Nutriție 2 (anul II sem 1)

NUTREȚURI ................................................................................................................................. 2
Nutrețurile de origine vegetală .......................................................................................................... 2
LEGUMINOASELE PERENE VERZI ................................................................................................................... 5
LEGUMINOASELE ANUALE VERZI .................................................................................................................. 7
GRAMINEELE PERENE VERZI ......................................................................................................................... 9
GRAMINEELE ANUALE VERZI....................................................................................................................... 11
SILOZURILE ................................................................................................................................................. 13
FÂNURILE, FURAJELE DESHIDRATATE ARTIFICIAL ȘI GROSIERE..................................................................... 17
RĂDĂCINILE, TUBERCULII ȘI SUBPRODUSELE LOR........................................................................................ 20
CEREALE ȘI SUBPRODUSELE LOR ................................................................................................................. 23
PROTEAGINOASE, OLEAGINOASE ȘI SUBPRODUSELE LOR............................................................................ 28

NUTRȚURI DE ORIGINE ANIMALĂ .................................................................................................... 34

LAPTELE ȘI SUBPRODUSELE LUI................................................................................................................... 34
FĂINURILE ȘI GRĂSIMILE ANIMALE ............................................................................................................. 36
GRĂSIMILE ANIMALE .................................................................................................................................. 39

NUTREȚURILE COMBINATE .............................................................................................................. 39

ALIMENTAȚIA ANIMALELOR ..................................................................................................... 45
Alimentația taurinelor...................................................................................................................... 45
Alimentația taurilor .................................................................................................................................... 46
Alimentația vacilor ..................................................................................................................................... 47
Alimentația vacilor în peprioada de lactație ................................................................................................ 48
Alimentația vacilor cu producții foarte mari de lapte .................................................................................. 49

ALIMENTAȚIA OVINELOR ................................................................................................................. 50

Alimentația berbecilor ................................................................................................................................ 51
Alimentația oilor adulte.............................................................................................................................. 52
Alimentația tineretului ovin ........................................................................................................................ 54
Nutriție 2
Curs 1/ 7.10.2019

NUTREȚURI

Nutrețurile de origine vegetală

Nutrețurile de origine vegetală sunt principala sursă de hranire ale animalelor. Pentru acoperirea
necesarului animalelor, au contribuția lor și sursele de origine animala, de origine mineral sau
sursele sintetice.

1.1. Nutrețurile verzi

- Se caracterizeaza printr-un continut ridicat de apa (70-85%), cee ace imprima acestora un
grad ridicat de consumabilitate, efecte diuretice si dietetice.
- Au o buna valoare nutritive, energetică și proteică; sunt excelelnte surse de vitamine și
minerale, contribuind semnificativ la mentinerea stării de sănătate a animalelor și la
realizarea producției.
- Sunt cele mai ieftine surse de hrană, influențând pozitiv rețul de cost al produselor
animaliere;
- Se pot obține de pe pajiști și din culture de plante furajere.
1.1.1. PAJIȘTILE
- Ocupă cam mai mare pondere din suprafata agricolă a Europei (cca 33%), in România 34% ( 5
milioane de ha)
- Dpdv tehnic, cea mai simplă pajiște este aceea create prin însămânțarea unei singure specii
care poate fi: o graminee perenă (raigras englezesc) sau o leguminoasă perenă (lucerna). Acest
tip de pajiste are o perioada scurta de exploatare si este descrisa drept pajiște temporară
( sunte acelea care se însămânțează, se include ăn rotația culturilor și se exploatează maxim 5
ani).
- Pajițtile permanente cu creștere spontana formate din mai multe specii de plante (atat
graminee cât și leguminoase – precum și buruieni). Pajiștile permanente se autoînsămânțează.
Nu sunt incluse în rotația culturilor și rezistă mai mult de 5 ani în cultură.
- Pajiștile au compoziție și valori nutritive variabile date de mai multi factori de influentă
precum:
o Stadiul de vegetație
o Ciclul de vegetație
o Familia botanică
o Tipul solului

2
 o Folosirea îngrășămintelor
o Condițiile de exploatare
o Temperature mediului
Stadiul de vegetație si ciclul de vegetație
Sunt factori important care influnenteaza compozitia si valoarea nutritive a pajiștilor și implicit
performantele productive ale animalelor
- Cu cât plantele avanseaza mai mult in vegetatie, cu atat acumuleaza cantitati mai mari de
celuloza bruta (CB)
- Într-o situatie inversa cu CB, se gaseste PB care scade pe masura avansării plantelor in
vegetație.
Avansarea plantelor de pe pașune în vegetație antreneazp o creștere a productivității însă o
scădere a valorilor nutritive și a performanțelor productive obtinute de animale.
Familia botanică
Plantele furajere de pe pajistile natural aparțin în principale gramineelor si leguminoaselor
perene, la care se adauga alte familii botanice in proportii mai mici, inclusive buruienile.
O pajiste de foarte buna calitate contine: 70% graminee + 25-30% leguminoase + 5-10%
alte specii.
Situația se poate schimba dramatic în cazul pajiștilor de slabă calitate. Calitatea unei pajisti
este data însa nu numai de % familiei botanice ci si de speciile representative ale fiecarei familii
botanice. Dintre graminee – raigrasul englezesc, raigrasul italina, trifoi alb, trifoi rosu, lucerna.
Tipul solului si fertilizarea pajiștilor
Poate influența compozitia pajistilor in special continutul de minerale. Cel mai adesea daca
se discuta despre deficitul in minerale al plantelor Þ atentia se îndreapto catre Fosfor, Magneziu,
Cupru, Cobalt.
În mod natural plantele reactioneaza la deficitul in minerale fie prin limitarea cresterii, fie
prin reducerea concentratiei elementelor nutritive.
Aciditatea solurilor = important factor care influenteaza in particular nivelul
microelementelor minerale din plante ( in special al molibdenului). In cazul solurilor calcaroase –
Manganul si Cobaltul sunt slab absorbite de planta.
Fertilizarea cu îngrășăminte cu N, P si K. poate influenta atat ritmul de crestere al plantei
cat si cantitatea lor in elemente nutritive. Fertilizarea cu ingrasaminte azotate Þ cresterea
nivelului PB din planta dar si a constinutului acesteia in amide si nitrati; precum si la stimularea
dezvoltarii gramineelor in detrimental leguminoaselor.
Factorii de exploatare

3
 În special pasunatul nerational (suprapășunatul sau subpășunatul) Þ disparitia speciilor
de plante valoroase si la aparitia speciilor cu valoare nutritive scazuta.

4
 1.1.2. Nutrețurile verzi cultivate
Leguminoasele, gramineele (perene și anuale) și alte plante cu pondere mai mica.
1.1.2.1. Leguminoasele verzi
- Sunt componente esențiale ale sistemelor Agricole în regiunea cu climă temperată.
- Familia leguminoaselor are cca 18.000 specii recunoscute prin abilitatea lor de a crește în
simbioză cu bacteriile fixatoare de azot și prin rezistența la secetă. Între plantele
leguminoase și bacteriile localizate pe nodulii rădăcinelor (grupul Rhizobium) Þ relație de
simbioză. Plantele aprovizionează bacteriile cu Carbon rezultat din procesul de
fotosinteză, iar bacteriile furnizează plantelor azot Þ permițându-le să crească și cu
cantități mici existente în sol.
- Leguminoasele sunt: perene (se recolteaza mai mulți ani) și anuale ( un singur an).

LEGUMINOASELE PERENE VERZI

- Cultivate pe suprafete mari datorită valorii nutritive ridicate, productivității mari și
folosirea în hrana multor specii și categorii de animale.
- Sunt o excelenta sursa de proteina atât sub aspect cantitativ, cât și sub aspect calitativ Þ
face ca administrate singure să ducă la o risipă de protein datorită dezechilibrului de
energie Þ motiv pentru care se recomandă a se administra în combinație cu nutrețuri
recunoscute printr-o concentrație proteică mai mica și o concentrație energetică mai
mare.
LUCERNA (Medicago sativa)
Denumită ”regina plantelor furajere” Þ avantaje importante pe care le are comparative cu alte
nutrțuri verzi.
- Producții mari obținute (în condiții de irigare se poate cosi de 4-5 ori/an) și se menține
eficient în cultura până la 4 ani
- Conținut ridicat în substanțe nutritive: proteină, Calciu, Caroten;
- Rezistă bine la secetă și la irigații;
- Lasă pământul mai bogat în SO (substante organice) și N (azot) față de cum îl găsește= este
o excelentă plantă premergătoare;
- Dezavantaj – pretențioasă la tipul solului (rezultate slabe pe soluri acide).
Momentul recoltarii – foarte important pt. că producția maximă nu se obține în aceeași fază de
vegetație cu valoare nutrtivă maximă !
SU/ha crește constant în primul stadiu de vegetație Þ către sdatiul de început de înflorire după
care se menține la același nivel până la sfârșotul înfloririi.

5
Digestibilitatea energiei = maximă în primele stadia de vegetație și scade constant către sfârșitul
vegetației.
• Aceeasi tendință de scădere o înregistrează și conținutul de proteină prin raportare la SU.
Ținând seama de ambele deziderente (productivitate & valoare nutritive), momentul optim
pentru recoltare se situează în general între sfârșitul îmbobocirii și începutul de înflorire (când
apar primele flori în lan).
• Excepție – lucerna la prima coasă când momentul optim este jumătatea înfloririi (pentru
a permite o mai buna rumegare).
Poate fi administrate animalelor:
- Sub formă VERDE (pășunat / cosită)
- Trasnformată în FÂN și FĂINĂ DE LUCERNĂ
- Se poate ÎNSILOZA ( greu însilozabilă datorita conținutului mare de proteină)
Se poate administra în hrana tuturor speciilor și categoriilor de animale
• La rumegătoare – lucerna verde poate provoca TIMPANISM (datorită conținutului ridicat
în protein, hidrați de carbon și prezenței unor saponide) prin consumul rapid al plantelor
imature = înainte de înflorire.
• Prevenire:
Þlucerna verde să nu se folosească decât după înflorire
Þ consumul maxim trebuie atins treptat
Þ administrarea în completare a unor furaje uscate (fânuri, paie)
Þ evitarea consumului de lucernă plouată sau cu rouă, pălirea ei când se administrează
la adăpost.
TRIFOIUL ROȘU (Trifolium pretense)
- Dă rezultate mai bune decât lucerna în regiunile mai umede și pe soluri cu pH mai scazut.
- Rezistă mai efficient în cultură, durata mai scurtă (2-3 ani)
- Poate fi utilizată în cultură pură sau în asociere cu alte graminee perene (raigrasul italina).
- Se poate folosi în hrana animalelor cu respectarea acelorași reguli -lucernă (poate provoca
TIMPANISM)
- Valoarea nutritive energetică sensibil mai mare ca a lucernei
- Valoarea proteică mai mica decât cea a lucernei.
TRIFOIUL ALB (Trifolium repens)
Față de trifoiul roșu – are o adaptabilitate mai buna, pleacă mai bine în vegetație, rezistă mai bine
la frig, înregistreaza producții mai mari și o mai mare rezistență la defoliere în momentul
transformării în fân.
- Poate fi utilizată în cultură pură sau în asociere cu alte graminee perene (pentru
amelioarea valorilor proteice)

6
 - Valoare nutritive energetică și proteică = foarte mare pentru un nutreț de volum.

SPACETA (Onobrychis viciifolia)

- Importanță economică mai mica comparative cu lucerna și trifoiul (și nu pt. calitățile sale
nutritive ci pentru costul mare al semințelor și disponibilitatea limitată);
- Planta perenă cu rezultate mai bune soluri calcaroase sau soluri secetoase;
- Pleacă mai bine în vegetație primăvara comparative cu lucerna și trifoiul;
- După stadiul de înflorire se lignifică puternic devenind greu digestibilă;
- NU produce timpanismul
SULFINA (Melilotus oficinalis) -trifoiul dulce
- Plantă perenă, rezistă eficient în cultura doar 2 ani;
- Este tolerantă la secetă și ger;
- Se adaptează la o gamă variată de soluri (inclusive soluri ma nisipoase și mai sărate unde
dă rezultate mai bune comparativ cu leguminoasele perene;
- Se poate pașuna sau transforma în fân sau siloz;
- Pt. a obține valori nutritive maxime se recomanda a fi recoltată în stadiu de îmbobocire;
- După stadiu de îmbobocire capătă un gust amar + miros specific = greu consumabilă;
- Are potential de a provoca timpanismul ( nu la fel de mare ca lucerna si trifoiul)
- Conține CUMARINĂ care în anumite cazuri se poate transforma în DICUMAROL
(anticoagulant care poate provoca moartea animalelor prin hemoragie internă).
GHIZDEIUL (Lotus corniculatus)
- Speciile din genul Lotus sunt potrivite pentru înființarea unor pășuni pe sluri acide,
infertile, în zonele reci și umede;
- Frecvent în combinație cu unele graminee perene;
- Utilizat singur ca masa verde, se recomandă a se administer în cantități mici Þ nefiind
consumat cu plăcere de animale datorită gustului amar.
- În regiunile unde dă rezultate mai bune comparative cu alte plante perene și cultivat în
monocultură se poate transforma în FÂN ( gustul amar dispare)
- Nu este asa popular datorită implantării greoaie, ritm scăzut de creștere, slabă
competitivitate față de alte plante.
-

LEGUMINOASELE ANUALE VERZI

se folosesc pe scara mai redusă în hrana animalelor în comparație cu leguminoasele perene;
• în cultură pură se pot constitui în surse de hrană numai ocazional; în ameste cu gramineele
anuale (orz, ovăz, secară) se utilizează mai des Þ formând împreună borceagurile

7
MAZĂREA (Pisum sativum)
- prezintă o mare diversitate genetică (mai multe subspecii), cele mai cunoscute:
o mazărea de grădină (consum uman Þ pastăi / boabe)
o mazărea furajeră Þ furaj animale
- există varietăți
o de primăvara și toamnă
o cu masa foliara bogată sau mai puțin bogată
o cu perioade de vegetație scurte sau lungi
- se poate cultiva în monocultură sau combinație cu alte graminee anuale Þ borceagurile
- în monocultură – prezintă avantajul că părăsește terenul devreme, permițând
însămânțarea în același an a altor plante (culture duble – porumb, sorg, iarba de Sudan)
- Momentul optim de recoltare pentru nutret verde Þ între înflorire și începutul formării
păstăilor.
- Sub aspectul valorilor nutritive Þ echilibru la vârf între energie și proteină + conținut
ridicat de calciu.
MĂZĂRICHEA (Vicia sativa)
- Seamănă cu mazărea, dar are frunzele mai subțiri și mai alungite.
- Este tolerantă la frig
- Se adaptează la o gama diversă de soluri
- Ca si mazărea are o formă de primăvara și una de toamnă
- Se cultiva rar singură, adesea cu graminee anuale
- Perioadă de vegetație scurtă comparative cu mazărea
- Poate fi folosită ca sursă de masa verde chiar la sfârșitul lunii aprilie- început mai (în
condiții temperat continentale)
- Poate fi consumata în stare VERDE sau transformată în FÂN sau SILOZ
- O mare capacitate de a fixa azotul din sol; poate furniza azot și plantei cu care se cultivă
în asociație cât și viitoarelor plante crescute pe același sol.
BOBUL (Vicia faba)
- Se cultivă în special pentru boabe (oameni / animale)
- Se poate folosi în stare verde / fân/ siloz
- Subspecii Þ 2 varietăți importante: boabe mari = oameni, boabe mici = animale;
- Ca nutreț verde se recomanda administrarea cu alte nutrețuri (grad redus de
consumabilitate)
- Nu necesita fertilizare cu azot; fixează cantități mari de azot in sol și controlează apariția
bolilor.
LUPINUL (Lupinus spp.)
- Mai multe varietăți, inclusive de culoare (alb, albastru, galben)

8
 - Pentru toate varietățile exista soiuri amare și dulci diferențiate în funcție de conținutul în
alcaloizi și în saponide (factori anti-nutriționali
- Pentru o dezvoltare optima Þ vreme răcoroasă , soluri nisipoase.

