 Riscul de piata – se poate manifesta prin intreruperea fluxului de aprovizionare

afectand astfel disponibilitatea produselor si cauzand inrautatirea pozitionarii pe piata

a intreprinderii fata de concurenti. Deasemenea marimea preturilor pe care le pot oferi
si ceilalti competitori pe piata poate afecta activitatea intreprinderii si stimula
instabilitatea vanzarilor. Totodata duce la reducerea cererii din cauza neindeplinirii
asteptarilor clientilor si la deteriorarea mediului economic din cauza evolutiei inflatiei.
Daca activitatile in cadrul intreprinderii nu vor fi bine planificate si controlate acest
factor de risc ar putea duce la falimentul intreprinderii.
 Riscul economic – poate afecta activitatea intreprinderii prin aparitia unei crize
economice, provocand astfel scaderea cererii din partea clientilor facand incasarile
nesigure si la o fluctuatie nesigura a preturilor de achizitie de la furnizori.
 Riscul financiar – prezinta un factor de risc, deoarece compania nu intotdeauna poate
detine un control asupra veniturilor viitoare, pentru ca nivelul cererii si marimea
vanzarilor sunt mereu imprevizibile. Totodata, daca compania apeleaza la
imprumuturi isi poate genera niste riscuri datorita motivului ca va fi obligata sa achite
suplimentar dobanzile pentru intoarcerea datoriilor, astfel afectandu-se rentabilitatea
intreprinderii prin micsorarea veniturilor. Pentru a nu admite un astfel de risc,
compania desfasoara permanent un control financiar, ce presupune organizarea unui
sistem efficient de evidenta financiar-contabila pentru a se evita subcapitalizarea si
investirea nejustificata in fonduri fixe.
4. Riscul datorat schimbărilor în tehnologie
 Deoarece evoluţia tehnologiei are un rol atât de important în activitatea concurenţială,
anticiparea schimbărilor în acest domeniu poate îmbunătăţi poziţia unei firme pe piaţă. După
cum orice ezitare, întârziere sau eroare în previzionarea evoluţiei tehnologiei sau în
achiziţionarea celor mai adecvate realizări în domeniu, poate aduce prejudicii nebănuite
întreprinderilor. Cine nu descoperă şi nici nu ajunge să cunoască caracteristicile ramurii, care
determină particularităţile evoluţiei tehnologiei, va pierde. Explicaţia se află în faptul că
factorii, sursele şi efectele schimbărilor progresive ale tehnologiei nu vor fi aceleaşi ca în
situaţia discontinuităţii din acest plan. [2]

 riscul tehnologic, ce se referă la apariția unor defecțiuni ce vor provoca întârzieri în livrarea
comenzilor contractate.
 Riscul Tehnologic – fiind call centru care activează prin intermediul calculatoarelor,
categoria dată întruchipează în sine câteva riscuri – riscul stingerii a luminii sau internetului
din cauza lucrărilor sau avariei din partea furnizorilor. Uzarea și ieșirea din funcțiune a
echipamentului de lucru a operatorilor. Ieșirea din funcțiune a softului și a serverilor prin
intermediul căror lucrăm din partea furnizorilor.

 Riscuri tehnologice, care se referă la imposibilitatea da a ține pasul cu competiția din punct
de vedere al tehnologiilor folosite. Astfel, activitatea companiei tinde să devină irelevantă pe
piață. Aceste riscuri pot fi prevenite prin alocarea de bugete pentru achiziționarea
echipamentelor moderne și cercetare în domeniile cheie. 

5. Riscul valutar
6. A2. Atunci cand apariţia riscului a fost influenţată direct de
7. intreprinzător, este vorba despre riscuri speculative.
8. Exemple tipice sunt situaţiile in care intreprinzătorul mizează pe
9. evoluţia favorabilă a pieţei (valutare, imobiliare etc.).
10. Astfel de riscuri nu sunt asigurate.

 Întreprinderile, care folosesc devize pentru desfăşurarea activităţii lor, se expun riscului
valutar. Acesta se manifestă sub forma posibilităţii înregistrării unor pierderi, fie ca urmare a
păstrării sau încasării unei valute, fie datorită efectuării, sau numai a proiectării realizării de
operaţiuni de schimb valutar, la o dată ulterioară predeterminată. Modificarea cursului de
schimb la valuta deţinută sau la cea folosită într-un contract de credit în devize sau de
import-export produc efecte diferite la părţile implicate, în funcţie de noul raport dintre
valutele tranzacţionate. Astfel, dacă valuta respectivă se depreciază, proprietarul ei şi
creditorul înregistrează o pierdere, în timp ce debitorul obţine un câştig. Acesta se expune la
un risc de schimb şi pierde, dacă până la scadenţa datoriei lui, moneda în care se exprimă
obligaţia de plată se apreciază. Într-o situaţie identică ajunge şi cel care investeşte în altă
ţară, în care rata dobânzii şi perspectivele de câştig sub forma profitului sunt mai înalte, dacă
scade cursul de schimb al valutei în care şi-a plasat capitalul în străinătate.
 riscul valutar determinat de oscilațiile de curs ale unei monede de referință. Atunci când a
fost încheiat un contract în euro, spre exemplu, plățile în lei făcute la un curs de schimb
viitor vor suporta acest risc valutar, atunci când cursul euro va crește;

