PARTEA 1a

SARCINA ŞI NAŞTEREA
MAMA ŞI PRUNCUL

DECIZIA DE A AVEA UN COPIL
Decizia de a avea copii se bazează pe logică
şi emoţii, o combinaţie de simţ practic cu dorin-
ţa biologică profundă de a avea copii. Sarcina,
naşterea, creşterea şi educaţia copilului necesi-
tă modificări fundamentale în viaţa familiei. O
sarcină şi o naştere cu succes sunt în egală
măsură, responsabilitatea ambilor părinţi.
Vrem să fim părinţi
Înainte de luarea acestei decizii trebuie să
aveţi în vedere mai mulţi factori, printre care:
- dorinţa ambilor soţi de a avea un copil.
Uneori soţul refuză să accepte ideea. În aseme-
nea cazuri, nu căuta să-l forţezi, ci continuă să
discutaţi, să faceţi alte planuri în afara celor
legate de copil. Înţelege că soţul nu este tot-
deauna împotriva copilului, ci îi este teamă de
responsabilităţi, de dificultăţile financiare, de
scăderea intimităţii şi a timpului liber;
- vârsta. Perioada optimă pentru a da naşte-
re unui copil este între 18 şi 35 de ani, iar
perioada de fertilitate maximă a femeii este la
20-24 de ani. Fertilitatea mamei şi în măsură
mai mică a tatălui, scade cu vârsta. Ambii
părinţi trebuie sã fie însă destul de maturi pen-
tru a-şi lua răspunderea creşterii copilului;
- resursele financiare şi sociale. Copiii sunt
Decizia de a avea un copil
scumpi. Cheltuielile directe legate de creşterea
unui copil absorb aproximativ 20% din venitu-
rile familiei, iar pentru mulţi părinţi din
România actuală, 2007, acest procentaj poate fi
mult mai mare. Părinţii trebuie să fie pregătiţi
să asigure suportul economic necesar, locuinţă
şi cel puţin condiţii minime de trai;
- relaţia dintre soţi. Soţii trebuie să aibă o idee
realistă despre ce înseamnă sa creşti un copil,
să participe la creşterea copilului, să cadă de
acord asupra modului de creştere a copilului, a
împărţirii responsabilităţilor şi activităţilor cas-
nice;
- starea sănătăţii ambilor părinţi. Dacă unul
din părinţi fumează, consumă alcool, medica-
mente sau droguri, acesta influenţează fertilita-
tea şi ar trebui să-şi modifice stilul de viaţă
înainte de a avea copii;
- cariera. Trebuie acceptate anumite sacrificii
pentru creşterea unui copil. Multe femei amână
sarcina până la terminarea studiilor sau reali-
zarea unei cariere. De reţinut că ceasul biologic
însă nu iartă;
- timpul. Factorul timp este important atât
pentru părinţi cât şi pentru copil. Îngrijirea
sugarului de către alte persoane decât părinţii
naturali, poate afecta dezvoltarea sa emoţiona-
lă şi ataşarea lui de părinţi;
- legătura cu familiile părinţilor. Ajutorul
rudelor şi prietenilor este extrem de important;
- maturitatea emoţională. Viitoarea mamă tre-
buie să fie pregătită să-şi schimbe modul de
viaţă pentru a îngriji şi iubi noul ei născut 24 de
ore din 24;
- starea civilă. Femeia singură care doreşte să
aibă un copil are în faţă opţiuni dificile.
Dăinuie încă opinia că a face un copil şi a-l creş-
te singură este o pată pe obrazul familiei. Unele
femei necăsătorite îşi abandonează în disperare
copilul în maternitate. Avortul însă nu este
întotdeauna o soluţie. Mamele care-şi cresc sin-
gure copilul sunt în genere recompenste mai
târziu de dragostea şi devotamentul lui.
Îngrijirea prenatală
Concepţia trebuie supravegheată. Sarcina
este un fenomen prea important şi complicat,
pentru a fi lăsat la voia întâmplării. Cuplul tre-
buie să se informeze şi să acţioneze în baza
cunoştinţelor moderne, pentru a-şi creşte şan-
29
MAMA ŞI PRUNCUL
sele unei sarcini cu succes. E nevoie să dai aten-
ţie la stilul tău de viaţă cum ar fi: ce mănânci,
consumul de alcool sau cafea, greutatea corpu-
lui, gradul de activitate fizică, fumatul şi inter-
valul activităţii sexuale, încă înainte de a
deveni gravidă.
Protecţia pruncului trebuie începută încă
înainte de a-l concepe. De aceea este important
să fii într-o stare de sănătate optimă încă înain-
te de concepţie. În momentul în care semnele
de sarcină devin evidente, fătul este deja destul
de evoluat, organele sale sunt în formare.
Perioada critică de formare a organelor vitale
este timpurie.
Pregătirea pentru sarcină
Cu cel puţin trei luni înainte de a concepe,
începe pregătirile să devii gravidă:
- asigură-te că vrei să aveţi copii. Discută cu
soţul schimbările personale, financiare şi profe-
sionale ce vor avea loc odată cu naşterea copi-
lului, cum veţi face faţă şi vă veţi adapta;
- află despre moştenirea genetică a ta şi a soţului;
- îmbunătăţeşte-ţi stilul de viaţă: condiţia fizi-
că, nutriţia, stopează sau diminuă folosirea de
droguri (tutun, alcool, cofeină - o ceaşcă de
cafea pe zi scade semnificativ şansele de a
rămâne gravidă prin fertilizare in vitro-, medi-
camente fără reţetă, ilegale, unele ceaiuri
”naturiste” ş.a.), greutatea corporală, evită
noxele din mediu, nivelul de stres şi ataşamen-
tul dintre soţi. Fumatul lezează spermatozoizii,
Tabelul 1. Perioada de formare a principalelor
organe ale fătului
Organele Perioada de formare
Sistemul nervos central Între zilele 19 şi 27
Inima Între săpt. 3 şi 7
Aparatul digestiv Între săpt. 4 şi 10
Plămânii, rinichii şi Între săpt. 5 şi 8
extremităţile
Organele genitale Între săpt. 7 şi 10
provoacă avort şi măreşte riscul de cancer la
copil, chiar dacă mama nu fumează. Ovulele
mamei s-au format încă înainte ca ea să se
nască, spermatozoizii bărbatului adult sunt
30
însă produşi continuu, suferind influenţa
mediului. Meseria tatălui poate fi periculoasă
pentru urmaşii săi. Substanţele toxice de la
locul de muncă se pot acumula în spermă şi
transmite la făt Plumbul adus acasă de la lucru
pe piele, păr, haine, încălţăminte, poate intoxi-
ca alţi membri din familie şi poate produce
lezarea celulelor nervoase la făt. Tatăl contribu-
ie astfel la mutaţiile genetice ale fătului ca si
mama;
- ia zilnic un preparat multivitaminic prenatal;
- creşte-ţi şansele de a rămâne gravidă, prin
contacte sexuale cu două-trei zile înaintea datei
anticipate a ovulaţiei (prin urmărirea calenda-
rului); rămâi în poziţia orizontală cca. 20 de
minute după aceea; evită lubricanţii şi spălătu-
rile vaginale;
- menţine o relaţie monogamă, practică sex
protejat pentru a evita BTS. Sexul neprotejat te
poate lăsa infertilă, prin diferite infecţii care se
pot transmite prin contactul sexual, fără a simţi
acest lucru!
- familiarizează-te cu condiţiile concediului
prenatal, dacă asigurarea medicală acoperă
cheltuielile de sarcină, de îngrijire a nou-născu-
tului, resursele financiare pentru a acoperi cos-
tul medical şi nemedical din perioada gravidi-
tăţii şi după aceea.
- vaccinează-te împotriva rubeolei şi a varicelei
cu 3 luni înainte, dacă nu ai avut aceste boli;
- consultă medicul obstetrician, chiar dacă for-
maţi un cuplu sănătos şi fertil şi îngrijeşte-ţi
problemele prenatale, de exemplu, diabet, dacă
este cazul. Vei face astfel o vizită preconcepţio-
nală înainte de a rămâne gravidă şi alte vizite
prenatale, periodice, în timpul sarcinii.
Vizita medicală preconcepţională
Consultă medicul înainte de a rămâne gra-
vidă. La această vizită ar trebui să participe
ambii soţi.
Medicul, de obicei un obstetrician sau medi-
cul de familie, va discuta cu tine despre planu-
rile de a avea un copil şi va răspunde la între-
bări despre fertilitate, eventuala sarcină şi naş-
terea copilului. Îţi cere informaţii despre trecu-
tul tău ginecologic: avorturi, naşteri anterioare,
boli cu transmitere sexuală ş.a., care ar putea
influenţa posibilitatea de a concepe şi de a duce
cu bine o sarcină normală. Îţi dă indicaţii des-
pre modul cum poţi ameliora sănătatea ta şi a
 Decizia de a avea un copil

copilului, de exemplu: alimentaţie, evitarea de viaţă înainte de sarcină. Medicul se intere-

alcoolului, a tutunului, a substanţelor toxice, sează dacă ai în familie membrii cu distrofie
greutatea corporală, locuinţa, serviciul, nivelul musculară, paralizie cerebrală, hemofilie, fibro-
de stres şi altele. Face recomandări pentru ză chistică, spina bifida, întârziere mintală,
modul de a-ţi îngriji eventualele boli cronice: dacă există un risc mai mare de sindrom Down,
hipertensiune, boli de inimă, astm, diabet, boli anemie în formă de seceră, boala Tay–Sachs ş.a.
de rinichi sau de ficat. Discută despre medica- Se explică importanţa condiţiei fizice, a acti-
mentele pe care le foloseşti curent, cu sau fără vităţii fizice în timpul sarcinii şi îţi dă indicaţii
reţetă, despre cele pe care va trebui să le despre asemenea activităţi. De asemenea, dis-
cută despre aspectele de nutriţie şi îţi prescrie
Tabelul 2. Influenţa bolilor cu transmitere multivitamine. Îţi recomandă să înlocuieşti
sexuală (BTS) asupra fertilităţii multivitaminele, dacă le luai, cu un preparat
BTS Agenţi Produce Cance- Mortală multivitaminic de sarcină, care conţine minera-
cauzali infertilitate rigenă le şi 0,4-0,6 mg de acid folic, începând cu o
Chlamydia Bacterie Da Nu Nu lună-două înainte de a concepe. Dacă ai luat
Gonoreea Bacterie Da Nu Nu pilule contraceptive înainte de a concepe, doza
Vaginoza Bacterie Nu Nu Nu de acid folic trebuie crescută la 1 mg pe zi. Nu
bacteriană lua, însă, mai mult de un preparat multivitami-
Uretrita Bacterii Da Nu Nu nic pe zi. Dacă ai avut un copil sau o sarcină în
negonococică
BIP Bacterii Da Nu Posibil care fătul a avut malformaţii ale sistemului ner-
Sifilisul Bacterie Da Nu Posibil vos central, medicul îţi poate recomanda până
Cervicita Bacterii Posibil Nu Nu la 4 mg de acid folic pe zi, cu o lună înainte de
Herpesul Virus Nu este sigurNu Nu
a concepe. Acest supliment de acid folic se
Negi genitali Virus Nu este sigurDa Nu
adaugă la preparatul multivitaminic de sarci-
(HPV) nă.
SIDA Virus Nu Da Da Factorii toxici din mediu pot fi un element
Hepatita B Virus Nu Da Posibil de risc în sarcină, de aceea medicul te va între-
HTLV 1 şi 2 Virus Nu Nu Rareori ba de expunerea la diferite noxe atât la locul de
Moluscum Virus Nu Nu Nu muncă cât şi acasă.
contagiosum Medicul efectuează apoi un examen medi-
Trichomonas Parazit Nu Nu Nu cal general şi altul ginecologic, prin care încear-
Candidoza Ciupercă Nu Nu Nu că să găsească eventuale anomalii, cum ar fi
Păduchii laţi Parazit Nu Nu Nu chistul de ovar, condiţia uterului, a bazinului
Scabia (râia) Parazit Nu Nu Nu osos (pelvisul), sechele ale unor infecţii genita-
(după Potter D.A., 2005) le anterioare care pot îngreuna sau crea un risc
Legenda: HPV= Virusul Pamilomatos Uman; HTLV= în timpul sarcinii.
Virusul Uman cu Limfocite T; BIP= Boala Inflamatorie Forma şi dimensiunile pelvisului sunt foar-
Pelvină
opreşti, să le înlocuieşti sau cele care îţi sunt
permise în timpul sarcinii. Îţi evaluează şanse-
le de a avea copii şi discută folosirea metodele-
or de anticipare a ovulaţiei, cum ar fi: tempera-
tura matinală, modificări ale mucusului cervi-
cal, teste de ovulaţie.
Dacă ai peste 35 de ani sau ai un istoric în
familie de boli moştenite, medicul îţi poate
recomanda un consult genetic. Cuplurile cu
boli moştenite în familie ar trebui să vadă un
genetician, înainte de sarcină. Dacă există un
risc genetic, ar trebui să se discute posibilitatea
de a testa, a face tratament şi a modifica stilul
Tipuri de pelvis

31
MAMA ŞI PRUNCUL
te importante în evoluţia unei sarcini. Se întâl-
nesc următoarele tipuri de pelvis:
- ginecoid (feminin), pelvis oval;
- android (masculin), pelvis puţin alungit
antero-posterior;
- antropoid, pelvis lung şi îngust în plan
antero-posterior;
- plat, pelvisul apare turtit antero-posterior.
Nu este necesar examenul radiologic pentru
a preciza forma bazinului. În general pelvisul
femeii este suficient de mare şi are forma potri-
vită pentru a permite trecerea copilului. Dacă
nu există o fractură de pelvis anterioară sau
boli neuromusculare, medicul poate încerca
naşterea pe cale naturală, chiar dacã pelvisul
pare mai mic.
Se recomandă, apoi, probe de laborator
pentru a diagnostica anemia şi bolile cu trans-
mitere sexuală. Se iau probe de urină pentru
infecţii urinare, diabet, rubeolă; se discută sau
controlează stadiul de vaccinare, se dau sfaturi
pentru a îmbunătăţi stilul de viaţă al tău şi al
soţului, care pot influenţa sănătatea viitorului
copil. Vaccinarea este posibilă pentru rubeolă
(pojărel), varicelă (vărsat de vânt), hepatita B şi
pentru tuberculoză. Tratamentul este posibil
pentru sifilis, gonoree, infecţia cu Chlamydia,
toxoplasmoză şi vaginoza bacteriană.
Tratamentul de eradicare nu este posibil pentru
infecţia cu Citomegalovirus şi HIV, ci doar pen-
tru a diminua riscul de infectare al nou-născu-
tului.
Medicul va raspunde, de asemenea, la lista
de întrebări, pe care este de presupus să o aduci
cu tine, întrebări pregătite dinainte.
Consultă medicul stomatolog înainte de a
concepe şi cel puţin odată în timpul sarcinii.
Dacă sunt probleme, este de dorit să le rezolvi
înainte de apariţia sarcinii.
Discută cu soţul problemele personale, pro-
fesionale şi financiare care vor interveni în
viaţa voastră în timpul gravidităţii şi după naş-
terea copilului, precum şi modificările necesa-
re.
Nutriţia şi fertilitatea
Nutriţia are un rol important în reproduce-
re. Deficitul de vitamina C, fier, zinc, consumul
de alcool, de cofeină şi aportul insuficient de
proteine sau de calorii, pot scădea fertilitatea şi
32
cresc riscul de avort.
Sugestii:
- Alimentează-te sănătos.
- Întrerupe complet consumul de alcool şi
de cofeină. Consumul de o băutură alcoolică pe
săptămână reduce fertilitatea cu cca. o treime,
iar mai mult de o porţie de alcool pe săptămnă
o poate reduce cu peste 50%.
FECUNDAŢIA
Mecanismul reproducţiei umane
Reproducerea umană începe cu alegerea
conştientă a partenerului. Atracţia şi unirea
dintre bărbat şi femeie sunt fenomene biologice
profunde, complicate, influenţate de instincte
puternice, hormoni, preferinţe personale,
valori culturale, reguli sociale şi de împrejurări.
Sărutul, de exemplu, creşte concentraţia de
stimuli chimici erotici (feromoni).
Este nevoie de zeci de mii de celule sexuale
(ovule), de la mamă şi de miliarde de sperma-
tozoizi, de la tată pentru a avea câţiva moşteni-
tori. Acest proces complicat şi gingaş trebuie
înţeles şi protejat, pentru a aduce pe lume
urmaşi în condiţii cât mai bune.
Fiecare fiinţă umană îşi începe viaţa dintr-o
singură celulă, oul fertilizat, care conţine gene-
le de la mamă şi tată cu întreaga moştenire
genetică, care va fi transmisă urmaşilor.
Fecundaţia se produce în momentul unirii unui
Penetrarea ovulu-
lui de către sper-
matozoid
Pătrunderea spermatozoidului în ovul
ovul din ovarul femeii cu un spermatozoid de
la bărbat.
Spermatozoidul este celula sexuală produsă
în testicole şi reprezintă contribuţia bărbatului
la conceperea copilului. El este format dintr-un
cap, care conţine materialul genetic (23 de cro-

Aspectul spermatozoidului
mozomi), o piesă inter-
mediară şi o coadă,
care îl propulsează.
Capul este protejat de
un înveliş (acrosom),
conţine enzimele care îl
ajută să penetreze pere-
tele ovulului.
Producerea de sperma-
tozoizi este un proces continuu. Numărul şi
calitatea spermatozoizilor produşi scad, însă,
după vârsta de 40 de ani.
Ovulul este celula femeii care contribuie la
conceperea copilului. Rezerva de ovule imatu-
re (ovocite) se află în ovare. Ovarele sunt situate
în pelvis, fiecare în apropierea unei trompe şi
conţin un mare număr de ovule imature.
Dintre acestea, 400-500 de ovule se maturizea-
ză şi sunt eliberate lunar de-a lungul anilor de
fertilitate. Un ciclu durează cca. 28 de zile, vari-
Trompa în repaus
Captarea ovulului
Ovulaţia
ind în mod normal între 21-35 de zile.
Eliberarea unui ovul gata de fertilizare se
numeşte ovulaţie.
Ovarele ovulează alternativ. În prima juma-
tate a ciclului ovarian încep să se maturizeze
cam 20 de ovocite, formând o cavitate plină cu
lichid numită folicul. Foliculul maturizat se
sparge şi elimină un ovul aproximativ cu 14
zile înainte de sfârşitul ciclului, indiferent de
lungimea totală a ciclului.
Ceea ce rămâne din foliculul, care a eliberat
ovulul matur, devine galben şi se numeşte corp
Fecundaţia
Vas de sânge Folicul preantral
Foliculi
primari
Foliculi
primordiali
Folicul antral
Corpul
alb
Folicul
preovulator
Corp galben matur Ovulaţia
Corpul galben
iniţial
Fazele maturării foliculilor ovarieni
galben. Foliculul secretă estrogen,i iar corpul
galben progesteron. Ceilalţi foliculi involuează,
iar ovocitele lor mor. În absenţa sarcinii, corpul
galben se atrofiază, secreţia de progesteron
scade, mucoasa uterului se descuamează,
rezultând menstruaţia şi începe un nou ciclu
ovarian. Când are loc fecundaţia, corpul gal-
ben continuă să se dezvolte, secretând cantităţi
tot mai mari de progesteron.
În timpul actului sexual spermatozoizii
sunt ejaculaţi din penis prin uretră, în vagin.
Sperma mai conţine secreţii ale prostatei şi
glandelor seminale. În medie, prin ejaculare, se
eliberează aproximativ 300-500 milioane de
spermatozoizi. Dintre aceştia, doar câteva sute
ajung la ovul. Ceilalţi spermatozoizi se scurg în
afara vaginului sau sunt distruşi de numeroa-
sele obstacole de pe parcurs: aciditatea vagina-
lă, dopul de mucus din colul uterin, absorbirea
de către globulele albe. Alţi spermatozoizi intră
în trompa necorespunzătoare sau intră în cea
corespunzătoare, dar nu ajung la ovul. Ajunşi
la ovul, spermatozoizii norocoşi eliberează
enzime care înmoaie învelişul exterior al aces-
tuia. Sunt necesare sute de spermatozoizi pen-
tru a elibera suficiente enzime şi a permite
pătrunderea unuia singur. Capul spermatozoi-
dului învingător pătrunde prin membrana
ovulului printr-o mişcare în spirală.
Capul primei celule spermatice care atinge
un punct favorabil de pe suprafaţa ovulului, se
va uni cu nucleul acestuia, formând un ou fer-
tilizat (zigot). Coada rămâne afară şi este elimi-
nată. Îndată ce capul unui spermatozoid a
pătruns în peretele ovulului, ovulul eliberează
33
MAMA ŞI PRUNCUL

o substanţă chimică, care-l face impermeabil atât doar că este o inteligenţă naturală, adică
pentru ceilalţi spermatozoizi, chiar şi pentru cei înţelepciunea organismului său. ADN-ul la
pătrunşi parţial. rândul lui este împărţit în gene, unităţile de
Ovulul eliminat din foliculul ovarian trăieş- bază, care vor determina trăsăturile specifice
te 12-24 de ore, iar celulele spermatice supra- ale copilului tău, de exemplu, aspectul pielii,
vieţuiesc în organele genitale ale femeii 12-48 culoarea părului şi a ochilor, precum şi alte
de ore, foarte rar 72 de ore. Pentru a se produ- caracteristici mai subtile, ca preferinţa pentru
ce fertilizarea, actul sexual trebuie deci să aibă anumite alimente, jucăriile pe care le alege şi
loc într-o perioadă, care începe aproximativ cu prieteniile, pe care le va consolida. Fiinţa
72 de ore înainte şi se încheie cu 24 de ore după umană are cam 25.000 de gene.
ovulaţie. La nivel genetic oamenii sunt identici în
proporţie de peste 99,9%, indiferent de rasă.
Moştenirea genetică Deşi suntem fiinţe foarte complexe, suntem cu
mult mai asemănători între noi, decât suntem
După fecundare, nucleul celulei spermatice diferiţi. În ciuda asemănării genetice de bază,
eliberează cei 23 cromozomi ai săi, care se suntem diferiţi ca indivizi. Fiecare pereche de
unesc cu cei 23 cromozomi ai ovulului, for- molecule de ADN reprezintă cca. un milion de
mând un ou diploid (compus din două gru- zone, în care se vor produce modificări indivi-
pări), numit zigot şi care are 23 perechi de cro- duale. Aceasta permite o mare variabilitate
mozomi, câte unul de la fiecare părinte. pentru oameni, în timp ce îşi păstrează moşte-
Din cei 46 de cromozomi care poartă moş- nirea genetică comună. Chiar gemenii identici,
tenirea de la părinţi, sexul este determinat de 2 care pornesc cu un material genetic virtual
cromozomi numiţi X şi Y. Spermatozoidul con- identic, se vor schimba, pe măsură ce mediul
ţine o pereche de cromozomi XY, iar ovulul o uterin în care se dezvoltă le afectează ADN-ul.
pereche de cromozomi XX. Sexul copilului este Amprentele lor digitale, de exemplu, vor fi
determinat din momentul fertilizării. Produsul diferite. Genele sunt doar un punct de plecare;
concepţiei va fi fată (XX), dacă se combină cro- nutriţia, aportul de sânge, poziţia şi viteza de
mozomii X de la spermatozoid şi ovul sau va fi creştere, toate le vor influenţa evoluţia din cur-
băiat (XY), dacă se combină cromozomul X de sul sarcinii, chiar dacă vor fi 3 sau 5 gemeni.
la ovul cu cromozo- Fiecare om de pe planetă are o rudă apropiată,
mul Y de la sperma- dar fiecare dintre ei este unic. Să sperăm că vor
tozoid. găsi înţelepciunea de a nu se urî între ei.
Moştenirea gene-
tică va avea o influ- Perioada de fertilitate
enţă profundă asu-
pra copilului tău, de Femeia este fertilă cam o treime din ciclul
la înălţime până la său menstrual. Perioada fertilă a ciclului poate
uşurinţa cu care va fi recunoscută prin: secreţia cervicală adaptată
citi scrisorile de dra- perioadei de fertilitate, temperatura corpului
goste. Materialul dimineaţa, şi modificarea colului uterin, prin
genetic (ADN – aci- dozări hormonale sau probe de fertilitate. (Vezi
dul deoxiribonu- cap. Infertilitatea)
cleic) a fost comparat Femeia observă secreţia vaginală la nivelul
cu o matriţă folosită vulvei. Mucusul cervical (secreţia colului ute-
pentru a forma orga- rin) este subţire când creşte secreţia de estrogen
nismul. ADN-ul şi devine abundent şi dens după ovulaţie, când
copilului tău seamă- predomină progesteronul. La ovulaţie secreţia
nă mai degrabă cu vaginală devine apoasă, este abundentă şi se
inteligenţa artificială, aseamănă cu albuşul oului. Adică, secreţia este
acum clară, filantă şi se întinde 2-3 cm între
Rolul cromozomilor în degete. Când femeia simte secreţia pe chilot
determinarea sexului
34
 Diagnosticul sarcinii

sau o poate şterge cu hârtia igienică, va şti că Tabelul 3. Semne posibile şi probabile de
ovulaţia este foarte aproape. Mucusul fertil de sarcină
tip estrogenic, este ca albuşul de ou nefiert. Semne posibile Perioada apariţiei Alte cauze posibile
Ovulaţia are loc cu două zile înainte sau după
această zi. Secreţia vaginală de tip progestero- Amenoreea
(absenţa men-
14 zile după
actul sexual
Tulburări de ciclu
hormonal,
nic, care apare după ovulaţie, este opacă, ade- struaţiei) În tot timpul sarci- sarcină extrauterină, boli
zivă, lipicioasă, dar nu se întinde între degete; nii severe, oboseală, stres,
ea împiedică trecerea spermatozoizilor. alăptare, scădere sau