SOIA ( Glycine maxima)

- Se cultivă în special pentru boabe și nutreț verde Þ siloz
- Pentru nutret verde se utilizează soiuri diferite – mai tardive și cu talie mai înaltă + o masa
foliară mai bogată
- Prefer caldură și umiditate, sensibil pe solurile acide;
- Recoltare ca nutret verde Þ începutul îngălbenirii frunzelor = corespunde debutului
formării păstăilor
- Se poate cultiva în culturi intercalate cu porumb.

Curs 3/ 17.10.2019

1.1.2.2. GRAMINEELE VERZI (sunt perene sau anuale)

GRAMINEELE PERENE VERZI

Raigrasul englezesc (Lolium perenne)
- Cea mai cultivate graminee perenă în Europa și în restul lumii Þ acolo unde predomina
clima temperate
- Perenă clasică – durata de exploatare eficientă de cca 4 ani
- Adaptată climatului oceanic umed Þ foarte sensibilă la secetă
- Se pretează foarte bine la pășunat ( rezistentă la presiunea copitelor) Þprincipalul mod
de exploatare
- Cultura tolerantă la cosirile frecvente
- Se poate cultiva singur sau în amestec cu alte graminee perene / leguminoase perene
- Folosit in stare verde / fânuri / silozuri
- Transformat în fân este greoaie datorită uscării greoaie în special a tulpinilor
- Momentul de recoltare = începutul înspicării; varietățile tardive au valori mai mici în UFL
și PDIN comparative cu varietățile precoce.
RAIGRASUL ITALIAN (Lolium multiflorum)
- Împreună cu Raigrasul englezesc = cele mai cultivate graminee perene la nivel Mondial
datorită productivității mari;
- Există și o formă anuală *
- Se utilizează cu eficiență maxima 2 ani

9
 - Are un ritm rapid de creștere și o mare ușurință de implantare în sol
- Rezistă mai bine la căldură și în condiții de secetă comparative cu Raigrasul englezesc;
- Foarte sensibil la iernile foarte reci;
- Cel mai adesea se cultivă singura Þ planta relative înaltă dar se poate cultiva în amestecuri
cu leguminoase perene
- Se poate pășuna / cosi și administra la adăpost / converti în fân sau silozuri;
- Sub aspectul valorilor nutritive Þ echilibru în energie și proteină ( în faza optima de
recoltare = începutul înspicării)

GOLMĂȚUL (Dactylis glomerata)

- Se poate exploata eficient 5-6 ani
- Se poate cosi de 4-5ori /an (în condiții de irigare) având o mare putere de refacere
- Nutreț valoros în stadiul tânăr (după are o tendință de lignificare)
- Bine adaptat condițiilor țării (nu apreciaza apa în exces, rezistă la secetă și temperaturi
înalte, tolerant cu zonele umbroase)
- Folosit pentru restabilirea vegetației ăn vii și livezi
- Se poate combina cu leguminoase perene (lucernă, trifoi roșu, trifoi alb) pentru înfiinșarea
de pajiști temporare;
- Se pretează bine la pășunat + se poate transforma în fân / silozuri.
PĂIUȘUL (Festuca spp.)
- Utilizat în hrana animalelor ca nutreț verde / transformat în fân sau silozuri;
- Are doua varietăți importante:
a) Păiușul de livadă = graminee perenă foarte rezistentă la secetă, frig, exces de umiditate.
Se poate cultiva pe diferite tipuri de soluri. Pornește bine în vegetație primăvara și are o
bună capacitate de a se reface după pășunat/ cosit. Se poate exploata singur sau ăn
combinații cu alte leguminoase perene – trifoiul alb.
b) Păiușul înalt = una din cele mai tolerante plante la căldură, mai sensibil în iernile foare
friguroase și la însuficiența apei în sol.
FIRUȚA (Poa pratensis)
- Iarba comună de pajiști = planta tipică de pășune cu înălțime relative mica (30-60cm)
- Crește în toate zonele de la stepa Þ zonele forestiere;
- Una din cele mai cultivate plante de gazon ( pentru ritmul mai lent de creștere și pentru
densitate)
- Rezistă bine la frig, caldură, bine adaptat la solurile bine drenate ( dar cu suficientă
umiditate și lumină)
TIMOFTICA (Pfleum pretense)
- Adaptată regiunilor reci și umede ale lumii

10
 - Se poate cultiva singură ( cu riscul de anu rezista la cosirile frecvente) dar și în combinație
cu alte graminee perene (păiușul de livada)/ leguminoase perene (trifoiul roșu)
- Pe măsura avansării în vegetație crește productivitatea dar scade digestibilitatea pentru
că are o proporție mai mare a tulpinilor față de frunze.

GRAMINEELE ANUALE VERZI

PORUMBUL (Zea mais)
Porumbul furajer, planta întreagă verde / transformată în siloz, a produs ăn ultimii 30-40 de ani o
mutație profundă în alimentația rumegătoarelor fiind component de bază la rațiile acestora.
- În scop furajer, se folosesc soiuri de porumb diferite de cele pentru boabe ( cu talie mai
înaltă, cu masa foliară mai bogată, cu productivitate mai mare)
- Este atacat cu ușurință de boli și dăunători Þ trebuie fertilizat corespunzător și este
necesară folosirea erbicidelor, pesticidelor și fungicidelor. Există și varietăți de porumb
modificat genetic care nu necesită folosirea erbicidelor și pesticidelor = cu impact pozitiv
asupra mediuliu Þ controversate teoretic pentru modificarea ADN-ului
microorganismelor din sol și a insectelor folositoare (albina)
- Stadiul optim de recoltate depinde de utilizare
o Folosit la nutreț verde Þ perioada între înflorire și stadiul de lapte al boabelor
o Transformat în siloz Þ momentul în care boabele știuleților sunt în stadiul de
lapte-ceară sau ceară
- Porumbul -plantă întreagă = bogat în amidon și în zaharuri simple și sărac în proteine și
minerale
- Datorită dezechilibrului energo-proteic este bine sa se asocieze cu alte furaje
complementare
- În combinații cu alte plante furajere, ingestibilitatea si digestibilitatea porumbului verde
sunt foarte ridicate și constant (indifferent de stadiu de vegetație) Þ îi confer o valoare
nutritive energetică foarte mare pentru un nutreț de volum ( se apropie de cea a
concentratelor)
SORGUL (Sorghum bicolor)
- Cele mai cunoscute varietăți cultivate pentru masa verde sunt IARBA DE SUDAN si SORGUL
DULCE
• Rezistent la secetă, înlocuind porumbul în zonele cu temperature înalte și precipitații
puține datorită prezenței unui system radicular mai dezvoltat
• Rezistă bine și pe soluri sărate
Þ fac din sorg o cultură importantă în regiunile aride și semi-aride ale lumii și cu soluri saline

11
 - Poate fi pășunat în stadii de vegetație mai incipiente ( la maturitate = 2m) sau poate fi
cosit sau transformat în siloz sau fân
- În primele stadia de vegetație ( sub 40-50cm) are efecte toxice pronunțate datorită
glicozizilor cianogeni pe care îi conține ( se descompun în acid cianhidric =moartea
animalului)
ORZUL (Hordeum vulgare)
- Se cultiva în special pentru boabe dar este un nutreț valoros și în stare verde (cosit/
pășunat) / siloz/ fân;
- Înălțime până la 1,2m iar raportul Frunze/tulpina relative ridicat;
- Prezintă o mare diversitate de varietăți în funcție de mai multe criterii (inclusive de
momentul însămânțării)
- Se poate cultiva în cultură pură sau în ameste cu alte leguminoase anuale Þ borceagurile
- În condiții de umiditate scăzută, orzul se poate însămânța a începutul toamnei iar în
condiții de umiditate peste normal se poate cultiva și către mijlocul toamnei
- Varietățile de primăvară trebuiesc cultivate cât mai curând posibil
OVĂZUL (Avena sativa)
- Se cultiva pentru boabe / nutreț verdeÞ siloz, fân
- Diferit față de ORZ – mai bine adaptat temperaturilor mai scăzute și rezistă mai bine la
secetă
- Se poate cultiva singur sau combinate cu leguminoase anuale (măzărichea)
- Momentul optim de recoltate Þ când întreaga plantație este în stadiu de lapte al boabelor
- Are varietăți de toamnă și primăvară
- În același stadiu de maturitate are valori mai mici decât orzul și grâul.
SECARA (Secale cereale)
- Folosită pentru boabe și nutreț verde ( insilozata, deshidratată)
- Perioada de vegetație mai scurtă Þ după recoltare ca nutreț verde se poate se poate
semăna o altă cultură (porumb, sorg);
- Se recomandă cosirea înainte de înflorire pentru că după aceea se lignifică puternic.
- Administrată în cantități mari la începutul sezonului verde și mai ales când se
administrează umedă, poate induce tulburări digestive Þ se recomandă trecerea treptată
la consumul maxim admis + includerea în rații a fânurilor sau a paielor.
GRÂUL (Triticum aestivum)
- Pentru boabe / nutreț verde Þsiloz, fân
- Poate fi folosit în culture successive, după el se poate cultiva porumbul sau soia
- Pentru producții ridicate este envoie de cantități importante de ierbicide, pesticide,
îngrășăminte pe bază de azot sau potasiu cu posibile implicații asupra contaminării solului
și/sau a apei.

12
Curs 4/24.10.2019

SILOZURILE
Însilozarea este u. mijloc de conservare a plantelor verzi în mediu umed și anaerob, prin
intermediul fermentațiilo controlate.
- Presupune recoltarea plantelor verzi în camp, tocarea acestora, trasnportul și depozitarea
lor și efectuarea unor operațiuni specific precum tasarea sau învelirea.
- Odată îndeplinite asemenea condiții Þ în masa plantelor supuse însilozării au lic
numeroase transformări cu origini diferite
Transformările care au loc în silozuri
În plantele însilozre au loc numeroase trasnformări. Fără a exista o delimitare clară, fazele,
activitîțile care au loc în silozuri, de la începutul la sfârșitul procesului de însilozare, pot fi
clasificare astfel:
- Faza pre-fermentativă (activități enzimatice);
- Faza fermentativă (activități bacteriene);
- Faza post-fermentativă (activități fungice).
Faza prefermentativă
- Plantele verzi cosite, supuse însiloăzării, continup să trăiască și să respire mai multe zile,
atât timp cât ele dispun de oxigen și rămân într-un mediu umed.
- Respirați, activitatea metabolică se traduce prin modificări evidente.
- Reacția de hidroliză. Se constituie în primele evoluții în masa plantelor. Ele privesc, în
principal, glucidele de rezervă (amidonul) dar și glucidele simple disponibile (glucoză,
fructoză).
- Se devoltă apoi reacțiile de proteoliză – de scindare a proiteinelor în peptide, apoi în
amino-acizi Þ care sunt dezaminați cu producerea de ammoniac.
- În aceste condiții este alterată permeabilitatea membranelor celulare și progresiv va
surveni moartea celulelor și eliberarea sucului cellular.
Faza fermentativă
- Pe fondul transformărilor anterioare, microorganismele prezente pe plante intră în
acțiune, în funcție de posibilitățile lor de dezvoltare și de caracteristicle mediului în care
se găsesc. Ele se vor dezvolta, utilizând ca substrat nutritive = conținutul celular rezultat
în urma tocării și reacțiilor hidroliză de proteoliză
- În urma activității microorganismelor rezultă anumite tipuri de fermentații – cele mai
cunoscute fiinde acetice, lactice, butirice și alcoolice.

13
 1. Fermentațiile acetice produse de enterobacteria. Enterobacteriile sunt primele care
acționeaza ăn masa plantelor suspuse însilozării – deoarece sunt facultative aerobe.
Activittea lor, exercitatp pe glucidele solubile Þ generează ACID ACETIC ( care induce
acidifiearea), ALCOO și CO2. Enterobacteriile degradeaza ( de asemenea) și proteinele Þ
transformându-le în ammoniac ( consecința este diminuarea valorii proteice a silozurilor).
De aceea, în masura posibilului Þ trebuie limitată durata de viață a acestor bacterii. Un
siloz de calitate trebuie sa aibă cantități reduce de acid acetic (cca 2-3% în SU)
2. Fermentațiile lactice – Acidifierea progresivă favorizează multiplicarea bacteriilor lactice,
mai ales dacă beneficiază de un mediu anaerob. Þ dezvoltatea bacteriilor lactice va fi
exponențiala și va determina acidifierea puternică a mediului (pH sub 4) Þblocarea altor
specii de microorgansme și stabilizarea silozului. De altfel, acidul lactic este cel mai
puternic acid de siloz. Există un număr mare de specii de bacterii lactice – clasificate în
bacterii homofermentative și bacterii hetereofermentative.
o Bacteriile homofermentative descompun zaharurile solubile (glu, fru) cu
producerea aproape unică de acid lactic – cu o eficiență mare de cca 90%
o Bacteriile heterofermentative produc pe aceleași substraturi nutritive Þ mai
puțin acid lactic și cu o eficiență mult mai scăzută (sub 45%) dar și acid acetic,
etanol, hydrogen ș.a.. În condiții optime, la un conținut ridicat în hidrați de carbon
solubilize și mediu anaerob Þ nivelul acidului lactic ajunge la 6-7% SU în mai puțin
de 2 luni. În mod normal, acidul lactic trebuie sa dețină cel puțin 65-70% din totalul
acizilor produși în siloz.
3. Fermentațiiloe butirice. Bacteriile butirice (în special genul Clostridium) atacă atât
zaharurile solubile cît și acidul lactic dar și proteinele. Prezenți în siloz, sporii bacteriilor
butirice pot germina dacă beneficiază de umiditate suficientă și substrat nutritiv ( zaharuri,
aminoacizi) și produc Þ acid butiric. Consecința este pierderea de valoare nutritive
diminuarea acidității mediului și determinarea calităților organoleptice și sanitare ale
silozurilor. Prea mult acid butiric în silozuri determină în mod evident scăderea gradului
de consumabilitate. Bacteriile din genul Clostridium sunt strict anaerobe și au o dezvoltare
maximă la u pH de 7-7,4. La un pH de 4-4,5 activitatea lor este inhibată.
4. Fermentațiile alcoolice – produse de drojdii precum saccharomyces cerevisare. Acestea,
in majoritate fiind consumatoare de oxygen Þ favorizează dezvoltarea bacteriilor lactice.
În urma fermentației alcoolice, cu pondere mica în totalul fermentațiilor Þ rezultă în
principal alcoolul etilic care în cantități mici imprimă silozului unu gust și miros plăcut. În
concluzie, în timpul fazei fermentative trebuie:
a. sa se acorde prioritate maxima fermentației lactice,
b. să se limiteze fermentația acetică
c. să se controleze strict fermentația butirică
-
Faza post-fermentativă

14
 - Poate exista și o etapă post -fermentativă în silozuri, prin proliferarea unor mucegaiuri și
ciuperci.
o Mucegaiurile, precum Fusarium, sunt stric aerobe Þ așa încât daca tasarea
silozurilor se face eficient ele nu se dezvoltă.
o Drojdiile, precum Saccharomyces, prezente pe plante sup formă sporulentă, nu
sunt active în faza post-fermentativă decât dacă dispun de zaharuri solubile
precum glu pe care le transformă în alcool si CO2.

