza de a) evaluare, b) analiză, c)
sinteză și interpretare; și 4) exploatarea informațiilor.”400
Documentarea faptelor infracționale, a altor acțiuni și fenomene în procesul

investigativ-operativ. Atât în teorie401, cât și în practică402, termenul documentare se folosește
cu privire la anumite categorii de infracțiuni, iar în alte surse de instruire polițienească se face
referire la documentarea informativ-specială a activităţii infracţionale 403 sau la documentarea
generală.404 Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește documentarea ca fiind ,,acțiunea
de a (se) documenta. 2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o
problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați”.405
În materia securițății statului se utilizează termenul documentare secretă – procedeu

secret, prin care se pregătește, tipărește, înregistrează, dublează, utilizează și se păstrează
documentele secrete și informația ce se conține în ele.406 Prin documentare, în teoria AOI se
subînțelege ansamblul de măsuri, desfășurate de organele investigativ-operative, în cadrul
dosarelor investigativ-operative, sau a altor materiale, aflate în lucru, în vederea descoperirii,
verificării, aprecierii și fixării datelor faptice privind persoanele implicate în infracțiuni și
asigurarea posibilității utilizării acestor date în procesul penal. 407
Sarcinile și formele documentării. După cum s-a menționat, pe bună dreptate, în

doctrină, documentarea în AOI nu este destinată doar pentru fixarea și păstrarea datelor obținute
în rezultatul desfășurării măsurilor operative de investigații. Aceasta presupune un proces
reglementat de acte departamentale referitoare la acumularea informației documentate, la
verificarea, aprecierea și folosirea acesteia pentru soluționarea sarcinilor AOI.408
Cu ajutorul documentării se soluționează următoarele sarcini: a) dobândirea directă,
nemijlocită, a datelor faptice cu caracter probatoriu (spre exemplu, corpuri delicte, conform
art.158 C.proc.pen.); b) asigurarea ofițerilor de urmărire penală în alegerea reușită a tacticii și
metodologiei cercetărilor (prezentarea unor date din prelucrarea operativă, oferirea unor
recomandări în ce privește versiunile infracțiunii); c) asigurarea permanentă a ofițerului de
urmărire penală cu informații orientative, îndrumătoare; d) împiedicarea producerii unor
prejudicii materiale și de altă natură.409
400
Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terrorism, p.163
401
Cuşnir V., Berliba V. Recomandări metodice privind documentarea infracţiunilor din domeniul financiar-bancar.
Chişinău: Academia „Ştefan cel Mare”, 2003.
402
Depistarea şi documentarea cazurilor de contrabandă /http://www.customs.gov.md/ro/content/directia-servicii-
operative
403
/academy.police.md/assets/files/pdf/planuri-perfection.doc
404
Bazele activității informative. 15. Organizarea şi desfăşurarea documentării generale în sectoare economice,
locuri, medii şi linii de muncă. Mapa documentară. Disponibil:
http://www.academiadepolitie.ro/root/studii/licenta/2015/ic%20ok.pdf
405
https://dexonline.ro/definitie/documentare
406
Botnaru T., Ganenco A. Istoria serviciilor secrete, p.205.
407
408
Ibidem, p.424.
409
Ibidem, p.296--298
108
În actele departamentale 410 s-a specificat că prin măsura filajului se realizează sarcina
documentării activității desfășurate de elementele urmărite sau la obiectivele supravegheate,
prin: 1) fotografiere și filmare secretă; 2) consemnarea în procesele-verbale de constatare a
efectuaării unor acte premergătoare; 3) descoperirea, conservarea și obținerea unor mijloace
materiale de probă.
Formele documentării sunt: 1) înregistrarea audio/video a unor comunicări și acțiuni,
fenomene (obținerea de probe digitale și fotografii); 2) consemnarea în raport sau în procesul-
verbal a unor date și informații; 3) obținerea de documente de orice natură, cu importanță
probatorie; 4) obținerea de mostre comparative pentru cercetare; 5) obținerea de constatări ale
specialiștilor în diferite domenii ale științei, artei etc.; 6) descoperirea și asigurarea condițiilor
necesare privind ridicarea unor mijloace materiale de probă.
Obiectivele principale ale documentării. Direcțiile principale ale documentării activității

criminale sunt: a) stabilirea și identificarea persoanelor ce dețin informații de interes operativ,
care în viitor vor putea fi audiate în calitate de martori; b) căutarea și stabilirea obiectelor
(documentelor), înscrisurilor ce vor putea servi ca probe în procesul penal (fixarea lor în cadrul
activității operative de investigații se face prin rapoarte, note etc.); c) fixarea acțiunilor
infracționale ale persoanelor bănuite (figuranților prelucrării operative), prin supravegherea și
controlul comportamentului lor cu ajutorul mijloacelor tehnice speciale sau prin alte metode.411
Dosarul special (investigativ-operativ). Dosarul 412 special (investigativ-operativ),

denumit în legislația și practica din trecut de evidență operativă, constituie forma de concentrare
a materialelor documentării operative de serviciu, în scopul culegerii, acumulării, sistematizării
și analizei datelor faptice (informației), verificării și aprecierii rezultatelor AOI, precum și
adoptării, în baza acestora, de către factorii de decizie, a hotărârilor corespunzătoare.413
Dosarul de evidență operativă constituie o formă specială de acumulare a informației
(mape), pentru adunarea (acumularea) și sistematizarea documentelor ce conțin date referitor la
persoane și fapte de interes operativ, date (materiaale) ce reflectă temeiurile, condițiile,
organizarea, tactica și rezultatele desfășurării măsurilor operative de investigații, în scopul
soluționării sarcinilor AOI. Prin intermediul dosarului de evidență operativă sunt create condiții
pentru o documentare calitativă și eficientă, pentru asigurarea informațională a organului de
investigații operative, asigurarea legalității activității acestuia, iar în final – a drepturilor și
libertăților cetățenilor. Dosarul de evidență operativă creează premise pentru soluționarea
sarcinilor AOI, pentru asigurarea controlului activității organului de investigație operativă,
precum și pentru temeinicia desfășurării de către acesta a măsurilor operative. 414
Tipologia dosarelor speciale (investigativ-operative). În teorie 415 s-a mențonat că
criteriul de bază al clasificării dosarelor speciale este etapa (faza) procesului investigativ-
operativ, existând și alte criterii acceptate de organele ASI, specificate în actele departamentale,
de regulă, având caracter secret. Din datele de arhivă ale organelor securității statului român au
410
Dosar nr.3632/Ordine Originale nr.480 la 530/Ordinul Ministerului de Interne nr.00500 din 30 decembrie
1974(Strict secret) Instrucțiuni privind munca de filaj și investigații.Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/acte_normative/3632_005%20fila%20096-112.pdf
411
412
În activitatea de documentare informativ-investigativă a organelor din România se flosește atât termenul
,,dosar”, cât și cel de ,,mapă”.
413
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права .Общая часть, p.168-169.
414
Теория оперативно-розыскной деятельности, p.428
415
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права .Общая часть, p.169.
109
fost evidențiate următoarele categorii de dosare speciale: Dosar personal; Dosar de rețea;
Dosare de problemă (mediu) şi obiectiv; Dosar de verificare (D.V.); Dosar de urmărire
informativă (D.U.I.)416
Subdiviziunile de spionaj ale KGB în URSS au utilizat următoarele tipuri de dosare

speciale: dosar al elaborării operative; dosar de agentură; dosar de monitorizare; dosar
operativ; dosar operațional de corespondență; dosar de supraveghere și control. Subdiviziunile
de contraspionaj ale KGB în URSS au gestionat următoarele categorii de D.E.O.: Dosar de
prelucrare operativă a unui grup; Dosar de prelucrare operativă; Dosar de căutare; Dosar de
supraveghere operativă; Dosar de verificare operativă; Dosar liter. 417
Dosarul liter includea 6 părți: I – materiale oficiale privind obiectul supus activității
informative; II – rețeaua agenturistico-informativă; III – lista evidențelor elementului
antisovietic; IV– materiale informative; V– materiale privind munca operativa; VI –
corespondența diversă. Dosarele liter privind obiectele industriale și alte obiective de importanță
informativă deosebită includeau încă două părți:VII – materiale privind munca împotriva
diversiuniilor; VIII – materiale privind munca de mobilizare.418
Acealeași categorii de dosare speciale au fost menționate în literatura de specialitate rusă

din anii 2000, și anume: dosar de verificare (preliminară)operativă; dosar de prelucrare
operativă; dosar de control operativ (supraveghere operativă); dosar de căutare,iar în practica
organelor afacerilor interne – dosar de verificare preliminară operativă, dosar operativ, dosar
de căutare operativă, dosar de căutare).419 În sursele autohtone (în baza Legii privind AOI din
1994) au fost menționate următoarele categorii: 1) dosar de control operativ;2) dosar de
prelucrare operativă;3) dosar de supraveghere operativă;4) dosar de cercetare operativă; 5)
dosar de urmărire operativă; 6) dosar de căutare operativă; 7) dosar de identificare operativă;
8) dosar liter. 420
După intrarea în vigoare a Legii privind ASI din 2012, în unele surse deschise ale MAI
sunt specificate dosare de urmărire informativă și dosare analitice pe linie de activitate.421 Iar
în privința anumitor categorii de persoane sunt descise: a) dosare speciale de căutare a
învinuiţilor, inculpaţilor și b) dosare speciale de identificare a cadavrelor şi persoanelor cu
identitate necunoscută. 422 În conformitate cu prevederile art.21 din Legea privind ASI, la
efectuarea măsurii speciale de investigaţii, ofiţerul de investigaţii este obligat să formeze dosar
special în care include toate materialele acumulate. Formarea dosarului este supusă înregistrării
obligatorii. Categoriile dosarelor speciale, modul de gestionare, de încetare şi de nimicire a lor
sunt stabilite prin acte normative departamentale ale autorităţilor ale căror subdiviziuni
specializate efectuează activitatea specială de investigaţii. Poliția Română documentează și
416
Ivănescu S.D. Documentele Securității și cercetarea istorică: Xenopoliana, X, 2001. Disponibil:
http://institutulxenopol.tripod.com/xenopoliana/arhiva/2001/pagini/6.htm
417
Контрразведывательный словарь, Совершенно секретно, 229Э, №10064, Москва, 1972, p.151
http://www.pseudology.org/Abel/KRSlovar2.pdf
418
Ходяков M.B. Агентурная работа НКВД-МВД в лагерях иностранных военнопленных Великой
Отечественной войны. În: Вестник СПбГУ. Сер. 2, 2016. Вып. 2. Disponibil:
419
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права. Общая часть, p.169.
420
421
http://mai.gov.md/sites/default/files/raport_mai_2015.pdf
422
http://procuratura.md/file/2017-03-27_Raportul%20Procurorului%20General%202016_3.pdf
110
sistematizează activitatea informativă în mapa documentară și în dosarul de supraveghere
informativă.423
Generalități privind rezultatele măsurilor speciale de investigaţii și utilizarea

acestora. Potrivit Îndrumarului metodic privind rezultatele activității operative de investigații în
cadrul procesului penal (în baza Legii nr.45-XIII din 12.04.1994 – în continuare: Îndrumar
metodic), „rezultatele activității operative de investigații sunt datele de fapt, obținute de către
subdiviziunile operative în modul prevăzut de legislația în vigoare, privind semnele infracțiunii
în curs de pregătire, de săvârșire sau săvârșite, privind persoanele care pregătesc, săvârșesc sau
au săvârșit infracțiunea, care s-au ascuns de organele de urmărire penală și de instanța de
judecată, care se eschivează de la executarea pedepsei și care au dispărut fără urmă, precum și
despre evenimente sau acțiuni ce constituie un pericol pentru securitatea de stat, militară,
economică sau ecologică a Republicii Moldova”.424
În literatura de specialitate rusă, datele obținute în cadrul AOI se numesc „probe

operative” 425 , iar în cea românească – „date, indicii şi informaţii în cadrul investigației
informativ-operative speciale” 426 sau ,,materiale ale activității operative de investigații”. 427
Doctrina procesuală rusă definește rezultatele AOI drept „informație operativ-investigativă,
obținută cu ajutorul MOI, în sfera și infrastructura criminalității. Aceasta se divide în informație
stategică și informație tactică. Analiza informației stategice permite determinarea tendințelor în
activitatea ilicită etc., iar informația operativ-investigativă cu caracter tactic indică la anumite
persoane, comunități criminale, fapte ce necesită a fi studiate și verificate etc.”.428
Strângerea, verificarea și aprecierea probelor operative sunt considerate de doctrina rusă
părți componente – relativ independente – ale unui tot unitar, numit probatoriu operativ.429
Conform Îndrumarului metodic, rezultatele AOI se reflectă în documente cu caracter
operativ de serviciu (rapoarte, note informative, acte, dări de seamă etc.). La documentele în
cauză pot fi atașate obiecte și acte obținute în cadrul desfășurării MOI. În cazul efectuării, în
cadrul AOI, a măsurilor tehnico-operative, rezultatele AOI pot fi fixate, de asemenea, pe
purtători materiali (fizici) de informație (fonograme, videograme, pelicule cinematografice,
pelicule foto, fotografii, discuri laser etc.).430
423
http://www.academiadepolitie.ro/root/studii/licenta/2015/ic%20ok.pdf
424
Draguţa I. Îndrumar metodic privind utilizarea rezultatelor activităţii operative de investigaţii în cadrul
procesului penal.Chişinău: Procuratura Generală a Republicii Moldova, 2008.
425
Шумилов А.Ю. Краткая сыскная энциклопедия. Деятельность оперативно-розыскная,
контрразведывательная, частная сыскная (детективная), p37; Контрразведывательный словарь,
Совершенно секретно, 229Э, №10064, Москва 1972, p.971:http://www.pseudology.org/Abel/KRSlovar2.pdf
426
Cristescu D.I., Enescu V.C. Cadrul general tactic al investigației penale în cazul infracțiunilor contra securității
naționale și acte de terorism. Ep. 1. Cadrul metodologic al investigării penale a infracțiunilor contra securității
naționale și acte de terrorism. . Disponibil: https://www.juridice.ro/364318/cadrul-general-tactic-al-investigatiei-
penale-in-cazul-infractiunilor-contra-securitatii-nationale-si-acte-de-terorism-ep-1-cadrul-metodologic-al-
investigarii-penale-infractiunilor-contra-securitat.html
427
Макарь И.М. Организационно-тактические основы предупреждения и раскрытия преступлений
оперативными аппаратами органов внутренних дел, p.18.
428
Асатрян З.А. К вопросу об использовании результатов оперативно-розыскной деятельности в уголовном
процессе, p.355. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/v/k-voprosu-ob-ispolzovanii-rezultatov-operativno-
rozysknoy-deyatelnosti-v-ugolovnom-protsesse
429
Доля Е.А. Использование в доказывание результатов оперативно-розыскной деятельности. Москва:
СПАРК, 1996, p.7.
430
Draguţa I. Îndrumar metodic privind utilizarea rezultatelor activităţii operative de investigaţii în cadrul
procesului penal, p.2.
111
După scopul utilizării, rezultatele AOI sunt clasificate în: 1) cele de importanță
procesuală și 2) cele de importanță operativă. Astfel, rezultatele AOI pot fi nu doar de
importanță procesuală, dar și operativă, adică pot fi folosite la realizarea MOI privind relevarea
atentatelor criminale, prevenirea, curmarea infracţiunilor şi identificarea persoanelor care le
pregătesc sau le comit, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor. Importanța procesuală a
rezultatelor AOI, în acest caz, se poate manifesta doar în perspectivă. 431
Direcțiile și formele de utilizare a rezultatelor măsurilor speciale de investigaţii.
Rezultatele MSI pot fi utilizate în următoarele direcții:
1) pentru declanșarea urmăririi penale;

2) pentru pregătirea și efectuarea acțiunilor de urmărire penală;
3) pentru probatoriu la punerea sub învinuire, întocmirea rechizitoriului și emiterea
sentinței;
4) pentru motivarea reținerii și aplicării măsurilor preventive;
5) pentru motivarea unor hotărâri procesuale în cauze cu suspendarea urmăririi penale sau
de reluare a urmăririi penale încetate, clasate sau după scoaterea de sub urmărire penală;
6) pentru efectuarea acțiunilor de cercetare judecătorească sau asigurarea operativă a
procesului de judecată;
7) pentru realizarea măsurilor urgente de protecție a martorilor și a altor persoane în
procesul penal;
8) pentru desfășurarea măsurilor speciale de investigații privind relevarea atentatelor
criminale, prevenirea, curmarea infracţiunilor şi identificarea persoanelor care le
organizează şi/sau le comit, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor, căutarea persoanelor
dispărute fără urmă ori a celor care se ascund de organele de urmărire penală sau de
instanţa de judecată ori se eschivează de la executarea pedepsei;
9) pentru depistarea bunurilor provenite din activităţi ilegale, în vederea recuperării acestor
bunuri infracţionale în cadrul investigațiilor financiare paralele;
10) pentru verificarea persoanelor privind accesul la informaţiile ce constituie secret de stat,
admiterea la muncă la obiectivele care prezintă un pericol sporit pentru viaţa şi sănătatea
oamenilor, admiterea la organizarea şi desfăşurarea unor măsuri speciale de investigaţii
sau accesul la materialele primite pe parcursul executării acestor măsuri, stabilirea
sau întreţinerea relaţiilor de colaborare la organizarea şi desfăşurarea măsurilor speciale
de investigaţii, examinarea de către Camera de Licenţiere a cererii de eliberare a licenţei
pentru activitatea particulară de detectiv şi/sau de pază, asigurarea securităţii interne;
11) pentru testarea integrității instituționale a funcționarilor publici;
12) pentru prevenirea, contracararea și combaterea crimei organizate;
13) pentru informarea Parlamentului, a Preşedintelui Republicii Moldova, a Guvernului şi a
altor autorităţi publice asupra problemelor ce ţin de interesele securităţii de stat,
descoperirea, prevenirea şi contracararea activității informative şi subversive a serviciilor
şi organizaţiilor speciale străine, precum şi a unor persoane aparte, orientate spre
prejudicierea securităţii Republicii Moldova, prevenirea şi combaterea terorismului etc.
431
112
În teorie sunt menționate principalele posibilități de folosire a rezultatelor AOI la
cercetarea infracțiunilor: 1) în calitate de motiv pentru declanșarea procesului penal; 2) în calitate
de temei pentru declanșarea procesului penal; 3) la înaintarea versiunilor de anchetă; 4)la
planificarea investigării unei cauze penale; 5) în calitate de temei pentru efectuarea acțiunilor de
urmărire penală; 6) la pregătirea acțiunilor de urmărire penală; 7) pentru pregătirea și realizarea
acțiunilor de căutare; 8) pentru determinarea celor mai oportune procedee tactice la desfășurarea
acțiunilor de urmărire penală; 9) în probatoriul cauzelor penale, precum și la cercetarea
infracțiunilor „pe urme proaspete”.432
În alte surse sunt indicate următoarele forme de utilizare a rezultatelor AOI la cercetarea
infracțiunilor: 1) date primare pentru planificare; 2) informații pentru elaborarea versiunilor
crminalistice, operative de căutare, de anchetă și operative; 3) bază informativă pentru realizarea
acțiunilor de urmărire penală și a măsurilor operative de investigații, în scopul verificării
versiunilor elaborate; 4) bază informativă pentru realizarea anumitor acțiuni de urmărire penală
și operațiuni tactice. 433
În doctrina rusă, în acest sens, s-a menționat că în baza rezultatelor AOI pot fi adoptate
două feluri de hotărâri: 1) cu efect juridic și 2) cu caracter tactic. Astfel, ofițerul de urmărire
penală poate valorifica rezultatele unei MSI (de exemplu, ale chestionării) la adoptarea
diverselor soluții cu efect juridic sau caracter tactic: a) privind începerea urmăririi penale;
b) privind refuzul începerii urmăririi penale; c) privind transmiterea după competență; d) privind
reținerea persoanei bănuite; e) privind metodica cercetării și tactica efectuării anumitor acțiuni de
urmărire penală; f) privind necesitatea desfășurării unor MOI suplimentare; g) privind folosirea
acestora în calitate de probe în cauza penală.434
În concluzie, susținem teza utilizării rezultatelor MSI în calitate de: bază informativ-
orientativă; date faptice pentru adoptarea unor hotărâri procesuale; indicii435 pentru obținerea
unor mijloace de probă; mijloace de probă.
1. Relatați despre etapele procesului investigativ-operativ (special).
2. Demonstrați relația dintre procesul investigativ-operativ (special) și procesul penal.
432
Удовыдченко М.А. Использование результатов оперативно-розыскной деятельности в расследовании
преступлений: Криминалистический аспект. / Введение диссертации (часть автореферата). Москва, 1999.
Disponibil: http://www.dissercat.com/content/ispolzovanie-rezultatov-operativno-rozysknoi-deyatelnosti-v-
rassledovanii-prestuplenii-krimi#ixzz5Ld9UBjlU
433
Гаскаров И.Ф. Тактико-криминалистические особенности использования результатов оперативно-
розыскной деятельности в расследовании преступлений./ Введение диссертации (часть
автореферата).Волгоград, 2005. Disponibil: http://www.dissercat.com/content/taktiko-kriminalisticheskie-
osobennosti-ispolzovaniya-rezultatov-operativno-rozysknoi-deyate#ixzz5LdGoXiGu
434
Шумилин С.Ф. Использование результатов ОРД в уголовном судопроизводстве: Mонография. Белгород:
Бел ЮИ МВД России, 2014, p.48.
435
Indiciu/indicii – faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate
servi ca probă într-un proces. Disponibil: https://dexonline.ro/intrare/indiciu/27577
113
3. Definiți particularitățile documentării faptelor infracționale, a altor acțiuni și fenomene în
procesul investigativ-operativ.
4. Relatați despre tipologia dosarelor speciale.
5. Caracterizați și clasificați felurile rezultatelor măsurilor speciale.
6. Definiți direcțiile și formele de utilizare a rezultatelor măsurilor speciale de investigații.
7. Caracterizați direcții de utilizare a rezultatelor măsurilor speciale de investigații.
1. Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V.Didâc, M. Căpătici,
2009.
2. Cristescu D. I. Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism. Timişoara:

Solness, 2004.
3. Botnaru T., Ganenco A. Istoria serviciilor secrete. Breviar. Chișinău: Museum, 2004.
4. Draguţa I. Îndrumar metodic privind utilizarea rezultatelor activităţii operative de investigaţii în cadrul
procesului penal.Chişinău: Procuratura Generală a Republicii Moldova, 2008.
5.Cristescu D.I., Enescu C.C. Practica investigativă penală și judiciară în cazul infracțiunilor contra securității
naționale și de terorism. Elemente de tactică criminalistică (2 volume). Editura Solness, 2017. Disponibil:
http://www.librarie.net/p/290653/practica-investigativa-penala-si-judiciara-in-cazul-infractiunilor-contra-securitatii-
nationale-si-de-terorism-elemente-de-tactic%C4%83-criminalistica-2-volume-
6. Курс: Оперативно-розыскные мероприятия. Понятие оперативно-розыскного процесса и его
7.Оперативно-розыскная деятельность: Учебник, 2-е изд., доп. и перераб. / Под ред. К.К. Горяинова, В.С.
Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004, p.2. Disponibil:
8. Теория оперативно-розыскной деятельности. Учебник: Под.ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К.
9. Шумилин, С.Ф. Использование результатов ОРД в уголовном судопроизводстве: Mонография. Белгород:
Бел ЮИ МВД России, 2014.
10. Контрразведывательный словарь, Совершенно секретно, 229Э, №10064, Москва 1972,p.151

11. Асатрян З.А. К вопросу об использовании результатов оперативно-розыскной деятельности в уголовном
процессе, p.355. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/v/k-voprosu-ob-ispolzovanii-rezultatov-operativno-
rozysknoy-deyatelnosti-v-ugolovnom-protsesse
12. Похлебаев И.В., Горкина Е.В. Использование в доказывание результатов оперативно-розыскной