11. Riscul de faliment (insolvabilitate)

 Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a
întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea, din care unele
semnalează vulnerabilitatea, iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce ameninţă
supravieţuirea. Cumularea riscului economic cu cel financiar prin intermediul coeficientului
levierului total (CLT) permite evaluarea riscului global – economic şi financiar – cu atât mai
ridicat, cu cât cheltuielile legate de amortizare şi dobânzi deţin o pondere mai mare în totalul
cheltuielilor. Mărimea riscului activităţii economico-financiare interesează nu numai
întreprinderea care apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, care consideră că
pentru a beneficia de un credit, întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară, care
să exprime o garanţie a gestionării sănătoase a activităţii la toate nivelurile, de la cel
operaţional la cel strategic. În acest sens, evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii şi a
posibilităţii de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situaţiei financiare, până la
riscul de faliment, se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea
activităţii economico-financiare: - solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care
capitalurile proprii asigură acoperirea obligaţiilor pe termen lung şi a creditelor prin
elemente patrimoniale. Aceasta trebuie să aibă valori peste 0,3 şi o evoluţie ascendentă. O
valoare sub 0,3 este un semnal de prudenţă deosebită ce impune o alertă crescută din partea
băncii finanţatoare, întreprinderea fiind falimentară. - lichiditatea exprimă capacitatea de
achitare la termen a obligaţiilor pe termen scurt din resursele băneşti disponibile. Lichiditatea
trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta existenţa unui supliment de resurse care să
facă faţă incidentelor ce pot apărea în mişcarea capitalului circulant. - trezoreria constituie
partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanţate imobilizările şi necesarul de
fond de rulment şi exprimă aptitudinea întreprinderii de a se finanţa din resursele stabile. O
trezorerie negativă implică recurgerea la credite bancare de trezorerie pentru plăţile curente,
ceea ce arată dificultăţi financiare pe termen scurt. - rata rentabilităţii financiare reflectă
capacitatea întreprinderii de a obţine profit net prin utilizarea capitalurilor proprii şi este
favorizată de recurgerea la împrumuturi în cazul unui efect de levier financiar pozitiv. Prin
 sistemul de rate şi de echilibru financiar, diagnosticul financiar permite evidenţierea
punctelor tari şi a punctelor slabe ale gestiunii financiare, respectiv a performanţelor şi a
riscului economic şi financiar, dar nu oferă posibilitatea evaluării evaluării riscului de
faliment care ameninţă continuitatea întreprinderii aflate în dificultate. Cauzele care pot
conduce la faliment sunt numeroase şi vizează: - reducerea activităţii; - reducerea marjelor şi
ratelor de rentabilitate; - apariţia şi amplificarea problemelor de trezorerie, de management, -
falimentul unor clienţi, reducerea pieţelor de desfacere, blocajul în lanţ, etc

 riscul de incapacitate de plată. Este determinat de imposibilitatea societății de a face față

plăților curente, ca urmare a lipsei de lichidități. Această situație poate inteveni și atunci când
activitatea societății este profitabilă, atunci când societatea nu corelează momentele în care
încasează de la clienți cu momentele în care plătește către furnizori;

12. Riscul concurențial

 este determinat de apariția unei firme ce produce aceleași bunuri, sau oferă
aceleași servicii.Riscul concurențial nu poate fi eliminat complet, dar societatea se poate
diferenția de alți competitori prin construirea unor avantaje concurențiale: service mai bun,
livrare gratuită, garanție mai mare, funcții extinse ale produsului etc, pe care o firmă nou
intrată pe piață nu le va putea replica;
13. Riscuri informaționale
 cauzate de eșecul de a rămâne relevant în conformitate cu nevoile de pe piață. Studiile
amănunțite cu privire la nivelul de satisfacție al consumatorilor și nevoile lor pot preveni
astfel de riscuri. 
 ∙ Riscul informațional – toți angajații departamentului operațional operează cu sisteme
CRM și informații, care din cauza scurgerii poate da avantaj altor companii call-centre și va
devaloriza exclusivitatea instrumentelor cu care ne folosim.

14. Riscuri politice

 care se referă la deciziile guvernanților interni sau externi și la cum poate o schimbare de
politică să afecteze activitatea companiei. Astfel, mediul economic schimbat poate să
 împiedice importul sau exportul de servicii/produse. Cum multe dintre aceste riscuri nu pot fi
prevăzute, singura soluție este adaptabilitatea. 
 ∙ Riscul politic – Din punct de vedere a politic, unicul risc care poate fi prevăzut de către
angajații și administrația call centrului, poate fi modificarea legislației cu privire la IT
Parkuri, de ex. impunerea impozitelor pe venit de care sunt scutiți rezidenții parcurilor sau
mărirea procentelor, ce vă mări costurile salariale pentru companie.

