Definiți concurența interzisă.

În economia de piaţă, exercitarea concurenţei constituie un drept al oricărui agent

economic. Ca orice drept recunoscut şi protejat de lege, dreptul la concurenţă
trebuie exercitat cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi
agenţi economici şi cu respectarea legii şi a bunelor moravuri. Numai dacă
exercitarea concurenţei are loc în aceste limite, concurenţa este licită sau loială.
În cazul exercitării abuzive a dreptului la concurenţă, a folosirii de mijloace
nepermise de lege pentru atragerea clientelei, concurenţa este ilicită şi, în
consecinţă, este interzisă. Întrucât o asemenea exercitare a concurenţei este
păgubitoare pentru agenţii economici lezaţi, ca şi pentru însăşi desfăşurarea
activităţii comerciale în ansamblul ei, legea instituie anumite măsuri menite să
înlăture astfel de consecinţe.
În relaţiile de piaţă, concurenţa a fost privită, iniţial, ca factor decisiv care asigură,
în mod spontan, diviziunea muncii între agenţii economici, precum şi condiţiile
normale ale producţiei, ale schimburilor şi ale consumului de bunuri. Îndeosebi în
opinia lui Adam Smith i se recunoaşte rolul de „mână invizibilă” care, independent
de orice intervenţie statală, realizează adaptarea cererii şi ofertei, sub impusul
exclusiv al interesului individual, disciplinând prin ea însăşi în mod natural,
întreaga activitateeconomică.
Teoreticienii contemporani sunt mai puţin optimişti, restrângând substanţial rolul
şi eficienţa atribuite concurenţei de concepţiile pur individualiste, astăzi depăşite,
ale clasicilor economiei politice. Se admite în prezent că, în esenţă, concurenţa
defineşte pe de o parte un anumit tip de comportament al agenţilor economici, iar
pe de altă parte, un mod specific de organizare a activităţii de piaţă.
Comportamentul agenţilor economici are în condiţiile concurenţei, caracter prin
definiţie individualist. Fiecare dintre ei îşi urmăreşte interesul propriu. Ţinta
rivalităţii o constituie profitul maxim, realizat prin captarea şi păstrarea clientelei.
„Este o luptă dură, fără menajamente, în care primează interesele economice, ale
fiecărui participant la piaţă”. Armele folosite pot fi oneste, de natură economică,
precum scăderea preţului de vânzare, reducerea costurilor de producţie, ridicarea
calităţii bunurilor şi a activităţii de prestări servicii, lansarea de noi produse,
 organizarea mai eficientă a vânzărilor, reclamă şi publicitate. Din păcate se recurge
în acelaşi scop şi la mijloace neoneste, de natură extraeconomică. Se citează astfel
furtul de informaţii sau răspândirea de insinuări false pe seama rivalilor de pe
piaţă, mergând până la denigrare. Se practică de asemenea cumpărarea de salariaţi
ai concurentului spre a fi utilizaţi în interes propriu ori atragerea pe căi incorecte a
unor surse de sponsorizare. Nu se exclud nici demersuri agresive, urmărind
falimentarea sau eliminarea temporară de pe piaţă a concurenţilor.

    Au calitate de comerciant:

a)     Orașele;
b)    Sindicatele;
c)     Societățile de asigurări;
d)    Instituțiile de credit;
e)     Consiliile județene.

Care este momentul dobândirii personalității juridice de către

societatea comercială?
Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana juridica
Alaturi de persoanele fizice, art. 3 C. com. nominalizeaza societatile comerciale ca
avand calitatea de comerciant. Orice societate, independent de obiectul ei de
activitate, este comerciala daca este constituita intr-una din formele prevazute de
lege pentru o astfel de activitate[13].
In temeiul Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, cu modificarile
ulterioare, la societatile comerciale se adauga regiile autonome si organizatiile
cooperatiste. Prin Legea nr. 161/2003 au fost instituite noi entitati care pot avea
calitatea de comerciant, respectiv grupurile de interes economic. Regiile autonome
desfasoara o activitate comparabila cu cea a societatilor comerciale, ele fiind
supuse reglementarilor juridice aplicabile acestora: legea privind organizarea si
functionarea controlului financiar; legea contabilitatii; legea privind repartizarea
profitului la regiile autonome etc. Calitatea de comerciant a regiilor autonome se
dobandeste din momentul infiintarii lor prin hotarare a guvernului sau decizia
organului administratiei publice locale, dupa caz.
Organizatiile cooperatiste au si ele calitatea de comerciant, aspect rezultat, asa cum
s-a aratat, din dispozitiile art. 1, alin. 2 din Legea nr. 26/1990. In literatura juridica,
este justificata aceasta calitate a organizatiilor cooperatiste prin aceea ca ele
desfasoara o activitate comerciala in scop de profit. Organizatiile cooperatiste sunt
 supuse obligatiilor care revin comerciantilor. Ele dobandesc calitatea de
comerciant de la data infiintarii lor, in conditiile leg
4. Dovada calitatii de comerciant
De cele mai multe ori, necesitatea dovedirii calitatii de comerciant a unei persoane
fizice sau persoane juridice impune administrarea unei dovezi in acest
sens[14] (actori incumbit probatio). O atare dovada se poate face cu orice mijloace
de proba admise de legea comerciala (art. 46 C. com.).
Dovada calitatii de comerciant se face in conditii diferite dupa cum este vorba de o
persoana fizica ori o societate comerciala. In timp ce persoana fizica dobandeste
calitatea de comerciant prin exercitiul profesional al comertului, societatea
comerciala se constituie "ab origine" cu aceasta calitate, independent de savarsirea
vreunei fapte de comert.
In cazul persoanei fizice probatiunea trebuie sa lamureasca daca aceasta a savarsit
fapte de comert obiective cu caracter profesional si in nume propriu. Cu privire la
acest aspect in jurisprudenta s-a precizat ca: "Numai practica efectiva a comertului
ca profesiune, acorda calitatea de comerciant. Simpla notorietate publica privind
situatia cuiva de comerciant nu este suficienta. O eventuala "faima de comerciant"
care nu ar fi corespunzatoare unei situatii de fapt nu confera calitatea de
comerciant[15]. Deci, calitatea de comerciant nu se considera probata cu dovezi
privind existenta autorizatiei administrative de exercitare a comertului,
inregistrarea in Registrul Comertului, titulatura de comerciant folosita in anumite
inscrisuri, dobandirea unui fond de comert etc. Elementele mentionate constituie
simple prezumtii, care pot fi combatute cu proba contrara.
In cazul societatii comerciale, calitatea de comerciant se dobandeste prin insasi
constituirea societatii comerciale. Pentru a face dovada daca societatea comerciala
are sau nu calitatea de comerciant, cel interesat poate obtine o copie certificata de
pe inregistrarea in Registrul Comertului si de pe actele prezentate, precum si
certificate constatatoare ca un anumit act sau fapt nu este inscris sau mentionat in
registru. (art. 4, alin. 2 din Legea nr. 26/1990).
Calitatea de comerciant a regiei autonome si organizatiei cooperatiste se poate
proba, in mod asemanator, prin dovedirea infiintarii lor in conditiile stabilite de
lege. In acest sens, se poate folosi copia certificata de pe inregistrarea in Registrul
Comertului.

    Ce se înțelege prin sintagma ”comandă urmată de executare”?

Art. 36. - Când propuitorul* cere executarea imediatã a contractului si un rãspuns
prealabil de acceptare nu este cerut si nici chiar necesar, dupã natura contractului,
atunci contractul este perfect îndatã ce partea cealaltã a întreprins executarea lui.