SPECII DE PLANTE CULTIVATE CE POT FI OFERITE CA HRANĂ PENTRU

VÂNAT :

4.1. Asigurarea hranei, adăpostului şi liniştii vânatului

Pentru a se dezvolta în condiţii corespunzătoare fiecare specie de vânat are nevoie de să
dispună de hrană, adăpost şi linişte.
Pentru asimilarea corespunzătoare a elementelor nutritive unele specii de vânat au nevoie
şi de anumite accesorii alimentare, cum ar fi la mamifere sarea, iar la păsări nisipul sau pietrişul
din care indivizii maturi îşi aleg gastroliţii necesari în triturarea unor anumite categorii de hrană
vegetală. Sarea ( NaCl) este strict necesară în primul rând pentru speciile rumegătoare deoarece
aceasta intervine în procesele de digestie a hranei.
Resursele naturale de hrană in special in iernile grele nu se gasesc conform nevoilor
vanatului. De aceea ele trebuie suplimentate. .
Fragmentarea ecosistemelor naturale prin diferite activităţi ale omului provoacă de multe
ori imposibilitatea deplasării sezoniere a vânatului pentru căutarea hranei.
Un rol important în hrana complementară a vânatului îl au frunzarele. Acestea se
recoltează din speciile preferate de vânat în lunile iunie-iulie, funcţie de zona altitudinală, înainte
de maturarea completă. Speciile recomandate sunt salcia căprească, răchita, socul, frasinul, teiul,
plopii, paltinul, stejarii, alunul, scoruşul, zmeurul, murul, etc. Lujerii cu frunze se păstrează la
adăpost ferite de umiditate.
Nutreţul verde poate fi şi însilozat în silozuri permanente din beton sau în silozuri
improvizate pe terenuri uscate. De exemplu urzicile.Uscate în mod corespunzător urzicile se
păstrează în fânare sau în hrănitori de capacitate mare ferite de umezeală .
Fânurile şi frunzarele se păstrează în depozite mari construite în zonele cu bună
accesibilitate a mijloacelor de transport . Pentru a fi consumate de vânat acestea se amplasează în
hrănitori special construite pentru fiecare specie. Hrănitorile se construiesc sau se amplasează în
locuri însorite frecventate de vânat şi cu vizibilitate cât mai mare.
Furajele suculente recoltate se depozitează în pivniţe sau în gropi special amenajate în
teren uscat unde se acoperă de asemenea cu un strat de 75-100 cm. de pământ pentru a fi ferite de
îngheţ. Furajele suculente nu se servesc vânatului în perioadele cu temperaturi sub zero grade.
Porumbul, ghinda jirul se păstrează în adăposturi speciale ferite de umiditate şi bine
ventilate astfel încât să nu mucegăiască.
Concentratele granulate speciale care se pot produce pentru hrana cervidelor, urşilor sau
muflonilor trebuie folosite cu prudenţă în hrana vânatului. Se servesc în troci sau în jgheaburi
adăpostite de ploaie.
Specii de plante cultivate ce pot fi oferite ca hrană pentru
Nr. crt. Specii de vânat
vânat
sorg, miei, secară, floarea-soarelui, porumb, trifoi, napi,
1. FAZANI
rapiţă, muştar, măzăriche
2. CERVIDE lucernă, trifoi, cartofi, varză furajeră
3. MISTREŢI napi, cartofi, lucernă, trifoi
4. IEPURI varză furajeră, sparcetă, lucernă
 Adăpostul vânatului este realizat în primul rând de diferite tipuri de vegetaţie. Un
număr redus de specii îşi găsesc adăpost în sol prin săparea de vizuini în terenurile uscate cu
textură corespunzătoare (viezure, vulpe, enot, urs, lapin, etc.). Chiar şi acestea îşi caută pentru
vizuină locuri acoperite cât mai bine de vegetaţia arbustivă sau de pădure. Ca şi în cazul hranei,
disponibilităţile ecosistemului pentru adăpost variază de la un anotimp la altul. Vânatul are
nevoie permanentă de adăpost, vara pentru a se feri de căldurile excesive sau de ploile torenţiale
iar iarna de viscole şi temperaturi scăzute. Adăpostul îl fereşte de asemenea de elementele
complexului prădător şi de influenţa directă a omului.