Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Morfologie. Sintaxă. Situații Speciale
Morfologie. Sintaxă. Situații Speciale
Maria, Andrei și Cristina sunt termenii unui S. (subiect) multiplu, dintre care
primii doi termeni sunt coordonți prin juxtapunere cu virgulă, iar următorii doi prin
joncțiune, cu ajutorul conjuncției coordonatoare copulative ”și”.
Bună, frumoasă și deșteaptă sunt termenii unui N.P. (nume predicativ) multiplu,
dintre care primii doi termeni sunt coordonați prin juxtapunere cu virgulă, iar
următorii doi prin joncțiune cu ajutorul conjuncției coordonatoare copulative ”și”.
4. Lăcrămioarele din vază, din grădină sau din buchet miros atât de plăcut!....
Din vază, din grădină sau din buchet sunt atribute de același fel (atribute
substantivale prepoziționale), dintre care primele două sunt coordonate prin
juxtapunere cu virgulă, iar următoarele două prin joncțiune, cu ajutorul conjuncției
coordonatoare disjunctive ”sau”.
II. Coordonare prin joncțiune (cu ajutorul instrumentelor gramaticale sau a
elementelor de relație în propoziție – conjuncții și locuțiuni conjuncționale
coordonatoare)
Maria, Andrei și Cristina sunt termenii unui S. (subiect) multiplu, dintre care
primii doi termeni sunt coordonți prin juxtapunere cu virgulă, iar următorii doi prin
joncțiune, cu ajutorul conjuncției coordonatoare copulative ”și”.
Bună, frumoasă și deșteaptă sunt termenii unui N.P. (nume predicativ) multiplu,
dintre care primii doi termeni sunt coordonați prin juxtapunere cu virgulă, iar
următorii doi prin joncțiune cu ajutorul conjuncției coordonatoare copulative ”și”.
Ex.: Ea a fost la mare, la munte și la pescuit ( a fost = verb predicativ; s-a dus, a
mers)
Ex.: Lăcrămioarele din vază, din grădină sau din buchet miros atât de plăcut!....
Din vază, din grădină sau din buchet sunt atribute de același fel (atribute
substantivale prepoziționale), dintre care primele două sunt coordonate prin
juxtapunere cu virgulă, iar următoarele două prin joncțiune, cu ajutorul conjuncției
coordonatoare disjunctive ”sau”.
III. Adordonare, cu sau fără virgulă, sau/și cu ajutorul instrumentelor gramaticale
sau a elementelor de relație în propoziție – prepoziții care cer cazul Ac.
Ex.: Munții Parâng fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Parâng-
Șureanu-Lotrului. Parâng = apoziție simplă în cazul N, nu se desparte prin virgulă
de elementul ei regent ”munții” (apoziție determinativă). Parâng-Șureanu-Lotrului
= apoziție multiplă, determinativă, nu se desparte prin virgulă de elementul regent
”grupa”, caz N (Carpații Meridionali = substantiv propriu compus, cu funcție
sintactică de C.i.) (face parte din ceva, nu de undeva)
Ex. Colegul meu, Marian, a lipsit astăzi. Marian = apoziție simplă, explicativă, se
desparte prin virgule de restul propoziției și prin virgulă de elementul regent
”colegul”, caz N.
Ex. Colegul meu, Matei Ștefan, a venit mai târziu cu o oră. Matei Ștefan = apoziție
multiplă, explicativă, caz N.
Ex.: L-am văzut pe Costel, pe colegul tău de cameră. Pe colegul = apoziție simplă
(face parte din apoziția dezvoltată ”pe colegul tău de cameră”, explicativă,
analizabilă) în cazul Ac. Ea se desparte prin virgule de restul propoziției și prin
virgulă de elementul ei regent (”pe Costel”)
Ex.: Le-am dat colegilor tăi de clasă, lui Costel, Mariei și Cristinei, câte un fruct.
Lui Costel, Mariei și Cristinei = apoziție multiplă, care se desparte prin virgule de
restul propoziției și prin virgulă de elementul regent (”colegilor”), în cazul D.
Ex.: Florile sunt ale Mariei, ale prietenei tale celei mai bune. Ale prietenei =
apoziție simplă (face parte din apoziția dezvoltată, explicativă, analizabilă ”ale
prietenei tale celei mai bune”) și se departe prin virgulă de elementul regent ”ale
Mariei”, caz G.
Ex.: Vino, măi Ionică, băiatule, la moșu să-ți povestească ceva. Băiatule = apoziție
simplă, se desparte prin virgule de restul propoziției și prin virgulă de elementul
regent ”Ionică”, în cazul V.
Ex.: Cristian, numai el, mă poate ajuta (numai el – apoziție complexă, cu funcție
sintactică de atribut pronominal apozițional, exprimată prin pronume personal, caz
N). Element regent substantivul propriu ”Cristian”.
