1.

introducere tendința neîncrederii statelor manifestată în privinţa mecanismelor

jurisdicţionale internaţionale și atitudinea reticentă în legătură cu acceptarea vreunei
forme de răspundere în domeniul mediului, au determinat ca aceste acte internaționale să
conțină preponderent principii sau recomandări abstracte, fără planuri de acțiune concrete, sau
în cazul existenței acestora din urma, fără sancțiuni reale în privința nerespectării prevederilor
asumate.

-cooperare
2. Cadru normativ internațional
Fiecare stat își are legislația internă în privința protecției mediului, însă aceasta este
elaborată având în vedere principiile și actele internaționale existente în domeniu,

Conevntia de la rio de Janeiro, conventia d ela Lugan 9princip resposanilit), Conventia de la

Strasabourg (penal)

Directiva 2004/35/CE privind prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului care se bazează
pe principiul poluatorul plăteşte

Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind protecţia mediului prin

intermediul dreptului penal - primul act normativ al Uniunii Europene vizând dreptul penal al
mediului

3.Răspunderea propriu-zisă a statelor în domeniul protecției mediului

-de principiul non-intervenției externe, ceea ce ar face foarte complicată o răspundere

profundă pentru toate posibilitățile ce au în centrul lor daune produse mediului, iar pe de altă
parte, complexitatea problemelor din acest domeniu care de multe ori fac confuză stabilirea
responsabililor direcți

-fel a fost statuat principiul de „bună vecinătate” , statele având obligația substanțială de a nu
utiliza sau de a nu permite ca teritoriului lor să fie utilizat într-un mod care provoacă prejudicii
teritoriului altor state sau în zone dincolo de jurisdicția națională

-Statul ca garant e-răspunderea sa fiind antrenată pe doua coordonate:

Pentru faptele și daunele generate mediului exercitate în limitele jurisdicţiei ori sub
controlul său.
Pentru faptele celor care acţionează în numele său (organe, agenţi, funcţionari ai statului)

-Dată fiind complexitatea posibilităților, o răspundere obiectivă a statelor în domeniul protecției

mediului nu doar că nu este bine primită de acestea, dar este și foarte greu de realizat. - risc
major pentru comunitatea internațională precum accidentele în domeniul energiei
nucleare, a poluărilor mărilor cu hidrocarburi, respectiv pagubele produse de obiectele
spaţiale.