15. Riscurile contractuale

 care iau naștere atunci când partenerii sau furnizorii sunt în incapacitate sau refuză să-și
onoreze contractele. Fie că acest fapt se întâmplă voit, prin neexecutare, sau din cauza
insolvabilității, situația nu este una plăcută. Puteți preveni aceste riscuri printr-o analiză de
risc financiar a entității cu care doriți să colaborați. 
 ∙ Riscul contractual - Fiecare operator a call-centrului are acces la toate datele clienților
precum nume prenume, adresa ș.a din cauza legii Europene GDPR cu privire la protejarea
datelor personale o scurgere (care poate fi provocată de orice operator) poate aduce la
amenzi de milioane de euro. De exemplu compania Google a avut de suferit amenda de 7
milioane de Euro în anul 2020 din cauza acestei legi
(https://www.skillcast.com/blog/biggest-gdpr-fines-2020)
 Alt risc din aceeași categorie poate fi în caz dacă call-center nu va oferi serviciile la
calitatea cerută contractuală care se măsoară prin indicatorul satisfacției a clienților,
compania mamă să oprească finanțarea și să angajeze alt call center, atunci call centrul
existent va fi nevoit sa înceteze activitatea.
 ∙ Riscul pandemic - Bun exemplu este COVID-ul, în caz a unei carantine globale și
închiderii a hotarelor între țările europene, având depozitul de unde se fac trimiterile doar în
Germania și Polonia, companiei va fi imposibil de a procesa livrările și activitatea companiei
poate încetini, iar call-center închide, asta fiind grija companiei mamă Autodoc. iar noi la
nivel local

16. Riscuri de întrerupere a afacerilor,

17. B2. Riscurile privind proprietatea:
18. -> Dezastrele naturale (cutremurele, inundaţiile, alunecările
19. de teren, furtunile puternice etc.) afectează, de regulă, mai
 20. mulţi intreprinzători şi au efecte negative majore. Soluţia
21. cea mai eficientă de protecţie impotriva acestor riscuri este
22. asigu> - rarea.
23. Incendiile reprezintă situaţii de risc care se produc frecvent.
24. Protecţia presupune atat măsuri complexe de prevenire,
25. cat şi asigurarea.
26. - > Furturile, spargerile şi talhăriile, pentru prevenirea şi limitarea
27. cărora se pot folosi sisteme de alarmă, agenţi de
28. pază, sisteme de supraveghere şi, bineinţeles, asigurarea.

29. A1. Evenimentele care au un impact negativ asupra afacerii, dar

30. al cărui moment de producere nu poate fi precizat dinainte sunt caracterizate
31. de risc pur.
32. Exemple tipice le constituie incendiul, inundaţiile sau alte tipuri
33. de evenimente catastrofice naturale, furtul, decesul unor membri
34. foarte importanţi din cadrul personalului, falimentul unor clienţi etc.
35. In măsura in care aceste riscuri pot fi analizate statistic, pot fi şi
36. asigurate.

 care se referă la situațiile când activitatea firmelor este întreruptă din cauza dezastrelor
naturale sau a epidemiilor, de exemplu. Așa cum s-a văzut și în România în timpul crizei
Covid, afacerile care nu s-au reorientat spre online au dispărut foarte repede sau au avut de
suferit pierderi semnificative. 
 riscuri pure, care vizează factori naturali, precum alunecări de teren, cutremure, inundații etc.
Aceste riscuri nu pot fi complet eliminate, însă împotriva acestora se pot încheia polițe de
asigurare, fiind astfel externalizate;

37. riscuri fiscale, precum schimbarea cotelor de impozitare, creșterea salariului minim pe economie,
modificarea cotei TVA;
38. Riscuri generate de factorul uman,

Riscul resurselor umane – acest risc este reprezentat prin lipsa sau a nivelului scăzut a forței de
muncă și a specialiștilor buni cunoscătoare de limbi străini, pentru care pe piața între companiile
internaționale cu gen similar de activitate (call-centru) merge concurență continuă. Din acest punct
de vedere, riscul este că o anumită direcție lingvistică (precum ar fi operatori de limba olandeză) pot
nu fi găsiți pe piața noastră sau atrași de altă companie, ca urmare echipa țării date va rămâne fără
purtător de limbă, va fi nevoit de deservit clienții în limba engleză sau doar prin e-mailuri,chaturi cu
ajutorul la google translate, iar imaginea companiei va suferi din cauza că nu va corespunde
cerințelor de deservire.
39. B3. Riscurile privind clienţii se referă la vanzarea pe credit, cand
40. clientul rău-platnic refuză să plătească produsul achiziţionat, şi la
41. posibilitatea apariţiei unor nemulţumiri privind produsul oferit sau
42. serviciile conexe prestate.
43. B4. Riscurile privind personalul se referă la furturi sau la falsuri
44. realizate de către propriii angajaţi ai intreprinzătorului. Cauzele ţin
45. atit de neselectarea corespunzătoare a persoanelor angajate, cat şi de
46. mediul intern al organizaţiei (relaţiile dintre angajaţi şi angajator, po
47. litica salarială şi aşteptările angajaţilor, sistemul de control intern al
48. afacerii şi procedurile in cazul unor situaţii negative). De cele mai
49. multe ori aceste riscuri pot fi asigurate.

50. Fraudele: furturi ale salariaţilor (cazurile cele mai frecvente),

51. spargerile, furturile din partea clienţilor sau a concurenţilor.
52. in acest domeniu, asigurările pot fi de un real
53. ajutor.

54. - > Activităţile de marketing. Indiferent de calităţile produsului,

55. de regulă, este nevoie de un efort de marketing
56. susţinut pentru a asigura vanzarea, o strategie de marketing
57. bine realizată şi pusă in aplicare fiind singura soluţie
58. de terme> -n lung.

