Cancerul pulmonar

în populaţia nefumătoare

Stud. Burlacu Adelina ¹, Stud. Constantin Cristina ¹,

Dr. Stoica Lavinia Alexandra ²
¹ Universitatea de Medicina şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, ² Institutul de Pneumologie „Marius Nasta”, Bucureşti

REZUMAT: Cancerul pulmonar este principala cauză de mortalitate din lume. Diagnosticarea întârziată în stadii avansate se
datorează unui tablou clinic nespecific. Din etiologia neoplaziei pulmonare fac parte substanțele carcinogene cunoscute împreuna
cu componenta genetică. Deși cancerul pulmonar în populația nefumătoare este văzut ca fiind un eveniment relativ rar,
numeroase date epidemiologice îl asociaza cu o rată ridicată de mortalitate. Adenocarcinomul este tipul de cancer cel mai
frecvent întalnit la nefumători, etiologia lui fiind rezultatul relației dintre componenta genetică, factorii de mediu si noxele
respiratorii la care au fost supuși pacienții. Studiul a inclus 51 de cazuri de pacienți, internați în perioada mai-august a anului
2015 in cadrul Institutului de Pneumologie „Marius Nasta”, Bucureşti. S-au investigat simptomatologia la internare,
comorbiditatile asociate, precum si rezultatele investigațiilor paraclinice.Diagnosticul de certitudine a constat în examinarea
histopatologica a biopsiilor bronșice recoltate cu ajutorul endoscopiei bronșice sau a fragmentelor pleurale prelevate în urma
toracocentezei exploratorii cu biopsie pleurala. Vârsta medie a pacienților a fost de 64.87 de ani, sexul predominant fiind cel
masculin. Confirmarea cancerului bronhopulmonar a fost obținută în 62.79% din cazuri. Femeile au constituit în întregime grupul
nefumătorilor, având o vârstă cu 4 ani mai înaintata față de cea a fumătorilor. 75% dintre nefumători au prezentat tuse la internare
si 62% dispnee la eforturi mici, dar niciunul hemoptizie. Tipul histopatologic predominant al nefumătorilor a fost
adenocarcinomul (62.5%), restul cazurilor aflându-se în curs de confirmare. Studiul confirmă susceptibilitatea înaltă a pacientelor
de sex feminin, nefumătoare, pentru neoplasm bronhopulmonar de tip histopatologic adenocarcinom.

Cuvinte cheie: cancer pulmonar, adenocarcinom, nefumătoare

ABSTRACT: Lung cancer is the leading cause of death worldwide. Delayed diagnosis and advanced stages at admission is due
to nonspecific signs and symptoms of pulmonary neoplasia. The etiology of lung cancer is due to carcinogens along with genetic
components. Although lung cancer incidence in non-smoking population is seen as a relatively rare event, many epidemiological
data associate it with a high mortality rate. Adenocarcinoma is the type of cancer most commonly found in nonsmokers as a
result of the association in genetic component, environmental factors and respiratory hazards to which patients were subjected.
This study included 51 cases of patients hospitalized between May and August of 2015 in “Marius Nasta” Pulmonology Institute,
Bucharest. Pacients’ symptoms at admission, associated comorbidities and results of laboratory and imagistic investigations
were taken in consideration. Diagnosis of a histological type of neoplasia was established by bronchial biopsy after bronchial
endoscopy or pleural biopsy harvested after exploratory thoracentesis. The mean age of patients was 64.87 years, mostly men
included in study. Confirmation of lung cancer was obtained in 62.79% of cases. Non-smokers group was made up entirely of
women, 4 years younger than smokers. 75% of non-smokers presented with cough at admission and 62% with dyspnea, but no
hemoptysis was noted. Most frequent histopathological type in non-smokers was adenocarcinoma (62.5%). This study confirms
the high susceptibility of nonsmoking female patients for adenocarcinoma lung cancer.

