Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in
conditii salariale. Prin urmare, in oferta de munca nu se include femeile casnice, studentii,
militarii in termen si alti oameni care depun activitati nesalariale. Oferta de munca se
exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade
numarul femeilor casnice, al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o
activitate, intrucat, au resurse pentru existenta sau au alte preocupari.
Pe termen scurt, cererea de munca este practic invariabila, deoarece dezvoltarea unor
activitati existente si initierea altora noi, generatoare de locuri de munca, presupun o
anumita perioada de timp;
Oferta de munca in ansamblul sau se formeaza in decursul unui timp indelungat in care
creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care se poate angaja;
Oferta de forta de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid. Cel ce
face oferta trebuie sa traiasca, nu poate astepta oricat angajarea pe un loc de munca;
Generatiile de tineri nu sunt crescute de parintii lor ca niste marfuri sau numai pentru a
deveni salariati, ci ca oameni. De aceea, oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate
pe principiile economiei de piata.
Somajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzator, care include in sfera sa aspecte
economice, sociale, politice, psihologice si morale. Dictionarul explicativ il defineste ca un
fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, care consta in aceea ca o parte din
salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca.
Este o stare negativa a economiei care consta in nefolosirea unei parti din forta de munca
salariata. Somajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea increderii de sine, erodarea
raporturilor cu comunitatea si aparitia sentimentelor de alienare si excludere din viata
normala, ceea ce provoaca tensiuni si amenintarea stabilitatii sociale. Somajul se manifesta
inegal pe tari, zone, perioade, sexe, varsta, calificare profesionala. Afecteaza de cele mai
multe ori tinerii si femeile, iar prelungirea in timp mareste riscul degradarii competentei
profesionale si dificultatea de reintegrare. Somerul de lunga durata se descalifica, uneori
iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de munca il fac pe somer mai
putin competitiv si antreneaza o neincredere sporita in randul potentialilor patroni.
Conform BIM (Biroul International al Muncii), sunt considerati someri persoanele care
cumuleaza urmatoarele conditii:
Sunt fara ocupatie, apte de munca, nu au mai lucrat sau ultimul loc de munca nu a fost
remunerat;
I. Teoria clasica sustine ideea ca somajul exista numai pentru persoanele care vor sa se
angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piata muncii. Ca urmare, somajul
are cauza rigiditatea salariului real la scadere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de
lucratori si presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care
impiedica intreprinzatorii sa ridice cererea de forta de munca la nivelul care ar absorbi
intreaga oferta existenta la un moment dat. Somajul voluntar rezulta din faptul ca o
parte din someri accepta voluntar sa ramana in aceasta situatie pentru o perioada mai
scurta sau mai lunga de timp. Ea s-ar datora dorintei lor de a avea mai multa
informatie despre locurile de munca ce se ofera. Considerand insuficiente informatiile
furnizate pe piata muncii, ei prefera sa examineze singuri ansamblul de oportunitati in
baza unor calcule de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocuparii, iar avantajul = un loc de
munca mai bun).
II. Teoria lui John Maynard Keynes sustine ideea ca somajul involuntar exista daca, in
cazul unei cresteri usoare, in raport cu salariul nominal, a preturilor la bunurile pe care
le consuma muncitorii, cat si cererea totala de mana de lucru dispusa sa munceasca la
salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru la acel salariu, ar fi mai
mari decat volumul existent al ocuparii. Cauza somajului involuntar este insuficienta
cererii de consum. Cum cererea de forta de munca e derivata din cererea pentru
bunurile la producerea carora este folosita, explicatia somajului involuntar nu se
gaseste pe piata muncii, ci pe piata bunurilor si serviciilor. O reducere a investitiilor
din diverse motive (rata dobanzii ridicata, rata profitului inacceptabila pentru
intreprinzator, conjunctura nefavorabila) va reduce intr-o etapa urmatoare productia,
intreprinzatorii nu mai sunt interesati sa ceara angajari, iar pretul de vanzare coboara.
Diferenta intre volumul ocuparii anterioare si cel existent in noile conditii este somaj
involuntar, pentru ca acesti lucratori ar accepta lucrul la salariul curent al pietei, dar
cererea este insuficienta datorita scaderii investitiilor, care numai incurajeaza
investitorii sa angajeze salariati.
