Studiu privind ratele financiare și clasificarea (bonitatea) clienților unei bănci

Cuprins

Capitolul 1: Cadrul conceptual privind modalitățile de determinare a bonității clienților

unei banci
1.1. Definire și clasificare
1.2. Modelul Băncii Agricole
1.3. Modelul Băncii Comerciale
1.4. Modelul Băncii Centrale Franceze
1.5. Modelul de raiting URS (Sistem unicat de raiting)
Capitolul II: Studiu de caz. Modalitățile de determinare a bonități clienților din cadrul
BRD
2.1. Rolul analistului de risc
2.2. Indicatorii utilizați în cadrul analizei
2.2.1. Solvabilitatea patrimonială
2.2.2. Gradul de îndatorare
2.2.3. Lichiditatea totală
2.2.4. Lichiditatea imediată
2.2.5. Rentabilitatea
2.2.6. Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri
2.3. Categoriile de credite acordate în funcție de indicatorii de bonitate
…
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Introducere
Capitolul 1: Cadrul conceptual privind modalitățile de determinare a bonității clienților
unei banci
1.1. Definire și clasificare

Bonitatea reprezintă performanțele financiare a clineților și se determină în baza formulelor

contabile în funcție de perioada în care acestea sunt determinate.

Cele mai eficiente metode de bonitate se aplică în cadrul numeroaselor bănci, dintre care
amintim următoarele modele:
1. Modelul Băncii Agricole;
2. Modelul Băncii Comerciale;
3. Modelul Băncii Centrale Franceze.
Totodată, URS adică sistemul unicat de raiting este unul dintre cele mai apreciate la nivel
mondial.

1.2. Modelul Băncii Agricole

Politica de lucru a Băncii Agricole are în conformitate următoarele criterii în cazul

acordării de bonitate clientului (agent economic):

1. Societatea trebuie să se încadreze la momentul obținerii creditului precum și la finalul

lunii precedente în categoria de bonitate Standard, ce este determinată în funcție de normele
băncii în baza bilanțului anual și a celei mai recente balanțe de verificare.

Bonitatea este performanța agentului economic ce atestă încrederea pe care acesta o relevă
băncii în momentul în care se solicită un credit, se restituie la data scadentă creditul contractat cu
dobânzile aferente.
 În acest caz, bonitatea se poate determina pe baza indicatorilor financiari anuali, semestriali
și lunari, aceștia fiind:

a) Lichiditatea generală =

b) Solvabilitatea patrimonială =

c) Rata profitului brut =

Rata profitului brut se poate calcula doar în baza bilanțului anual.

d) Rata rentabilității financiare =

Rata rentabilității financiare se poate calcula doar în baza bilanțului anual.

e) Gradul de îndatorare = .

Nr. Indicatori 20 puncte 15 10 5 puncte

puncte puncte
crt.
Lichiditatea generală > 2:1
Solvabilitatea generală > 30%
Rata profitului brut > 5%
Rata rentabilității > 10%
financiare
Gradul de îndatorare
Tabelul nr. 1 Acordarea punctelor în funcție de nivelul indicatorilor
 Apoi, în funcție de punctajul obținut, societatea (agentul economic) se va încadra într-o
anumită categorie de bonitate.

Tip de categorie Puncte acumulate Definiția categoriei

A: 80-100 puncte STANDARD
B: 60-79 puncte ÎN OBSERVAȚIE
C: 40-59 puncte SUBSTANDARD
D: 20-39 puncte ÎNDOIELNIC
E: < 20 puncte PIERDERE
Tabelul nr. 2 Categoriile de bonitate

În conformitate cu anumiți factori, se poate elabora următoarea clasificare

a) Influzia de capital
b) Preluarea de riscuri de către stat ori alte organe abilitate
c) Implementarea programului de restructurare economică
d) Procesul de retehnologizare
e) Fuziuni cu scopul de a se îmbunătăți evoluția indicatorilor financiari.

Punctajul obținut în urma adiționării punctajelor bonificațiilor cu cel al indicatorilor

financiari nu poate să depășească limita superioară a unei anume categorii de bonitate
superioare celei pe care agentul economic se axează în conformitate cu indicatorii financiari.