Key words: lung cancer, adenocarcinoma, non-smoker females


INTRODUCERE
Cancerul pulmonar este cea mai frecventă
neoplazie și principalul răspunzător de decesul
prin cancer la nivel mondial, mortalitatea
cancerului pulmonar fiind mai mare decât a celui
de colon și de sân însumate.[1] Incidența
cancerului pulmonar este una din cele mai mari
înregistrare în ultimele decade, astfel că la
nivelul întregii populații a globului s-au
înregistrat 1.8 milioane de cazuri noi in 2012,
cel mai frecvent întalnită fiind la barbați, având
cea mai mare incidență corelată cu
standardizarea în funcție de vârstă din Europa
Centrală și de Est (53,5 la 100.000 de locuitori) .
Mortalitatea este ridicată din cauza
diagnosticării tardive. Neoplasmul
bronhopulmonar este o boală silențioasă, 7/8 din
cazuri având o evoluție asimptomatică. Când
sunt observate totuși simptome, acestea sunt
predominate de tuse cu expectorație sau tuse
seacă, junghi toracic sau hemoptizie.
Tumorile aparținând neoplasmului pulmonar se
dezvoltă din epiteliul traheal sau bronșic sau din
țesutul pulmonar.[2] Principalele tipuri
histologice întâlnite sunt carcinomul scuamos
sau epidermoid, carcinomul microcelular,
adenocarcinomul și carcinomul cu celule mari
anaplazic. Carcinomul scuamos și cel cu celule
mici sunt puternic corelate cu fumatul, în timp
ce adenocarcinomul se întâlnește frecvent la
pacienți care nu au fumat niciodată și pare a
avea incidență predominant în rândul
reprezentantelor sexului feminin.[3] La
pacientele nefumătoare ce au dezvoltat acest tip
histopatologic de cancer, s-a remarcat asocierea
unor factori nocivi, precum fumatul pasiv,
expunerea la noxe ocupaționale sau prezența
unor factori organici ce pot precipita sau amâna
multiplicarea celulară neoplazică. Totodată,
apartenența la sexul feminin a reprezentat
regula.[4]
Factori de risc importanți în etiologia acestui
neoplasm sunt reprezentați de fumat și de
expunerea la substanțe carcinogene cunoscute
precum azbest, nichel, arsenic, crom, și,
inevitabil, poluarea atmosferică. Aceștia,
împreună cu fumatul, au rol multiplicativ în
producerea cancerului bronhopulmonar.[1]
Un factor de risc descoperit cu posibilitatea de a
influența apariția cancerului bronhopulmonar a
fost cel genetic. Activarea unor oncogene
dominante (a celor din familia ras - în special K-
ras în adenocarcinom), dar și inactivarea unor
oncogene tumorale supresoare sau recesive (în
acest fel alele funcționale rămân inactive cu
pierderea reglării creșterii tumorale), sunt
modificări ce au fost demonstrate la acești
bolnavi, putând deveni ținte pentru o viitoare
terapie genică. O predispoziție genetică nu a
putut fi demonstrată până în prezent, totuși
persoanele cu retinoblastom și gena p53 sunt
mai predilecte în a dezvolta cancer
bronhopulmonar.[5]
Suspiciunea de diagnostic se ridică prin metode
non-invazive. Radiografia pulmonară este prima
care aduce informații despre procesul tumoral,
acesta fiind observat uneori sub formă de
opacitate parenchimatoasă sau infiltrat difuz
alveolar, uneori fiind mascat de un revărsat
pleural. Tomografia computerizată, preferabil cu
injectare de substanță de contrast, indică
prezența masei tumorale și limitele de
demarcatie, invazia ganglionara, prezenta
metastazelor la distanta. Poate fi utilizata și
rezonanța magnetică nucleară, angiografia,
scintigrafia marcată cu diverse radioelemente, ce
arată invazia structurilor din jurul procesului
neoplazic - vase de sânge, oase, ganglioni, alte
organe și țesuturi.
Metodele de diagnostic invazive, adesea cele
care pun diagnosticul de certitudine, sunt
reprezentate de endoscopia cu biopsie bronșică,
puncția transtoracică din țesutul tumoral,
mediastinoscopia pentru examenul
histopatologic al lanțurilor ganglionare și
toracotomia exploratorie cu biopsie.
Scopul acestui studiu este de a observa corelația
tipurilor histologice de cancer bronhopulmonar
cu fumatul, dar și corespondența acestuia cu
expunerea profesională la noxe și incidența
neoplasmului pulmonar în populația
nefumătoare. Studiul se adresează, totodată,
incidenței cancerului bronhopulmonar în rândul
persoanelor fără antecedente de expunere pasivă
sau activă la fum de țigară sau mediu profesional
toxic. Al doilea obiectiv al studiului este
reprezentat de sublinierea importanței pe care o
deține fie prezența, fie absența simptomatologiei
în depistarea neoplasmului pulmonar, precum și
corelarea gravității acesteia cu stadiul TNM în
care a fost încadrat cancerul in momentul
diagnosticului.
MATERIALE SI METODE
Pentru realizarea acestui studiu s-a folosit un lot
de 51 de pacienți cu neoplasm pulmonar
confirmat prin metode histopatologice sau cu
tumori în curs de confirmare la momentul
recoltării datelor.
Studiul realizat este unul cantitativ retrospectiv,
pacienții fiind selectați din arhiva Institutului de
Pneumoftiziologie “Marius Nasta”, București,
internați în perioada mai-august a anului 2015.
În vederea îndeplinirii studiului s-a obținut
consimțământul pacientilor de a fi investigați și
de a li se utiliza datele personale. Pacienții au
fost informați și instruiți în legatură cu
procedurile la care au fost supuși, precum și
asupra beneficiilor și riscurilor efectuării
acestora.
Pacienții acestui studiu au avut vârstele cuprinse
între 30 si 90 de ani, vârsta medie fiind de 63
ani. 68.6% dintre aceștia au fost barbați, iar
numai 31.4% au fost femei. Un procent de
33,3% au avut ca mediu de provenință mediul
rural, restul de 66.7% provenind din mediul
urban.
Aceștia au fost grupati in functie de
comportamentele la risc pe care le aveau
(fumători/ foști fumători/ nefumători), luând în
considerație inclusiv expunerea la noxe
respiratorii, urmând apoi a fi stabilit, acolo unde
era cazul, numărul de ani în care au fost sevrați
tabagic și indicele pachete-an. Acest indice se
calculează printr-o modalitate simplă înmulțind
numarul de țigări medii consumate într-o singură
zi cu numărul de ani pe perioada cărora s-a
extins acest comportament.
Simptomatologia la internare a fost
reprezentativă pentru patologia aparatului
respirator, însă nespecifică pentru o patologie
neoplazică. Cele mai frecvente simptome au fost
reprezentate de dispnee și de tuse, urmate de
junghi toracic, astenie și fatigabilitate.
Investigațiile paraclinice care au adus informații
suplimentare și au ridicat suspiciunea neoplaziei
au fost radiografia pulmonară în incidență
postero-anterioară și profil și tomografia
computerizată, pe baza careia s-a realizat
stadializarea TNM, investigații completate de
probele de laborator și probele funcționale
respiratorii. Aspiratul bronșic și citologia
lichidului pleural au ridicat suspiciunea
prezenței unei neoplazii cu punct de plecare
pulmonar la 62.74% din pacienți, corelând cu
datele clinice și imagistica. Majoritatea
neoplasmelor au fost confirmate histopatologic
cu ajutorul endoscopiei bronșice, aceasta având
rol în vizualizarea macroscopică a tumorii și
facilitând recoltarea de fragmente tumorale
pentru examinarea anatomopatologică,
examinare importantă în aprecierea
prognosticului bolii, precum și în stabilirea
conduitei terapeutice.
S-a luat în considerare etiologia revarsatului fumătorilor a fost de 62.88 de ani, în vreme ce a
pleural întâlnit la pacienții cu cancer nefumătorilor a fost cu 4 ani mai înaintată,
bronhopulmonar, demonstrată în urma respectiv 66.87 de ani.
toracentezei exploratorii, cu importanță în
stabilirea substratului citologic. Diagnosticul de
certitudine, însă, a fost oferit de biopsiile
bronșice, recoltate în urma endoscopiei bronșice,
sau pleurale, recoltate în urma toracocentezei
exploratorii. Datele astfel obținute au fost
prelucrate corespunzator.