III. Conceptia neoclasica sustine ca somajul ar rezulta din insesi procesele cresterii, ceea
ce ii ofera caracterul de fenomen “natural”. Somajul ar rezulta din mobilitatea fortei de
munca si conditiile de informare a pietei muncii. Statisticile arata o diminuare a
perioadei medii de ocupare si, respectiv, o marire a duratei medii de somaj datorate
prelungirii perioadei dintre doua angajari.
piata externa a muncii, subdiviziune care priveste un anumit n umar de lucratori, fiecare
fiind disponibil sau potential disponibil pentru a ocupa locurile de munca ce se oferta prin
competitie;
piata interna a muncii, subdiviziune in care cererea si oferta de munca sunt interne
fiecarei firme si accesibile direct pietei externe a muncii, insa o perceptie diferita a celor
din interior in raport cu cei din afara. Ea priveste ocuparea diferitelor functii prin
avansare, transfer, concurs innteriorul firmei.
Piata muncii, ca piata a celui mai important factor de productie, se afla in legatura
directa cu celelalte piete, a bunurilor, monetara si a capitalului. Ea receptioneaza semnalele de pe
fiecare piata si isi formeaza propriile exigente fata de acestea. Echilibrul pietei muncii
conditioneaza echilibrul celorlalte peite. Cererea de munca reprezinta cantitatea totala de munca
necesara desfasurarii activitatilor economico-sociale dintr-o tara la unmoment dat. Ea are ca punt
de plecare nevoia de munca, dar nu este egala cu acesta. Deci, din cererea de munca nu fac parte
muncile nesalarizate, precum: munca femeilor casnice, a militarilor in stagiu, a elevilor si
studentilor, altor persoane care nu vor sa munceasca, avand alte venituri. Astfel spus, cererea de
munca este reprezentata de nevoia de munca salarizata. Satisfacerea nevoii de munca se
realizeaza, prin utilizarea disponibilitatilor de munca existente in societate, adica cantitatea de
munca ce poate fi depusa de populatia apta a tarii respective in perioada data. Si in acest caz
trebuie avut in vedere faptul ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta de
munca ci numai cele care urmeaza sa fie salarizate, remunerate.
Piata muncii, spre deosebire de celelalte piete, are o serie de particularitati si anume:
a. este subordonata legilor economice, cat si celor demografice: varsta, sez, stare de
sanatate, psihologia oamenilor ;
c. oferta de munca se formeaza intr-un indelungat timp, in care noua generatie ajunge la
varsta legala de munca si nivelul de pregatire profesionala;
e. posesorul fortei de munca are o mobilitate relativ redusa. Oamenii sunt atasati mediului
socio-economic in care s-au format si unde traiesc. Avantajele economico-sociale oferite
de alte localitati, zone, nu isi exercita nelimitat rolul, cel motivational, in ceea ce priveste
deplasarea oamenilor spre locuri de munca.
f. oferta de munca este, fata de alte marfuri, foarte perisabila, nu poate fi conservata.
Posesorul fortei de munca nu poate astepta oricat pentru a se angaja, intrucat nu dispune
de venituri pentru a trai.
g. eterogenitatea dintre cererea si oferta de munca, neconcordanta dintre structurile lor fac
ca substituirea intre diferitele lor componente sa fie redusa.
In cea de-a doua faza, care este o continuare a primei, are loc confruntarea efectiva a
cererii si ofertei de munc,a la nivel microeconomic, al conditiilor concrete din cadrul
unitatilor economico-sociale si salariatilor acestora.
Caracterul specific al pietei muncii se intrepatrunde cu cel derivat. Ca piata dominanta,
aceasta are ca functie principala asigurarea activitatilor economico-sociale cu resursele
demunca in cantitatea, structura si calitatea necesara. Daca marfa produsa cu o anumita
forta de munca nu se vinde, nu-si gaseste cumparatori, atunci nici resursa de munca
folosita la producerea marfii respective nu-si va mai gasi cererea. Specificitatea acestei
piete mai decurge si din diferenta dintre salariul si pretul celorlalte marfuri, in sensul ca
numai salariul real oscileaza, ca si preturile, salariul nominal intregistrand cresteri
continue.