деятельности в качестве доказательств в расследовании преступлений, связанных с легализацией
(отмыванием) денежных средств или иного имущества, приобретенных преступным путем. În:
Юридическая наука и правоохранительная практика, p.79. Disponibil: http://oaji.net/articles/2014/1211-
1409591668.pdf
13. Климов Д.А., Климов А.А. Использование результатов ОРД в качестве ориентирующей информации по
делам о преступлениях в сфере экономики, p.125. Disponibil:
http://www.institutemvd.by/components/com_chronoforms5/chronoforms/uploads/20160413095301_Klimov_Klim
ov.pdf
114
14. Кореневский Ю.В., Токарева М.Е. Использование результатов опeративно-розыскной деятельности в
доказывании по уголовным делам: Методическое пособие. Москва,1999. 4. Использование результатов
опаративно-розыскной деятельности в качестве ориентирующей информации в процессе доказывания.
Disponibil: http://www.pravo.vuzlib.su/book_z690_page_6.html
15. Оперативно-розыскная деятельность в таможенных органах: Учебное пособие /Составитель В.И.
Игнашин, Ростов н/Д: РИО Ростовского филиала РТА, 2008, p.34. Disponibil:
https://studfiles.net/preview/4618792/page:34
16. Ковалева М.Г. Возбуждение уголовного дела на основе результатов оперативно-розыскной
деятельности, / Kонспект лекции. СПб.: СПб Юрид. ин-т Академии Генеральной прокуратуры Российской
Федерации, 2007, p.5. Disponibil: http://procuror.spb.ru/izdanija/2007_02_01.pdf
17. Коряковцев В.В. Использование результатов оперативно-розыскной деятельности в доказывание по
уголовным делам, связанным с организованной преступной деятельностью, p.318. Disponibil:
http://www.unn.ru/pages/vestniki_journals/99990195_West_pravo_2003_2(7)/B_3-16.pdf
18.Оперативно-розыскная деятельность. 2.5. Направления использования результатов оперативно-

розыскной деятельности. Disponibil: http://libraryno.ru/2-5-napravleniya-ispol-zovaniya-rezul-tatov-operativno-
rozysknoy-deyatel-nosti-operrazde
19. Шумилов А.Ю. Краткая сыскная энциклопедия. Деятельность оперативно-розыскная,
контрразведывательная, частная сыскная (детективная). Москва: Изд. Шумилова И.И., 2000.
UNITATEA DE CONȚINUT X
CONTROLUL ȘI COORDONAREA ACTIVITĂȚII SPECIALE DE INVESTIGAȚII
Subiectele tratate:
1. Controlul departamental al activității speciale de investigaţii.
2. Coordonarea activității speciale de investigaţii.
3. Controlul activității speciale de investigaţii exercitat de procuror.
4. Controlul activității speciale de investigaţii exercitat de judecătorul de instrucție.
5. Controlul parlamentar asupra activității speciale de investigaţii.
Controlul departamental al activității speciale de investigaţii. Dispoziția normei

juridice, prevăzute la art.8 alin.(1) din Legea nr. 59 din 29.03.2012, stabilește expres unele
atribuții ale conducătorului subdiviziunii specializate a autorităţii care efectuează activitatea
specială de investigaţii, denumită în continuare subdiviziune specializată:
 repartizează actele prin care se dispune efectuarea măsurilor speciale de investigaţii;

 coordonează activitatea ofiţerilor de investigaţii din subordine;
 exercită controlul departamental asupra lor .
Controlul departamental asupra activităţii ofiţerilor de investigaţii se realizează de către
conducătorul organului ce efectuează activitatea specială de investigaţii, care exercită acest
control prin solicitarea la control a dosarelor speciale (art.40 din Legea numită supra). Aici
termenul „conducătorul organului ce efectuează activitatea specială” desemnează atât pe
conducătorul nemijlocit al subdiviziunii specializate, cât și pe alte persoane cu funcții de
115
răspundere ierahic superioare din cadrul organului respectiv (de exemplu, ministrul afacerilor
interne, adjunctul responsabil de ASI, șefii departamentelor, direcțiilor etc., care au în subordine
subdiviziuni ASI).
Această formă de control intern este realizată atât de conducătorii organelor AOI, cât și
de alți funcționari împuterniciți cu funcții de control (persoane cu funcții de răspundere din
subdiviziuni de inspecție, organizaționale, serviciu cadre etc. , din cadrul organului AOI).436
Conducătorul subdiviziunii specializate autorizează măsurile prevăzute la art.18 alin.(1)
pct.3) din respectiva lege şi exercită controlul asupra executării lor. Conducătorul subdiviziunii
specializate poartă răspundere pentru organizarea activităţii şi pentru respectarea termenului de
efectuare a acesteia. În exercitarea funcţiilor administrative, conducătorul subdiviziunii
specializate dă indicaţii care sunt obligatorii pentru ofiţerii de investigaţii (art.8 alin.(2),(3) și (5)
din Legea nr.59 din 29.03.2012).
Controlul departamental constituie o formă de influență a conducerii, realizată în

interiorul orgnului AOI de către conducătorul nemijlocit sau de alte persoane cu funcții de
răspundere, în conformitate cu legea și cu actele normative departamentale. Сontrolul
departamental vizează următoarele scopuri: 1) prevenirea la timp a încălcărilor de lege și
constatarea deficiențelor în procesul realizării AOI; 2) determinarea corespunderii acestei
activități cu cerințele legilor și ale actelor normative departamentale; 3) asigurarea
conspirativității și securității cetățenilor care colaborează confidențial cu organele AOI; 4)
tragerea la răspundere a persoanelor responsabile care au comis abateri de la cadrul normativ ce
reglementează procedura desfășurării MOI și a modului de perfectare a documentelor operative
de serviciu.437
Сontrolul departamental se realizează la toate etapele pregătirii și efectuării MOI și AOI

în ansamblu, iar în mod special în următoarele direcții: a) verificarea efectuării MOI ca parte
componentă principală a AOI, organizarea și tactica acestora; b) controlul privind operativitatea
și plenitudinea verificării operative a cererilor și comunicărilor referitoare la infracțiuni;
c) verificarea regulilor privind conspirativitatea; d) relevarea rezervelor interne privind
eficacitatea realizării MOI, perfecționarea organizării și tacticii AOI, a consumului de mijloace
materiale și financiare pentru asigurarea acesteia; e) pevenirea și contracararea posibilelor abateri
de la cadrul normativ AOI; f) asigurarea securității participanților la desfășurarea MOI, controlul
respectării de către confidenți a obligațiilor contractuale și realizarea măsurilor sociale și juridice
privind protecția acestora.438
Controlul departamental se realizează prin următoarele forme: 1) cunoașterea de către

persoana cu funcții de conducere a actelor operative de serviciu ce confirmă necesitatea și
temeinicia efectuării MOI; 2) participarea personală a conducătorului subdiviziunii operative la
efectuarea MOI, fie la urmărirea derulării acesteia, cu darea indicațiilor, de regulă, în scris;
3) analiza MOI efectuate la consfătuiri operative; 4) ascultarea unor ofițeri operativi în privința
436
Лапин Е.С., Михайлова Ю.Н. Краткий курс теоретических основ оперативно-розыскной деятельности:
Учебное пособие для студентов. Саратов: Научная книга, 2006. Disponibil:
http://www.bnti.ru/showart.asp?aid=975&lvl=05
437
Оперативно-розыскная деятельность/Органы, осуществляющие контроль за оперативно-розыскной
деятельностью. Disponibil:https://alldetectives.ru/ord/kontrolnye-i-nadzornye-funktsii-gosudarstvennykh-
organov-po-osushchestvleniyu-operativno-rozysknoj-deyatelnosti-2/organy-osushchestvlya
438
116
eficienței desfășurării MOI; 5) examinarea documentelor privind cheltuielile finaciare la
realizarea unor MOI; 6) încunoștințarea conducătorului subdiviziunii operative despre D.E.O.;
7) studierea opiniei publice privind activitatea subdiviziunii operative referitor la prevenirea și
descoperirea infracțiunilor și altele. 439
În funcție de timpul desfășurării, controlul departamental poate fi clasificat în

următoarele categorii: a) prealabil; b) curent; c) posterior. 440
În cazul stabilirii unor fapte de încălcare a legaității, a regulilor de conspirativitate,
comise în cadrul AOI, de divulgare a datelor cu accesibilitate limitată, se dispune ancheta de
serviciu și, în baza rezultatelor acesteia, sunt aplicate măsuri de influență administrative,
disciplinare sau de altă natură.441
Coordonarea activității speciale de investigaţii. Necesitatea realizării funcției de

coordonare este determinată de complexitatea sarcinilor, soluționarea cărora poate fi asigurată de
mai mulți subiecți. Funcția coordonării este realizată de persoanele de conducere care își
îndeplinesc atribuțiile de serviciu în mod constant, conform fișei de post, precum și de
persoanele numite temporar pentru soluționarea anumitor sarcini limitate în timp, spre exemplu:
desfășurarea operațiunilor de eliberare a ostaticilor; contracararea tulburării în masă a ordinii
publice; căutarea și reținerea infractorilor care au evadat din locurile de detenție; desfășurarea
manevrelor operativ-tactice; efectuarea măsurilor de prevenire, contracarare și descoperire a
infracțiunilor.442
Coordonarea poate fi efectivă, dacă sunt realizate următoarele funcții de conducere:

strângerea și prelucrarea informației; analiza; prognozarea; planificarea; controlul;
reglementarea; aprecierea rezultatelor activității.Toate aceste funcții specificate se realizează prin
intermediul funcției de coordonare.443
Existența unui organ coordonator poate exclude consecințele negative în AOI prin faptul
organizării în comun sau concordant a desfășurării MOI de către diferite subdiviziuni de
investigații operative. Realizarea acestei direcții de coordonare a AOI presupune: efectuarea
consfătuirilor cu conducătorii subdiviziunilor operative de investigații; planificarea în comun a
MOI; desfășurarea în comun a măsurilor cu obiectiv special privind relevarea și contracararea
infracțiunilor, precum și a cauzelor și condițiilor ce contribuie la comiterea acestora; crearea
grupurilor operative comune pentru descoperirea unor infracțiuni concrete.444
439
Оперативно-розыскная деятельность/Органы, осуществляющие контроль за оперативно-розыскной
деятельностью.
440
Ibidem
441
442
Копейкин В.В. Организационное и правовое обеспечение функции субъектов управления по координации
деятельности оперативных подразделений уголовно-исполнительной системы./ Введение диссертации
(часть автореферата).Рязань, 2013. Disponibil:
http://www.dissercat.com/content/organizatsionnoe-i-pravovoe-obespechenie-funktsii-subektov-upravleniya-po-
koordinatsii-deyat
443
Ibidem.
444
Самоделкин А.С. Основные направления совершенствования правового регулирования координации
оперативно-розыскной деятельности. / Текст научной статьи по специальности «Государство и право.
Юридические науки». Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/osnovnye-napravleniya-sovershenstvovaniya-
pravovogo-regulirovaniya-koordinatsii-operativno-rozysknoy-deyatelnosti
117
Potrivit art.41 din Legea privind ASI, activitatea specială de investigaţii este coordonată
de Consiliul de coordonare, constituit pe lângă Procurorul General. Din componenţa Consiliului
de coordonare fac parte Procurorul General, care este, concomitent, şi preşedintele Consiliului, şi
conducătorii subdiviziunilor specializate. Consiliul de coordonare îşi exercită activitatea în baza
regulamentului aprobat de către Procurorul General.
Existența acestor reglementări nu exclude faptul coordonării ASI de către alți factori de
decizie din alte strucrturi, inclusiv cele inferioare. Astfel, coordonarea ASI poate fi realizată de
către procurorii inferiori, de ministrul afacerilor interne, directorul CNA etc. respectiv, și de către
conducătorul subdiviziunii specializate a autorității care efectuează ASI.
Controlul activității speciale de investigaţii exercitat de procuror. Potrivit
prevederilor art.132 alin.(2) C.proc.pen., procurorul coordonează, conduce şi controlează
3
efectuarea măsurii speciale de investigaţii sau desemnează un ofiţer de urmărire penală pentru
realizarea acestor acţiuni.
Concomitent, alin.(1) art.1324 C.proc.pen. conţine norma procesuală cu caracter imperativ,
în care este arătat actul procedural exclusiv prin care pot fi dispuse măsuri speciale de
investigaţie. Astfel, potrivit acestei prevederi normative, procurorul care conduce sau exercită
urmărirea penală pune, prin ordonanţă motivată, măsura specială de investigaţii în executarea
subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind ASI.
Astfel, interpretarea propice a problemei juridice legate de determinarea actului procedural
prin care sunt dispuse MSI trebuie realizată printr-o abordare concordantă a alin.(2) art.1323 şi a
alin.(1) art.1324 C.proc.pen. Respectiv, măsurile speciale de investigaţie sunt dispuse de către
procuror prin ordonanţă motivată care, de fiecare dată, va analiza prezenţa temeiurilor legale de
desfăşurare a ASI, realizând prin aceasta un control a priori a ASI.
Prin dispoziţiile art.1324 alin.(4) – (6) C.proc.pen., legiuitorul a reiterat competenţele de
supraveghere a ASI cu care este investit procurorul, indicând că ofiţerul de investigaţii care
efectuează măsurile speciale de investigaţii informează procurorul printr-un raport, la finisarea
efectuării măsurii speciale de investigaţii sau în termenul stabilit în actul de dispunere, despre
rezultatele obţinute la efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
În cazul în care măsura specială de investigaţii este autorizată de către judecătorul de
instrucţie, procurorul prezintă acestuia toate materialele acumulate de către ofiţerul de
investigaţii pentru efectuarea controlului legalităţii. Dacă în cadrul examinării raportului se
constată că nu sunt respectate condiţiile de întindere a efectuării măsurii speciale de investigaţii
sau că prin măsura dispusă se încalcă disproporţionat sau în mod vădit drepturile şi interesele
legitime ale omului, fie că au dispărut motivele care au stat la baza ingerinţei, procurorul sau
judecătorul de instrucţie dispune încetarea măsurii.
Aşadar, în rezultatul analizei coroborate a prevederilor normative menţionate, putem
concluziona asupra fapului că procurorul apreciază legalitatea efectuării măsurii speciale de
investigaţie de către organul responsabil, prin consultarea şi examinarea materialelor
administrate, întocmite şi puse la dispoziţia sa de către ofiţerul de investigaţii.
Competenţa de supraveghere a ASI atribuită procurorului derivă şi din prevederile
cuprinse în Capitolul I, Titlul III al Părţii Generale a legii procesual penale, unde este prescris
statutul părţilor şi al altor persoane participante la procesul penal.
Astfel, art.52 alin.(1) pct.14) C.proc.pen. prevede că, în cadrul urmăririi penale, procurorul,
în limita competenţei sale materiale şi teritoriale, dă indicaţii în scris cu privire la efectuarea
acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor speciale de investigaţii în vederea căutării
118
persoanelor care au săvârşit infracţiuni. De asemenea, din conţinutul pct.15) şi 16) ale aceleiaşi
norme desprindem faptul că procurorul are competenţa de a emite ordonanţe de efectuare a
acţiunilor de urmărire penală, respectiv de efectuare a măsurilor speciale de investigaţii, precum
şi adresează în instanţa de judecată demersuri în vederea obţinerii autorizării pentru desfăşurarea
activităţilor investigative care afectează drepturi şi libertăţi fundamentale. Mai mult, în temeiul
pct.26) procurorul are competenţa de a sesiza organele de urmărire penală şi cele care exercită
activitate specială de investigaţii despre înlăturarea încălcării legii.
Potrivit alin.(4) art.531 C.proc.pen., Procurorul General poate da instrucţiuni cu caracter
general procurorilor, organelor de urmărire penală, organelor care exercită activitatea specială
de investigaţii şi organelor de constatare în scopul asigurării legalităţii urmăririi penale.
Observăm că supravegherea ASI poate fi raportată la două realităţi procesuale : una care
se referă la controlul acestei activităţi desfăşurate în cadrul urmăririi penale într-o cauză penală
concretă, subiectul împuternicit cu atribuţii de control fiind procurorul responsabil de conducerea
sau exercitarea urmăririi penale sau procurorul ierarhic superior ; cea de-a doua fiind competenţa
Procurorului General extraprocesuală, care nu se referă la efectuarea MSI într-o cauză penală
concretă, ci ţine de emiterea unor instrucţiuni cu caracter general de care trebuie să se conducă
organele de urmărire penală şi speciale de investigaţii.
Referindu-ne la atribuţiile de supraveghere a ASI de către procuror, considerăm elocventă

formularea dată la art.39 alin.(2) al Legii privind ASI, în corespundere cu care controlul ASI se
efectuează în baza plângerilor depuse de către persoanele ale căror drepturi şi interese legitime
se presupune că au fost încălcate sau din oficiu în cazul când activitatea specială de investigaţii a
fost autorizată de procuror ori autorizarea a fost solicitată judecătorului de instrucţie.
Controlul activității speciale de investigaţii exercitat de judecătorul de instrucție.

Conform Opiniei nr.8 (2006) a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) spre
atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire la ,,rolul judecătorilor în
protecţia domniei legii şi a drepturilor omului în contextul terorismului”445, supravegherea poate
fi încredinţată în competenţa „instituţiilor independente”, altele decât acei judecători care,
conform tradiţiilor legale din unele state, au în mod obişnuit competenţă în materia de drept
vizată; conceptului de „instituţii independente” îi lipseşte precizia şi nu garantează echitatea
procesului cerută de articolul 6.1 CEDO.
CCJE consideră că astfel de tehnici speciale de investigare trebuie să respecte principiile

legalităţii şi proporţionalităţii, că trebuie în orice caz privite ca măsuri provizorii şi că aplicarea
acestora trebuie să fie supravegheată în mod regulat (inclusiv, în principiu, o autorizare
prealabilă) de către instanţa competentă. În faza premergătoare, judecătorul în mod independent
sau uneori împreună cu procurorul supraveghează legalitatea acţiunilor investigative în principal
Opinia nr.8 prov. (2006) a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni spre atenţia Comitetului de
445
Miniştri al Consiliului Europei cu privire la ,,rolul judecătorilor în protecţia domniei legii şi a drepturilor
omului în contextul terorismului”//csj.md/index.php/recomandarile-comitetului-de-ministri-al-consiliului-
europei/584-opinia-nr-8-prov-2006-fff
119
în ceea ce priveşte cercetările care afectează drepturile fundamentale prin implementarea
tehnicilor speciale de investigare.446
Limitele controlului judiciar asupra activității speciale de investigații, așa după cum pot fi
deduse din lege, se rezumă la: 1) inițierea măsurilor speciale de investigații, cu condiția
autorizării măsurilor respective de către judecător; 2) etapa controlului rezultatelor măsurilor
măsurilor speciale de investigații, cu ocazia verificării legalității măsurilor; 3) etapa efectuării
măsurilor speciale de investigații, existența plângerilor din partea persoanelor care se consideră
prejudiciate.
Cu ocazia exercitării de către judecătorul de instrucție a controlului asupra inițierii
măsurilor speciale de investigații, pentru a decide autorizarea efectuării acţiuni procesuale ce
implică imixtiunea organului de urmărire în viaţa privată a persoanei, se va verifica:
1) dacă imixtiunea organului de urmărire penală este prevăzută de lege. Se consideră
imixtiunea organului de urmărire penală prevăzută de lege în cazul în care această imixtiune este
reglementată de lege, iar legea care autorizează imixtiunea este clară, accesibilă şi previzibilă.
Expresia „prevăzut(ă) de lege” – se arată în jurisprudenţa CtEDO – impune nu doar respectarea
dreptului intern, ci se referă şi la calitatea legii, care trebuie să fie compatibilă cu principiul
preeminenţei dreptului. În contextul supravegherii secrete exercitate de autorităţile publice,
dreptul intern trebuie să ofere o protecţie împotriva intervenţiei arbitrarului în exercitarea
dreptului unui individ, prin raportare la art.8. din CEDO. În plus, legea trebuie să folosească
termeni suficient de clari pentru a le indica persoanelor, de o manieră satisfăcătoare,
circumstanţele şi condiţiile în care abilitează autorităţile publice să ia astfel de măsuri secrete.
Dacă, indiferent care ar fi sistemul, nu se poate înlătura niciodată complet eventualitatea unei
acţiuni nelegitime a unui funcţionar de rea-credinţă, neglijent sau prea zelos, elementele care
contează în vederea exercitării controlului Curţii în cauză sunt probabilitatea unei asemenea
acţiuni şi garanţiile oferite pentru a se proteja împotriva acesteia ;447
2) dacă această imixtiune este necesară într-o societate democratică; Imixtiunea este
considerată necesară într-o societate democratică atunci când ea este ,,fondată pe o necesitate
socială imperioasă şi mai ales proporţională scopului legitim scontat ” (CEDO, hot. Olsson
contra Suediei din 24 martie 1988), adică când imixtiunea este compatibilă cu principiile
democratice. Caracterul unei societăţi democratice se exprimă prin supremaţia dreptului în
societatea democratică şi prin necesitatea de a se opune ingerinţelor arbitrare în drepturile şi
libertăţile persoanei garantate de legea naţională şi internaţională. Acţiunea necesară într-o
societate democratică se determină în raport cu echilibrul atins între drepturile individului şi
interesul public, fiind aplicat principiul proporţionalităţii;
3) dacă imixtiunea solicitată urmăreşte un scop legitim şi
4) dacă este respectat principiul proporţionalităţii între dreptul sau libertatea
persoanei garantate de lege şi necesitatea efectuării acţiunii procesuale solicitate. Principiul
proporţionalităţii între dreptul sau libertatea persoanei garantate de lege şi necesitatea efectuării
acţiunii procesuale solicitate recunoaşte că drepturile omului nu sunt absolute şi exercitarea
446
Avizul Nr.12 al Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) şi al Consiliului Consultativ al
Procurorilor Europeni (CCPE) cu privire la relaţia dintre judecători şi procurori
//csj.md/index.php/recomandarile-comitetului-de-ministri-al-consiliului-europei/580-avizul-nr-12-al-
ccjefff
447
Klauss vs Germania, din 06.09.1978. Disponibil :http://jurisprudentacedo.com/Germania.html
120
drepturilor unei persoane trebuie să fie apreciată în raport cu interesul public mai larg. Articolul
8 §2 din Convenţia Europeană prevede drept scop legitim pentru imixtiune de către agenţii de
stat în viaţa privată a persoanei, în domiciliu sau asupra corespondenţei acestuia: securitatea
naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor
penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, protejarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane.
Încheierea judecătorului de instrucţie adoptată cu ocazia controlului asupra legalității
activității speciale de investigaţii este irevocabilă (art.313 alin.(6) C.proc.pen.), în cazul când
persoana față de care au fost efectuate MSI contestă acțiunile ofițerului de investigații.
Încheierea judecătorului de instrucţie prin care s-a autorizat MSI este susceptibilă de a fi atacată
cu recurs conform art.305 alin.(8) C.proc.pen. În situația ipotetică, când figurantul contestă post-
factum încheierea judecătorului de instrucție prin care s-a autorizat MSI, recursul este examinat
de Curtea de Apel.
Controlul parlamentar asupra activității speciale de investigaţii. Controlul

parlamentar este o consecință directă a poziției parlamentare în sistemul organelor de stat. În
calitatea sa de organ reprezentativ al deținătorului suveranității naționale, parlamentul trebuie să
cunoască modul în care sunt realizate actele sale, modul în care activează organele formate de el,
demnitarii de stat numiți în funcție printr-o procedură parlamentară, în procesul de exercitare a
atribuțiilor conferite de Constituție și de alte legi. Controlul parlamentar este în același timp un
control total, răspândindu-se asupra tuturor sferelor vieții sociale reglementate de Constituție și
de alte legi.
În temeiul art.27 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-III din
02.04.1996, prevederile art.38 din Legea privind activitatea specială de investigații, controlul
parlamentar asupra activităţii speciale de investigaţii este exercitat de Comisia securitate
naţională, apărare şi ordine publică.
Potrivit art.38 alin.(2) din Lege, autorităţile care efectuează activitatea specială de investigaţii
sunt obligate să prezinte Procurorului General, până la data de 15 ianuarie a anului următor, un
raport cu privire la activitatea specială de investigaţii, care va cuprinde: a) numărul de măsuri
speciale de investigaţii autorizate; b) numărul de măsuri speciale de investigaţii anulate; c)
rezultatele măsurilor speciale de investigaţii.
Procurorul General, în baza rapoartelor prezentate şi în baza informaţiei de care dispune
procuratura, prezintă Comisiei securitate naţională, apărare şi ordine publică raportul final al
activităţii speciale de investigaţii până la data de 15 februarie a fiecărui an.
În cadrul ședințelor Comisiei448 sunt prezentate rapoartele privind executarea legii privind
activitatea specială de investigații de către reprezentanții Procuraturii Generale, precum și
reprezentanții autorităților ale căror subdiviziuni efectuează activitatea specială de investigații
(Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informații și Securitate, Centrul Național
Anticorupție, Ministerul Apărării, Serviciul Vamal, Serviciul de Protecție și Pază de Stat și
Agenția Națională a Penitenciarelor).
Deciziile Comisiei securitate nafională, apărare și ordine publică CSN 7, nr.257 din 10 iunie 2015, CSN 7 nr.172
448
din 3 mai 2016; CSN 7 nr.133 din 4 aprilie 2017; CSN 9 nr.98 din 15 martie 2018 www parlament.md
121
1. Numiți mijloacele juridice de reacționare în cadrul diverselor forme de control.
2. Caracterizați particularitățile diverselor formele de control asupra activității speciale de

investigații.
3 .Apreciați eficiența diverselor forme de control exercitate în cadrul procesului penal, precum și
a formelor extraprocesuale de control.
4. Distingeți controlul de coordonarea activității speciale de investigații.
5. Întocmiți acte procedurale în calitate de procuror și judecător de instrucție la soluționrea

sarcinilor de control.
6. Identificați problemele practice la exercitarea controlului asupra activității speciale de

investigații de către procuror și judecătorul de instrucție.
2009
2. Лапин Е.С., Михайлова Ю.Н. Краткий курс теоретических основ оперативно-розыскной деятельности:
Учебное пособие для студентов. Саратов: Научная книга, 2006. Disponibil:
3. Ховавко С.М. Предмет прокурорского надзора и ведомственного контроля за оперативно-розыскной