59. - > Salariaţii, una din cele mai importante resurse intr-o afacere.
60. intreprinzătorul trebuie să aibă grijă ca angajaţii să-i
61. fie loiali şi să lucreze eficient. Pentru acesta, el trebuie să
62. aibă in vedere permanent nu numai situaţia financiară sau
63. problemele de producţie şi de vanzare (aşa cum se intamplă
64. de foarte multe ori), ci să investească şi in procesul de
65. angajare, instruire şi coordonare a personalului.

66. Planificarea atentă a afacerii, care permite valorificarea

67. oportunităţilor oferite de piaţă si evitarea unor probleme
68. frecvente (dificultăţi rezultate din lipsa de informaţii, probleme
69. cauzate de o c> -reştere prea rapidă).

70. - > Nivelul de competenţă şi pregătire. Abilităţile innăscute şi

71. dezvoltate, cunoştinţele dobandite in domeniul producţiei,
72. financiar, al vanzărilor, al managementului resurselor
73. umane, precum şi o atitudine corespunzătoare reprezintă,
74. impreună, singura bază pe care se poate construi o afacere.
75. Atunci cand implicarea in afaceri nu este rezultatul
76. unei autoevaluări aprofundate a intreprinzătorului şi a
77. unei concentrări a tuturor resurselor disponibile, rezultatul
78. este, cel mai a> -desea, falimentul.
 adică riscuri legate de angajați. Printre acestea enumerăm scurgeri de informații voite sau
accidentale din cauza angajaților, precum și greve. Pentru prevenirea acestor riscuri se
recomandă verificările minuțioase efectuate în momentul angajării, trainingul frecvent al
personalului și motivarea în mod constant a angajaților. 
  riscul unor greve. O grevă este un conflict de muncă spontan, iar producerea sa poate avea
repercusiuni grave asupra activității societății și poate afecta contractele în derulare;

Principalele tipuri de riscuri ale personalului. Identificarea riscurilor de personal ale

