Portrete

Mihai Viteazul - frescă de la Mănăstirea Căluiu

Au rămas mai multe portrete înfățișându-l pe Mihai Viteazul, unele contemporane, altele postume.
Într-o ipostază mai tânără este prezentat la mănăstirea Căluiul, apoi și la Biserica Domnească din
Târgoviște. Ambele prezintă costumul domnesc în întregime. În 1598 Ioan Orlandi a executat o
gravură a lui Mihai Viteazul aflat la Nicopole. El este pleșuv, slab și ferm, îmbrăcat într-o platoșă și
acoperit de o blană mițoasă. În mâna dreapță ține un baston de comandant, iar mâna stângă și-o
ține sprijinită pe sabia terminată cu un cap de lup. În fundalul gravurii se vede bătălia și stema cetății
Nicopole, iar dedesubt apare inscripția „Michel Vaivoda della Vallachia, il qvale prese la cità di
Nicopoli nella Bvlgaria l'anno 1598” [51].
Franz Franken: Mihai Viteazul și Maria Christierna, detaliu din tabloul Croesus  arătându-și comorile lui Solon

În ziua de 23 februarie 1601 Mihai Viteazul ajunge în Praga, la curtea împăratului Rudolf al II-lea.
Primit cu entuziasm - după cum relatează H. Ortelius - i se realizează un portret în aramă de către
gravorul curții, Egidius Sadeler. Acesta este cel mai cunoscut portret al domnitorului român, fiind
răspândit în numeroase copii. Inscripția circulară spune „Michael Waivoda Walachiae Transalpinae,
utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII”, iar versurile-dedicație: „Tanti facit
nomen Christi, Maiestatem Caesaris, / Rempublicam christianam et Ecclesiae sub Pontifice Maximo
concordiam sue”, adică „Atât de mult iubește pe Cristos și Împărăția creștină și unirea Bisericii sub
Papă” [52]. Aproape două secole și jumătate mai târziu, în 1847, Nicolae Bălcescu și Alexandru G.
Golescu redescoperă acest portret, împreună cu alte cinci ale aceluiași, la cabinetul de stampe al
bibliotecii regale din Paris[53]. „Cându vezurămu pe cellu de allu siésselé strigarămu de o dată:
Acesta este [...] Fizionomia principelui respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu
caracterulu acestui bărbatu extraordinariu. [...] Otărârămu în dată a ne desierta ușiórele nóstre
pungi...” pentru a comanda o copie după acest portret, spre a da „în admirare românilor” adevărata
înfățișare a voievodului[54].
După moartea lui Mihai Viteazul au fost executate mai multe portrete ale acestuia, printre care unul
în 1601 ce îl prezintă cu o căciulă și o mantie de blană, sub care scrie „Michael Weyvodt aus der
Walachey, occubuit XVIII Aug. a. MDCI”, precum și altele inspirate după cel al lui Sadeler. Odată,
Mihai Viteazul este prezentat ca fiind Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei.

Medalie cu efigia lui Mihai Viteazul

Marcă poștală cu Mihai Viteazul

De la Mihai Viteazul au rămas și două criptoportrete, ambele realizate de către Franz Francken II.
Într-unul dintre ele, aflat la muzeul Prado din Madrid, apare ca Irod, având căciula transformată în
turban și lanțul și medalia dăruite de împăratul german. În celălalt, mai cunoscut, aflat
la Kunsthistorisches Museum Vienna (Muzeul de Istorie a Artei din Viena), apare alături de Maria
Christierna,[55] într-o reprezentare a alaiului lui Cresus (împăratul Rudolf al II-lea).[56]
Mihai Viteazul mai apare și în gravuri din secolele XVI-XVII ce prezintă momentul uciderii sale, însă
de cele mai multe ori are o înfățișare imaginată.
Mihai Viteazul a fost reprezentat în tablouri pictate în secolele XIX și XX de artiști precum Gheorghe
Tattarescu, Theodor Aman, Mișu Popp sau Constantin Lecca.

In memoriam
Deși efemeră, prima unire de facto a celor trei țări medievale românești, realizată de Mihai Viteazul
în 1599-1600, a făcut ca acesta să rămână în conștiința românilor ca un simbol al unității naționale.
În România există 9 localități din diferite județe care îi poartă numele (5 dintre ele numite „Mihai
Viteazu” și 4 numite „Mihai Bravu”). În aproape toate orașele din țară sunt străzi numite „Mihai
Viteazul” sau „Mihai Bravul”.
Numeroase licee și colegii naționale au numele „Mihai Viteazul”. De asemenea, o serie de instituții
militare de învățământ superior, printre care Academia Națională de Informații „Mihai
Viteazul” (unitatea de învățământ superior militar a Serviciului Român de Informații), Școala de
Aplicație pentru Unități de Luptă „Mihai Viteazul” și Școala de Aplicație pentru Ofițeri a Jandarmeriei
Române „Mihai Viteazul”, poartă numele voievodului.
Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul” (în prezent Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul”) este o unitate
militară de elită a Armatei Române, care îndeplinește și misiuni de protocol, ceremonii și onoruri
militare la cel mai înalt nivel.
În amintirea acestui erou național au fost ridicate numeroase monumente. Cel mai vechi, dar poate
și cel mai celebru monument de acest fel este statuia ecvestră din Piața Universității din București,
operă a sculptorului francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse, realizată în 1874. Printre cele mai
impozante statui ale voievodului sunt cele din Cluj, Craiova, Ploiești, Alba Iulia, Giurgiu, Iași,
Oradea, precum și cea din incinta Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” din București. Pe locul unde a
fost ucis, la Turda, a fost înălțat un obelisc, iar racla cu capul său, păstrată la Mănăstirea Dealu, este
adăpostită într-un sarcofag din marmură realizat în 1913 de sculptorul Frederic Storck.
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” este cea mai înaltă distincție română pentru faptele de
arme în timp de război.