Baza de date obținută în urma analizării atente a

dosarelor de internare ale celor 51 de pacienți a
fost prelucrată cu ajutorul programului
Microsoft Office Word și Excel, ediția 2010.

Figura 1
REZULTATE
Indicele pachete-an a avut valori între 12 PA și
100 PA, 11 dintre fumători fiind situați în
Studiul a fost efectuat pe un lot de 51 de
intervalul de 30-39 PA, iar maximul de 100 PA
pacienți, cu vârste cuprinse între 30 și 90 de ani,
a fost atins de un singur pacient. Din cei 51 de
care au avut confirmarea citologica sau la care
pacienți, un procent de 33.33% au avut expunere
doar s-a ridicat suspiciunea de neoplasm
la noxe respiratorii. 88.88% dintre cei cu
pulmonar. Raportul sexelor a fost de 2.25:1
expunere profesională au fost fumători, mai mult
bărbați/femei, toți barbații incluși în studiu au
de jumătate (54.54%) aflându-se în intervalul
fost fumători, 22 dintre aceștia fiind situați în
30-39 PA, media acestui indice fiind de
categoria “foști fumători” cu o perioada medie
aproximativ 35 PA.
de sevraj de 8.22 ani. În rândul femeilor s-au
numărat 8 nefumătoare din cele 16 incluse în
studiu, 62.5% fiind confirmate cu diagnosticul
de adenocarcinom, iar restul aflându-se în curs
de confirmare.

Din totalul pacienților eligibili pentru studiu

84% au fost fumători, iar 62.79% au fost
confirmați ca având neoplasm bronhopulmonar,
diferența de pacienți rămasă neavând
confirmarea histopatologică.