Temperatura corpului dimineaţa, înainte de

creştere mare în
greutate, pilule
a coborî din pat, este mai joasă înainte de ovu- contraceptive
laţie ( 36o- 36,6o C) şi mai ridicată ( 36,4o- 37o C) Menstruaţie La începutul sarci- Pilule contraceptive
după aceea. O creştere persistentă, pînă la 3 uşoară nii
zile, de cel puţin 0,2o C arată că s-a produs ovu- Pătare uşoară La implantarea De rutină la unele femei la
laţia. Dacă temperatura rămâne ridicată peste ovului jumătatea ciclului; semn

17 zile este un semn de sarcină.

precoce de avort iminent
Oboseală Primul trimestru Insuficient somn,
Când femeia este fertilă, colul uterin se ridi- subalimentaţie,
că şi se înmoaie, iar deschiderea lui se lărgeşte. gripă sau alte boli
Când secreţia cervicală se modifică din fluidă Greaţă şi 2-8 săptămâni Toxiinfecţii alimentare,
în vâscoasă, colul devine ferm (se întăreşte),
vărsături de la fecundaţie ulcer gastroduodenal,
răceală, multe alte boli
coboară şi se închide. Femeia îşi poate simţi Mărirea sânilor, Câteva zile Menstruaţie iminentă,
colul dacă stă pe vine în baie şi introduce în cu sensibilitate după fecundaţie sindrom premenstrual,
vagin degetul mijlociu sau indexul proaspăt şi furnicături xces de cofeină, pilule

spălate.
anticoncepţionale,
boală fibrochistică a
Observând mucusul şi poziţia colului ute- sânilor
rin, secreţia vaginală şi temperatura matinală, Urinare 6-8 săptămâni Infecţii urinare,
femeia poate afla perioada fertilă. Aceste frecventă de la fecundaţie fibrom uterin,
exces de cafea,
modificări se pot urmări pe o fişă personală. alte diuretice, diabet
Şansa de a procrea într-un ciclu menstrual a Modificări în Primul trimestru Menstruaţie iminentă,
unui cuplu cu fertilitate normală creşte până la culoarea infecţii, activitate sexuală
71% când se urmăreşte perioada fertilă şi există vaginului şi excesivă
cel puţin un contact sexual în săptămâna ferti-
colului uterin
Pigmentarea Primul trimestru Dezechilibru hormonal,
lă. areolei sarcină extrauterină
(zona din jurul
DIAGNOSTICUL SARCINII mamelonului)
şi ridicarea
de glande
Multe femei “ştiu instinctiv” când rămân mici în jurul
gravide. Acest sentiment special se datorează mamelonului
probabil secreţiei masive de hormoni. Însă nu Pofta de
mâncare
Primul trimestru Dieta deficitară,
stres, sindrom
toate femeile prezintă aceleaşi simptome şi accentuată premenstrual
semne de sarcină. Semne
Diagnosticul sarcinii prin examen ginecolo- probabile
gic nu se mai face, decât rareori. În prezent se
Înmuierea 2-4 săptămâni după Menstruaţie întârziată
colului şi a fecundaţie
folosesc probele de laborator. uterului
Lărgirea uterului 8-12 săptămâni Tumoră, fibrom,
Semnele sigure de sarcină şi abdomenului balonare abdominală
Contracţii La începutul Contracţii intestinale,

Vizualizarea embrionului sau a sacului

uterine sarcinii; durerea laterală acută
intermitente, cresc în frecvenţă nu e normală şi trebuie
embrionar de sarcină în uter, prin ecografie nedureroase pe măsură ce raportată imediat medicu-
după 2 săptămâni de la absenţa menstruaţiei. sarcina lui
Observarea bătăilor inimii fătului la 6 săptă- Mişcări fetale
avansează
16-22 săptămâni Contracţii intestinale, gaze
mâni de amenoree, cu ecograful intravaginal, de sarcinăşi ulterior

35
MAMA ŞI PRUNCUL
sau după 18 săptămâni cu stetoscopul.
Mişcările fetale simţite prin abdomen, după
16 săptămâni de la concepţie.
Teste de sarcină
Sunt simple, rapide, la îndemână şi destul
de exacte.
Poţi opta pentru o probă de urină, care
detectează nivelul crescând de gonadotrofină
corionică umană (β-HCG), hormon produs de
placentă, din prima săptămână după absenţa
menstruaţiei.
Proba berzei se poate face acasă, cu truse de
unică întrebuinţare obţinute de la farmacie. Va
trebui să urinezi într-un pahar, apoi să intro-
Vin berzele
duci banda de probă în urină. Când β-HCG
din urină vine în contact cu banda de probă, îi
schimbă culoarea. O primă linie colorată con-
firmă că proba funcţionează. A doua linie, care
apare după câteva minute, arată că eşti gravidă.
Foloseşte urina de dimineaţă, mai concentrată,
respectă indicaţiile din prospect şi repetă proba
după o săptămână, pentru confirmare.
Rezultatul testului de sarcină poate să nu fie
corect în unele situaţii, de exemplu: probă expi-
rată, folosire incorectă, în apropierea menopau-
zei, menstruaţii neregulate, folosirea unor
medicamente antidepresive sau fertilizante.
Proba poate fi iniţial pozitivă, devenind
negativă când este repetată după două săptă-
mâni, deoarece oul fertilizat a fost eliminat.
Jumătate din concepţii nu se termină cu sarci-
nă. Consultă medicul pentru confirmare.
Dacă nu ai avut o menstruaţie şi bănuieşti
că eşti gravidă, dar probele de sarcină sunt
negative, consultă medicul pentru a elimina
posibilitatea unei sarcini extrauterine. În cazul
36
unei sarcini extrauterine, rezultatele testelor de
sarcină pot fi neconcludente.
Indiferent de rezultatul probelor de labora-
tor, dacă bănuieşti că eşti însărcinată, îngrijeşte-
te cu atenţie.
Alte probe de sarcină
Măsurarea exactă a nivelului de β-HCG în
sânge; este necesară dacă se suspectează o sar-
cină extrauterină sau faci tratament pentru
infertilitate.
Ecografii la începutul sarcinii; sunt necesare
dacă ai avut avorturi repetate, ai semne sau
simptome de sarcină ectopică (extrauterină)
sau nu eşti sigură de vârsta fătului.
ANUNŢAREA VEŞTII
Vestea sarcinii şi hormonii ei, care-ţi circulă
prin sânge îţi provoacă un val de emoţii puter-
nice. Te poţi simţi surprinsă, îngrijorată, ferici-
tă, mândră, copleşită, indiferentă, apatică, şoca-
tă, înfricoşată, îngrozită. Te vei bucura mai
mult de sarcină dacă vei avea încredere în tine
şi vei învăţa cum să te îngrijeşti.
Poţi simţi nevoia puternică de a da tuturor
vestea că eşti însărcinată, încă din primele
momente. Îi vei spune desigur soţului, care, în
mod normal, se va bucura.
Uneori, reacţia soţului nu este deloc entu-
ziastă. Unii soţi au nevoie de timp pentru a
accepta şi a se adapta. Alţii nu acceptă deloc
ideea unei noi sarcini. Reacţia emoţională la
sarcina nedorită este extrem de stresantă, mai
ales la femeia necăsătorită. Nu lipsesc dramele.
Unele perechi întârzie anunţarea veştii,
până când riscul de avort spontan a scăzut. La
trei luni, când sarcina este bine stabilită, se
poate da vestea tuturor membrilor familiei,
prietenilor şi colegilor de muncă.
Evită să anunţi doar pe unii membri din
familie. Secretul acestei veşti este greu de păs-
trat. Este bine ca să afle direct de la tine. Alege
cu grijă când şi cum vei anunţa vestea sarcinii
la serviciu. Spune-i întâi şefului; nu te aştepta
să reacţioneze entuziast. Pregăteşte-ţi un plan
privind un înlocuitor, instruirea lui, fără a dis-
cuta de pe acum durata concediului pre, pos-
tnatal şi a face promisiuni pe care nu le vei
putea onora. Nu exclude ceilalţi copii (dacă îi
ai) de la împărtăşirea veştii. Discută cu ei des-
pre sarcină şi arată-le cărţi ilustrate cu femei
 Bucuria de a fi mamă

gravide. După câteva luni, arată-le abdomenul plăcere peste ani şi ani.
tău. Mai târziu, pe timpul sarcinii, lasă-i să Poţi fi liniştită sau îngrijorată când începe
simtă mişcările fătului şi să-i audă bătăile ini- travaliul. Mai târziu îţi revin în minte fiecare
mii. Este extrem de important să nu se simtă clipă petrecutã în sala de naştere. Durerea pe
neglijaţi în favoarea viitorului nou-născut şi să care ai simţit-o, dacă ai născut fără anestezie, se
simtă că vor fi iubiţi şi îngrijiţi în continuare. va estompa imediat ce medicul ridică copilul şi
Copiii mai mari trebuie ajutaţi să înţeleagă că ţi-l aşeazã pe abdomen. Primul supt, care ar
mama are nevoie de mai multă odihnă şi ajutor; trebui să urmeze imediat, crează o legătură
ei trebuie îndrumaţi să te ajute la creşterea vii- unică între tine şi prunc, care va dăinui tot res-
torului copil, care va fi un membru al familiei tul vieţii. Te surprinzi mirându-te că restul
lor şi care va avea nevoie de protecţia şi dra- lumii, nu participă, în aceeaşi măsură la extazul
gostea lor. tău. Copilul îţi va da aripi şi crezi că nu vor
exista obstacole în viaţă, peste care să nu poţi
BUCURIA DE A FI MAMĂ trece. Te vei surpinde gândindu-te că pruncul
va creşte sub ochii tăi, de multe ori îţi vei suna
Să fii mamă este cel mai frumos dar, cel mai soţul la servici, mama sau prietenele ca să îi
profund sentiment de fericire şi bucurie şi cea povesteşti ce “minune” sau nâzbâtie tocmai a
mai mare împlinire pentru o femeie. Bucuriile facut puiul vostru.
de mamă încep mult înainte de a naşte. Din „Centrul universului şi echilibrului lumii,
clipa în care ai aflat ca eşti însărcinată, nu îţi vei parcă se schimbă când ai devenit mamă”, afir-
mai lua nici o clipă gândul de la micuţa viaţă ma recent o mamă pe unul din forumurile de
care se formează în pântecul tău. Sarcina poate pe internet.
fi dorită, planificată, şi cu toate astea, te vei Savurează la maximum această perioadă
emoţiona de fiecare dată când te vei gândi „voi magică.
fi mamă”.
Pe măsură ce sarcina devine vizibilă, oame-
nii cu care te vei întâlni vor fi tot mai binevoi-
tori, mai zâmbitori, vei simţi că oamenii se soli-
darizează cu tine. Alte mame te vor întreba tot
mai des în ce lună de sarcină eşti, ce vei avea:
fetiţă sau băiat, etc. Aceste „amabilităţi” te pot
ajuta sa vezi că nu eşti nici prima, nici ultima
femeie gravidă, că miturile legate de durerile
naşterii pot fi subiective, că nu eşti singură, că
„lumea nu se termină” odată ce treci prin naş-
tere. Poţi să te bucuri de atenţia şi empatia celor
din jur, fii pregătită mereu să le răspunzi politi-
cos şi să le zâmbeşti la rândul tău, să îţi mani-
feşti fără rezerve bucuria şi emoţia de a te ală-
tura mămicilor. Fii sigură ca multe alte femei te
invidiază chiar şi pentru clipele care ţi se par
grele din timpul sarcinii.
Probabil eşti deja nerăbdătoare să cunoşti
senzaţiile, pe care orice mamă le are când îşi
ţine pruncul în braţe. Te gândeşti cum va înce- Bucuria de a fi mamă
pe să gângurească, să meargă, să te strige. Mai
e puţin până atunci şi e bine să te înarmezi cu
răbdare. De altfel, chiar si pe parcursul sarcinii
vei avea destule motive de bucurie, căci micu-
ţul/a îşi va face simţită prezenţa, provocându-
ţi multe alte senzaţii, de care îţi vei aminti cu

37
MAMA ŞI PRUNCUL

INFERTILITATEA (STERILITATEA) lor, a rezultat într-un număr mai mic de spermato-

Se consideră infertil un cuplu de vârsta reprodu-
cerii, care nu a reuşit să aibă copii după un an de
activitate sexuală frecventă şi neprotejată. Limita de
un an este totuşi relativă. Majoritatea femeilor până
la vârsta de 39 de ani, care nu devin gravide în pri-
mul an, pot rămâne însarcinate în al doilea an, fără
ajutor medical, dacă soţul are mai puţin de 39 de ani
şi este sănătos. În sens mai larg, infertilitatea înseam-
nă să nu poţi duce o sarcină la termen şi să naşti un
copil.
Infertilitatea poate fi primară, dacă femeia nu a
fost niciodată însărcinată sau secundară, dacă apare
după una sau mai multe sarcini.
Frecvenţa
Se consideră că aproximativ 15 % din cupluri din
populaţia modernă sunt infertile. Din diverse moti-
ve, mai ales financiare, doar o proporţie mică din
aceştia caută tratament. Infertiliatea a luat proporţii
epidemice în societatea modernă, unde femeile
amână naşterea copiilor până după vârsta de 30 de
ani.
zoizi, decât la populaţia albă conlocuitoare, care nu
este exclusiv monogamă.
Stilul de viaţă modern
Un cuplu căsătorit şi fericit face sex de 2-3 ori pe
săptămână. Viaţa modernă hectică, cu ambii soţi
lucrând, micşorează însă dramatic această frecvenţă.
În plus, când femeia nu ştie data ovulaţiei, poate face
sex într-un moment nepotrivit.
Contribuţia soţului la infertilitate
Infertilitatea era considerată în trecut ca o pro-
blemă pur feminină. Se ştie în prezent, că până la
jumătate din cazurile de infertilitate implică şi băr-
batul. De aceea soţul (partenerul) trebuie examinat
încă de la început, împreună cu femeia.
Anomaliile suspectate a fi motivul pentru care
nu poţi face copii, sunt provocate de boli pe care
medicul va căuta să le diagnosticheze.

CAUZE Tabelul 4. Indicii de diagnostic a infertilităţii la

bărbat
După diferite statistici, 25-35% din cauzele infer- Istoric
tilităţii ţin de bărbat 27-35% au la origine tulburări Dificultate de a obţine erecţia
ale trompelor şi pelvisului, 15-27% de tulburările
ovariene, 5% din diferite cauze, ca malformaţii ana- Libidou scăzut
tomice, tulburări tiroidiene sau imunologice şi 10- Activitate sexuală rară, folosirea
17% sunt necunoscute. Deseori cauzele ţin de ambii de lubricanţi
parteneri. Medicul va face un istoric al cuplului şi un Sânge sau durere la ejaculare
examen fizic petru a cauta indicii de diagnostic. Spermă cu volum scăzut sau
absentă
Specific umane Folosirea de hormoni
steroizi anabolici
Testicol necoborât, torsiune
Viaţa sexuală la om este relativ ineficace. testiculară sau chemoterapie
Numărul scăzut de spermatozoizi este o caracteristi- în trecut
că umană. Monogamia infuenţează, se pare, scăde- Intervenţii chirurgicale în regiunea
inghinală sau scrotală
rea numărului de spermatozoizi, care contribuie la
infertilitate. Sub acest aspect omul se aseamănă cu Dureri de cap, tulburări de vedere
Diagnostic posibil
Disfuncţie erectilă
(impotenţă)
Hipogonadism
Cauze multiple legate de
actul sexual
Prostatită
Ejaculare retrogradă
Suprimarea glandei hipofize,
hipogonadism secundar
Oligospermie sau
insuficienţă testiculară
Obstrucţia canalului deferent
Tumoră de glandă hipofiză

gorila. Aceasta, deşi mare şi feroce, are un penis şi Dispariţia mirosului Sindrom Kallmann
testicule foarte mici. Gorila este practic monogamă. Infecţii respiratorii frecvente Sindrom Young
Un bărbat face sex doar cu o femelă, rareori cu două, Examenul fizic
de care rămâne ataşat emoţional. Virilizare scăzută, distribuţia Hipogonadism
Studii comparative făcute pe bărbaţii din Hong părului anormală,
Kong, arată că la chinezi, dimensiunea testicolelor ginecomastie
Vene dilatate palpabile Varicocel
este cu jumătate mai mică decât a bărbaţilor albi din la cordonul spermatic
Hong Kong. Aceasta sugerează că datorită stilului
Tumoră scrotală palpabilă Tumoră testiculară
de viaţă monogam al chinezilor, de-a lungul milenii-
Testicole mici Insuficienţă testiculară

38
 Infertilitatea

Istoric Diagnostic posibil Forme normale şi anor-

Canale deferente nepalpabile Absenţa congenitală male de spermatozoizi
a canalelor deferente
Noduli de prostată Cancer de prostată;
- formele anor-
anomalii ale male de spermato-
canalelor ejaculatorii zoizi: cu capul mic
Probe de laborator şi strâmb, bifid
Volum redus de spermă Probă colectată insuficient; sau cu coada răsu-
tulburare ejaculatorie cită (teratosper-
Azoospermie Obstrucţia canalelor mie);
spermatice - bolile cu
sau insuficienţă testiculară
transmitere sexua-
Globule albe (leucocite) Prostatită lă; alterează com-
în spermă
normal forme anormale poziţia lichidului
Oligospermie, spermatozoizi cu Posibil varicocel seminal şi în faze
mobilitate scăzută
avansate produc cicatrici care blochează transportul
Spermatozoizi în urină Ejaculare retrogradă spermatozoizilor; pentru diagnostic sunt necesare
după ejaculare
culturi din secreţia uretrei şi probe de sânge;
Nivel ridicat de FSH Insuficienţă testiculară - ejacularea retrogradă (lichidul seminal este des-
Nivel scăzut de testosteron Hipogonadism cărcat în vezica urinară, în loc să iasă la exterior), se
şi de FSH
poate întâlni la diabetici, după unele medicamente
(după Kolettis, 2003) (clorpromazina, tioridazina, terazosin) şi intervenţii
Legenda: FSH= Hormonul Foliculino-Stimulant pe prostată şi vezica urinară. Diagnosticul necesită
analiza urinei după ejaculare;
- varicocelul (dilatarea venelor scrotului); este
prezent la 40% din bărbaţii infertili şi la 15% din băr-
baţii adulţi, deşi unii specialişti consideră datele sta-
tistice exagerate, iar rolul varicocelului în infertilita-
te, ca fiind relativ minor. Semne şi simptome ale
varicocelului: senzaţie de greutate şi durere în testi-
cule, vene vizibile, umflate şi torsionate pe scrot,
care dispar în poziţia orizontală, atrofia (micşorarea)
testicolelor, număr scăzut de spermatozoizi;
- blocajul canalelor de eliminare a spermei (cana-
lele deferente şi epididimul) produs de infecţii, trau-
matisme, intervenţii chirurgicale (vasectomie) sau
defecte congenitale. Diagnosticul necesită examen
ecografic şi examinarea scrotului cu injecţii coloran-
te şi radiografie. Tratamentul implică operaţii de
repermeabilizare sau extracţie de spermatozoizi,
pentru fertilizare în vitro;
- anticorpii împotriva spermatozoizilor; sistemul
Schiţa aparatului urogenital la bărbat imunitar nu recunoaşte proprii săi spermatozoizi şi
îi atacă, considerându-i corpi străini. Diagnosticul
Cauze de infertilitate ce ţin de bărbat necesită analize de sânge sau de spermă;
- dezechilibrele hormonale: tulburări ale glande-
- cantitatea şi calitatea spermatozoizilor; lor hipofiză sau tiroidă afectează producerea de
- numărul mic de spermatozoizi (oligospermie); spermatozoizi. Sunt necesare teste hormonale de
- lipsa spermatozoizilor în lichidul seminal eja- laborator;
culat (azoospermie); - testicole necoborâte (ectopice). În acest caz pro-
- lipsa producerii de spermatozoizi (aspermie); ducerea de spermatozoizi este scăzută sau absentă.
- mobilitatea scăzută (astenospermie); Corectarea ar trebui făcută în copilărie;

39
MAMA ŞI PRUNCUL

- abuzul de steroizi anabolici (metiltestosteron) - activitatea fizică excesivă măreşte secreţia de

poate opri producerea de spermatozoizi; hormoni steroizi care pot afecta fertilitatea.
- bolile genetice: de exemplu fibroza chistică sau Ciclismul prelungit poate provoca leziuni vasculare
anomalii ale cromozomului Y (sindromul la nivelul şelei bicicletei;
Klinefelter); - infertilitatea idiopatică: înseamnă că nu se ştie
- probleme sexuale: impotenţa (disfuncţia erecti- cauza, după căutări amănunţite.
lă) şi ejacularea prematură pot diminua fertilitatea.
La aceasta se pot adăuga factori emoţionali: stimă de Cauze de infertilitate ce ţin de femeie
sine scăzută, vinovăţie sau anxietate;
- frecvenţa activităţii sexuale; când faci dragoste Cauzele cele mai frecvente de infertilitate ce ţin
rareori, ai mai puţine şanse de a face copii; de femeie sunt determinate de vârstă (ceasul biolo-
- boli cronice, cum ar fi hipertensiunea, diabetul, gic), obstrucţia trompelor şi neregularităţi ale ovu-
bolile de inimă, ateroscleroza; laţiei.
- medicamente şi substanţe toxice.;
- stresul mintal şi fizic pot scădea libidoul. De Ovariene
exemplu problemele financiare, serviciul, relaţiile - Amânarea sarcinii. Scăderea rezervei ovulelor
sau chiar grijile legate de infertilitate; din ovar este progresivă cu vârsta. Se întâlneşte la
- obezitatea: măreşte transformarea testosteronu- cca 40% din femeile infertile. Maturizarea ovulelor
lui în estrogen în ţesutul gras, iar excesul de estro- în ovar urmează o succesiune de etape. Foliculii care
geni inhibă producerea de spermatozoizi; se apropie de maturitate, numiţi preantrali, repre-
zintă rezerva imediată de foliculi maturi şi pot fi
Tabelul 5. Efectul agenţilor toxici asupra funcţiei de
număraţi la examenul ecografic. Rezerva de ovuli
reproducere a bărbatului
scade odata cu calitatea lor. Această scădere a calită-
Antidepresante triciclice, Scad libidoul ţii contribuie la reducerea fertilităţii, cât şi la creşte-
Antipsihotice rea frecvenţei avorturilor şi anomaliilor cromozo-
Spironolactona Scade formarea de
miale, la femeile vârstnice. Fertilitatea femeii începe
spermatozoizi şi libidoul
să scadă la vârsta de 30 de ani şi încă mai mult după
Beta-blocante Scad funcţia erectilă şi libidoul
Diuretice thiazide Scad funcţia erectilă
40 de ani.
(Furosemid) Femeile vârstnice, cu rezervă ovariană scăzută, nu
Blocante ale canalelor de Scad capacitatea de fertilizare răspund bine la medicamentele de fertilitate.
calciu
(Verapamil, Nifedipin),
Colchicina
Alopodinolul
Eritromicina Scade densitatea
şi motilitatea spermatozoizilor
Tetraciclina Scade motilitatea
spermatozoizilor
Sulfasalazina Scade densitatea, motilitatea
şi modifică forma
spermatozoizilor
Nitrofurantoin, Scad formarea de A- nr. de foliculi la naştere
Cimetidina, spermatozoizi B- fertilitatea optimă
Ciclosporina, C- scăderea fertilităţii
Medicamente D- sfârşitul fertilităţii
chemoterapeutice, E- menstruaţii neregulate
Alcoolism,
Tutun, Rezerva ovariană de ovule scade cu vârsta
Marijuana,
Solvenţi organici, Excepţii sunt totuşi posibile. O româncă deţine
Pesticide, recordul de a naşte o fetiţă normală, la vârsta de 67
Metale grele: Pb, mercur, de ani.
Radiaţii, - Sindromul de ovar polichistic (SOPC) în care ova-
Căldura, de ex. baia rele produc cantităţi mari de hormoni androgeni, în
fierbinte prelungită