Conform celor 5 clasificări privind acordarea bonității se poate menționa faptul că

a) Bonitatea standard este foarte restrictivă în ceea ce privește obținerea de credite, se cere o
lichiditate generală mare, solvabilitatea patrimonială de peste 35%, rata profitului brut de
peste 9%, rata rentabilității financiare de peste 15% și gradul de îndatorare cât mai mic
b) Agentul economic trebuie să se încadreze în clasa I ori clasa II de risc și cu un istoric al
datoriei bun, conform formulei de mai jos.

Grad de îndatorare generală =

 Analiza și evaluarea riscului de creditare se realizază conform umătoarelor elemente

a) Riscul financiar
b) Riscul comercial
c) Riscul de garanție
d) Riscul managerial
e) Riscul de senzitivitate

Riscul financiar expune dificultățile agentului economic legate de modalitățile de achitare la

data scadentă a obligațiunilor financiare.

Riscul financiar se poate analiza cu ajutorul metodei scorurilor (z), conform formulei de calcul z
= 0,24 x1 + 0,22 x2 + 0,16 x3 - 0,87 x4 - 0,10 x5.

Unde
 În conformitate cu scorurile obținute, riscul de faliment financiar se va putea interpreta după
cum urmează :

a) z > 1,16 - situație financiară foarte bună, risc <10%;

b) 0,10 < z 0,16 - situație financiară bună, risc 10%-30%;
c) 0,04 < z 0,10 - situație financiară în atenție, risc 30%-65%
d) z 0,04 - situație financiară nefavorabilă, risc > 65%.

Riscul comercial se referă la incorelarea din încasarea creanțelor, astfel

a) gradul de încasare al clienților (GIC) =  , iar evaluarea se face:

GIC > 90% - risc redus

70% < GIC 90% - risc mediu

GIC 70% - risc mare

b) perioada medie de încasare a clientilor (Pmic) =  , unde t = luna anterioară

solicitării creditului, iar evaluarea se va face:

Pmic 30 zile - risc redus

30 < Pmic 60 zile - risc mediu

Pmic > 60 zile - risc mare

Riscul de garanție se referă la impedimentele ce apar în legătură cu valorificarea bunurilor

alese ca și garanție, asta dacă agentul economic nu va putea achita ratele și dobânzile aferente.

În acest caz, evaluarea se va realiza în funcție de gradul de lichiditate și a garanțiilor,

punându-se accent pe:
a) siguranța maximă;
b) siguranța medie;
c) garanțiile nesigure.

Riscul managerial expune calitatea echipei de conducere a agentului economic,

calificarea, experiența și relațiile corespunzătoare pe care aceasta o întreține cu banca și asociații.

Riscul de senzitivitate se referă la creșterea prețului materiilor prime, a costului pentru

echipamentele tehnologice, a salariilor, a majorării costurilor de producție, a creșterii valorii
investiției pe parcursul realizării acesteia, a prelungii duratei de execuție, a existentei
calamităților, a concurenței, a neatingerii scopurilor propuse, etc.

Riscul total se poate obține adunând cele 4 riscuri prezentate mai sus, împărțindu-se pe
următoarele clase:
a) Clasa I – 100-80 puncte;
b) Clasa II – 79-55 puncte;
c) Clasa III <55 puncte.

  Categorii de Indicatori Punctaj

risc
  1. Risc financiar z > 0,16

0,10 < z

0,04 < z

z < 0,04
2. Risc comercial GIC > 90%; Pmic 30 zile  

70% < GIC 90%; 30 < Pmic 60 zile

GIC 70%; Pmic > 60 zile

3. Risc de garanție Garanții sigure  
 Garanții medii

Garanții nesigure
  4. Risc managerial echipă calificată, experiență mare
calificare medie, experiență redusă;
calificare slabă, fără experiență;
relații foarte bune cu terții;
relații necorespunzatoare cu terții.
  5.Risc de r < 75%
senzitivitate

Tabelul nr. 3 Funcția de scor după fiecare risc