BASM CULT

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Ion Creanga, autorul basmului ,,Povestea lui Harap-Alb’’, aparține epocii marilor
clasici alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici si I.L Caragiale. Este de asemenea si un
reprezentant al realismului, iar printre operele sale se mai număra si ,,Amintiri din
copilărie’’, ,,Capra cu trei iezi’’, ,,Punguta cu doi bani’’, si asa mai departe. Cele doua
personaje participante la acțiune sunt Harap-Alb si Spânul, relația dintre acesti doi fiind de
inițiat si inițiator.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor de
structura si de compoziție precum: titlul, conflictul, relațiile temporale si spațiale, si
perspectiva narativa.

Titlul textului este in directa relație cu conținutul, anticipând tema basmului: lupta
dintre Bine si Rau, finalizata cu triumful Binelui. Morfologic, titlul este alcătuit din
substantivul comun articulat cu articol hotărât ,,Povestea’’ si substantivul propriu compus
,,Harap-Alb’’. Asadar, titlul evidențiază rolul central al personajului eponim, al cărui nume
reprezintă un oximoron (Harap = sluga, rob, de culoare neagra, in contrast cu Alb = de vita
nobila). Mai mult decât atât, titlul evidențiază povestea devenirii acestui personaj care este
nevoit sa parcurga un traseu inițiatic pentru a-si dobândi adevărata identitate.

Conflictul textului este unul dublu, fiind vorba pe de o parte de un conflict general,
specific basmului, (Bine-Rau) si pe de o alta parte, de un conflict particular, intre Harap-Alb
si Spân. Conflictul debutează in momentul întâlnirii celor doi când fiul Craiului este păcălit
de Spân si devine sluga acestuia, fiind constrâns sa respecte cu sfințenie toate regulile
impuse. Evoluția conflictului se bazează pe toate probele la care este supus Harap-Alb,
menite sa îl duca la pierzanie dar care in cele din urma îl fac mai puternic. Conflictul se
finalizează intr-un mod pozitiv deoarece Harap-Alb, deși este decapitat de Spân, este mai
apoi readus la viața de fata Împăratului Ros, iar Spânul sfarseste prin a fi omorât de cal.

In ceea ce privește relațiile temporale si spatiale, putem observa ca sunt specifice

basmului, deoarece, așa cum se observa inca de la incipit, timpul nu este clar precizat (,,Amu
cică era odată’’). Spațial, se conturează cele doua taramuri, cel al realului si cel al
fabulosului, cu câteva repere semnificative precum: curtea Craiului, podul, pădurea, fantana,
curtea Împăratului Verde, curtea Împăratului Ros.)

Perspectiva narativa consta in prezenta unui narator omniscient, obiectiv, care

relatează la persoana a III-a, cu focalizare 0. Cu toate acestea, mai apar si câteva notații
subiective precum ,,Boboc in felul sau’’.
 Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este evidențiata si cu ajutorul
statutului social, moral si psihologic ale acestora.

Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, dar este un erou atipic
de basm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale, fiind construit realist, ca o fiinta
complexa, care invata din greseli si progreseaza. Din punct de vedere social, Harap-Alb este
infatisat la inceput ca fiind mezinul Craiului, facand parte dintr-o familie de fita nobila. Insa,
după întâlnirea cu Spânul isi pierde acest statut, devenind sluga, ca mai apoi spre finalul
textului sa isi recapete adevărata identitate nobila, ajungând in cele din urma Imparat. Sub
aspect moral, deși este protagonistul basmului, nu este înzestrat doar cu calitati, ci si cu
defecte. Asadar, înainte de maturizarea sa da dovada de superficialitate,judecând după
aparente, fiind egoist si las, pentru ca ulterior sa ajungă o persoana generoasa,
curajoasa,înțeleapta. Psihologic, reprezintă tipul tanarului in formare, având la început o
personalitate slaba, cu o fire introvertita, devenind mai apoi o persoana sociabila,
comunicativa, extravertita (un om puternic).