40
 Infertilitatea

special testosteron. Din cauza dereglărilor hormona- zător, produc cicatrici, de exemplu infecţia cu
le, maturarea ovulelor este împiedicată, foliculii se Chlamydia şi N. gonorrhaee.
măresc prin umplerea cu lichid şi formează chisturi. - Leziuni sau stenoze de col uterin după chiuretaj,
Ovarul se măreşte, uneori de mărimea unui grape- biopsie de col uterin, excizie prin electrocauter sau
fruit. Se asociază cu un exces de insulină, care crioterapie. Acestea pot provoca cicatrici şi ulterior
îngreunează secreţia de hormoni foliculino-stimu- infertilitate. Cicatricea după avort este rară, asociată
lant (FSH) şi luteinic (LH) de către glanda hipofiză. mai ales cu infecţie, rămăşiţe de ţesut sau avorturi
Rezultă o ovulaţie rară sau absentă. Se manifestă multiple. Dacă stenoza împiedică eliminarea sânge-
prin tulburări de menstruaţie, scăderea fertilităţii, lui menstrual, celule din mucoasa uterină pot migra
tulburări hormonale, rezistenţa la insulină, hiperten- în trompe şi abdomen, producând endometrioză.
siune arterială şi uneori aspect android (masculin). - Mucus insuficient şi ostil. În mod normal, mucu-
Menstruaţia devine neregulată sau absentă, nivelul sul din colul uterin favorizează intrarea spermato-
de insulină este neregulat, obezitate, creştere excesi- zoizilor în uter în perioada ovulaţiei, când are un
vă a părului pe faţă, piept şi abdomen şi apare
acneea. Creşterea rezistenţei la insulină poate duce
la diabet de tip 2. Bolnavele trebuie să adopte o
dietă bogată în proteine şi redusă în glucide cu sco-
pul de a scădea în greutate. Chiar o scădere de 5%
din greutatea corporală a unei femei obeze cu ovar
polichistic, îi ameliorează fertilitatea. Femeile cu
SOPC au o rezervă ovariană mare şi o viaţă repro-
ductivă prelungită. Ele vor începe să ovuleze mai
târziu în viaţă când rezerva lor ovariană scade, chiar
dacă nu sunt tratate.
- Insuficienţa ovariană precoce este o accelerare a
îmbătrânirii ovariene: provoacă menopauza la femei
sub 40 de ani. Ovarele nu mai produc ovule mature
şi reduc secreţia de estrogen. Apar simptome de
menopauză: menstruaţii scurte, neregulate sau
absente, valuri de căldură, vagin uscat şi variaţii
frecvente de dispoziţie. Cauze: rezervă scăzută de
ovule de la naştere, infecţii pelvine, virale, interven-
ţii anterioare pe ovare, radioterapie şi chemoterapie
pentru cancer, tulburări autoimune şi genetice lega-
te de cromozomul X, (sindromul Turner, sindromul Aspectul lamelar şi lacunar al mucusului cervical
de cromozom X fragil).
- Sindromul de ovar rezistent. Ovarul nu răspunde aspect lamelar, în frunză de ferigă. Cel ostil are o
la stimularea naturală a FSH şi LH, nici la tratamen- structură lacunară.
tul cu gonadotrofine. Foliculii în dezvoltare sunt Mucusul cervical poate conţine anticorpi care
aproape absenţi, dar femeia mai poate ovula uneori. atacă spermatozoizii, consideraţi, în acest caz, corpi
- Dezechilibre hormonale: scăderea nivelului hor- străini şi atacaţi de sistemul imunitar al femeii.
monilor tiroidieni sau creşterea nivelului de prolac- Asemenea probleme de obicei nu provoacă simpto-
tină provoacă ovulaţie neregulată. Adenomul me. Pentru a diagnostica aceasta, medicul face un
(tumoră benignă) de glandă hipofiză creşte secreţia test postcoital, pentru a observa cum supravieţuiesc
de prolactină, provoacă dureri de cap, tulburări de spermatozoizii. Proba este efectuată la femeie în
vedere şi secreţii mamare în absenţa sarcinii (galac- perioada periovulatorie, între două şi opt ore, după
toree). Tratamentul hormonal este simplu şi deseori actul sexual. Asemenea test este efectuat rareori în
eficace. prezent, deoarece tratamentul cu clomid, urmat de
însămânţare intrauterină, plasează spermatozoizii
Cervicale dincolo de colul uterin.
- Bolile cu transmitere sexuală netratate corespun-

41
MAMA ŞI PRUNCUL
Uterine
- Malformaţii congenitale: uter bicornut (în formă
de inimă) permite sarcina, cu risc mare de avort, sar-
cină prematură, aşezare transversă sau malpoziţii
ale placentei; uter septat: împarte parţial sau total
uterul, permite uneori sarcina, dar cu frecvenţă mare
de avort. Septul (porţiunea care împarte uterul în
două) poate fi elminat prin histeroscopie; uter didelf:
două utere independente care se deschid într-un
vagin dublu. Sarcina este posibilă în acest caz, dar cu
risc mare de avort
şi naştere prema-
tură; agenezia
tubilor lui Müller
în faza embriona-
ră sau sindromul
M a y e r -
Rockitansky
(atrezia vaginului
şi uter septat sau
bicornut); absenţa
părţii superioare
a vaginului, a
colului şi uneori a
Malformaţii uterine
uterului şi trompelor. Sarcina nu este posibilă.
Medicul poate recomanda recurgea la mamă purtă-
toare (surogat).
- Fibroame uterine. Aproape 25% din femeile adul-
te pot avea fibroame mici. De obicei nu influenţează
sarcina şi nu necesită tratament. Fibromul poate fi
situat în cavitatea uterină, în muşchiul uterin sau în
afara uterului. Când fibroamele sunt mari, se asocia-
ză cu menstruaţie abundentă, presiune în abdome-
nul inferior, dureri de spate, urinare frecventă, avort
de trimestru al doilea sau infertilitate.
- Polipi, tumori, cicatrici postinflamatorii.
Tubare
Blocarea trompelor poate fi cauzată de infecţii, în
special după avort, boli inflamatorii pelvine (BIP),
traumatism sau deformaţii congenitale. BIP rezultă
din boli transmise sexual (Chlamydia provoacă 75%
din cauzele tubare de infertilitate, urmată de gono-
ree), avorturi infectate, apendicită perforată, etc.
Blocarea sau funcţia anormală a trompelor împiedi-
că spematozoidul să ajungă la ovul sau oul fertilizat
să treacă în uter. Diagnosticul se bazează pe histero-
42
salpingografie.
Peritoneale
- Aderenţele peritoneale sunt cicatrici în formă
de benzi, apărute după infecţii sau operaţii pe abdo-
men. Se manifestă prin dureri pelvine, obstrucţie
intestinală incompletă sau totală, infertilitate, prin
afectarea ovarelor sau trompelor.
- Endometrioza rezultă din migrarea celuleor de
tip mucoasă uterină (endometru) oriunde în abdo-
men. Poate fi localizată în trompe, ovare, vezica uri-
nară, intestine sau rect. În timpul menstruaţiei,
leziunile endometriozei sângerează de asemenea,
provoacă iritaţie şi formarea de aderenţe. Simptome:
dismenoree (menstruaţii dureroase), dispareunia
(contact sexual dureros), dureri în spate, laterale sau
în pelvis, tulburări intestinale, urinare frecventă şi
dureroasă, toate asociate cu menstruaţia; uneori
endometrioza produce infertilitate.
Alte cauze
- Boli cronice: renale, hipertensiune arterială,
astm, diabet, lupus, boala Cushing, cancer, inflama-
ţii intestinale cronice (boala Crohn, colita ulcerativă),
SIDA, etc.
- Activitatea fizică excesivă: provoacă menstrua-
ţie neregulată.
- Stresul mintal şi/sau fizic.
- Sindromul metabolic: stare prediabetică, care
creşte riscul bolilor de inimă, manifestată prin obezi-
tate abdominală, creşterea fracţiunii rele de coleste-
rol (LDL), creşterea trigliceridelor, a tensiunii arte-
riale şi rezistenţă la insulină. Aceste femei au un
nivel crescut de testosteron şi risc de infertilitate.
- Medicamente folosite în tratamentul unor boli
cronice: analgezice, hormoni, antidepresante şi
antipsihotice.
- Substanţe toxice: tutun, alcool, pesticide,
plumb, mercur, alte metale grele, substanţe radioac-
tive.
- Emoţiile negative şi anxietatea.
- Pierdere sau câştig extrem în greutatea corpo-
rală.
- Sterilitate de cauze necunoscute. E posibil ca
după efectuarea tuturor probelor la ambii soţi (par-
teneri), medicul să nu găsescă originea infertilităţii.
Uneori apar leziuni minime, dar femei cu asemenea
leziuni devin de regulă gravide şi fac copii. Medicii
admit în prezent, tot mai deschis, că nu au găsit
nimic anormal la nici unul din parteneri. Ei numesc
aceasta infertilitate idiopatică, ceea ce în termeni

uzuali înseamnă „nu ştim care e cauza”. Aceasta nu
înseamnă însă că nu există tratament. Chiar în cazu-
rile în care nu s-a stabilit un diagnostic specific sau
tratamentul specific a eşuat, fertilizarea în laborator
are mari şanse de succes.
Influenţa greutăţii corporale asupra fertilităţii
Fiind grasă sau obeză sau, din contră, foarte
slabă, îţi poţi influenţa profund fertilitatea şi evolu-
ţia sarcinii.
În timp ce o activitate fizică moderată este sănă-
toasă şi creşte fertilitatea, activitatea fizică excesivă
împreună cu scăderea grăsimii din corp şi a greută-
ţii corporale, pot scădea fertilitatea şi creşte frecven-
ţa avorturilor. Greutatea corpului şi activitatea fizică
nu au o influenţă majoră asupra fertilităţii bărbatu-
lui, dacă nu sunt excesive.
Recomandările creşterii în greutate în funcţie de IMC
Pentru a-ţi evalua greutatea corporală şi a afla
dacă te situezi în zona normală este indicat să folo-
seşti conceptul mai nou de index de masă corporală
(IMC). Poţi afla indexul tău de masă corporală folo-
sind formula:
IMC = G (kg)/Î (m)2
(greutatea în kg împărţită la înălţimea în metri la
pătrat).
Dacă, de exemplu, ai: G= 49 kg, Î= 1,65 m, rezul-
tă IMC= 49/2,722 = 18. Deci eşti cam slabă; ar fi bine
să câştigi în greutate cel puţin 3 kg.
Tabelul 6. Indexul de masă corporală (IMC)
Sub 19 Slabă 12,7-18 kg Creşterea în
19-24,9 Normal 11-16 kg greutate
proporţionată recomandată în
sarcina cu un
25-29,9 Grasă 6,8-11 kg singur copil
Peste 30 Obeză cel puţin 6,8 kg
(parţial după W. A. Walker, 2006)
Riscul scăderii fertilităţii la femeia grasă
Obezitatea provoacă menstruaţii neregulate şi
scade fertilitatea. Chiar fiind uşor supraponderală,
şansele de graviditate sunt reduse de kilogramele în
plus. Grăsimea în exces provoacă modificări ale lep-
tinei şi insulinei din sânge. Aceşti hormoni influen-
ţează funcţia ovarelor şi, prin aceasta, fertilitatea.
Unele femei sunt foarte sensibile la excesul de grăsi-
me corporală, aşa încât chiar o creştere uşoară în
greutate poate provoca tulburări în aparatul lor de
reproducere. Alte femei au un ciclu menstrual şi un
nivel hormonal normal, în ciuda greutăţii corporale
Infertilitatea
excesive.
Obezitatea se asociază în plus cu creşterea riscu-
lui de avort şi complicaţii de sarcină ca: hipertensiu-
ne, diabet şi operaţie cezariană; plasează femeia în
categoria de sarcină cu risc crescut şi influenţează şi
sănătatea copilului.
Sugestii:
- Este nevoie să arzi mai multe calorii decât con-
sumi, pentru a scădea în greutate. Aceasta înseamnă
că trebuie să reduci caloriile pe care le iei, şi să creşti
activitatea fizică.
- Scăderea în greutate nu este o treabă uşoară.
Indiferent de dieta pe care o foloseşti, trebuie să ţii
seama de calorii şi să alegi acea dietă pe care crezi că
o vei respecta, pe timp îndelungat.
- Activitatea fizică consumă calorii, scade pofta
de mâncare şi creşte metabolismul timp de 24-48 de
ore, continuând să arzi calorii şi după ce ai terminat
exerciţiul fizic. Trebuie să exersezi zilnic astfel încât
frecvenţa inimii să crească la un nivel optim timp de
o jumătate de oră. Zona pe care trebuie să o atingă
frecvenţa inimii în timpul exerciţiului variază cu vâr-
sta şi se calculează după formula:
Frecvenţa optimă a inimii= (220 – vârsta ta) x 0,7
(bătăi/minut)
De exemplu, dacă ai 32 de ani, atunci frecvenţa
optimă a inimiii este (220 – 32) x 0,7 = 132
bătăi/minut.
Asigură-te că mănânci echilibrat în timp ce scazi
în greutate, că primeşti suficiente vitamine şi mine-
rale; ia în plus zilnic o multivitamină prenatală.
Riscul scăderii fertilităţii la femeia slabă
Femeile cu un IMC sub 19 au deseori cicluri men-
struale rare sau absente, iar fertilitatea lor este des-
eori compromisă. Absenţa completă a perioadelor
menstruale (amenoree) denotă infertilitate. Se întâl-
neşte frecvent la femeile atletice, la actriţele de cine-
matograf, supermodele. Desigur, alături de grăsimi-
le din corp, alţi factori contribuie la funcţionarea sis-
temului de reproducere cum ar fi nutriţia şi stresul
emoţional sau fizic.
În perioadele de lipsuri alimentare, când depozi-
tele de grăsime scad, creierul redistribuie consumul
de energie către organele vitale şi încetineşte funcţia
celor nevitale. Ovarele nu mai sunt stimulate şi îşi
opresc cele mai multe din funcţiile lor.
Pentru o femeie slabă, cu cicluri menstruale
neregulate sau absente, care vrea să devină gravidă,
creşterea în greutate şi scăderea activităţii fizice sunt
soluţiile cele mai normale şi eficace. Nu trebuie
43
MAMA ŞI PRUNCUL
neaparat să ajungă la greutatea ideală. Creşterea în
greutate cu circa 5% din greutatea normală poate fi
eficace pentru reluarea menstruaţiei şi restabilirea
unei fertilităţi normale. Altele au nevoie să câştige în
greutate până ce IMC-ul depăşeşte 19, pentru ca
ciclurile menstruale să se normalizeze. Există, des-
igur, medicamente, de exemplu, gonadotrofine care
pot provoca ovulaţie la acest grup de femei slabe,
indicate doar după ce măsurile celelalte nu au fost
eficace. O femeie foarte slabă, însărcinată, riscă să
nască un copil subponderal.
Activitatea fizică şi fertilitatea
Dacă eşti slabă, exersezi prea mult şi ai ciclurile
menstruale scurte, neregulate sau absente, va trebui
să reduci treptat activitatea fizică zilnică. Dacă eşti
foarte activă fizic, poţi avea un IMC în limite norma-
le, însă continui să ai un procentaj scăzut de grăsime
corporală deoarece muşchii sunt mai grei decât gră-
simea. E nevoie să câştigi în greutate până ce indexul
de masă corporală este de cel puţin .
Rolul emoţiilor în infertilitate
Creierul şi emoţiile pe care le provoacă, au o
influenţă puternică asupra secreţiei hormonilor.
Hipotalamusul, o regiune primitivă a creierului,
dirijează secreţia glandei hipofize (situată dedesubt)
prin eliberarea de hormoni stimulanţi de gonadotro-
fină (GnRH) pentru a secreta FSH şi LH.
Stresul singur nu provoacă infertilitate. O pere-
che nu devine fertilă doar dacă se calmează şi
aşteaptă. Pot, din contră, să piardă un timp preţios,
pe măsură ce ceasul biologic al femeii avansează.
Mai sigur este că infertilitatea este o sursă puternică
de tensiune şi stres.
Tensiunea emoţională întârzie deseori ovulaţia şi
este produsă de însăşi neputinţa de a naşte copii, în
cazul perechilor infertile.
O sursă importantă de anxietate, în cursul trata-
mentului, este programarea rigidă a activităţii
sexuale pentru a coincide cu ovulaţia. Asemenea sin-
cronizare este dificil de realizat. După ovulaţie ovu-
lul poate fi fertilizat cu succes timp de 12 ore, iar
spermatozoizii ejaculaţi sunt capabili de fertilizare
timp de 3 zile. Dacă faci sex de 2-3 ori pe săptămână,
ai şanse de a rămâne gravidă fără o programare rigi-
dă şi stresantă (care nu are sens decât la perechile cu
activitate sexuală doar o dată pe săptămână sau mai
rar).
44
Emoţiile nu trebuie să te împingă, însă, să accepţi
orice tratament recomandat cu riscul de a cheltui
inutil timpul şi banii; de exemplu stimularea secre-
ţiei de testosteron la bărbaţii cu oligospermie, inter-
venţii cu laser pe ovar în endometrioză, care distru-
ge mii de ovule, suplimente nutriţionale aşa-zise
naturiste, care nu pot ameliora fertilitatea şi pot fi
chiar periculoase.
Medicul îţi poate recomanda tehnici de relaxare.
Cuplurile infertile care folosesc reproducerea asista-
tă, obţin rezultate mai bune dacă sunt calmi şi pot să
facă faţă stresului intens pe care această terapie o
exercită asupra lor.
Femeile anxioase au contracţii uterine frecvente
care pot îngreuna implantarea ovulului fecundat. De
aceea este bine să te calmezi înaintea implantării
ovulului.
Frica şi neliniştea contractă în mod inconştient
sfincterele. Deoarece nu putem controla muşchii
involuntari, poţi controla pe cei voluntari prin medi-
taţie. Poţi face aceasta stând într-o poziţie comodă,
contemplativă, în timp ce-ţi contracţi şi apoi relaxezi
pe rând fiecare grup de muşchi din corp. Treptat
ajungi să-ţi poţi relaxa toţi muşchii, iar corpul să
devină moale. Poţi creşte şansele de implantare şi de
sarcină după transferul de embrioni, prin exerciţii de
relaxare regulate, timp de câteva săptămâni.
TRATAMENTUL INFERTILITĂŢII
Infertilitatea este o problemă complexă, ca şi
rezolvarea ei. Înarmează-te cu perseverenţă, cunoş-
tinţe medicale, răbdare şi bani. Află care-ţi sunt pro-
blemele, ce ai de făcut şi contribuie la rezolvarea lor.
Treptat poţi acumula cunoştinţe la nivelul unui stu-
dent în medicină. Dacă metodele naturale de pro-
creaţie nu dau rezultat, alege un doctor competent şi
păstrează unul ca rezervă. În caz de dubiu, cere o a
doua opinie. Nu aştepta să ţi se întâmple o minune,
creaz-o singură. Fii proactivă. Învaţă să comunici cu
medicii, asistentele şi tehnicienii. Include soţul şi for-
maţi o echipă; copilul va fi al vostru!
Tratamentul se poate face în etape, prin:
- creşterea şanselor de sarcină în mod natural;
- medical şi chirurgical simplu, neinvaziv, clasic;
- reproducere asistată (tehnologic).
Creşterea şanselor de sarcină în mod natural
Încearcă să faci copii cât eşti tânără
Fertilitatea femeii scade cu vârsta, iar infertilita-
 Infertilitatea

Tabelul 7. Probabilitatea sarcinii la femeile fertile

Vârsta Probabilitatea Probabilitatea Timpul mediu

sarcinii pe lună sarcinii pe an necesar pentru
% % a concepe
(în luni)

20-25 25 97 4
26-30 15- 20 86 - 93 5- 6,7
31-35 10 72 10
36-40 8,3 65 12
tea este un fenomen biologic normal; dacă înveţi să-
ţi controlezi ceasul biologic din timp, vei şti când să
rămâi însărcinată, până nu e prea tarziu. Fertilitatea
scade în mod normal odată cu vârsta partenerilor, în
special a femeii. Autoexaminarea vulvei
Declinul fertilităţii cu vârsta este datorat scăderii - Familiarizează-te cu ciclul tău menstrual.
rezervei ovariene (numărul şi calitatea ovulelor). Ciclul începe în prima zi când observi sânge roşu
Declinul depinde de vârstă şi rareori de moştenirea necoagulat, nu doar pătare, şi se termină în ziua
genetică; nu este influenţat de folosirea anticoncep- dinaintea începerii noului ciclu. Durează între 21 şi
ţionalelor, sarcinile anterioare sau abstinenţa de sex. 35 de zile sau chiar mai mult. Dacă lungimea ciclului
Dacă şti câţi ani mai rămâi fertilă, îţi vei putea variază cu câteva zile de la un ciclu la altul, atunci
planifica mai uşor viitorul matern. La vârsta de 21-23 este neregulat.
de ani doar 2% din femei sunt infertile, la 27-29 de - Familiarizează-te cu mecanismul reproducerii,
ani cifra urcă la 16%, iar la 35 de ani infertilitatea rolul hormonilor, etapele ovulaţiei şi fecundaţiei,
atinge 30%. Şi fertilitatea bărbatului scade cu vârta dezvoltarea embrionului, etc; de exemplu, află dura-
după adolescenţă, deşi mult mai lent. Frecvenţa sar- ta ciclului tău menstrual, dacă este regulat sau nere-
cinii la cuplurile cu bărbat de peste 40 de ani scade gulat, dacă are 28, 25 sau 34 de zile. În acest caz ovu-
cu o treime, comparativ cu cele în care soţul are 25
de ani.

Întreruperea anticoncepţionalelor
Poţi rămâne însărcinată imediat, de îndată ce
hormonii pilulei se elimină din corp, deşi mai frec-
vent trec câteva luni înainte de reluarea ovulaţiei.
Copiii născuţi imediat după întreruperea pilulei
sunt la fel de sănătoşi ca şi cei născuţi de femeile,
care au aşteptat câteva luni după aceea. Sarcina este
posibilă imediat după întreruperea folosirii prezer-
vativului, diafragmei, cupei cervicale, a steriletului
sau a înlăturării chirurgicale a Norplantului; la 4
săptămâni după întreruperea injecţiilor Lunelle sau
între 12 săptămâni şi 6 luni după ultima injecţie de
Depoprovera. Intervalul de timp în care poţi rămâne
însărcinată după o intervenţie chirurgicală de ligatu- Influenţa hormonilor asupra ciclului menstrual
ră a trompelor variază, iar şansele de succes, după
unele statistici, sunt între 30-65%. laţia poate avea loc în ziua a 14-a, a 11-a sau a 20-a,
adică 14 zile înaintea următoarei menstruaţii.
Sugestii pentru a mări şansele de a rămâne gravidă: Aceasta nu este totuşi constantă, ovulaţia putând
- Cunoaşte-ţi organismul prin: autoexaminarea avea loc uneori, cu 12-16 zile înaintea menstruaţiei
vulvei, a secreţiilor vaginale, igiena intimă, rezulta- - Îngrijeşte-ţi sănătatea, înainte de a concepe,
tul şi evidenţa probelor de laborator. printr-o alimentaţie sănătoasă, echilibrată, supli-

45
MAMA ŞI PRUNCUL
mentată cu un preparat multivitaminic prenatal zil-
nic; menţinerea unei greutăţi corporale normale,
activitate fizică, controlul stresului şi vizita la den-
tist. (vezi cap. Îngrijirea prenatală)
- Înţelege semnificaţia ceasului tău biologic şi
posibilitatea de a rămâne gravidă la diferite vârste;
- Monitorizează-ţi modul de funcţionare a apara-
tului genital, prin: urmărirea temperaturii bazale, a
mucusului cervical (al colului uterin), poziţiei colu-
lui uterin şi a altor semne de ovulaţie (durerea de la
mijlocul ciclului menstrual, probe de ovulaţie.
- Implică soţul; ai nevoie de spermatozoizi nume-
roşi şi de calitate bună. Dacă soţul are spermatozoizi
în concentraţie scăzută, puteţi avea contacte sexuale
mai rare, axate pe perioada fertilă. El poate beneficia
de o cură de multivitamine cu acid folic şi zinc.
Tratamentul cu testosteron nu-i va creşte concentra-
ţia de spermatozoizi, din contră; cel mult îi va dez-
volta muşchii.
- Faceţi sex deseori. Planifică-ţi contactele sexua-
le pentru a coincide cu cele 5-6 zile, cele mai fertile:
4-5 zile înaintea şi în ziua ovulaţiei. Problema unor
cupluri infertile este uneori foarte simplă: nu fac sex
în perioada fertilă a
femeii. Doar
ameliorarea
perioadei
şi tehnicii
de acti-
vitate
sexua-
lă pot
fi sufi-
mucus
ciente
pentru
obţinerea
sarcinii,
fără nici o
intervenţie
Perioada infertilă şi fertilă din ciclul menstrual
medicală.
Cuplurile care fac dragoste în fiecare zi din
perioada fertilă, au 25% şanse de a concepe într-un
ciclu, cei care au contact sexual la fiecare două zile
în aceeaşi perioadă au 22% şanse, iar cei care au con-
tact sexual o dată pe săptămână au doar 10% şanse.
Dacă sperma soţului este scăzută, se recomandă să
faci sex la fiecare două zile sau chiar să vă abţineţi în
zilele dinaintea peroadei fertile, pentru a lăsa sper-
46
matozoizii să se acumuleze. Oricum, nu-ţi limita
viaţa sexuală la câteva zile pe lună. Numărul crescut
de spermatozoizi nu compensează creşterea celor
îmbătrâniţi, cu potenţial de fertilizare redus.
Planificarea riguroasă a activităţii sexuale poate crea
însă atâta anxietate, încât să deregleze ovulaţia, prin
efectul stresului emoţional asupra hipotalamusului
(regiunea de la baza creierului, care comandă glanda
hipofiză). Rigiditatea vieţii sexuale poate chiar con-
tribui la divorţ.
- Poziţia sexuală avantajoasă este cea a misiona-
rului, cu bărbatul deasupra. Sexul nu trebuie să fie
viguros, însă ejacularea să fie adânc în vagin.
Bărbatul poate rămâne un timp după aceea în aceas-
tă poziţie, iar femeia trebuie să stea culcată culcată
pe spate o jumătae de oră. Nu e nevoie însă să-şi ridi-
ce picioarele pe perne.
- Evită concepţiile greşite: terapia „naturistă”
care a făcut „minuni” sau tehnici personale, oferite
de prietene bine intenţionate, nu vor creşte numărul
spermatozoizilor soţului, destupa trompele sau creş-
te rezerva ta ovariană.
- Limitează timpul petrecut cu rudele, colegele
sau prietenele, care te asaltează cu sfaturi despre
cum să rămâi gravidă. Fă-ţi un plan de apărare în
asemenea situaţii, răspunde scurt şi precis, schimbă
subiectul sau scuză-te si părăseşte situaţia jenantă.
Confirmarea ovulaţiei
Să evaluăm mai amănunţit semnele de ovulaţie
pentru a afla dacă ovulezi.
Simptomele ovulaţiei pe care le poţi observa uşor
sunt:
- menstruaţiile regulate;
- sensibilitatea crescută a sânilor, crampele şi
balonările abdominale premenstruale;
- creşterea umidităţii vaginale şi uneori uşoară
durere abdominală la mijlocul ciclului menstrual.
Cele mai bune indicatoare naturale de ovulaţie
sunt temperatura bazală corporală şi mucusul cervi-
cal.
Temperatura matinală bazală
Temperatura bazală este temperatura ta orală de
dimineaţă, în repaus. Trebuie luată imediat după tre-
zire, înainte de a te ridica, a te da jos din pat, a bea
sau mânca. Orice activitate cât de mică va creşte
temperatura şi anula rezultatele. Temperatura din
repaus creşte după ovulaţie cu cel puţin 0,2o C, sub

influenţa progesteronului. Temperaturi scăzute
arată faza foliculară (estrogenică), iar temperaturi
ridicate arată faza luteală (progesteronică).
Indicaţii:
- pregăteşte-ţi un caiet lunar ca în graficul alătu-
rat sau oferit de medic, şi păstrează-l pe noptieră ală-
turi de termometru şi creion; fiecare grafic poate fi
însoţit de observaţii pentru: sângerare (uşoară,
medie, abundentă), mucus (absent, umed, elastic ca
albuşul de ou, gros-opac), dispoziţia (veselă, tristă);
- foloseşte un termometru electronic; cel cu mer-
cur trebuie scuturat în seara precedentă; introdu-l în
gură când eşti întinsă pe pat;
- ia-ţi temperatura la aceeaşi oră dimineaţa (nor-
mal temperatura creşte dimineaţa cu 0,1o C pe oră);
măsoară-o după cel puţin cinci ore de somn (tempe-
ratura normală a corpului atinge nivelul cel mai scă-
zut la câteva ore după încetarea întregii activităţi
fizice şi mintale, iar agitaţia nocturnă o ridică); repe-
tă măsurătoarea;
- înregistreaz-o pe grafic timp de câteva cicluri.
Aspectul e diferit în ciclul regulat, prelungit, anovu-
lar (fără ovulaţie) sau în sarcină;
- arată graficul medicului, care te va ajuta să-l
interpretezi, de exemplu ciclu fără ovulaţie, ciclu cu
fază foliculară lungă şi cea luteală scurtă sau în caz
de sarcină.
Limite:
Graficul temperaturii matinale în ciclul menstrual normal
Graficul temperaturii matinale în sarcină
Infertilitatea
- este un indiciu indirect al producerii de proges-
teron;
- temperatura creşte doar după ce a avut loc ovu-
laţia, timp în care nu mai poţi fi fertilizată, colul ute-
rin s-a închis, iar mucusul cervical nu mai e favora-
bil înaintării spermatozoizilor; contactul sexual ar
trebui să aibă loc cu o zi, două înainte de ovulaţie;
- nu este o metoda exactă, deoarece ovulaţia se
poate produce în zile diferite ale ciclului de la o lună
la alta; astfel rezultatele pot fi fals pozitive (arată că
ai sarcină când de fapt nu ai) sau fals negative (indi-
că lipsa sarcinii deşi o ai);
- poate fi influenţată de alţi factori: răceli, stări
gripale, mersul târziu la culcare sau o noapte agita-
tă;
- necesită timp şi atenţie la detalii;
- ai nevoie să-ţi reaminteşti în fiecare dimineaţă
de aceasta;
- devine frustrantă după repetate greşeli care
anulează rezultatele;
- a fost înlocuită parţial prin truse comerciale de
detectare în urină a ovulaţiei, folosite acasă.
Avantaje:
- metodă ieftină;
- oferă medicului o imagine utilă a ciclului men-
strual, dacă e luată corect;
- te ajută să cunoşti mai bine cum îţi funcţionea-
ză organismul.
47
MAMA ŞI PRUNCUL

uterin nu se schimbă mult în cursul ciclului.