Ex.: I-am văzut pe Cristian și Marcu, tocmai pe cei doi, alergând în parc (tocmai
pe cei doi – apoziție complexă, cu funcție sintactică de atribut prepozițional,
exprimată prin numeral cardinal cu valoare substantivală, caz Ac.). Elemente
regente substantivele proprii ”pe Cristian și Marcu” (care au aceeași funcție
sintactică, de complement direct).
Page |4
Ex.: Ea este inteligentă, adică foarte isteață, ținând cont de mediul în care trăiește
(adică foarte isteață – apoziție complexă, cu funcție sintactică de nume predicativ,
exprimată prin adjectiv propriu-zis, caz N, grad de comparație superlativ absolut).
Element regent adjectivul ”inteligentă”.
Ex.: Ea a răspuns corect, adică bine, la toate întrebările (adică bine – apoziție
complexă, cu funcție sintactică de complement circumstanțial de mod, exprimată
prin adverb de mod, gradul pozitiv). Element regent adverbul de mod ”corect”.
Notă: observăm din aceste situații prezentate că baza unei apoziții (elementul
ei regent) nu este doar un substantiv, sau un înlocuitor al substantivului,
pronume sau numeral cu valoare substantivală, ci și un adjectiv, un verb sau
un adverb.
Ex.: A intrat Maria, fata cea frumoasă, prietena ta cea mai bună.
Ex: L-am văzut pe Costel, pe băiatul/1 care a ieșit afară din magazin, /
2colegul tău de cameră./1
simplă ”pe” (în regim de Ac.). ”Pe Costel” reprezintă baza pentru apoziția
simplă ”pe băiatul”.
Ex. Ferestrele clasei sunt deschise. Clasei = atribut substantival genitival, exprimat
prin substantiv comun, caz G, aflat în relație de subordonare prin juxtapunere, fără
virgulă, cu elementul regent ”ferestrele”.
Din vază = atribut substantival prepozițional (exprimat prin substantiv comun, gen
geminin, nr. singular, caz Ac, nearticulat, precedat de prepoziția simplă ”din”),
aflat în raport de subordonare prin joncțiune, cu ajutorul prepoziției simple ”din”
(care se analizează împreună cu partea de vorbire pe care o însoțește), cu
Page |6
Ex.: Andrei a venit la oră mai târziu,/1 Matei a întârziat și el/2 și Dinu a ajuns
ultimul./3
Notă: atenție, primul ”și ” este adverb de întărire fără funcție sintactică (”chiar și
el”), al doilea ”și” este element de relație sau cuvânt introductiv în frază
(conjuncție coordonatoare copulativă).
Ex.: A mâncat fructe,/1 adică ce-i plăcea lui mai mult./2 Elementul regent în
propoziția regentă pentru apozițională este substantivul comun ”fructe”
Ex.: S-a întâmplat asta,/1 adică ce mi-ai spus./2 Elementul regent în propoziția
regentă pentru apozițională este pronumele demonstativ de apropiere, formă
populară ”asta”.
Ex.: Asta s-a întâmplat, adică (anume, mai exact, mai precis) eliminarea
elevilor recalcitranți din examen.
Notă: corelativele adică, anume, mai exact, mai precis anunță o apoziție în cadrul
propoziției, dacă apoziția este exprimată printr-un substantiv provenit dintr-un
verb la infinitivul lung. În această situație, acest substantiv provenit din verb ține
locul eventualului predicat al propoziției, fie că el apare exprimat, fie că poate fi
dedus.
Dar în exemplele următoare adică, anume, mai exact, mai precis anunță o
apozițională (APOZ.) în cadrul frazei:
Ex. : A venit Maria,/1 adică ea (a venit)./2 Baza apoziției devine ”Maria” și ”adică
ea” devine atribut pronominal apozițional (apoziție).
Ex.: A intrat Maria, /1 mai precis colega ta (a intrat)./2 Baza apoziției devine
”Maria” și ”colega” atribut substantival apozițional (apoziție simplă, face parte din
apoziția dezvoltată ”colega ta”).
Ex.: Dar în situația: Pe Costel, prietenul tău cel mai bun, l-am văzut/1 când a
intrat. /2
”Pe Costel” este întotdeauna complement direct și reprezintă baza pentru apoziția
dezvoltată ”prietenul tău cel mai bun” (în cadrul căreia apoziția propriu-zisă este
”prietenul”).
Ex.: Dacă inversăm topica și avem: Prietenul tău cel mai bun, pe Costel, l-am
văzut/1 când a intrat. /2
”Prietenul tău cel mai bun” este tot apoziție dezvoltată și ”pe Costel”este tot
complement direct și baza acestei apoziții.