Factorii care influențează calitatea silozurilor

Conținutul plantelor în glucide ușor solubile
- Principalele glucide ușor solubile sunt glu, fru, scuroza, fructanii (se poate adăuga și
amidonul)
- Fermentațiiloe dorite, în special cele lactice, se instalează cu atât mai ușor și cu atât mai
profund cu cât plantele suspuse însilozării cpnțin o cantitate mai mare de glucide ușor
solubile. Din acest punct de vedere, gramineele ( în primul rând porumbul), cu un conținut
superior în glucide usor solubile Þ se insilozeazp mai ușor decât leguminoasele ( lucerna)
- În afară de familia botanică și stadiu de vegetație, conținutul plantelor în glucide ușor
solubile mai poate fi influențat de ciclul de vegetație ( mai mare la ciclul 1), de soiurile de
plante cultivate (sunt selecționate soiuri cu un conținut mai mare în glucide solubile), de
condițiile de mediu (lumină mai puțină și precipitașiile abundente reduc nivelul glu solub),
e fertilizarea cu azot a tulpinilor.

Continutul plantelor in SU
- Conținutul în substanță uscată al plantelor supuse însilozării are o importanță
considerabilă asupra derulării fermentațiilor
- În cazul în care plantele au un conținut mai redus de SU Þscade calitatea silozurilor pentru
că surplusul de apă (și compușii solubili în apă – glu, protein) vor ajunge la baza silozului
consemnându-se pierde de substanțe nutritive.
- La o concentrație mai mare de SU, tasarea se face inefficient (nu se asigura condiții de
anaerobioză) și sunt favorizate fermentațiile nadorite.
- Se apreciază – că plantele supuse însilozării trebuie să aibă un conținut de SU între 25-
45% Þ 23-35%= silozurile clasice, 35-45 %= semi-silozuri.

Tocarea , tasarea și învelirea silozurilor

- TOCAREA plantelor la dimensiuni optime determină eliberarea rapidă a cucului cellular,
tasarea corespunzătoare și scurtarea perioade de însilozare. Pentru porumb tocarea se
face la dimensiuni mici (cca 1-2cm) iar pentru alte plante la 3-4 cm.

15
 - TASAREA trebuie efectuată imediat după introducerea plantelor în siloz și dureazp până
la închiderea silozului Þ pentru a crea un puternic mediu anaerob (favorabil dezvoltării
bacteriilor lactice.
- ÎNVELIREA silozuriloe cu ajutorul unor folii de plastic trebuie făcută imediat dupa
terminarea tasării ( când silozul se umple) pentru a crea un permanent mediu anaerob.
Adăugarea aditivilor de însilozare
1. Stimulatorii de fermentații - promovează fermentațiile dorite în silozuri, precum cele
lactice și influențează favorabil calitatea silozurilor. Þ unele nutrețuri (melasă, cereal),
enzyme (celulaze, hemicelulase) și inoculanții (bacteriile homofermentative).
2. Inhibitori de fermentații – provoacă acidifierea și sterilizarea mediului din silozuri,
inhibând fermentațiile nadorite. Dintre aceștia Þ acidul formic și sărurile acizilor
organici (ale acidului propionic sau ale acidului acetic)

Pierderile din timpul uscării plantelor

În timpul uscării plantelor verzi – au loc pierderi de substanțe nutritive datorate mai multor cause:
Pierderi chimice
- Au loc modificări chimice care privesc în special hidrații de carbon solubili și proteinle
- La începutul procesului de uscare au loc modificări ale hidraților de carbon precum
formarea fructozei din hidroliza fructaniloe. Pe măsura avansării procesului de uscare au
lo pierderi considerabile de hexoze – ca rezultat al respirației plantelor Þ conduce la
creșterea concentrațiilor în celuloză brută (CB)
- În plantele cosite, supuse transformării în fânuri, proteazele prezente în sucul celular
Þhidrolizează rapid proteinele în peptide și în aminoacizi Þ sunt supuși unor prcese de
degradare (dezaminare), care conduc la scăderea valorii proteice.
Pierderi datorate activității microorganismelor
- Dacă uscarea plantelor se prelungește (urmare a condițiilor rele de emdiu) au loc
schimbări datporită activității bacteriilor și fungilor
- Fermentațiile bacteriene Þ conduc la producerea unor mici cantități de acid acetic + acid
propionic (în plantele cosite)
- Fungii (dacă apar) Þ produc micotoxine în fânuri care pot afecta starea de sănătate a
animalelor și actinomiceții.
Pierderile mecanice
- În timpul uscării, frunzele pierd mai repede din apa pe care o cințin prin comparație cu
tulpinile Þ devin mai fragile și se desprind mai ușor de pe tijele plantelor. Excesiva
manipulare Þ pierderi de frunze și în final la reducerea valorilor nutritive ale fânurilor =

16
 frunzele conțin elemente nutritive mult mai digestibile decât tulpinile.( mai evidentă
pentru fânurile de leguminoase precum fânul de lucernă).
Pierderi în timpul depozității
- Fânurile dupa producer conțin 12-25% apă. Cu cît conținutul în apă este mai mare Þ cu
atât se intensifică activitatea enzimelor și a microorganiselor Þ a caror acțiune reduce
valorile nutritive
Pierderi totale
- De la cosirea plantelor până la administrare Þ 20 % pentru SU și 25% pentru SO digestibilă
și PB digestibilă

FÂNURILE, FURAJELE DESHIDRATATE ARTIFICIAL ȘI

GROSIERE
1. FÂNURILE
Metoda tradiționale de conservare a furajelor verzi este transformare lor în fânuri – prin
deshidratare

TIPURI DE FÂNURI
a) Fânul de lucernă
- Este cel mai folosit și cel mai valoros fân Þ caracteristici proprii:
o Productivitate mare
o Valoare nutritive ridicata
o Se poate administra în hrana tuturor speciilor și categoriilor de animale (inclusive
monogastrice sub forma de făină de fân de lucernă etc)
- În condiții normale de creștere a animalelor nu poate lipsi în perioada de iarnă din hrana
tineretului erbivor, a reproducătorilor masculi, a vacilor gestante și în lactație.
- În situația în care silozul de porumb este tot mai des folosit în hrana animaleleor erbivore
= își găseste un complement ideal în fânul de lucernă ( echilibrarea valorii proteice și a
proceselor fermentative din rumen)

Curs 5/31.10.2019

Fânuri provenite din alte leguminoase perene

17
 • Au în general aceleași însușiri ca fânul de lucernă. Înlocuiesc fânul de lucernă în sonle e
unde această planta dă rezultate mai slabe, sub aspectul productivității. Dintre acestea
sunt de aminitit:
- Fânul de trifoi roșu - regiunile mai umede și cu soluri mai acide
- Fânul de sparcetă – soluri calcaroase
- Fânul de sulfină – regiunile cu soluri mai sărate, nisipoase

Fânurile de graminee perene

• cel mai adesea se utilizează fânul de raigras italina și fânul de raigras englezesc.
• Sub aspectul valorilor nutritive (în comparative cu fânul de lucernă), fânurile de graminee
perene se caracterizează printr-un conținut în energie mai ridicat și printr-un conținut în
proteină evident mai scăzut.
Fânurile de leguminoase anuale
• Asemenea fânuri sunt produse la scara redusă, însă există posibilitatea ca ele sa se
constituie în surse de hrana pentru animale.
• Este cazul – fânului de soia care poate fi produs dacă producția de boabe este
compromise. Însă fânul de soia poate fi produs și în condiții normale Þ nutreț valoros
mai ales dacă se recoltează între înflorire și începutul formării boabelor (atunci când
frunzele încep să se îngălbenească).
Fțânurile de graminee anuale
• Dintre gramineele anuale, cel mai adesea ovăzul se transformă în fân (dar este posibil ca
și alte graminee anuale).
• Cosirea ovăzului se face în stadiul de lapte al boabelor = este cel mai bun compromise
între productivitate și valoare nutritive.

Furajele deshidratate artificial

• Uscarea artificală a plantelor verso este o metodp care produce furaje de calitate, însă
este scumpă. În Nordul Europei ierburile perene și amestecul dintre ierburi perene și trifoi
sunt cele mai cunoscute furaje deshidratate; în timp ce în America de Nord lucerna este
pe primul loc.
• Uscarea se realizează prin trecerea rapidă a plantelor verzi printr-un tambur rotativ, unde
întâlnesc gaze firbinți (800 oC). Temperatura și timpul de uscare sunt controlate foarte
atent pentru a nu fi afectate valorile nutritive. Furajul nu este niciodată complet
deshidratat iar produsul final conține (de obicei) aprox 5-10% apă. După uscare produsul
este în general mpcinat și trecut printr-o presă pentru a forma granule sau brichete. Ca
tehnică de conservare, uscarea artificială este extrem de eficientă. Pierderile de SU prin

18
 deshidratare și manipulare nu depășesc 10%, iar valoarea nutritivă a produsului uscat
este apropiatp de cea a plantelor verzi

Grosierele
- Sunt subproduse agricole ale culturilor cerealiere și ale leguminoaselor anuale.
- Se caracterizeazp print-un conținut foarte ridicat în celuloză brută(CB), conținut scăzut de
PB și printr-un grad redus de digestibilitate.
- În regiunile tropicale (climat arid) grosiere constituie o important sursă de hrană pentru
animalele erbivorelor.
- În zonele temperate se folosesc în hrana animalele – cel mai adesea – în situații de urgență
precum seceta.
În vederea îmbunătățirii valorilor nutritive, grosierele pot fi supuse unor tratamente chimice sau
biologice.
• Tramatentele chimice - vizează ruperea legăturilor dintre lignin și celulozp și fragmentarea
acesteia din urmă în lanțuri mai mici Þ imbunătățirea digestibilității. Cele mai frecvente
tratamente chimice se fac cu Hidroxid de Sodiu, HCl, ammoniac și cu uree.
• Tratamentele biologice – cu fungi sau cu enzime se fac ăn același scop (ruperea legăturilor
lingo-celulozice). Sunt prietenoase cu mediul Þ tratamente biologice au șansa de fi
folosite pe viitor pe scară mai largă

Paiele de orz și ovăz

Conținutul în Proteină este scăzut, cu valori ceva mai ridicate la cele obținute în regiunile mai reci
și umede Þ paiele nu se maturizează complet.
Principalul component al SU este CB. Digestibilitatea SO nu depășește 50%. Dincolo de aceste
caracteristici, au si grad scăzut de ingestibilitate. Îmbunătățirea gradului de digestibilitate și
ingestibilitate se poate obține prin tratamene chimice sau biologice.

Paiele de grâu și de secară

Au valori nutritive ceva mai scăzute decât cele de orz și de ovăz. Valoare nutritivă poate fi
îmbunătățită prin diferite tratamente.
Paiele de orez
Caracteristice Asiei - reprezintă o sursă important de hrană pentru animalele erbivore.
Conținutul în proteină și energie este asemănător cu cel al paielor de orz și de ovăz. Au un
conținut ridicat ăn minerale din care Siliciul este primul. În contrast cu alte paie, tijele au un grad
mai mare de digestibiliate

19
Cocenii de porumb
Planta de porumb ajunsă la maturitate ( fără știulete) printer grosiere Þ au cea mai
ridicată digestibilitate și cele mai mari valori nutritive.
Paiele de leguminoase ( vrejii de fasole)
Paiele de mazăre sau de fasole - valoare nutritivă mai ridicată decât celelalte grosiere,
inclusive o valoare proteică mai mare și un cpnținut mai ridicat de Ca și Mg
Din cauza tulpinilor groase, paiele de leguminoase se usucă mai greu și frecvent se pot
infesta cu mucegaiuri și timpul depozitării.

RĂDĂCINILE, TUBERCULII ȘI SUBPRODUSELE LOR

RĂDĂCINILE
Principalele caracteristici ale rădăcinilor, sub aspectul compoziției sunt:
Conținutul ridicat în apă
Conținutul scăzut în PB și în CB
SU este dominată de hidrați de carbon.

Sfecla (Beta vulgaris)

Este în general acceptat faptul că toate varietățile de sfeclă aparțin specie Beta vulgaris. Sfecla
din soiurile tradiționale are seminte multigerme Þ presupune separare plantelor după răsărire.
Prin apariția soiurilor monogerme și a mecanizării aproape complete, cultivarea sfeclei a căpătat
o importanță tot mai mare.
Sunt mai multe varietăți de sfeclă, differentiate în funcție de conțimutul în SU (oscilează între 10-
22%). În linii mari, cele cu un conținut mai scăzut în SU aparțin sfeclei furajere iar cele cu un
conținut mai ridicat Þ sfeclei de zahăr.
Sfecla furajeră este un nutreț folosit pe scară largă în hrana vacilor în lactație. În exces Þ poate
produce tulburări digestive - associate cu conținutul ridicat în zaharuri- și hipocalcemie.
Se recomada asocierea în rații cu nutrețurile fibroase ( fânuri / paie)
Digestibiliatea SO este foarte ridicată și valoarea nutritivă energetică f ridicată.
Utilizarea în hrana porcilor a dat rezultate satisfăcătoare. Trebui însă ca la porci sa fie administrate
crudă ( dacă se fierbe poate provoca intoxicații prin transformarea nitraților în nitriți)
Sfecla de zahăr are ca destinație părincipală industria zahărului. Se folosește și în hrana animalelor
( în special la vacile în lactație) Trebuie administrate restricționat rumegătoarelor.

20
Morcovul (Daucus carota)
Se utilizează în stare crudă dar și deshidratați ( inclusive la naimelel de companie) sau însilozați.
Au un conținut ridicat în APĂ. Conținut ridicat în beta-carote.
Datorită cantităților limitate se recomandă cu prioritate în rațiile de iarnă ale ierbivorelor în
convalescență sau reproducătorilor masculi (erbivore).
Gulia (Brassica rapa)
Se folosește în alimentația oamenilor (varietățile cu radacini mai mici) și în alimentația animalelor.
Conținut ridicat în apă, valoarea nutritivă energetică ridicată, valoarea nutritivă proteică medie.
Nu se recomandă vacilor în lactație Þ poate afecta calitatea laptelui
TUBERCULII
Cartoful (Solnum tuberosum)
Cultivați pe suprafețe mari la nivel global. Þ consum uman. Animale Þrumgătoare & porc.
Conținut ridicat în SU Þ unde predomină amidonul. Amidonul crud din cartof este rezistent la
secrețiile digestive și mai ales la animalele monogastrice. Conținutul în proteină Þcalitate relative
bună. Nivelul CB și al mineralelor este foarte scăzut.
Conțin un factor antinutritional = solanine, care poate produce gastroenterite la porci ( riscul se
reduce dacă cartofii sunt fierți pentru porci). Rumegătoare sunt mai rezistente la acțiunea
solaninei. Probabil datorită inactivării ei în rumen Þ cartofii pot fi administrați cruzi
rumegătoarelor.
Catoful dulce (Ipomoea batatas)
Este o planta crescută pentru tuberculii săi în regiunile tropicale și temperate.
Se folosesc în primul rând în hrana oamenilor dar partial sunt utilizați și în alimentașia
animalelelor Þporci , bovine în stare crudă sau deshidratați (în nutrețuri combinate).
Maniocul (Manihot esculenta)
Cunoscut și sub denumirea de cassava - este o planta cultivate în regiunile tropicale și subtropicale
- se folosesc tuberculii Þ oameni ( din manioc se preapară tapioca). Animale Þtaurine, porci,
păsări. Pentru animalele monogastrice - forma deshidratată = înlocuitor partial al cerealelor.
În moniac domină hidrații de carbon - 80% AMIDON. Conținut în proteină mic.
Topinamburul ( Helianthus tuberosus)
Planta de talie mare - cultivat în principal pentru tuberculi Þoameni și animale

21
Spre deosebire de cartofi, topinamburul nu stochează energie sub formă de amidon ci sub formă
de inulină (polimeri format din lanțuri de fructoză) recomandat diabeticilor.