Un alt semn de ovulaţie este durerea într-o parte
Mucusul cervical a abdomenului inferior de la mijlocul ciclului men-
strual.
De-a lungul ciclului colul uterin oferă senzaţii
diferite: uscat (fără secreţie), umed (puţin mucus), Evaluarea ecografică a
alunecos (mucus fertil) sau vâscos (mucus lipicios, foliculilor ovarieni
aderent).
În primele zile ale ciclului, colul uterin este Ovulele sunt înconju-
închis şi produce puţine secreţii. Începând din ziua rate de celule în formă de
10-a, sub influenţa estrogenilor secretaţi de foliculii vezicule numite foliculi.
ovarieni, colul se deschide uşor şi creşte secreţia de Foliculii evoluează în sta-
mucus. dii succesive (primordiali,
Dacă ai un ciclu regulat, de 28 de zile, mucusul primari, preantrali, antrali
tău cervical poate arăta astfel: şi preovulatori) în interval
- ziua 1-4: menstruaţia; de aproximativ 85 de zile.
- ziua 5-9: vagin uscat, cu mucus puţin sau După ovulaţie foliculul
absent; devine corp galben şi
- ziua 10-12: mucusul cervical e gros, opac şi nu secretă progesteron.
se întinde; Foliculii antrali situaţi
- ziua 13-15: mucusul e subţire, alunecos, clar, către suprafaţa ovarului au
abundent, cu aspect de albuş de ou nefiert şi se întin- diametrul de 1-2 mm şi
de între două degete; sunt uşor vizibili cu un
- ziua 16-21: mucusul devine iarăşi gros, opac si ecograf modern de rezolu-
nu se întinde; ţie înaltă. Numărul de foli-
- ziua 22- 28: vaginul este uscat, cu puţine secre-
Evoluţia foliculilor ovarieni
ţii.
Dacă la mijlocul ciclului colul nu produce un
mucus adecvat, nefiind stimulat hormonal suficient, culi antrali vizibil la ecograf este direct proporţional
spermatozoizii nu pot înainta în uter. cu rezerva ovariană. Numărul lor dă medicului o
Instrucţiuni: indicaţie destul de corectă de câte ovule au rămas în
- cercetează-ţi mucusul cervical când mergi la ovar şi câte ovule vor putea fi colectate după stimu-
toaletă; larea ovariană în cadrul fertilizării in-vitro (FIV).
- examinează-ţi lenjeria intimă în baie pentru Numărul de ovule, care pot fi recoltate într-un
secreţiile colului uterin; ciclu FIV, este indicele cel mai important pentru şan-
- şterge-ţi regiunea vaginală cu hârtie igienică, sele tale de a deveni gravidă, cât şi pentru scăderea
din faţă spre spate, căutând mucusul, înainte de a fertilităţii datorită vârstei. (vezi tabelul următor)
urina; De exemplu dacă la ecografie numărul foliculilor
- introdu în vagin un deget curat, proaspăt spă-
lat, şi atinge de-a lungul colului pentru a colecta Tabelul 8. Corelaţia dintre numărul foliculilor antrali,
puţin mucus; dacă găseşti mucus, ia-l între degetul vârsta de fertilitate rămasă şi apropierea menopauzei
arătător şi police, apoi depărtează-le. Dacă secreţia
se întinde mai mult de 2,5 cm, eşti în perioada ferti- Nr.foliculilor Media anilor Anii până
lă (a ovulaţiei). Rămâne doar să-ţi inviţi soţul la o antrali până la ultimul la menopauză
partidă de sex. în fiecare ovar copil posibil

Poziţia şi fermitatea colului uterin

20 14,8 24
Înainte de ovulaţie colul se simte tare şi uscat, ca 15 9,3 18,4
vârful nasului. În timpul ovulaţiei este mai moale şi 10 4,2 12,9
umed. În ciuda afirmaţiilor contrarii, poziţia colului 5 - 7,3
(după Faddy şi col.,2003)

48

antrali este între 20 şi 40, poţi deveni infertilă în 10-
15 ani şi vei atinge menopauza 10 ani după aceea.
Aproximativ 35 de foliculi mor zilnic, scăzând
rezerva ovariană. Această scădere constantă micşo-
rează numărul de ovule de la 400.000 la adolescenta
de 18 ani la 25.000 la femeia de 37 de ani. După
această vârstă scăderea ovulelor rămase este şi mai
rapidă.
Probele de ovulaţie
Te ajută să afli când ovulezi, mai ales dacă ai avut
un ciclu neregulat în ultimele 6 luni. Medicul poate
recomanda o serie de probe, de exemplu, proba de
Tabelul 9. Corelaţia dintre ovulaţie şi concentraţia de
progesteron (în ziua 21- a ciclului menstrual)
Nivelul de progesteron Rezultate
(ng/ml)
0-4 lipsa ovulaţiei
4 - 10 ovulaţia prezentă
peste 10 deosebit de fertilă
Legenda: Ng/ml= nanograme pe mililitru
progesteron sau truse comerciale de ovulaţie.
Progesteronul este produs de corpul galben for-
mat după ruperea foliculului şi eliminarea ovulului
matur. Rolul progesteronului este de a îngroşa şi
pregăti mucoasa uterină, pentru a adăposti şi hrăni
embrionul şi mai târziu, fătul.
Probe comerciale de ovulaţie
Seturile de fertilitate se folosesc acasă şi detectea-
ză creşterea de LH în urină.
Sunt asemănănătoare cu proba berzei, dar
măsoară în urină hormonul luteinic (LH) în loc de
hormonul gonadotrofic corionic (HGC). Proba este
simplă, urmează însă instrucţiunile cu atenţie. Se
pun trei picături de urină pe casetă şi se compară
rezultatul cu o linie colorată de referinţă. Rezultatul
apare ca două linii. Când culoarea obţinută este mai
închisă decât referinţa, rezultatul este pozitiv.
Testarea se face după amiaza sau seara, deoarece
creşterea LH are loc dimineaţa. Se începe cu 16 zile
înaintea declanşării menstruaţiei, dacă ciclul este
regulat; dacă e neregulat proba trebuie făcută la fie-
care câteva zile. Dacă rezultatele sunt neclare, se
reduce cantitatea de lichide consumate.
Avantaje:
- folosire uşoară şi rapidă;
Infertilitatea
- setul este mic, poate fi purtat în poşetă;
- oferă rezultate corecte în 97% dacă e folosit
corespunzător.
Dezavantaje:
- proba este indirectă; nu arată dacă ai ovulat, ci
creşterea rapidă a LH;
- devine pozitiv doar după ce ovulaţia a avut loc;
- nu oferă avantaje pentru abţinerea de la sex
până ce testul e pozitiv, faţă de o activitate sexuală
de trei ori pe săptămână;
- rezultatele sunt nesigure dacă femeia are ciclul
neregulat, ia medicamente fertilizante (Pergonal),
are ovare polichistice (dă rezultat fals pozitiv deoa-
rece LH e crescut), insuficienţă ovariană prematură
sau sindrom de folicul luteinizat nerupt;
- nu este ieftină.
Alte metode de prezicere a ovulaţiei, folosesc
monitorizare computerizată pentru a analiza nivelul
hormonilor în urină.
Detectarea perioadei fertile în salivă
Monitorul salivar de fertilitate este un microscop
în miniatură a cărui lentilă o atingi cu limba, după
care priveşti imaginea rezultată. Creşterea estroge-
nului dinaintea ovulaţiei măreşte concentraţia sării
din salivă care formează un aspect de ferigă pe len-
tila microscopului.
Aspectul salivei privită la microscop în faza infertilă şi
fertilă
Avantaje:
- prezice ovulaţia cu câteva zile înainte;
- rezultate corecte în 98% din cazuri;
- uşor de folosit oriunde, dar nu pe litoral, unde
atmosfera e încărcată cu sare.
Dezavantaje:
- aspectul de ferigă nu apare clar la toate femeile;
- nu este ieftin.
49
MAMA ŞI PRUNCUL

Tabelul 10. Corelaţia dintre concentraţia de ron) sau inversarea raportului dintre FSH/LH, medi-
hormoni, rezerva ovariană şi indicaţii de tratament cul poate suspecta rezistenţa la insulină şi va cere
Nivelul Nivelul E2 Rezultate proba de toleranţă a glucozei, cu nivelul de insulină
concentraţia FSH (pg) /următoarea etapă la două ore.
(mui/ml) O probă indirectă şi costisitoare, de evaluare a
< 10 < 65 normal/continuă rezervei ovariene se bazează pe măsurarea hormoni-
tratamentul lor FSH şi estradiol (E2). Nivele scăzute de FSH indi-
10 - 15 > 65 proba de stimulare cu
că o rezervă ovariană mare, iar nivele ridicate de
Clomifen sau
FSH, o rezervă ovariană scăzută. În acelaşi timp se
continuă tratamentul
măsoară concentraţia E2 în a treia zi a ciclului men-
> 15 orice donarea de ovule strual.
valoare
Legenda: mui/ml = un milion de unităţi internaţionale pe Tratamentul medical simplu al infertilităţii
mililitru; pg = picogram
Tratamentul medical clasic este indicat atunci
când resursele financiare sunt limitate, ai o sănătate
de reproducere bună, ai încercat timp de şase luni să
Probe hormonale de ovulaţie
rămâi gravidă în mod natural şi te temi de interven-
ţii terapeutice invazive.
Dacă nu sunt semne de ovulaţie, medicul va cer-
Dacă după 6-12 luni, un tratament natural nu dă
ceta nivelul a diferiţi hormoni pentru a afla cauza.
roade, trebuie să consulţi medicul cu privire la infer-
Se vor cere probe de sânge pentru FSH, LH, TSH,
tilitate (dacă ai depăşit 35 de ani, du-te la medic
prolactină, testosteron şi DHEA (dihidroepiandros-
după 6 luni). Caută un specialist de încredere şi com-
teron). Dacă sunt semne de ovar polichistic, obezita-
petent.
te, exces de hormoni androgeni (prea mult testoste-

Tabelul 11. Tratamentul infertilităţii în funcţie de cauză

Cauza infertilităţii Tratament

Blocajul trompelor Chirugical (laparoscopie sau salpingostomie) pentru a elibera trompele; irigarea trompei cu
lipiodol in cursul histerosalpingografiei; reproducerea asistată

Endometrioza Chirurgia conservatoare este tratamentul de bază; GnRH agonişti (Lupron) după operaţie;
reproducerea asistată

Boala inflamatorie pelvină Prevenire prin tratamentul cu antibiotice, în cazul bolilor cu transmitere sexuală (infecţia
cu Chlamydia), la ambii parteneri chiar dacă nu sunt simptome; tratamentul cu antibiotice în
primele 2 zile după apariţia simpomelor de BIP
Sindrom de ovar polichisticTratamentul simptomelor; Metformin pentru scăderea nivelului de insulină; Clomifen cu
sau fără reproducere asistată; mai rar chirurgia ovarului, de reducere a chistelor

Creşterea de prolactină Dostinex sau Parlodel pentru a scădea nivelul de prolactină; Bromocriptine şi Cabergolin
pentru a micşora tumorile, care hipersecretă prolactina. După reapariţia ovulaţiei se
întrerupe Carbegolinul cu o lună înainte de pregătirea de sarcină.
Intervenţii neurochirugicale pentru tumorile mari

Vârsta peste 35 de ani Numărul şi calitatea ovulelor reduse necesită folosirea reproducerii asistate
(scăderea rezervei ovariene)
Insuficienţă ovariană Reproducerea asistată cu donare de ovule
prematură
Deficit de fază luteală Clomifen sau fertilizarea in vitro
Prezervarea fertilităţii Congelarea ovulelor şi fertilizare artificială după tratamentul anticanceros; extirparea şi
după chemoterapie congelarea ovarului (crioprezervarea) sau a unui segment de ovar, care contine ovule
pentru a fi folosite mai târziu pentru reimplantare
Infertilitate de cauză Stil de viaţă, medicamente hMG-hCG sau FSH- hCG urmată de ÎIU
necunoscută (însămânţare intrauterină), reproducere asistată

50

Alegerea medicului specialist de infertilitate
Poate fi un obstetrician-ginecolog, urolog sau un
specialist în endocrinologia reproducerii.
Obstetricienii îngrijesc sănătatea femeii în gene-
ral şi sarcina în special; ginecologii practică şi chi-
rurgia aparatului de reproducere feminin.
Urologii tratează infecţiile urinare la bărbat şi
femeie, precum şi tulburările de reproducere la băr-
bat. Soţul va consulta un urolog dacă are tulburări
sexuale, malformaţii urogenitale sau un număr scă-
zut de spermatozoizi.
Endocrinologii specializaţi în reproducere pro-
vin dintre obstetricienii, care s-au dedicat tratamen-
tului infertilităţii; ei practică în plus tehnologia
reproducerii asistate, donarea de spermă şi ovule,
mamă-surogat şi chirurgia microscopică feminină de
reproducere.
Te adresezi unui specialist în reproducere dacă:
- nu ai reuşit să ramâi gravidă timp de un an prin
metode naturale sau tratament tradiţional;
- ai vârsta de peste 35 de ani;
- ai trompele astupate (blocate) sau o rezervă de
ovule scăzută;
- tratamentul cu Clomid nu a dat rezultate;
- nu se cunoaşte cauza infertilităţii;
- soţul are probleme de infertilitate.
Cere referinţe în primul rând de la cineva cunos-
cător în domeniu: prietene/i din profesia medicală,
medicul tău, prietene care au avut rezultate bune,
spitale de prestigiu şi în ultimul rând din cartea de
telefon, internet sau reclame.
Pregătirea pentru consultul medical de infertilitate
Informează-te despre succesele medicului spe-
cialist, cum defineşte şi măsoară el succesul. Întreabă
ce documente trebuie să prezinţi la prima vizită.
Srângeţi rezultatele analizelor de laborator, reţetele
şi copii ale ecografiilor anterioare în legătură cu fer-
tilitatea, de exemplu, lista temperaturii matinale în
2-3 cicluri menstruale, tratamentele anterioare
(hipertensiune arterială, boli endocrine, diabet),
chiar copii ale foilor de observaţie din consultaţiile
anterioare. Pregăteşte-te mintal pentru consult.
Revezi trecutul tău ginecologic, fă-ţi o listă de între-
bări şi un carneţel pentru a-ţi nota răspunsurile.
Deşi poţi fi nemulţumită după tratamentele
anterioare, controlează-ţi supărarea şi discută cu
medicul pe un ton vesel, optimist. Nu-ţi descărca
frustrarea pe el. Notează însă atitudinea personalu-
Infertilitatea
lui, a medicului şi felul cum răspund la întrebările
tale.
Ce să întrebi medicul la cabinetul de infertilitate
- Ce procentaj din practica dumneavoastră este
centrată pe fertilizare?
- Ce feluri de tratamente oferiţi? Vor fi făcute
toate aici, sau mă veţi trimite la alte laboratoare pen-
tru probe?
- Mai sunt alte tratamente neinvazive care ne-au
scapat?
- Ce tratament e indicat pentru noi? Ce obstacole
sunt şi ce şanse am?
- Mai avem şi alte opţiuni?
- Câte transferări de ovule şi embrioni faceţi
anual?
- Ce procentaj de succes aveţi? Succesul este cal-
culat prin fracţia următoare:
procentajul de succes
Sarcini =
proceduri (implantări)
Succesul variază între 9% şi 25% în funcţie de cri-
teriile folosite. Succesul real într-un serviciu de ferti-
lizare artificială este proporţia dintre naşterile de
copii vii raportant la numărul de implantări.
- Câte cazuri de fertilizare artificială (FA) aveţi în
tratament pe an? (Cel puţin 100 de cazuri sunt nece-
sare pentru a evalua realist calitatea programului)
- Câţi copii se nasc anual în programul Dv. de
fetilizare?
- Care este procentajul de naşteri la femeile tra-
tate, de vârsta mea, cu probleme asemănătoare? Câţi
din ei au fost gemeni sau multipli?
- De ce probe de laborator avem nevoie la înce-
put?
- Ce fel de protocol veţi folosi pentru cineva ca
mine?
- Transferaţi embrionii după 3 sau 5 zile? De ce?
- Păstraţi embrionii nefolosiţi?
- Cum procedaţi dacă primul ciclu nu are succes?
- Ce opţiuni avem dacă nu are succes cu ovulele
şi spermatozoizii noştri?
- Credeţi că aş putea avea nevoie de tehnici spe-
ciale?
- Ce se întâmplă cu embrionii nefolosiţi?
- Dv. veţi fi singurul medic sau lucraţi în echipă?
- Când vom putea începe un ciclu? Cât durează?
Cine va face injecţiile?
- Pe cine voi întreba dacă am o nedumerire? Voi
51
MAMA ŞI PRUNCUL
putea întreba la telefon sau trebuie să vin la cabinet?
- Poate începe medicul meu injecţiile sau va tre-
bui să stau în această localitate pe toată durata trata-
mentului?
- Ce părere aveţi dacă pe parcursul tratamentului
vom cere o a doua opinie?
- La cât apreciaţi costul total al tratamentului?
Vor fi şi alte cheltuieli adiţionale? Ţi se poate cere să
plăteşti de la început.
- Aveţi un program de rambursare în caz de
insucces?
- Asigurările vor acoperi o parte din cost?
- E dureros tratamentul?
- Ce alte întrebări mi-au scapat?
Examinarea medicală a cuplului infertil
Infertilitatea este o problemă de cuplu. De aceea,
ambii parteneri trebuie examinaţi pentru a găsi cau-
zele posibile.
La prima vizită medicală este de dorit să vii
împreună cu soţul. Istoricul sexual poate fi luat sepa-
rat, dacă nu vreţi să cunoaşteţi detaliile vieţii celui-
lalt (BTS sau avorturi). Sinceritatea către medic ajută
stabilirea unui tratament cu succes. Primul consult
de fertilitate include un examen medical complet.
Examenul soţului
Este mai simplu. Cuprinde: istoricul şi examenul
general, analiza lichidului seminal, probe de sânge
(dacă se va face fertilizare in vitro) şi examen urolo-
gic, dacă e nevoie.
Dacă soţul are probleme de infertilitate, medicul
poate trece direct la fetilizare artificială (in vitro),
scutindu-te de examinări inutile, ca histerosalpingo-
grafie, laparoscopie şi cicluri de stimulare a ovulaţiei
cu clomifen. Economisiţi astfel timp, energie şi bani.
Dacă amânaţi prea mult tratamentul, vârsta ta ar
putea deveni un obstacol.
Istoricul
- Reproducerii
- sarcini anterioare în care el a fost tatăl;
- operaţii de testicole, hernie, vezică urinară;
- oreion după pubertate;
- traumatism genital;
- testicole necoborâte;
- pubertate întârziată tratată cu hormoni;
- Medical general
- infecţii ale tractului urinar;
- expunere la substanţe toxice, radiaţii sau căldură
52
(febră ridicată în ultimele trei luni);
- medicamente şi droguri folosite în trecut şi prezent;
- Sexual
- comportament sexual: cât de des faceţi sex, boli cu
transmitere sexuală şi dacă ai avut relaţii sexuale
extramaritale;
- infecţii de prostată şi scrot;
- disfuncţie sexuală.
În cursul examinării urologul va observa propor-
ţiile corpului, distribuţia părului, mărirea anormală
a glandelor mamare; va cerceta penisul (deschiderea
uretrei, scurgeri, sensibilitate), testicolele şi epididi-
mul (mărime, duritate, sensibilitate); va căuta semne
de varicocel şi va introduce un deget protejat de
mănuşă în rect (tuşeu rectal), pentru a palpa prosta-
ta şi veziculele seminale, pentru semne de inflama-
ţie.
Probe de fertilitate
Vor urma numeroase probe de laborator, luate în
etape; cele mai simple, mai sigure şi mai ieftine ar
trebui să fie făcute primele.
Etapa 1-a:
- graficul temperaturii bazale matinale sau probă
de detectare a ovulaţiei;
- analiza spermei;
Etapa 2-a:
- proba postcoitală;
- concentraţia progesteronului în sânge;
- ecografia foliculilor antrali;
- histerosalpingografia (HSG);
- biopsia de endometru (în caz de pierderi repe-
tate de sarcină incipientă);
Etapa 3-a:
- laparoscopie;
- alte probe:
Probe de fertilitate pentru soţ
Soţul va fi trimis la urologist, dacă medicul bănu-
ieşte că are o problemă de infertilitate. Dacă soţul nu
are varicocel, probele de sânge, genetice şi ecografi-
ce vor ajuta aflarea cauzei infertilităţii lui.
Cea mai frecventă cauză de infertilitate la bărbat
este cantitatea sau calitatea scăzută a spermatozoizi-
lor. În ceea ce priveşte cantitatea spermatozoizilor
aceştia pot fi în număr scăzut (oligospermie), pot
lipsi din spermă (azoospermie) sau producerea de
spermă poate lipsi (aspermie).
Infertilitatea bărbatului poate fi reversibilă.
Multe din cauzele infertilităţii lui răspund rapid la
 Infertilitatea

schimbări de mediu, obiceiuri şi metode naturale. ultima jumătate de secol, probabil datorită toxinelor
Medicamentele şi hormonii, însă, nu cresc numărul din mediu. Fertilitatea cuplurilor nu a scăzut însă în
de spermatozoizi la bărbaţii oligospermici sau aceeaşi proporţie;
azoospermici. - motilitatea lor; normal peste 50% se mişcă înain-
te; peste 25% avansează rapid. Dacă nu înoată repe-
Analiza spermei de, nu pot ajunge la ovul;
Soţului i se cere să dea o probă de spermă, prin - forma; peste 30% (după clasificarea OMS) sau
masturbare, la cabinet sau acasă. Pentru ca analiza peste 14% după proba Kruger) au formă normală.
spermei să fie cât mai fidelă, e nevoie de o abstinen- Cei anormali nu pot înainta suficient pentru a fertili-
ţă de 2-3 zile (abstinenţa prelungită scade mobilita- za ovulul;
tea spermatozoizilor), o atmosferă relaxată, asociată - anticorpii contra spermatozoizilor; prezenţa lor
cu stimulante sexuale sub formă de video, ilustraţii provoacă lipirea spermatozoizilor între ei şi-i imobi-
sau ajutorul soţiei, daca sperma e obţinută acasă. lizează. Proba este pozitivă la 1-2% din populaţia
Colectarea se face într-un recipient curat, menţinut fertilă şi la 5-10% din bărbaţi, în cuplurile infertile;
la temperatura corpului şi dată la laborator în inter- - cultura sau probe ADN pentru infecţii subclinice
val de o oră. Dacă analiza spermei este întârziată cu Chlamydia, gonococ sau ureaplasma.
peste două ore, o proporţie mare de spermatozoizi - globule albe; normal 1 milion sau mai puţin pe
viabili mor sau îşi pierd mobilitatea. ml; creşterea lor indică infecţie, de exemplu prostati-
Medicul poate cere repetarea probei, deoarece tă;
rezultatele sunt influenţate de starea de sănătate, - penetrarea mucusului cervical.
oboseală, fumat, stres, cafea, medicamente sau dro- Tabelul 12. Corelarea valorilor anormale ale spermei
guri. cu stări patologice
Clasificarea spermatozoizilor se face după două
Criterii Valori Stări patologice
criterii: OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) şi
normale
Kruger. Proba OMS este mai superficială; proba
Kruger este mai detaliată şi prezice şansele de ferti- Volum (ml) 1,5-5.0 Volum scăzut: tehnică
lizare. incorectă, tulburare
În laborator sperma este supusă unor analize ejaculatorie, hipogonadism
Aciditate (pH) 7,2 Spermă acidă: astuparea
multiple:
sau absenţa congenitală a
- coagulare după ejaculare; absenţa coagulării
canalelor deferente
denotă tulburări ale veziculelor seminale; Densitate minim 20 Oligospermie sau
- lichefiere; dacă nu devine lichidă la ½ oră după (milionane azoospermie: varicocel,
ejaculare, poate fi o suferinţă de prostată; spermatozoizi medicamente, droguri,
- aspect şi culoare; sperma normală e translucentă /ml) infecţii, substanţe toxice
după lichefiere, de culoare albicioasă-gri; culoarea sau radiaţii, obstrucţie,
roşcată sau maronie indică prezenţa de sânge, iar o testicol necoborât, boli
tentă gălbuie - infecţie; endocrine, cauze
- miros: neplăcut în infecţii, absent în afecţiuni de necunoscute
prostată; Motilitate (%) peste 50 Spermă astenică: abstinenţă
- volum; normal ½ - 1 linguriţă. Dacă e prea mic, prelungită, infecţii,
nu ajunge la cervix; exemplu:ejaculare deasă, retro- anticorpi anti-spermă,
gradă, obstrucţie, secreţie insuficientă; volumul este obstrucţie parţială, defecte
crescut în hiperactivitatea prostatei sau veziculelor de structură ale
seminale şi diluează spermatozoizii; spermatozoizilor,
- aciditate şi vâscozitate: modificate în infecţii de cauze necunoscute
prostată sau vezicule seminale; Forme normale minim 30 Malformaţii ale
- concentraţia spermatozoizilor: între 40 şi 120 (%) spermatozoizilor: varicocel,
milioane/ml. După criteriile OMS limita inferioară testicol necoborât,
este 20 de milioane/ml. Cu cât sunt mai concentraţi, medicamente, droguri,
cu atât au mai multe şanse de ajunge la un ovul şi a- infecţii, toxine, radiaţii,
l fertiliza. Concentraţia spermatozoizilor a scăzut în genetice, cauze neconoscute
(după Brugh V.M., 2004)