Predominanța fumătorilor atât în rândul femeilor Figura 2

cât și a bărbaților a fost majoritară în mediul de
proveninență urban. Astfel 62.85% dintre
bărbații fumători, respectiv 87.5% dintre femeile
fumătoare au venit din acest mediu. Grupul de
nefumători a fost alcatuit în totalitate de femei,
62.5% dintre acestea provenind din mediul
urban și 37.5% din mediul rural. Vârsta medie a
Suspiciune de neoplazie pulmonara a apărut în
proporții egale atât la fumătoare cât și la
nefumătoare (8 femei nefumătoare vs 8 femei
fumătoare), dar femeile nefumătoare au avut o
adresabilitate la doctor la o vârstă cu 13.55 ani
mai înaintată față de femeile fumătoare: ~67 de
ani a fost vârsta medie a nefumătoarelor, față de
53 de ani a fumătoarelor.
Semnele și simptomele cancerului pulmonar
depind de localizarea tumorii, compresia
acesteia pe organele de vecinătate. Un neoplasm
poate fi suspicionat și prin apariția sindroamelor
paraneoplazice. Astfel, în stadiile incipiente ale
cancerului, simptomatologia poate fi complet
absentă. Studiul întocmit a relevat faptul că
96.07% din pacienți au prezentat simptome
respiratorii.
Cele mai frecevente simptome au fost tusea și
dispneea, întâlnindu-se în procente egale de
24%, ceea ce arată și corelația cu patologia
aparatului respirator.
Figura 3
Dintre pacienții nefumători, 75% au acuzat tusea
printre simptomele prezente la internare, iar
dintre cei fumători, 67.44% au specificat acest
simptom, de precizat însă că fumătorii consideră
tusea (predominant cea matinală) ca fiind
normală. Tusea seacă și cea productivă au avut
ponderi egale la nefumători.31% dintre pacienți
au prezentat dispnee la eforturi reduse, iar dintre
nefumători, 62% dintre acestia au prezentat
dispnee la eforturi mici. Cel de-al treilea
simptom respirator dupa tuse și dispnee, a fost
prezent în procente de 5%, hemoptizia a fost
apanajul fumătorilor. În ciuda procentelui redus
în care a fost întalnită, hemoptizia rămâne o
urgență medicală și trebuie tratată în consecință.
Printre cele mai frecvente comorbidități asociate
s-au numărat:
 Bronhopneumopatie cronică obstructivă,
prezentă la 43,13% din pacienți
 Hipertensiune arterială esențială: 16
pacienți (31,37%)
 Fibrilație atrială: 5 pacienți (9,8% )
 Diabet zaharat de tip II: 7 pacienți
(13,72%)
 Tuberculoză pulmonară: 5 pacienți
(9,8%)
 Neoplazii asociate, dintre care cele mai
frecvent întâlnite au fost cele
genitourinare și din sfera ORL: 13
pacienți (25,49%)
În rândul nefumătorilor, cea mai frecventă
comorbiditate a fost reprezentată de
hipertensiunea arterială, remarcată la 5 dintre cei
8 nefumători.
În cazuri izolate s-au identificat boli autoimune
(lupus eritematos sistemic și psoriazis),
antecedente de evenimente coronariene acute,
silicoză și hepatită cronică virală.
Datele privind modificările hemoleucogramei au
fost disponibile pentru 15 pacienți și au constat
predominant în anemie secundară sindromului
consumptiv sau datorată pierderii active de
sânge (80%) și leucopenie (13,33%). Anemia
secundară neoplaziei a fost precizată la 2 dintre
pacienții nefumători.
În contextul sindromului inflamator, valori
crescute ale VSH au fost decelate în 69,23% din
cazuri. Manifestările asociate cu statusul
procoagulant din neoplazii au inclus
trombembolismul pulmonar, la unul dintre
pacienții evaluați.
Aprecierea funcției pulmonare s-a realizat prin
spirometrie. Dintr-un total de 40 de pacienți
evaluați, 30% au prezentat disfuncție ventilatorie
mixtă, 25% sindrom obstructiv și 12,5%
sindrom restrictiv. Din punct de vedere al
gradului de severitate a disfuncției ventilatorii,
în 28,57% din

cazuri s-a identificat disfuncție ventilatorie

ușoară, în 39,28% din cazuri disfuncție
ventilatorie moderată și în 32,14% din cazuri
disfuncție severă. Au existat, de asemenea, 8
pacienți (20%) cu funcție pulmonară nealterată
și valori normale ale parametrilor respiratori.
25% dintre nefumători au fost identificați cu
Figura 5
disfuncție ventilatorie obstructivă (severă și
ușoară în proporții egale), 25% cu sindrom Tipurile histologice identificate au fost în
obstructiv distal si 12.5% cu disfuncție principal reprezentate de adenocarcinom
ventilatorie mixtă moderată. (54,83%) și carcinom scuamos (38,7%) în stadii
avansate. De menționat în acest caz este
corelarea a 50% din totalul pacientelor incluse în
studiu cu confirmarea diagnostică de
adenocarcinom bronhopulmonar.