companiei
Riscuri externe de resurse umane - acestea sunt influențe negative ale mediului extern care
afectează atât procesele din cadrul companiei în ansamblu, cât și securitatea personalului acesteia.
Riscurile de personal extern includ:
- politic - imperfecțiune cadru legislativ, activități ale organizațiilor publice, mișcări, partide etc.,
- procesele economic - inflaționiste, o situație dificilă pe piața muncii etc;
- socio-demografice - angajații intră în diferite tipuri de dependență (alcoolică, droguri etc.),
activitățile mediului infracțional etc;
- naturale și climatice - inundații, alunecări de teren etc .; factori tehnogeni;
- piață (competitivă) - prezența unor condiții de muncă mai atractive pentru concurenți, atragerea
angajaților, presiunea externă asupra angajaților (luare de mită, șantaj) etc.
Include intern riscurile personalului, ale căror surse se află în cadrul organizației. Ele nu pot fi mai
puțin distructive decât cele externe. Nu trebuie uitat că între extern și intern riscurile
personalului există o legătură strânsă. Poate consta în faptul că o sursă de pericol extern, de
exemplu, un concurent, sporește în mod intenționat tendințele dureroase din cadrul organizației
adversarului pentru a-l slăbi sau a-l distruge în întregime.
Riscurile interne ale personalului, la rândul lor, în funcție de sursele de risc, sunt
subdivizate privind riscurile personale și riscurile sistemului de management al personalului.
Riscurile personale apar ca urmare a manifestărilor calităților profesionale, de afaceri și personale
ale personalului întreprinderii. La rândul lor, riscurile personale includ următoarele tipuri:
- riscuri biologice (vârstă, nivel de sănătate, caracteristici psihofiziologice, abilități);
- riscuri socio-psihologice (demotivare, loialitate, efectuate roluri sociale, conflicte interumane);
- riscuri morale (credințe, convingeri, valori, cultură);
- riscuri intelectuale (nivel de inteligență, educație);
- riscuri economice (potențial creativ și profesional, calificări, experiență profesională);
- riscuri de nesiguranță (miopie, neglijență, schimbare bruscă a situației financiare, credulitate,
înșelăciune, condamnări etc.).
Riscurile sistemului de management al personalului sunt diferențiate în funcție de
subsistemele sistemului de management al personalului:
1) riscurile asociate personalului de planificare și marketing, inclusiv:
- lipsa alocării pozițiilor din care pot proveni cele mai periculoase amenințări la adresa securității;
- determinarea ineficientă a numărului necesar de personal (sau lipsa acestuia);
- compoziția cantitativă suboptimală;
- asupra echilibrului de gen, vârstă și grupuri educaționale de personal;
- nivel scăzut de calificare etc;
2) riscurile asociate relațiilor de muncă, inclusiv:
- prezența conflictelor de interese între angajați și angajator;
- climat socio-psihologic nefavorabil în echipă;
- lipsa unei politici de onestitate în raport cu clienții, angajații și angajatorii;
- lipsa măsurilor de identificare, prevenire și suprimare a acțiunilor nedorite din partea angajaților
care pot afecta interesele organizației etc;
3) riscurile condițiilor de muncă și siguranței, inclusiv:
- lipsa măsurilor de conservare și menținere a sănătății fizice și psihologice a personalului;
- condiții de muncă economice și sociale ineficiente;
- condiții de lucru psihofiziologice și sanitar-igienice nefavorabile;
- organizarea ineficientă a muncii personalului;
- regimuri iraționale de muncă și odihnă etc;
4) riscurile motivării personalului, inclusiv:
- lipsa unui program de motivare a personalului;
- lipsa unui sistem de responsabilitate materială;
- lipsa motivației în rândul angajaților de a face propuneri proactive pentru îmbunătățirea siguranței
organizației;
- lipsa stimulentelor pentru reținerea personalului;
- lipsa mecanismelor de identificare a motivelor și motivelor concedierii angajaților valoroși și a
locului de muncă ulterior al acestora etc .;
5) riscurile de formare și dezvoltare a personalului, inclusiv:
- lipsa comunicării între instruire și evaluarea rezultatelor;
- structura și cultura organizației nu contribuie la implementarea cunoștințelor dobândite;
- lipsa relației dintre instruire și procedura de certificare;
- calitatea slabă a educației etc;
6) riscurile de evaluare a afacerilor pentru personal, inclusiv:
- lipsa evaluării diferitelor forme de manifestare a neloialității și nesiguranței angajaților
organizației;
- standarde diferite pentru lucrătorii care fac aceeași treabă;
- similaritatea convingerilor și a punctelor de vedere ca factor care influențează evaluarea afacerii;
- subiectivitatea metodelor de evaluare a afacerii a personalului;
- evaluarea angajatului nu se bazează pe rezultatele performanței, ci pe calitati personale;
- modificări ale standardelor în timpul evaluării afacerii;
- utilizarea unei game restrânse de estimări;
- compararea angajaților între ei și nu cu standardele de performanță;
- lipsa concluziilor privind evaluarea afacerii, deciziile de management etc;
7) riscuri dezvoltare sociala personal, inclusiv:
- lipsa condițiilor care vizează creșterea loialității angajaților;
- lipsa unor garanții sociale suplimentare pentru personalul redus și asistență la angajare;
- lipsa unui pachet social, luând în considerare cerințele de siguranță din partea organizației și a
angajatului etc;
8) riscurile unei structuri organizaționale ineficiente, inclusiv:
- lipsa de temei a numărului de personal, luând în considerare strategia de dezvoltare a organizației;
- iraționalitatea structurii organizaționale a organizației;
- lipsa serviciului de gestionare a personalului;
- distribuirea funcțională ineficientă a responsabilităților și atribuțiilor pentru managementul
personalului etc;
9) riscurile de asistență juridică, inclusiv:
- lipsa controlului asupra respectării de către angajat a legislației actuale în domeniul muncii și civile
în îndeplinirea atribuțiilor de muncă;
- lipsa măsurilor de reducere la minimum a răspunderii materiale a angajatului și a angajatorului
pentru apariție conflicte de muncă;
- Lipsa reglementărilor locale privind securitatea personalului etc;
10) riscuri suport informativinclusiv:
- lipsa informațiilor și a muncii explicative cu angajații organizației cu privire la regulile de
desfășurare a negocierilor comerciale confidențiale, comunicarea cu clienții, tactica de
comportament la încercarea de recrutare și șantaj, asigurarea securității informațiilor a angajatorului
în timpul și după programul de lucru;
- furnizarea prematură și de înaltă calitate a informațiilor complete și fiabile necesare pentru
îndeplinirea sarcinilor de muncă etc.

La rândul său, printre riscurile personalului, se poate numi riscul încălcării drepturilor și
libertăților personale, violența fizică și psihică la locul de muncă, umilirea onoarei și demnității,
riscul de deteriorare a sănătății, riscul de a pierde un loc de muncă, riscurile de reducere a
veniturilor.
Riscurile de personal ale unei organizații includ riscul unei scăderi a activelor materiale, riscul
pierderii resurselor informaționale, riscul formării unei imagini negative a companiei și riscul
falimentului.

Riscurile personalului de stat includ riscul de neplată, riscul de instabilitate socială și tensiune în
societate, riscul de proteste publice, greve ale lucrătorilor, riscul de neîncredere publică și demisia
guvernului.

Pe baza rezultatelor performanței, riscurile nete ale personalului diferă, care se datorează numai
posibilității de pierderi din vina personalului, de exemplu: riscuri de invaliditate; riscuri de fraudă și
furt etc.; și riscuri speculative ale personalului asociate cu posibilitatea pierderii și creșterii
veniturilor, de exemplu, riscuri de recrutare a personalului, riscuri culturale organizaționale etc.

Conform criteriului potențialelor daune, riscurile pentru personal sunt subdivizateasupra

riscurilor de personal locale, medii, semnificative și globale (strategice).
În funcție de gradul de regularitate al potențialului manifestările de risc pot fi distinse o singură
dată sau aleatorii, riscurile regulate și constante ale personalului.
Prin gradul de sensibilitate la riscurile personalului diferite grupuri de părți interesate ar trebui să
evidențieze riscurile de personal acceptabile, acceptabile și inacceptabile.
Prin gradul de legitimitate, justificat (legitime) și nejustificate (ilegale) riscuri ale personalului.
Mai mult, în funcție de din cauze Riscurile HR pot fi împărțite în accidentale (nu intenționate) și
non-accidentale (intenționate).
interacțiune profundă și de înaltă calitate a conținutului întregului spectru de cercetare științifică și
discipline academice ale educației manageriale.