53
MAMA ŞI PRUNCUL
Aceste probe sunt costisitoare, îndelungate şi
oferă puţine avantaje. Cea mai bună metodă pentru
a afla gradul în care soţul contribuie la infertilitate
este vechea analiză a spermei sau de numărare a
spermatozoizilor.
Rezultatele probelor de laborator ale spermei
ajută medicul în stabilirea diagnosticului.
Un număr scăzut de spermatozoizi nu înseamnă
infertilitatea cuplului, dar frecvenţa sarcinii va fi mai
mică. Obţinerea sarcinii va fi mai dificilă, mai ales
dacă femeia are şi ea probleme.
Tabelul 13. Relaţia dintre numărul de spermatozoizi
şi frecvenţa sarcinii la cupluri supuse tratamentului
pentru infertilitate
Spermatozoizi Procentajul de sarcini
mobili (milioane/cm3)
Sub 5 20,8
5-10 33,3
10-20 52,9
20-40 57,1
40-60 60,0
60-100 62,5
Peste 100 70,0
Analiza spermei la domiciliu
Există probe de analiza spermatozoizilor de folo-
sit acasă, care evită anxietatea şi jena unei asemenea
analize în laborator. Setul, denumit BabyStart la far-
macii, permite evaluarea a două emisiuni de spermă,
dacă sunt în limite normale, de peste 20 milioa-
ne/ml. Acţionează prin colorarea celulelor şi compa-
rarea culorii lor după 20 de minute cu un eşantion
colorat.
Avantaje:
- folosire uşoară, discretă, preţ moderat; bună ca
fază preliminară;
Dezavantaje:
- mai puţin exactă (doar 78%) decât proba din
laborator; nu dă detalii despre calitatea, forma,
mobilitatea şi procentajul spermatozoizilor normali.
Dacă soţul are oligospermie sau probleme de fer-
tilitate, trebuie consultat un urolog.
Tehnici speciale de extragere a spermatozoizilor
Dacă soţul nu poate produce spermatozoizi prin
ejaculare, medicul îi poate extrage prin tehnici spe-
ciale:
- aspiraţia percutană de spermatozoizi din epidi-
54
dim, cu un ac subţire introdus prin scrot în epidi-
dim. Tehnica necesită doar anestezie locală.
Spermatozoizii obţinuţi sunt folosiţi pentru injecţie
intracitoplasmatică de spermatozoizi (IICS);
- aspiraţia de spermatozoizi din epididim prin
microchirurgie; este mai complicată, efectuată doar
de urologi cu experienţă, sub sedare plus anestezie
locală. Printr-o mică incizie în scrot, medicul disectă
la microscop câteva canale din epididim, din care
aspiră spermatozoizi cu o micropipetă. Este urmată
de durere uşoară şi umflarea scrotului cu vindecare
rapidă;
- aspiraţia percutană de spermatozoizi sau prin
microchirurgie, din testicol, sau chiar secţionarea
testicolului cu microdisecţie, când nu se obţin rezul-
tate bune din epididim. Dacă urologul găseşte mai
mulţi spermatozoizi decât e nevoie, cei în exces vor
fi congelaţi în azot lichid la -196o C, pentru even-
tuala folosire ulterioară. Au fost cazuri de femei fer-
tilizate cu succes, de spermatozoizii congelaţi ai
soţului decedat.
Examenul femeii
Este mult mai complex. Cuprinde: istoricul, exa-
menul medical general şi ginecologic, probe de
sânge, ecografii, evaluarea trompelor şi a ovarelor.
Medicul te poate întreba:
- vârsta primei menstruaţii;
- caracteristicele ciclului menstrual, de exemplu,
menstruaţiile neregulate survin în cazuri de ovulaţie
absentă, tardivă sau în dereglări hormonale; dureri-
le puternice pot apare în endometrioză, dureri în
mijlocul ciclului (Mittelschmertz) apar în momentul
ovulaţiei;
- calendarul temperaturii bazale matinale şi a
altor probe de autoexaminare;
- frecvenţa şi periodicitatea contactelor sexuale;
- anticoncepţionalele folosite;
- avorturi, spontane repetate sau provocate şi sar-
cini la termen;
- boli din copilărie până în prezent, inclusiv BTS
şi intervenţii chirurgicale;
- examinări şi tratamente ginecologice anterioa-
re;
- infertilitate şi malformaţii congenitale în fami-
lie;
- modul de viaţă (fumat, alcool, alte droguri, ali-
mentaţie, activitate fizică);
- durata infertilităţii, consulturi, analize de labo-
rator şi tratamente;

- dacă ai fost examinată de alt doctor pentru pro-
bleme de fertilitate şi ai urmat vreun tratament.
Examenul medical include:
- aspectul pielii, pentru semne discrete de creşte-
re a hormonilor masculini: piele grasă, acnee persis-
tentă, păr pe sâni, pe linia mijlocie a abdomenului
inferior, pe degetul mare de la picior sau păr pufos
în jurul anusului;
- greutatea corporală: prea grasă sau prea slabă,
se asociază frecvent cu dereglări hormonale şi infer-
tiliate.
Probe de fertilitate la femeie
Proba stimulării cu clomifen
Clomifen (Clomid) este un hormon sintetic, care
provoacă ovulaţia la femeile care ovulează neregulat
sau ajută stimularea ovarelor, pentru a produce mai
multe ovule. Poate fi folosit pentru diagnosticul defi-
citului de fază luteală, în care corpul secretă insufi-
cient progesteron. Clomifenul stimulează ovarele să
producă foliculi care eliberează estradiol. Acesta, în
schimb, stimulează glanda hipofiză pentru a scade
secreţia de hormon foliculino-stimulant (FSH).
Proba stimulării FSH, prin clomifen, evaluează
modul cum reacţionează ovarele.
Tabelul 14. Proba stimulării cu Clomifen
Nivelul FSH Rezultate
(mUI/ml)
3 - 10 normal
10 - 12,5 posibil rezistenţă la medicamentele
de fertilitate; prognosticul rezervat
12,5 - 15 prognosticul este redus, deşi sarcina
e posibilă uneori; indicaţie pentru
tratament agresiv (de exemplu ICSI)
15 - 20 este preferabilă donarea de ovule
peste 40 menopauză
Legendă: mUI= 1 milion de unităţi internaţionale pe milili-
tru; ICSI = injectarea intracitoplasmatică de spermatozoid.
Ecografia transvaginală
Sonda de ultrasunet se introduce în vagin şi
transmite ultrasunete la ţesuturile din jur. Ecoul lor
este captat, creând imaginea ecografică. Fiind mai
aproape de organele pelvine, acest examen oferă
imagini mai clare, decât atunci când sonda e plasată
pe abdomen. Examenul nu este dureros, nu are risc
de iradiere şi nu necesită o vezică urinară plină. Se
Infertilitatea
foloseşte pentru numărarea foliculilor preantrali, a
rezervei ovariene şi evaluarea maturizării foliculilor
şi a embrionului. Ecografia îţi poate spune în plus,
dacă ai fibrom sau polip uterin, chiste ovariene sau
tumoră.
Pentru urmărirea maturizării foliculilor se sca-
nează ovarul puţin înaintea datei presupuse a ovula-
ţiei, apoi la fiecare 1-3 zile, până ce foliculul a atins
dimensiunile normale.
Examinarea mucusului cervical înainte şi după
ovulaţie
În a 13-14-a zi a ciclului menstrual, când concen-
traţia de estrogeni este maximă, colul uterin se des-
chide larg, iar secreţia apoasă-clară se scurge înafară.
După ovulaţie şi creşterea secreţiei de progeste-
ron, colul se închide, iar secreţia de mucus cervical
scade.
Se observă astfel răspunsul colulul uterin la sti-
mularea hormonală.
Histerosalpingografia (HSG)
Radiologul injectează o substanţă de contrast în
uter, după care analizează radiografia abdomenului.
Se face de obicei între ziua 6-a şi a 13-a a ciclului
menstrual. Blocajul poate fi uni sau bilateral. O
trompă blocată poate fi dilatată, denumită medical
hidrosalpinge.
Histeroscopia
Dacă HSG este anormală, se poate examina şi
fotografia suprafaţa internă a uterului cu un instru-
ment, ca un telescop subţire, introdus prin colul ute-
rin, pentru un diagnostic mai precis.
Laparoscopia
Este o metodă invazivă, care constă în vizualiza-
rea abdomenului cu un tub introdus printr-o mică
incizie la nivelul marginii inferioare a ombilicului.
Se pot observa aderenţele din jurul trompelor sau
leziunile de endometrioză. Permeabilitatea trompe-
lor se verifică prin introducerea unei substanţe colo-
rate în colul uterin şi apariţita ei la capătul abdomi-
nal al trompelor. Laparoscopia chirurgicală, permite
secţionarea aderenţelor mici ale trompei, extirparea
tumorilor beningne de ovar, excizia sarcinii extra-
uterine şi chiar a apendicelui sau vezicii biliare,
printr-un alt instrument introdus în abdomen.
Desigur, nu vei fi supusă la toate aceste probe.
Medicul le va alege pe cele mai indicate. După efec-
tuarea lor, majoritatea cuplurilor vor avea o ideie
55
MAMA ŞI PRUNCUL
clară de ce nu pot face copii.
Proba postcoitală
Constă din examinarea spermatozoizilor mobili
în mucusul cervical, după ce perchea a făcut sex, în
perioada ovulaţiei. Proba arată cantitatea şi calitatea
mucusului, dacă spermazoizii soţului intră şi supra-
viţuiesc în el.
Biopsia de endometru arată dacă ovulaţia a avut
loc, nivelul de hormoni din a doua jumătate a ciclu-
lui menstrual şi răspunsul mucoasei uterine la hor-
moni pentru implantarea embrionului. Cu o zi înain-
te de test, se face o probă de sarcină pentru a se asi-
gura că femeia nu e deja gravidă. Constă din intro-
ducerea în uter a unui tub de plastic subţire şi aspi-
raţia unei cantităţi mici de mucoasă uterină. Poate fi
urmat de crampe uşoare; de aceea unii medici folo-
sesc o sedare uşoară sau injectează un anestezic local
în jurul colului.
Probele concentraţiei de hormoni din sânge sunt
scumpe şi nepractice. De aceea medicii recurg la
indicii indirecte, ca temperatura matinală, analiza
mucusului cervical, a hormonilor tiroidieni, prolacti-
nei şi biopsia de endometru.
Tratamentul medicamentos simplu, tradiţional
Este deseori eficace, însă nu trebuie prelungit
peste un an, la cuplul tânăr, 6 luni la femeile peste 35
de ani sau dacă numărul de foliculi antrali este sub
15. Nu trebuie pierdut un timp preţios cu tratamen-
te puţin eficace ani îndelungaţi (ca cel pentru varico-
cel, de ameliorare a numărului de spermatozoizi,
extirparea endometriozei), cu cicluri repetate de clo-
mifen sau cu amânarea activităţii sexuale până în
momentul ovulaţiei, care te drenează de emoţii şi
bani fără a te apropia de sarcina la termen.
Tratamentul specific, în funcţie de cauză
La soţ
Când analiza spermatică este normală se recurge
la însămânţare intrauterină.
În caz de azoospermie se foloseşte injectarea cito-
plasmatică de spmermatozoid.
Varicocelul avansat se tratează chirugical sau se
apelează la reproducerea asistată. Intervenţia chi-
rurgicală făcută de către un urolog, ameliorează cali-
tatea spermatozoizilor la majoritatea pacienţilor.
Operaţia nu este lipsită de riscuri; de exemplu, liga-
tura arterei spermatice cu atrofia testiculului. O
56
intervenţie modernă, neinvazivă este embolizarea
vasculară (introducerea unui cateter în vena femura-
lă, împins până în vena spermatică) de către radiolo-
gist. După injectarea unui colorant radiologic, medi-
cul implantează un material care blochează valvele
venelor. O altă metodă modernă constă în laparosco-
pia scrotului şi clamparea venelor dilatate din scrot.
Deoarece maturarea spermatozoizilor se face în circa
3 luni, ameliorarea analizei spermatice necesită 7-12
luni după operaţie. Studii recente pun la îndoială efi-
cacitaea intervenţiilor de corectare a varicocelului în
infertilitate.
În caz de ejaculare retrogradă spermatozoizii pot
fi colectaţi din urină şi folosiţi pentru inseminare
artificială.
Spermatozoizii de calitate scăzută beneficiază de
însămânţarea intrauterină, transfer de gameţi în
trompe (GIFT), transfer de zigot în trompe (ZIFT)
sau injecţia citoplastimatică de spermatozoid (ICSI).
Dacă soţul nu are spermatozoizi în spermă, se
pot extrage din epididim sau testicol.
La soţie
Scăderea rezervei ovariene se tratează prin reprodu-
cere asistată, inclusiv fertilizare in vitro (FIV) şi, în
ultima instanţă, implant de ovar.
Lipsa ovulaţiei se tratează de obicei prin una din
următoarele scheme:
- clomifen;
- gonadotrofină umană de menopauză (HGM)
sau hormon foliculino-stimulant cu sau fără clomi-
fen, pe care-l iei pentru a stimula dezvoltarea folicu-
lelor, apoi sincronizezi actul sexual cu ovulaţia;
- hormon stimulant de gonadotrofină (GnRH).
Sindrom de ovar polichistic:
- inducerea ovulaţiei cu clomifen sau metformin;
- drilling ovarian laparoscopic; rezecţia parţială
de ovar este rareori recomandată.
Endometrioza:
- supraveghere medicală cu tratament simpto-
matic. Metodele folosite pentru a reduce intensitatea
durerii: repaus, analgezice, comprese calde pe abdo-
men, tehnici de relaxare (respiraţie profundă, vizua-
lizare sau Yoga). Femeilor cu endometrioză minimă,
care doresc sa rămână gravide, li se recomandă sex
neprotejat timp de şase luni. Şansa lor de a rămâne
gravide este statistic egală cu a acelora supuse trata-
mentului medical sau chirurgical;
- pilule anticoncepţionale timp de nouă luni.
Deoarece frecvenţa sarcinii ulterioare este redusă

(15% - 30%), se asociază alte medicamente;
- progestinul este un produs sintetic, asemănător
progesteronului, de exemplu, medoxiprogesteron
(Provera), Aygestin şi Dienogest; are puţine efecte
secundare, nu creşte riscul de cancer şi este relativ
ieftin;
- Danocrinul (Danazol) crează o stare de falsă
menopază, cu simptome masculinizante, scade
colesterolul bun şi este scump;
- hormoni antagonişti stimulaţi de gonadotrofi-
ne, de exemplu, Leuprolid (Lupron) injecţii sau nafa-
relin (Synarel) ca spray nasal. Acest tratament scade
durerile, dar nu creşte fertilitatea; poate chiar întâr-
zia concepţia;
- dacă iei danazol sau agonişti de GnRH va trebui
sa foloseşti metode anticoncepţionale nehormonale
(prezervativ, diafragmă sau cupă cervicală), deoare-
ce aceste medicamente cresc riscul de malformaţii
congenitale;
- chirurgia modernă foloseşte laparoscopia, mai
rar laparotomia, cu scopul de a reduce focarele de
endometrioză, creşte fertilitatea şi eventual videca-
rea.
Astuparea trompelor
Tratamentul modern al sarcinii extrauterine con-
stă în chirurgia trompei prin laparoscopie. Se folose-
sec tehnici microchirurgicale, ca microscop chirurgi-
cal, instrumente microchirurgicale, suturi mici şi
petice peritoneale de tip Gore-Tex pentru a reduce
riscul de aderenţe postoperatorii. Folosirea laserului
este controversată.
Sarcina extrauterină operată nu reduce cu mult
şansa unei sarcini ulterioare. Păstrarea fertilităţii,
după o sarcină tubară ruptă, este mai bună după chi-
rurgia laparoscopică dacât după chirurgia abdomi-
nală tradiţională.
Unii medici recomandă în asemenea cazuri ferti-
lizarea in vitro.
Intervenţia chirurgicală pe trompe are o perioada
de recuperare prelungită (4-6 săptămâni) şi 5%-25%
risc de sarcină extrauterină ulterioară; permite însă o
altă sarcină normală, fără cheltuieli adiţionale.
Fertilizarea in vitro are riscul sarcinilor multiple
(gemeni sau tripleţi), şi necesitatea repetării trata-
mentului; sarcina se produce mai repede, iar rezul-
tatele sunt mai previzibile.
Desigur, diferite cupluri pot ajunge la concluzii
diferite. Dacă centrul de fertilitate este situat la câte-
va sute de km distanţă, ar putea fi mai bine sa-ţi
repari trompele, deoarece FIV poate necesita mari
deplasări repetate.
Infertilitatea
Deficit de fază luteală
Rareori, secreţia insuficientă de progesteron nu
pregăteşte suficient endometrul înaintea implantării
oului. În asemenea cazuri s-au prescris:
- injecţii sau supozitoare vaginale cu progesteron
în faza luteinică a ciclului;
- clomifen (Clomid) sau doze mici de hCG;
Progesteronul sau clomifenul trebuie luate timp
de 6-12 luni pentru a fi eficace. Se poate pierde astfel
un timp preţios, dacă nu dau rezultat. Diagnosticul
însăşi e controversat; unii experţi îl consideră doar
rezultatul scăderii rezervei ovariene şi recomandă
FIV de la bun început.
Afecţiuni ale colului uterin
Tratamentele clasice sunt depăşite, fiind inefica-
ce: antibiotice împotriva inflamaţiei, estrogen pentru
ameliorarea secreţiei de mucus şi guaifenazina
(Robitussin) pentru a subţia mucusul. Tratamentul
modern constă din însămânţare artificială.
Afecţiuni uterine
Rareori sunt cauze de infertilitate, în general ele
sunt cauze de avort.
Fibroamul uterin
Tratamentul chirurgical constă în extirparea
fibromului (miomectomie). Dacă fibromul este mic
şi proemină în uter, poate fi scos cu ajutorul histe-
roscopului. Unii medici reomandă tratamentul cu
Lupron pentru a micşora fibromul uterin.
Una din tehnicile moderne de tratament constă
Fibroame uterine
în embolizarea arterei uterine sau a fibromului ute-
rin. Radiologul introduce un cateter, prin care injec-
tează o substanţă, care blochează vasele ce hrănesc
fibromul. Lipsit de sânge, fibromul se micşorează şi
eventual dispare. Uterul este extirpat (histerecto-
57
MAMA ŞI PRUNCUL
mie), extrem de rar, la femeile adulte, în faza de pro-
creare. În asemenea cazuri se pot recolta ovulele
femeii, fertiliza cu spermatozoizii soţului, iar oul fer-
tilizat (zigotul) poate fi transplantat la mama suro-
gat, purtătoare.
Anomaliile uterine pot fi o cauză de avorturi
spontane. Anomaliile congenitale ale uterului (uter
dublu sau bicornut) rezultă dintr-un defect în dez-
voltarea uterului, la 6 săptămâni în viaţa intrauteri-
nă. Această anomalie nu crează o dificultate majoră
pentru obţinerea unei sarcini. Unul din cele două
utere poate adăposti sarcina, fără un risc crescut de
avort spontan. Uterul septat apare normal la exte-
rior, dar împărţit parţial în interior. Sarcina nu se
poate dezvolta aici, iar frecvenţa avortului este mare.
Septul poate fi extirpat prin chirurgie histeroscopică.
Uterul bicornut are o singură prelungire şi poate
duce sarcina la termen.
Deşi anomaliile structurale ale uterului pot pro-
voca avort spontan, anomaliile embrionului sunt
mai importante.
Infecţiile uterine, endometrita, cu ureaplasmă se
tratează cu doxiciclină la ambii parteneri.
Tratamentul medical al tuberculozei nu restabi-
leşte fertilitatea şi necesită FIV.
Infertililitate de cauză necunoscută
Se recomandă stimularea ovarelor cu hMG-hCG
sau FSH-hCG, urmată de ÎIU (însămânţare intraute-
rină). Ovulaţia se produce la 38-48 de ore după hCG.
Intercursul sau ÎIU ar trebui să aibă loc la o zi, două,
după injecţia cu hCG. Patru asemenea cicluri dau
rezultate superioare procedeelor de reproducere
asistată (FIV, ZIFT sau GIFT), la un preţ mai mic.
Asemenea tratament ar putea fi urmat de mai toate
cuplurile, înainte de a se decide pentru reproducere
asistată, excepţie cei cu probleme severe ale trompe-
lor sau spermatozoizilor.
Tratamente alternative în fertilizarea artificială
(terapia complementară sau alternativă)
Publicul este uneori interesat de tratamente alter-
native care completează medicina tradiţională, clasi-
că pentru a creşte şansele de a face copii. Lista aces-
tor tratamente alternative este lungă şi include acu-
punctura, fitoterapia (tratament cu plante medicina-
le), suplimente nutritive, homeopatie (folosirea
medicamentelor extrem de diluate), meditaţia, rugă-
ciunea, masajul, tehnici de respiraţie, vizualizarea,
hipnoza, ayurveda, relaxarea musculară, reflexolo-
gia, yoga, aromoterapia şi participarea la un grup de
58
sprijin reciproc.
Unele din aceste metode, de exemplu masajul, au
fost folosite satisfăcător de-a lungul mileniilor; alte-
le, ca plantele medicinale, sunt uneori surse de
medicamente. Lipsesc, însă, studii comparative rigu-
ros controlate ştiinţific, pentru a evalua eficacitatea
lor. Lipsa unor asemenea studii ştiinţifice are cel
puţin două motive: moral (etic), dificultatea de a
experimenta o tehnică sau medicament potenţial
dăunătoare la femei gravide, şi financiar, prin lipsa
de interes a fabricilor de medicamente care subven-
ţionează o mare parte din cercetările ştiinţifice.
Deşi sunt unele cazuri, în care folosirea uneia sau
alteia din aceste metode au dat rezultate, asemenea
metode terapeutice de tratament nu sunt verificate
riguros ştiinţific. Uneori ele pot fi de-a dreptul dău-
nătoare sarcinii, pot întârzia sau înlocui tratamentul
medical eficace, de aceea nu pot fi recomandate în
totalitatea lor în prezent. Din aceste tratamente nu
sunt lipsite, însă, de interes:
- acupunctura, a fost folosită pentru ameliorarea
greţei şi vărsăturilor de sarcină;
- reflexoterapia sub forma unei brăţări metalice
în acelaşi scop;
- masajul uşor, terapeutic e folosit doar în scop de
relaxare;
- yoga şi ayurveda combină concepte fizice, fizio-
logice şi spirituale. Includ exerciţii de postură, respi-
raţie şi meditaţie, cu accentul pe stilul de viaţă sănă-
tos; pot ajuta relaxarea, scădea stresul, echilibra
dereglările hormonale şi cele ale ciclului menstrual;
- suplimentele alimentare sub formă de acid
folic, vitamina A, E, C, minerale ca zinc şi seleniu se
găsesc în multivitaminele de sarcină; aminoacizii cu
rol dovedit în fertilitate (L-arginina, L-carnitina) şi
acizii graşi esenţiali sunt incluşi într-o dietă alimen-
tară echilibrată, precum şi alte substanţe antioxidan-
te, de exemplu lycopen din roşii, aşa încât nu este
necesar consumul lor izolat.
Poziţia rezervată, uneori sceptică faţă de terapia
alternativă sau complementară nu se recomadă în
general în tratamentul fertilităţii.
Tratamentul infertilităţii prin reproducere asis-
tată (RA)
Asistarea tehnologică a reproducerii constă în
extragerea chirurgicală a ovulelor din ovarele feme-
ii, combinarea lor în laborator cu spermatozoizii
soţului sau ale donatorului şi reimplantarea lor în
corpul viitoarei mame.
 Infertilitatea