SUBPRODUSELE RĂDĂCINILOR ȘI TUBERCULILOR

Pulpa de sfeclă de zahăr
În stare proaspătă - conținut mare în apă = probleme de transport , depozitare, păstrare Þpoate
fi presată = reducându-se conținutul în apă. Cele mai bune soluții sunt însă deshidratarea sau
însilozarea.
Pulpa de sfeclă deshidratată continut mare SU, PB relative scazut dar de bună calitate, CB =
conținut relative ridicat.
Însilozarea este un mijloc de conservare. De obicei în momentul însilozării se presează sau se
adaugă și grosiere pentru a mai reduce conținutul de apă.
Pulpa de sfeclă poate fi utilizată în hrana tuturor speciilor și categoriilor de animale.

Melasa
- rezultat în urma extracției zahărului din sucul de sfeclă de zahăr.
Este un nutreț lichid, vâscos, conținut SU 70-75%. Peste jumătate din SU = zaharurile solubile - în
special zaharoză. Conținutul în proteină foare mic
Singurul nutreț de origine vegetală care nu contine CB
Are proprietăți nutritive notabile și un grad ridicat de consumabilitate.
Se folosește ca liant în producerea nutrețurilor combinate.

Pulpa de cartof = borhot de cartofi

Este un subprodus obținut în urma extragerii amidonului. Este produsă în cantități considerabile
la nivel Mondial.
Sunt preponderenți compușii non-amidon, predomină celuloză, hemi-celuloză și substanțe
pectice
Principala problemă legată de pulpa de cartof proaspătă - conținutul ridicat în APĂ + grad redus
de consumabilitate.

22
Curs 6/7.11.2019

CEREALE ȘI SUBPRODUSELE LOR

Cerealele sunt semințele gramineelor anuale și reprezintă una dintre cele mai importante
surse de hrană atât pentru oameni cât și pentru animale
Producția de cereal la nivel Mondial este de cca 2,5 miliarde de tone, din care porumbul
deține cca 1 miliard tone. Următoarele sunt orezul și grâul.

Porumbul și subprodusele lui

PORUMBUL - principala cereal folosită în alimentația animalelor, în primul rând ca sursă de
energie . Există diferite vaietăți de porumb în diferite culori: galben, alb și roșu.

- Conține cca 73% amidon în SU Þ conferindu-I o VNE ridicată

- Conținutul mediu în proteină 9-10% din SU ( desi la ora actuală sunt și varietăți cu un nivel
proteic mai mare Þ în aminoacizi esențiali)
- Grăsime 4-6 %din SU (există varietăți cu un conținut mai ridicat). Acidul linoleic și acidul
oleic, doi AGPN (acizi grași polinesaturați) prezenți în grăsimea porumbului Þ
responsabili de producerea unei grăsimi de consistență moale la PORCI.
Se poate folosi fără restricții de ordin nutritional la toate speciile și categoriile de animale în
diferite forme:
- ca boabe întregi
- procesat Þ mărunțire, măcinare, prin procese termice
• AMIDONUL din porumb este digerat mai lent în rumen decât alte cereal
• la niveluri mai ridicate de hrănire Þ o proporție mai mare ajunge în intestinal subțire Þ
unde este digerat și absorbit sub formă de glucoză.
În situația în care probumul se recoltează înainte de maturarea complete a boabelor Þ se poate
infesta cu ciuperca Aspergillus a cărei toxină (aflatoxina) Þpoate induce probleme de sănătate
la animale.
A fost printer cele mai vizate plante pentru manipularea genetică Þ în scopul îmbunătățirii
productivității și a rezistenței la boli și la dăunători. În multe țări, porumbul modificat geneti a fost
interzis, în altele s-a revenit la cultivarea sa, în altele se cultivă fără restricții.
Problema folosirii/ nefolosirii în hrana oamenilor & animalelor a porumbului modificat genetic
rămâne de actualitate.
• Avantaje evidente - dezavantaje prin modificări ale ADN-ului în special al
microorganisemlor din sol la insect ( albine, flori)

23
SUBPRODUSELE PORUMBULUI
În industriile de producer a amidonului, a glucozei, a alcoolului din porumb Þ reultă câteva
subproduse care pot fi utilizate în hrana animalelor + oamenilor.
GERMENII DE PORUMB se obțin prin măcinarea umedă ( la producerea amidonului) sau prin
măcinare uscată (producerea făinii de porumb). Foarte bogați în grăsime (45-50% în SU),
conținutul mediu în proteină =12-14% în SU.
Cel mai adesea, germenii de porumb se folosesc la extracția uleiului de porumb = consum uman.
După extracția uleiului Þ șrotul de germeni de porumb Þ consumului animalelor ( poate fi
vândut separate sau amestecat cu alte suproduse Þ porumb hominy sau porumb gluten feed)
Din glutenul de porumb se poate produce Þ porumb gluten meal ( conținut ridicat în proteină
70%în SU și pigmenți)
TĂRÂȚELE DE PORUMB = învelișul boabelor. Se obțin în procesele industrial la care este supus
porumbul. Cele comercializate au și fracțiuni provenite din alte subproduse.
BORHOTUL DE DISTILERIE DIN PORUMB ( corn distiller s grains) - obținut în urma extracției al
porumbului. Conținut ridicat în PROTEINA, GRĂSIME și scăzut în CB.

ORZUL ȘISUBPRODUSELE LUI

ORZUL = cereală utilizată pe scară largă în alimentația animalelor în multe țări ale lumi. În Nordul
și Vestul Europei, orzul este principala cereal destinată rumegătoarelor și porcilor.
În sistemul barley beef de îngrășare a tineretului taurine se folosesc în rați cantități mari de
concentrate, dominate de orz.

• Este cereașa indicate porcilor la îngrășat Þ efect - producerea unei grăsimi de consisteță
mai tare (agreată de consumatori)
• Se folosește în mod current și în alimentația altor specii de animale (cabaline, iepuri ș.a.).
Conținutul în proteină Þ 11-13 % în SU. Proteina de orz (hordeina) nu este una de calitate Þ
este deficitară în lizină ( principalul aminoacid limitatic). S-au creat soiuri noi cu un conținut mai
ridicat în proteină și în lizină.
Față de porumb ( aspectul compoziției). Este de remarcat conșinutul mai mare în PB, CB și în
minerale, conținut mai maic în AMIDON.
Are bobul tare, datorită durității învelișului Þ trebuie cel puțin zdrobit pentru a fi digerat într-o %
mai mare.
Față de alte cereal Þ orzul conține cantități ridicate de beta-glucani = factori antinutriționali
Þcresc vâscozitatea conținutului intestinal Þ la păsări.
SUBPRODUSELE ORZULUI derive din industria berii & industria alcoolului.

24
 A. Subprodusele derviate din industria berii:
a. Radicele de orz (colții de malt) = germenii de orz (orzul înainte de a fi supus
proceselor tehnologice de obținere a berii se degerminează). Conținut mare în PB,
în unii AAE, vitamin, ( E & B) și în AGPN
b. Borhotul de bere proaspăt conține 75-80% apă și poate fi administrat taurinelor,
ovinelor, cabalinelor ( la cât mai puțin timp de la producere - la 2-3 zile daca
temperature este ridicată Þse deteriorează + infesta cu bacterii și fungi. Se poate
și însiloza cu nutrețuri grosiere sau se poate deshidrata.
c. Drojdia de bere =nutreț lichid, se separă din mustul fermentat și se inactivează cu
acizi organici. Dacă nu s-ar inactive ar putea crea probleme de sănătate animalele
Þfermentații anormale în tractusul digestive. Deshidratata - 40-50 în SU, bogata
în vit B și fosfor
B. Din industria alcoolului Þ un subprodus= un borhot da de distilerie ca rezultat al
producerii băturilor spirtoase

GRÂUL ȘI SUBPRODUSELE LUI

GRÂUL - alături de porumb și orez = cea mai cultivate cereală pe glob ( numai cca ¼ este de uz
furajer, ¾ consum uman)
Triticum durum ( grâu dur) are coaja tare Þ paste + gris
Grâul moale (Triticum aestrium) Þ pâine și animale
- conținut variabil în PB 10-14% în SU, noile varietăți au și 20% ( oricum nivelul PB din grâu este
mai mare decât cea a porumbului
Principallele proteine din grâu - glutenina și gliadina Þ responsabile de folosirea grâului în
panificație ( formează cu apa o coca). Numai la animale, cantitațile prea mari pot produce
tulburări digestive.
Conținutul în GB redus 2-2,5% în SU ( ½ din cea a porumbului). Conține cantități mari de acid oleic
și linoleic
Minerale - predomină fosforul; vitamin Þ complexul B si vit E
VNE a grâului mai mică decât cea a porumbului
Grâul poate fi folosit în hrana animalelor: întreg Þpăsări / ovine, sau poate fi procesat (măcinare,
extrudare)
Măcinarea prea fină poate produce efecte engative la animale Þ tulburări digestive
( rumegătoare, și porci - păsările mai puțin expuse)

Subprodesle de grâu

25
În industria morăritului se separă endospermul de tărâțe și de germeni
Endosperm Þ faină alba
Tărâțele de grâu Þdin grâul comun- moale (în mica parte rezultă din prelucrarea grâului dur)
- conținut ridiat CB și sunt nutrețuri frecv folosite în hrana vacilor în lactație și a cabalinelor.
Datorita propr laxative Þ se folosesc și în hrana femelelor în ultima parte a gestației și în primele
zile după fătare.
Nu sunt folosit Þporci , păsări
Conținut ridicat în PB, fosfor și vit complex B.
Germenii de grâu = nutreț valoros cu un conț ridicat în GB și PB și scăzut în fibre. Uneori uleiul
este extras din germenii de grâu Þ șrotul de germeni de grâu.
Borhotul de distilerie din grâu (este mai bogat în proteine și fibre, sărac în grăsime Þ toate spp.

OVĂZUL ȘI SUBPRODUSELE LUI

OVĂZUL - majorit Þ animalelor și în hrna oamenilor ( fulgi de ovăz, NU pâine și alcool)
La animale - rumegătoare si cabaline, mai puțin proci și păsări (conținut ridicat de CB
Decorticat poate fi inclus în rațiile tuturor spp.
VNE nedecorticat este mai scăzută, proteina are o calitate slabă
Conținut ridicat de grăsime Þ AGN
O varietate numită naked oat fără legătură cu cel classic cu un conținut mai scăzut in CenB și mai
ridicat în PB și GB Þ monogastrice și animale tinere
SUBPRODUSELE OVĂZULUI
Cojile de ovăz - obțin prin separarea mecanică a învelișului boabelor de boabele în sine. Dar se
pot obține și prin tartare cu aburi / prajire. Conținut foarte ridicat CB *35-40% în SU Þ cojile sunt
destinate rumegătoarelor adulte
Tărâțele de ovăz - obțin prin separare învelișului boabelor de endosperm ( operațiune succesivă
îndepărtării cojilor). Destinate mai ales rumegătoarelor; se pot folosi și de oamnei care au nevoie
de alim hipoglicemice.

OREZUL ȘI SUBPRODUSELE LUI

OREZUL ÞAsia - consum uman

26
Pentru animale ( general) se folosește pe scară redusă. Este principala cereala din hrana industriaă
uscată a câinilor și a pisicilor ( digestibilitate ridicată - proteina sa nu produce alergii și pentru că
are propritetăți antidiareice)

• Orezul după trieierare Þ coajă fibroasă (ca și ovăzul) = orez brut.

• După îndepărtarea cojii Þ orezul brun (câini, pisici)
• În continuare se separă endospermul de tărâțe și de germeni Þ orezul polizat (magazine)
Orezul brut Þrumegătoare, cabaline
SUBPRODUSELE OREZULUI
Tărâțele de orez cel mai important subprodus 14-18 %GB în SU ( cantități mari de AGN - le
predispun la râncezire Þ motiv pt care se deshuilează
Cojile de orez conținut foarte ridicat în CB și în siliciu + efect irritant asupra mucoaselor. Se poate
folosi ăn alimentația erbivorelor adulte.

SECARA ȘI Þ
SECARA se cultivă în Europa și America de Nord - zonele nefavorabile pentru alte cereale.
Se folosește de obicei în alimentația Þoamenilor ( a doua cereală după grâu care se pretează la
fabricarea pâinii),; La animale - cntități limitate = are un grad redus de consumabilitate; nu se
administrează la păsări.
Se poate contamina cu o ciupercă cornul secarei (Claviceps purpurea) toxina = ergotina (amestec
de alcaloizi) Þ impicată în producerea avorturilor.
Din punct de vedere ak compoziției Þasemănătoare cu grâul

FOLOSITĂ ÎN INDustria alcoolului, obținerea berii, industria farmaceutică Þ rezultând unele

subproduse similar cu ale altor cereal ( disponibile în cantități mici)
Tărâțele de secară, borhoturile de distilerie

TRITICALE - hybrid, derivate din încrucișarea grâului cu secara

Scopul hibridării = de a menține productivitatea și VN ale grâului + roleranța mai bună a secarei
la condiții nefavorabile de creștere. Triticale Þoameni (paste) Þ animlae
Varietățile noi au un conținut în proteină asemănător grâului dar se poate investa cu cornul
secarei.
SORGUL - principala cereala folosită în Africa, India și China (partial) = Rezistent la secetă

27
Sorgul comun (Sorghum vulgare) se cultivă pt semințe. Celelalte varietăți Sorgul zaharat și iarba
de sudan Þ masa verde
Semințele de sorg sunt de mici dimensiuni și au o cariopsă tare Þ se procesează înainte de a fi
folosite ca sursă de hrană pt animale. VN asemănătoare cu ovăzul
Semințele (celeb rune) conțin tanină = factor anti-nutriționali
PROCESAREA CEREALELOR
• Tratamentele la cald - include trasnformarea în fulgi, micronizarea, prăjirea, extrudarea și
expandarea
o Transformarea în fulgi - aplictă de obicei porumbului = tratarea cu aburi, apoi
trecerea prin niște role și ulterior uscarea
o Micronizarea folosire căldură radiant Þ granulele de amidon sunt reduse la
dimensiuni de ordinal micronilor = creșterea graduluid e absorbție
o Prăjirea cerealeleor = modalitate de a crește disponibilitatea amidonului din
organism Þ animale tinere Þ purcei
o Extrudarea =process de pasltifiere sub presiune a cerealeleor și presarea lor în
diferite forme
o Expandarea - cerealele sunt supuse pentru scurt timp (secunde) la temperature și
presiuni ridicate în vederea creșterii gradului lor de disponibilitate în organism.
• Tratamentele la rece:
o Măcinarea - esențială pentru obținerea uneor performanțe productive mari. Nu
trebuie făcută foarte fină Þpoate produce praf = iritarea ochilor / mucoasei
digestive
o Peletarea la rece Þ efecte diferite în funcție de cerealele folosite
o Tratarea cu acizi organici ( Þacidul propionic) = inhibarea dezvoltării mucegaiului
o Tratarea cu alcali Þ hidroxidul de sodiu = alternativă la tratamentele mecanice

