Bolile necomunicabile: caracteristici generale, bolile care reprezintă

probleme de sănătate publică la nivel internațional, caracteristici

epidemiologice, morbiditate, mortalitate, implicații pentru sănătatea publică
și pentru bunăstarea individuală

Rata de mortalitate a bolile non –comunicabile (Noncommunicable diseases) se

situeaza la 71 % din decesele la nivel global, echivalentul a 41milioane de decese
anual. In fiecare an, 15 milioane de decese se inregistreaza pentru populatia de
varsta 30-69 ani , peste 85% dintre ele in tarile cu venit mediu si scazut.

Printre decese , bolile cardio-vasculare ocupa primul loc cu 17.9 milioane/an ,

urmate de cancere 9 milioane/an , bolile respiratorii 3,9 milioane/am si diabet 1,6
milioane/an.

NCDs , fiind boli cronice, evolueaza pe o durata lunga de timp si sunt rezultatul
mai multor factori : genetici, fizici, de mediu si comportamentali.

In ciuda progresului inregistrat de multe tari in ultimii ani, se constata o crestere

ingrijoratoare a afectiunilor mentale, printre care depresia fiind principala cauza de
dizabilitate, urmata de suicid drept cauza de deces la varsta de 15-29ani.

Cu toata constientizarea la nivel global pentru acest tip de afectiuni , pacientii

atinsi de tulburari mentale sufera adesea de discriminare, stigma sau chiar violarea
unor drepturi fundamentale.

In 2019 OMS a lansat un program menit sa faciliteze accesul la tratament pentru

acest tip de boli si pentru a reduce stigmatizarea bolnavilor. Proiectul “The WHO
Special Initiative for Mental Health (2019-2023): Universal Health Coverage for
Mental Health” are drept target atingerea celui mai inalt standard de sanatate
mentala si bunastare pentru toti oamenii.

Motivatia pentru acest proiect OMS rezida in faptul ca peste 80% din persoanele
afectate de tulburari mentale nu beneficiaza de tratament de calitate a bolii de care
sufera, desi in USA se estimeaza ca 1 din 5 ani traiti cu dizabiliate la nivel global
este din cauza afectiunilor mentale, care cauzeaza 1trilion de $ pierderi economice.
 Este deja bine stiut ca un bolnav psihic este mai predispus pentru alte afectiuni
somatice ( HIV, TBC, NCD) cauzand o mortalitate prematura de 10-20 de ani.

Mortalitatea din cauza suicidului ( cca 800 000/an ) este ridicata si afecteaza
disproportionat adultii tineri si femeile varstnice.

OMS afirma ca tinta proiectului este cresterea acoperirii tratamentului pentru

tulburarile mentale severe pana la 50% pana in 2023 si reducerea mortalitatii prin
suicid cu 15 % pana la aceeasi data.

Din datele oficiale oferite de Global Health Data Exchange pentru 2017 :
 - Se observa o rata relativ constanta a deceselor si DALY pe parcursul a mai
bine de 20 de ani
- Comparativ cu totalul si raportat la o alta cauza majora, cea a accidentelor,
diferenta este notabila in ambele cazuri.

In raport procentual , dar si valori absolute decesele si DALYs datorate

tulburarilor mentale :

- O medie de 326,47 fata de peste 41 de milioane total NCDs in 2017 pentru

decese
- 122 763 811.52 media DALYs echivaland unui procent de 4,89 % fata de
62% total pentru NCDs
http://ghdx.healthdata.org/gbd-results-tool?params=gbd-api-2017-
permalink/42ffe6c97e459c44d46b7f69dc65c03d

Povara îmbolnăvirilor se măsoară prin ani de viață ajustați pentru dizabilitate,

DALY (Disability Adjusted Life Years), care reprezintă suma anilor de viaţă
pierduți prin decese premature și anilor trăiţi cu dizabilitate dată de prezenţa bolii
sau a accidentelor, ajustați pentru gravitatea bolii.
Pentru depresie, evolutia DALY a avut in Romania un trend ascendent pe perioada
anilor 2000,2010, 2015-2016 : de la 478, 488, 493 la 496. Pentru consumul de
alcool 452 -330- 308- 308.

În anul 2018, în România, ponderea pacienților cu tulburări mintale și de

comportament a fost de 2445 cazuri la 100.000 de locuitori. Prevalențe ce depășesc
3.000 de cazuri la 100.000 de locuitori au fost raportate de județele: Argeș, Vâlcea,
Hunedoara, Olt, Buzău, Călărași, Gorj și Caraș-Severin.