деятельностью. În: Вестник Краснодарского Университета МВД Росии, 2016, № 4(34), p.68. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/predmet-prokurorskogo-nadzora-i-vedomstvennogo-kontrolya-za-operativno-
rozysknoy-deyatelnostyu
4. Самоделкин А.С. Роль руководителя оперативных поразделений в координации оперативно-розыскной

деятельности , p.217-218. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/v/mesto-i-rol-rukovoditeley-operativnyh-
podrazdeleniy-v-koordinatsii-operativno-rozysknoy-deyatelnosti
5. Самоделкин А.С. Основные направления совершенствования правового регулирования координации

оперативно-розыскной деятельности: Текст научной статьи по специальности «Государство и право.
Юридические науки». Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/osnovnye-napravleniya-sovershenstvovaniya-
pravovogo-regulirovaniya-koordinatsii-operativno-rozysknoy-deyatelnosti
6. Чечетина А.Е. Основы оперативно-розыскной деятельности, 2007 / Общий и ведомственный контроль за

оперативно-розыскной деятельностью. Disponibil: http://texts.news/rozyisknaya-deyatelnost-
operativno/obschiy-vedomstvennyiy-kontrol-operativno-69598.html
7. Никитин Е.Л., Дытченко Г.В. Сущность и назначение прокурорского надзора за исполнением законов в
оперативно-розыскной деятельности. În:Вестник Саpатовской государственной юридической академии,
2015, № 1(102). Disponibil:.https://cyberleninka.ru/article/n/suschnost-i-naznachenie-prokurorskogo-nadzora-za-
ispolneniem-zakonov-v-operativno-rozysknoy-deyatelnosti
122
UNITATEA DE CONȚINUT XI
TEORIA TACTICII ȘI METODICII INVESTIGATIV-OPERATIVE
Subiectele tratate:
1. Noțiunea, esența tacticii și metodicii investigativ-operative.
2. Derivatele tacticii investigativ-operative.
3. Aspectele organizaționale, teoretice și practice ale tacticii operative.
4. Tactica şi metodica investigativ–operativă de prevenire a infracţiunilor.
5. Tactica şi metodica investigativ-operativă de descoperire a infracţiunilor.
Noțiunea, esența tacticii și metodicii investigativ-operative. Tactica investigativ-

operativă . Potrivit DEX-ului, termenul ,,tactică”449este o parte componentă a artei militare, care
se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei (războiului) pentru a îndeplini cu
maximum de eficacitate scopurile fixate; totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-
o acțiune.
În esența sa, ,,tactica” reprezintă ce mai rațională și mai eficientă cale de realizare a unor
scopuri și sarcini concrete, constituind un element important al ,,artei” de descoperire a
infracțiunilor, un mijloc adecvat în lupta contra infractorilor vicleni. 450 În funcție de sarcinile
soluționate și de măsurile operative desfășurate, tactica investigativ-operativă se divizează în: a)
tactica investigativ-operativă generală; b) tactica investigativ-operativă specială.
Tactica investigativ-operativă generală include un ansamblu de procedee și tehnici privind

organizarea, planificarea și desfășurarea măsurilor investigativ-operative în toate direcțiile și
întru soluționarea tuturor sarcinilor activității operative de investigații. Tactica investigativ-
operativă specială vizează anumite direcții, strategii, tactici de prevenire și descoperire a
anumitor tipuri de infracțiuni, de urmărire a infractorilor etc., presupunând o serie de măsuri
investigativ-operative speciale, spre exemplu: tactica prevenirii și combaterii furturilor din
apartamente; tactica prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri; tactica prevenirii și
combaterii omuciderilor, tactica urmăririi, tactica căutării persoanelor etc.
Tratamentul tacticii investigativ-operative, ca parte integrantă a activității operative de

investigații, vizează toate fazele ei de desfășurare:
 colectarea informațiilor primare privind faptele și persoanele de interes operativ;

 verificarea informațiilor și reacționarea la informația primară;
 controlul (prelucrarea) operativ(ă);
 profilaxia investigativ-operativă;
 urmărirea, căutarea și identificarea persoanelor;
449
DEX, ed. a II- a, București: Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan”, 1998, p.1066.
450
123
 asigurarea investigativ-operativă a procesului penal;
 controlul administrativ în procesul investigativ-operativ.
Deci, tactica investigativ-operativă reprezintă o parte integrantă a AOI, care include

totalitatea unor procedee, metode și tehnici interdependente, bazate pe recomandări și experiența
avansată, condiționate de situația operativă și comportamentul infractorilor, de forțele dispuse și
modul de acțiune întru atingerea scopurilor trasate privind prevenirea și descoperirea
infracțiunilor sau soluționarea altor sarcini ale AOI. După conținutul și scopul său, tactica
investigativ-operativă are multe asemănări cu tactica criminalistică – compartiment al științei
criminalistice, care reprezintă un sistem de teze științifice și principii fundamentale, destinate să
asigure rațional și cu eficiență aplicarea celor mai moderne procedee și metode tactice de
investigație judiciară. Totodată, tactica investigativ-operativă se deosebește esențial de tactica
criminalistică prin faptul că se bazează pe mijloacele și metodele conspirate (secrete), tactica
criminalistică având la bază metode și mijloace publice. 451
Metodica investigativ-operativă. Deși supra este menționat termenul ,,tactica

investigativ-operativă specială” ce include tactici de descoperire a unor tipuri de infracțiuni, în
unele surse rusești din teoria activității investigativ-operative este formulat termenul ,,metodica
investigativ-operativă”, care reprezintă un sistem de teze și recomandări științifice privind
organizarea și tactica aplicării eficiente a forțelor investigativ-operative, a mijloacelor și
metodelor în scopul relevării la timp, documentării, prevenirii și descoperirii anumitor categorii
de infracțiuni. 452 În acest sens, termenul ,,metodica” este împrumutat din criminalistică, în care
se menționează: ,,Constituind un compartiment al științei criminalistice, metodica studiază
activitatea criminală, legitățile organizării și efectuării cercetării, descoperirii și prevenirii
infracțiunilor în scopul elaborării recomandărilor, metodelor, procedeelor și principiilor optime
de cercetare a diverselor categorii sau grupuri de infracțiuni ”. 453
Doctrina românească folosește în acest sens termenul ,,metodologie”. 454 Astfel,

metodologia de investigare a infracțiunilor contra securității naționale și terorism reprezintă o
construcție al cărei pilon de rezistență îl constituie elementele de tactică criminalistică, ca parte
integrantă a științei criminalistice, aplicate în activitatea informativ-operativă desfășurată în
exclusivitate de organele răspunzătoare cu apicarea legii în domeniul securității naționale, în
efectuarea actelor premergătoare destinate descoperirii și verificării actelor de sesizare externă (
plângere și denunț) privind infracțiunile contra securității naționale, precum și în activitatea de
administrare a probatoriului, dovedirea vinovăției și tragerea la răspundere penală a persoanelor
vinovate, derulată în faza de urmărire penală. Pornind de la cunoașterea mijloacelor, metodelor și
procedeelor specifice săvârșirii acestor categorii de infracțiuni, precum și a celor aflate în
arsenalul organelor de informații și al organelor judiciare, de la stabilirea problemelor de
clarificat în cazul fiecărei cauze concrete investigate, în contextul unei organizări și planificări
451
452
Дубоносов Е.С. Оперативно розыскная деятельность, S. 2014. https://studme.org/80300/pravo/operativno-
rozysknaya_metodika_vyyavleniya_raskrytiya_prestupleniy
453
Gheorghiță M. Tratat de metodică criminalistică, Chișinău: CEP USM ,201, p.12
454
Olteanu G.I. ş.a. Metodologie Criminalistică - Structurile infracţionale şi activităţile ilicite desfăşurate de către
acestea.Bucureşti:AIT Laboratories S.R.L.,2008.
124
științifice de întreprins, alături de alegerea momentelor tactice cele mai indicate și a resurselor
umane corespunzătoare și, încheind cu utilizarea mijloacelor, metodelor și procedeelor adecvate
particularităților modurilor de operare folosite de infractori, se conturează demersul investigativ
eficient necesar realizării scopului procesului penal. 455
Elemente ale metodicii investigativ-operative pot fi considerate:
 1) cunoșterea modalităților de comitere a diferitor categorii de infracțiuni, a

mecanismului de formare și manifestare a urmelor acțiunilor criminale, a modelului
acestei categorii de activități criminale, a tipologiei comportamentului participanților din
mediul criminal. Aceste particularități sunt studiate de lucrătorii operativi în baza
caracteristicii investigativ-operative a anumitor categorii de infracțiuni. Cunoștințele în
cauză permit lucrătorilor operativi să determine: a) necesitatea și oprtunitatea aplicării
măsurilor AOI privind relevarea și descoperirea infracțiunilor; b) forțele, mijloacele și
metodele AOI prioritare care sunt necesare pentru strângerea, păstrarea și sistematizarea
datelor despre crimele în curs de pregătire și comitere sau comise; c) aplicarea complexă
a forțelor și mijloacelor AOI în scopul descoperirii la timp și deplin a faptelor criminale;
d) mijloacele tehnice și procedeele tactice aplicate la desfășurarea măsurilor investigativ-
operative în baza experienței acumulate (pozitive sau nagative) și a posibilităților de
soluționare;
 2) corelarea metodicii investigativ-operative cu situația criminală concretă în condițiile
căreia sunt desfășurate măsurile AOI și circumstanțele relevării și descoperii unei
anumite infracțiuni. Din acest element rezultă necesitatea obiectivă de tipizare și
clasificare a situațiilor investigativ-operative, determinarea versiunilor tipice referitor la
caracterul infracțiunii comise și a celor mai probabile date faptice și direcții de căutare a
acestora, necesare de documentat pentru stabilirea tuturor participanților la fapta
criminală investigată;
 3) asimilarea formelor și modalităților de împotrivire a mediului criminal privind
realizarea funcției de cercetare a infracțiunilor de către oganele de stat, în rezultatul căreia
lucrătorii operativi aplică cele mai eficiente măsuri AOI de relevare și documentare a
datelor privind formele și mijloacele de împotrivire a mediului criminal și elaborează
măsuri ofensive de prevenire și neutralizare a unor asemenea acțiuni de împotrivire;
 4) înnoirea și optimizarea bazei informaționale pentru elaborarea recomandărilor
metodice privind relevarea eficientă și rezultativă a anumitor genuri de infracțiuni;
 5) aplicarea în sistem și complexă a forțelor, mijloacelor și metodelor care trebuie să
corespundă actelor normative ce reglementează AOI, precum și cerințelor legislației
procesual penale. 456
Recomanările metodice reprezintă partea structurală finală a metodicii investigativ-

operative, care au următoarele particularități: a) orientarea asupra problemelor aplicative AOI în
temeiul studierii și generalizării celor mai progresive direcții ale practicii investigativ-operative;
b) elaborarea unor totalități de acțiuni succesive aprobate (algoritme) ale lucrătorului operativ
455
Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, Timişoara:
Solness, 2004, p.12.
456
Дубоносов Е.С. Оперативно розыскная деятельность. 2014.
125
privind relevarea și descoperirea anumitor grupuri de infracțiuni (omoruri, excrocherii, falsificări
de bani și alte hârtii de valoare, tâlhării etc.). În practica investigativ-operativă recomandările
metodice contribuie la folosirea rațională a forțelor și mijloacelor AOI de descoperire a
infracțiunilor, la determinarea procedelor tactice optime de desfășurare a măsurilor operative, la
elaborarea unor abordări unice de apreciere a activității de descoperire a infracțiunilor, la
cooperarea eficace a diferitor subdiviziuni operative, participante în activitatea de descoperire și
cercetare a crimelor etc. Elaborarea recomandărilor metodice se va efectua luându-se în
considerare, situațiile investigativ-operative tipice care sunt întâlnite în practica operativă. 457
Prin urmare, din cele relatate se desprinde concluzia: noțiunile ,,tactica” și ,,metodica ”
sunt în raport de supraordonare și subordonare: gen (tactica) – specie (metodica).
Derivatele tacticii operative. Conținutul tacticii investigativ-operative se dezvăluie prin

structura sa, caracteristicile de bază și nivelul său de aplicare. Structura tacticii operative include
elemente care cuprind întregul complex de acțiuni – inițiale și ulterioare – de la evaluarea
situației până la atingerea scopului urmărit. Evaluarea situației, perceperea evenimentelor,
analizarea informației deținute și parvenite – toate acestea sunt operațiuni intelectuale care
presupun cunoștințe temeinice, experiențe și o rațiune profesională a ofițerului operativ. În baza
lor apar soluții tactice, se realizează alegerea mijloacelor, metodelor și a altor componente ale
AOI, a modului de aplicare a acestora în procesul desfășurării măsurilor operative de investigații
întru atingerea scopului final.
În teoria și practica activității operative de investigații sunt utilizate următoarele derivate ale
tacticii investigativ-operative, formând un lanț consecutiv de elemente, care sunt tipice pentru
toate nivelurile de utilizarea a acesteia: 1) situația tactico-operativă; 2) problema de tactică; 3)
soluția tactică; 4) procedeul tactic; 5) operațiunea tactică; 6) metoda investigativ-operativă; 7)
metodologia investigativ-operativă; 8) recomandarea practică; 9) linia de comportament; 45810)
combinația operativă; 11) versiunea investigativ-operativă.
Situația tactico-operativă reprezintă totalitatea circumstanțelor, condițiilor și împrejurărilor

existente în momentul realizării unor operațiuni, procedee, combinații, măsuri. În teorie ,,situația
tactico-operativă” este denumită ,,situație investigativ-operativă” ce reprezintă totalitatea
factorilor determinați de spațiu și timp, precum și a altor factori, care caracterizează procesul de
derulare a activității investigativ-operative, condițiile în care ea se desfășoară și, în același timp,
în acțiunea de dirijare a organizării și tacticii acesteia, construită în legătură cu comportamentul
criminal. 459 Fiecare situație este formată din mai multe elemente dinamice pentru un caz
457
Ibidem
458
459
Давыдов С.И. Понятие ,,оперативно- разыскная ситуация”:генезис, развитие, место в оперативно-
разыскной теории. În: Труды Академии управления МВД России,2017,№1(41),p.82
file:///C:/Users/User1/Downloads/ponyatie-operativno-razysknaya-situatsiya-genezis-razvitie-mesto-v-operativno-
razysknoy-teorii.pdf
126
concret, dar unele se repetă. Astfel, urmează a fi apreciate următoarele elemente ale situației
tactico-operative:
 faptele criminale concrete și alte fapte ce se află în legătură cu acestea, fie pericolul
survenirii acestor fapte;
 forțele, acțiunile (comportamentul) părții combatante opuse, inclusiv caracteristica
persoanelor controlate, prelucrate, căutate sau profilactate;
 sursele informative, condițiile obținerii și posibilitățile folosirii;
 caracterul și conținutul datelor ce caracterizeză fapta criminală și alte fapte, posibilitatea
obținerii de informații noi și folosirea lor rațională;
 posibilitățile tactico-tehnice ale mijloacelor tehnice operative;
 posibilitatea și eficiența metodelor AOI foloste, prioritatea aplicării lor în situația
concretă etc.
Situațiile tactico-operative ce pot fi întâlnite în practică sunt clasificate: 1) în funcție de timpul

apariției: a) inițială; b) intermediară și c) finală; 2) în dependență de posibilitatea obținerii
rezultatelor preconizate: a) favorabile și b) nefavorabile; 3) după repetabilitatea lor în practică: a)
tipice și b) specifice; 4) după caracterul și intensitatea confruntării: a) neconflictuală și b)
conflictuală; 5) în funcție de necesitatea și posibilitatea adoptării soluției tactice: a) situație ce
necesită reacționare rapidă; b) situație ce oferă posibilitatea de a elabora o soluție de a pregăti
și realiza măsura investigativ-operativă; c) situație ce necesită elaborare minuțiosă și pregătire
îndelungată pentru desfășurarea unei sau mai multor măsuri operative.460
În activitatea informativă română, actele departamentale ale Securității au definit

termenul ,,situaţie operativă de securitate” după cun urmează: ,,Ansamblul stărilor de fapt şi
împrejurărilor prin a căror cunoaştere, apreciere şi evaluare se stabilesc sarcinile şi măsurile
concrete de prevenire în raport cu obiectivele şi încercările serviciilor de spionaj străine şi ale
agenturilor acestora, ale organizaţiilor, cercurilor şi persoanelor din exterior şi ale oricăror alte
elemente ostile de a acţiona împotriva suveranităţii, independenţei, integrităţii şi securităţii
statului român. ”.461 Iar în activitatea informativă polițienească se utilizează termenul ,,situaţia
operativ-poliţienească”, ce reprezintă ansamblul elementelor de fapt şi al împrejurărilor ce
redau realitatea existentă într-o perioadă dată (lună, trimestru, semestru, an) pe un anumit
teritoriu (comună, oraş, municipiu, judeţ, ţară) sub aspectul modului cum se asigură respectarea
legilor şi normelor de convieţuire socială, a mijloacelor umane şi materiale angrenate în această
activitate. 462
460
Теория оперативно-розыскной деятельности. Учебник Под ред., К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К.
Синилова, p.710-711.
461
organelor de Securitate (art.4), p.3.
462
Vocila A. Analiza situației operative-polițienești.
Disponibil:https://andreivocila.wordpress.com/2010/04/14/%E2%80%9Eanaliza-situatiei-operative-
politienesti%E2%80%9D
127
Problema de tactică presupune înaintarea sau elaborarea unor scopuri și sarcini a căror
soluționare necesită aplicarea anumitor procedee, operațiuni, combinații, precum și a unor
recomandări.
Soluția tactică reprezintă concluziile finale privitoare la rezolvarea (nerezolvarea) unor

probleme de tactică.
Procedeul tactic este cel mai rațional și eficient mijloc de organizare și întreprindere a
unor măsuri investigativ-operative într-o anumită situație tactico-operativă. 463 În funcție de
scopul urmărit, procedele tactice pot fi divizate în: a) aplicate la valorificarea rezultatelor AOI, în
diverse direcții; 464 b) aplicate la căutarea informației; 465 aplicate la reținerea făptuitorului (,,
ambuscadă”, la ieșire din transport, la ,,momeală” în blocul unei case etc.).466 În dependență de
caracterul lor, procedele tactice pot fi: 1) generale ( de exemplu, mascarea 467) și 2) speciale,
aplicate în cazul derulării unor MSI (e exemplu, în cazul chestionării procedeele: ,, degajarea
atmosferei”; ,,stimularea” ; ,,cramponarea”; ,,abordarea directă”; ,,distragerea atenției”468).
Operațiunea tactică și combinația tactică. Operațiunea tactică este un complex de

măsuri investigativ-operative, coordonate după scop, timp și loc, întunite într-un plan unic și
orientate spre soluționarea unei sarcini sau a unor sarcini concrete ale activității operative de
investigații. Potrivit DEX-ului, operațiunea (operația) este definită ca: ,,Activitate îndreptată
către atingerea unui anumit scop; totalitatea acțiunilor de luptă duse de către unitățile operative
și strategice după un plan unic, pentru îndeplinirea unor scopuri operative sau strategice” . 469
În practica realizării măsurilor investigativ-operative publice sau secrete se ivesc situații

nefavorabile care împiedică derularea eficientă a acestora. În aceste cazuri apare necesitatea
aplicării unor combinații operative. Astfel, combinația operativă este necesară pentru
463
464
Волынский А.Ф. Криминалистика: Учебник для вузов / Под ред. А.Ф. Волынского. Москва: Закон и
право, ЮНИТИ-ДАНА,1999,§3. Организационно-тактические приемы использования результатов
оперативно-розыскной деятельности в расследовании преступлений.Disponibil:
http://pravo.studio/kriminalisticheskaya-tehnika/organizatsionno-takticheskie-priemyi-76702.html
465
Еникеев М.И. Психология оперативно-розыскной деятельности . În: Юридическая психология, 2008,
№ 2. Disponibil: https://center-bereg.ru/m2685.html
466
Савельева М.В. Следственные действия.Studme. org. 2015:Ситуации задержания, Тактические приемы
задержания .Disponibil:https://studme.org/1292052230326/pravo/situatsii_zaderzhaniya
467
информации в ходе предварительного следствия: Учебно-практическое пособие. Москва: Щит-М,1999, 80 p.
1999. Disponibil: http://lib.sale/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/takticheskie-osobennosti-proizvodstva-
48873.html
468
Гельманов А.Г., Гонтарь С.А. Как установить участие лица в правонарушении? Эффективный и
экономичный метод диагностики скрываемой причастности и получения признания виновного в
отсутствие доказательств. Москва: ОАО «Можайский полиграфический комбинат», 1999. 160 p.
Disponibil:http://www.studmed.ru/gelmanov-ag-gontar-sa-kak-ustanovit-uchastie-lica-v-pravonarushenii-
effektivnyy-i-ekonomichnyy-metod-diagnostiki-skryvaemoy-prichastn
469
https://dexonline.ro/definitie/opera%C8%9Bie
128
schimbarea situației tactico-operative în direcția favorabilă organelor de drept, și anume –
crearea condițiilor pentru soluționarea sarcinilor AOI.470
Combinația operativă (în activitatea informativă și contrainformativă) este definită ca ,,

metodă aplicată în activitatea operativă care constă în influențarea ascunsă asupra inamicului și
a legăturilor sale, în scopul determinării acestuia să acționeze în condiții prielnice pentru
soluționarea sarcinilor contrainformative”.471 În alte surse axate pe activitatea contrinformativă
combinația operativă este definită drept ,,un complex de acțiuni unite de un concept bine gândit
și o legendă, îndreptat spre soluționarea sarcinilor relevării, prevenirii și descoperirii faptelor
ilicite împotriva unui obiect protejat”.472 În actele departamentale ale Securității combinaţia
informativă este definită ca fiind ,, complexul de măsuri informativ-operative judicios îmbinate,
după o concepţie tactică bine determinată, care se foloseşte pentru rezolvarea unor sarcini de
securitate cu un grad sporit de dificultate ”.473
În practica AOI, precum și în teorie, uneori noțiunile ,,operațiune” și ,,combinație” se

folosesc ca fiind sinonime, dar în această privință susținem conceptul diferențierii acestor
termeni. Astfel, ,,operațiunea” include acțiuni și măsuri îndreptate spre atingerea unui scop, pe
cănd ,,combinația” presupune o concepție (legendă) și un sistem de procedee pentru atingerea
unui obiectiv. Orice combinație operativă include un sistem de procedee tactice care au o
componentă psihologică. Pentru a influența eficient asupra figurantului, sunt necesare cunoștințe
speciale psihologice din partea ofițerilor operativi din subdiviziunile organelor de drept care pot
fi clasificate în următoarele metode de influențare: convingere, constrângere și viclenie.
Prin urmare, combinația operativă reprezintă totalitatea de acțiuni și procedee tactice

unite printr-o concepție și o legendă, pentru crearea artificială a unor condiții favorabile în
realizarea sarcinilor AOI în situații concrete, precum și pentru facilitarea controlului asupra
acestei situații de către subdiviziunile operative, fiind interzise acțiunile cu caracter provocator.
474
Din cele relatate supra putem trage concluzia că particularitatea distinctă a termenului ,,
operațiune tactică” este consecutivitatea unor acțiuni, având obiectiv unic și efectuate după un
plan, iar în cazul ,,combinației”acțiunile derulează după după un concept și o legendă,
470
Белик Л.С. Понятие оперативной комбинации. Disponibil:https://cyberleninka.ru/article/n/ponyatie-
operativnoy-kombinatsii
471
Контрразведывательный словарь. Совершенно секретно, 229Э, №10064, Москва 1972, p.132
472
Землянов В.М. Своя контрразведка (Практическое пособие). Оперативная комбинация. Disponibil:
https://staff.wikireading.ru/21625
473
organelor de Securitate(art.7lit.b), p.3.
474
Белик Л.С. Понятие оперативной комбинации. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/ponyatie-
129
manifestându-se prin tehnci de manipulare și șiretlicuri. 475 Combinațiile operative pot fi parte a
unei operațiuni tactice.
Practica și teoria AOI au elaborat următoatrele operațiuni tactice tipice: a) urmărirea

infractorului după ,,urmele proaspete”; b) căutarea și fixarea probelor la locul săvârșirii
infracțiunii; c) căutarea și reținerea suspectului; d) demascarea persoanelor vinovate; e) căutarea
persoanelor dispărute fără urmă; f) identificarea cadavrului; g) căutarea bunurilor furate; h)
reținerea în flagrant; i) transmiterea controlată a mitei; etc.476
Metoda investigativ-operativă constiuie un ansamblu de procedee tactice utilizate în

soluționarea sarcinilor AOI. Doctrina AOI a definit și caracterizat o serie de metode speciale
(operative) aplicate în activitatea investigativă și informativă.
Metodologia (metodica) investigativ-operativă este un sistem de principii și teze

teoretico-științifice din domeniul activității operative de investigații privind organizarea și tactica
curmării, prevenirii și descoperirii infracțiunilor a unor categorii de infracțiuni.
Recomandarea metodico-practică este un sfat, o îndrumare științifică întemeiată și

practic argumentată, privind selectarea și aplicarea unor procedee tactice în anumite situații
tactice operative.
Linia de comportament reprezintă un model de comportament individual al inspectorului