Dintre pacienții nefumători, 62.5% au avut

confirmarea histopatologică a acestui subtip
histopatologic, restul pacientelor însă fiind în
curs de confirmare.

Figura 4

Confirmarea histopatologică s-a făcut în

majoritatea cazurilor prin biopsie bronșică
(72,72%), dar și prin biopsie pleurală, citologie a
aspiratului bronșic, lichidului pleural și
lichidului pericardic. Diagnosticul nu a fost
confirmat în 39,21% din cazuri, pretându-se
pentru mediastinoscopie sau toracotomie și
confirmare histopatologică prin biopsie
ganglionară sau pulmonară.
Figura 6
Un procent semnificativ dintre cancerele
bronhopulmonare au fost diagnosticate în stadiul
IV (69,04%), 62.5% dintre nefumători fiind
diagnosticați în acest stadiu, și în stadiile IIIA și

IIIB (4,76%, respectiv 23,8%). Într-un singur
caz, boala a fost diagnosticată în stadiul IB
(T2aN0M0) și a fost supusă intenției curative
chirurgicale.
Mai mult de jumătate (58,82%) din pacienții
incluși în studiu au prezentat, la momentul
diagnosticului, metastaze, dintre care s-au
evidențiat cu precădere metastazele pulmonare
ipsilaterale și controlaterale (37,2%), pleurale
(25,58%), suprarenaliene și osoase (în proporții
egale de 11,62%), dar și hepatice (9,3%) și
cerebrale (6,97%).
Figura 7
Cu privire la atitudinea terapeutică, 27 dintre
pacienții cu diagnostic confirmat de neoplasm
bronhopulmonar (87,09%) s-au pretat la
tratament oncologic și 12,9% au fost supuși
curei chirurgicale. Recomandarea terapeutică la
momentul externării pentru nefumătorii
confirmați histopatologic, a constituit, în toate
cazurile, în urmarea unei scheme de tratament
oncologic.
DISCUȚII
Acest studiu retrospectiv sugerează că apariția
cancerului bronhopulmonar are o varietate de
vârstă ridicată, cel mai tânar pacient având 30 de
ani, iar cel mai in vârstă 90 de ani.
Dar, restrângând datele la nefumători, s-a
observat ca vârsta la care a apărut suspiciunea a
fost cu mult mai înaintată, cel mai tânăr
nefumător având 43 de ani. Vârsta reprezintă un
determinant major printre factorii de risc ai
cancerului așa cum precizează și World Cancer
Report. Documentul arată că atat în rândul
barbaților cât și al femeilor, vârsta ce poate
ridica suspiciunea unui cancer pulmonar se
situează sub 40 de ani, riscul neoplaziei crescând
exponențial până la vârsta de 70 de ani.[2]
Simptomatologia la internare a nefumătorilor s-a
diferențiat discret față de cea a fumătorilor.
Aceștia au prezentat tuse şi dispnee în procente
de 75% respectiv 100%, spre deosebire de
fumători, unde simptomul predominant a fost
tusea, prezentă la 67.44% dintre aceștia, iar
dispneea la 55% dintre pacienți. Cei mai mulți
fumători (88% dintre acestia) au avut acumulat
un alt factor de risc: pe lângă acțiunea nocivă a
tutunului, cea a expunerii la noxe profesionale.
Dar, expunerea la noxele respiratorii a avut un
rol important si printre nefumători, astfel 3
pacienți din cei 8 nefumători au declarat că sunt
foști sau actuali lucrători în medii toxice,
reprezentate predominant de clorura de zinc și
de noxele din industria lemnului.
Clorura de zinc este o substanță corozivă care
odată inhalată produce arsuri la nivelul tractului
respirator, fiind totodată implicat în cauzarea de
pneumonii, așa cum demonstrează și studiul
condus de Frank A. Johnson.[6] În industria
lemnului, studiul condus de X. Wu și G.L.
Delclos a arătat efectul prafului rezultat în urma
procesării lemnului asupra genelor responsabile
de cancerului pulmonar prin mutații ce le
sensibilizează devenind astfel markeri ai
carcinogenezei.[7]
Fumatul este asociat cu toate tipurile de cancer.
Unele studii sugerează că durata expunerii la
fum de țigară este un factor de influență mai
important decât numărul de țigări fumate [8],
Însă caracterul retrospectiv al studiului efectuat
nu ne-a permis confirmarea anamnestică a
expunerii pasive la fum de țigară a acestor
paciente.

