TEMA 11.

ASIGURAREA RISCURILOR DIN

ACTIVITATEA DE
ANTREPRENORIAT
Planul lecţiei:
1. Asigurarea de fidelitate
2. Asigurarea creditelor de export
3. Modalități de intervenție a statului în asigurarea creditelor
de export
4. Asigurarea împotriva întreruperii activității de afaceri
5. Asigurarea riscurilor politice
1. Asigurarea de fidelitate
 Cuvântul pecuniar înseamnă în
legătură cu banii, iar asigurarea pecuniară
acoperă riscurile unei organizații care s-ar
putea găsi în situația de a trebui să
plătească o sumă de bani, fie în situația
de a nu putea încasa sumele pe care le
încasa de obicei.
 Scopul asigurării de fidelitate
este de a proteja asiguratul împotriva
unor daunece ar putea rezulta din
încrederea acordată unor persoane
ce administrează o parte din activele
unei societăți.
 Polița de asigurare de fidelitate
protejează o societate împotriva
daunelor determinate de acte
frauduloase sau necinstite ale
personalului său, indiferent dacă
aceștia au acționat singuri sau
împreună cu alte persoane.
 Asigurătorul plătește numai
dauna propriu-zisă, nu și daunele de
consecință. Sunt excluse, de
asemenea, din despăgubire costurile
asiguratului pentru stabilirea pierderii
propriu-zise.
 În prezent, există mai multe tipuri
principale de cauțiune:
- garanții comerciale;
- obligațiuni prin care se angajează să
plătească o sumă de bani dacă o
persoană nu reușește să achite
datoriile;
- tribunalele împuternicesc o persoană să
administreze afacerile financiare ale
altei persoane;
- obligațiunile guvernamentale;
- garanții de restituire.
 Cauțiunea implică următoarele
relații:
• Relația debitor-creditor, stabilită fie,
prin contractul de livrare a bunurilor, fie
prin lege (de exemplu, obligația de a
plăti vama);
• Relația debitor-asigurător, prin plata
primei de asigurare de către debitor
către asigurător, pe de o parte, iar, pe
de altă parte, prin dreptul de recurs al
asigurătorului față de debitor;
• Relația asigurător beneficiar.
2. Asigurarea creditelor de export
 Formele de asigurare posterioare
încheierii contractului
După încheierea contractului de
export pot să intervină două categorii de
riscuri și anume:
1) în intervalul de timp cuprins între
momentul semnării contractului de export
și cel al livrării la extern a produselor
comandate, însoțită de documentele
legale;
2) în intervale de timp de la livrarea
pe credit a produselor și până la
încasarea contravalorii lor.
 Riscul majorării prețurilor interne
poate fi protejat printr-o garanție a
riscurilor economice.
 Pentru a se putea încheia o poliță de
asigurare a creditelor de export asigurătorul
trebuie să facă o analiză complexă care să
definească următorii termeni:
- riscul;
- valabilitatea poliței de asigurare;
- prima de asigurare;
- suma asigurată;
- franchiza;
- obligația asiguratului;
- constatarea pagubelor, stabilirea și plata
despăgubirilor;
- condiții de plată a despăgubirilor.
 În analiza riscului de credit pe
termen scurt, asigurătorul se bazează, în
general, pe trei situații și anume:
a) situația veniturilor și a cheltuielilor
(denumită și situația beneficiilor și
pierderilor);
b) situația surselor și utilizării fondurilor;
c) bilanțul
 Alături de asigurarea creditelor de
export se practică alte două categorii de
asigurări și anume: asigurarea ratelor de
credit și asigurarea creditelor de investiții.
3. Modalități de intervenție a statului
în asigurarea creditelor de export
 În țara noastră, pentru asigurarea și
garantarea creditelor la export a fost
înființată Banca de Export și Import
(EximBank).
 În ceea ce privește modul de
intervenție a statului în asigurarea
creditelor la export, practica
internațională cunoaște soluții diferite. În
așa țări cum ar fi: Germania, Belgia și
Elveția se atestă o colaborare a statului
cu sectorul privat. Astfel, societatea
privată N.C.M. din Olanda asigură riscurile
comerciale pe termen scurt din contul său
propriu, fără vreo garanție din partea
statului, iar riscurile comerciale pe termen
mediu și lung și cele politice le asigură pe
contul statului.
 Indiferent de formele organizatorice,
privind activitatea pe care o desfășoară,
prin formele de asigurare pe care le
încheie, prin facilitățile pe care le acordă,
organismele specializate urmăresc
promovarea exportului țărilor lor,
creșterea pierderii țărilor lor în exportul
mondial.
 4. Asigurarea împotriva
întreruperii activității de afaceri
 Asigurarea împotriva întreruperii
activității de afaceri este cunoscută și sub
numele de asigurare a pierderii de timp și
cuprinde în principal pierderea de profituri
sau pierderea în consecință. Polița
standard împotriva incendiului, oferă
despăgubiri pentru daunele aduse
clădirilor și stocurilor de mărfuri, însă nu
și pentru pierderea câștigurilor pe care
acestea le furnizează.
5. Asigurarea riscurilor politice
 Asigurarea riscuurilor politice
desemnează acoperirea de care dispune o
societate comercială dintr-o țară pentru a-
și susține activitatea de export,
concretizată în contracte de livrare și
pentru susținerea propriilor investiții în
străinătate.
 Riscurile politice cuprind o gamă
variată de evenimente:
• naționalizarea investițiilor legată de
expansiunea capitalului în țările în curs
de dezvoltare;
• dificultăți în transferul banilor din țara
cumpărătorului;
• orice acțiune a unor guverne străine
care duce la dificultăți în respectarea
obligațiilor contractuale;
• război, război civil, revoluție, care
împiedică realizarea obligațiilor
contractuale;
• riscurile privind cumpărătorii publici;
• retragerea sau reînnoirea licențelor de
export sau impunerea unor restricții la
export;
• pierderi rezultate din imposibilitatea de
a institui procese legale în țara
cumpărătorului, ca urmare a lipsei sau a
proastei funcționări a sistemului legal și
juridic din țara respectivă.