(ofițerului) operativ (și al altor participanți la AOI) în procesul soluționării unor probleme
tactico-operative. 477 Linia de comportament poate fi: a) elabortă din timp (planificată ); b)
spontană, realizată în legătură cu schimbarea situației tactico-operative;c) alternativă (de
rezervă), în legătură cu survenirea anumitor consecințe. În sursele sovietice de
contrainformații478 s-a menționat că linia de comportament a agentului trebuie să fie ofensivă și
flexibilă. Prin urmare, linia de comportament, în anumite situații, poate fi defensivă. Indiscutabil,
în lumina jurisprudenței CtEDO, linia de comportament al investigatorului sub acoperire trebuie
să fie neinstigatoare.
Versiunea investigativ-operativă. Versiunea investigativ-operativă constă în pesupunerea

lucrătorului operativ privind fapta infracțională, locul aflării unor persoane (suspect, martor
ocular, victimă etc.), a relațiilor dintre acestea, dintre anumite fapte și consecințe, bunurile
sustrase, corpurile delicte, alte mijloace de probă, circumstanțele care au importanță pentru
descoperirea și cercetarea infracțiunilor, în temeiul rezultatelor AOI și materialelor cauzei
penale. Versiunile investigativ-operative, după obiectivul urmărit, sunt clasificate în: a) tactice
și b) strategice. Versiunile tactice sunt cele înaintate în cazul unor crime concrete (furt, jaf sau
tâlhărie), a căror verificare contribuie la obținerea informațiilor despre circumstanțele
475
Руденко А.В., Завьялов В.А. Дифференциация понятий , тактическая операция” и ,,тактическая
комбинация”. În: Теория и практика общественного развития,2015, ВАК.Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/differentsiatsiya-ponyatiy-takticheskaya-operatsiya-i-takticheskaya-kombinatsiya
476
Драпкин Л.Я., Карагодин В.Н. Криминалистика, 2011. Disponibil:http://knigi.news/kriminal/113-
takticheskie-operatsii-takticheskie-34218.html
477
478
Контрразведывательный словарь,p.325-326.
130
necunoscute ale faptei săvârșite.Versiunile strategice sunt formulate în legătură cu presupunerea
săvârșirii infracțiunilor într-un anumit teritoriu de către grupuri criminale organizate. 479 O
categorie distinctă a versiunilor investigativ-operative sunt versiunile de căutare, avansate în
baza unor informații, date sau indicii, referitor la probabilitatea aflării unei persoane într-un
anumit loc.480
Aspectele organizaționale, teoretice și practice ale tacticii operative.Tactica

investigativ-operativă posedă anumite aspecte organizaționale, teoretice și practice. Aspectele
organizaționale vizează clarificarea următoarelor probleme: 1. Ce urmează să se întreprinde
pentru realizarea sarcinilor trasate? 2. Unde, când și cum, cu ce forțe, metode și mijloace vor fi
realizate acestea? Măsurile privind soluționarea acestor probleme constituie aspectul
organizațional al tacticii investigativ-operative, care, la rândul său, include următoarele
elemente (etape): 1) elaborarea deciziei tactico-operative; 2) planificarea măsurilor investigativ-
operative; 3) pregătirea măsurilor pentru realizare; 4)realizarea nemijlocită a măsurilor; 5)
analiza și aprecierea rezultatelor. Primele trei etape corespund nivelului de pregătire, iar ultimele
două – celui de bază:nivelului de realizare a măsurilor operative de ivestigații.
Tactica şi metodica investigativ–operativă de prevenire a infracţiunilor. Prevenirea

infracțiunilor reprezintă un proces neîntrerupt, care include un complex de măsuri luate în
temeiul legii de către organele de specialitate, în conlucrare cu diferite organizații și societatea
civilă, în vederea relevării și eliminării resurselor eventuale de comitere a infracțiunilor, prin
identificarea, neutralizarea și înlăturarea factorilor subiectivi și obiectivi susceptibili să
determine, să înlesnească sau să favorizeze săvârșirea acestor fapte antisociale, măsuri destinate
să contribuie în mod esențial la educarea membrilor societății în spiritul respectării legii și a
ordinii de drept (prevenirea generală); prevenirea individuală vizează aplicarea unor măsuri
profilactice, în limitele legii, față de o anumită persoană (un grup de persoane), orientate să să
influențeze pozitiv comportamentul, urmându-l pe cel legal.
Preîntâmpinarea unor acte infracționale în fazele de pregătire sau de tentativă presupune

intervenția organelor de specialitate în cazul infracțiunii în curs de tentativă presupune
intervenția organelor de specialitate la aceste etape și împiedicarea producerii rezultatului și
consumării fatei (curmarea actelor infracționale). Curmarea infracțiunii, în cele mai frecvente
cazuri, se realizează în situațiile de reținere a făptuitorului în flagrant delict. Într-o accepțiune
mai largă, neutralizarea unui grup organizat format în scopuri criminale constituie, totodată, și
curmarea activității infracționale a acestuia.
Utilizarea rezultatelor activității operative de investigații la înfăptuirea măsurilor operative

de investigații în scopul prevenirii, curmării și descoperirii infracțiunilor se manidfestă și prin: 1)
trecerea în evidență a faptelor, persoanelor și obiectelor; 2) deschiderea dosarelor de evidență
479
Шевелев Н.С. Использование оперативно-розыскных возможностей в раскрытии и расследовании
преступлений против собственности: Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических
наук. Краснодар, 2010. Disponibil:http://www.dslib.net/kriminal-process/ispolzovanie-operativno-rozysknyh-
vozmozhnostej-v-raskrytii-i-rassledovanii.html#4645664
480
Данильян Э.С. Розыскная версия: понятие и сущность. În: Научно-методический электронный журнал
«Концепт». Т. 20,2014, p.2636–2640. URL: http://e-koncept.ru/2014/54791.htm.
131
operativă și desfășurarea măsurilor operative de investigații în cadrul lor; 3) aplicarea măsurilor
de profilaxie individuală; 4) curmarea infracțiunilor în faza de pregătire și de tentativă.
Desfășurarea măsurilor operativ-profilactice prezumă apelarea ofițerilor operativi la

bazele tacticii operative speciale elaborate de doctrina și practica AOI, precum și la cunoștințe
din domeniul criminologiei, pedagogiei și psihologiei, posedarea unor aptitudini și aptitudini de
prognozare a situației criminogene și a comportamentului infracțional individual. Specificul
măsurilor operativ-profilactice constă în următoarele: controlul comportamentului persoanelor
trecute în evidență operativă; aplicarea măsurilor de profilaxie individual; supravegherea
mediului persoanelor pedispuse la infracțiuni în interiorul căruia sunt efectuate măsuri operative
în vederea prevenirii și descoperirii infracțiunilor; aprecierea în mod confidențial a faptului
participării unei persoane supuse prelucrării operative la săvârșirea unei infracțiuni; studierea
diferitelor categorii de persoane de interes operativ, a legăturilor acestora, a modului lor de viață,
a comportamentului acestora în vederea determinării temeiurilor de aplicare a măsurilor de
profilaxie sau, după caz, pentru trecerea lor în evidență operativă în cadrul dosarului respectiv.
Desfășurând măsuri speciale de investigații (în cadrul dosarelor de evidență operativă),

ofițerii operativi constată și studiază situația criminogenă în anumite sectoare, obiective, domenii
și identifică sursele de amenințare privind comiterea unor infracțiuni, persoanele predispuse spre
a comite fapte antisociale, intențiile lor criminale, deci realizează activități profilactice.
Măsurile de profilaxie individuală ce urmează a fi aplicate sunt în funcție de caracteristicile

fiecărui individ, de personalitatea lui, de condițiile în care se află acesta, având drept conținut:
 influența directă a funcționarului asupra persoanei prin desfășurarea unor convorbiri care
au ca obiectiv formarea convingerii la individ că faptele antisociale și comportamentul
illegal sunt condamnate de societate și nu vor rămâne nepedepsite;
 implicarea în aceste discuții sau convorbiri a altor angajați sau specialiști;
 utilizarea posibilităților administrației întreprinderii, instituției, organizației și ale
colectivității de la locul de trai și de serviciu, pentru influența educativă asupra persoanei
supuse măsurilor de profilaxie individuală;
 implicarea rudelor, prietenilor, cunoscuților ce se bucură de autoritate și ar putea să
influențeze pozitiv persoana în cauză;
 folosirea posibilității confidenților, care cunosc persoana profilactată, pentru realizarea
influenței pozitive, precum și pentru identificarea indivizilor care influențează negativ
asupra lui;
 neutralizarea influenței negative din partea altor indivizi, precum și a influenței negative
din partea persoanei profilactate asupra celor care îl înconjoară. 481
Tactica şi metodica investigativ-operativă de descoperire a infracţiunilor. În funcție de

genul infracțiunii, tipologia infractorului, modul de operare, caracteristicile criminalistice și
investigativ-operative ale faptei penale cercetate și de alte împrejurări, se recurge la anumite
măsuri, metode, procedee și mijloace, având ca obiectiv prevenirea, relevarea și descoperirea
crimelor.
481
132
Infracțiuni de omor. Investigarea faptelor de omor prin MSI se face, de regulă, de la
victimă spre identificarea făptuitorului. Astfel, după culegerea informației privind victima, care
poate orienta investigarea spre presupusul organizator, se recurge la selectarea colaboratorilor
confidențiali și la elaborarea sarcinilor concrete de dobândire a informației privind infractorii,
circumstanțele omorului, armele, interacțiunea complicilor, modalitățile de achitare a serviciului
,,killerului”, etc.482 În cazurile omorului, săvârșit de un grup criminal organizat pot fi folosite
rezultatele următoarelor MSI: chestionarea; culegerea informației despre persoane și fapte;
colectarea mostrelor pentru cercetare comparată; cercetarea obiectelor și a documentelor;
urmărirea vizuală; interceptarea comunicărilor; colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii
de comunicaţii electronice și, după caz, livrarea controlată (de exemplu, a indicilor privind
comiterea traficului transnațional de arme și muniții de către grupul criminal organizat). 483
Măsura specială colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice
poate fi dispusă în cazurile specificate supra atăt pentru stabilirea apelurilor telefonice ale
victimei și ale persoanelor suspecte, cât și a faptului poziționării aparatelor GSM în raza locului
comiterii omorului.
În cazurile omorurilor mascate, informația primară poate avea un caracter public sau
confidențial. Majoritatea omorurilor analizate sunt descoperite în rezultatul investigațiilor proprii
ale lucrătorilor operativi, căutării informației pe un anumit obiectiv, măsurilor operative
investigative și a celor de căutare, la inițiativa subdiviziunilor AOI. Relevarea și descoperirea
omorurilor mascate, în legătură cu înstrăinarea imobilelor și dispariția fără urmă a persoanelor,
poate fi divizată în următoarele trei etape: 1) obținerea informației primare privind pregătirea
unei fapte ilicite, în curs de comitere sau săvârșirea acesteia și verificarea prealabilă în scopul
relevării indicilor infracțiunii și a persoanelor implicate; 2) în cazul confirmării informației
primare, documentarea acțiunilor criminale ale figuranților, în volum suficient pentru
declanșarea urmăririi penale; 3) valorificarea datelor obținute în rezultatul verificării persoanelor
suspecte.484 Pentru descoperirea acestui tip de omor, rolul important se acordă MSI culegerea
informației despre persoane și fapte.
Infracțiuni de trafic illicit de substanțe stupefiante și de precursori. Practica investigării

traficului de substanțe narcotice confirmă faptul realizării frecvente a măsurii speciale achiziția
de control, pentru documentarea infracțiunii și reținerea făptuitorilor. Pentru realizarea acestei
măsuri sunt aplicate două procedee tactice generale: cifrarea acțiunilor și fixarea acestora prin
mijloace tehnice. Derularea achiziției de control are loc în următoarele etape: 1) elaborarea
legendei privind imitarea unui scop criminal; 2) stabilirea contactului cu grupul criminal
482
Аверина Н.А., Скрыпников А.И. Раскрытие серийных преступлений против личности и убийств,
совершенных по найму:Учебно-методическое пособие.Москва: ВНИИ МВД России, 1998, Disponibil:
https://www.pravo.vuzlib.su/book_z1300_page_6.html
483
Меретуков Г.М., Лунина Е.С. Поисковая деятельность оперативно-розыскных подразделений по
выявлению и раскрытию убийств, совершенных организованной группой. În: Научный журнал Куб ГАУ,
2017,№131(07),Disponibil:https://cyberleninka.ru/article/n/poiskovaya-deyatelnost-operativno-rozysknyh-
podrazdeleniy-po-vyyavleniyu-i-raskrytiyu-ubiystv-sovershennyh-organizovannoy-gruppoy
484
Шишкин В.Н., БелыйА.Г. Оперативно-розыскные меры по выявлению и раскрытию убийств,
замаскированных под безвестное исчезновение. În:Общество и право,2007 ВАК.
Disponibil:https://cyberleninka.ru/article/n/operativno-rozysknye-mery-po-vyyavleniyu-i-raskrytiyu-ubiystv-
zamaskirovannyh-pod-bezvestnoe-ischeznovenie
133
organizat și inițierea ,,tratativelor”; 3) realizarea propriu-zisă a achiziției de control. 485
Operațiunea achiziției de control este realizată de către organele ASI din Republica Moldova în
complex cu măsurile speciale: a) urmărirea vizuală; b) investigația sub acoperire; c) interceptarea
comunicărilor și luarea de imagini.
Infracțiuni de spălare a banilor. Deși metodele de spălare a banilor proveniți din

activități ilicite sunt foarte variate, fondurile rezultate iau, de cele mai multe ori, forma banilor
lichizi care urmează a fi introduși în sistemul financiar. Investigarea prin tehnici clasice a acestui
gen de infracțiuni s-a dovedit ineficientă, astfel încât a fost necesară conceperea unor unor
acțiuni multidisciplinare bazate pe cooperare investigativă prin combinarea mai multor
specializări. Complexitatea fenomenului de spălare de bani, structura închisă a organizațiilor care
săvârșesc astfel de fapte, modurile sofisticate și multiple de operare au impus adoptarea unor
procedee investigative adecvate: folosirea investigatorilor acoperiți, punerea sub supraveghere a
conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora, accesul și supravegherea sistemelor de
telecomunicații sau informatice, interceptările și înregistrările audio sau video. 486
Infracțiuni de corupție. Cercetarea infracțiunilor de corupție se poate desfășura cu

organizarea flagrantului sau, după caz, fără această operațiune tactică. Constatarea infracțiunilor
flagrante reprezintă, practic, cea mai sigură modalitate de probare a faptelor de corupție. 487 În
cazurile în care sunt date despre comiterea sau despre pregătirea comiterii infracțiunilor de
corupție, este necesar a îndeplini următoarele acțiuni: 1) chestionarea minuțioasă a persoanei
care a adresat sesizarea; 2) dispunerea măsurilor culegerea informației, urmărirea vizuală,
documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau
urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice; 488 3)
dispunerea și organizarea operațiunii controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori
a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite ; 4) autorizarea
măsurii interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor, iar în cazul derulării
operațiunii într-o încăpere se recomandă aplicarea măsurii cercetarea domiciliului şi/sau
instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de
fotografiat şi de filmat. În alte surse doctrinare s-a menționat documentarea faptelor de corupție
prin: punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora; accesarea
sistemelor informatice folosite de suspecți ori de complicii acestora; recurgerea la investigatori
sub acoperire. 489 În cazurile în care din anumite motive nu a fost organizat sau realizat flagrantul,
pe lângă unele măsuri indicate supra, se recurge la măsura colectarea informaţiei de la furnizorii
de servicii de comunicaţii electronice, pentru a constata faptul comunicării între corupt și alte
persoane.
485
Хачатрян Г.А. Тактика проведения проверочной закупки наркотических средств и психотропных
веществ . În: Молодой ученый,2009, №2,p.221-223. URL https://moluch.ru/archive/2/99/
486
Oroveanu-Hanțiu A. Reglementarea în legislația română a noi procedee de investigare în domeniul spălării
banilor. În:Revista de Științe Juridice,2006, nr.3. p.146-147.
disponibil: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ3/B01OroveanuHantiu.pdf(particularitățile privind
procedeele de investigare)
487
Florescu G. Traficul de influență: aspecte juridico- penale și investigarea infracțiunii:Teză de doctor, Chișinău
2011, p.186.
488
Morari V., Donciu A. Ghid practic pentru investigarea infracțiunilor de corupție și a celor conexe,2009,p.24-25.
489
Florescu G. Traficul de influență:aspecte juridico penale și investigarea infracțiunii,p.186.
134
Infracțiuni de pungășie. Valorificând informația procesuală și cea neprocesuală pentru
stabilirea tuturor împrejurărilor cauzei, ofițerul operativ trebuie să formulize următoarele sarcini
tactice: a) stabilirea locului și timpului pungășiei; b) depistarea martorilor oculari; c) stabilirea
modului de operare; d) depistarea și ridicarea urmelor infracțiunii; e) relevarea datelor privind
confirmarea sau infirmarea vinovăției suspectului; f) constatarea și depistarea bunurilor
sustrase; 490 g) identificarea și reținerea pungașului. Eficacitatea cercetării infracțiunilor de
pungășie sporește odată cu realizarea de către ofițerul de investigații a acțiunilor operative:
chestionarea despre fapta săvârșită; luarea la evidență operativă în masivele MAI a obiectelor
sustrase; culegerea de documente și înregistrări video privind împrejurările faptei; identificarea
pungașului după semnele exterioare sau după obiectele sustrase; reținerea bănuitului. 491 În cazul
sustragerii telefonului mobil se recomandă aplicarea urgentă a măsurilor: identificarea
punct de acces la un sistem informatic; colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de
comunicaţii electronice (localizarea aparatului GSM sau a cartelei SIM). Un rol important în
activitatea de combatere a pungășiei constituie aplicarea metodei investigația proprie și a
măsurii urmărirea vizuală.
Infracțiuni de trafic de ființe umane și a celor conexe. În funcție de metoda proactivă

sau reactivă de investigare a infracțunilor de trafic de persoane, se poate recurge corespunzător
la anumite măsuri speciale. Astfel, în cazul unei cercetări proactive sunt desfășurate următoarele
măsuri: chestionarea; culegerea informației despre persoane și fapte; urmărirea vizuală;
documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea
prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice; investigația sub
acoperire; interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor. Documentănd acțiunile de
recrutare, transportare sau, după caz, și a celor de adăpostire a victimei, organul ASI recurge la
reținerea traficantului, fără a mai fi necesară obținerea de probe privind exploatarea victimei. În
cazurile cercetării reactive a traficului de ființe umane, de regulă, organul de urmărire penală se
limitează doar la măsura colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii
electronice.
Infacțiuni de contrabandă. În scopul prevenirii, relevării și depistării faptelor de

contrabandă sunt efectuate următoarele acțiuni operative: chestionarea persoanelor; cercetarea
obiectelor, mijloacelor de transport și a documentelor; urmărirea vizuală a locurilor de
împachetare și încărcare a mărfurilor, a persoanelor care primesc sau trimit măfuri peste hotare, a
persoanelor care trec controlul vamal și a pasgerilor; culegerea informației despre persoanele
fizice și cele juridice implicate în importul și exportul de mărfuri; verificarea informației
490
Горбунов А.Н., Калюжный К.Ю. Особенности раскрытия и расследования карманных краж,
совершаемых в общественном транспорте. În: Общество и право, 2014,№3(49).URL:
http://cyberleninka.ru/article/n/osobennosti-raskrytiya-i-rassledovaniya-karmannyh-krazh-sovershaemyh-
vobschestvennom-transporte
491
Ibidem.
135
parvenită de la organele altor state; căutarea operativ-analitică, folosind masivele informaționale;
studierea situației reale a prezenței mărfurilor pe piața de consum; etc. 492
În ipoteza existenței unei solicitări de asistență juridică în materie penală din partea unui
stat străin, pot fi dispuse măsurile: livrarea controlată, și supravegherea transfrontalieră în
complex cu documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea
sau urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice și alte
MSI indicate supra.
Infracțiuni de evaziune fiscală. Importanța ASI în asemenea cazuri se întrevede în

situația când informația primară cu privire la infracțiunea fiscală este adunată de organele
speciale de investigații. Una dintre metodele de obținere a informației primare este cercetarea
operativă a informațiilor primare. Aceasta apare în urma cercetării prin aplicarea procedurilor cu
caracter public sau nepublic (numit uneori, impropriu, secret). Procedeele de dobândire a unor
asemenea informații, în condițiile unei confidențialități absolute, pot fi următoarele: 1)
informațiile parvenite de la terțe persoane (investigatori sub acoperire, colaboratori etc.); 2)
observarea discretă (nepublică) în ceea ce privește procesul de producție, deplasarea și vânzarea
materiei prime, semifabricatelor și produselor finite, sistemul de circuit al documentelor; 3)
examinarea operativă (nepublică) a mijloacelor de transport și a documentelor; 4) comunicarea
cu persoanele care dețin informații cu privire la infracțiune (posibilii martori în viitor); 5)
consultațiile cu specialiștii, posibila lor atragere în procesul cercetării; 6) utilizarea evidențelor
criminalistice și folosirea băncilor de date respective; 7) examinarea prealabilă a posibelelor, în
viitor, probe materiale.493
În scopul investigării faptelor de evaziune fiscală comise de grupuri criminale organizate

