Clasificarea riscurilor

După identificare, riscurile vor trebui să fie clasificate. Cea mai simplă formă de
clasificare a riscurilor va fi făcută în funcție de mediul din care provin:
 riscuri interne ale organizației;
 riscuri externe ale organizației.
Riscurile interne sunt determinate de factori din interiorul organizației sau proiectului,
iar controlul lor va fi mai ușor de făcut. Iată câteva exemple de riscuri interne:
 riscul de incapacitate de plată. Este determinat de imposibilitatea societății de
a face față plăților curente, ca urmare a lipsei de lichidități. Această situație poate
inteveni și atunci când activitatea societății este profitabilă, atunci când societatea nu
corelează momentele în care încasează de la clienți cu momentele în care plătește
către furnizori;
 riscul unor greve. O grevă este un conflict de muncă spontan, iar producerea
sa poate avea repercusiuni grave asupra activității societății și poate afecta contractele
în derulare;
 riscul tehnologic, ce se referă la apariția unor defecțiuni ce vor provoca
întârzieri în livrarea comenzilor contractate.
Riscurile externe sunt determinate de factori din mediul în care societatea își
desfășoară activitatea, dar aflați în afara controlului ei. În cele mai multe situații, aceste
riscuri nu pot fi complet eliminate, astfel că înțelegerea impactului și cunoașterea
factorilor ce le declanșează sunt vitale. Iată câteva exemple de riscuri externe:
 riscul valutar determinat de oscilațiile de curs ale unei monede de referință.
Atunci când a fost încheiat un contract în euro, spre exemplu, plățile în lei făcute la un
curs de schimb viitor vor suporta acest risc valutar, atunci când cursul euro va crește;
 riscuri pure, care vizează factori naturali, precum alunecări de teren, cutremure,
inundații etc. Aceste riscuri nu pot fi complet eliminate, însă împotriva acestora se pot
încheia polițe de asigurare, fiind astfel externalizate;
 riscul concurențial este determinat de apariția unei firme ce produce aceleași
bunuri, sau oferă aceleași servicii.Riscul concurențial nu poate fi eliminat complet, dar
societatea se poate diferenția de alți competitori prin construirea unor avantaje
concurențiale: service mai bun, livrare gratuită, garanție mai mare, funcții extinse ale
produsului etc, pe care o firmă nou intrată pe piață nu le va putea replica;
 riscuri fiscale, precum schimbarea cotelor de impozitare, creșterea salariului
minim pe economie, modificarea cotei TVA;
 riscuri economice, precum o nouă criză economică.
Stabilirea strategiilor de abordare a riscului
În funcție de încadrarea riscurilor, managerul de proiect poate lua următoarele
decizii:
 poate menține sub un atent control riscurile scăzute sau medii;
 poate externaliza riscurile ridicate.
Astfel, strategiile de abordare a riscului includ:
 formularea unor strategii de abordare;
 externalizarea riscurilor.
În exemplul de mai sus, echipa de management poate hotărî:
 externalizarea riscului de cutremur către o companie de asigurare, în baza unui
contract de asigurare;
 menținerea sub analiză internă a riscului de incapacitate de plată și formularea
unei strategii interne;
 menținerea sub analiză internă a riscului concurențial.
Strategiile pentru menținerea sub o analiză internă a riscului de incapacitate
de plată ar include:
 obținerea unei linii de credit pentru o anumită perioadă;
 renegocierea contractelor cu furnizorii și obținerea unor termene mai mari de
plată;
 renegocierea contractelor cu clienții și obținerea unor termene mai reduse de
plată;
 eliminarea cheltuielilor inutile;
 reducerea cheltuielilor care nu sunt absolut necesare.