Nici antagonistul (Spanul) nu este unul tipic, intrucat nici el nu este inzestrat cu
atribute miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal fabulos. In ceea ce privește statului
social al acestuia, se poate remarca inca de la început prezenta unei persoane trecute prin
viața deoarece acesta stie cum sa il pacaleasca pe fiul de Crai, prefacandu-se in sluga pentru
a-i fura identitatea. Asadar, odata ajunsi la curtea Imparatului Ros, acesta pretinde ca el este
adevăratul fiu de Crai. Insa, din nefericire pentru el, isi pierde in cele din urma acest statut,
fiind dat de gol de fata Împăratului. Moral, ca orice antagonist, este înzestrat doar cu defecte,
fiind caracterizat prin ipocrizie, lașitate, viclenie, fiind considerat însa ,,răul necesar’’, ghid
spiritual, inițiator pentru Harap-Alb. Psihologic este inzestrat cu o personalitate puternica,
chiar daca este pusa in slujba Răului.

Nu in ultimul rand, relatia dintre fiul de Crai si Span este scoasa in evidenta si prin
intermediul secventelor semnificative.

O prima secvența semnificativa demna de mentionat este cea a fantanii in care

asistam, după întâlnirea dintre fiul Craiului si Spân, la un botez spiritual in urma căruia fiul
de Crai devine sluga, capatand numele simbolic de Harap-Alb. După ce a fost amăgit de
Spân, care ii promite ca știe un loc cu apa rece si buna, acesta este atras in capcana si închis
intr-o fantana din care nu poate ieși, decât după ce ii promite Spânului ca-l va asculta cu
prețul vieții. Spânul ii adresează trei întrebări fundamentale: Cine ești? De unde vi? Încotro te
îndrepti?, evidențiindu-si astfel rolul de inițiator pentru naivul fiu de Crai. Aflând cu ce scop
a pornit la drum, îl pune pe tanar sa jure pe armele tatălui sau ca nu va dezvălui nimănui cele
întâmplate, ca va fi de acum încolo sluga lui, si ca se va numi Harap-Alb. Aceasta secventa
surprinde lipsa de experienta a tanarului, prin caracterizare directa: ,,Fiul craiului, boboc in
felul sau la trebi de aieste, se potriveste spanului si se baga in fantana.’’ Acesta este totodata
caracterizat si indirect prin comportamentul si prin relația sa cu Spânul ca fiind superficial si
naiv.

O alta secvența semnificativa este cea din deznodământul textului in care Harap-Alb
se întoarce la curtea Imparatului Verde cu fata Împăratului Ros. Aceasta il da de gol pe Spân
care la rândul lui se răzbuna pe fiul de Crai, tăindu-i capul. Fiind îndrăgostita de el, fata îl
readuce la viața, cu apa moarta si apa vie, iar Spânul sfarseste prin a fi omorât de cal.
Simbolic, faptul ca fata îl reinvie sugerează faptul ca puterea iubirii este capabila de orice, iar
dispariția Spânului evidențiază ideea ca maturizarea protagonistului este deplina, si nu mai
are nevoie de ghid. Traierea capului protagonistului simbolizează renunțarea la vechile
obiceiuri ale acestuia, capul fiind atât sediul rațiunii cat si al simțurilor - moare neinițiatul,
reînvie omul matur.

In opinia mea, tema textului, lupta dintre Bine si Rau se reflecta in relația dintre cele
doua personaje.

In primul rând, înainte de apariția Spânului, mezinul Craiului era imatur, superficial,
egoist. Odată ,,răul’’ apărut, fiul de Imparat este forțat sa se schimbe, fiind supus la
numeroase probe inițiatice - aducerea ,,salatilor’’ din Gradina Ursului, aducerea pielii
cerbului si a fetei Imparatului Ros. Un bun exemplu in acest sens ar putea fi întâlnirea cu
bătrâna (Sfânta Duminica), in care acesta da dovada de egoism pentru ca spre finalul
basmului, sa-si arate latura generoasa (ajutându-le pe albine).

In al doilea rând, fara ,,ajutorul’’ Spânului, Harap-Alb nu si-ar fi împlinit menirea,

neavând calitatile necesare unui viitor imparat. Astfel, Spânul practic îl forțează sa-si
cunoască si sa-si depaseasca limitele, pentru a ajunge demn de a-l urma pe unchiul sau la
tron.

In concluzie, având in vedere ca Spânul îl forțează pe Harap-Alb sa se maturizeze

pentru a ajunge Imparat, pot susține intr-adevăr ca tema textului se reflecta in relația dintre
cele doua personaje.

Text reprezentativ al prozei lui Ion Creanga, basmul ,,Povestea lui Harap-Alb’’
demonstrează, așa cum afirma G. Călinescu, ca ,,Omul de soi bun se radeste sub orice straie
si la orice vârsta.