se recomandă aplicarea metodelor speciale de supraveghere și cercetare, precum: a) interceptarea
comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță; b)accesul la un sitem informatic; c)
supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace
tehnice; e) identificarea conturilor bancare ale persoanelor juridice nerezidente; f) obținerea de
date privind situația finaciară; g) conservarea datelor informatice. Astfel, utilizarea în
activitatea infracţională a unor persoane interpuse, a unor societăţi comerciale cu un
comportament fiscal inadecvat – „fantomă” (de cele mai multe ori create chiar în scopul
săvârşirii de infracţiuni), a unor societăţi offshore ar face imposibilă identificarea tuturor
participanţilor, în lipsa unor asemenea metode speciale de supraveghere. Prin intermediul acestor
tehnici se vor urmări: - Stabilirea legăturilor existente între participanţii la săvârşirea
infracţiunilor de evaziune fiscală; - Identificarea persoanelor cu drept de dispoziţie în cadrul
societăţilor comerciale implicate în săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (situaţiile în care
persoanele care figurează în calitate de asociaţi/administratori/împuternicite pe conturi nu sunt
cele care controlează activitatea societăţilor comerciale); - Stabilirea existenţei/inexistenţei unui
grup infracţional organizat şi a ierarhiei acestuia, în vederea efectuării urmăririi penale de către
492
Козловский А.Ю. Оперативно-розыскная деятельность таможенных органов Российской
Федерации теоретические, правовые и организационные аспекты: Монография,Москва, 2015, p.149.
Disponibil: http://rta.customs.ru/nrta/attachments/3756_978-5-9590-0843-7.pdf
493
Lică F.I. Cercetarea criminalistică a infracțiunilor de evaziune fiscală:Teză de doctor în drept. Chișinău, 2018,
p.103,123-124.
136
organul competent din punct de vedere material; - Identificarea persoanelor care sprijină
participanţii la infracţiune (funcţionari bancari, funcţionari publici cu atribuţii de control în
domeniul fiscal şi vamal, contabili etc.); - Identificarea circuitului real al mărfurilor/bunurilor
care fac obiectul tranzacţiilor comerciale (situaţia achiziţiilor şi livrărilor succesive,
naţionale/intracomunitare, uneori prin interpunerea unor societăţi „fantomă”). 494
1. Definiți tactica și metodica investigativ-operativă.
2. Numiți elementele metodicii investigativ-operative.
3. Caracterizați derivatele tacticii investigativ - operative.
4. Apreciați importanța elementelor (etapelor) tacticii investigativ-operative.
5. Distingeți particularitățile tactice și metodice de prevenire a infracțiunilor de cele de
descoperire a unor genuri de fapte penale.
6. Elaborați recomandări tactice și metodice la descoperirea anumitor categorii de infracțiuni.
1. Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V Didâc, M.Căpătici,
2009.
2. Investigarea infracţiunilor de evaziune fiscală / C. Voicu, G. C. Militaru, I. Ardeleanu. Bucureşti: Patru Ace,
2015, p.26 Disponibil:
http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1443/Ghid%20investigare%20infractiuni%20de%20evaziune%20fiscala.pdf
3. Lică F.I. Cercetarea criminalistică a infracțiunilor de evaziune fiscală:Teză de doctor în drept. Chișinău,
2018.
4. Morari V., Donciu A. Ghid practic pentru investigarea infracțiunilor de corupție și a celor conexe,2009,
5.Oroveanu-Hanțiu A. Reglementarea în legislația română a noi procedee de investigare în domeniul spălării
banilor. În:Revista de Științe Juridice,2006, nr.3. p.146-147.
disponibil: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ3/B01OroveanuHantiu.pdf(particularitățile privind
procedeele de investigare)
6. Теория оперативно-розыскной деятельности: Учебник / Под.ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К.
494
Investigarea infracţiunilor de evaziune fiscală / C. Voicu, G. C. Militaru, I.Ardeleanu. -Bucureşti: Patru Ace,
2015, p.26 Disponibil:
http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1443/Ghid%20investigare%20infractiuni%20de%20evaziune%20fiscala.pdf
137
7. Дубоносов Е.С. Оперативно розыскная деятельность, Studme org 2014,disponibil:
https://studme.org/80300/pravo/operativno-rozysknaya_metodika_vyyavleniya_raskrytiya_prestupleniy
8. Сысалов М.П. Основы оперативно-розыскной деятельности: Учебник. Алматы: Юридическая

литература, 2006 / Глава 8. Формы и методы оперативно-розыскной деятельности. URL:
http://enu.kz/repository/history/%D0%A1%2095.pdf
9. Давыдов С.И., Понятие ,,оперативно- разыскная ситуация”:генезис, развитие, место в оперативно-

разыскной теории.În: Труды Академии управления МВД России,2017,№1(41),p.82
file:///C:/Users/User1/Downloads/ponyatie-operativno-razysknaya-situatsiya-genezis-razvitie-mesto-v-operativno-
razysknoy-teorii.pdf
10. Белик Л.С. Понятие оперативной комбинации. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/ponyatie-

11. Руденко А.В., Завьялов В.А. Дифференциация понятий ,,тактическая операция” и ,,тактическая
комбинация”. În: Теория и практика общественного развития,2015, ВАК. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/differentsiatsiya-ponyatiy-takticheskaya-operatsiya-i-takticheskaya-
kombinatsiya
12. Бражников Д.А., Белоусов А.В. Особенности выявления контрабанды на железнодорожном

транспорте.Тюмень :Тюменский юридический институт МВД Росссии, 2009 , p.67Disponibil:
http://pravo.studio/kriminalisticheskaya-metodika/iii-organizatsionno-takticheskie-osnovyi-76152.html
13. Козловский А.Ю. Оперативно-розыскная деятельность таможенных органов Российской

Федерации. Теоретические, правовые и организационные аспекты:Монография.Москва, 2015, p.149
Disponibil: http://rta.customs.ru/nrta/attachments/3756_978-5-9590-0843-7.pdf
14. Богданов А.В., Хазов Е.Н. Особенности выявления и раскрытия подразделениями уголовного розыска
карманных краж, совершаемых на территории современного мегаполиса. În: Вестник Московского
университета МВД России,2015, №8, p.47-48. Disponibil: file:///C:/Users/User1/Downloads/osobennosti-
vyyavleniya-i-raskrytiya-podrazdeleniyami-ugolovnogo-rozyska-karmannyh-krazh-sovershaemyh-na-territorii-
sovreme
15. Горбунов А.Н. Калюжный К.Ю. Особенности раскрытия и расследования карманных краж,
совершаемых в общественном транспорте. În: Общество и право, 2014, №3(49).URL:
http://cyberleninka.ru/article/n/osobennosti-raskrytiya-i-rassledovaniya-karmannyh-krazh-sovershaemyh-
vobschestvennom-transporte
16. Толстолужинская Е.М., Фольмер Н.А. Производство проверки по сообщениям о преступлениях,

связанных с незаконным оборотом наркотических средств. În: Молодой ученый,2016, №12. p. 644-647. URL
https://moluch.ru/archive/116/31728/
17. Хачатрян Г.А. Тактика проведения проверочной закупки наркотических средств и психотропных
веществ . În: Молодой ученый,2009,№2. p.221-223. URL https://moluch.ru/archive/2/99
18. Доровин С.А. Раскрытие умышленных убийств сотрудниками оперативных подразделений органов
внутренних дел. În: Научно-методический электронный журнал ,,Концепт”,2015, Т.30. p. 616–620.
URL: http://e-koncept.ru/2015/65194.htm
19. Шишкин В.Н., Белый А.Г. Оперативно-розыскные меры по выявлению и раскрытию убийств,
замаскированных под безвестное исчезновение. În: Общество и право,2007 ВАК.
138
20. Меретуков Г.М., Лунина Е.С. Поисковая деятельность оперативно-розыскных подразделений по

выявлению и раскрытию убийств, совершенных организованной группой. În: Научный журнал Куб ГАУ,
2017,№131(07). Disponibil:https://cyberleninka.ru/article/n/poiskovaya-deyatelnost-operativno-rozysknyh-
podrazdeleniy-po-vyyavleniyu-i-raskrytiyu-ubiystv-sovershennyh-organizovannoy-gruppoy
21. Аверина Н.А., Скрыпников А.И. Раскрытие серийных преступлений против личности и убийств,
совершенных по найму:Учебно-методическое пособие.Москва: ВНИИ МВД России, 199. Disponibil:
UNITATEA DE CONȚINUT XII
ALTE ACTIVITĂȚI INFORMATIVE ȘI INVESTIGATIVE
Subiectele tratate:
1. Generalități privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
2. Măsuri de prevenire şi măsuri de combatere a criminalităţii organizate.
3. Particularități și operaţiuni speciale tactice de combatere a criminalităţii organizate.
4. Strângerea informaţiei privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice.
5. Evaluarea integrității instituționale și testarea integrităţii profesionale.
6. Mijloacele și metodele de testare și fixare a testelor de integritate profesională.
Generalități privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. Obiectivele

prevenirii și combaterii criminalității organizate. În general, obiectivele ce se au în vedere la
elaborarea strategiilor de prevenire şi reprimare a crimei organizate sunt: a) reducerea
vulnerabilităţii societăţii la infiltrarea organizaţiilor criminale; b) reducerea posibilităţilor de
acumulare şi folosire a profiturilor obţinute din activităţi ilicite; c) identificarea,
dezmembrarea şi lichidarea organizaţiilor criminale prin urmărirea şi condamnarea membrilor
acestora, confiscarea bunurilor obţinute din infracţiuni şi a celor folosite în astfel de scopuri. 495
Activitatea de prevenire și combatere a criminalității organizate este complexă și se exercită,

din puncte de vedere organizațional și tactic, în următoarele faze: 1) de identificare; 2)
informativă; 3) de prevenire; 4) de combatere; 5) investigativă.
Identificarea formațiunilor criminale organizate (FCO). Unul dintre principiile de bază

ale prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate, conform Legii privind prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate nr.50 din 22.03.2012, este operativitatea. Desigur, după
ce a fost identificată gruparea sau organizaţia criminală, pentru a curma săvârşirea altor
495
Albu P. Crima organizată în perioada de tranziție – o amenințare majoră la adresa securității internaționale.
București:Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2007, p.396.
http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2007/CRIMA%20ORGANIZATA/crima%20organizata.pdf
139
infracţiuni de către membrii aflaţi încă la libertate, demascarea şi tragerea tuturor la răspundere
trebuie făcută în mod operativ. Însă, procesul de prevenire (aşa cum este descris în Lege) de
identificare a grupărilor şi organizaţiilor criminale este de durată, altă dată – destul de complicat,
anevoios, cere de la colaboratorii specializaţi răbdare şi o bună pregătire (în statele care se
confruntă cu acest fenomen, pentru o operaţiune cu succes se cheltuiesc mijloace financiare
considerabile, acţiunea durează ani de zile). 496Activitatea primară în vederea identificării FCO
este realizată atât la nivel central, cât și la nivel local497, prin colectarea, centralizarea și analiza
datelor privind fenomenul criminalității organizate.
Faza informativă este numită ,,penetrarea informativă a organizaţiilor criminale”. Pentru

obţinerea informaţiilor şi a mijloacelor de probă necesare în lupta contra crimei organizate se
foloseşte o gamă largă de metode şi tehnici, cum ar fi: anchetele judiciare, percheziţiile,
supravegherea fizică, interceptarea convorbirilor şi a corespondenţei, operaţiuni de infiltrare,
folosirea depoziţiilor făcute de către deţinuţi, arestaţi etc. Se folosesc, de asemenea, ca surse de
informaţii, înregistrările publice, mass-media, declaraţiile făcute de cei intervievaţi cu ocazia
unor anchete de rutină ş.a. Germania a propus şi susţine controlarea canalelor de comunicaţii ale
persoanelor suspecte şi confiscarea averilor celor găsiţi vinovaţi de apartenenţa la o organizaţie
criminală. De exemplu, Gerhard Forster, preşedintele Oficiului pentru Apărarea Constituţiei din
Landul Bavaria, apreciază că „fenomenul crimei organizate nu poate fi combătut cu succes decât
folosind mijloacele muncii de informaţii”. 498
Această etapă include și munca informativ-analitică în următoarele direcții: 1) obținerea

informației strategice prin intermediul mijloacelor și metodelor investigativ-operative și analiza
acesteia (date confidențiale și date statistice privind răspândirea și formele criminalității
organizate, inclusiv, pe anumite sectoare, funcționarii publici corupți, modalitățile de operare și
alte circumstanțe ce caracterizează acest fenomen etc.); 2) obținerea datelor cu carcter informativ
privind FCO transnaționale, felul și amploarea infracțiunilor comise, și schimbul de informații
între organele similare ale statelor străine și organele internaționale; 3) obținerea informațiilor
contrainformative în scopul asigurării securității interne, precum și a relevării funcționarilor
corupți în organele de drept.499
Faza de prevenire a criminalității organizate presupune realizarea în baza informației,

obținute din munca operativă, a unor măsuri profilactice. Profilaxia contemporană incude
folosirea neprocesuală a informației investigativ-operative. Această activitate, de exemplu,
prevede influențarea activă a liderilor și membrilor FCO, precum și a persoanelor care au
496
Postovan D. Prevenirea și combaterea criminalității organizate conform prevederilor legislației Republicii
Moldova (Unele aspecte teoretice și practice). În: Revista Institutului Național al Justiției,2012, nr.3 (22), p.36
Disponibil:https://www.inj.md/sites/default/files/17/5358_Prevenirea%20si%20combaterea%20criminalitatii%20or
ganizate%20onform%20prevederilor%20legislatiei%20RM.pdf
497
Regulamentul punctelor de contact locale ,,Nord”, ,,Centru” și ,,Sud” privind coordonarea activităților de
prevenire și combatere a criminalității organizate, Anexa nr.2 la ordinul nr.233/21/81/277-0 din 05 august 2016,
Disponibil: https://mai.gov.md/sites/default/files/ordin_comun_puncte_locale_0.pdf
498
Albu P. Crima organizată în perioada de tranziție - o amenințare majoră la adresa securității
internaționale,p.407-408
499
Малков В.Д. Криминология: Учебник. ЗАО Юстицинформ, 2004. Disponibil
http://lib.sale/kriminologiya-pravo-uchebnik/3osnovnyie-napravleniya-preduprejdeniya-48493.html
140
contacte frecvente cu mediul criminal organizat. Eficiența acestei activități profilactice de
influențare poate fi asigurată folosindu-se mijloacele contemporane radio și televiziune,
mass-media și Internetul. Esența profilaxiei investigativ-operative contemporane reprezintă
măsuri informaționale, informațional-psihologice, operative și acțiuni tactice, în scopul
decriminalizării anumitor întreprinderi, ramuri și domenii de activitate, eliminării FCO din
regiuni, destructurării acestora, astfel fiind contracarată activitatea criminală pe viitor.500
Măsurile de prevenire și de înfrângere a criminalității organizate au fost formulate ca

fiind următoarele acțiuni: a) relevarea și luarea la evidență operativă a tuturor membrilor FCO
(lider, complici, instigatori, executori, membri de rând); b) contracararea infracțiunilor la
etapa pregătirii sau tentativei; c) destructurarea FCO, tragerea la răspundere penală a liderilor
și ideologilor mediului criminal; d) planificarea și realizarea măsurilor de control al activității
financiar-economice a persoanelor juridice, față de care sunt indicii că întrețin legături cu
FCO; e) subminarea bazei financiar-materiale a FCO; f) crearea obstacolelor de pătrundere în
mediul tineretului a subculturii criminale, nihilismului juridic, exremismului și xenofobiei; g)
demascarea funcționarilor corupți din organele de stat care acordă asistență sau colaborează
cu reprezentanții FCO; etc.501
Legea nr.50 din 22.03.2012 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate

(art.9), prevede, în mod restrâns, măsuri de prevenire a criminalității organizate: a) efectuarea
analizei cauzelor şi condiţiilor ce favorizează crearea şi activitatea grupărilor şi organizaţiilor
criminale;b) planificarea măsurilor de prevenire a formării noilor grupări sau organizaţii
criminale; c) planificarea măsurilor de prevenire a activităţii criminale pe fiecare grup sau
organizaţie criminală existentă; d) organizarea campaniilor de informare privind fenomenul
de crimă organizată; e) notificarea persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală
organizată; f) monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală
organizată.
Faza de combatre este realizată prin măsuri active față de liderii și membrii FCO în
scopul dezintegrării și lichidării acestor grupări criminale și tragerii la răspundere penală. Potrivit
art.12 din Legea nr.50 din 22.03.2012, autorităţile cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
combaterii criminalităţii organizate exercită măsuri speciale de investigaţii şi măsuri specifice de
combatere a criminalităţii organizate.
Faza investigativă cuprinde toate măsurile speciale de investigații exercitate în cadrul

urmăririi penale privind anumite fapte penale comise de membrii FCO.
Măsuri de prevenire şi măsuri de combatere a criminalităţii organizate. Legea nr.50

din 22.03.2012 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate prevede măsuri de
prevenire (notificarea sau monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase în activitatea
500
Организованная преступность:Курс лекций.СПб.: Питер, 2002/ Оперативно-розыскная деятельность в
борьбе с организованной преступностью. Disponibil:https://www.pravo.vuzlib.su/book_z1546_page_9.html
501
Шалагин А.Е., Шляхтин Е.П. Проблемы предупреждения и противодействия организованной
преступности. În: Вестник Казанского юридического института МВД России, 2015 ВАК. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/problemy-preduprezhdeniya-i-protivodeystviya-organizovannoy-prestupnosti
141
criminală organizată) şi măsuri de combatere (încadrarea controlată în grupul sau organizaţia
criminală, infracţiunea controlată).
Masurile de prevenire și de combatere a criminalităţii organizate se deosebesc de

măsurile speciale de investigaţii prin scop, conținut și actul normativ ce reglementează regimul
juridic al acestora. Astfel, potrivit art.10 din Legea nr.50 din 22.03.2012, notificarea persoanelor
care pot fi atrase în activitatea criminală organizată reprezintă informarea sub semnătură despre
eventualele consecinţe ale atragerii în acţiunile ilegale ale grupului sau organizaţiei criminale.
Notificarea se operează în privinţa persoanei care, deşi nu este antrenată în activitatea

criminală organizată, întreţine relaţii permanente sau ocazionale cu membrii grupului sau
organizaţiei criminale şi care poate deveni participant la activitatea criminală a grupului sau
organizaţiei criminale. Notificarea despre posibilitatea atragerii persoanei în activitatea criminală
organizată nu implică stabilirea faţă de aceasta a unor obligaţii sau restricţii în comunicarea de
mai departe cu membrii grupului sau organizaţiei criminale, deci nu presupune limitarea
drepturilor şi libertăţilor acesteia. La solicitare, persoanei notificate i se eliberează notificarea în
formă scrisă.
În cazul în care continuă comunicarea cu membrii grupului sau ai organizaţiei criminale,

persoana notificată despre posibilitatea atragerii ei în activitatea criminală organizată este supusă
monitorizării 502 preventive. Conform art.11 din Legea nr.50 din 22.03.2012, monitorizarea
preventivă a persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală organizată constă în culegerea
de informaţii şi date despre comunicările realizate între membrii grupărilor sau organizaţiilor
criminale şi persoana notificată. Monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase în
activitatea criminală organizată este iniţiată la decizia motivată a conducătorului autorităţii cu
atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate.
În cadrul monitorizării preventive a persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală

organizată pot fi efectuate: culegerea de informaţii şi date din surse deschise; chestionarea
diferitor persoane, inclusiv a confidenților; supravegherea și urmărirea operativă (filajul), fără
fotografiere și filmare. Rezultatele monitorizării preventive a persoanelor care pot fi atrase în
activitatea criminală organizată sunt raportate în scris, cel puţin o dată pe lună, conducătorului
autorităţii cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate.
Potrivit art.13 din Legea nr.50 din 22.03.2012, încadrarea controlată în grupul sau
organizaţia criminală constă în introducerea, în condiţiile prevăzute de lege, a colaboratorilor
din subdiviziunile specializate în prevenirea şi combaterea crimei organizate sau, după caz, a
altor persoane în grupul sau organizaţia criminală, cu scopul de a influenţa membrii grupului sau
ai organizaţiei criminale să renunţe la activitatea criminală organizată sau la comiterea anumitor
infracţiuni, de a racola informatori din cadrul grupului sau organizaţiei criminale, de a deteriora
structura grupului sau a organizaţiei criminale, de a redirecţiona activitatea criminală a grupului
sau a organizaţiei criminale, de a dezinforma pe membrii grupului sau ai organizaţiei criminale,
precum şi de a acumula informaţii despre componenţa şi structura grupului sau a organizaţiei
criminale, despre intenţiile criminale şi crimele comise anterior de grupul sau organizaţia
502
A monitoriza:a urmări cu atenție, a supraveghea. În: https://dexonline.ro/definitie/monitorizare
142
criminală. Încadrarea controlată în grupul sau organizaţia criminală se efectuează în temeiul unei
decizii a conducătorului autorităţii abilitate în prevenirea şi combaterea crimei organizate.
O altă masura de combatere a criminalității organizate este infracţiunea controlată, ce

presupune posibilitatea legală a agentului infiltrat în grupul, organizația (asociația) criminală de a
recurge la comiterea unor fapte penale în interes operativ, fiind absolvit de răspundere penală.503
Reieșind din dispozițiile art.14 din Legea nr.50 din 22.03.2012, infracţiunea controlată reprezintă
comiterea de către persoana încadrată controlat în grupul sau organizaţia criminală a unei fapte
ce prezintă doar semne obiective ale unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, în mod
controlat şi dirijat de autoritatea abilitată, în scopul curmării sau descoperirii infracţiunilor grave,
deosebit de grave şi excepţional de grave.
Particularități și operaţiuni speciale tactice de combatere a criminalităţii

organizate. Particularități. Tactica combaterii criminalității organizate are la bază generalizarea
și aprecierea critică a experienței de identificare și prelucrare operativă (n.a. – urmărire
informativă) a FCO care activează în diverse ramuri ale economiei naționale, de combatere a
banditizmului, de supraveghere operativă a recidiviștilor, a muncii informativ-agenturistice în
organizațiile teroriste. Această experiență se întemeiază pe o profundă activitate informativă a
ambelor părți beligerante, luându-se în calcul gradul ofensivității criminale, caracterul ,,
coloritul” criminalității organizate și capacitatea măsurilor contragenturistice. Astfel, tactica
combaterii criminalității organizate este determinată, în mare măsură, de următorii doi factori: 1)
camuflarea sistemului său (structura, componența, liderii, operațiunile financiare, planurile,
conexiunea cu organele statulu, activitățile cotidiene ale membrilor FCO); 2) ,,apărarea activă”,
totalitatea acțiunilor desfășurate în scopul destabilizării sistemului de aplicare a legii și a
organelor de drept. 504
Camufalarea activității criminale de către FCO, în mod special a multiplelor

infracțiuni economice și electorale complexe și mascate, săvârșite de grupări bine structurate
și cu mecanism dezvoltat de conducere, a generat în analiza criminalistică a activității
acestora unitatea de analiză ,,acțiune complexă”. Utilizarea acestei unități de analiză permite
stabilirea legăturilor dintre diferite acțiuni umane, care la prima vedere nu au nimic comun,
întru-un fenomen unic, localilzarea urmelor informaționale și fixarea acestora, asfel
contribuind la prevenirea și combarea eficientă a criminalității organizate. 505 Totodată,
criminalitatea organizată la etapa actuală își revede unele ,,reguli și norme” de comportament
503
Codul de procedură penală al RM din 1961 prevedea în (art.55) un temei special de încetare a procesului penal
(transmiterea persoanei în supravegherea poliţiei), similar, după consecințe, măsurii infracțiunii controlate,
prevăzute de art.14 din Legea nr.50 din 22.03.2012. Astfel, potrivit art.55 C.proc.pen. (1961), în cazuri excepţionale,
în interesul combaterii criminalităţii organizate, procurorul era în drept să claseze dosarul penal al persoanei care a
contribuit activ la descoperirea infracţiunii de către organele de anchetă şi să o transmită în supravegherea
poliţiei.[Art.5/5 introdus prin Ucazul din 07.04.77].
504
Теория оперативно-розыскной деятельности: Учебник Под ред., К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К.
Синилова, p.722-723.
505
Каминский А.М. Некоторые предпосылки криминалистического анализа современной организованной
преступности, În: Известия Тульского государственного университета, 2016 ВАК.
Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/nekotorye-predposylki-kriminalisticheskogo-analiza-sovremennoy-
organizovannoy-prestupnosti
143
și înfățișare, se abate de la cele clasice, 506 în scopul camuflării existenței FCO și supraviețuirii
acestora.
Gradul înalt de camuflare a criminalității organizate este determinat, pe de o parte, de