Un studiu publicat în august 2011, condus de H.
Nagy-Mignotte et all pe un lot de 848 de
pacienți demonstrează ipoteza conform căreia
carcinogeneza este diferită între barbați și femei,
dar mai ales între femeile fumătoare și
nefumătoare. În același timp, studiul arată
susceptibilitatea crescută a femeilor de a
dezvolta adenocarcinom. [9] Conform studiului
condus în Institutul “Marius Nasta”, nefumătorii
au aparținut în totalitate sexului feminin, fapt ce
arată probabilitatea ridicată a femeilor-
nefumătoare de a dezvolta adenocarcinom.
Datele prezentate sugerează predispoziția
genetică a sexului feminin ca fiind mai
importantă decât asocierea cu un comportament
la risc și confirmă faptul că cel mai frecvent tip
histopatologic de neoplasm pulmonar -
adenocarcinomul, este mai des întâlnit la femeile
nefumătoare. Ipoteza este susținută de un studiu
recent care a raportat ca variațiile genice ale
glypican-5 (GPC5) contribuie semnificativ la
riscul crescut de cancer în populația
nefumătoare. [10]
Prezența comorbidităților la pacienții
diagnosticați cu neoplasm bronhopulmonar, în
special în stadii precoce sau tardive [11]
reprezintă un factor important atât în evaluarea
prognosticului, cât și în alegerea atitudinii
terapeutice. În studiile care au analizat cancerul
mamar, colorectal, endometrial și de prostată,
prezența comorbidităților a avut un impact
negativ asupra supraviețuirii și responsivității la
tratament, fiind necesară o terapie mai agresivă
decât în cazul pacienților care nu au asociat alte
afecțiuni [12, 13, 14, 15, 16].
Dintre cei 51 de pacienți incluși în studiu, 29 au
prezentat 3 sau mai multe comorbidități
(56,86%). O analiză prospectivă a ratei de
mortalitate a pacienților nefumători s-a făcut
utilizând scorul de comorbidități Charlson, care
a relevat valori cuprinse între 4 și 14, cu o
valoare medie de 9,375, corelată cu o
supraviețuire medie de 35% la 2 ani.
Statusul protrombotic determinat de neoplazie se
bazează pe eliberarea de factori procoagulanți
sau fibrinolitici și citokine de la nivelul celulelor
tumorale sau al celulelor inflamatorii asociate
[17]. Alte mecanisme care promovează
tromboza la pacienții neoplazici includ
generarea reactanților de fază acută și necroză,
metabolismul proteic anormal (paraproteinemia)
și staza venoasă secundară repausului prelungit
la pat [18]. Manifestările statusului de
hipercoagulabilitate includ tromboza venoasă
profundă și trombembolismul pulmonar,
identificat la unul dintre pacienții nefumători
evaluați. Cât despre descoperirea precoce a
cancerului pulmonar, se poate confirma
implicarea sindroamelor paraneoplazice în
răspunsul sistemelor endocrin și neurologic, cu
semne și simptome asociate. În unele cazuri de
neoplazii prezența lor nu e corelată cu
severitatea sau cu stadiul neoplaziei, astfel că
acestea pot fi markerul atât al cancerului activ, al
recidivei, cât și al prezenței metastazelor.
Sindroamele paraneoplazice dispar, de cele mai
multe ori, sub terapie oncologică.[19] 0,03%
dintre pacienții ce fac parte din studiul prezent
au avut asociate neoplaziei pulmonare
sindroame paraneoplazice, acestea fiind de
natură tromboembolică..
O serie de studii au demonstrat o componentă
familială a riscului de cancer pulmonar. [20-24]
Dovezile ce vin în sprijinul acestui argument
sunt date de etiologia cancerului pulmonar care
include gene familiale comune, același mediu de
viață sau combinația dintre cele două. În studiul
prezentat, nu s-au evaluat antecedentele heredo-
colaterale care ar fi putut concluziona etiologia
cancerului la nefumători, ci doar expunerea la un
mediu nociv de la locul de muncă, ce
demonstrează rolul substanțelor carcinogene,
fără a putea lua în calcul încărcătura genetică
solitară.
Cancerele sincrone sunt definite ca tumori
maligne prezente simultan la un pacient sau la
un interval de 6 luni de la identificarea tumorii
primare., iar cancerele metacrone sunt cele ce se
dezvolta într-un interval mai mare de 6 luni.
Studiul a încorporat pacienți din ambele
categorii, 15% din pacienți asociind neoplaziei
pulmonare diferite tipuri de cancer, de la
carcinom faringo-esofagian, tumori mamare,
mielom multiplu, până la tumori vezicale.
Metastazarea celulelor neoplazice determină
extinderea cancerului în regiuni aflate la distanță
de sediul principal; 41.17% dintre cei descoperiți
în stadiul IV au avut metastaze pleuro-
pulomonare. Celelalte sedii de metastazare au
fost regiunile suprarenaliene și osoase, fiecare
regăsindu-se la 11.74%, urmate de segmentele
hepatice și osoase cu 0.07%, respectiv 0.05%.
La pacienții în stadiul IV din rândul
nefumătorilor metastazarea la nivel pleuro-
pulmonar a putut fi precizată la 62.5% dintre
aceștia, 12.5% au asociat determinări secundare
cerebrale sau osoase. Situsurile de metastazare
ale pacienților înglobați în studiul prezent sunt
concordante cu cele descrise și de Institutul
Național al Cancerului din SUA. [25]
Studiul de față este un studiu focusat pe un
număr redus de pacienți, autorii acceptându-i
limitările și luând în calcul riscul ca procentele
să fie dezechilibrate în comparație cu alte studii
pe aceeași temă. Fiind un studiu retrospectiv,
majoritatea informațiilor legate de pacienți au
fost extrase din foile de observație ale acestora,
prin urmare există riscul ca informațiile să nu fie
complete. O altă limitare care necesită precizare
este numărul cazurilor în curs de confirmare, cu
suspiciune citologică sau propuse pentru
confirmare histopatologică prin manevre
chirurgicale, pe care le-am luat în discuție ca
suspiciuni neoplazice și le-am tratat ca atare.
CONCLUZII
Articolul prezentat confirmă susceptibilitatea
îngrijoratoare a adenocarcinomului în rândul
femeilor nefumătoare, acest lucru necesitând
însă studii extensive, suplimentare, pentru a
elucida toate problemele asociate cu
diferențele dintre sexe. Vârsta nefumătorilor
suspecți de o neoplazie pulmonară este mai
înaintată decât cea a fumătorilor, ceea ce
relevă pericolul fumului de țigarete și a
carcinogenilor conținuți de acestea în
declanșarea unei patologii bronhopulmonare.
Din păcate, adevarul sumbru esta că
neoplasmul bronhopulmonar rămâne un
criminal silențios, simptomatologia
declanșându-se în stadiile avansate ale bolii,
determinând astfel că adresabilitatea tardivă
a pacienților către un medic specialist să
diagnosticheze boala în stadii avansate.
Speranța de viață redusă considerabil la
acești pacienți, imposibilitatea curei
chirurgicale și limitarea efectelor benefice ale
tratamentului oncologic fac ca acest tip de
neoplasm să ramână prima cauză a deceseler
prin cancer din lume și la acest moment.
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013
Investeşte în oameni!
Axa prioritară 1: Educaţia şi formarea în sprijinul
creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe
cunoaştere
Domeniul major de intervenţie 1.2: Programe de
studii mai bune pentru studenți și piața muncii
Titlul proiectului: Aplicarea metodologiilor de
cercetare științifică în domeniul științelor medicale și
promovarea culturii antreprenoriale pentru
facilitarea inserției pe piața muncii a studenților
mediciniști din ciclul de studii universitare de licență
Numărul de identificare al contractului:
POSDRU/156/1.2/G/141745
Beneficiar: Universitatea de Medicină şi Farmacie
„Carol Davila” din Bucureşti