Tabelul 15. Principalele forme de reproducere asistată (RA)

Metoda Descriere Şansele de succes

(% de copii vii)
Însămânţare artificială Spermatozoizi proaspeţi sau congelaţi sunt injectaţi 4-17
intrauterină (ÎIA) în uter printr-un cateter

Fertilizare artificială in Un ovul şi un spermatozoid sunt combinaţi în laborator, 31

vitro (FA, FIV)
Injectarea intracitoplasmatică
de spermatozoid (ICSI)
Transfer de gameţi în trompă
(GIFT)
Transfer de embrioni (zigoţi)
în trompă (ZIFT)
Introducerea (transferul)
de embrion congelat
Donarea de ovule
Donarea de embrioni
congelaţi
Donarea de spermă
iar oul fertilizat este implantat în uter. Imensa majoritate a
cazurilor de RA sunt FIV
Un singur spermatozoid este injectat într-un ovul, sub 28,6
microscop, iar zigotul (ovulul fecundat) rezultat, introdus
în uter
Ovulul şi spermatozoizii sunt introduşi direct în trompa 24,5
uterină prin laparoscopie
Ouăle sunt fertilizate în laborator, iar cele dezvoltate 29,2
satisfăcător, în stadiul de zigot, sunt introduse direct în trompă
Surplusul de embrioni, după fertilizare in vitro, sunt congelaţi 20,3
şi păstraţi în laborator pentru implantare în uter, dacă
transferul celor proaspeţi nu a avut succes
Ovulele unei femei tinere sunt oferite, colectate şi fertilizate în 43,3
laborator cu spermatozoizii barbatului şi apoi introduşi
în uterul femeii infertile
Embrionii viabili, congelaţi, rămaşi după FIV cu succes, pot fi
donaţi unui alt cuplu sau pentru cercetări, de exemplu, celule
suşe (tinere)
Spermatozoizii congelaţi, proveniţi de la un anonim, selectat în 12% prin ÎUA
prealabil de o bancă de spermă, sunt introduşi în uter prin 60% prin FIV
însămânţare artificială (ÎUA) sau FIV cu ICSI cu ICSI

Mama purtătoare Ciclurile menstruale ale ambelor mame sunt sincronizate prin
(surogat) medicamente. Ovarul mamei biologice este stimulat ca pentru FIV,
ovulele sunt fertilizate cu spermatozoizii soţului, iar embrionii
transferaţi în uterul mamei purtătoare. După nouă luni de sarcină,
nou-născutul trece direct la părinţii lui biologici şi legali
(după Centers of Disease Control, 2000)

Sunt trei feluri principale de reproducere asista-
tă (RA): fertilizare in vitro (FIV), transfer de zigot în
trompe (ZIFT) şi transfer de gameţi în trompe
(GIFT), precum şi alte tehnici asociate lor. FIV repre-
zintă 99% din cazurile de RA.
Însămânţarea artificială este frecventă. Peste
două milioane de copii s-au născut în 2005 prin ÎA şi
mulţi alţii sunt pe drum. Circa 5% dintre copiii din
Europa occidentală sunt rezultatul reproducerii
asistate (RA). Dintre aceştia 30% sunt gemeni iar 2-
5%, tripleţi.
Însămânţarea artificială (ÎA)
Este tehnica cea mai simplă de RA. Însămânţarea
artificială include plasarea spermatozoizilor în uter
(ÎIU), rareori în colul uterin (însămânţarea intracer-
vicală). Pentru a creşte producerea de ovule mature
şi şansele de sarcină, se folosesc uneori medicamen-
te stimulante ale ovulaţiei (supraovulatorii). Poţi
folosi ÎIU, singură, fără medicamente, ÎIU cu clomi-
fen sau cu injecţii de FSH. ÎIU scurtcircuitează mucu-
sul cervical şi elimină sterilitatea de cauza cervicală,
ca factor de infertilitate.
Dacă soţul are 100 milioane de spermatozoizi, cel
mult 100 vor ajunge la ovul. Dar dacă are doar 8
milioane de spermatozoizi mobili, doar circa opt vor
atinge ovulul. În cazul ÎIU, medicul recoltează apro-
ximativ aceeaşi cantitate de celule mobile, din care
izolează cam 5,5 milioane şi le introduce direct în
uter; dintre ele circa 550 vor ajunge la ovul. Aceasta
îţi creşte şansa de fertilizare de 55 de ori.
Descrierea tehnicii:

59
MAMA ŞI PRUNCUL
- teste pentru boli infecţioase (hepatită, HIV ş.a.);
- femeia ia de obicei (dar nu totdeauna) medica-
mente de fertilitate pentru a induce supraovulaţia
(ovulatia mai multor foliculi) în prealabil;
- ecograme pentru a măsura dimensiunea folicu-
lilor; se pot folosi şi truse de prezicerea ovulaţiei sau
monitoare de fertilitate;
- injecţie cu HCG, de exemplu, Novarel, Pregnyl,
Ovidrel şi Profasi când foliculii au atins 18-20 mm
folosite pentru a declanşa ovulaţia; hCG stimulează
creşterea LH, care declanşează expulzia foliculului
din ovar (ovulaţia) la 34-40 de ore după injecţie;
- bărbatul se abţine de la sex 2-5 zile înainte de a
depune sperma prin masturbare în momentul ovu-
laţiei;
- spermatozoizii sunt spălaţi şi centrifugaţi în
prima oră de la ejaculare;
- femeia stă liniştită pe masa ginecologică; rela-
xarea uşurează tehnica şi creşte şansele de succes;
- spermatozoizii sunt introduşi în cavitatea uteri-
nă printr-un cateter subţire şi flexibil;
- femeia ramâne culcată, liniştită, pe masa gine-
cologică, timp de 10 minute, apoi pe pat pentru 30-
45 de minute.
Indicaţii:
- prima etapă în cazurile de infertilitate necom-
plicată;
- mucusul cervical nereceptiv, ostil la spermato-
zoizii soţului;
- număr scăzut de spermatozozi; e preferabil
totuşi ca cel puţin 5 mil/ml să fie mobili;
- endometrioză si anomalii ale tractului genital;
- infertilitate neexplicată (idiopatică) la ambii
parteneri.
Avantaje:
- mai ieftină şi cu mai puţine riscuri de sarcini
multiple decât FIV;
- deşi FIV este mai eficace pe ciclu, cuplurile îşi
pot permite mai multe cicluri de ÎIU, aşa încât frec-
venţa obţinerii sarcinii în timp este asemănătoare.
Eficacitatea tehnicii este scăzută în cazul vârstei
înaintate a femeii, calităţii scăzute a ovulelor şi sper-
matozoizilor, leziuni avansate de endometrioză şi
trompe uterine.
Frecvenţa sarcinii pe ciclu este de 4% în ÎIU sin-
gură şi 8%-17% în ÎIU asociată cu supraovulaţie
(procedeu de folosire a medicamentelor fertilizante
care stimulează producerea de ovule). Dacă nu apar
rezultate dupa 3-6 cicluri, medicul poate sugera FIV
cu ovule proprii sau donate.
60
Spălarea spermatozoizilor
Are scopul de a separa spermatozoizii sănătoşi
de componentele toxice din spermă. Sperma este un
amestec de spermatozoizi, lichid seminal produs de
prostată şi veziculele seminale, leucocite, prosta-
glandine, picături de grăsime şi mucus. Paradoxal,
sperma este un mediu toxic pentru spermatozoizi.
Lăsaţi în spermă, spermatozoizii mor repede (în 2-8
ore) şi nu pot primi mişcările rapide necesare fertili-
zării. În plus, prostaglandinele din spermă provoacă
spasme uterine dacă ajung în uter. De aceea sperma,
plus un mediu nutritiv, sunt centrifugate, iar sper-
matozoizii sănătoşi, de elită, de la fundul eprubetei
sunt însămânţaţi în uter.
Stimularea ovariană
Inducerea ovulaţiei înseamnă să iei medicamen-
te pe gură, de exemplu clomifen, pentru a te ajuta să
ovulezi. Dacă acest tratament singur nu reuşeşte,
clomifenul poate fi folosit împreună cu ÎIU sau FIV
pentru hiperstimulare ovariană.
Hiperstimularea ovariană (supraovulaţia) constă
din injecţii de gonadotrofine (FSH, FSH şi LH sau
LH) ca Repronex, Follistim, Bravelle, Pergonal şi
Gonal-f. Supraovulaţia se foloseşte de obicei în
cadrul reproducerii asistate.
Complicaţiile supraovulaţiei:
- naşteri multiple: gemeni: 17%, tripleţi sau mai
mulţi: 8% ;
- sângerare şi ruperea chistelor ovariene;
- sindrom de suprastimulare ovariană; este o
complicaţie gravă; constă în balonare abdominală,
greaţă, vărsături, respiraţie dificilă, leziuni de ficat şi
rinichi.
Metode alternative de supraovulaţie
FIV nestimulată (naturală). Se urmăreşte ciclul
menstrual prin ecografie şi probe hormonale înainte
de ovulaţie. Nu se folosesc medicamente, deşi
uneori medicul poate prescrie o injecţie de hCG,
pentru a stimula creşterea rapidă de LH, care indică
momentul de recoltare a ovulului. Se recoltează apoi
un singur ou. Tehnica ulterioară este similară altor
protocoale de FIV.
Avantaje: este ieftină, puţin stresantă, femeile
tolerează cicluri de fertilizare multiple, succesul sar-
cinilor la termen este destul de mare (32% în statisti-
cile cele mai bune) şi evită riscurile supraovulaţiei.
Dezavantaje: ovulul poate erupe înainte de fi
recoltat pentru FIV.
Medicamentele de stimulare a ovulaţiei acţio-

nează prin eliberarea de hormoni care declanşează
sau reglează ovulaţia. Se administrează în tablete
sau injecţii.
Clomifenul (Clomid, Serophene) este de obicei
primul medicament de fertilitate folosit la femei cu
cicluri menstruale rare sau lungi. Acţionează prin
blocarea estrogenului şi creşterea secreţiei FSH, de
către hipofiză, care stimulează ovarele în prima fază
a ciclului menstrual pentru a produce ovule.
Avantaje: medicament ieftin, care poate fi luat pe
gură, cu acţiune de intensitate moderată, nu necesi-
tă o supraveghere medicală severă, produce ovulaţia
la femei cu ciclu anovulatoriu, maturează un singur
ovul, rareori două, de aceea sarcina este unică, doar
în 6% din cazuri rezultă sarcini multiple, mai ales
gemeni; creşte numărul de spermatozoizi din sper-
ma soţului, la care poate fi administrat dacă este
cazul.
Dezavantaje: are efect antiestrogenic asupra
mucusului cervical şi endometrului (mucoasei uteri-
ne) ceea ce îngreunează sarcina, poate provoca
uneori suprastimularea ovarelor şi are numeroase
efecte secundare uşoare.
Precauţii
Anunţă medicul dacă sub tratament cu Clomifen
prezinţi valuri de căldură, uscăciune vaginală,
schimbări bruşte de dispoziţie sau tulburări de vede-
re.
Se administrează doar în primele 5-8 zile ale
ciclului. Se recomandă întreruperea Clomifenului
dacă sarcina nu rezultă dupa 3-6 cicluri de trata-
ment, în asemenea cazuri medicul poate recomanda
Antragon sau Centrotide.
Hormoni injectabili:
- gonadotrofină chorionică umană (HCG), de
exemplu Pregnyl, Novarel, Ovidrel si Profasi;
- hormoni foliculino-stimulant (FSH): Follistim,
Fertinex, Bravelle şi Gonadal-f;
- gonadotrofina umană de menopauză (HMG):
Pergonal, Repronex si Metrodin. Aceste medicamen-
te combină FSH şi LH, secretaţi de glanda hipofiză;
- hormoni de eliberare a gonadotrofinei (GnRH):
Factrel şi Luterpulse; stimulează eliberarea (secreţia)
de FSH şi LH de către hipofiză;
- hormoni agonişti de stimulare a gonadotrofinei
(GnRH agonişti): Lupron, Zoladex şi Synarel;
- hormoni antagonişti de stimulare a gonadotro-
finei (GnRH antagonişti): Antagon şi Centrotide.
Infertilitatea
Indicaţiile tehnicilor avansate de reproducere
asistată tehnologic (RA)
- Încercări repetate, timp de un an, de a deveni
gravidă prin tratamente medicale simple, fără suc-
ces.
- Femei peste 35 de ani.
- Spermatozoizi în număr redus, incapabili de a
trece prin mucusul cervical.
- Endometrioză.
- Tulburări de ovulaţie, afecţiuni uterine sau
tubare.
- Infertilitate de cauze necunoscute.
Fertilizarea artificială sau in vitro (FIV)
În noaptea de marţi, 25 Iulie 1978, la ora 11,47
p.m., într-un spital modest de lângă Manchester,
Anglia, s-a născut o fetiţă normală, blondă, cu ochi
albaştri, numită Louise Brown, primul copil fertilizat
în eprubetă,. Meritul pentru acest pas uriaş în istoria
medicinei îl au doctorii Robert Edwards şi Patrick
Steptoe, după 12 ani de cercetări extrem de minu-
ţioase. Unul din ei a declarat atunci: „Ultima dată
când am văzut copilul era doar opt celule într-o
eprubetă. Era frumoasă atunci şi continuă să fie fru-
moasă şi-acuma.” Această realizare biologică colo-
sală a deschis o nouă eră, permiţând aproape fiecă-
rui cuplu să aibă un copil.
FIV este, în prezent, forma predominantă de tra-
tament pentru familiile fără copii.
Cele mai bune candidate pentru FIV sunt femei-
le cu trompele astupate. Acest procedeu poate fi
chiar mai eficace decât chirurgia reparatorie a trom-
pei.
Înainte de a începe, întrebaţi-vă dacă sunteţi pre-
gătiţi pentru FIV:
- aveţi timpul şi banii necesari?
- ai acceptarea şi ajutorul soţului?
- sunt spermatozoizii lui normali?
- ai disciplina de a urma întocmai protocolul de
fecundaţie?
- sunteţi pregătiţi să acceptaţi riscurile FIV?
- aţi discutat ce veţi face cu embrionii rămaşi
după transfer?
- poţi tolera repetarea ciclurilor în caz de nereu-
şită sau chiar eşecul?
- accepţi reducerea selectivă a embrionilor, dacă
va fi cazul?
- îţi poţi face singură injecţii sau poţi găsi pe cine-
va să ţi le facă?
61
MAMA ŞI PRUNCUL
- ţi-e teamă că medicamentele de fertilitate pot
produce cancer sau malformaţii congenitale?
Dacă ai îndoieli, discută-le cu medicul.
Protocolul fertilizării artificiale
Echipa de FIV îţi va da, probabil, un calendar în
care sunt notate secvenţial toate medicamentele, eco-
grafiile, analizele de sânge, datele şi orele pentru
ciclul tău de fertilizare. Fii atentă la ce-ţi spune doc-
torul şi personalul ajutător. Întreabă orice nu-ţi este
clar. Acest protocol trebuie citit cu atenţie şi respec-
tat întocmai. Dacă schimbi protocolul, rişti să dărâmi
întregul tratament, cu supărare, pierdere de timp şi
de bani. Implică-ţi soţul; ajutorul lui e preţios.
Etapele fecundaţiei artificiale
În prima etapă se folosesc medicamente pentru
stimularea ovarului pentru a obţine ovuli maturi, de
calitate cât mai bună, care sunt recuperaţi sub con-
trol ecografic, exact la momentul potrivit. Urmează
tehnici de laborator specifice FIV pentru manipula-
rea şi cultivarea ovulelor şi embrionilor, precum şi
congelarea embrionilor de prisos. La sfârşit embrio-
nii sunt transferaţi în uter cât mai atraumatic posibil.
În cele peste 30 de zile ce vor urma, echipa de fer-
tilitate te va ajuta să faci un copil, pentru care aţi
investit nu numai timp şi bani, dar mai ales speran-
ţele şi visele unei vieţi întregi.
Urmează descrierea diverselor etape ale fecun-
dării artificiale.
1. Pregătirea pentru FIV începe cu folosirea pilule-
lor anticoncepţionale. Pilula îţi restabileşte ciclul
menstrual la date specifice, pentru a permite medi-
camentelor de fertilitate să preia rapid controlul pro-
cesului de reproducere. Pe tot parcursul protocolu-
lui, va trebui să iei câte un preparat multivitaminic,
care conţine acid folic. Unii medici adaugă un anti-
biotic cu spectru larg şi o doză mică (81 mg) de aspi-
rină. Aspirina creşte circulaţia în mucoasa uterină şi
ajută implantarea embrionului.
2. Blocarea maturizării ovulelor. Pentru a obţine cât
mai multe ovule, se suprimă în prealabil ovulaţia,
prin injecţii subcutanate de Lupron. Blocarea ovula-
ţiei normale îi permite medicului să controleze ciclul
şi să reducă riscul ca ovulele să fie expulzate din
ovar, înainte de a fi colectate. Etapele însămânţării
artificiale durează mai mult de o lună şi încep cu
prima injecţie de Lupron. Injecţia subcutanată poate
fi făcută de soră sau de tine însăţi. Medicul îţi va
recomanda să urmăreşti cu atenţie apariţia men-
struaţiei, care se poate manifesta doar prin câteva
62
picături de un roşu cafeniu. Telefonează-i imediat
spre a te prezenta la cabinet a doua zi, pentru teste
hormonale (estradiol) şi ecografie, care vor confirma
că ovarele sunt în repaus şi nu s-au format chiste.
3. Stimularea ovarului, pentru a accelera creşterea
şi maturizarea foliculilor ovarieni, prin medicamen-
te superovulatorii, administrate subcutanat:
Pergonal sau Repronex. Se continuă tratamentul cu
Lupron în doză redusă. Injecţiile trebuie făcute la
aceeaşi oră din zi, de obicei seara. Efectele secunda-
re ale acestor medicamente pot fi multiple, inclu-
zând oscilaţii mari în starea de dispoziţie. În acest
interval, vei face câteva vizite la cabinet pentru
probe hormonale şi ecografii. Ulterior, ecografia se
face zilnic. Examenul poate fi neconfortabil, dar nu
este dureros. Constă în introducerea unei sonde de
ultrasunet în vagin prin care se văd organele genita-
le interne, inclusiv ovarul. Numărul de ovule dez-
voltate prin stimulare hormonală depinde de rezer-
va ovariană, adică numărul total de ovule rămase în
ovare. Pe lângă urmărirea foliculilor din ovul, medi-
cul urmăreşte grosimea mucoasei uterine (endomen-
trului). O implantare de succes necesită o grosime de
cel puţin 9 mm. Dacă foliculii cresc prea repede,
medicul va reduce dozele de medicamente.
4. Maturizarea ovulului şi pregătirea foliculului ova-
rian pentru rupere. Când foliculii sunt aproape com-
plet dezvoltaţi, cu diametrul de 15-18 mm, ţi se va
cere să injectezi intramuscular gonadotrofină corio-
nică umană (Pregnil, Profasi sau Novarel). Injecţia
trebuie făcută exact la ora indicată, deoarece medi-
camentul va declanşa ovulaţia după 40 de ore, iar
medicul trebuie să recolteze ovulul maturizat, cu
câteva ore înainte. Cu cât sunt mai multe ovule
mature, cu atât şansele de a obţine embrioni de cali-
tate foarte bună sunt mai mari.
5. Colectarea ovulelor. Această fază te protejează
prin antibiotice înainte de obţinerea ovulului şi pre-
pară uterul pentru implantare. Pentru a ajuta
implantarea, ţi se va recomanda să iei pe gură un ste-
roid, împreună cu un antibiotic administrat ambilor
parteneri, pentru a scădea riscul de infecţie.
La aproximativ 36 ore după injecţia intramuscu-
lară, medicul va extrage mai întâi lichidul din folicu-
lii ovarieni, apoi ovulele mature, cu o seringă fină,
introdusă în vagin sub control ecografic.
Fii foarte atentă să nu întârzii la vizită. Deşi
manevra este puţin dureroasă, ţi se poate administra
o sedare prin perfuzie intravenoasă. Pentru asta e
nevoie să nu mănânci şi să nu bei nimic după miezul
nopţii. În acest timp, soţul este condus într-o cameră
 Infertilitatea

slabi. Nu toţi embrionii evoluează optim.