specializarea îngustă pe anumite categorii de infracțiuni, ce permite ridicarea calificării
infaracționale și a capacității de mascare a faptelor ilicite, iar, pe de altă parte, schimbarea ,,
codului” de conduită al liderului (,,autorității”) criminal. Liderul criminal, la etapa actuală,
este un bun organizator, sociabil, cu calități comunicative dezvoltate, fățarnic și viclean, care
întreține realații cu funcționari de rang înalt din organele statului și cu oamenii de afaceri.
Camuflarea se manifestă prin tendința criminalității organizate de a se ,,legaliza” sub diferite
forme. 507
,,Apărarea activă” sau împotrivirea realizată de FCO este determinată de faptul

cunoașterii și utilizării de cătrea acestea a metodelor și mijloacelor speciale de investigații și a
celor procesuale, angajând în rândul lor, în calitate de consultanți, foști lucrători din organele
speciale și de drept. 508 Există mai multe niveluri de împotrivire în funcție de amploarea
activităților formațiunilor criminale. 509
Prin urmare, sunt evidențiate patru procedee de bază de împotrivire a criminalității

organizate: 1) stabilirea relațiilor corupționale durabile cu organele legislative, executive și cu
cele de ocrotire a dreptului; 2) folosirea cunoștințelor speciale criminalistice și a metodelor AOI;
3) folosirea mijloacelor de informare în masă (împotrivirea informațională); 4) menținerea unui
nivel înalt de înzestrare tehnică a structurilor criminale menite să asigure funcționarea stabilă a
FCO. 510
Particularitățile prelucrării operative (urmăririi informative) a formațiunilor criminale
organizate. Pentru adoptarea deciziei privind urmărirea informativă a FCO este important de a
studia următoarele circumstanțe:
1) numărul membrilor, scopurile comune și concepțiile de grup, valorile și punctele de orientare ale
coeziunii FCO; 2) carcterul normelor de conduită în grup și ale celor individuale ale membrilor FCO; 3) motivarea
participanților de a se asocia în FCO; 4) ierarhia distribuirii rolurilor între membrii FCO; 5) mecanismul coordonării
neformale a acțiunilor participanților FCO; 6) lideritatea și căpetenia în FCO; 7) metodele de conducere în FCO; 8)
scopurile FCO, tipurile ei, mărimile, resursele, carcteristicile tehnologice ale activităților criminale; 9) structura
organizatorică, desemnarea rolurilor și specificul activității FCO (sistemul rolurilor statutare în structură); 10)
totalitatea mijloacelor și mecanismelor ce asigură coeziunea FCO (grupurilor de participanți), coordonarea
acțiunilor între participanți și grupări criminale; 11) tehnologia operațiunilor criminale referitor la diferite genuri de
infracțiuni în curs de pregătire sau comitere a membrilor-participanți și a grupărilor asociate FCO; 12) mecanismul
de control și sancțiuni în FCO, natura, gradul de exercitare a coerciției asupra membrilor FCO; 13) numărul
506
Шиханцов Г.Г. Криминология. Минск: Тесей, 2006. Disponibil: http://ebooks.grsu.by/criminal/1-ponyatie-
i-obshchaya-kharakteristika-organizovannoj-prestupnosti.htm
507
Гусев В.А. Современные тенденции качественных изминений организованной преступности. În: Вестник
Уфимского юридического института МВД России, 2018. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/sovremennye-tendentsii-kachestvennyh-izmeneniy-organizovannoy-prestupnosti
508
Gheorghiță M. Tratat de metodică criminalistică.Chișinău: CEP USM, 2015, p.492.
509
Теория оперативно-розыскной деятельности: Учебник Под ред., К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К.
Синилова, p.723.
510
Прокофьева Т.В. Особенности современной организованной преступности в сфере экономики. În:
Вестник ВИПК МВД России, 2014, №1 (29) p.10.
https://vipk.mvd.ru/upload/site152/folder_page/003/354/247/1028.pdf
144
nivelelor în conducerea FCO și căpeteniile de nivel, în cazul existenței delimitării stricte a funcțiilor organizaționale
și executive între aceste niveluri; 14) stabilitatea FCO, dinamismul și caracterul evoluțiilor organizaționale, cauzele
și mecanismul acestor procese; 15) gradul de supușenie a membrilor și căpeteniilor de grup; 16) caracteristica
personală a memrilor și caracteristica relațiilor între participanți, precum și a realțiilor în FCO, în ansamblu; 16)
profilul (,,coloritul”) activității criminale a infractorilor, tendințele criminale, caracterul circumstanțelor,
caracteristica locurilor de comitere a infracțiunilor, a diverselor acțiuni realizate de participanți; 17) date privind
activitatea în grup a membrilor FCO pe diverse episoade infracționale; 18) caracterul colaborării cu alte FCO; 19)
carcteristica lideralității de facto.511
În timpul urmăririi informative, organele AOI trasează o gamă largă de sarcini,

carcterizate prin multiple obiective:
1) neadmiterea sau limitarea transformării mediului criminalității profesionale, precum și a păturilor societății
orientate, din punct de vedere criminal , în FCO de diferite tipuri; 2) excluderea sau diminuarea influenței negative
a FCO asupra sferelor social-politice și economice, activității unităților administrativ-teritoriale, statului, în general;
3) neadmiterea sau contracararea infracțiunilor planificate de către FCO; 4) descoperirea tuturor infracțiunilor
comise de membrii FCO, atât a celor înregistrate, cât și a celor neînregistrate, asigurarea unei baze probatorii pentru
punerea sub învinuire în mod oficial; 5) obținerea prin intermediul MOI a probelor privind rolul fiecărui participant
FCO la săvârșirea infracțiunilor (autorul, organizatorul nemijlocit, organizatorul ,,din umbră“, coordonatorul tuturor
acțiunilor criminale FCO); 6) organizarea și realizarea conducerii operative a cauzelor penale împotriva membrilor
FCO la fazele urmăririi penale și judecării; 7) realizarea controlului operativ asupra liderilor FCO condamnați la
privațiune de libertate; 8) penetrarea adâncă a FCO, asigurarea orientării necesare în mediul criminal, crearea unui
mecanism real de supraveghere operativă asupra participanților FCO în scopul prevenirii și dejucării acțiunilor
criminale ale acestora.512
Sarcinile generale: relevarea, prevenirea și contracararea activității FCO impun un termen

specific numit caracteristica investigativ-operativa, orientat spre elucidarea stadiilor inițiale și
clandestine ale evoluției criminalității organizate. Studierea tendințelor și proceselor care au loc
în mediul criminal constituie una dintre direcțiile principale de activitate a subdiviziunilor
operative în combaterea crimei organizate.513
Reguli organizațional-tactice. Eficacitatea combaterii criminalității organizate este

determinată de aplicarea următoarelor reguli organizațional-tactice:
a) strângerea și valorificarea informațiilor operative privind cele mai diverse aspecte ale
crimei organizate;
b) desfășurarea acțiunilor informative în complex cu acțiunile de destabilizare a
mediului criminal;
c) realizarea măsurilor contrainformative complexe de indentificare și lichidare a
împotrivirii crimei organizate;
d) identificarea și realizarea prelucrării operative (urmăririi informative) a liderilor
criminali la etapa inițială a ,,carierei” lor în mediul criminal;
e) planificarea, pregătirea și realizarea operațiunilor speciale;
f) schimbul de informații și alte acțiuni de asistență reciprocă internațională;
g) aplicarea mijloacelor, surselor și metodelor operative în funcție de evoluția și
tendințele analizate și prognozate ale fenomenului.
511
512
Ibidem, p.484.
513
Сытник В. Оперативно-розыскная характеристика организованных преступных групп как
информационная составляющая организации специальных операций. În: Legea și Viața, octombrie 2014,
p.172. Disponibil:http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2014/10-2/43.pdf
145
Operațiuni speciale. Pentru a combate eficient criminalitatea organizată, metodele
tradiționale investigativ-operative nu sunt suficiente. În acest sens, organele abilitate, de regulă,
specializate în combaterea acestui fenomen, planifică, pregătesc și desfășoară operațiuni
speciale. La rândul său, elementul structural informațional al organizării operațiunilor speciale
este caracteristica investigativ-operativă a FCO. 514 În teoria AOI au fost menționate două tipuri
de operațiuni investigativ-operative complexe: 1) ,,prelungită” pe o durată lungă de timp (1-2
ani), cu colectarea succesivă a informației operative; 2) de scurtă durată ,, fulger” asupra unor
mecanisme ale structurilor criminale. 515 La desfășurarea operațiunilor speciale participă organele
și serviciile cu suport informativ, tactic-operațional și tehnico-operativ.
În alte surse, unele operațiuni tactice speciale sunt numite de amploare, când
criminalitatea organizată prezintă un pericol major pentru un domeniu al economiei naționale sau
pentru activitatea unei unități administrativ-teritoriale ori a unei regiuni, care sunt zone de
influențiă și control ale FCO. În asemenea situații, valorificarea materialelor operative este
posibilă doar în cazul concentrării unor mijloace și forțe considerabile. În aceste împrejurări sunt
desfășurate operațiuni de amploare, care presupun un complex de acțiuni de urmărire penală,
măsuri investigative-operative, administrative și de control, precum și acțiuni de forță, având ca
obiectiv restabilirea ordinii de drept, a legalității și regimului normal de funcționare a tuturor
entităților aflate sub controlul FCO, reținerea infractorilor și destructurarea criminalității. 516
Strângerea informaţiei privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la

funcţii publice. Titularii și candidații la anumite funcții publice (cu excepția judecătorilor și a
candidaților la funcția de judecător) sunt verificați, în conformitate cu art.3 din Legea nr.271 din
18.12.2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice, 517 în scopul: a)
prevenirii şi combaterii corupţiei în autorităţile publice; b) prevenirii ocupării funcţiilor publice
de către persoane care prezintă o ameninţare pentru interesele securităţii naţionale; c)
determinării gradului de îndeplinire de către titulari şi candidaţi a cerinţelor de încadrare şi a
gradului de respectare a restricţiilor stabilite de lege; d) prevenirii, identificării şi excluderii
factorilor de risc; e) stabilirii autenticităţii informaţiilor comunicate de titularii şi de candidaţii la
funcţii publice în documentele depuse pentru ocuparea lor; f) realizării măsurilor prevăzute de
514
Сытник В. Оперативно-розыскная характеристика организованных преступных групп как
информационная составляющая организации специальных операций, p.171.
515
Коряковцев В.В. Использование результатов оперативно-розыскной деятельности в доказывании по
уголовным делам, связанным с организовнной преступностью.
Disponibil:http://www.unn.ru/pages/vestniki_journals/99990195_West_pravo_2003_2(7)/B_3-16.pdf
516
Оперативно-розыскная деятельность. Под ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К. Синилова,
А.Ю. Шумилова: Учебник. 2-е изд., доп. и перераб. Москва: ИНФРА-М. 848 p.(Высшее
образование),2004. Disponibil:http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/spetsialnyie-
takticheskie-operatsii-borbe-115292.html
517
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 41-44, art. 118.
146
lege, orientate spre excluderea faptelor ce pot constitui o ameninţare la interesele securităţii
naţionale.
Particularitățile verificării și strângerii informației. Activitatea de verificare a

persoanelor (titular și candidați la anumite funcții publice) se deosebește de acțiunile speciale de
investigații, efectuate în scopul verificării anumitor entități conform art.7 alin.(3) din Legea
privind ASI, prin următoarele: a) se face cu acordul scris al persoanei; b) metodele de verificare
sunt informative (chestionarea; culegerea de informații; cercetarea documentelor); c)
neadmiterea măsurilor și metodelor care sunt de natură intruzive; d) de regulă, conspirativitatea
este lipsă; e) se efectuează pe o durată de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii cu cel mult 30
de zile.
Organul de verificare colectează informaţiile necesare din bazele de date, din registrele şi
din alte surse ale autorităţilor publice, solicită persoanelor juridice informaţii, inclusiv copii de
pe dosarele personale ale candidaţilor de la locurile de lucru anterioare, de asemenea solicită de
la Centrul Naţional Anticorupţie şi/sau Serviciul de Informaţii şi Securitate certificate de cazier
privind integritatea profesională a candidaților. În scopul verificării, organul abilitat este în drept
să solicite şi să primească, în condiţiile legii, informaţii şi materiale care constituie secret
comercial, bancar sau un alt secret protejat prin lege, care se referă nemijlocit la activitatea
persoanei supuse verificării.
Practica organelor SIS privind verificarea candidaților și titularilor la funcțiile publice de

a realiaza orice măsură și metodă de verificare, inclusiv cele intruzive, cu acordul persoanei, este
neproporțională și ilegală. În acest sens, este concludentă cauza Antunes Rocha vs Portugalia, 31
mai 2005,64330/01:
 În mai 1994, reclamanta a semnat un contract de muncă cu Consiliul național al protecției civile, unde urma
să exercite funcții administrative. În aceeași zi a trebuit să completeze un formular care avea antetul NATO
și cel al ,,Autorității Naționale pentru Securitate”, în care i se cereau date despre ea și familia sa, precum și
o declarație prin care se angaja să respecte regulile de securitate impuse de NATO. Reclamanta a
demisionat câteva luni mai târziu, după ce a aflat că familia sa făcea obiectul unei anchete, constând în
supravegherea casei sale și interogarea anturajului său. Curtea constată că măsurile de supraveghere au
constituit o ingerință în viața privată a reclamantei. Cât timp legea internă nu cuprinde nici un mecanism de
control și nicio garanție contra abuzului, Curtea nu poate accepta situația. De aceea Curtea a constatat că
ingerința statului nu era prevăzută de lege, iar art.8 CEDO a fost violat.518
Evaluarea integrității instituționale și testarea integrităţii profesionale.

Evaluarea integrității instituționale. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române,
integritatea reprezintă însușirea de a fi sau de a rămâne intact, integru, onest, cinstit, corect,
incoruptibil. Prin urmare, este genul de virtute care înglobează o serie de trăsături morale ale
unei persoane. Este percepută ca sentiment al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care
serveşte drept călăuză în conduita omului. Astfel, integritatea reprezintă acţiunea bazată pe un set
de principii consistente, solide. Poate fi considerată etalonul unei persoane, al unei organizaţii,
518
http://jurisprudentacedo.com/Antunes-Rocha-contra-Portugalia-Supravegherea-unei-persoane-Lucrator-in-cadrul-
serviciilor-militare-Legalitatea-masurii-Conditiile-legii.html
147
instituţii sau chiar al unei întregi naţiuni. Este unitatea de măsură pentru încredere, competenţă şi
profesionalism. 519
Legea nr.325 din 23.12.2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale 520 definește
integritatea instituţională ca fiind integritatea profesională a tuturor agenţilor publici din
cadrul entităţii publice, cultivată, controlată şi consolidată de către conducător, precum şi
toleranţa zero la incidentele de integritate admise de agenţii publici. Iar integritatea
profesională este considerată capacitatea agentului public de a-și desfășura activitatea
profesională în mod etic, liber de influenţă necorespunzătoare şi manifestări de corupţie, cu
respectarea interesului public, a supremaţiei Constituţiei Republicii Moldova şi a legii.
Pornind de la scopurile: asigurarea integrităţii profesionale a agenţilor publici, prevenirea
şi combaterea corupţiei în cadrul entităţilor publice; identificarea, evaluarea şi înlăturarea
riscurilor de corupţie din cadrul entităţilor publice; creșterea numărului de denunțuri privind
manifestările de corupţie admise de către agenții publici, se efectuează evaluarea integrităţii
instituţionale de către CNA și SIS. Aici, evaluarea integrităţii instituţionale constituie un proces
de identificare a riscurilor de corupţie în cadrul entităţii publice cu ajutorul metodelor analitice şi
practice (testarea integrităţii profesionale), de descriere a factorilor care determină riscurile
identificate şi consecinţele acestora, precum şi de oferire a recomandărilor pentru diminuarea lor,
desfăşurat în conformitate cu prevederile acestei legi.
Evaluarea integrităţii instituţionale se desfăşoară în următoarele etape:

1) etapa întâi – identificarea riscurilor de corupţie în cadrul entităţii publice; 2) etapa a doua –
testarea integrităţii profesionale a agenţilor publici; 3) etapa a treia – descrierea riscurilor de
corupţie şi analiza factorilor care le generează; 4) etapa a patra – emiterea recomandărilor de
îmbunătăţire a climatului de integritate instituţională.
Etapa întâi constă în examinarea incidentelor de integritate admise de agenţii publici din
cadrul entităţii publice, a informaţiilor transmise de cetăţeni, a materialelor din mass-media, a
surselor analitice (rapoarte, studii, sondaje, indicatori etc.), precum şi a modalităţilor de afectare
a drepturilor omului prin riscurile de corupţie identificate (art.101alin.(2) din Legea nr.325 din
23.12.2013).
Comportamentul corupt este asociat frecvent cu moduri de comportare, care reprezintă

semne ce indică prezenţa fenomenului. Această apreciere este legată de imposibilitatea evaluării
exacte, deoarece câteva dintre semne trec drept neutre sau chiar pozitive, deşi – ulterior – ele s-
au dovedit a fi semnale de încredere. Niciunul dintre semnele indicatoare nu reprezintă o
„dovadă” a implicării în fapte de corupţie. Dacă, observând formele de manifestare, un anumit
tip de comportament va apare suspect, atunci este necesar să verificaţi dacă prezenţa unui astfel
de semn este urmată sau a fost precedată de alte elemente de comportament în interiorul sau în
afara organizaţiei, care să ofere indicii suplimentare referitoare la posibilitatea implicării
519
Boguș A. Integritatea profesională a funcționarilor publici.
Disponibil:https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/138-144.pdf
520
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.35-41, art. 73.
148
subordonatului în acte de corupţie. Exemplele de indicatori arată clar că elementele
caracteristice prezintă interes mai ales atunci când ceva se petrece în afara regulii obişnuite
(„inexplicabil”, „neverificabil”, „modificându-se brusc”, „bătător la ochi”). În categoria
semnalelor de avertizare pot fi incluse şi aluziile făcute în cercul colegilor, zvonurile din
exterior, precum şi indiciile anonime (de exemplu terţi vădit dezavantajaţi de modul în care le-au
fost soluţionate solicitările). 521
Indicatori neutri: standard de viaţă inexplicabil de înalt, stil de viaţă luxos, afişarea mai mult sau mai
puţin ostentativă a unor simboluri menite să reflecte statutul social; contacte personale, bătătoare la ochi, între
personalul instituţiei şi terţi (de exemplu invitaţii, activităţi suplimentare, contracte în calitate de consultanţi sau
experţi); executarea de activităţi suplimentare care nu se regăsesc în fişa postului, fără aprobare şi fără a informa
despre aceasta; etc. Indicatori interni: ocolirea sau „trecerea cu vederea” a prevederilor regulamentelor;
acumularea sistematică de „mici neregularităţi”; depăşirea frecventă a competenţelor în rezolvarea unor petiţii,
lucrări sau dosare; scurgerea de date şi informaţii despre anumite activităţi profesionale; investigarea
necorespunzătoare a cazurilor aflate în lucru şi crearea de afinităţi cu suspecţii investigaţi; dispariţia unor probe din
dosarele de cercetare penală repartizate spre soluţionare; decizii sau acţiuni neobişnuite, fără o motivaţie temeinică;
etc. Indicatori externi: tratarea neobişnuit de amabilă a unora dintre persoanele cu care intră în contact;
schimbarea bruscă de atitudine în cadrul relaţiilor cu colegii de serviciu şi cu ceilalţi membrii ai comunităţii (vecini,
rude); organizarea în mod frecvent de petreceri costisitoare la care sunt invitate persoane cu funcţii de decizie din
structură sau persoane din lumea interlopă; limbaj „camaraderesc” sau îngăduinţa bătătoare la ochi pe timpul
îndeplinirii atribuţiilor (controale, primiri de sesizări, reclamaţii, declaraţii sau la întocmirea altor acte procedurale);
etc.522
Testarea integrităţii profesionale. Etapa a doua, inițiată în baza unei decizii motivate,
este o etapă facultativă în cadrul evaluării integrității instituționale. Agenții publici supuși testării
integrității profesionale sunt selectați în mod aleatoriu, în funcție de riscurile de corupție
identificate în cadrul entității publice la etapa întâi. Responsabilitatea pentru realizarea acestei
etape revine testorilor.Testarea integrității profesionale constă în crearea şi aplicarea de către
testor a unor situaţii virtuale, simulate, similare celor din activitatea de serviciu, materializate
prin operaţiuni disimulate, condiţionate de activitatea şi comportamentul agentului public testat,
în vederea urmăririi pasive şi stabilirii reacţiei şi a conduitei acestuia, determinând astfel gradul
de afectare a climatului de integritate instituţională şi riscurile de corupţie în cadrul entităţii
publice în procesul evaluării integrităţii instituţionale.
Decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale în cadrul evaluării

integrităţii instituţionale se ia de către instituţia care evaluează integritatea instituţională şi se
autorizează de către instanţa de judecată. Instanța de judecată autorizează și verifică materialele
obținute în cadrul testelor de integritate profesională conform dispozițiilor art.3436-3438 din
Codul de procedură civilă. Decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale şi
autorizarea sunt confidențiale până la transmiterea raportului privind rezultatele evaluării
integrităţii instituţionale entităţii publice sau organului de autoadministrare (art.102 alin.(1) din
Legea nr.325 din 23.12.2013).
521
Vocila A. Integritatea profesională.
Disponibil:https://andreivocila.wordpress.com/2010/05/24/integritatea-profesionala/
522
Ibidem
149
În decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale se indică: a) motivele
iniţierii testării integrităţii profesionale în cadrul entităţii publice supuse evaluării integrității
instituționale; b) riscurile de corupţie identificate în cadrul entităţii publice; c) obiectivele testării
integrităţii profesionale a agenţilor publici din cadrul entităţii publice; d) categoriile de agenţi
publici din cadrul entităţii publice selectați pentru a fi supuşi testării integrităţii profesionale; e)
eșantionul agenților publici care urmează a fi testați, în funcție de capacitatea Centrului Național
Anticorupție și a Serviciului de Informații și Securitate de a efectua testarea integrității
profesionale a unui număr reprezentativ de agenți publici; f) posibilitatea utilizării mijloacelor de
înregistrare audio/video, mijloacelor de comunicare, altor mijloace tehnice de obţinere în mod
ascuns a informaţiei, precum şi posibilitatea promisiunii sau transmiterii bunurilor, oferirii
serviciilor, acordării privilegiilor şi avantajelor în vederea fixării comportamentului manifestat
de agenţii publici şi a nedeconspirării activităţii testorilor; g) alte informaţii relevante pentru
realizarea testării integrităţii profesionale (art.102 alin.(2) din Legea nr.325 din 23.12.2013).
Planul de testare a integrităţii profesionale este un document cu caracter confidenţial, care

se aprobă de către coordonatorul activităţii de testare a integrităţii profesionale în baza deciziei
motivate autorizate şi conţine informaţii privind: a) iniţiatorul testării integrităţii profesionale şi
decizia motivată de iniţiere a testării; b) obiectivele testării integrităţii profesionale; c)
operaţiunile disimulate preconizate; d) locul, durata, participanţii şi asigurarea logistică a testării
integrităţii profesionale; e) situaţiile virtuale simulate, ipotezele de comportament şi variantele de
acţiune ale testorului şi ale agentului public testat; f) alte informaţii relevante pentru realizarea
testării integrităţii profesionale. Termenul de desfășurare a testării integrității profesionale este
de 6 luni. În baza unei decizii motivate, judecătorul din cadrul instanţei de judecată care a
autorizat decizia motivată de iniţiere a testării poate prelungi acest termen cu cel mult 6 luni
(art.11 alin (1) și (2) din Legea nr.325 din 23.12.2013).
Mijloacele și metodele de testare și fixare a testelor de

integritate profesională.Testorii îşi desfăşoară activitatea în mod confidenţial. Esența
metodelor de testare constau în derularea operațiunilor disimulate de natură să conducă crearea
unor împrejurări susceptibile să determine verificarea comportamentului (corupțional sau
regulamentar) al unui funcționar public. Aici, prin operațiuni dissimulate înțelegem acele acțiuni
și combinații prin care se ,,ascunde adevărata înfățișare a unui lucru (dându-se o aparență
înșelătoare)523”, se face ca ceva să nu fie cunoscut, se maschează scopul.
În acest scop, testorii pot recurge la unele mijloace şi metode (de pildă, folosirea actelor
care codifică identitatea persoanelor, inclusiv a structurilor, organizaţiilor, încăperilor şi
mijloacelor de transport). Totodată, potrivit art.18 alin.(31) din Legea privind ASI, în cadrul
testului de integritate profesională pot fi efectuate următoarele acțiuni:
 1) măsurile: interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor; documentarea cu

ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin sistem
de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice; colectarea informaţiei de la
furnizorii de servicii de comunicaţii electronice;
523
https://dexonline.ro/definitie/disimulat
150
 2) oricare dintre măsurile speciale de investigații, derularea cărora se face cu autorizarea
procurorului;
 3) și, în opinia noastră, măsurile: chestionarea, precum și culegerea informaţiei despre
persoane şi fapte. Efectivul, forţele, conţinutul, planurile, organizarea, finanţarea şi
asigurarea tehnico-materială, formele, tactica, metodele, mijloacele activităților de
desfăşurare a testării integrităţii profesionale, cu excepţia datelor din raportul privind
rezultatele evaluării integrității instituţionale, constituie secret de stat (art.7 alin.(1) pct.4)
lit.a1) din Legea nr.245 din 27.11.2008 cu privire la secretul de stat).
În cazuri excepţionale, la realizarea testului de integritate profesională pot participa şi alte
persoane, datele de identitate ale cărora sunt păstrate de către instituţia care evaluează
integritatea instituțională, cu acordul lor prealabil şi cu prezentarea garanţiilor că nu vor
deconspira activitatea desfăşurată (art.12 alin.(2) din Legea nr.325 din 23.12.2013).
Fixarea comportamentului agentului public supus testului de integritate profesională se
face cu utilizarea mijloacelor de înregistrare audio/video, mijloacelor de comunicare, altor
mijloace tehnice de obţinere în mod ascuns a informaţiei din dotarea instituţiilor care
evaluează integritatea instituţională sau din alte surse, precum şi cu posibilitatea transmiterii
bunurilor, oferirii serviciilor, acordării privilegiilor şi avantajelor, doar în condiţiile reflectării
acestor mijloace și posibilități în decizia motivată de iniţiere a testării integrităţii profesionale
(art.12 alin.(2) din Legea nr.325 din 23.12.2013).
1. Relatați despre fazele activității de prevenire și combatere a criminalității organizate.