Riscurile de personal extern includ:

Politic - imperfecțiunea cadrului legislativ, activitățile organizațiilor publice, mișcărilor, partidelor
etc.,

Procese economico-inflaționiste, situație dificilă pe piața muncii

Socio-demografic - angajații intră în diferite tipuri de dependență (alcoolică, droguri etc.),

activitățile mediului infracțional etc .;

Naturale și climatice - inundații, alunecări de teren etc .; factori tehnogeni;

Piață (competitivă) - prezența unor condiții de muncă mai atractive pentru concurenți, atragerea
angajaților, presiunea externă asupra angajaților (luare de mită, șantaj) etc.

Riscuri biologice (vârstă, nivel de sănătate, caracteristici psihofiziologice, abilități);

Riscuri socio-psihologice (demotivare, loialitate, roluri sociale îndeplinite, conflicte interumane);

Riscuri morale (credințe, credințe, valori, cultură);

Riscuri intelectuale (nivel de inteligență, educație);

Riscuri economice (potențial creativ și profesional, calificări, experiență profesională);

Riscuri de nesiguranță (miopie, neglijență, schimbare bruscă a situației financiare, credulitate,

înșelăciune, condamnări etc.).

Riscurile sistemului de management al personalului sunt diferențiate în funcție de subsistemele

sistemului de management al personalului:

1) riscurile asociate personalului de planificare și marketing, inclusiv:

Lipsa alocării pozițiilor din care pot proveni cele mai periculoase amenințări la adresa securității;

Determinarea ineficientă a numărului necesar de personal (sau lipsa acestuia);

Compoziție cantitativă suboptimală;

Echilibrarea genului, vârstei și grupurilor educaționale de personal;

Calificări scăzute, etc;

2) riscurile asociate relațiilor de muncă, inclusiv:

Conflictele de interese dintre angajați și angajator;

Climatul socio-psihologic nefavorabil în echipă;

Lipsa unei politici de onestitate în raport cu clienții, angajații și angajatorii;

Lipsa măsurilor de identificare, prevenire și suprimare a acțiunilor nedorite din partea angajaților
care ar putea afecta interesele organizației etc .;

3) riscurile condițiilor de muncă și siguranței, inclusiv:

Lipsa măsurilor de conservare și menținere a sănătății fizice și psihologice a personalului;

Condiții de muncă socio-economice ineficiente;

Condiții de lucru psihofiziologice și sanitar-igienice nefavorabile;

Organizarea ineficientă a muncii personalului;

Regimuri iraționale de muncă și odihnă etc;

4) riscurile motivării personalului, inclusiv:

Lipsa programului de motivare a personalului;

Lipsa unui sistem de răspundere civilă;

Lipsa motivației în rândul angajaților pentru a face propuneri proactive pentru a îmbunătăți siguranța
organizației;

Lipsa stimulentelor pentru păstrarea personalului;

Lipsa mecanismelor de identificare a motivelor și motivelor concedierii angajaților valoroși și a

locului de muncă ulterior al acestora etc .;
5) riscurile de formare și dezvoltare a personalului, inclusiv:

Lipsa comunicării între instruire și evaluarea rezultatelor;

Structura și cultura organizației nu contribuie la implementarea cunoștințelor dobândite;

Lipsa relației dintre instruire și procedura de certificare;

Calitatea slabă a educației etc;

6) riscurile de evaluare a afacerilor pentru personal, inclusiv:

Lipsa evaluării diferitelor forme de manifestare a neloialității și nesiguranței angajaților organizației

Standarde diferite pentru lucrătorii care fac aceeași treabă;

Similitudinea convingerilor și atitudinilor ca factor care influențează evaluarea afacerii;

Subiectivitatea metodelor de evaluare a afacerilor pentru personal;

Evaluarea unui angajat nu se bazează pe rezultatele performanței, ci pe calitățile personale;

Modificări ale standardelor în timpul evaluării afacerii;

Folosind o gamă restrânsă de estimări;

Comparația angajaților între ei, nu cu standardele de performanță;

Lipsa concluziilor privind evaluarea afacerii, deciziile de management etc;

7) riscurile dezvoltării sociale a personalului, inclusiv:

Lipsa condițiilor care vizează creșterea loialității angajaților;

Lipsa garanțiilor sociale suplimentare pentru personalul redus și asistență la angajare;

Lipsa unui pachet social, luând în considerare cerințele de siguranță din partea organizației și a
angajatului etc .;
8) riscurile unei structuri organizaționale ineficiente, inclusiv:

Număr nerezonabil de personal, luând în considerare strategia de dezvoltare a organizației;

Structura organizațională irațională a organizației;

Lipsa serviciului de gestionare a personalului;

Distribuția funcțională ineficientă a responsabilităților și atribuțiilor pentru managementul

personalului etc;

9) riscurile de asistență juridică, inclusiv:

Lipsa controlului asupra respectării de către angajat a legislației actuale în domeniul muncii și civil
în îndeplinirea sarcinilor de muncă;

Lipsa măsurilor de minimizare a răspunderii materiale a angajatului și a angajatorului pentru apariția

conflictelor de muncă;

Lipsa reglementărilor locale privind securitatea personalului etc;

10) riscurile suportului informațional, inclusiv:

Lipsa informațiilor și a muncii explicative cu angajații organizației cu privire la regulile de

desfășurare a negocierilor confidențiale de afaceri, comunicarea cu clienții, tactica de comportament
la încercarea de recrutare și șantaj, asigurarea securității informațiilor angajatorului în timpul și după
orele de lucru;

Furnizarea prematură și de înaltă calitate a informațiilor complete și fiabile necesare pentru

îndeplinirea sarcinilor de muncă etc.