PROTEAGINOASE, OLEAGINOASE ȘI SUBPRODUSELE LOR

Proteaginoase à sursa proteina. Lizina nivel ridicat, continutul aminoacizi cu sulf relative scazut
Contin unii factori antinutritionali à efecte negative asupra sanatații și performanțelor
productive
1. Mazărea
- Are o mare diversitate genetică, cu mai multe varietăți. Semințele pot fi de culoare verde,
galben sau maro, netede sau încrețite, cu diferite grosimi ale cojii și de dimensiuni
variabile

28
 - Mazărea are conținut în proteină de 20-25% în SU à valoarea biologică medie = conținut
realtiv scăzut în metionina ( lizina se afla la nivele relative ridicate). SEN = fracțiunea
principal - dominate de amidon.
- Valorarea nutritivă energetică relative ridicată (1,2 UFL/kg SU)
- Se poate folosi procesata/ neprocesată à animale
- Procesată à monogastrice pentru a scadea factorii antinutriționali (inhibitori de
protease, lectine și taninuri)
- Rumegatoare - fără tratamente termice
- Mazarea se poate folosi in hrana tuturor spp si categ de animale însă restricționat. Se
recomandă să fie încorporată în nutrețurile combinate sau în amestecurile de concentrate
în proporții de 10-15% à tineret și 20-25% à animale adulte

Măzărichea
Cultivate în special pentru masa verde, ocazional à pentru semințe.
Semințele de măzăriche conțin 28-38% PB în SU (mai mult decât mazarea).
Conține factori anntinutriționali + gust amarà animalele nu o consumă cu plăcere. Folosite în
cantități marei în rațiile vacilor în lactație - boabele pot imprima laptelui un gust amar.
Factorii anti-nutriționale à vicina, convicina, taninurile și unii glicolizi cianogeni ( ultimii au
efecte negative - mai ales la păsări- afectând SNC și producând rigiditatea musculară)
Predispun animalele la constipație à semintele de măzăriche nu se recomandă în hrana
femelelor în ultima parte a gestației și la animalele tinere.

Bobul
Sunt două varietăți de bob - cu bobul mare (oameni) și bob mic ( animale).
Au un conținut ridicat în proteină și lizină + unii factori anti-nutriționali à taninuri, vicină,
convicină, factori antitripici
Se folosește puțin în hrana porcilor + păsărilor. Se recomadă la cabaline, vaci în lactație, taurine
la îngrășat = proporție asemănătoare cu cele de la mazăre.

Lupinul
Conținut ridicat în proteină 35-40 PB în SU, și conținut scăzut în SEN (35-45%) + CB, GB relative
ridicat
Contine factori anti-nutriționali à lupinina, anagirina = efecte nefavorabile asupra sănătății
animalelor ( demonstrate la vacile gestante).

29
Varietățile de lupin cu gust amar nu sunt indicate a se folosi ăn hrana animaleleor datorită
conțiutului ridicat în alcaloizi. Exista și o varietate de lupin dulce care poate fi utilizat în rațiile
animalelor în cantit. limitate.
Oleaginoasele
Semințele oleaginoaselor se disting prin conținutul ridicat în grăsime (20-45% în SU) à le conferă
o VE foarte ridicată
Semințe întregi à folosite foarte rar = factori antinutriționali

Soia
Principala oleaginoasă cultivate pe plan Mondial
Se foloseste în hrana oamenilor + animalelor.
Cel mai adesea se foloseste sub formă de ȘROT - subprodus rezultat după extracția uleiului de
soia. Rar se paote folosi și sub formă de bob.
Conținut mare in GB (20-22%) à îi confer o VNE foarte ridicată = 1,45UFL/kg SU + PB 35-40% SU
În proteina din soia à lizina nivel ridicat ( foarte bună calitate)aminoacizi de sulf la un nivel scăzut
Soia integrală à animale sub două forme tratata / netratată termic.
Soia integrală netratată termic à rumegătoare cu aparatul digestive complet dezvoltat pentru că
în rumen sunt inactivați (partial) factorii anti-nutriționali à inhibitori de tripsină, lectine,
proteine alergice
Soia tratată termic = de foarte bună calitate à sunt distruși factorii anti-nutriționali, Grăsimea
este stabilizată, și degradabilitatea proteinei în rumen este mica. à toate animalele
* pentru monogastrice - în special tineretul porcin și aviar à este oblicatorie inactivarea factorilor
anti-nutriționali care se paote face prin tratamente termice (toastare, prăjire, micronizare,
fulguire, extrudare)

Floarea soarelui
- Semințele din soiurile clasice - conținut ridicat GB 40-45%în SU à industria extragerii
uleiului. Rezultă șrot de floarea soarelui = sursă bine cunoscută de proteină.
- Conținut ridicat în grpăsime à VNE ridicat 1,55 UFL/kg SU
- Principalul acid gras = acidul linoleic (60-70% din totalul acizilor grași )+ acidul oleic (15-
25%)
- Soiurile noi pot inversa/modifica aceste valori
- CB și PB 16-20%
- Integrale - dirijate catre rumegatoare in amestecurile de concentrate

30
 - Semințtele pot fi decorticate total / partial à crește conținutul PB , scade CB
- Decorticată à monogastrice
- Pentru îmbunătățirea VNE à tratamente termice (prăjire, extrudare) și chimice (cu forma
aldehida)

Rapița
- Semințele integrale folosite pe scară redusă în hrana animalelor și restricționat desi au
VHN extrem de ridicată 1, 8 UFL/ kg SU
- GB ridicat 40-45%
- Valoare proteică 20-21 PB în SU
- Motiv al restricționării à prezența unor factori anti-nutriționali à glocozinolați,
sinapină, acid erucic = întârzie procesul de creștere și afectează rinchii, ficatul, cordul și
glanda tiroidă
- Au fost create soiuri cu un conținut mai scăzut numai în acid aerucic ( varietățile ‘’ 0’’) sau
cu un conținut mai scăzut de acir erucic și glucozinolați ( varietățile ‘’00’’)
- Numele de canola - se referă numai la varietățile dublu zero obținute prin încrucișări
natural - fără nicio legătură cu ingineria genetică.
- În hrana animalelor , rapița este folosită ca șrot dar se poate utiliza și în formă integrala
(full-fat canola). Dacă este vorba de canola, aceasta se poate include în rațiile
rumegătoarelor.
- Vizată de foarte multe posibile modifcări genetice.

Inul
Semințele au un conținut ridicat în GB 30-35% în SUà acidul linoleic % mare + PB 20-25% +
Substante pectice
Inul à oameni (aditivi paste făinoase) + animal
Conșinutul relative ridicat în substanțe pecitce (formeaza cu apa un mucilagiu) à folosirea inului
în scop dietetic sub formă de decocturi la special la animalelel cu tulburări digestive, la tineret +
gestante.
Are o acțiune favorabilă asupa părului și penelor à luciu deosebit à animale expoziție, păsări
colivie
Factori anti-nutriționalei à se include în cantități reduse în dieta animalelor.
Factorii anti-nutriționali = glicolizi cianogenici à afecteaza SN și muscular

Șofranul

31
Uleiuià oameni + animale (păsări, animale companie și rozătoare
Sunt prea scumpe pentru a fi folosite în rațiile animalelor de fermă.
Conținut ridicat în GB -30-35% à semințe nedecorticate și 40-45% à decorticate
Acidul gras dominant = linoleic

Bumbacul
Semințele de bumbac = subprodus din industria bumbacului. Se poate extrage uleiul (industrial)
+ șrot à animale
Semințele de bumbac 25-27% PB , 20-25% GB
Factori antinutriționali à gossypolul = scădera disponibilității nutrienților, afecatrea fertilității,
degenerescența ficatului
Se folosește în catități mici și pe termen scurt

Arahidele
Se folosesc de obice pentru oameni à semințe sau ulei + în diferite industrii ( cosmetic)
Animale à sub formă de șrot / rar ca semințe integrale
Semințe - 50% GB à acid oleic și acid linoleic + 30% PB în SU
Factori antinutriționali à proteinele antigenice (pot induce alergii)
Se infectează ușor cu ciuperca Aspergillius flavus dacă sunt păstrate în condiții necorespunzătoae
(ciuperca produce aflatoxina care afectează ficatul și rinichii)
Vacile în lactație de mare productivitate sunt sensibile la aflatoxine care se pot transfera în lapte
à om

Subprodusele oleaginoaselor - denumite șroturi = provin după extracția uleiului din semințe -
doua procedee (chimic și mecanic)
Procedeul chimicà boabele sunt struvite, uleiul extras cu un solvent (hexan)
Procedeul mecanic à semințele sunt uscate, struvite și trecute printr-o presă
Șroturile au PB ridicat (20-50%) = important sursă de hrană pentru animale.
Nu prezintă interes dpdv vitaminic, conținutul CB variabil

Șrotul de soia

32
Cea mai important sursă de proteină pentru animale = 2/3 din producția mondială de surse
proteice.
VN a șrotului de soia este de neegalat de către orice altă sursă de proteină de origine vegetală și
este considerat à nutrețul standard la care se raportează alte surse de proteină de același fel
Are un bun profil al aminoacizilor esențiali à complement ideal al cerealelor.
Totuși metionina se găsește la un nivel mai scăzut è principalul aminoacid limitative (în special
pentru păsări)
Au fost produse produse varietăți cu un conținut mai ridicat în aminoacizi și cu raporturi între ei
mai convenabil ( important pentru monogastrice)
Este departajat în funcție de conținutul în proteine (uneori și cel de grăsime)
àșrot de soia 44, 46, 48 și 50. Cele cu un conținut ridicat în proteină se obțin din semințe
decorticate și au nivel mai scăzut în celuloză.
În stare crudă à factori antinutriționali (+ la păsări și porci)
Se tratează termic - pentru a fi inclus în rațiile tuturor spp și categ animale (+ păsări, porci și vaci
în lactație)
Șrotul de floarea soarelui
2 varietăți: decorticate/nedecorticate à extrase chimic sau mecanic.
Cel decorticate și pbținut prin extracție chimică = produs în cea mai mare cantitate. În UE este
interzis în fermele organice.
Dacă se decorticheaza è un produs mai digestibil (mai putina CelB) și un conținut mai ridicat de
proteine. Este comercializat în funcție de conț în proteină ( 28,30, 35, 37)
Este relative deficitat în lizină è principalul aminoacid limitative; dar are de 2x mai multă
metionină față de șrotul de soia.
O particularitate a șrotului de Floarea soarelui = nu conține factori anti-nutriționali !!! è nu
necesită trataente termice specifice; se recomanda à rumegătoare, iepuri (decorticat à porci
păsări). Nu se recomandă la păsări tinere și purcei
Șrotul de rapiță
Restricționat à acid erucic, glucozinolați și gust amar
Varietățile noi (OO) au atenuat aceste însușiri negative à folosit pe scara larga plan Mondial (locul
2).
Se obține prin procedee chimice sau mecanice
Obținut prin extracție chimică - are prin raportare la SU un conținut mai ridiccat în proteină și mai
mic în grasimi (fața de cel obțiut prin metode mecanice)

33
Principalul aminoacid limitative este lizina; are un conținut relative ridicat in metionină și cistină

Șrotul de bumbac
Sursă comună de proteină în zone unde se cultivă
Se folosesc mai multe metode de extracție a uleiului (diferite de cele utilizate în cazul celorlate
șroturi - soia, floarea soarelui)à rezultate = subproduse cu concentrații diferite de proteină,
grăsime și celuloză.
Prin raportare la SU, PB oscilează în 37-45%.
Folosit în special à rumegătoare adulte (mai tolerante la gossypol)
Se poate folosi à monogastrice limitat (datorită conținutului de CB și gossypol)

Șrotul de arahide
Conținut ridicat în proteină à 50%
Conținut scăzut in treonina, lizina și metionina + dar o excelenta sursă du arginină
Se infestează ușor cu Aspergillus flavus (aflatoxina - leziuni hepatice)

Șrotul de in
34-36% CB, conțin ridicat în celuloză și acizi grași.

NUTRȚURI DE ORIGINE ANIMALĂ

Sunt reprezentate de laptele integral (și subprodusele lui) + fainurile animale

LAPTELE ȘI SUBPRODUSELE LUI

1.1 Laptele integral
Produsul obținut prin muls - female stare bună de sănătate, hrănite corespunzător (nu trebuie să
conțină colostru)
Colostrum ** - lichidul secretat de glanda mamară în primele zile după fătare. Se remarcă printro
compoziție diferită față de laptele integral è proprietăți specifice:

34
Conținut mai mare în SU, în PB, GB, și vitamin
Laptele integral - dominat de următoarele componente:
• Apă à 80-90%
• Grăsime à de la 1,2% (iapă) - 7,7 bivolită). Dominate de trigliceride - cele cu pondere
mare a acizilor grași, cu greutate moleculară mica à furnizează o excelentă sursă de
energie. Profilul AG este diferit. Indifferent de spp dominanți sunt acizii grași saturați (AGS)
urmați de AGMN (mononesaturați) și AGPN (polinesaturați). Laptele de vacă 70% AGS. Cei
mai mulți dintre AGN sunt în forma cis și mai puțin în forma trans.
• Proteină - 2,1à 42%. Din totalul PB (laptele de vacă) - prot adevărată 94 % iar cea
structurată pea zot neproteic 6%. Cazeina este de clitate bună în ciuda unui deficit în
aminoaci cu sulf (metionina și cistină).
• Hidrați de carbon - conținut cu variabilitate mica 4,7 capră și 5,4% la bivoliță. Reprezentați
aproape exclusive de Lactoză (dizaharid format din glucoză și galactoză). În cantități f mici
se mai găsesc glucoză și galactoză libere.
• Minerale à se remarcă printr-un nivel ridicat al potasiului și al calciului. Fierul, Manganul
și cobaltul au un nivel relative scăzut. Nivelul mineralelor din lapte - dependent de specie,
rasă, stadiul de lactație (mai mare iemdiat după fătare) și de concentrația mineralelor din
hrană.
• + vitamine, enzime, și gaze dizolvate ( % mai mici)
o În plan vitaminic - laptele =sursă variabil de vit A, D și E (sezon și modul de hrănire)
§ Sursă bună de tiamină și riboflavina
§ Cantități reduse de vit B12, vit C
Cu cât conținutul în SO - în particular în grăsime - este mai mare è cu atât valoare energetică
este mai ridicată.
1.2 Subprodusele laptelui
1.2.1 Laptele degresat
Obținut după prepararea smântânii din laptele integral ( prin centrifugare). Își păstrează aproape
în totalitate proteina și lactoza, însă conținutul în grăsime este mai scăzut (decât în laptele
integral) - în funcție de degresare:
Poate fi o degresare aproape totală à zerul conține 0,2-0,3 G
Parțială (zerul are 1,5 -1,7 G
Îndepărtarea grăsimii face ca laptele degresat să devină o sursă săracă în vit liposolubile, dar o
sursă mai concentrate în proteină și lactoză.
Se poate folosi în hrana animalelor - sub formă deshidratată - praf ( 35%PB în SU și Acizi esențiali
în special la monogastrice în prop de maxim 10%), pudră / lichidă (proaspăt sau acidulat) à porci.
1.2.2 Zerul

35
Când laptele integral este tratat cu cheag în vederea coagulării ( procesul de obținere a
brânzeturilor) à cazeina precipită și atrage cu ea cea mai mare parte din grăsime și cca jumptate
din Ca și fosfor. Serul rămas se numește zer sau lactoserul. à are ca principal component lactoza.
Conținutul zerului ăn SU este foarte scăzut (cca7%) è este și sursă de apă pentru animalele care
îl consumă.
Cantitativ zerul conține mai puțină proteină (0,8-1%) decât laptele integral, nivel mai ridicat de
alfa-lactoglobuline și de beta-lactoglobuline à calitatea proteinei sale este mai ridicată.
Zerul are o VE scăzută, nivelul vitaminelor liposolubile, Ca și fosfor este redus
Este utilizat în formă lichidă (proaspăt sau acidulat) à porci
Proaspăt este foarte instabil à presupune a fi consumat la scurt de la obținere.
Acidifierea prin fermentare à îl face mai stabil - pentru că scade pH ( se folosește în acest scorp
și acidul formic)
Există și posibilitatea deshidratării - pudră - poate fi constituent al substituenților de lapte pentru
viței sau a nutrețurilor combinate pentru purcei.