Embriologul îi va alege pe cei mai buni, pentru
implantare. Selecţia embrionilor se face pe patru cri-
terii: numărul celulelor, egalitatea lor, absenţa frag-
mentării celulare şi a nucleilor dubli.
Caz ilustrativ: S.P., 31 de ani; din 20 foliculi
colectaţi, după fertilizare in vitro, în ziua 4-a, erau: 6
în stadiu de morulă, câte un embrion cu 11, 10 şi 9
celule, 3 cu 8 celule iar restul prea mici pentru a con-
tinua dezvoltarea. În ziua a 5-a au fost implantaţi 2
blastociţi (A şi B), clasificaţi foarte buni, dintre care
unul va deveni fetiţa A.C.
Aspiraţia transvaginală a ovului sub ghidaj ecografic 7. Deschiderea asistată a oului fecundat (în faza de
blastocit cu câteva celule)
separată, pentru a-şi depozita sperma. Soţul depune Embrionii cu zona pellucida (coaja care-i încon-
sperma cu două ore înainte de fi prelucrată în labo- joară) mai subţire sunt mai uşor fetilizaţi prin FIV.
rator, în care timp spermatozoizii sunt spălaţi, cen- Crearea unei mici deschideri în zona pellucida,
trifugaţi, examinaţi şi selectaţi. măreşte şansele embrionului de a sparge coaja oului
6. Dezvoltarea embrionilor. Ovulele mature recolta- şi de a se implanta în mucoasa uterină. Manipularea
te (în medie între 5-12), sunt plasate în cutii Petri cu sub microscop a embrionului în faza de şase-opt
medii de cultură speciale, la care se adaugă 50.000- celule se face de către tehniciană prin: stabilizarea cu
100.000 de spermatozoizi viguroşi, pentru fiecare o pipetă, iar de partea opusă o altă pipetă mai mică,
ovul. Laboratoarele ultramoderne de FIV plasează crează o deschidere în zona pellucida, folosind o
fiecare ovul într-o picătură microscopică de cultură soluţie acidă. Dacă deschiderea nu este perfectă,
cu doar cca 3.000 spermatozoizi mobili în fiecare embrionul poate fi lezat şi scade şansele de implan-
picătură. Se evită astfel riscul ca ovulul să fie fertili- tare sau poate provoca gemeni
zat de mai mulţi spermatozoizi (polispermie), oprin- identici (univitelini). Embrionii
du-i dezvoltarea. A doua zi embriologul urmăreşte sunt apoi spălaţi de soluţia
la microscop semnele de fertilizare sub formă de doi acidă, păstraţi câteva ore în
corpusculi incubator şi implantaţi în uter.
clari (pronu- Metoda măreşte şansele de fer-
clei). Acesta tilizare mai ales la femeile în
este un indi- vârstă de peste 38 de ani şi la
ciu că sper- cele la care FIV nu a reuşit
matozoidul după multiple cicluri datorită
s-a unit cu zonei pellucide mai groase a
o v u l u l ouălelor.
matur, for-
mând un ou Deschiderea asistată a oului
(zigot), ce va fecundat
deveni ulte-
rior embrion. 8. Implantarea embrionului. După atâtea consul-
În următoa- turi, medicamente, injecţii, ecograme, timp, bani,
rele 3-5 zile, griji şi speranţe, ajungi la această zi cu teamă, antici-
embrionii paţie şi nesiguranţă. Este de recomandat să fii calmă.
sunt exami- Cei mai buni embrioni în vârstă de 3 sau 5 zile, sunt
naţi calitativ, implantaţi în uter. În general, aceştia se implantează
microscopic în a treia zi, atunci când există puţini embrioni de
şi clasificaţi calitate foarte bună. Poţi vedea fotografiile la micros-
în: foarte cop ale embrionilor. Aceasta poate fi prima fotogra-
buni, buni, fie a viitorului tău copil/i. Dacă însă în a treia zi exis-
Unul din embrioni va deveni A.C.
mediocri şi
63
MAMA ŞI PRUNCUL
tă numeroşi (8-11) embrioni viguroşi, aceştia sunt
cultivaţi în continuare în laborator, până în ziua a
cincea, spre a-i alege pe cei care au rămas dezvoltaţi
în final. La o femeie tânără (28 de ani) îi sunt implan-
taţi un număr mai mic de embrioni, faţă de o alta de
41 de ani, la care riscul de avort este mai mare.
Implantarea este nedureroasă, se face printr-un cate-
ter moale, subţire, introdus prin vagin, în uter. Orice
iritare a uterului în timpul transferului reduce mult
şansele embrionului de a se implanta. Pentru aceas-
ta medicul foloseşte un cateter moale, iar colul uterin
trebuie să fie relaxat. Starea de nelinişte contractă
colul uterin, care este ca un sfincter şi îngreunează
introducerea cateterului. Tehnicile de autorelaxare
sunt indicate. Medicul poate fi asistat de anestezist
sau asistentă pentru a te seda uşor.
Sedarea uşoară, conştientă
Este o tehnică modernă de anestezie, care constă
în administrarea unui medicament sedativ, astfel
încât femeia să se simtă confortabil, în timp ce anes-
tezistul îi urmăreşte semnele vitale (pulsul, tensiu-
nea şi gradul de conştienţă). După intervenţia de
implantare a embrionilor, femeia părăseşte spitalul
împreună cu soţul, în stare conştienţă, fără somno-
lenţă pronunţată, greaţă sau vărsături. Tensiunea,
neliniştea şi discomfortul sunt astfel mult reduse.
Embrionul introdus în cavitatea uterină pluteşte
timp de câteva zile, până se implantează. În acest
interval va trebui să stai cât mai liniştită, la pat.
Repausul la pat
Începe în cabinetul medical, unde vei rămâne cel
puţin o jumătate de oră după implantare. Soţul te
transportă cu maşina acasă, cu grijă, lent, cât mai
uşor, întinsă cât mai mult pe scaun, ascutând o
muzică relaxantă. La sosire el te ajută să mergi direct
în pat. Acasă, soţul îţi pune la îndemână hrană sănă-
toasă, echilibrată, medicamente, apă şi sucuri natu-
rale, cărţi, albume, radio, telecomanda TV şi un puz-
zle. El are rolul de însoţitor, asistent medical, bucătar
şi prieten. Dacă nu va fi disponibil, asigură-ţi din
timp ajutorul unei rude sau prietene. Repausul strict
la pat durează cel puţin 3 zile.
Sugestii:
- Stai în pat pe spate, pe burtă sau pe o parte, cu
o pernă sub picioare şi cel mult două sub cap.
- Ridică-te doar pentru mese.
- Mergi numai la WC.
- Nu face duş în acest interval.
- Continuă medicamentele prescrise. Ia acetami-
nofen pentru crampe, dar evită ibuprofenul.
- Stai acasă în prima săptămână după transfer şi
64
evită activităţi fizice intense timp de două săptă-
mâni. După aceea reia-ţi activitatea fizică sub formă
de plimbări pe jos.
- Sigura ta grijă va fi să nu te ridici în picioare. Cu
cât mergi mai mult, cu atât rişti să-ţi desprinzi
embrionul.
Se continuă tratamentul cu estradiol i.m. şi pro-
gesteron (i.m. sau supozitoare vaginale).
9. Vestea sarcinii. Cam la două săptămâni după
transferul embrionilor are loc prima probă de sarci-
nă. Proba se bazează pe creşterea gonadotrofinei
corionice umane, hormon produs de embrionul
implantat în mucoasa uterină. Creşterea continuă
este un semn că un embrion este implantat în uter şi
este în evoluţie. Proba pozitivă de sarcină este un
mare pas înainte, dar succesul nu e încă sigur.
În acest stadiu sarcina poate evolua în una din
patru direcţii:
- sarcină (bio) chimică, oprită în evoluţie: fertiliza-
rea a avut loc, embrionul s-a implantat şi începe să
producă HCG, dar ceva nu merge bine şi dezvolta-
rea embrionului se opreşte. Proba de sarcină poziti-
vă a fost slabă şi nivelul HCG scade treptat la zero.
Lipsesc semne de sarcină detectabile prin ecografie.
Frecvenţa: 5%- 10%.
- sarcină clinică: proba pozitivă de sarcină e înso-
ţită de semne ecografice, care arată sacul amniotic,
părţi ale fătului sau chiar bătăile inimii fetale.
Ecografia şi bătăile inimii fetale, înregistrate prin
Doppler, ale lui A.C., la 12 săptămâni
În acest stadiu, bucuria creşte. Există încă riscul
de avort, sarcină prematură şi sarcină multiplă.
Avortul spontan în prima parte a sarcinii se produce
între 10% şi 20% la cuplurile care concep sarcina
neasistate. La cuplurile cu reproducere asistată
(RA), riscul de avort spontan este în medie de
15,5%. Variaţia depinde mai ales de vârstă. Riscul de
avort la femeile între 20 şi 29 de ani cu RA este de

10% şi de 39,3% la cele în vârstă de peste 43 de ani;
- sarcină extrauterină: embrionul rămâne agăţat şi
se dezvoltă în trompă; mai frecvent dacă trompele
au fost bolnave anterior. Frecvenţa: 0,7%.
- naştere de copil viu: acesta e dorinţa fiecăruia.
Încă mai poate fi un risc de malformaţii congenitale,
ca şi în restul populaţiei.
10. Evoluţia sarcinii după FIV. La cinci săptămâni
după transferul de embrioni, (trei sapt. după proba
berzei) ecograma va arăta câţi embrioni s-au implan-
tat cu succes. După ce sarcina devine vizibila eco-
grafic, reproducerea asistată este considerată cu suc-
ces, iar femeia este trecută sub îngrijirea unui obste-
trician.
Ce-i vei spune copilului?
Spune copilului adevărul, în funcţie de puterea
lui de înţelegere, mai bine să afle de la tine decât de
la alţii. Copiii pot accepta aproape orice informaţie,
când părinţii le-o prezintă în mod sincer. Dă-i expli-
caţii simple, de exemplu: te-ai născut la spital cu aju-
torul doctorului.
Recomandări:
- Bucură-te, dar cu rezerve; mai ai o cale lungă
până ce-ţi vei alăpta copilul.
- Evită orice activitate strenuoasă, ca ridicări de
obiecte grele, exerciţii fizice, muncă în casă intense.
- Sexul, cu sau fără orgasm, trebuie evitat timp de
cel puţin şase săptămâni; poate provoca contracţii
uterine şi creşte riscul de avort.
- Evită fumatul, alcoolul, cofeina, orice medica-
ment şi desigur drogurile. Excepţie: acetaminofenul
pentru dureri, scăderea febrei şi progesteronul.
- Continuă să iei progesteronul sub formă de
supozitoare vaginale. Dacă nu poţi tolera supozitoa-
rele sau sângerzi cât de puţin, reia injecţiile.
- Revino la control ecografic la o săptămână dupa
prima probă de sarcină. Se poate vedea acum un sac
vitelin (de sarcină) sau mai multe. După două săptă-
mâni de la proba berzei, ecografia arată bătăile ini-
mii fătului şi alte semne de dezvoltare fetală, iar sar-
cina devine sigură. Vei şti acum dacă sarcina e uteri-
nă singură (75% din cazuri), multiplă sau tubară.
- Dacă sarcina este normală, singură sau gemela-
ră (în 22% din cazuri), vei fi trecută în grija unui
obstetrician cu experienţă.
- Dacă sunt vizibili tripleţi, în cca. 3% din cazuri,
sau mai mulţi, situaţia se complică. Ţi se va propune
reducerea selectivă a unora dintre feţi.
Uneori corpul tău îţi spune că eşti însărcinată.
Infertilitatea
Semnele începutului de sarcină pot fi, în afară de
lipsa menstruaţiei, oboseala, greaţa, umflarea şi creş-
terea sensibilităţii sânilor, pofta intensă de anumite
mâncări, urinare frecventă, constipaţie, dureri epi-
gastrice (în capul pieptului) şi edeme.
Tehnica injecţiilor
FIV nu este uşoară, amuzantă sau nedureroasă,
dar trofeul merită efortul.
Trofeul mamei
Printre altele, va trebui să înveţi cum iei nume-
roasele medicamente prescrise şi cum să-ţi faci injec-
ţiile. Înjecţiile le poţi face tu, soţul tău, o prietenă sau
o asistentă cu plată. De regulă injecţiile trebuie făcu-
te la o anumită oră, uneori cu precizie. Asigură-ţi
ajutorul unei persoane de încredere.
Sunt două feluri de injecţii: sub piele, (s.c.) şi în
muşchi (i.m.).
Injecţiile subcutanate folosesc seringi cu un ac
mic, subţire şi se fac sub piele, la nivelul coapselor
sau abdomen. Se administrează astfel: Lupron,
Gonal F, Follistim, Brevelle şi Repronex.
Injecţiile intramusculare se fac cu un ac mai lung,
adânc în muşchi, de regulă în cadranul supero-late-
ral al fesei. Se folosesc pentru progesteron şi hCG.
Cele mai multe femei apelează la altă persoană pen-
tru aceste injecţii.
La prima vedere diversitatea medicamentelor te
poate intimida; unele (Lupron) sunt un lichid clar,
altele (stimulatoarele ovulatorii) se prezintă ca o pul-
bere albă; apoi fiole de soluţii de sare (serul fiziolo-
gic) pentru dizolvarea pulberei, alături de comprese,
seringi şi ace.
Frica de injecţii declanşează un mecanism de
panică; este un fel de autosugestie. În realitate injec-
ţiile nu sunt aşa de dureroase cât crezi iniţial.
Recunoaşte-ţi fobia, discut-o cu medicul şi cere aju-
65
MAMA ŞI PRUNCUL
torul asistentei medicale. Găseşte o strategie care ţi
se potriveşte. Acţionează apoi rapid şi decisiv. Prima
injecţie este mai grea; restul devine rutină. Injectarea
unor medicamente este uşurată prin folosirea serin-
gilor pen, cu dozele premăsurate.
Sugestii:
- Nu porni cu ideea preconcepută că nu-ţi poţi
face injecţii singură; sute de mii de femei ca tine le-
au făcut.
- Învaţă să faci injecţii făcând exerciţii prealabile
pe o portocală.
- Cere asistentei să-ţi deseneze pe piele locul
injecţiilor.
- Păstrează medicamentele la un loc sigur, inac-
cesibil copiilor, răcoros (Lupronul se păstrează în fri-
gider după deschidere).
- Asigură-te că ştii precis ce doză îţi injectezi; cere
soţului să verifice.
- Fă-ţi injecţiile la aceeaşi oră, de obicei seara,
dacă medicul nu ţi-a recomandat altfel; rareori ele
trebuie facute dimineaţa şi seara.
- Crează-ţi o atmosferă liniştită, relaxantă, de
exemplu, muzică în surdină.
- Spală-ţi mâinile cu apă şi săpun.
- Pregăteşte medicamemtele şi seringile.
- Aplică gheaţă timp de un minut la locul injecţiei
sau ciupeşte-l pentru a micşora durerea; se pot folosi
creme analgezice.
- Curăţă locul injecţiei cu un tampon cu alcool;
aşteaptă până ce alcoolul s-a evaporat.
- Injectează medicamentele la temperatura came-
rei.
- Nu atinge acul, căci îl contaminezi.
- Relaxează-ţi muşchii în prealabil.
- Scoate bulele de aer din seringă.
- Introdu acul cu o mişcare rapidă.
- Aspiră uşor, trăgând de piston; dacă apare o
picătură de sânge, schimbă poziţia acului în muşchi;
nu schimba direcţia acului cât timp este sub piele.
- Nu refolosi acele.
- Alternează locul injecţiilor.
- Nu arunca seringile la gunoi; pune-le într-o
cutie etanşă şi urmează indicaţiile pentru a le depo-
zita.
- Anunţă medicul dacă ai injectat o doză mai
mare; s-ar putea compensa eroarea, micşorând doze-
le în zilele următoare.
- Fă o baie caldă pentru a micşora durerea uşoa-
ră de la locul injecţiilor.
66
Alte protocoale de FIV posible
Protocolul scurt. Dacă rezerva ovariană este mică,
se dă Lupron doar 2-3 zile, după care se încep gona-
dotrofine în doze mai mici. Rezultă mai puţine
ovule.
Protocolul prelungit, cu antagonişti. Lupronul este
înlocuit cu medicamente noi, ca Centrotide sau
Antagon, care previn creşterea rapidă de LH. Aceşti
antagonişti sunt începuţi, când foliculii ating 14 mm.
Microprotocolul. La femeile care nu au răspuns la
protocolul anterior, au un nivel crescut de FSH sau
sunt vârstnice, se folosesc în primele zile doze foarte
mici de Lupron.
Protocolul natural. Constă în FIV fără medicamen-
te. Se urmăreşte ovulaţia frecvent prin ecografii şi
probe de sânge. Este foarte greu de sincronizat,
maturaţia ovulului nefiind controlată. Frecvenţa sar-
cinilor este joasă deoarece se însămânţează doar un
ovul. Economia de medicamente este balansată de
rezultate mediocre.
Procentajul de succes în FIV este aproape egal în
primele trei cicluri de trasfer, apoi scade treptat.
Succesul cel mai mare (43%) se obţine cu ovulele
donate proaspete. Şansele de sarcină cu ovulele pro-
prii sunt mai mari (22%) la femeile sub 35 de ani şi
scad la 14,6%, la cele între 41-42 de ani. Frecvenţa
sarcinii rămâne mare la femeile vârstnice de la care
s-au extras peste 10 ovule.
Tabelul 16. Frecvenţa sarcinilor şi a naşterilor prin
reproducere asistată (pe ciclu de tratament, în clinici cu
dotare optimă)
Mai puţin 10 sau mai
de 10 ovule multe ovule
Vârsta Sarcină Naştere Sarcină Naştere
Sub 30 de ani 50% 44% 66% 61%
30-35 de ani 44% 30% 56% 46%
36-40 de ani 33% 19% 48% 33%
(după S. Silber, 2005)
Alte tehnici de fertilizare artificială
În afara FIV standard se mai folosesc transfer de
gameţi (celule sexuale mature) în trompe (GIFT) şi
transfer de ouă fertilizate (zigot) în trompe (ZIFT).
Aceste două tehnici sunt variante ale FIV. Necesită
tratament cu hormoni şi se efectuează prin laparos-
copie sub anestezie generală. Riscul de sarcini multi-
ple este mai mic, iar costul mai mare decât în FIV.

Transferul de gameţi în trompe (GIFT)
Etapele:
- inducţia ovulaţiei ca în FIV;
- colectarea ovulelor şi a spermatozoizilor;
- celulele sexuale mature sunt amestecate, dar nu
sunt fertilizate activ;
- transferul gameţilor (un amestec de ovulele şi
spermatozoizi maturi, nefertilizaţi) imediat în trom-
pă cu un cateter subţire, prin laparoscopie;
- fertilizarea are loc în trompă, în mod normal;
- oul fertilizat avansează de-a lungul trompei şi
devine embrion pe măsură ce se divide, apoi se
implantează în mucoasa uterină.
Transferul de zigoţi în trompe (ZIFT)
Este o combinaţie de FIV şi GIFT:
- inducţia ovulaţiei ca în FIV;
- colectarea ovulelor şi a spermatozoizilor;
- ovulele combinate cu spermatozoizii sunt ferti-
lizate în laborator;
- medicul examinează zigotul şi se asigură că
arată normal;
- ouăle fertilizate (zigoţii sau embrionii cu o sin-
gură celulă) sunt implantate în trompe, ca în GIFT
- embrionul(ii) se implantează în uter.
Tabelul 17. Criterii de alegere între FIV, GIFT şi
ZIFT
FIV GIFT ZIFT
Necesită laparoscopie _ + +
Necesită anestezie _ + +
Recoltare sub ghidaj ecografic + +/- +
Fertilizarea cunoscută + _
Fertilizarea la locul normal _ + _
Necesită trompă normală _ + +
Oferă informaţie pentru diagnostic _ + +
Infertilitate masculină severă + - +
care necesită ICSI
(după Wisot A.L., 2004)
Laparoscopia
Este folosită pentru extragerea ovulului în caz de
GIFT sau ZIFT.
În asemenea cazuri poţi fi admisă în spital în ziua
operaţiei şi externată seara sau a doua zi. Va trebui
să vii cu stomacul gol, fără să mănânci sau să bei
după miezul nopţii. Ţi se va pune o perfuzie intra-
venoasă, iar anestezistul îţi va explica opţiunile pen-
tru anestezie: peridurală în care anestezicul local
este injectat în spaţiul de lângă măduva spinării, în
apropierea rădăcinii nervilor spinali. Se întrerupe
sensibilitatea dureroasă şi tactilă de la talie în jos,
Infertilitatea
menţinând tonusul muscular. Deoarece vei fi trează
ţi se poate adăuga o uşoară sedare, pentru a micşora
anxietatea.
În anestezia generală ţi se administrează medica-
mente în perfuzia i.v. şi pe mască, iar ulterior pe
mască aşezată în gură şi faringe, pentru a provoca
un somn medicamentos şi un nivel de anestezie
necesar operaţiei.
După instalarea anesteziei se face o mică incizie
pe marginea inferioară a ombilicului. Se introduce
apoi un ac în cavitatea abdominală prin care se insu-
flă CO2, care destinde abdomenul. Tot prin această
incizie se introduce teaca unui tub telescopat prin
care se observă organele din pelvis. Alte incizii în
peretele abdomenului inferior permit introducerea
altor instrumente, care manipulează organele, aspiră
foliculii ovarieni sau introduc gameţii (ouăle fertili-
zate) în trompe.
Procedee moderne asociate FIV
Injectareaintracitoplasmaticădespermatozoizi(ICSI)
Este o tehnică minuţioasă de fertilizare in vitro
prin micromanipulare. Spermatozoizii nu fertilizea-
ză singuri ovulul, ci se alege un singur spermato-
zoid, de aspect normal, cu o pipetă extrem de subţi-
re şi este injectat direct în ovul.
Injectarea unui
spermatozoid infertil în
ovul
Caracteristici:
- tehnica microscopică este simplă, dar extrem de
meticuloasă;
- embriologul stabilizează ovulul cu o micropi-
petă şi injectează de partea cealaltă a ovului un sin-
gur spermatozoid, cu o altă pipetă;
- ovulul este transferat într-o micropicătură de
mediu de cultură; dacă eset fertilizat, oul este lăsat să
se dezvolte două zile, după care este implantat în
uter sau congelat;
- este indicată în cazurile de infertiliate masculi-
nă, când soţul are spermatozoizi în număr scăzut, de
formă anormală sau cu mobilitate redusă;
67
MAMA ŞI PRUNCUL
- se foloseşte chiar cu spermatozoizi imaturi,
anormali. Urmările genetice tardive ale acestei atitu-
dini nu se cunosc.
Perforarea zonei protectoare a oului
Este o altă variaţie a FIV, în care se practică un
mic orificiu în coaja oului (zigotului) pe care enzi-
mele uterine îl lărgesc, pentru a uşura implantarea.
Ajuns în uter, embrionul trebuie să spargă coaja
oului (zona pellucida), ca puiul de găină. Fără o teh-
nică perfectă, celulele oului pot fi traumatizate şi
rezulta gemeni.
Diagnosticul genetic la preimplantare (PGD)
Constă în extragerea unui corpuscul polar (mate-
rial genetic din apropierea oului pe cale de maturi-
zare) sau a unei celule din embrionul foarte tânăr
pentru analiza genetică. În acest stadiu celulele blas-
tomere nu sunt diferenţiate, fiecare poate forma
orice celulă din corp şi extragerea uneia nu provoa-
că malformaţii. Scopul este de a evita transferul unui
embrion cu un material genetic anormal, corelat de
regulă cu sexul masculin. Este folosit pentru selecţia
embrionilor la perechile care au în familie unele boli
genetice şi pentru aflarea timpurie a sexului.
Înainte de PGD veţi consulta un consilier genetic,
care vă va ajuta să decideţi asupra acestei tehnici.
Embriologul sau geneticiana va examina nouă
cromozomi (X,Y, 13, 15, 16, 17, 18, 21 şi 22), pe care
sunt localizate cele mai frecvente anomalii genetice.
Cu datele obţinute, medicul va stabili viabilitatea fie-
cărui embrion şi va decide pe care să-i implanteze,
să-i păstreze sau să-i arunce. Proba este destul de
corectă; doar 10% sunt inexacte, dar în 3% sunt fals
negative, adică dau rezultat normal, când copilul
este genetic anormal. Cele mai multe din cazurile
negative vor sfârşi, însă, prin avort spontan.
Indicaţiile PGD:
- boli transmise genetic în familie; de exemplu
sindromul Down, Turner, Klinefelter şi Marfan,
fibroza cistică, hemofilia, distrofia musculară, ane-
mia cu hematii în seceră, etc;
- familii care au un copil cu boală genetică;
- femei cu avorturi repetate (atribuite în prezent
anomaliilor congenitale);
- soţi în vârstă de peste 35 de ani;
- cei care vor să continue sarcina, chiar dacă pro-
bele de sarcină sunt nefavorabile;
- perechile la care repetate cicluri de FIV nu au
avut succes, vor să afle de ce şi dacă îşi pot permite
cheltuieli adiţionale.
68
Înainte de a decide, evaluaţi beneficiile şi riscuri-
le şi discutaţi-le cu medicul de fertilitate. Fiecare
cuplu este diferit. Unii părinţi se opun reducerii
selective de embrioni, din motive religioase sau
morale. Alţii vor să accepte şi să iubească toţi copiii
lor, indiferent de problemele care vor apare la naşte-
re. Cei mai mulţi consideră, însă, proba genetică mai
puţin dureroasă decât amniocenteza sau viaţa plină
de suferinţă a copiilor născuţi cu malformaţii geneti-
ce grave.
Transferul de blastociţi
În loc să implanteze embrioni de 2-3 zile, prin
această tehnică se implantează blastociţi, care sunt
embrioni de cinci zile, mai complecşi. Nu mai este
nevoie să se implanteze mai puţini embrioni, ceea ce
scade ricul de naşteri multiple. Creşte însă uşor ris-
cul de gemeni identici. Sarcina cu succes survine în
36% la prima încercare, mai ales la femeile tinere.
Copiii născuţi sunt mai frecvent băieţi.
Păstrarea la gheaţă a embrionilor
Ovulele, spermatozoizii sau ouălele pot fi păstra-
te (crioprezervate) la temperaturi de -196o C pentru a
fi implantate, donate sau eventual aruncate. La
această temperatură toate procesele metabolice sunt
oprite, fără a leza, se pare, celulele. Embriologul
depune excesul de embrioni, clasificaţi superiori,
sau ovule într-o soluţie crioprotectoare, apoi într-un
recipient de plastic plasat în zăpadă carbonică.
Înainte de a fi implantate în uter, embrionii sunt
dezgheţaţi cu meticulozitate, spălaţi şi plasaţi în
mediu special de cultură în incubator. Timp de câte-
va săptămâni înainte de transfer vei lua estrogen şi
progesteron pentru a-ţi pregăti endometrul.
Folosirea de ovule refrigerate
Este o tehnologie nouă, diferită de păstrarea la
gheaţă a spermei, (spermatozoizii sunt uşor de pre-
zervat, deoarece conţin puţină apă, ale cărei cristale
de gheaţă ar avea un efect nociv) şi a embrionilor.
Surplusul de embrioni, după fertilizare in vitro,
sunt congelaţi şi păstraţi în laborator pentru implan-
tare în uter, dacă transferul celor proaspeţi nu a avut
succes.
Ovulele dezgheţate sunt fertilizate prin injectare
citopasmatică de spermatozoid (ICSI).
Este nevoie de peste trei cicluri de fertilizare şi 50
de ovule crioprezervate pentru a concepe un singur
copil.
Indicaţii:

