MICUL PRINŢ

De Antoine de Saint Exupery

1. Gen şi specie: este o naraţiune greu de încadrat într-un gen literar anume datorită unei
facturi cu totul speciale: mixează liricul cu epicul şi cu meditaţia filozofică, concretul cotidian cu
atemporalitatea, realul cu fantasticul.. Tocmai pentru aceasta Micul prinţ a fost considerat basm
modern, poem în proză, naraţiune de nuanţă S.F.
2. Tema: este un elogiu adus iubirii, înţelese ca emanaţie a câtorva valori: generozitate,
candoare , prietenie, dăruire, sensibilitate, puritate. Acstor valori li se opun nonvalori precum:
lăudăroşenia, minciuna, stăpânirea despotică, superficialitatea, viciul, lăcomia, cunoaşterea sterilă,
ruptă de realitate, iresponsabilitatea.
3. Personajul. Ca în basm, personajele se structurează pe categorii antitetice, însă criteriul
de departajare nu mai este cel moral ( al săvârşirii de fapte bune sau rele) ci acela al păstrării,
respectiv al pierderii unor structuri mentale şi sufleteşti specifice copilăriei. Astfel, personajele
acestui basm se împart în : adulţi şi copii.
A) Personaje adulte, mature denumite prin expresii peiorative de tipul: „oamenii mari”,
„oamenii serioşi”, „oamenii aşezaţi”.
B) Personajele care au rămas din punct de vedere spiritual în spaţiul copilăriei:
Micul prinţ, aviatorul, Leon Werth, şarpele, vulpea, negustorul de hapuri şi acarul.
(ultimii doi sunt personaje anonime care au prilejul să constate absurdităţile existenţei
de om.mare)
Relaţia de excludere dintre cele două categorii se exprimă prin recunoaşterea ciudăţeniei
oamenilor mari: „Oamenii mari, de bună seamă, sunt foarte, foarte ciudaţi”, „Oamenii
mari, de bună seamă, sunt tare ciudaţi”, „Oamenii mari, de bună seamă, sunt
neamaipomenit de ciudaţi”.
C) PROBA ce validează această stare de lucruri este desenul cu şarpelele boa care a
înghiţit un elefant. Maturii identifică imaginea cu aspecte banale, concrete, din realitatea
cotidiană şi o lipsesc astfel de dimensiunea ei afectivă: „ de ce să te sperii de o pălărie?”
Maturii nu poate trece de aspectele de suprafaţă pentru că energia lor se îndreaptă înspre
lucruri practice. Ei judecă totul prin cifre şi văd lucrurile doar din punct de vedere al eficienţei .
Oamenii mari sunt robii prejudecăţilor, dovadă că demonstraţia despre existenţa planetei
Micului prinţ devine credibilă doar când savantul turc e îmbrăcat în stil european , ca un om
serios.Galeria de portrete caricaturale:
• Rgele e monarhul absolut, care , în mod paradoxal, nu are asupra cui să domnească
• Vanitosul e expresia superficialităţii
• Beţivul reprezintă viciul conştientizat
• Businessmanul semnifică stăpânirea fără de folos
• Lampagiul e omul robot, omul rutinat de ideea fixă a consecvenţei faţă de consemn
• Geograful reprezintă cunoaşterea sterilă
C) Cealaltă categorie păstrează starea de copilărie cu toate valorile ei: inocenţă,
curiozitate, dorinţă de cunoaştere, fantezie nelimitată.
D) Copiii nu ştiu ce înseamnă compromisul, văd lucrurile în ceea ce au ele esenţial şi
sunt capabili de opţiuni etice ferme. De exemplu, în refuzul desenelor cu oaia care care
trădează de fiecare dată o situaţie dilematică, e un refuz al bolii , al morţii, al
agresivităţii. Copilul poate să vadă dincolo de aparenţe, să surprindă esenţa dincolo de
aspectele superficiale.