FĂINURILE ȘI GRĂSIMILE ANIMALE

2.1 FĂINURILE ANIMALE
au un conținut ridicat în PB (foarte bună calitate)- nivel ridicat de aminoacizi esențiali și echilibru
între aceștia.
Conținut bund e minerale și vitamine
Destinate în special monogastrice dar se pot folosi èrumegătoare (cele de mare productivitate)
Desi sunt interzise în UE (după apariția bolii vacii nebune), sunt și zone în lume unde sunt premise.
Este posibil ca în viitor - prezența prohibiției de folosire a lor în Europa să fie ridicată pentru că se
pierd resurse immense de hrană.
2013 - Comisia Europeană (CE)a decis refolosirea făinurilor de carne provenite de la porci & păsări
în acvacultură sub denumirea de proteină animal transformată. În Franța nu se consumă de către
om cca 45% din corpul taurinelor și oilor și cca 35% din cel al purceilor și al păsărilor (ar putea fi
transformate în făinrui animale)

2.2 FĂINA DE PEȘTE

Se obține prin fierberea, presarea, uscarea și măcinarea peștelui (recoltat special în acest scop /
sau a resturilor din prelucrarea peștelui pentru consum uman)

36
Este folosită ca sursă de hrană pentru animale oriunde în lume. Cei mai mari producători Peru și
Chile.
Are un conținut ridicat în Proteină 60-70%, calitate foarte bună și relative constantă
Bogată în aminoacizi esențiali (lizină și metionină) à complement ideal al cerealelor (în special
al porumbului).
Cea de buna calitate are o digestibilitate a proteinei de 93-95% ( poate scădea până la 60%)
Conținutul mediu în grăsime 8-10% în funcție de proveniență. Grăsimea are un nivel ridicat în
AGPN și raporturi optime între acizii grași omega 3 și omega 6
Are un nivel ridicat de CB 10-15% - predomină Ca și P
Bună sursă de vitamine - cit complexului B (colinp, vit 12, riboflavină)
Folosită în special la monogastrice 10%, rumegătoarele în lactație cu producții ridicate
Se poate contamina cu unii germeni patogeni - Salmonela
Sarea pe care o conține în cantități mari - poate provoca intoxicații la tineret.
Din pește se poate obține și concentratul proteic din pește - 2 varietăți
• Din pește dezosat și degresat
• Sau din dezosat dar nedegresat
Dimensiunea particulelor este mai mica decât din făina de pește. Textura și culoarea mai
uniforme. Concentratul proteic este un nutreț scump = uz uman sau pentru animale de valoare.

2.3 Făina de carne-oase și făina de carne

Făina de carne-oase - pudră obținută prin fierbere, degresare, sterilizare și măcinarea
subproduselor de abator ale animalelor terestre care nu se pretează pentru consumul uman. Sunt
de amintit: resturi de la fasonarea carcaselor, carcase confiscate, organe necomestibile
Exista mai multe tipuri de astfel de produse differentiate in principal de continutul de CenB. Daca
Cen B este ridicat - peste 4,5 fosfor à pondere mare a oaselor
Este posibil ca oasele sa fie complet separate de carne și apoi să fie degresate, sterilizate și
măcinate. O parte din aceste oase à Obținerea gelatinei + făina de oase.
Conținutul în proteinei a făinei de carne-oase à45-60%
Curs 9/28.11.2019
Aclo unde utilizarea este permisă (nu în UE) - făina de carne-oase se folosește preferential în hrana
porcilor și a păsărilor până la 10% din structura nutrețurilor combinate.
În UE se poate folosi numai făina provenită din carne salubră ( ca și cum ar fi destinată consumului
uman) à se introduce ca ingredient de bază în hran industrial uscată destinată câinilor și pisicilor.

37
Există pe piață un tip aparte de făină de carne-oase è făina din subproduse de pasăre (poultry
by-product meal) - este produsă din resturi de abator ale păsărilor ( capete, gâturi, picioare,
intestine - fără pene- sau din găini ouătoare sacrificate după încheierea ciclului productiv și care
au piață de desfacere). Este interzisă folosirea ei în UE din anul 2002.
2.4 Făina de sânge
Definite ca produsul care se obține prin uscarea sângelui de la animalele terestre cu sânge cald
Există diferite modificăti de pobținere a făinii de sânge. Sângele după recoltare și adăugarea unui
anticoagulant este supus uscării, sterilizării și apoi măcinării. Metodele de uscare sunt importante,
deoarece există o relație inversă între cantitatea de căldură aplicată și digestibilitatea proteinei.
Lucrul acesta este valabil pentru lizină - disponibiliatea ei în organism scăzând dacă tratamentele
termice applicate sunt intense.
Făina de sânge este disponibila oriunde în lume; folosirea ei este reglementată în unele țări din
rațiuni de siguranță alimentară à UE este interzis.
O pudră de culoare ciocolatie care se caracterizează printr-un conținut mare (80%) în proteină.
Este bogată în lizina, metionina și leucină și deficitară în izoleucină. Se utilizează drept
complement al cerealeleor în special în hrana monogastricelor. Are un grad de palatabilitate
maim if, fiind resimțit îndeosebi de tinere. è se include în proporții limitate în structura NC. La
păsări à 2-3%, porci 3-5%.
Din sânge se poate obține plasma sangvină uscată à folosită în special în SUA în hrana purceilor
imediat după înțărcare în primele 2 săptămâni.
2.5 Făina de pene hidrolizată
Concentrate proteic = produsul obținut în urma hidrolizei, uscării ți măcinării penelor.
Hidroliza à prin tratarea penelor cu abur sub presiune
- Are un conținut ridicat (medie 80%), oscilații 60-90
- Calitate proteică slabp, dificitară în lizină și metionină.
- Digestibilitatea medie a AA à 50%
- Are un grad de palatabilitate redus - trebuie intrudusă trept în rațiiè 3-5 rumegătoare
adulte, 2-3% la porcii la îngrășat.
- Se poate contamina cu salmonella dac anu este pastrata corespunzător.
- Conținut ridicat în proteină è făina de pene se poate folosi la falsificarea făinii de pește.

38
GRĂSIMILE ANIMALE
Grăsimile animale s-au produs întotdeauna în cantități mari, însă o mare cantitate era dirijată
către industria detergenților. După apariția detergenților suprasintetici à surplusul de grăsimi a
fost dirijat către animale è preț relative scăzut.
Grăsimile sunt differentiate în funcție de origine, de punctuld etopire, de cantitatea și spectrul
acizilor grași, de culoare.
Grăsimile animale - sunt separate ca:
• tallows atunci când rămân solide la peste 40 C SEU - provin de la bovine și ovine
• lards - când rămân solide între 20-40 C - UNTURĂ - provin de la proci
• oils - sunt lichide sub 20 C
Există și ulei de pește, ulei de ficat de pește à folosite ca surse de energie + sursă de acizi grași
polinesaturați, vit A, Vit D.
Oxidează foarte repede à implică condiții speciale de păstrare ( containere etanșe).
În afara prețului scăzut à grăsimile au o valoare energetică foarte mre data de caloricitatea lor și
de digestibilitatea lor. În plus, grăsimile elimină Praful dacă sunt intrduse în nutrețurile combinate
(NC) și cresc palatabilitatea acestora.

Pentru că oxidează ușor și pt interacțiunea cu mineralele = imediat se adaugă un antioxidant.

EDTA
Stabilizarea lor înainte de includerea in NC permite o păstrare indelungată
Rumegătoare = înlocuitor de lapte al vițeilor și mieilor 15-20%
Monogastriceà porci, păsările de carne și găinile ouătoare.

NUTREȚURILE COMBINATE
* NC reprezintă amestecuri de nutrețuri concentrate, de origine begetala, animal, micro-
organică, minerala și de sinteză è dozate în așa fel încât să se constituie într-o hrană completă
sau complementară pentru animale
NC s-au folosit de la inceputul sec XIX în SUA, dar industrializarea efectiva s-a făcut după cel de-al
II RM. În România - 1960.
În lume se estimează că în 2014 s-au produs 980 milioane tone NC
- China 182

39
 - SUA 172
- UE 158 (spania 29, Germania 24, Franța 22, România 4)
- Brazilia 66
În 2014 - 45% à păsări, 27% à porci, 20 à rumegătoare, 4% à acvacultură, 1% animale de
companie, 1 cabaline, 1 alte spp

Materii prime utilizate în industria NC

Surse de energie - se încorporează în NC - cereale, grăsimi vegetale, zahărul și melasa.
CEREALE
- Alegerea cu prioritate a uneia dintre cerealele este disctată de rațiuni de oridin nutritional
și de disponibiliate.
- Ponderea de participare a lor în NC este dictate de valoarea lor nutritivă și sanitară, de
combinațiile dintre ele și categoria de animale care va consuma NC è limitele sunt
extrem de largi 40à80%
- La nivel Mondial cerealele sunt introduce în NC în proporții de 50%, șroturile 20% iar
diferența acoperită din alte surse.
- Pentru a putea intra în componența NCà cerealele trebuie să îndeplinească anumite
condiții de calitate - legate în special de gradul de maturitate și de gradul de contaminare
micotică.
- Un grad de maturitate insuficient 13-14% apă à mondere mai mica a substanțelor
nutritive + calitate mai redusă a acestora- presupune și cheltuieli sulimentare pentru
uscare și riscul dezvoltării unor mucegaiuri ( Aspergillus, Penicillium și Fusarium)
- Principalele micotoxine care pot contamina cerealele sunt: aflatoxina, zearalenone și
fumonizina.
- Consumate de animale micotoxinele se elimină prin fecale și urină dar o anumită proporție
se fixează în țesuturile animalelor inclusive în lapte. Toxicitatea micotoxinelor se manifestă
în general sub formă de tulburări cornice ( la animale afecteaza productivitatea , rar
moartea).
- Lanivel global au o incidență foarte mare și un impact semnificativ asupra rentabilității
creșterii animalelor și asupra securității produselor animaliere.
GRĂSIMILE
Animale & vegetale à pui pentru carne, purcei.
Surse de grăsime - untură de porc, seul de vită, uleiul de soia, uleiul de floarea soarelui

Zahărul șoi melasa

În rețetele prestarer ale purceilor si p t a determinarea cresterea consumului.

40
Melasa este folosită si pentru aportul sau în energie dar si ca lian pt producerea de nc granulat
Surse de proteină de origine vegetate
Principalele= șroturile (soia, floarea soarelui și rapiță, la o scară mai redusă mazărea, full-fat-soia,
tărâțele de grâu, făina de lucernă)
Șrotuld e soia = cea mai important sursă de proteină de origine vegetală în industria nutrețurilor
combinate.
Se poate folosi fără restricții de ordin nutritional la toate categoriile de animale
Șrotul de floarea soarelui - limitat în NC, à conținut în CB -- monogastrice
Limite 10% păsări adulte, 15% porci adulți.
Șrotul de rapiță - foarte important dpdv economic cu o creștere a producției în ultimii ani à
biodiesel. Cel provenit din varietățile clasice - conținut ridicat în glucozinolați și în aci erucic se
folosește limita în NCà monogastrice. Cel provenit din varietății dublu zero (canola) poate
substitui până la 50% șrotul de soia.
Mazarea- imp sursă de proteină à alternative la șrotul de soia. Conținut ridicat în lizină; scăzut
în metionină și cisteină. Într-o situație inversă se situează șrotulde rapiză aî combinate șrot rapită
+ mazăre poate fi considerate benefic
Soia tratata termic (full fat soia) se obține prin tratarea cu ajutorul proc mecanice și termice
(inactivarea factorilor antinutriționali) a soii integrale. è NCà monogastrice tinere ca sursă de
proteină și de amino acizi dar și ca sursă de energie.
Tărâțele de grâu și făina de lucernă - utilizate pt producerea de NC erbivore à rumegătoare, cai,
iepuri. Se pot include și pentru monogastrice- - scroafe gestante dar limitat datorită CB.

SURSELE PROTEICE DE ORIGINE ANIMALĂ

Făinurile animale se folosesc pentru definitivarea nivelului proteic al rețetelor de NC destinate în
special à porcilor, păsărilor, dar și pentru influența extrem de favorabilă asupra procesului de
creștere al tineretului.
Atenție deosebită asupra calității ( conținut în apă, proteină, încărcătură bacteriologică, gradul de
râncezire al grăsimilor)
LAPTELE PRAF DEGRESAT = constituentul de bază al substituenților de lapte pentru viței +
alte animale -tineret. Se recomandă în rețeta de NC prestarter destinată la toate animalele, în
special la purceii sugari.

SURSE PROTEICE DE ORIGINE MICROORGANICĂ - drojdiile furajere

41
Drojdiile furajere - se folosesc în mod curent în rețetele de NC ale monogastricelor atât ca surse
de proteină cât și ca sursă de vit din complexul B. Sub aspect calitativ ele trebuie sa aiba max 10%
apă, sic el putin 45%PB.

