Relatitatea vieții cotidiene

Viața de zi cu zi este integrată în mod diferit, de fiecare persoană în parte, în funcție de

locația persoanei, de statutul social al acesteia, de „istoricul” acesteia. Din obișnuință, avem
numeroase interpretări pre-științifice și aproape pseudoștiințifice ale vieții de zi cu zi.
Pentru cunoașterea realității vieții cotidiene, ne vom baza întotdeauna pe metode văzute,
trăite(empirice), asa cum spun Peter Berger și Thomas Luckman în lucrarea „Construirea
socială a realității”(„Metoda pe care o considerăm cea mai potrivită pentru clarificarea
bazelor cunoașterii în viața cotidiană este aceea a analizei fenomenologice, o metodă pur
descriptivă și, ca atare,”empirică”, dar nu și „științifică” – în sensul în care înțelegem natura
științelor empirice”).
Îl putem percepe pe aproapele nostru ca fiind parte a unei realități diferită de a noastră,
conștiința mea fiind capabilă sa perceapă diferitele realități.
Realitatea supremă, cea care se apropie de perfecțiune, este realitatea cotidiană, deoarece
tensiunea conștiinței este maximă. Realitatea cotidiană este presărată de clișee și tipare
stabilite in timp care și-au făcut loc in viața mea.
Realitatea mea zilnică este dată de locul si mometul în care mă aflu atunci „realitatea vieții
zilnice este organizată in jurul unui ,aici, și al unui ,acum, al prezentului meu.”( Peter Berger
și Thomas Luckman în lucrarea „Construirea socială a realității”)
Realitatea mea cotidiană este strâns legată de lucrurile și obiceiurile pe care le am, de care
sunt direct interesat și de care mi-am legat existența și interesele. Părțile realității care nu-mi
sunt accesibile, nu prezintă interes pentru mine.
Nu pot trăi în această lume cotidiană, fără a interrelaționa cu cei din jurul meu. Aceștia au la
rândul lor propria percepție asupra realității, în care sunt și eu inclus, așa cum mă văd ei.
Există momente in cadrul vieții cotidiene, când trebuie să abandonez confortul de zi cu zi și să
intru într-una din acele situații neobișnuite căreia trebuie să-i fac fața. Un exemplu elocvent
privind această situație este dat tot de către cei doi autori menționați anterior(Peter Berger și
Thomas Luckman) când aduc în discuție ipoteza mecanicului de mașini americane, care într-o
zi este nevoit sa repare un Volkswagen. Realitatea vieții de zi cu zi caută să asimileze partea
cu probleme, cu nereguli in partea fără probleme. Îi este mult mai ușor unei persoane să știe
cât mai în amănunt ceea ce se întâmplă în jurul ei, lipsa suspiciunilor, oferindu-i un mai mare
confort psihic.
Realității vieții cotidiene putem să-i atribuim un „statut” suprem. Noi cercetăm celelalte
realități, dar întotdeauna vom reveni las realitatea noastră de zi cu zi.
Conștiința are întotdeauna o ordine, iar această ordine este de natură temporală. Pentru fiecare
in parte curgerea timpului este limitată. Realitatea fiecăruia în parte este dată de momentele
incluse în timpul vieții lui. Fiecare este conștient de faptul că la un moment dat, va muri. În
funcție de structura temporală a vieții mele, înțeleg mai bine ceea ce trebuie să fac zilnic.
Astfel, chiar dacă se întâmplă ceva care mă scoate din rutina zilnică, instinctul meu va fi să
mă reorientez spre aceasta.