După cum se arată mai sus, în funcție de obiectul riscului, riscurile de personal sunt

Clasificarea riscurilor de personal ale companiei

Luați în considerare clasificarea riscurilor de personal în funcție de diferiți parametri:
1. În măsura posibilului de previziune și precizie a evaluării, riscul personalului poate fi
previzibil, dificil de previzionat și deloc previzibil.
2. Conform parametrului calculabilității, riscul personalului poate fi calculat (exprimat într-o
valoare numerică) și nu calculat (exprimat într-o descriere verbală sau o judecată de valoare).
3. În ceea ce privește gradul de controlabilitate, riscurile pentru personal sunt gestionabile,
convenționale nereglementate și neadministrate.
4. În funcție de natura posibilelor pierderi, riscul personalului poate fi material (pierderi directe
de bunuri sau echipamente), forță de muncă (cifră de afaceri ridicată și productivitate scăzută a forței
de muncă), financiar (pagube monetare directe) și speciale (cauzând prejudicii vieții și sănătății
oamenilor).
5. După tipul de daune, riscul personalului poate fi clasificat în risc care provoacă daune directe
sau indirecte. Riscul asociat cu o pierdere de profit sau o creștere a cheltuielilor poate duce la
pierderi indirecte.
6. În funcție de natura evenimentului, riscul personalului poate fi subiectiv (asociat cu
caracteristicile personale ale angajaților) sau obiectiv (cauzat de circumstanțe obiective).
7. La locul apariției, riscul personalului poate fi extern (asociat cu schimbări neașteptate în
economie, politică etc.) sau intern (datorită specificului organizației în sine),
8. În funcție de gradul de admisibilitate a pierderilor, riscul personalului poate fi:
o minim (cu o daună maximă de 0-25%);
o acceptabil (cu o daună maximă de 25-50%);
o critice (cu daune maxime de 50-75%);
o catastrofale (cu un prejudiciu maxim de aproximativ 75-100% și posibile pierderi
comparabile cu dimensiunea capitalului propriu al organizației.
Metode de gestionare a riscurilor HR
Definiția 2

Managementul riscului resurselor umane este o activitate care constă în dezvoltarea de măsuri
tactice și strategice pentru studiul riscurilor, dezvoltarea și adoptarea măsurilor adecvate pentru
optimizarea managementului în fiecare etapă a lucrării cu resurse umane.

Pentru riscurile personalului, puteți utiliza următoarele metode de management:

1. Minimizarea sau evitarea riscului este o decizie conștientă de a abandona un proiect riscant,
partener, angajat, manager, refuzul de a accepta anumite tipuri de risc în general sau de a obține
garanții adecvate.
2. Asumarea riscurilor și acoperirea pierderilor în detrimentul resurselor proprii sau al
sistemelor speciale (rezerve de asigurare, economii preventive implică compensarea riscurilor,
autoasigurare.
3. Diversificarea - distribuția, diluarea riscului între diferite domenii de activitate, țări, industrii,
consumatori, furnizori, angajați, agenții de recrutare, controlori.
4. Asigurarea riscurilor - relații în ceea ce privește protejarea intereselor proprietății juridice
și indivizi la apariția unui anumit eveniment (eveniment asigurat) în detrimentul fondurilor
monetare create din contribuțiile (primele) plătite de aceștia.

Analiza riscurilor
După identificarea și clasificarea riscurilor, următorul pas în managementul riscurilor îl va
reprezenta analiza lor. Astfel, riscurile vor fi analizate sub două aspecte:
 probabilitatea de manifestare;
 impactul avut.
De cele mai multe ori, probabilitatea de manifestare este invers proporțională cu impactul avut. Cu
cât probabilitatea de manifestare a unui risc este mai mare, cu atât impactul său este mai mic.

Spre exemplu, un cutremur cu o intensitate de peste șapte grade pe scara Richter poate produce
avarii serioase asupra structurii de rezistență a unei clădiri. Totuși, cutremurele de o asemenea
intensitate sunt rare.

Atât probabilitatea de apariție a unui risc, cât și impactul său potential vor fi analizate luând în
calcul trei nivele:
 probabilitate (sau impact) ridicat;
 probabilitate (sau impact) mediu;
 probabilitate (sau impact) scăzut.
Rezultatul îmbinării acestor elemente constă într-o matrice cu trei rânduri şi trei coloane,
determinând trei categorii de risc:
 risc mare;
 risc mediu;
 risc scăzut.
Pentru o detaliere a celor expuse până acum, să presupunem că analizăm trei riscuri:
 un risc de cutremur;
 un risc concurențial;
 un risc de incapacitate de plată.
În cazul riscului de cutremur, probabilitatea de manifestare este scăzută, însă impactul potențial este
ridicat. În cazul unui risc concurențial, echipa de management poate estima o probabilitate ridicată
de apariție și un impact scăzut, atunci când se bazează pe avantaje concurențiale dificil de replicat.
În cazul unui risc de incapacitate de plată, echipa de management consideră o probabilitate de
apariție medie și un impact asupra afacerii ridicat.