2. Analizați particularitățile tactice de prevenire și combatere a criminalității organizate.
3. Delimitați măsurile de prevenire de cele de combatere a crimei organizate.
4. Definiți particularitățile strângerii informației privind verificarea funcționarilor
publici.
5. Delimitați integritatea instituțională de testarea integrității profesionale.
6. Stabiliți și caracterizați etapele testării integrității profesionale.
7. Carcterizați mijloacele și metodele de testare a integrității profesionale.
1. Albu P.,Crima organizată în perioada de tranziție – o amenințare majoră la adresa securității internaționale,
București:Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative,2007, p.396.
http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2007/CRIMA%20ORGANIZATA/crima%20organizata.pdf
2. Postovan D. Prevenirea și combaterea criminalității organizate conform prevederilor legislației Republicii

Moldova (Unele aspecte teoretice și practice). În: Revista Institutului Național al Justiției,2012, nr.3 (22), p.36
.Disponibil:https://www.inj.md/sites/default/files/17/5358_Prevenirea%20si%20combaterea%20criminalitatii%20or
ganizate%20onform%20prevederilor%20legislatiei%20RM.pdf
3. Организованная преступность:Курс лекций.СПб.: Питер, 2002/ Оперативно-розыскная деятельность в

борьбе с организованной преступностью.Disponibil:
4. Шалагин А.Е., Шляхтин Е.П. Проблемы предупреждения и противодействия организованной

преступности. În: Вестник Казанского юридического института МВД России, 2015, ВАК. Disponibil:
151
5. Теория оперативно-розыскной деятельности: Учебник Под ред., К.К. Горяинова, В.С. Овчинского,
Г.К.Синилова.
6. Каминский А.М. Некоторые предпосылки криминалистического анализа современной организованной

преступности. În: Известия Тульского государственного университета, 2016, ВАК
.Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/nekotorye-predposylki-kriminalisticheskogo-analiza-sovremennoy-
7. Гусев В.А. Современные тенденции качественных изминений организованной преступности. În: Вестник
Уфимского юридического института МВД России ,2018. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/sovremennye-tendentsii-kachestvennyh-izmeneniy-organizovannoy-prestupnosti
8. Прокофьева Т.В. Особенности современной организованной преступности в сфере экономики. În:

Вестник ВИПК МВД России, 2014, №1 (29), p.10.
https://vipk.mvd.ru/upload/site152/folder_page/003/354/247/1028.pdf
9. Оперативно-розыскная деятельность/Под ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К. Синилова,

А.Ю. Шумилова: Учебник. 2-е изд., доп. и перераб. Москва: ИНФРА-М. 848 p.(Высшее образование),
2004.Disponibil:http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/spetsialnyie-takticheskie-operatsii-
borbe-115292.html
10. Сытник В. Оперативно-розыскная характеристика организованных преступных групп как

информационная составляющая организации специальных операций. În: Legea și Viața , octombrie 2014,
p.172. Disponibil:http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2014/10-2/43.pdf
11. Vocila A. Integritatea profesională.

LISTA BIBLIOGRAFICĂ
V.Cuşnir, V.Moraru. (Institutul Național al Justiției. Seria: Suporturi de curs, 10). Chișinău: Elan Poligraf
S.R.L., 2009.
2. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală / M.Udroiu, R. Slăvoiu, O. Predescu. Bucureşti:
C.H.Beck,2009.
3. Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism.
Timişoara: Solness, 2004.
4. Cristescu D.I. Aspecte privind mecanismul interceptării și înregistrării comunicațiilor. Disponibil:
https://www.juridice.ro/433149/aspecte-privind-mecanismul-interceptarii-si-inregistrarii-comunicatiilor.html
5. Olteanu G.I., Iacob A., Gorunescu M., Dragomirescu B. Metodologie Criminalistică: Structurile infracţionale
şi activităţile ilicite desfăşurate de către acestea. Bucureşti: AIT Laboratories S.R.L.,2008, p.245.
Disponibil:
https://books.google.md/books?id=PtxcI5XFxloC&pg=PA244&lpg=PA244&dq=investigatia+sub+acoperire
&source=bl&ots=_8OThmQUrs&sig=26TA0tbP7-
6. Макарь И.М. Организационно-тактические основы предупреждения и раскрытия преступлений
оперативными аппаратами органов внутренних дел. Кишинев: Молдавский Госуниверситет, 1991.
152
7. Mîrzac V., Glavan V. Utilizarea mijloacelor tehnice în activitatea specială de investigații. Chișinău: S.n.,
2014.
8. Tudoran M.V. Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare. București:
Universul Juridic, 2012.
9. Оперативно-розыскная деятельность: Учебник. 2-е изд., доп. и перераб. / Под ред. К.К. Горяинова,
В.С. Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004, p.2. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/ponyatie-stadiy-operativno-rozyisknogo-
115206.html
10. Теория оперативно-розыскной деятельности: Учебник / Под ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского,
Г.К. Синилова. Москва: ИНФРА-М, 2007.
11. Oперативно-розыскная деятельность(открытый фонд). Ассоциация профессионалов сыска ,,АПС” ,
Disponibil:https://alldetectives.ru/ord.html
12. Мешков В.М., Попов В.Л. Оперативно-розыскная тактика и особенности легализации полученной
информации в ходе предварителъного следствия: Учебно-практическое пособие. Москва: Щит-М,
1999.
13. Sun Tzu. Arta războiului / Traducere din limba franceză de Raluca Parvu. București: ANTET
14. Doraş S. Criminalistica. Chișinău: Cartea Juridică, 2011.
15. Ruiu M. Criminalistică. București: Universul Juridic, 2013.
16. Gherorghiță M. Tratat de metodică criminalistică. Chișinău: CEP USM,2015.
17. Moise A.C., Stancu E. Criminalistica. Elemente metodologice de investigare a infracțiunilor.
București:Universul Juridic, 2017.
18. Moraru V., Donciu A. Ghid practic pentru investigarea infracţiunilor de corupţie şi a celor conexe. Iulie
2009.
19. Ghidul de bune practici în investigarea infracțiunilor de corupție. București:Editura Ministerului
Administraţiei şi Internelor 2011, p.49.
Disponibil:http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2011/GHIDBUNEPRAC.pdf
20. Draguţa I. Îndrumar metodic privind utilizarea rezultatelor activităţii operative de investigaţii în cadrul
procesului penal. Chişinău: Procuratura Generală a Republicii Moldova, 2008.
21. Petre A., Trif V. Constatarea infracțiunilor de corupție. București :C. H. BECK, 2016.
22. Cuşnir V., Berliba V. Recomandări metodice privind documentarea infracţiunilor din domeniul financiar-
bancar .Chişinău: Academia „Ştefan cel Mare”, 2003.
23. Volonciu N. et.al. Noul Cod de procedură penală comentat. Ediția 2-a, revizuită și adăugită. București:
Hamangiu, 2015.
24. Codul de procedură penală. Comentariu pe articole (art. 1-603). / Coordonator M.Udroiu. Ed. C. H. BECK.
București, 2015
25. Neagu I., Damaschin M. Tratat de procedură penală. Partea generală. București: Universul Juridic , 2014.
27. Mateuț Gh. Tratat de procedură penală. Partea generală. Vol.II. București: C.H. BECK, 2012.
28. Pintea A., Pintea D.-Cr., Bălănescu A.-Cr. Urmărirea penală. Aspecte teoretice și practice. București:
Universul Juridic, 2017.
29. Florescu Dumitru A.P., Bucur D., Mrejeru T., Pantea M., Martinescu A., Manea V. Evaziunea fiscală.
București: Universul Juridic, 2013.
30. Petre A. Interceptările și înregistrările audio și audio-video, mijloace de probă în procesul penal. București:
C.H. BECK, 2008.
31. Popa Gh. Tehnici moderne de identificare criminalistică. București: AiT Laboratories S.R.L., decembrie
2011.
32. Moise A.C. Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice. București: Universul Juridic,
2011.
33. Pantea M., Mihai I.C., Dorobanțu G. Investigarea fraudelor informatice. Craiova: Sitech, 2008.
34. Spiridon I.C. Reflecții cu privire la legislația română în domeniul criminalității informatice. În: Dreptul,
2008, nr.6.
35. A Guide for Law Enforcement, US Department of Justice. Forensic Examination of Digital Evidence, 2004.
Disponibil: https://www.ncjrs.gov/pdffiles1/nij/199408.pdf.
36. Explanatory Reporttothe Convention on Cybercrime. Budapest, 23.XI.2001. Disponibil:
https://rm.coe.int/16800cce5b
37. Reyes A., Wiles J. The Best Damn Cybercrime and Digital Forensics Book Period. Burlington: Syngress
Publishing, 2007.
38. Electronic Evidence Guide. A basic guide for police officers, prosecutors and judges. Version 2.0. Data
Protection and Cybercrime Division / Directorate General of Human Rights and Rule of Law, Strasbourg,
France”. Publicat la 15 decembrie 2014. Disponibil: https://rm.coe.int/1680465f73
153
39. Council of Europe Treaty Series No. 185 - Explanatory Report to the Convention on Cybercrime. Disponibil:
https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016800c
ce5b
40. Dobrinoiu M. Accesul ilegal la poşta electronică. În: Revista de Drept Penal, 2008, nr. 3.
41. Gărăiman D. Dreptul și informatica. București: All Beck, 2003.
42. Gabor Th. Évaluation de l’efficacité des stratégies de lutte contre le crime organisé : analyse documentaire.
Département de criminologie Université d’Ottawa. Disponibil:https://www.justice.gc.ca/fra/pr-rp/sjc-csj/sjp-
jsp/rr05_5/rr05_5.pdf
43. Stancu E., Olteanu G.I. Criminalistică. Partea I. Tehnica criminalistică. Disponibil:
http://cj.md/uploads/Criminalistica.pdf
44. Studiu analitic privind investigarea și judecarea cauzelor de trafic de persoane și a infracțiunilor conexe.
Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) / Ion Vîzdoagă, Dumitru Roman, Anatolie Donciu, Diana
Ioniţă, Vasile Rotaru, Ina Rusu, Andrei Lutenco,.Chişinău, 2013.
45. Florescu G. Traficul de influență:aspecte juridico penale și investigarea infracțiunii:Teză de doctor.Chișinău,
2011.
46. Lică F. I. Cercetarea criminalistică a infracțiunilor de evaziune fiscală:Teză de doctor în drept. Chișinău,
2018.
47. Investigarea infracţiunilor de evaziune fiscală / Cristina Voicu, George Cosmin Militaru, Ionuţ Ardeleanu.
Bucureşti: Patru Ace, 2015. Disponibil:http://www.inm-
lex.ro/fisiere/d_1443/Ghid%20investigare%20infractiuni%20de%20evaziune%20fiscala.pdf
48. Bejan O. Considerații privind fenomenul criminalității transfrontaliere și transnaționale. În:Materialele
Conferinței științifico-practice internaționale, Prevenirea și combaterea crimelor transnaționale: probleme
teoretice și practice, 6-7 octombrie 2005. Chișinău, 2005.
49. Florescu Bujor. Cooperarea polițienească internațională din perspectiva bazelor de date criminalistice. În:
Materialele Simpozionului Investigarea criminalistică a infracțiunilor din domeniul crimei organizate.
Asociația Criminaliștilor din România. București,2010.
50. Pruteanu I. Livrarea controlată. Noțiuni, sarcini și rolul ei în activitatea operativă de investigații. În:
Materialele Conferinței științifico-practice internaționale Criminalitatea în Republica Moldova: starea
actuală, tendințele, măsurile de prevenire și combatere. 18-19 aprilie 2003. Chișinău, 2003.
51. Ștefan C.-E. Livrarea supravegheată – tehnică specială de supraveghere și cercetare în cazul infracțiunilor
privind traficul ilicit de droguri. În: Dreptul,2012, nr. 6.
52. Adi Oroveanu-Hanțiu. Reglementarea în legislația română a noi procedee de investigare în domeniul
spălării banilor. În:Revista de Științe Juridice, 2006, nr.3.
disponibil: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ3/B01OroveanuHantiu.pdf(particularitățile
privind procedeele de investigare)
53. Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскнойдеятельности,
Комментарий. Москва: Новый Юрист, 1997.
54. Ureche M., Bratu D. Istoria serviciilor secrete, Vol.I. Marile puteri tradiționale. București: Editura Fundației
România de Mâine, 2004.
55. Botnaru T., Ganenco A. Istoria serviciilor secrete. Breviar. Chișinău: Museum, 2004.
56. Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права. Общая часть: Учебное пособие. Москва:
Издательство Шумилова И.И., 2000.
розыскные мероприятия и меры.Учебно-практическое пособие. 3-е изд., пересмотр. и испр. Москва:
59. Шумилов А.Ю. Юридические основы оперативно-розыскных мероприятий: Учебное пособие. Москва,
1999.
60. Шумилов А.Ю. Краткая сыскная энциклопедия. Деятельность оперативно-розыскная,
контрразведывательная, частная сыскная (детективная). Москва: Издателъский дом Шумиловой
И.И., 2000.
61. Шумилин С.Ф. Использование результатов ОРД в уголовном судопроизводстве: Mонография.
Белгород: Бел. ЮИ МВД России, 2014.
62. Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия: Общие положения. С.Пб.: Издателъство Р.
63. Чечетин А.Е. Актуалъные проблемы теории оперативно-розыскных мероприятий: Монография.
Москва: Издателъский дом Шумиловой И.И., 2006.
64. Елинский В.И. Основы методологии теории оперативно-розыскной деятельности. Монография.
Москва : Издателъский дом Шумиловой И.И., 2001.
65. Основы оперативно-розыскной деятельности./ Под ред. А.Е. Чечетина: Учебное пособие. 3-е изд.,
доп. и перераб. Барнаул: Барнаульский юридический институт МВД России. 2007.Disponibil:
154
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/litsa-okazyivayuschie-glasnoe-sodeystvie-
113939.html
66. Ремизов М.В., Ласточкина Р.Н. Оперативно-розыскная деятельность: правовое регулирование и
использование результатов в уголовном судопроизводстве: Учебное пособие. Яросл. гос. ун-т.,
Ярославль.2007. Disponibil:http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/litsa-sodeystvuyuschie-
operativno-rozyisknyim-115726.html
67. Лапин Е.С., Михайлова Ю.Н. Краткий курс теоретических основ оперативно-розыскной
деятельности: Учебное пособие для студентов. Саратов:Научная книга, 2006. Disponibil:
68. Емельянов С.Л. Оперативно-розыскная деятельность. Курс лекций. СУРС.doc.Disponibil:
70. Кушнир И.В. Oперативно-розыскная деятельность,Понятие и виды оперативно-розыскной
подведомственности, 2010, http://be5.biz/pravo/o001/07.html
71. Сыпачев А.Ю., Бражников Д.А. Гласное содействие граждан оперативным подразделениям. Тюмень,
2013.
72. Сыпачев А.Ю. О понятии гласного содействия граждан оперативным подразделениям органов
внутренних дел În:Государство и право. Юридические науки, 2008. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/o-ponyatii-glasnogo-sodeystviya-grazhdan-operativnym-podrazdeleniyam-
organov-vnutrennih-del-1
73. Михайлов В.И. Контролируемая поставка как оперативно-розыскная операция: Учебно-практическое
пособие. Москва: Издательство Шумилова И.И,1998.
74. Давыдов B.O. Методика расследования экстремистских преступлений, совершенных в компьютерных
сетях. Москва: Юрлитинформ, 2014.
75. Михайлов В.И., Федоров А.В. Таможенные преступления: уголовно-правовой анализ и общие вопросы
оперативно-розыскной деятельности. СПб, 1999.
76. Дубоносов Е. С. Провокация взятки или коммерческого подкупа. Москва: Книжный Мир, 2002.
77. Яблоков Н.П. Криминалистические основы оперативно-розыскной деятельности. În: Вестник

Московского университета, 2001, №1.
78. Suian M. Unele aspecte privind folosirea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor. Penalmente
2016. Disponibil: http://www.revista.penalmente.ro/wp-content/uploads/2016/12/Penalmente-relevant-nr.-2-
2016-2.pdf
79. Voica D. Investigatorul sub acoperire, o nouă instituție a dreptului procesual penal roman. În: Dreptul,
2004,nr.5.
80. Covesi A.C. Accesul și supravegherea sistemelor de telecomunicații și informatice. Mijloace de probă. În:
Dreptul, 2003, nr.7.
81. Diaconu D.-V. Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare, procedee probatorii în NCPP. Disponibil:
www.juridice.ro
82. Bobocescu V. Contribuții la studiul evoluției metodelor de activitate informativă ale organelor de poliție,
siguranță și jandarmerie din România. Partea I. Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență, Dispecerat
și Arhivă, Studii și documente, Vol.5, 1970, p.58. Disponibil:
83. Meianu N. Personalul și sediile serviciului secret. Clasificarea, acoperirea și dotarea cu mijloace tehnice (de
la înființare până la în anul 1940). / Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență, Dispecerat și Arhivă,
Studii și documente, exemplar nr.443, Vol.4, 1970. p.5. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/studii_documente/Studii%.0si%20documente%201970-04.pdf
84. Meianu N. Agentura Serviciului Secret de Informații Român. / Consiliul Securității Statului.Centrul de
Evidență, Dispecerat și Arhivă, Studii și documente, exemplar nr.448, Vol.5, septembrie 1970. p.37.
Disponibil: http://www.cnsas.ro/documente/studii_documente/Studii%20si%20documente%201970-05.pdf
85. Ristache C., Meianu N. Unele aspecte privind organizarea și desfășurarea activităților de filaj și investigații
în cadrul organelor represive ale statului burghezo-moșieresc. / Consiliul Securității Statului. Centrul de
Evidență, Dispecerat și Arhivă, Studii și documente, exemplar nr.443, Vol.4, 1970. p.83. Disponibil:
86. Directiva despre munca cu agentura. Ministerul Afacerilor Interne, Strict secret! Direcţiunea Generală a
Securităţii Statului, 1951. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1951%20Directiva_2.
pdf
87. Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a
organelor de Securitate. Departamentul Securității Statului, Strict secret, Ex. nr.3. Disponibil:
155
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1987%20Instructiuni
_2.pdf
88. Instrucțiuni privind modul de organizare și efectuare a măsurilor „X” și „Z” din aprilie 1958. Strict Secret,
Dosar nr.3616, Direcția Generală Juridică XIII-H.-1/1958, F.20, Vol.I, p.27. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/acte_normative/DJ%20003616_006%20fila%20026-042,%20025.pdf
89. Dosar nr.3632/Ordine Originale nr.480 la 530/Ordinul Ministerului de Interne nr.00500 din 30 decembrie
1974 (Strict secret) Instrucțiuni privind munca de filaj și investigații. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/acte_normative/3632_005%20fila%20096-112.pdf
90. ЛУБЯНКА. ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1960, Справочник.
Составление, введение и примечания А.И. Кокурина, Н.В. Петрова. Научный редактор Р.Г. Пихоя.
Москва: Изд-во МФД, 1997 (Россия. XX век. Документы.), р.10-11. Disponibil:
http://militera.lib.ru/docs/0/pdf/lubyanka1917-1960_idf.pdf
91. ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1991, Справочник.
Под ред. aкад. А.Н. Яковлева; авторы–сост.: А.И. Кокурин, Н.В. Петров. Москва: Изд-во МФД, 2003,
(Россия. XX век. Документы.), p.1. Disponibil:
http://booksshare.net/index.php?id1=4&category=history&author=yakovlev-an&book=2003
92. МГБ – Министерство Государственной Безопасности СССР (1946-1953).Disponibil:
http://protivpytok.org/sssr/osnovnye-vexi-razvitiya-organov-gosudarstvennoj-bezopasnosti/mgb-ministerstvo-
gosudarstvennoj-bezopasnosti-sssr-1946-1953
93. КГБ Молдавской ССР. Disponibil:
http://shieldandsword.mozohin.ru/kgb5491/terr_org/respublik/moldav.htm
94. Смыкалин А.С. Идеологический контроль и Пятое управление КГБ СССР в 1967-1989 гг. În: Вопросы
истории, №8, август, 2011. Disponibil: https://rabkrin.org/smyikalin-a-s-ideologicheskiy-kontrol-i-pyatoe-
upravlenie-kgb-sssr-v-1967-1989-gg-statya
95. РУБОП. Disponibil: https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%A3%D0%91%D0%9E%D0%9F
96. Шхагапсоев З. Л. Совершенствование деятельности оперативных подразделений органов внутренних
дел по борьбе с организованной преступностью / Текст научной статьи по специальности
„Государство и право. Юридические науки”. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/sovershenstvovanie-deyatelnosti-operativnyh-podrazdeleniy-organov-
vnutrennih-del-po-borbe-s-organizovannoy-prestupnostyu
97. Бурдс Д. Советская агентура: Очерки истории СССР в послевоенные годы (1944-1948). Москва –
Нью-Йорк: ,,Современная история”, 2006, p.178-192. Disponibil:
http://militera.lib.ru/research/0/pdf/burds.pdf
98. Ходяков, М. В. Агентурная работа НКВД-МВД в лагерях иностранных военнопленных Великой
Отечественной войны. În: Вестник СПбГУ. Сер. 2. 2016. Вып. 2, p.140-143. Disponibil:
99. Беркутов А.С. Роль агентуры в деятельности органов милиции в послевоенные годы. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/rol-agentury-v-deyatelnosti-organov-militsii-v-poslevoennye-gody
100. Дубоносов Е. С. Основы оперативно-розыскной деятельности: Учебное Пособие, 2-е изд., перераб. и
доп.,Под ред. Г. К. Синилова. Disponibil: http://bibliotekar.ru/3-1-32-ord/index.htm
101. Дубоносов Е.С. Оперативно розыскная деятельность, Studme org 2014,
https://studme.org/80300/pravo/operativno-rozysknaya_metodika_vyyavleniya_raskrytiya_prestupleniy
102. Положение о Комитете Государственной Безопасности при Совете Министров СССР и его органах
на местах. Совершенно секретно. Особая папка. 9 января 1959 г. Disponibil:
http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/statement9159.htm
103. Положение об органах военной контрразведки КомитетаГгосударственной Безопасности при
Совете Министров СССР, Совершенно секретно, Приказ Председателя Комитета Государственной
Безопасности при Совете Министров СоюзаССР за 1961 год, 00270, Москва.
Disponibil:http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/order00270.htm
104. Положение о советской милиции. Утверждено Постановлением Совета Министров СССР от 17
августа 1962г., №901. Disponibil: http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/statement_mil17862.htmop.
105. Положение о разведывательных подразделениях КГБ при Советах Министров союзных и автономных
республик и УКГБ по краям и областям СССР. Совершенно секретно, Приказ Председателя Комитета
Государственной Безопасности при Совете Министров Союза ССР от 7 сентября 1966 года, №00127,
Москва, пункт 6. Disponibil: http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/order00127.htm
106. Контрразведывательный словарь, Совершенно секретно, 229Э, №10064, Москва 1972,p.14-
338.Disponibil: http://www.pseudology.org/Abel/KRSlovar2.pdf
107. Положение об агентурном аппарате и доверенных лицах органов государственной безопасности

