Principiile estetice ale realismului PERSONAJUL REALIST
Reflectarea veridică, obiectivă a • fiinţa complexă, amestec de calităţi şi defecte;
realităţii / a societăţii contemporane; • este prezentat în mediul lui de viaţă nu în situaţii neobişnuite. Descrierea atentă a mediului urmăreşte să releve modul în care Impersonalitatea; mediul influenţează, determină caracterul personajului;
Sobrietatea, obiectivitatea; • este înfăţişat în evoluţie, se transformă, se modifică pe parcursul
acţiunii, nu are un caracter dat, imobil; Reflectarea critică a societăţii; • este tipic, reprezintă o categorie socială sau umană, având Lipsa de idealizare, mimesis; trăsături şi comportamente specifice. Tipuri umane realiste: avarul, parvenitul ( arivistul), ratatul, snobul, muncitorul, Analiza psihologică; ţăranul, intelectualul, artistul, politicianul, burghezul Moara cu noroc – Ioan Slavici
- Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e
vorba, nu bog ţia, ci liniştea colibei tale te face fericit[…]
1.Transcrie din fragmentul citat teza morală de
la care pleacă textul
2.Precizează cine se ascunde în spatele cuvintelor
bătrânei Cine iubeşte banii nu se va 3. Transcrie din text pasaje care să ilustreze ceea sătura de bani, iar cel ce ce reprezintă liniştea colibei pentru bătrână. iubeşte bogăţia nu va avea 4. Explică modul de a gândi al lui Ghiţă, opus parte de rodul ei. Şi aceasta mentalităţii bătrânei estedeşertăciune! (Ecclesiast 5,9 ) 5. Stabileşte o legătură în ceea ce priveşte simetria dintre fragmentul citat şi finalul nuvelei: Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi Luni pe la Prânz focul era stins cu poftele după celelalte, desăvârşire şi zidurile afumate steteau pătrunzând în ei, înăbuşă părăsite,privind cu tristeţă la ziua senină şi cuvântul şi îl fac neroditor. înveselitoare. ( Marcu 4,19) Din toate celelalte nu se alesese decât praful şi cenuşa: grinzi, acoperământ, duşumele, butoaie din pivniţă, toate erau cenuşă… Bătrâna şedea cu copiii pe o piatră de EVALUARE: Scrie un text de tip argumentativ, de 10 – 15 lângă cele cinci cruci şi plângea cu lacrimi de rânduri, despre condiţia omului în lume, alinătoare. pornind de la ideea exprimată în următoarea -Se vede c-au lăsat ferestrile deschise ! afirmaţie: „Omul sfinţeşte locul, iar nu locul zise ea într-un târziu. Sâmteam eu că nu are să pe om” iasă bine: dar aşa le-a fost data ! ( Anton Pann, De la lume adunate şi iarăşi Apoi ea luă copiii şi plecă mai departe. la lume date)