ADITIVII FURAJERI
a. nutriționali (minerale, vitamine, enzime, aminoacizi sintetici ș.a.)
a. zootehnici ( promotori de digestibilitate , stabilizatori ai florei intestinale
a. tehnologici ( conservanți, antioxidanți, agenți de stabilizare, regulatori de aciditate, emulgători)
a. senzoriali (arome, coloranți)
coccidiostatice și histomonostatice
1. MINERALELE
Cele mai multe Nutrețuri de origine animal și vegetală nu pot acoperi singure nes de minerale al
animalelor, în special al acelora crescute în sisteme intensive è în NC trebuie incluse și surse de
minerale: orig anorganică sau organică. Cele mai cunoscute surse anorganice : carbonații, fosfații,
clorizii, sulfații, oxizii. Mineralele organice pot interacționa cu tractusul gastro int.
SUNT PREFERTABILE FOLOSIREA MIN ORG Atunci cand mineralele sunt legate de ag chelatori
cum ar fi unii aa sau unele prot hidrolizate - devin mai stabile si mai putin reactive in intestine
-- conducand la cresterea biodisponibilitatii lor Fe, CU, Zn, Sl

2. VITAMINE
EXISTP 3 PROC DE PRODUCERE A VITAMINELOR:
Prin sinteză chimică
Prin fermentație
Prin extracție din surse de origine vegetală

Vitaminele utilizate in hana animaleleor - produse aproape exclusive prin primele 2 metode.
Sinteza chimică se bazează in mod normal pe folosirea unor materii prime cum ar fi uleiul brut
sau gazul à supuse unor recombinări multistep pentru a putea forma vitamina dorită.
Chiar dacă sinteza chimică este în prezent principala sursă de producere a vitaminelor - obținerea
vitaminelor prin fermentare este de așteptat să devină tot mai important pentru că este de
preferat fiind o modalitate naturală. În NC à vitaminele se încorporează sub formă de premixuri
vitamino-mineraleà aprox 1%din structura NC
3. ENZIMELE

42
Nu toate componentele hranei sunt degradate integral de către enzimele din corpul animalelor
è o parte din nutrienți sunt indisponibili pentru organism. à motiv pentru care se folosesc
suplimente de enzime. Datoriă progreselor făcute în biotehnologie, multe enzime pot fi produse
astăzi în cantități mare și la prețuri rezonabile è includerea enzimelor în NC a devenit uzuală.
Enzimele folosite ca aditivi furajeri à rumegătoare dar mai ales la monogastrice è acționează
pe mai multe substraturi nutritive.
Cele mai importante enzime sunt proteazele, lipazele și fitazele
4. AMINOACIZII
Acoperirea integrală a necesarului de proteină și de aminoacizi pentru monogastrice presupune
folosirea unor surse de hrană scumpe - făina de pește. Ca o alternativă - folosirea unor nivele mai
scăzute de proteină dar în combinații cu suplimente de aminoacizi. AA sunt produși pe scară
industrială prin procedee chimice sau microbiologice.
Rațiile porcilor și păsărilor bazate pe cereal și concentrate proteice vegetale sunt usual
suplimentate cu L-lizină, DL-metionină, L-treoninp, L-triptofan.
La rumegătoare cu performanțe productive ridicate à emtionină, lizină.

Curs 10/ 5.12.2019

Antibioticele
Sunt produse de unele microorganism precum fungi sau pot fi sintetizate pec ale chimica.
In doze terapeutice (mai mari) se administrează animalelor prin injecatre, în hrană sau în apaî à
pt tratarea bolilor produse de bacterii.
În doze subterapeutice (mai mici) à se incorporează în hrană în vederea îmbunătățirii ritmului
de creștere al animalelor și a eficienței utilizării hranei ( ele stopează dezvoltarea bacteriilor
patogene în tractul digestiv).
Antibioticele - ca promotori de creștere s-au folosit cu bune rezultate in special la porci, păsări și
la vițeii pre-rumegători- în cantități de ordin la 20-40mg/kg NC.
Exista insa părerea că, desi se folosesc în doze mici (ca promotori de creștere) ar crește rezistența
bacteriilor la antibiotic și când acestea vor fi folosite în scop therapeutic - nu vor mai avea efect
și bolile ar devein netratabile. Acesta este motivul pt care , la ora actuală (începând din 2013)
folosirea antibioticelor ca promotir de creștere este total interzisă în UE.
Modificatori ai metabolismului
La animalele în creștere, modificatorii metabolsimului, în fructe cu hormonii de creștere ( precum
somatotropina procină și somatotropina bovină), pot fi folosiți pentru a crește cantitatea de carne
și a reduce cantitatea de grăsime depusă în corp. Efectele adverse asupra ritmului cardiac și
potentialul cancerigen au impus interzicerea folosirii lor, de mai mult timp în UE.

43
Probioticele
Probioticele sunt definite ca fiind suplimente microbiene care au actiune benefică asupra
organismului gazdă, prin îmbunătățirea echilibrului microbian în tractusul digestive.
Pe măsura interzicerii folosirii antibioticelor, ca promotori de creștere, folosirea probioticelor, ca
agenți-microbieni, a căpătat o relevanță din ce in ce mai mare.
La animalelel monogastrice, tulpini de lactobacillus, Bacillus subtilis și Streptococcus sunt
folosite în acest scop. La rumegătoare folosirea drojdiei Saccharomyces cerevisiae.
Prebioticele
Produși non- digestibili alții decât nutrienții care stimulează dezvoltaea bacteriilor benefice în
organism
Cele mai cunoscuteà oligozaharide

Clasificarea NC.
NC se pot clasifica în:
1. NC complete - folosite în primul râmd în creșterea de tip intensive a porcilor și a păsărilor, dar
și pentru alte specii de animale (iepuri, pesti cabaline). Conțin toate elementele nutritive de care
animalele au nevoie pentru acoperirea necesarului lor. În functie de varsta animalelor destinate,
NC complete poartă diferite nume: prestarter, starter, grower și finisher.
NC prestarter - pentru animale tinere, în primele zile după fătare/ ecloziune. Se reamrcă
printr-un conținut f ridicat în elemente nutritive.
NC starter - înlocuiesc NC prestarter și sunt destinate următoarei categorii de vârstă a
animalelor. Structura este asemănătoare cu NC prestarter - dar au un nivel mai scăzut al
parametrilor nutritive.
NC grower sau finisher - destinate animalelor în ultima perioadă de creștere și de finisare
à au un conținut proteic scăzut și conț ridicat în energie.
2. NC complementare - sunt produse din cosiderente economice și conțin în special, surse de
proteină și aditivi furajeri (inclusive vitamine și minerale). Fermierii le amestecă cu cerealele (ca
sursă de energie) reconstituind în felul acesta un NC complet. În amestecul final, NC
complementare dețin între 5-40% (diferenta pana la 100% = cereal)

1/2 din subiecte va fi pana aici ---

44
ALIMENTAȚIA ANIMALELOR

Alimentația taurinelor
Particularitățile valorificării hranei de către taurine
Taurinele, animale rumegătoare poligastriceà și-au adaptat în decursul evoluției, functional și
anatomic - sistemul digestive în așa fel încât să utilizeze materialul vegetal fibros -- le confer un
avataj față de animalele monogastrice.
Taurinele au câteva particularități de valorificare a hranei, diferite de cele întâlnite la alte specii -
date de capacitatea și conformația aparatului digestive și de specificul digestiei.
è capacitate mare a tractusului digestive - în special al rumenului à permite taurinelor sa se
hrănească cu cantități mai ridicate de furaje ( de volum), uneori în exclusivitate.
è specificul digestiei este dat de acțiunea florei microbiene - prezentă mai ale la nivelul
rumenului à concretizată îintr-un șir de procese (de degradare și de sinteză) à prin intermediul
cărora taurinele își pot asigura o mare parte din elementele nutritive.
è digestia microbiană = este un process fiziologic de mare importanță à determinând gradul
de utilizare al constituențiolor din nutrețuri. Sinergismul și antagonismul dintre diferite grupuri
de microbe ( bacterii, protozoare, fungi) se răsfrâng asupra abilităților animalului gazdă.
è procesele fermentative care au loc la nivelul rumenului (și nu numai) cuprind roate substanțele
organice din nutrețuri.
DIGESTIA GLUCIDELOR - presupune un întreg șir de reacții și un număr mare de compuși
itermediari è finalizându-se într-un amestec de acizi grași volatile ( acidi acetic, acid propionic,
acid butiric ș.a.)
La rațiile obișnuite - acidul acetic reprezintă 60-70% din amestecul total de AGV, acidul propionic
15-20%, acidul butiric 10-15% iar diferența de 2-5 % este reprezentată de unici AGV de mai mica
importanță ( izobutiric, metilbutiric)
Cantitatea de AGV produși este influențată de componența rațiilor.
La administrarea unei rații bazate pe fibroase (fânuri, grosiere) cu un conținut mare CB è
crește ponderea acidului acetic față de a celorlalți AGV
Administarea unor rații dominate de concentrate è crește proporția acidului propionic și
a acidului butiric.
AGV = reprezintă pt taurine (rumeg) principala sursă de energie cu o medie de o 60-80% din
energia absorbită. Diferenta este acoperita aminoacizi (15-20%), AG cu catena lungp (5-10%) și
glucoză (1-5%)

45
DIGESTIA PROTEINELOR - in rumen se desfășoară sub forma unor procese dehidroliză, de
descreștere a lungimii lanturilor peptidice è până la stadiul Amino acizi liberi și fermentarea
acestora în continuare cu producere de CO2 + NH3
O parte din AA pot scăpa actiunilor fermentative din rumen și trec în celulele bacteriene sau ajung
în intestine unde sunt absorbiți.
Amoniacul rezultat este absorbit la nivelul pereților ruminali à este dirijat către ficat și
transformat în uree în parte eliminate prin ruină și deci pierdută (în parte reciclată)
DIGESTIA GRĂSIMILOR - în rumen are loc sub forma a două procese majore : lipoliza și
biohidrogenarea
Lipoliza - hidroliza legăturilor esterice ale lipidelor) se finalizează cu producerea de acizi
grași. AG eliminați (numai partial) nu sunt absorbiți în rumen, ci vor trece în cheag și apoi în
intestinal subțir = locul principal de absorbție
Biohidogenarea = are loc în rumen ca urmare a activității bacteriene și constă în
transformarea AGN în AGS è profilul acizilor grasi care ajung în intestine este foarte diferit de
cel regăsit în hrană.
Efect bun - AGN au efect toxic acupra bacteriilor ruminale
Efect rău = In lapte sau in carne vor fi cant mai mici de AGN în special AGPN
Produsii terminali ai digestii sunt si gazelle de fermentatie CO2 si CH4.
O particularitate deosebita de hrănire - la viței = în prima parte a vieții atâta timp cât prestomacele
sunt foarte puțin dezvoltate și vițeii consumă numai alimente lichide (lapte sau înlocuitori de
lapte)
În acest stadiu de prerumegător hrana lichidă declanșează reflexul de închidere al gutierei
esofagiene și trece direct prin orificiul reticulo-omasal în stomac.

Alimentația taurilor
Modul de hrănire al taurior are o contribuție decisive la menținerea animalelor în condiție de
reproducție o perioadă cât mai îndelungată și la producerea unui material seminal de calitate.
Există deosebiri între tăurași (nu și-au definitivat procesul de creștere) și taurii adulți (ajunși la
maturitatea somatică)
Tăurații destinați reproducției trebuie să primească o cantitate de hrană relative mai ridicată (prin
raportare la GC) și de calitatea mai bună à care să le permit exprimarea întregului potential de
creștere până la folosirea lor la montă.

46
 După atingerea maturității à nivelul de hrănire se reduce ( tot prin raportare la GC)
pentru anu risca aapriția îngrățării peste anumite limite și modificarea comportamenteului sexual.
Evaluarea strict cantitativă a hranei nu este suficientă pentru tăurași și tauri deoarece ei au cerințe
specific în anumite elemente.
În priviința calității hranei -- tăurații au nevoie de mai multă proteină ca pondere mai mare in SU
è pentru dezvoltarea țesutului muscular și limitarea depunerilor de țesut adipos.
Taurii adulți au un necesar mai ridicat în unele vitamine + minerale față de alte categorii de taurine
è necesarul de vit A și de unele oligoelemente minerale (mangan, iod, seleniu, zinc șa) este
relativ mai mare - prin implicațiile acestor nutrienți în producția de spermă și a calității acesteia.
Pentru a asigura un regimde. Hrănire corespunzător cantitativ și calitativ se pot recomanda
următoarele:
- Majorarea necesarului de energie pentru întreținere la taurii adulți cu max. 10% è aî
nivelul de hrănire sp fie de 1.1
- Limitarea în rații a ponderei furajelor de volum la 60-70%
- Evitarea folosirii în rații a unor nutrețuri precum: borhoturile, silozurile de slabă calitate,
șrotul de rapiță
- Introducerea în rații a unor complemete vitamono-minerale cu o notă în plus pentru
vitaminele A, D, E și pentru mineralele Ca, P, Zn, Mn, Co, Se etc.
Hrănirea practică a taurilor
IARNĂ
Nutret de volum. = fân = 3-7 kgSU/cap/zi
NC = 2-4 Kg/

VARA
Nutret de volum Nutreturi verzi preferabil pălite = 3-7Kg ; fânuri 2-4kg (substituie NV)
Concentrate = 3-5 Kg SU/cap/zi
Cantități orientative, se pot modifica +/- în funcțiile de caracteristice fiecărui taur, legate
îndeosebi de GC, intesitatea folosirii la reproducție.

Alimentația vacilor
Alimentația vacilor în perioada repasului mamar

47
Pe perioada repausului mamar - ultimele 2 luni de gestație cel mai adesea - vacile se hrănesc într-
o manieră proprie à pt a acoperi cât mai correct necesarul animalelor pentru a se menține o
bună stare de sănătate, pt a nu apărea probleme la fătare și pt a nuavea implicații asupra primei
părți a lactației.
În prima săptămâni a repausului mamar
- principala problema a acestei faze = de a scădea producția de lapte până la suprimare. Singura
soluție este de ordin nutritional à prin scoaterea nutrețurilor concentrare din rații și folosirea
unor nutrețuri de volum de calitate submedie. Nu se pune problema ca vacile să nu mai fie mulse
à deoarece crește incidența apariției mastitelor.
Până la ultimele 3 săptămâni ale repausului mamar
Trebuie să se acorde o importanță deosebită nivelului energetic al rațiilor. Dacă vacile au un
status corporal corespunzător, ele sunt hrănite cu rații având o concentrație energetică moderată.
În ultimele 3 săptămâni ale repausului mamar - este important ca vacile să se obișnuiască cu
modul de hrănire care va fi practicat după fătare - bazat pe folosirea unor cantități mai mari de
concentrate în rații à trebuie asigurat un anumit nivel al concentratelor cel puțin din trei
considerente:
1. Se reduce capacitatea tractusului digestive - ca urmare a dezvoltării fetușilor
2. În această perioadă animalele trebuie să depună reserve corporale- care vor fi folosite
în prima parte a lactației
3. În prima parte a lactației vacile vor consuma cantități mari de concentrate încă din
primele zile după fătare è ceeea ce presupune asigurarea unei continuități (pentru a
evita apariția unor tulburări digestive)
Folosirea unor cantități prea mari de concentrate prezintă riscul îngrășării excesive a animalelor
cu consecințe asupra fătării, reducerii mobilității ruminale, a apariției după fătare a sindromului
vacii grase sau a edemului mamar.
De aceea vaciile cu productie de lapte obisnuita trebui să primească în medie 2-4 kg nutrețuri
concentrate pe zi, alături de acestea important e și nutrețul de volum de o calitate medie.
IARNA = Fân 2-3 kg + Silozurile și rădăcinile 2-3kg
VARA = NV 4-6kg (preferabil pe pășune ) *fânuri pot substitui NV 2-3kg

Alimentația vacilor în peprioada de lactație

Alimentația vacilor cu producție obișnuită de lapte
În prima parte a lactației = respectiv primele 8-10 săptămâni