BIBLIOGRAFIE:
[1] Leora Horn, William Pao, David H. Johnson,
Harrison’s Principals of internal medicine, 18th
edition, Chapter 89: Neoplasm of the Lung,
p.737
[2] Bernard W. Steward, Paul Kleihues, World
cancer report, IARC Press Lyon, 2003
[3] H. Nagy-Mignotte, P. Guillem, A. Vesin,
A.C. Toffart, M. Colonna, V. Bonneterre, P.Y.
Brichonf, C. Brambilla, E. Brambilla, S.
Lantuejoul, J.F. Timsit and D. Moro-Sibilot for
the Multidisciplinary Thoracic Oncology Group
at Grenoble University Hospital “Primary lung
carcinoma characteristics by smoking habit and
sex”, European Respiratory Journal, 1 decembrie
2011
[4] E. Radzikowska, G. Glaz& K. Roszkowski
„Lung cancer in women: smoking, histology,
performance, status, age, initial treatment and
survival. Population-based study of 20561
cases”, 20 februarie 2002
[5] Olimpia Nicolaescu, “Cancerul
Bronhopulmonar”, Educatia Medicala Continua,
Modulul de Pneumologie, 1 mai 2013
[6] Frank A. Johnson; Robert B. Stonehill
„Chemical Pneumonitis from Inhalation of Zinc
Chloride”, Chest Journal Official Publication of
the American College of Chest Physicians,
December 1961, Vol 40, No.6
[7] Wu X, Delclos GL, Annegers JF, Bondy
ML, Honn SE, Henry B, Hsu TC, Spitz MR., „A
case-control study of wood dust exposure,
mutagen sensitivity, and lung cancer risk”,
Cancer Epidemiol Biomarkers Prev. 1995
Sep;4(6):583-8.
[8]Oxford Journals, Medicine&Health, Journal
of the National Cancer Institute (1991)
”Cigarette Smoking”, Volume 91, issue 16, Page
1365-1375
[9] Nagy-Mignotte H1, Guillem P, Vesin A,
Toffart AC, Colonna M, Bonneterre V, Brichon
PY, Brambilla C,Brambilla E, Lantuejoul S,
Timsit JF, Moro-Sibilot D; Multidisciplinary
Thoracic Oncology Group at Grenoble
University Hospital, „Primary lung
adenocarcinoma: characteristics by smoking
habit and sex”, Eur Respir J. 2011
Dec;38(6):1412-9 Epub 2011 Aug 4.
[10] Yafei Li, Ping Yang „GPC5 Gene and Its
Related Pathways in Lung Cancer”, J Thorac
Oncol. Author manuscript; available in PMC
2012 Jan 1, Published in final edited form as: J
Thorac Oncol. 2011 Jan; 6(1): 2–5.
[11] C. Martin Tammemagi; Christine Neslund-
Dudas; Michael Simoff; Paul Kvale, „Smoking
and Lung Cancer Survival*: The Role of
Comorbidity and Treatment”, Chest Journal
Official Publication of the American College of
Chest Physicians, January 2004, Vol 125, No. 1
[12] Mette Søgaard,1 Reimar Wernich
Thomsen,1 Kristine Skovgaard Bossen,2Henrik
Toft Sørensen,1 and Mette Nørgaard1 “The
impact of comorbidity on cancer survival: a
review”. Clin Epidemiol. 2013; 5(Suppl 1): 3–
29.
Published online 2013 Nov 1
[13] Greenfield S, Blanco DM, Elashoff RM,
Ganz PA. Patterns of care
related to age of breast cancer patients. JAMA
1987; 257: 2766 –70
[14] Wells CK, Stoller JK, Feinstein AR,
Horwitz RI. Comorbid and clinical determinants
of prognosis in endometrial cancer. Arch Intern
Med 1984; 144: 2004 –9.
[15] Bennett CL, Greenfield S, Aronow H, Ganz
P, Vogelzang NJ,Elashoff RM. Patterns of care
related to age of men with prostate
cancer. Cancer 1991; 67: 2633– 41.
 [25] National Cancer Institute: Comprehensive
[16] Extermann M. Measurement and impact of Cancer Information, U.S National Cancer
comorbidity in older cancer patients. Crit Rev Institute
Oncol Hematol 2000; 35:181–200.