Spre deosebire de afecțiunile somatice, identificarea și intervenția timpurie în cazul

tulburărilor neuropsihice sunt mai dificile din cauza unor factori precum natura
subiectivă a acuzelor și teama stigmatizării. Tulburările mintale constituie una
dintre cauzele principale ale poverii bolii și ale anilor de sănătoasă pierduți
(disability-adjusted life years, DALY), afectând calitatea vieții. Deși a înregistrat o
creștere, speranța de viață în România este printre cele mai scăzute din UE. Acest
lucru reflectă comportamente nesănătoase, dar și inegalități socioeconomice,
precum și deficiențe substanțiale în furnizarea serviciilor de sănătate.

Depresia este o boala frecventa la nivel populational. Se apreciaza ca fiind una

dintre principalele cauze de dizabilitate la nivel mondial, afectand 246 mil de
persoane :

- 1din 20de persoane suferă în prezent de depresie în Europa

- 1din 60persoane sufereau de depresie în România, în 2014
- 1din 20persoane sufereau de depresie în anul 2017

La nivelul Uniunii Europene, estimările Eurostat arată că în anul 2014, 7% din

populaţia UE suferea de depresie cronică. Aceste estimări provin de la al doilea val
al anchetei europene European Health Interview Survey, desfăşurat între anii 2013
şi 2015 şi care a inclus persoane începând cu vârsta de 15 ani. Următoarea etapă a
studiului va fi realizată în anul 2019, urmând a se desfăşura la intervale regulate de
cinci ani. Studiul a inclus întrebări privind autoevaluarea stării de sănătate și datele
privind bolile cronice diagnosticate de un medic și care au avut loc în ultimele 12
luni. Aceste date sunt disponibile pentru toate statele membre ale UE, Islanda,
Norvegia și Turcia. În anul 2015, la nivelul regiunii OMS Europa, erau 40 de
milioane de persoane care sufereau de depresie. De asemenea, în fiecare an se
înregistrează 128 000 de cazuri de suicid având drept cauză depresia11. La nivel
european, prevalenţa depresiei a fost de 9% în rândul bărbaţilor şi de 17% în rândul
femeilor

Prevalenţa episodului depresiv major (cazuri la 100.000 locuitori) în România

comparativ cu Uniunea Europeană :

Anul România Uniunea Europeană

2007 1 827.09 2 477.02
2012 1 846.79 2 494.49
2017 1 878.26 2 492.17

În ceea ce priveşte prevalenţa depresiei pe grupe de vârstă, vârful se întâlneşte la

femeile adulte cu vârsta între 55-74 ani, peste 7,5%, iar la bărbaţi, peste 5,5,%.
Depresia apare și la copii și la adolescenți cu vârsta sub 15 ani, dar la un nivel mai
scăzut comparativ cu grupele de vârstă înaintată.

http://ihmeuw.org/55zc

Grupuri populaţionale la risc:

Depresia la copii și adolescenți

Prevalența depresiei este estimată la 2% în rândul copiilor și la 6% în rândul

adolescenților.

Simptomatologia depresivă la această vârstă: include:

 hiperactivitate,

 dificultăți școlare,
 comportamente de risc sau delicvență.

Până la 70% din copiii și adolescenții care au avut un episod depresiv vor repeta
episodul în cel mult 5 ani.

Depresia post-partum

Studii recente indică o frecvență între 50-80% a unor simptome depresive (tristețe,
plâns facil, epuizare, dificultăți de concentrare, anxietate) în săptămânile

imediat următoare nașterii. Fenomenul durează aproximativ 2 săptămâni și nu

necesită tratament specific.

Formele mai grave ale depresiei post-partum se întâlnesc la 10-20% din femeile
care au născut recent și se caracterizează prin iritabilitate, oboseală marcată,
insomnie și îngrijorare excesivă legată de capacitatea de a îngriji bebelușul,
sentimentul de a fi sprijinită de familie și nemulțumire față de viață, în general. La
0,1-0,2% din femeile care au născut depresia poate avea forme severe, care pot
duce la suicid sau omorârea nou-născutului.

Depresia la vârsta a treia

Aproape un sfert din persoanele în vârstă de peste 60 de ani prezinte simptome

depresive, de diferite intensități.

Simptomele depresive asociază mai frecvent simptome somatice (de obicei

dureroase), neliniște sau lentoare în gândire și mișcări. Majoritatea vârstnicilor nu
răspund adecvat la tratamentul cu medicamente antidepresive obișnuite, iar
frecvența episoadelor depresive este mai mare decât la alte vârste.
http://ghdx.healthdata.org/gbd-results-tool

Boala Alzheimer reprezinta o alta problema de sanatate la nivel mondial. Boala

Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței. Deși recunoașterea impactului

social al bolii este încă deficitară, ea reprezintă o problemă de sănătate publică

datorită resurselor medicale, sociale, psihosociale şi financiare care implică pe
termen lung atât pacientul și familia acestuia, cât şi serviciile de sănătate și sociale.
În pofida creșterii numărului pacienților diagnosticați, boala rămâne în continuare
subestimată, fiind o sursă importantă de disabilitate. În anul 2016, prevalența bolii
la scară națională a fost de 141 cazuri la 100.000 de locuitori. Județele care
comunică cele mai reduse rate ale demenței Alzheimer au fost:

Harghita (24,1 la 100.000 delocuitori), Sălaj (44,3 la 100.000 de locuitori), Olt

(45,8 la 100.000 de locuitori), Mare (53,3 la 100.000 de locuitori), Botoșani (56,1
la 100.000 de locuitori), Gorj (56,6 la 100.000 de locuitori),Bihor (57,6 la 100.000
de locuitori), Mehedinți (58,4 la 100.000 de locuitori), Iași (64,1 la 100.000de
locuitori), Ilfov (91,2 la 100.000 de locuitori) și Constanța (91,3 la 100.000 de
locuitori).

Dintre toate formele de demență, boala Alzheimer și demența vasculară sunt cele
mai frecvente fiind, responsabile pentru până la 90% din cazurile de demență4 . În
prezent, demența reprezintă a cincea principală cauză de deces.

În Europa erau 46 de milioane de bolnavi diagnosticați în 2015 și se preconizează

că vor fi 100 de milioane în 2050. În România, maladia Alzheimer aproximativ
270-300.000 de persoane, cu o rată a diagnosticării ce se situează între 10-15%. În
țara noastră nu este încă recunoscut faptul că demența reprezintă o problemă de
sănătate publică, nefiind elaborată o strategie națională privind această afecțiune.
Luând în considerare numai cazurile de demență Alzheimer și, fiind dovedit faptul
că alături de o persoană cu demență sunt implicate încă 3-4 persoane, calitatea
vieții a cel puțin 1 milion de oameni în țara noastră este profund perturbată 6 . În
România sunt 300.000 de bolnavi diagnosticați cu boala Alzheimer, mult peste
media europeană, la care se adaugă cei care sunt îngrijiți de familie și sunt
nediagnosticați.

România, în anul 2012, existau 270.304 de persoane cu demență. Aceasta

reprezintă 1,26% din populația totală de 21.387,517. Numărul persoanelor cu
demență ca procent din populație este ceva mai mic decât media UE de 1,55%.

Deși cazurile de bolnavi cu tulburări mintale și de comportament în evidență și

ratele de prevalență au crescut mult și continuu în România (2,2), comparativ cu
Europa (4,1) și UE (3,7) avem o rată a prevalenței sub valorile înregistrate în cele
două zone. Ungaria (1,8), Bulgaria (1,8) au valori sub media pentru România, iar
Slovacia, Cehia, Estonia au valori peste media pe România, UE și Europa.
România se află pe penultimul loc între țările europene privind fondurile alocate
pentru îngrijirea bolilor creierului, fenomen explicabil în cea mai mare parte prin
absența serviciilor de îngrijire.

http://ihmeuw.org/55zd

Datele OMS publicate în aprilie 2017, estimează că la nivel mondial 1 din 160 de
copii suferă de una din tulburările din spectrul autist (TSA), reprezentând mai mult
de 7,6 milioane de ani de viață ajustați în funcție de handicap și 0,3% din povara
globală a bolilor. Această estimare reprezintă o cifră medie, iar prevalența raportată
variază substanțial în cadrul studiilor. Cu toate acestea, unele studii bine controlate
au raportat cifre care sunt substanțial mai mari. Prevalența TSA în multe țări cu
venituri mici și medii este până acum necunoscută.3 Pe baza studiilor
epidemiologice efectuate în ultimii 50 de ani, prevalența TSA pare să crească la
nivel global. Există multe explicații posibile pentru această creștere aparentă,
incluzând o conștientizare sporită, extinderea criteriilor de diagnosticare,
instrumente de diagnostic mai bune și raportarea îmbunătățită. 3 Studiile recente
sugerează că autismul afectează aproximativ unu la sută dintre europeni, care
reprezintă peste cinci milioane de persoane în UE.

In România, părinţii care au copii cu vârsta între 1 şi 3 ani sunt încurajați să solicite
aplicarea screening-ului în cabinetul medicului de familie, la controalele obligatorii
de la 12, 16, 18, 24 și 36 de luni, potrivit articolului 3 din Normele metodologice
de aplicare a Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate,
educație și sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist și cu
tulburări de sănătate mintală asociate din 25.08.2016. Chestionarul screening
permite identificarea primelor simptome ale unei tulburări de spectru autist, menite
să îndrume părintele către un specialist.
Bibliografie :

- World Health Organization. (2019). The WHO special initiative for mental

health (2019-2023): universal health coverage for mental health. World
Health Organization.
- Raport Național privind Starea de Sănătate a Populației României 2018
- https://vizhub.healthdata.org/gbd-compare
- https://ourworldindata.org/mental-health