Dacă este cazul, pentru a obține o analiză mai exactă, putem extinde analiza făcută mai sus pe
cinci praguri, obținând de această dată:
 risc foarte mare;
 risc mare;
 risc mediu;
 risc scăzut;
 risc foarte scăzut.
Stabilirea strategiilor de abordare a riscului
În funcție de încadrarea riscurilor, managerul de proiect poate lua următoarele decizii:
 poate menține sub un atent control riscurile scăzute sau medii;
 poate externaliza riscurile ridicate.
Astfel, strategiile de abordare a riscului includ:
 formularea unor strategii de abordare;
 externalizarea riscurilor.
În exemplul de mai sus, echipa de management poate hotărî:
 externalizarea riscului de cutremur către o companie de asigurare, în baza unui contract de
asigurare;
 menținerea sub analiză internă a riscului de incapacitate de plată și formularea unei strategii
interne;
 menținerea sub analiză internă a riscului concurențial.
Strategiile pentru menținerea sub o analiză internă a riscului de incapacitate de plată ar include:
 obținerea unei linii de credit pentru o anumită perioadă;
 renegocierea contractelor cu furnizorii și obținerea unor termene mai mari de plată;
 renegocierea contractelor cu clienții și obținerea unor termene mai reduse de plată;
 eliminarea cheltuielilor inutile;
 reducerea cheltuielilor care nu sunt absolut necesare.
 

Cele “10 ameninţări” în cazul neevaluării riscului: 1. Amplasarea greşită a afacerii. Aceasta ţine de
politica de marketing: presupune nepromovarea unor reclame corecte şi nealegerea unei pieţe
favorabile desfacerii produsului. 2. Prea mult capital în active fixe. Eficienţa utilizării activelor fixe
este scăzută. 3. Lipsa de capital. S-au făcut investiţii prea mari în active fixe şi nu mai există
suficient capital circulant pentru continuarea procesului de producţie. 4. Probleme cu creditele. Nu
există resurse pentru rambursarea datoriilor. 5. Proasta gestionare a stocurilor. Dublarea vânzărilor
nu implică dublarea stocurilor. Stocurile vor creşte numai de 1/4 ori. 6. Expansiune necontrolată. Se
lansează produse pe o piaţă care nu a fost cercetată în prealabil. 7. Capitalizare neadecvată. Ea este
determinată de riscul activităţii. Dacă riscul este mare ,dividendele cerute de investitori vor fi mari.
Din profitul obţinut se plătesc dividendele şi partea investită va fi mică. 8. Lipsa de experienţă şi de
calificare. Nu există interes pentru ridicarea gradului de pregătire profesională a celor angajaţi. 9.
Probleme cu personalul. Dacă activitatea merge prost personalul va fi tentat să îşi găsească alt loc de
muncă. 10. Birocraţia. Aceasta se găseşte în activităţile ale căror rezultate nu mai sunt satisfăcătoare.
Daca se analizează aceste ameninţări se constată ca una derivă din cealaltă ca un efect cu propagare
în lanţ. Cei “7 factori de succes” în cazul evaluării riscurilor: Specialiştii au analizat factorii care
determină succesul activităţii unei întreprinderi. Ei consideră că, dacă se urmăreşte realizarea
anumitor condiţii, performanţa este asigurată. Condiţiile stabilite sunt: 1. Tendinţa spre acţiune.
Fiecare angajat este capabil să acţioneze zi de zi, fără a aştepta ordine de la cineva. 2. Apropierea de
client pentru înţelegerea nevoilor acestuia. Activitatea de producţie trebuie să aibă un dublu scop:
realizarea unui produs calitativ superior şi satisfacerea necesităţilor unui anumit segment de
consumatori. 3. Autonomie în luarea deciziilor. Toată activitatea trebuie împărţită în compartimente
care ştiu exact ce au de făcut şi unde de fapt se iau deciziile. 4. Conducerea simplă şi bazată pe
valori. Americanii denumesc aceasta KISS = “a păstra lucrurile simple”(de la keep it short and
simple). 5. Realizarea scopului propus sau denumit plastic ”croşetarea modelului potrivit”. Ideea
constă în aceea că un produs nou se lansează numai pe o piaţă cunoscută, iar pe o piaţă nouă se
vinde numai un produs deja cunoscut. Niciodată un produs nou nu se lansează pe o piaţă nouă,
pentru că riscul este foarte mare. 6. Un personal bine pregătit şi dedicat. Activitatea presupune un
lanţ de oameni implicaţi în procesul de producţie de la furnizorul iniţial la clientul final. Dacă
fiecare este interesat în activitatea pe care o desfăşoară şi depune o muncă de calitate, riscul ca în
procesul de producţie să apară întreruperi este foarte mic. 7. Un control cât mai scurt al activităţii.
Nici un aspect al controlului nu trebuie neglijat în nici o fază a activităţii. Orice conducător
analizând continuu activitatea de care răspunde şi ţinând cont de factorii menţionaţi mai sus, poate
asigura succesul afacerii.[3]