48
 Vacile au o capacitate de ingestie sub nivelul necesarului determinand animalele să-și
mobilizeze o parte din rezervele corporale pentru susținerea producției de lapte à modul de
hrănire din această perioadă influențează marimea producției de lapte pe întreaga perioadă de
lactație.
Vacile in prima perioada de lactație trebuie hrănite la un nivel cât se poate de ridicat - în
corelație cu capacitatea lor de ingestie à soluția = folosirea unor nutrețuri cu o concentrație
energetică cât mai ridicată (porumb boabe, porumb siloz de calitate, găsimi vegetale)
La începutul lactației à NC proteice cu un conținut ridicat de proteină nedegradabilă în
rumen è șrotul de soia
În plină lactație și la sfârșitul ei vacile își reglează consumul pe măsura necesarului și
hrănirea lor se face mai ușor.
Trebuie mers pe niveluri ridicate de hrănire - care să pună în valoare întregul potential
productiv al vacilor - productii mari = profitabilitate
Vacile primipare * prezintă câteva particularități de hrănire față de cele multipare date în
special de rezervele corporale mai scăzute și de capacitatea de incestie mai scăzută. è se va
modifica schema de hrănire prin folosirea unor nutrețuri de volum cu o concentrație energetică
mai mare și un surplus de concentrate în rații. Vacile primipara sunt mai sensibile la tulburarile
digestive si metabolice.
IARNA = Fânuri 3-10Kg SU/cap/zi + Suc+Răd 6-8 Kg SU/cap/zi + Concentrale (1kg à 10kg
lapte; 3à 15kg lapte, 5à 30kg lapte)
VARA = Nutrețuri verzi 10-14 Kg SU/cap/zi + Concentrate. (idem iarna)

Curs /16.12.2019

Alimentația vacilor cu producții foarte mari de lapte

- Vacile de mare producție reclamă condiții speciale de hrănire - dat fiid faptul că procesele
fiziologice sunt mult mai intense.
- După mai multe păreri à perioada premergătoare fătării ( repausul mamar) joacă un rol
deosebit asupra performanțelor vacilor de mare producție la viitoarea lactație.
- Cel mai adesea, se subliniază că, în această perioadă vacile cu producții foarte mari -
trebuie să fe hrănite cu aprox aceleași nutrețuri ca în prima lactație
- în ultimele 3 săptămâni - nutrețurile concentrate să fie introduce în rație în cantități
relative mari, însă să nu depășească 1 % din GC
- folosirea unor cantit excesive de concentrate în ultima parte a gestației predispune
animalele la acidoze, mastite, metrite, retenții placentare sau supra-îngrășare

49
 - problemă specific, începutul lactației = legătă de posibilitatea apariției sindromului VACII
GRASE și a FEBREI LAPTELUI
- foarte succinct, sindromul vacii grase = consecința acumulării în organism a acizilor grași
proveniți din grăsimile corporale de rezervă

ALIMENTAȚIA OVINELOR
Particularitățile valorificării hranei de către ovine
Procesele digestive ale ovinelor și particularitățile valorificării hranei de către această specie sunt
- în general - asemănătoare cu cele ale taurinilor ( existăă și unele deosebiri)
Furajele de calitate slabă (unele fânuri, paie) sunt diferate mai inefficient de ovine
(comparative cu bovine) à explicația: particulele alimentare care ajung în reticulo-rumen au
dimensiuni mai mici ( oile le mestecă mai bine decât taurinele) și stagnează mai puțin timp la acest
nivel făcând ca rata pasajului către intestine să fie mai mare. În cazul furajelor de calitate mai
slabă, se consemnează coeficienți de digestibilitate mai mici pentru SO și penbtru CB. În sens
invers, ovinele digeră ceva mai bine (vs taurine) furajele de bună calitate ( rădăcini, tuberculi)
- Valorifică mai bine proteina din majoritatea nutrețurilor
- Au abilitatea de a digera mai bine boabele de cereal întregi datorită masticației mai
eficiente și a lungimii relative mai mare a intestinului. Dacă aceste nutrețuri sunt mai
procesate prin strivire sau prin măcinare à atunci ele sunt mai bine valorificate de bovine
(vs ovine)
- Sunt prin excelență animale de pășune fără de care creșterea lor este aproape de
neconceput
- Excedentulde proteină este eliminat prin urină în timp ce deficitul antrenează p scădere a
performanțelor productive à pt că oile nu pot acumula decât cantități mici de reserve
proteice
- Nu același lucru se produce în cazul energiei è se poate stoca în organism sub formă de
grăsime ( în caz de excedent) și poate fi mobilizată în caz de insuficiență.
• hrănire corectă a ovinelor (în condiții de economicitate și fără afectarea productivității)
este legată de evoluția rezervelor corporale de-a lungul unul ciclu reproductive.
- În perioada corespunzătoare repausului fiziologic (după încetarea mulsului) și în primele
3 luni de gestație oile crescute în condiții normale de hrănire depun reserve corporale ca
urmare a unei capacități de ingestie ridicate și a unui necesar relative scăzut.
- În ultimele 2 luni de gestație capacitatea de ingestie scade treptat ca urmare a reducerii
volumului digestive à face ca în situații normale de hrănire, rezervele corporale
accumulate anterior să rămână relativ stabile

50
 - La începutul lactației (cca 6 săptămâni) oile utilizează o parte din rezervele corporale
pentru a acoperi necesarul ridicat pentru producția de lapte à care nu poate fi acoperit
numai de aportul în elemente nutritive al hranei. După această primă parte a lactației à
treptat se consemnează o tendință de creștere a consumului de hrană în concordanță cu
dezvoltarea tubului digestive.
- Starea corporală (statusul corporal) a oilor este apreciată cu note de la 0 la 5; notția se
face în funcție de starea regiunilor lombare și sternale (prin palpare). În cei mai simpli
termini:
- La nota 0 animalele sunt extrem de slabe
- Nota 5 = sunt grase

Alimentația berbecilor
- Desi berbecii, în majoritatea timpului (8-9 luni/ an) sunt în repaus sexual à ei trebuie
hrăniți în așa fel încât să fie menținuți în permanență în condiții de reproducție. De multe
ori acest lucru se neglijează și pot apărea consecințe nefavorabile asupra sănătății și
asupra funcției de reproducție.
- Modul de alimentație trebuie să-I mențină pe aceștia într-un status corporal
corespunzător:
o de 2,5-3 ( pe scara de la 1 la 5) în perioada repausului sexual și
o de 3-3,5 în perioada de montă
- trebuie evitate scoruri mai mari pentru că à efectele se răsfrâng negativ asupra
comportamenului sexual și asupra fertilității.
- Rațiile berbecilor trebuie să fie echilibrate, inclusive energo-proteic și să aibă aporturi
corespunzătoare de vitamine și minerale
- Berbecii au nevoie de brichete de sare pentru lins iar apa curate și împrospătată să fie
asigurată în permanență
Perioada repausului sexual - este plasată în cea mai mare parte în timpul sezonului r ece à astfel
încât berbecii sunt hrăniți în special cu nutrețuri de iarnă
Rațiile lor în acest stadiu fiziologic
- 1-2 kg fânuri de calitate
- 0,5-1 kg suculente (sfeclă, silozuri)
- 0,2-0,3 Kg SU concentrate
Berbecii în repaus Sexual prin o parte și din perioada de vară
- NV - de bună calitate pot forma singure o rație 1,5-2 kg
- Concentrate 0,2-0,3 Kg

51
Cu cca 1-1,5 luni înainte de începerea montei se impune o perioadă de pregătire a berbecilor,
prin folosirea unui alt mod de hrănire, în special prin creșterea concentrației energetice a rațiilor
à realizată printr-o cantitate mai mare de concentrate în rații de cca 0,5-0,6 Kg SU
Deoarece această perioadă se situate la sfârșitul verii à alături de concentrate rațiile berbecilor
mai include nutrețuri verzi 1-1,5kgSU dar și fânuri 0,5-1 Kg SU
În perioada de montă (august - octombrie) crește cantitatea de concentrate = 0,7-0,8Kg
Fânul 1-2 kg
NV 1-1,5 kg sau suculente de iarnă 0,5-1 kgSU (în special moorcovi)

Alimentația oilor adulte

În cursul unui ciclu productiv care include repausul fiziologic gestația și lactație, necesarul oilor
oscilează foarte mult.
Astfel, prin comparația între lactație și perioada de repaus fiziologic necesarul de energie și de
proteină poate fi de 3-4 ori mai mare.

Alimentația oilor în perioada de repaus fiziologic, de montă și de gestație.

Repaus fiziologic - oile pot depune reserve corporale care vor fi utilizate ulterior
Acest lucru depinde de statusul corporal, de starea corporală în care se află animalelele la acel
moment.
- Dacă oile se află într-un status corporal deficitar (nota1 sau 2) è necesar întreținere +
necesar suplimentare
- Oaie nota 4 - 5 è doar necesarul de întreținere

Cu 2-3 săptămâni înainte de montă

O supraalimentație energetică temporară ce va avea efecte favorabilă asupra fertilitpții
În perioada montei și în decursul primelor 3 luni de gestație este recomandat să se evite flutuațiile
de alimentație ale oilor pentru că pot perturba apariția căldurilor și apoi să determine creșterea
mortalității embrionare

52
În lunile 2-3 de gestație mai trebuie avut în vedere și faptul că se formează placenta și atinge
dezvoltarea definitive iar țesutul osos și nervos al fetusului are un ritm de creștere mai ridicat è
aporturile alimentare nu trebuie să fie sub necesarului animalelor.
Sfârșitul gestației (luna 4-5) = perioadă delicată pentru că necesarul crește rapid iar capacitatea
de ingestie a animalelor scade ( mieii câștigă aprox 2/3 dinb greutate lor în ultimele 6 saptămâni)
- Necesarul ultiemele 2 luni se calculează în funcție de GC al oilor și de G presupusă al
fetușilor și se adaugă celui pentru întreținere. Acest necesar = exclusive pentru gestație =
minim necesar.
- Daca statusul corporal este >3 necesarul se va mări cu 10%
- Cerințele ale oilor în ultima parte a gestației sunt proportional mai mari decât la bovine
à se datorează faptului că fetușii dețin o proporție mai mare din greutatea corporală a
oilor comparative cu bovinele.
- Oile trebuie să-și mențină o greutate corporală relative constantă.
Subalimentația în ultima parte a gestației è poate avea drept consecință și scăderea rezervelor
de grăsime a mieilor la fătare è hipotermie. Pe termen mai lung, o asemenea situație poate
afecta dezvoltarea foliculilor fibrei de lână

Alimentația oilor în lactație

Hrănirea corespunzătoare este vitală pentru suppraviețuirea și creșterea rapidă a mieilor
+ producția de lapte obținută după înțărcarea mieilor
În cele mai multe cazuri oile nu pot să-și acoăpere integral cerințele de elemente nutritive
în primele săptămâni de lactație și fac apel la rezervele corporale.

Alimentația oilor care nu se mulg

În mod traditional în prima parte a lactației, până la înțărcarea mieilor, oile nu se mulg. În
aceste condiții nu se cunoaște cu exactitate care este nivelul producției de lapte - condiție
principal a stabilirii necesarului. De aceea în această perioadă necesarul oilor se stabilește în
funcție de stadiul lactației ( exită curbe de lactație pentru principalele rase - se paote aprox
producția)
Un aport insuficient de energie și de proteină = se traduce prin reducerea producției de
lapte + scăderea ritmului de creștere al mieilor desi într-o asemenea situație mieii consumă mai
multe NC.
Alimentația oilor care se mulg
După înțărcarea mieilor, când se poate controla exact nivelul producției de lapte è necesarul
oilor se calculează adăugând la cel pentru întreținere + cel pentru producția de lapte

53
Se va ține seama și de faptul că de-a lungul perioadei de muls compoziția chimică a laptelui se
modificăà creșterea conținutului de grăsime și în proteină ( grăsimea este const pâă la sf
mulsului)
IARNA: fânuri + grosiere 1-2kg + suculente de iarnă 0,5-1kg+0,7-0,8 NC în funcție de nivelul
producției de lapte.
VARA: NV (pot forma singure o rație) 1,5-2kg + concentrare 0,2-0,3 kg

Alimentația tineretului ovin

Hrănirea tineretului ovin până la înțărcare
Până la înțărcare, mieii vor fi hrăniți în ordine:
- Numai cu colostrum
- Numai cu lapte matern (sau înlocuitor de lapte)
- Lapte plus nutrețuri uscate (concentrate + fânuri)
Mieii trebuie să consume colostru obligatoriu cat mai repede posibil cel puțin 50-100g/ zi fie de
la mame fie de la oi care au fătat în aceeași perioadă
După perioada colostrală mieii sunt hrăniți cu lapte matern la discreție. Cantitatea medie la un
miel de 2-3 săptămanoi = 1-1,2 kg/zi
Oile crescute intensive dupa 24-48 ore de la fătare, mieii pot fi hrăniți cu înlocuitor de lapte è
oile se mulg. Înlocuitorii de lapte au o concentrație nutritivă de 20-25% proteine și 25-30%
grăsime
După 2-3 sătămâni de la fătare = necesarul mieilor crește è se impune folosirea hranei solide
(concentrate și fânuri)
Consumul supliementar de hrană uscată este o condiție obligatorie pentru înțărcarea precoce a
mieilor începând de la vârsta de 5-6 săptămâni. În momentul înțărcării mieii trebuie să consume
280-300g Nutrețuri uscate pe zi.

Alimentația tineretului ovin după înțărcare

Female è reproducție
Masculii à îngrășare
MIOARELE
De modul de alimentație al mioarelor până la intrarea la reproducție depinde nivelul viitoarele lor
performanțe:

54
 - Un nivel de hrănire scăzut = va afecta fertilitatea și prolificitatea
- Un nivel prea ridicat = o reducere a producției de lapte ulterior.
Se impune o hrănire modulară în decursul perioadei lor de creștere
Până la 3 luni - un nivel ridicat de hrănire, cu cantități relativ mari de concentrare care să le
permită atingerea unor GC de 22-28 kg (200-250g spor/zi)
Între 3 luni și intrarea la montă = se recomandă un nivel mai scăzut de hrănire è determină o
creștere moderată ( chiar fără concentrate la pășune)

BERBECUȚII - destinați producției de carne sunt hrăniți la niveluri ridicate pentru a le permite
exprimarea întregului potential genetic de creștere. Sunt însă și situații în care se adoptă niveluri
mai mici de hrănire (insufiente concentrate sau pentru a limita depunerile de grăsime în carcasă)
În sistem insensiv de producere a cărnii de ovine se urmărește obț unor GC cât mai mari într-un
interval de timp cât mai scurt pe seama folosirii unor cantități mari de concentrate în rații. è se
ajunge la 6-7 luni berbecuți de 40-45 kg cu sporuri pe toată perioada de creștere de oeste 200g/zi
Se poate opta pentru același tip de rație cu cca 16% PB sau cu 2 tipuri de rații (un ape fază de
creștere cu 18% PB și un ape fază de finisare cu 14%PB)
Folosirea exagerată a concentratelor poate duce la apariția unor probleme de sănătate datorită
unor tulburări fcț ale organelor interne
boala urolitiază afectează rinichii prin formarea de calculi datorită excedentului de fosfor al
concentratelor. Boala afectează îndeosebi exemplare cu stare de întreținere foarte bună. Măsuri
de prevenire:
- limitarea concentratelor 0,7-0,8 Kg măcinate grosier. Administrarea în rații a fânurilor de
leguminoase netocate
- limitarea folosirii tărâțelor de grâu
- marirea cant de NaCl (sare)
- folosirea clorurii de amoniu.

55