IV. Subordonare prin juxtapunere (alăturarea subordonatei de regenta ei fără
element de relație, care se poate, însă, deduce din context), cu sau fără virgulă.
Notă: ”dacă” este un element de relație specific pentru cauzală, iar ”că” este un
element de relație specific pentru completiva directă.
V. Subordonare prin joncțiune (cu ajutorul elementelor introductive sau de relație
subordonatoare):
P a g e | 12
1. Conjuncții subordonatoare:
3. Pronume relative:
5. Pronume interogative:
7. Pronume nehotărâte:
- adverbe relative
9. Adverbe relative:
Ex.: M-am întrebat/1 unde s-a așezat pasărea/2 care cânta așa frumos./3
Notă: Dar în exemplul: Unde nu veni și mi ți-l băgă în pământ, ”unde” este adverb
P a g e | 15
de loc, fără funcție sintactică. Iar ”mi” și ”ți” sunt pronume personale, la dativul
etic, fără funcție sintactică.
Notă: Tot o situație specială, de care e bine să amintim aici, este atributul
pronominal în dativul posesiv, care nu trebuie confundat cu complementul
indirect. Complementul indirect determină un verb, iar atributul pronominal la
dativul posesiv un substantiv, chiar dacă nu apare lângă acesta.
Mi-am făcut tema. (tema-mi, tema ”mea”) Și-a repetat lecția (lecția-și, lecția ”sa”)
- adverbe nehotărâte
Notă: există și propoziții eliptice de predicat. Sunt mai rare aceste situații, dar ele
totuși există:
Ex.: Dorința mea este/1 să iau o notă mare la examen,/2 și la fel și colegul meu./3
Notă: schema frazei poate ajuta la stabilirea raporturilor sintactice dintre propoziții
în frază.
4. Felul propozițiilor după aspectul predicatului:
Ex. : Vino, mă, spuse el, în timp ce-și scotea tacticos o țigară, am să-ți spun ceva.
6. Felul propozițiilor după raporturile sintactice stabilite între ele în cadrul frazei:
7. Felul propozițiilor după sensul comunicării: SB, PR, PS, AT, APOZ., CD, CI,
CL, CM, CT, CZ, AG, CS, CV, CNS etc.
B. Gramatică
I.Morfologie
- substantiv
- articol
- adjectiv
- pronume
- numeral
- verb
- locuțiune substantivală
P a g e | 18
- locuțiune adjectivală
- locuțiune pronominală
- locuțiune verbală
- adverb
- interjecție
- prepoziție
- conjuncție
- locuțiune adverbială
- locuțiune interjecțională
- locuțiune prepozițională
- locuțiune conjuncțională
a. Conjuncții coordonatoare:
- adversative (simple sau compuse): dar, iar, însă, ci, ba, dar nici, însă nici
- disjunctive (simple sau compuse): sau, ori, fie; sau… sau, ori… ori, fie… fie, sau
nici, fie nici
Punctuația:
Ex.: Fie ai greșit adresa, fie persoana pe care o cauți nu mai stă aici de mult.
P a g e | 19
- copulative: precum și, cât și, nu numai… ci și, nu numai… dar și, (și) la fel și
- disjunctive: -
Cazurile substantivului:
1. Prepoziții simple sau compuse care cer cazul Ac./loc prepoziționale care cer
cazul Ac.
Cel mai important rol în clasificarea părților de vorbire îl are sensul lexical,
adică ceea ce exprimă fiecare parte de vorbire. Astfel:
Părțile de propoziție sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte care îndeplinesc în cadrul
propoziției anumite funcții sintactice.
Clasificare
OBS.: numele predicativ face parte, alături de un verb copulativ, din predicatul
nominal.
Ex.: O cheamă Maria. ”O” este e.p.s., cu dublă raportare la subiectul propoziției
(Maria este o fată, are genul feminin), și la predicatul propoziției (pe ea o cheamă
Maria).
Ex.: Ea vorbea calmă despre tot ce s-a întâmplat. ”Calmă” este e.p.s., cu dublă
raportare la subiectul propoziției (ea era calmă), cât și la predicatul propoziției
(exprimă o caracteristică a acțiunii, vorbea calmă).
Ex.: El mergea șonticăind prin oraș. ”Șonticăind” este e.p.s., cu dublă raportare la
subiectul propoziției (exprimă o caracteristică a subiectului, el șonticăia), cât și la
predicatul propoziției (exprimă o caracteristică a acțiunii, mergea șonticăind).
Dar dacă spunem: Ploua anonim peste oraș. ”Anonim” nu mai este adjectiv ca în
cazurile precedente, se raportează numai la predicat, și arată o caracteristică a
acțiunii (ploua anonim). În această situație ”anonim” este adverb de mod, fără grad
de comparație, cu funcție sintactică de complement circumstanțial de mod.