Interacțiunea socială în viața cotidiană

Fiecare își trăiește viața de zi cu zi într-un anume fel. În momentul întâlnirii față în față a
două persoane, realitatea cotidiană a celor doi se influențează reciproc pe timpul acestei
întâlniri. Fiecare dintre cei doi interlocutori observă expresivitatea si limbajul celuilalt și
reacționează intr-un anume mod. Bineînțeles că fiecare poate interpreta în mod real sau eronat
gestica celui din fața lui.
Când avem momente față în față, interlocutorul nostru este cu totul real. La un moment dat,
se poate presupune ca cel din fața mea este mai real pentru mine decât propria-mi persoană.
Fără nici un dubiu însă eu întotdeauna mă voi cunoaște pe mine cel mai bine.
Interacțiunile de tip față în față cu ceilalți sunt caracterizate de flexibilitate. Oricâte tipare ai
încerca să impui, acestea se vor modifica în continuu, iar tiparele pe care o persoană le
consideră a fi de un fel, interlocutorul său le-ar putea considera exact tocmai invers. Există
posibilitatea ca în toate situațiile să interpretezi eronat actele intelocutorului, dar în același
tmp, acesta să aibă o atitudine prefăcută.
Cum spuneau si Peter Berger și Thomas Luckman :”il poti percepe pe celalalt ca
„barbat”, ca” european”, ca „client” ca „un tip jovial” s.a.m.d. Există numeroase clișee
despre cum trebuie perceputi și tratați interlocutorii noștrii. Pe lângă clișeele pe care ți le-ai
format despre el, partenerul de discuție iți poate arăta alte părți ale comportamentului său,
care îți pot schimba atitudinea și părerea față de el.
Există posibilitatea ca având o cunoștință, să zicem de o anumită naționalitate, să
considerăm pe toți cei care-i țntâlnim de aceeasi naționalitate cu amicul meu ca avand un
comportamwent si o atitudine similară acestuia. Astfel interacțiunea față în față este mult mai
reală decât interacțiunea pe care am avut-o cu o persoană de aceeași naționalitate ca și
prietenul meu , pe care am întâlnit-o azi dimineata în autobuz sau interacțiunea care nu a avut
loc niciodată.
Gradul de interes și de intimitate pot de asemenea influența interacțiunea între personajele
noastre. Astfel, poți avea interacțiune cu mai multe persoane ,atât cu soția cât și cu
vânzătorul de ziare de la colțul străzii (Peter Berger și Thomas Luckman), zilnic, însă
vânzătorul este mult mai puțin important.
În ceea ce privește interacțiunea socială în viața cotidiană, relațiile nu pot fi restrânse numai
la cercul de rude, prieteni, cunoștințe, ci vor trebui extinse și la cei care m-au precedat ,
precum și la ce care mă vor succeda.
 Limbajul și cunoașterea în viața cotidiană

Limbajul și expresivitatea umană pot să fie întelese de cei din jur, deoarece fac parte dintr-un
ambient comun, la care au acces toți membrii comunității respective.
Cu toate că în mod obișnuit folosim indicații non-verbale în comportamentul nostru și pentru
a înțelege pe al celorlalți, o mare parte din interacțiunea noastra are loc prin vorbire- schimb
verbal normal - care se obține prin conversații informate cu ceilalți. Sociologii au fost
întotdeauna de acord ca limbajul este fundamental pentru viața socială. Recent, însă, a fost
dezvoltată o abordare, care se preocupă, in mod specific, de felul in care oamenii folosesc
limbajul, in contextele normale ale vietii lor.  Studiul conversațiilor a fost puternic influentat
de opera lui Erving Goffman. Dar cea mai importanta influenta, in cadrul acestui tip de
cercetare, a exercitat-o Harold Garfinkel întemeietorul etnometodologiei (Garfinkel, 1984).
A asculta o inregistrare pe bandă sau a citi transcrierea unei conversați la care ai participat -
este o experiență care te poate face să-ți dai seama de anumite lucruri. Conversațiile sunt mult
mai întrerupte, mai ezitante si negramaticale decât cred majoritatea oamenilor. Atunci când
luăm parte la conversațiile cotidiene, suntem inclinați să credem că ceea ce spunem este destul
de inteligibil, pentru ca, in mod inconștient, noi umplem fondul cuvintelor pronunțate; dar
conversațiile reale sunt foarte diferite de cele din romane, unde personajele vorbesc in
propoziții bine construite gramatical.

Interacțiunea zilnică depinde de relația subtilă dintre ceea ce transmitem prin intermediul feței
si al corpului nostru si ceea ce exprimăm prin cuvinte. Folosim expresiile faciale si corporale
ale altora pentru a completa ceea ce comunică in mod verbal si pentru a controla gradul de
sinceritate în ceea ce spun, în cea mai mare parte fara a realiza acest lucru, fiecare dintre noi
păstrează un control strâns și continuu asupra expresiei faciale, a poziției mipului si a
mișcării, în decursul interacțiunii noastre zilnice cu ceilalți.

Câteodată, însă, comitem greșeli verbale, care dezvăluie pentru scurt timp ceea ce dorim sa
pastram ascuns, in mod conștient sau inconștient. Multe greșeli de vorbire demonstrează din
inadvertență, adevaratele noastre sentimente. Prin urmare, fața, gestica fizică și vorbirea sunt
folosite pentru a transmite anumite înțelesuri si pentru a le ascunde pe altele. De asemeni, ne
organizăm activitățile în contextele  vieții sociale pentru a atinge anumite scopuri.