[17] Yancik R, Wesley MN, Ries LA, Havlik

RJ, Long S, Edwards BK, Yates JW .
Comorbidity and age as predictors of risk for
early mortality of male and female colon
carcinoma patients: a population based study.
Cancer 1998; 82: 2123–34.

[18] Graham J Caine, Paul S Stonelake, Gregory

YH Lip, and Sean T Kehoe “The
hypercoagulable State of Malignancy:
Pathogenesis and Current Debate”, Neoplasia
2002 Nov 4 (6):465-473

[19] Bianca Paraschiv, Camelia C. Diaconu,

Claudia L. Toma, Miron A. Bogdan,
„Paraneoplastic syndromes: the way to an early
diagnosis of lung cancer”, Review
pneumologia.eu, Vol. 64, No. 2, 2015

[20] Lynch HT, Kimberling WJ, Markvicka SE,

et al. Genetics and smoking-associated cancers.
Cancer 1986; 57:1640-6

[21] Wu AH, Yu MC, Thomas DC, et al.

Personal and family history of lung disease as
risk factors for adenocarcinoma of the lung.
Cancer Res 1988; 48: 7279-84.

[22] Osann KE. Lung cancer in women: the

importance of smoking, family history of cancer,
and medical history of respiratory disease.
Cancer Res 1991; 51: 4893-7.

[23] Shaw GL, Falk RT, Pickle LW, et al. Lung

cancer risk associated with cancer in relatives. J
Clin Epidemiol 1991; 44: 429-37.

[24] Sellers TA, Potter JD, Folsom AR.

Association of incident lung cancer with family
history of female reproductive cancers: the Iowa
Women's Health Study. Genet Epidemiol 1991;
8:199-208.