СССР. Совершенно секретно, Экз.№2130, Приказ Председателя Комитета Государственной
Безопасности СССР от 4 июля 1983 года, №00140, Москва. Disponibil:http://constitutions.ru/?p=16990
156
108. Tanislav E. Dreptul la intimitate. Ascultările clandestine şi captarea imaginilor în ascuns. Bucureşti:
Eminescu, 1997.
109. Popescu Gh. Activitatea informativă, componentă strategică în activitatea structurilor polițienești pentru
prevenirea și combaterea criminalității: Teză de abilitare. Rezumat. București, 2014. Disponibil:
https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/12/Rezumat-Teza-de-abilitare.pdf
110. Хомколов В.П. Организация управления оперативно-розыскнойдеятельностью:системный подход.
Москва : Закон и право, ЮНИТИ, 1999.
111. Dicționar: Index de termeni și abrevieri cu utilizare frecventă în documentele Securității. Disponibil:
112. Пронин К.В. Краткий курс по оперативно-розыскной деятельности.5-е издание, исправленное и
дополненное, Москва: Окей-
книга.Disponibil:https://books.google.md/books?id=CPeuDQAAQBAJ&pg=PA55&lpg=PA55&dq=фигура
нт+в+орд&source=bl&ots=2gpgXJZ6kp&sig=3Jww1qGNwIIowMgwWUYzHnCd9VY&
113. Аминов И.И. идр. Юридическая психология: Учебник для студентов вузов, обучающихся по
специальности ,,Юриспруденция”2012,Оперативное внедрение. Disponibil:
https://lib.sale/yuridicheskaya-psihologiya_1332/operativnoe-vnedrenie-98989.html
114. Ковалев Н. Анализ законодательства Кыргызской Республики об оперативно-розыскной
деятельности.Disponibil:
https://www.unodc.org/documents/centralasia//prodocs/Pravovoe_regulirovanie_ORD_v_KR.pdf
115. Дударенко В.В. Тактический прием засады: разграничение с провокацией преступления. Disponibil:
116. Важенин В.В., Баженов С.В., Сафронов А.А. Гласное обcледование: подготовка, проведение,
использование результатов. În: Общество и право, 2014, №3 (49) . Disponibil:
117. Hotărârea Curții Europene de Justiție în cauzele conexate C‑293/12 și C‑594/12 din 08.04.2014 (Digital
RightsIreland și Seitlinger și alții). Disponibil:
http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d0f130d68b00027
c1e1f49649795ee210d44a734.e34KaxiLc3eQc40LaxqMbN4Pax4Se0?text=&docid=150642&pageIndex=0&
doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=271069
118. Абдуллаева Н. Д. Введение диссертации (часть автореферата) yа тему ,,Оперативное внедрение в
деятельности оперативных подразделений органов внутренних дел” , Иркутск, 2007
http://www.dissercat.com/content/operativnoe-vnedrenie-v-deyatelnosti-operativnykh-podrazdelenii-organov-
vnutrennikh-del
119. Абдуллаевa Н.Д. Виды оперативного внедрения. În: Вестник ИрГТУ №1(29), 2007. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/v/vidy-operativnogo-vnedreniya
120. Иванов В.В. Становление и развитие правового регулирования оперативно-розыскногомероприятия ,,
прослушивание телефонных переговоров” в деятельности отечественных правоохранительных
органов. Disponibil: http://xn----7sbbaj7auwnffhk.xn--p1ai/article/16524
121. Бабакова М.А. Проблема розыска при расследовании преступлений в сфере высоких технологий:
Aвтореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Disponibil:
http://law.edu.ru/book/book.asp?bookID=1409568
122. Курс: Оперативно-розыскные мероприятия. Понятие оперативно-розыскного процесса и его
123. Ivănescu S.D. Documentele Securității și cercetarea istorică: Xenopoliana, X, 2001. Disponibil:
http://institutulxenopol.tripod.com/xenopoliana/arhiva/2001/pagini/6.htm
124. Асатрян З.А. К вопросу об использовании результатов оперативно-розыскной деятельности в
уголовном процессе. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/v/k-voprosu-ob-ispolzovanii-rezultatov-
operativno-rozysknoy-deyatelnosti-v-ugolovnom-protsesse
125. Доля Е.А. Использование в доказывание результатов оперативно-розыскной деятельности. Москва:
СПАРК, 1996.
126. Козловский А.Ю. Оперативно-розыскная деятельность таможенных органов Российской Федерации
теоретические, правовые и организационные аспекты.Монография. Москва 2015. Disponibil:
http://rta.customs.ru/nrta/attachments/3756_978-5-9590-0843-7.pdf
127. Удовыдченко М.А. Использование результатов оперативно-розыскной деятельности в расследовании
преступлений:Криминалистический аспект. / Введение диссертации (часть автореферата). Москва,
1999. Disponibil: http://www.dissercat.com/content/ispolzovanie-rezultatov-operativno-rozysknoi-
deyatelnosti-v-rassledovanii-prestuplenii-krimi#ixzz5Ld9UBjlU
128. Гаскаров И.Ф. Тактико-криминалистические особенности использования результатов оперативно-
розыскной деятельности в расследовании преступлений./ Введение диссертации (часть автореферата).
Волгоград, 2005. Disponibil: http://www.dissercat.com/content/taktiko-kriminalisticheskie-osobennosti-
ispolzovaniya-rezultatov-operativno-rozysknoi-deyate#ixzz5LdGoXiGu
157
129. Похлебаев И.В., Горкина Е.В. Использование в доказывание результатов оперативно-розыскной
деятельности в качестве доказательств в расследовании преступлений, связанных с легализацией
(отмыванием) денежных средств или иного имущества, приобретенных преступным путем. În:
Юридическая наука и правоохранительная практика. Disponibil: http://oaji.net/articles/2014/1211-
1409591668.pdf
130. Климов Д.А., Климов А.А. Использование результатов ОРД в качестве ориентирующей информации
по делам о преступлениях в сфере экономики. Disponibil:
http://www.institutemvd.by/components/com_chronoforms5/chronoforms/uploads/20160413095301_Klimov
_Klimov.pdf
131. Кореневский Ю.В., Токарева М.Е. Использование результатов опeративно-розыскной
деятельности в доказывании по уголовным делам: Методическое пособие. Москва,1999, 4.
Использование результатов опаративно-розыскной деятельности в качестве ориентирующей
информации в процессе доказывания. Disponibil: http://www.pravo.vuzlib.su/book_z690_page_6.html
132. Оперативно-розыскная деятельность в таможенных органах: Учебное пособие /Составитель В.И.
Игнашин, Ростов н/Д: РИО Ростовского филиала РТА, 2008. Disponibil:
https://studfiles.net/preview/4618792/page:34
133. Ковалева М.Г. Возбуждение уголовного дела на основе результатов оперативно-розыскной
деятельности: Kонспект лекции. СПб.: СПб юрид. ин-т Академии Генеральной прокуратуры
Российской Федерации, 2007. Disponibil: http://procuror.spb.ru/izdanija/2007_02_01.pdf
134. Коряковцев В.В. Использование результатов оперативно-розыскной деятельности в доказывание по
уголовным делам, связанным с организованной преступной деятельностью.. Disponibil:
http://www.unn.ru/pages/vestniki_journals/99990195_West_pravo_2003_2(7)/B_3-16.pdf
135. Оперативно-розыскная деятельность. 2.5. Направления использования результатов оперативно-
розыскной деятельности. Disponibil: http://libraryno.ru/2-5-napravleniya-ispol-zovaniya-rezul-tatov-
operativno-rozysknoy-deyatel-nosti-operrazde
136. Самоделкин А.С. Основные направления совершенствования правового регулирования координации
оперативно-розыскной деятельности. Текст научной статьи по специальности «Государство и право.
Юридические науки». Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/osnovnye-napravleniya-
sovershenstvovaniya-pravovogo-regulirovaniya-koordinatsii-operativno-rozysknoy-deyatelnosti
137. Klauss vs Germania, din 06.09.1978. Disponibil :http://jurisprudentacedo.com/Germania.html
138. Копейкин В.В. Организационное и правовое обеспечение функции субъектов управления по
координации деятельности оперативных подразделений уголовно-исполнительной системы. Введение
диссертации (часть автореферата).Рязань,2013.
Disponibil:http://www.dissercat.com/content/organizatsionnoe-i-pravovoe-obespechenie-funktsii-subektov-
upravleniya-po-koordinatsii-deyat
139. Давыдов С.И. Понятие ,,оперативно- разыскная ситуация”:генезис, развитие, место в оперативно-
разыскной теории. În: Труды Академии управления МВД России,2017, №1(41)
file:///C:/Users/User1/Downloads/ponyatie-operativno-razysknaya-situatsiya-genezis-razvitie-mesto-v-
operativno-razysknoy-teorii.pdf
140. Vocila A. Analiza situației operative-polițienești.
Disponibil:https://andreivocila.wordpress.com/2010/04/14/%E2%80%9Eanaliza-situatiei-operative-
politienesti%E2%80%9D
141. Волынский А.Ф. Криминалистика: Учебник для вузов. Под ред. А.Ф. Волынского. Москва: Закон и
право. ЮНИТИ-ДАНА,1999,§ 3. Организационно-тактические приемы использования результатов
оперативно-розыскной деятельности в расследовании
преступлений.Disponibil:http://pravo.studio/kriminalisticheskaya-tehnika/organizatsionno-takticheskie-
priemyi-76702.html
142. Еникеев М.И. ,Психология оперативно-розыскной деятельности . În ,, Юридическая психология”,
2008,Nr.2. Disponibil: https://center-bereg.ru/m2685.html
143. Савельева М. В. Следственные действия.Studme. org. 2015:Ситуации задержания, Тактические
приемы задержания .Disponibil:https://studme.org/1292052230326/pravo/situatsii_zaderzhaniya
144. Гельманов А. Г„ Гонтарь С. А. Как установить участие лица в правонарушении? Эффективный и
экономичный метод диагностики скрываемой причастности и получения признания виновного в
отсутствие доказательств. Москва.: ОАО «Можайский полиграфический комбинат», 1999.160
p..Disponibil:http://www.studmed.ru/gelmanov-ag-gontar-sa-kak-ustanovit-uchastie-lica-v-pravonarushenii-
effektivnyy-i-ekonomichnyy-metod-diagnostiki-skryvaemoy-prichastn
145. Белик Л.С. Понятие оперативной комбинации.https://cyberleninka.ru/article/n/ponyatie-operativnoy-
kombinatsii
158
146. Землянов В.М. Своя контрразведка (Практическое пособие), Оперативная комбинация. Disponibil:
https://staff.wikireading.ru/21625
147. Руденко А.В.,Завьялов В.А. Дифференциация понятий ,,тактическая операция” и ,,тактическая
комбинация”. În:Теория и практика общественного развития, 2015 ВАК. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/differentsiatsiya-ponyatiy-takticheskaya-operatsiya-i-takticheskaya-
kombinatsiya
148. Драпкин Л.Я., Карагодин В.Н Криминалистика,2011.Disponibil:http://knigi.news/kriminal/113-
takticheskie-operatsii-takticheskie-34218.html
149. Шевелев Н. С. Использование оперативно-розыскных возможностей в раскрытии и расследовании
преступлений против собственности. Диссертация кандидата юридических наук . Краснодар, 2010.
Disponibil:http://www.dslib.net/kriminal-process/ispolzovanie-operativno-rozysknyh-vozmozhnostej-v-
raskrytii-i-rassledovanii.html#4645664
150. Данильян Э. С. Розыскная версия: понятие и сущность. În: Научно-методический электронный

журнал «Концепт»,2014, Т. 20. p. 2636–2640. URL: http://e-koncept.ru/2014/54791.htm
151. Аверина Н.А., Скрыпников А.И. Раскрытие серийных преступлений против личности и убийств,
совершенных по найму:Учебно-методическое пособие.Москва: ВНИИ МВД России,1998. Disponibil:
152. Меретуков Г.М., Лунина Е.С. Поисковая деятельность оперативно-розыскных подразделений по
выявлению и раскрытию убийств, совершенных организованной группой. În: Научный журнал Куб
ГАУ2017,№131(07). Disponibil:https://cyberleninka.ru/article/n/poiskovaya-deyatelnost-operativno-
rozysknyh-podrazdeleniy-po-vyyavleniyu-i-raskrytiyu-ubiystv-sovershennyh-organizovannoy-gruppoy
153. Шишкин В.Н., Белый А.Г. Оперативно-розыскные меры по выявлению и раскрытию
убийств,замаскированных под безвестное исчезновение. În:Общество и право,2007 ВАК.
154. Хачатрян Г. А. Тактика проведения проверочной закупки наркотических средств и психотропных
веществ . În:Молодой ученый, 2009,№2. p. 221-223. URL https://moluch.ru/archive/2/99
155. Горбунов Алексей Николаевич, Калюжный Константин Юрьевич Особенности раскрытия и
расследования карманных краж, совершаемых в общественном транспорте. În: Общество и право,
2014,№3(49). URL:http://cyberleninka.ru/article/n/osobennosti-raskrytiya-i-rassledovaniya-karmannyh-
krazh-sovershaemyh-vobschestvennom-transporte
156. Albu P. Crima organizată în perioada de tranziție - o amenințare majoră la adresa securității internaționale,
București:Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2007.
http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2007/CRIMA%20ORGANIZATA/crima%20organizata.
pdf
157. Postovan D. Prevenirea și combaterea criminalității organizate conform prevederilor legislației Republicii
Moldova (Unele aspecte teoretice și practice). În: Revista Institutului Național al Justiției,2012, nr.3 (22).
Disponibil:https://www.inj.md/sites/default/files/17/5358_Prevenirea%20si%20combaterea%20criminalitatii
%20organizate%20onform%20prevederilor%20legislatiei%20RM.pdf
158. Малков В.Д. Криминология:Учебник.ЗАО Юстицинформ, 2004. Disponibil http://lib.sale/kriminologiya-
pravo-uchebnik/3osnovnyie-napravleniya-preduprejdeniya-48493.html
159. Организованная преступность:Курс лекций.СПб.: Питер, 2002/ Оперативно-розыскная деятельность
в борьбе с организованной преступностью.
Disponibil:https://www.pravo.vuzlib.su/book_z1546_page_9.html
160. Шалагин А.Е., Шляхтин Е.П. Проблемы предупреждения и противодействия организованной
преступности. În: Вестник Казанского юридического института МВД России, 2015 ВАК. Disponibil:
161. Каминский А.М. Некоторые предпосылки криминалистического анализа современной организованной
преступности: În:Известия Тульского государственного университета, 2016 ВАК.
Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/nekotorye-predposylki-kriminalisticheskogo-analiza-
sovremennoy-organizovannoy-prestupnosti
162. Шиханцов Г.Г. Криминология. Минск: Тесей ,2006. Disponibil: http://ebooks.grsu.by/criminal/1-ponyatie-
i-obshchaya-kharakteristika-organizovannoj-prestupnosti.htm
163. Гусев В.А. Современные тенденции качественных изминений организованной преступности. În:
Вестник Уфимского юридического института МВД России,2018.
Disponibil:https://cyberleninka.ru/article/n/sovremennye-tendentsii-kachestvennyh-izmeneniy-
159
164. Прокофьева Т.В. Особенности современной организованной преступности в сфере экономики. În:
Вестник ВИПК МВД России,2014,№1(29).
Disponibil:https://vipk.mvd.ru/upload/site152/folder_page/003/354/247/1028.pdf
165. Сытник В. Оперативно-розыскная характеристика организованных преступных групп как
информационная составляющая организации специальных операций. În: Legea și Viața , octombrie 2014.
Disponibil:http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2014/10-2/43.pdf
166. http://jurisprudentacedo.com/Antunes-Rocha-contra-Portugalia-Supravegherea-unei-persoane-Lucrator-in-
cadrul-serviciilor-militare-Legalitatea-masurii-Conditiile-legii.html
167. Boguș A. Integritatea profesională a funcționarilor publici.
Disponibil:https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/138-144.pdf
168. Vocila A. Integritatea profesională.
ABREVIERI
alin. – alineat(ul)
art. – articol(ul)
apud – citat după
AOI – activitate operativă de investigaţii
ASI – activitate specială de investigaţii
CCTP – Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane al MAI din Republica Moldova
CNA – Centrul Naţional Anticorupţie din Republica Moldova
CNSAS – Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din Romania
CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CSJ – Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova
C.proc.pen. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova
C.pen. – Cod penal al Republicii Moldova
CCJE - Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni
DPO – Dosar de prelucrare operativă
D.E.O. – Dosarul de evidență operativă
ed. – ediția
GPU – Direcția Politică de Stat , organ sovietic de represiune cu funcții informative,

contrainformative și investigative
FCO - formațiune criminală organizată
IGP – Inspectoratului General al Poliţieial Ministerului Afacerilor Interne

160
INI – Inspectoratul Național de Investigație al MAI din Republica Moldova
MAI – Ministerul Afacerilor Interne din Republica Moldova
MGB – Ministerul Securității de Stat al URSS
MOI – măsuri operative de investigații
MSI – măsuri speciale de investigații
NKVD – Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne din URSS,organ de represiune cu

funcții informative, contrainformative și investigative
NKGB – Comisariatul Poporului pentru Securitatea de Stat din URSS,organ de represiune cu

funcții informative, contrainformative și investigative
n.a. – nota autorului
nr. – număr(ul)
ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
KGB – Comitetul pentru Securitatea Statului din URSS
p. – pagina(paginile)
pct. – punctul
RM – Republica Moldova
ș.a. – și alții
SIS – Serviciul de Informaţii şi Securitate din Republica Moldova
URSS –Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
vol. – volum (ul)
161

Note de Curs 2019 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de Curs 2019 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

DEPARTAMENTUL DREPT PROCEDURAL

ACTIVITATEA SPECIALĂ DE INVESTIGAȚII

DEPARTAMENTUL DREPT PROCEDURAL

ACTIVITATEA SPECIALĂ DE INVESTIGAȚII

ȘI ALTE ACTIVITĂȚI INFORMATIVE

Consiliul Calității al USM

Dumitru ROMAN, doctor în drept, conferențiar universitar

Igor DOLEA, doctor habilitat în drept, profesor universitar (USM)

Comisia de Asigurare a Calității, Facultatea de Drept a USM

(Extras din procesul-verbal nr.2 din 02 aprilie 2019)

Descrierea CIP A Camerei Naționale a Cărții

Activitatea specială de investigaţii și alte activități informative:Note de curs: Program de Master-

ISBN © Dumitru Roman, 2019

TEMA I. Aspecte istorice privind evoluția activității speciale de investigaţii și a activității

principiile activității speciale de investigaţii și altor activități informative

TEMA III. Subiecţii activităţii speciale de investigaţii

TEMA IV. Generalități privind măsurile și metodele speciale de investigații

TEMA V. Caracteristica generală a măsurilor speciale de investigații autorizate de

conducătorul subdiviziunii speciale

TEMA VI. Caracteristica generală a măsurilor speciale de investigații autorizate de către

TEMA VII. Caracteristica generală a măsurilor speciale de investigații autorizate de către

TEMA VIII. Dispunerea, autorizarea și efectuarea măsurilor speciale de investigații

TEMA IX. Documentarea în procesul investigativ-operativ și utilizarea rezultatelor activității

TEMA X. Controlul și coordonarea activităţii speciale de investigaţii

TEMA XI. Teoria tacticii şi metodicii investigativ-operative

TEMA XII. Alte activități informative și investigative

Activitatea de supraveghere secretă creează un risc sporit de intruziune nejustificată în viața

În spațiul juridic al Republicii Moldova teoria investigațiilor operative, ca știință

doctor habilitat în drept,

Amploarea şi diversificarea fenomenului infracţional, în general, a criminalităţii organizate

Totodată, activitatea specială de investigație, numită anterior „activitate operativă de

În domeniul activității speciale de investigații există două categorii de surse juridice și

Scopul cursului constă în formarea competențelor profesionale specifice în materia

Disciplina „Activitatea specială de investigaţii și alte activități informative” contribuie la

În mod separat, activitatea specială de investigaţii este obiect de studiu pentru

Modul de structurare al disciplinei pe unități de conținut: 1) Aspecte istorice privind

ASPECTE ISTORICE PRIVIND EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII SPECIALE DE

Geneza activității operative (speciale de investigații), a celor informativă şi

Franţa. La începutul secolului al XVIII-lea, poliţia criminală a adaptat şi a dezvoltat

Activitatea operativă de investigaţii, cea informativă şi contrainformativă în

Filajul și investigațiile. În prima jumătate a secolului al XX-lea, în România se dezvoltă

Organele de poliție și siguranță, în perioada indicată, pe lângă agenții de urmărire,

România (1948-1989). Reţeaua de informatori. Potrivit Directivei despre munca cu

Activitatea informativ-operativă. Potrivit art.5-6 din Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987

Interceptarea convorbirilor. Interceptarea comunicărilor era realizată de către serviciul

a) măsurile „X” (ascultarea interioară prin instalații de microfon);

cadrul organelor represive ale statului burghezo-moșieresc, p.86-87. Disponibil:

RSS Moldovenească (1940-1990)/ URSS(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).

Combaterea criminalității organizate. În URSS, în anii ʼ80, din motive ideologice, se

Agentura de celulă, sau,,подсада”, se utiliza, de regulă, în celulele celor arestați, fapt

 ,,În scopul verificării sincerității comportamentului deținuților în timpul anchetei și veridicității

Potrivit pct.3 din Regulamentul privind aparatul agenturistic și persoanele de încredere

век. Документы.), p.12 Disponibil: http://booksshare.net/index.php?id1=4&category=history&author=yakovlev-

Activitatea operativă de investigații. Înițial,inclusiv în anii ʼ30-ʼ40 ai secolului trecut,în

Activitatea operativă de investigații în perioada sovietică includea: supravegherea

1. Indicați principalele forme și metode de investigare aplicate în activitatea investigativ-

Surse bibliografice recomandate:

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND BAZA JURIDICĂ, PARTICULARITĂȚILE,

3. Activitatea specială de investigaţii – forma de bază a activităţii investigativ-operative.

4. Particularitățile activității speciale de investigații.

5. Sarcinile activității speciale de investigații.

6. Principiile activității speciale de investigații.