Capitolul 2

Modele de leadership si management educational

1.Separare teoriei de practica

2.Relevanta teoriei fata de practica

3.Natura teoriei

4.Caracteristicile teoriei

5.Modele de management

In administarea educatiei poate sa existe doar putina teorie dupa comentatorii(Holmes si

Wynne),aceasta afirmatie sugereaza ca teoria si practica sunt considerate aspect separate ale
leadershipului si managementului educational.

Daca practicienii evita teoria,trebuie sa se bazeze pe experienta personala si pe o serie de

optiuni sugerate de experienta anterioara ,dar cu toate acestea studiile au aratat ca “este putin
probabil sa fie de ajuns pentru a-i invata pe lideri tot ceea ce trebuie sa stie”(Copaland,2002:75).

Cele trei argumente (interpretarea,experienta,contextul)au fundamente ferme in realitati

practice(Glaser si Strauss,1967)si sunt de parere ca managerii au multe de invatat dintr-o
evaluare a teoriei.

Datorita diversitatii institutiilor educationale care variaza de la scoli primare din mediul
primar pana la institutiille educationale nu exista o teorie care cuprinde toate aspectele
managementului educational.

In teoria leadershipului si managementului educational se folosesc diferiti termini pentru

aceleasi fenomene,de exemplu House prefer”perspectiva”,Bolman si Deal
folosesc”imaginea”,Morgan prefer”metafora”,Boyd adanceste confuzia cu termenul de
“paradigme”.

Cercetarile lui Wallace si Hall din scolile gimnaziale sugereaza ca este posibil ca managementul
sa incorporeze si stilul masculine si cel feminine,iar mai tarziu Coleman (2002) face o cercetare
amanuntita asupra directorilor,barbati,femei si concluzioneaza faptul ca exista putine diferente
intre modurile de conducere.

Modele de management educational

Principalele teorii sunt ilustrate prin exemple de practica luate din diferite scoli
primare,gimnaziale si liceele din Anglia si Tara Galilor si sunt transpuse in sase
modele:formal,colegial,politic,subiectiv,ambiguu si cultural.

În România, directorii școlilor au atribuții mai ales administrative, practică înlocuită în

majoritatea statelor OCDE cu un management axat preponderent pe transformarea procesului
educațional. Directorii moderni ai unităților de învățământ trebuie să-și asume o serie de roluri
de conducere, inclusiv definirea obiectivelor unității de învățământ, urmărirea lecțiilor la clasă,
pentru a oferi sfaturi pe care cadrele didactice le pot utiliza pentru a-și consolida practica,
sprijinirea dezvoltării profesionale și colaborarea cu cadrele didactice și părinții în vederea
îmbunătățirii procesului de învățare al elevilor.