- femei nevoite să amâne graviditatea;
- femei necăsătorite care nu si-au gasit încă soţul;
- femei care încep chemo sau radioterapie pentru
cancer;
- perechi care nu acceptă congelarea embrionilor
din motive religioase.
Condiţii:
- vârsta sub 35 de ani;
- sănătate deplină şi FSH în limite normale;
- timp şi bani disponibili.
Fertilizarea nereuşită
Vestea nereuşitei are efecte foarte puternice. Te
poţi simţi deprimată după eforturile depuse timp
îndelungat. Neputinţa de a face copii îţi produce
stres sau depresie. Stresul se manifestă chiar la pere-
chile tandre şi iubitoare, care s-au pregătit pentru
posibilitatea unui eşec, la cei cu un rezultat anormal
la probele genetice, sarcini multiple sau o naştere
normală.
Părinţii unui copil normal născut prin reprodu-
cere asistată sunt mai anxioşi decât cei care concep în
mod natural. Depresia se poate manifesta prin: tri-
steţe, pierderea speranţei, vinovăţie, gânduri negre
şi dezinteres pentru distracţii, prietene sau pentru
sex. E bine sa prevedeţi această posibilitate pentru a
vă dezvolta mecanisme de a face faţă.
Micşorarea stresului şi a depresiei
Tensiunea emoţională din timpul tratamentului
de infertilitate este intensă. Încearcă să te pregăteşti
din timp:
- decideţi cât timp şi ce fel de tratament veţi face
şi câţi bani vă puteţi permite să cheltuiţi;
- hotărâţi ce alternative aveţi, de exemplu, dona-
rea de ovule, ouă (zigoţi), spermatozoizi, adopţia
sau viaţa fără copii;
- fiţi siguri că stăpânirea emoţiilor negative este
tot atât de importantă ca tratamentul medical. Dacă
eşti relaxată şi optimistă îţi măreşti şansele de a face
copii. Anxietatea creşte nereuşita tratamentului
infertilităţii;
- împărtăşeşte-ţi gândurile şi grijile cu soţul,
rudele şi prietenele. Cel mai bun ajutor îl poţi avea
de la soţ. Comunică deschis cu el. Fă-l să simtă că
participă la această realizare. Recunoaşte doar că el
se comportă diferit de tine. Tu vrei să-ţi exprimi
emoţiile, pe când el, să asigure viitorul copilului;
- nu ezita să te rogi sau să porţi anumite bijuterii
purtătoare de noroc, drept talisman; îţi pot micşora
Infertilitatea
neliniştea;
- încearcă tehnici de reducere a stresului, ca
meditaţia şi yoga; practică exerciţii de relaxare şi de
scădere a a stresului; şi acupuncura te poate ajuta,
dacă crezi în ea;
- exersează fizic zilnic pentru a scădea tensiunea
fizică şi emoţională;
- caută sprijin emoţional. Alătură-te unui grup de
discuţii şi ajutor, de exemplu pe Internet, cu preocu-
pări sau situaţii asemănătoare;
- învaţă cât mai mult despre cauzele şi tratamen-
tul infertilităţii voastre;
- cât timp tratamentul nu-ţi zdruncină căsnicia,
sănătatea sau finanţele, ai motive să perseverezi.
Aproape două treimi din perechile care fac trata-
ment de infertilitate, devin părinţi.
Complicaţiile tehnologiei de reproducere asistată
Reproducerea asistată nu este scutită de riscuri.
Pot apărea: avorturi spontane, hiperstimularea ova-
riană, sarcini multiple, iar în cazuri extrem de rare,
chiar deces. Se adaugă riscuri care ţin de tehnica
medicală sau chirurgicală şi riscuri tardive ale medi-
camentelor folosite pentru stimularea ovariană.
Acestea, deşi foarte rare, pot include sângerare,
infecţie sau lezarea unui organ vital, situat alături de
locul unde intenţiona să fie plasat acul.
Riscuri pe termen îndelungat se referă, în special,
la teama de cancer după folosirea medicamentelor
de stimulare ovariană. Studiile recente cu statistici
largi nu au găsit o legătură semnificativă între folo-
sirea medicamentelor de infertilitate şi cancerul de
sân.
Riscurile, deşi rare, există şi este bine să fii infor-
mată asupra lor înainte de a începe tratamentul.
Riscul de avort spontan
În primul trimestru de sarcină, frecvenţa de pier-
dere spontană a sarcinii este de 10-20%, la cei cu sar-
cină pe cale naturală, ca şi la cei cu reproducere asis-
tată. Variaţiile cele mai mari depind de vârsta
mamei. Avortul spontan în sarcinile prin reproduce-
re asistată este de aproximativ 10% la femeile între
20-29 de ani şi atinge 39% la cele în vârstă de peste
43 de ani.
Peste 90% din avorturile ivite în cursul tratamen-
tului infertilităţii sunt datorate malformaţiilor cro-
mozomiale şi genetice ale embrionului şi nu datorită
problemelor uterine sau sănătăţii femeii în general.
Frecvenţa acestor avorturi creşte cu vârsta gravidei.
69
MAMA ŞI PRUNCUL
Hiperstimularea ovariană
Hiperstimularea ovariană sau sindromul de sti-
mulare excesivă se produce când femeia ovulează
dintr-un număr mare de foliculi, plin cu lichid bogat
în estrogeni, care se varsă din ovar în cavitatea abdo-
minală.
Stimularea ovariană controlată face parte din
tehnica fertilizării în vitro. Medicul prescrie medica-
mente pentru a elibera mai multe ovule pe durata
unui ciclu, care sporesc şansele de a rămâne gravidă.
Dacă însă, produci peste 20 de ovule deodată, iar
nivelul de estradiol din sânge, creşte foarte mult,
există riscul de sindrom de hiperstimulare ovariană
(SHSO).
SHSO se manifestă prin:
- balonare abdominală mare;
- dureri în abdomenul inferior;
- scăderea volumului de urină;
- creştere în greutate;
- greaţă;
- intoleranţă alimentară;
- respiraţie dificilă (semn de gravitate şi indicaţie
de spitalizare de urgenţă).
Este provocat de gonadotrofina corionică umană.
Frecvenţa sindromului de SHO este mai mică de
1% la femeile sub tratament. Este mai frecvent la
femeile cu ovar polichistic. În asemenea cazuri se
folosesc doze mai mici de medicamente stimulatoa-
re.
Prevenirea se face prin respectarea tratamentului
indicat, ecografii şi probe repetate de estradiol din
sânge, pentru a controla dezvoltarea normală a foli-
culilor din ovar.
Tratamentul include hidratare suficientă pe gură,
pentru a menţine un volum de urină normal; medi-
cul poate recomanda o soluţie echilibrată de săruri
minerale, asemănătoare cu cea folosită la naştere şi
tablete pentru calmarea durerii. Recuperarea durea-
ză o săptămână în lipsa sarcinii şi până la o lună,
dacă eşti însărcinată.
Sarcina cu risc crescut
Chiar fără o sarcină multiplă, sarcinile prin FIV
poartă un risc, ceva mai mare, decât cele concepute
natural. Există o creştere de-abia măsurabilă statis-
tic, de sarcină prematură şi de întârziere a creşterii
fătului. În alte statistici, apar ceva mai frecvent
hipertensiunea, placenta praevia şi sângerarea aso-
ciată cu sarcina. Nu se poate preciza însă dacă aces-
tea sunt asociate cu reproducerea asistată sau exis-
tau încă dinainte.
70
Femeile care au făcut copii prin FIV, au un risc
mai mare în timpul sarcinii şi perioadei perinatale.
Aceasta este valabil fie că au un singur copil, fie că
au gemeni.
Unele, dar nu toate riscurile, pot fi atribuite
caracteristicelor acestui grup: vârsta mamei, sarcini
multifetale, primipare, acordarea de “atenţie specia-
lă”.
Starea copiilor născuţi prin reproducere asistată
este aceeaşi cu cea a celor născuţi pe cale naturală;
naşterea decurge la fel.
Sarcini multiple
Există un risc ridicat de a avea sarcini multiple,
în special gemelară, prin stimularea ovarelor în
reproducerea asistată.
Reducerea selectivă a embrionilor
Îndată ce afli că ai sarcină multiplă (la cca şapte
săptămâni de gestaţie) cere o consultaţie cu medicul
de reproducere asistată. La 11 săptămâni de gestaţie,
şapte săptămâni după ai avut proba berzei pozitivă,
sau patru săptămâni după ce ecografia de la şapte
săptămâni ţi-a arătat că ai sarcină multiplă, este indi-
cat să ţi se facă o biopsie de vilozităţi coriale. A doua
zi vei afla dacă şi care dintre embrioni au cromozomi
anormali. Bazat pe această informaţie, medicul poate
aspira sacii embrionici anormali, păstrându-i doar
pe cei normali.
Reducerea selectivă a sarcinii multifetale, se
practică între săptămâna a 11-a şi a 14-a. Sarcina este
redusă de la tripleţi sau mai mulţi feţi la gemeni.
Medicul poate preciza care din fetuşi este mai
puţin dezvoltat, are placenta compromisă, capul
deformat, pielea cefii îngroşată (semn de sindrom
Down) sau malformaţii intestinale. Decizia nu este
uşor de luat; de fapt te poate devasta emoţional.
Dacă feţii sunt toţi normali, opţiuea depinde de cât
de uşor sunt accesibili şi ce influenţă va avea asupra
feţilor care rămân. Operaţia este asemănătoare cu
amniocenteza şi se efectuează sub control ecografic,
cu anestezie locală.
Cea mai frecventă complicaţie este, acum, avor-
tul întregii sarcini, cu atât mai mare cu cât se reduc
mai mulţi fetuşi.
Reducerea feţilor, chiar selectivă, este o experien-
ţă traumatizantă emoţional pentru mamă.
Prevenirea sarcinilor multiple se face prin opta-
rea fertilizării in vitro şi transferarea a numai doi
embrioni. Dacă sunt gemeni în familie, poţi transfe-

ra doar un singur embrion. Desigur există riscul ca
unul din embrioni să se scindeze, producând
gemeni, deşi aceasta se întâmplă rar.
Folosirea unei a treia persoane în reproducere
Când, după luni sau ani, te-ai convins că nu poţi
avea un copil în mod natural sau cu ajutorul docto-
rului, poţi apela la o altă persoană donatoare, să
adopţi un copil sau să trăieşti fără copii.
Donarea poate fi de spermatozoizi, de ovule, de
embrioni sau se poate apela la o mamă purtătoare,
care va purta sarcina familiei respective.
Indicaţii: nereuşita metodelor naturale, a repro-
ducerii asistate şi a FIV.
Implică acceptarea unui copil fără întreaga voas-
tră moştenire genetică. Avantajul este participarea la
concepţia copilului de la bun început, spre deosebi-
re de adopţie, în care deveniţi părinţii unui copil năs-
cut deja.
Donarea de spermatozoizi
A fost practicată pe ascuns de peste un secol. A
devenit mai populară după 1990 când obstacolele
emoţionale, sociale şi legale, au diminuat.
Indicaţii:
- soţul nu are spermatozoizi viabili nici în sper-
mă, nici în testicole;
- sterilitatea soţului este ireversibilă, indiferent
de cauză;
- infertilitate de cauză predominant masculină,
în care reproducerea asistată nu este acceptată de
cuplu sau nu a dat rezultate;
- soţul are sau este purtător de o boală ereditară
cunoscută;
- soţia este Rh-negativă şi sensibilizată grav la
sânge Rh-pozitiv, iar soţul este Rh-pozitiv;
- femeia vrea să aibă un copil fără partener;
- nu este accesibilă tehnica de ICSI, care tratează
cu succes majoritatea cazurilor de infertilitate mas-
culină.
De ce să ţineţi seama:
- moştenirea biologică vine doar de la mamă
(50%). Mărimea şi constituţia corporală, culoarea
ochilor şi a părului copilului nu vor fi ca ale soţului.
Personalitatea, inteligenţa şi chiar abilitatea sportivă
vor depinde, însă predominant, de felul cum va fi
crescut în primii ani de acasă, de către voi, cum îi
veţi încuraja curiozitatea, entuziasmul şi stimularea
intelectuală. Evoluţia creierului uman a fost posibilă,
nu atât datorită calităţilor înnăscute, ci mai ales fle-
Infertilitatea
xibilităţii şi capacităţii de a învăţa;
- discută cu soţul spre a vă asigura că sunteţi de
acord. Când soţii consideră copilul ca fiind 100% al
lor, nu doar 50%, iar contribuţia genetică nesemnifi-
cativă, atunci ataşamentul dintre tată şi copil va fi
normal. Cuplurile care optează pentru donare de
spermatozoizi, au de regulă o căsnicie excepţional
de puternică. Dacă aveţi dubii sau nu sunteţi de
acord, alegeţi alte opţiuni, de exemplu ICSI, (care
permite părinţilor să aibă un copil cu genele lor pro-
prii, folosind spermatozoizii soţului) sau adopţia;
- soţul este considerat drept părintele legal, iar
nou-născutul, copilul lui legitim;
- donatorul este şi va rămâne anonim. El va fi
controlat pentru a fi sănătos, fertil, inteligent, fără
boli infecţioase. Donorul şi rudele lui apropiate nu
trebuie să fi avut vreo malformaţie semnificativă evi-
dentă, boli genetice sau familiale sau purtători de
gene recesive pentru orice boală sau anomalie cro-
mozomică. În plus să nu sufere de diabet de tip 1
(juvenil), boală coronariană precoce, psihoză sau
epilepsie. Se exclud donatorii care au avut mai mult
de o parteneră sexuală sau simptome de boală cu
transmitere sexuală (BTS) în ultimele şase luni, au
avut cândva herpes, negi sau hepatită cronică.
Donorii sunt testaţi la fiecare şase luni pentru BTS:
chlamydia, gonoree, virusul citomegalic, hepatita B
şi C, sifilis şi HIV. Sunt notate de asemenea nivelul
de educaţie, religia, interesele şi preocupările.
- băncile de spermă aderă la standarde stricte de
practică privind calitatea tehnologiei, evitarea infec-
ţiei, selectarea donatorilor şi păstrarea anonimatului.
Sperma unui donor este folosită doar la câteva
cupluri, pentru a evita probabilitatea statistică, chiar
foarte mică, de căsătorie în viitor între veri de gradul
întâi, concepuţi prin această metodă;
- părinţii aleg un donator cât mai sănătos, inteli-
gent, cât mai apropiat de soţ la aspectul fizic (culoa-
rea ochilor, părului, a pielii, constituţia corpului,
etc.);
- se folosesc spermatozoizi congelaţi, a căror
calitate este mai scăzută decât a celor proaspeţi.
Succesul sarcinii va fi puţin scăzut, comparativ cu
cel în care se folosesc spermatozoizi proaspeţi.
Avantajele congelării spermatozoizilor sunt: scăde-
rea riscului de BTS prin testare directă şi carantina-
re pentru hepatită şi HIV;
- spermatozoizii sunt fie introduşi cu o seringă în
vagin, lângă colul uterin, fie sunt spălaţi şi introduşi
printr-un cateter în uter (ÎIU). Deoarece spermato-
zoizii îşi menţin puterea de fecundare în aparatul
71
MAMA ŞI PRUNCUL
genital feminin timp de cca. două zile, iar ovulul
doar 12 ore, însămânţarea artificială trebuie planifi-
cată chiar înainte de ovulaţie.
Donarea de ovule
Tehnica constă în recoltarea de ovule de la o
donatoare tânără, sănătoaă şi fertilă, fertilizarea lor
cu spermatozoizii soţului sau ai unui donor, creşte-
rea în laborator a embrionilor rezultaţi şi introduce-
rea embrionilor în uterul mamei.
Datorită dezvoltării tehnicii de injectare intraci-
toplasmatică de spermatozoizi, a scăzut nevoia de
spermatozoizi donaţi, dar cerinţa pentru donare de
ovule persistă.
Este indicată în cazurile de:
- menopauză (naturală, chirurgicală sau după
chemoterapie);
- insuficienţă ovariană prematură;
- avorturi multiple;
- trei sau mai multe cicluri de FIV fără succes;
- lipsa de răspuns la medicamentele de stimulare
ovariană;
- ovule sau embrioni proprii de calitate inferioa-
ră;
- absenţa ovarelor;
- risc ereditar de boli genetice;
- femei în vârstă de peste 40 şi chiar 60 de ani,
deoarece cantitatea şi calitatea ovulelor lor scade cu
vârsta.
Mamele care folosesc ovule donate au şanse mai
mari de avea copii, decât cele care folosesc ovulele
proprii, mai ales după 40 de ani.
Avantaje:
- şanse mari de sarcină;
- mama purtătoare poate avea un copil şi după
menopauză;
- donarea de ovule este mai uşor acceptată emo-
ţional, decât cea de spermatozoizi. În Australia, lista
de aşteptare pentru donare de ovule depăşeşte 10
ani;
- mama este puternic ataşată de copil, chiar dacă
nu-i aparţine genetic, deoarece îl poartă în pântece
şi-l naşte;
- copilul are jumătate din moştenirea genetică a
familiei;
- donatoarele pot fi fie persoane anonime, care-şi
donează ovulele din motrive altruiste, deşi sunt plă-
tite, fie prietene apropiate sau surori, care o fac din
dragoste;
Donatoarele sunt selecţionate dinainte după cri-
terii asemănătoare celor de la bărbaţi. În plus, ele tre-
72
buie să aibă vârsta între 20 şi 32 de ani şi să fie des-
tul de mature pentru a înţelege şi respecta instruc-
ţiunile protocolului de fertilizare, care are loc conco-
mitent cu cel pentru mama purtătoare.
Donatorelor li se cere printre altele să:
- nu reclame vreun drept legal asupra copilului;
- înţeleagă efectele secundare ale medicamente-
lor de fertilitate;
- evite contactul sexual de la începutul menstrua-
ţiei până la o săptămână după recoltarea ovulului.
Donarea de embrioni
Constă din donarea de embrioni congelaţi de la
cupluri care i-au păstrat, dar nu îi mai folosesc.
Rareori asemenea embrioni sunt creaţi special pen-
tru donare, din spermatozoizi şi ovule donate, rezul-
tă aşa-zişii embrioni orfani. Protocoalele folosite
sunt asemănătoare celor cu spermatozoizi sau ovule
donate. Beneficiile seamănă cu cele din cazul ovule-
lor donate, cu diferenţa că mama purtătoare nu are
nici o contribuţie genetică la copilul ei. De aceea pro-
cedura mai este numită adopţia de embrion.
Mama purtătoare (surogat )
Dacă însămânţarea intrauterină, fertilizarea in
vitro şi donarea de ovul sau de embrion nu au reu-
şit, ultima soluţie rămasă înainte de adopţie este
folosirea unei mame purtătoare.
Indicaţii:
- absenţa uterului, din naştere sau postoperator;
- uter anormal, din cauza aderenţelor, fibroame-
lor mari sau din naştere;
- deformaţii fizice sau avorturi spontane multi-
ple;
- multiple cicluri de fertilizare in vitro fără suc-
ces, neexplicate;
- boli grave ale mamei, de rinichi, artrită reuma-
toidă, lupus, etc.
Soţul familiei infertile poate însămânţa prin con-
tact sexual direct o femeie tânără, al cărei copil este
apoi adoptat de la naştere. Această metodă este
veche de când lumea, fiind citată şi în Biblie. Mama
purtătoare era însămânţată cu sperma tatălui şi
urma să poarte sarcina unui copil.
Mama purtătoare de sarcină este o metodă rela-
tiv nouă, în care femeia primeşte un transfer de
embrion, provenit din ovule fertilizate, proaspete
sau congelate.
Embrionii pot proveni din patru surse:
- de la mama şi tatăl familiei infertile, implantaţi
în mama purtătoare, cu moştenire biologică de

100%;
- de la un ovul donat, fertilizat în laborator, cu
spermatozoizii de la tatăl cuplului infertil, cu moşte-
nire genetică de 50%;
- de la ovulul mamei infertile, însămânţati cu
spermatozoizii donaţi şi impantaţi în femeia purtă-
toare, cu moştenire genetică de 50%;
- de la un ovul şi spermă care provin de la dona-
tori/oare, cu moştenire genetică nulă.
Mama purtătoare nu transmite, în nici unul din
cazuri, o moştenire genetică.
Femeia care nu poate avea sarcină sub nici o
formă, de exemplu după histerectomie, poate avea
copilul ei biologic (care poate fi purtat de sora ei, de
o prietenă bună, de la o agenţie specializată sau chiar
de mama ei) şi să preia copilul după naştere. În
această situaţie de surogat gestaţional, adopţia poate
fi făcută chiar înainte de naştere.
Procesul selecţionării şi examinării mamei este
asemănător cu cel al alegerii donatorilor, cu accentul
pus pe trecutul obstretical al mamei purtătoare şi
mai puţin pe trăsăturile fizice.
Mama purtătoare este pregătită pentru transferul
de embrioni, într-un mod asemănător cu transferul
de ovule donate.
Beneficii:
- copilul va avea o moştenire genetică de la tată şi
de la mamă, dacă aceasta donează ovule viabile;
- viitoarea mamă evită neplăcerile sarcinii, dar
poate fi implicată în naştere şi sarcină oricât doreşte;
- soţii familiei infertile devin părinţii legali ai
copilului, din momentul naşterii acestuia.
Datorită numeroaselor aspecte emoţionale,
financiare şi legale, implicate în acest proces, este
nevoie de stabilirea unui contract legal şi financiar
între viitorii părinţi şi mama purtătoare.
Caracteristicile mamei surogat: casnică, mamă a
cel puţin unui copil, sănătoasă, tânără, între 20 şi 40
de ani, stabilă mintal, familial, financiar şi social,
dornică să-i ajute pe alţii, empatică, etc. Este expri-
marea umană cea mai altruistă după donarea de
organe. Mama purtătoare este deseori recompensată
financiar pentru efort. Suma de bani este uneori
foarte mare.
Frecvenţa naşterilor cu succes, de copii vii, de
către o mamă sub 35 de ani, este de 45%.
Părinţii vor trebui să decidă dacă şi când îi vor
spune copilului, că a fost născut de o mamă purtă-
toare.
Infertilitatea
Transplantul de ovar
Un ovar sau o parte din el poate fi extirpat chi-
rurgical, congelat şi păstrat, în timp ce femeia este
supusă tratamentului anticanceros (radio sau che-
moterapie), care i-ar distruge toate ovulele. După ce
femeia este vindecată, ovarul poate fi dezgheţat şi
reimplantat. Dacă autogrefa reuşeşte, ovarul va înce-
pe să producă ovule, iar femeia, salvată de o boală
care era înainte nemiloasă, va putea face copii.
ADOPŢIA
Decizia de a adopta un copil se ia în doi, soţ şi
soţie, după ce toate celelalte încercări de procreare
au eşuat.
Condiţii preliminare:
- convingerea că vei iubi copilul adoptat;
- stabilirea vârstei şi sexului copilului adoptat;
- preferinţe: asemănare sau nu cu părinţii, talen-
te, etc.
Adopţia se poate face înainte sau după naşterea
copilului. Dacă adoptă înainte de naştere, viitoarea
mamă se poate ataşa mai mult de copil, dacă urmă-
reşte progresul sarcinii, mişcările copilului, participă
sau merge la vizitele prenatale periodice şi la naşte-
rea copilului; îl poate chiar alăpta la sân.
Părinţii gazdă formează o categorie specială, de
îngrijire a copiilor orfani, abandonaţi sau în custo-
die, care nu devin niciodată părinţi legali. Aceştia
oferă copilului siguranţă, un mediu iubitor şi îl ajută
să se dezvolte cât mai bine.
VIAŢA FĂRĂ COPII
Renunţarea la visul de a avea copii poate fi
extrem de dureroasă şi îndelungată. Este ca şi cum ai
plânge după un copil pe care nu l-ai avut.
Abandonarea tratamentelor de fertilitate îţi poate
aduce totuşi o oarecare linişte.
Viaţa fără copii în familie trebuie acceptată de
ambii soţi.
Viaţa fără copii nu înseamnă alungarea lor din
viaţa ta. Te poţi bucura de copii în numeroase feluri:
- prin ajutorul acordat unui copil nevoiaş;
- te joci cu nepoţii sau copiii prietenilor;
- participi ca voluntar la o şcoală, la o creşă, la o
gradiniţă sau organizaţie neguvernamentală;
- alege o profesie prin care ajuţi copiii (educatoa-
re, profesoară, asistent social pentru copii, etc.).
73
MAMA ŞI PRUNCUL
PROGRESE IN REPRODUCEREA ASISTATĂ
Progresele recente realizate în reproducerea asis-
tată în ultimul deceniu permit echipelor cu expe-
rienţă largă să obţină naşteri de copii vii de peste
40% la femei sub vârsta de 35 ani. La aceasta a con-
tribuit:
- perfecţionarea tehnicilor de laborator,
- extragerea ovulului prin aspiraţie ghidată de
ultrasunet la femeia supusă sedaţiei în timpul inter-
venţiei,
- injectarea intracitoplasmatică de spermatozoid,
ceea ce creşte şansele de succes pentru bărbaţi cu
spermatozoizi de calitate redusă,
- deschiderea asistată a blastocitului (perforarea
zonei protectoare a oului fecundat, care creşte şanse-
le de succes la femeile în vârstă),
- diagnosticul genetic la preimplantare; permite
eliminarea unor boli familiale la moştenitori, atunci
când unul din părinţi este purtătorul unei gene de
boală severă ce se moşteneşte, de exemplu sindrom
Down.
- congelarea embrionului; permite obţinerea unei
sarcini adiţionale fără riscul stimulării ovariene şi
recoltării ovulului.
Speranţe de viitor
Ridicarea nivelului de expertiză şi de succes a
clinicilor şi cabinetelor pentru tratamentul infertilită-
ţii din ţară, în obţinerea sarcinilor viabile, la nivelul
centrelor vest-europene si nord-americane.
Este necesar ca rezultatele să devină mai con-
stante pentru toate echipele, prin adoptarea tehnici-
lor folosite de programele de succes.
Obţinerea asigurării medicale pentru tratamen-
tul infertilităţii, inclusiv al reproducerii asistate,
chiar dacă infertilitatea nu este o boală mortală.
Supravegherea activităţii cabinetelor şi labora-
toarelor de infertilitate de către asociaţiile medicale
Stabilirea de standarde obligatorii pentru medi-
cii şi tehnicienii laboratoarelor de infertilitate pentru
ameliorarea calităţii.
Criterii pentru reclame spre a evita informarea
incorectă. De exemplu în loc de afirmaţia „Avem
succes în proporţie de 25%” trebuie exprimat
„Succesul nostru este de 25% naşterii de copii vii pe
ciclu de ovule recoltate în anul 2006”.
Limitarea transferului în uter de la doi embrioni,
pentru a reduce posibilitatea de sarcini multiple:
- creşterea receptivităţii uterine prin doze mici de
74
aspirină, amânarea transferului embrionilor până la
stadiul de blastocit (6-8 celule) şi folosirea de medii
de cultură la un standard ridicat;
- folosirea embrionilor congelaţi (crioprezerva-
rea);
- prepararea spermatozoizilor cu tehnici mai
avansate, ceea ce va scade frecvenţa insucceselor în
fertilizare. De exemplu proba structurii cromatice a
ADN-ului din spermatozoizi, care arată fragmenta-
rea crescută a ADN-ului la cei care fumează.
Fragmentarea ADN-ului produsă de fumat şi radi-
cali liberi de oxigen ar putea beneficia de tratamen-
tul cu antioxidanţi;
- creşterea fertilizării la bărbaţii fără spermato-
zoizi maturi prin maturizarea lor în laborator sau
injectarea de spermatozoizi imaturi în ovul;
- folosirea de ovule donate la femeile în vârstă, la
cele care nu răspund la stimularea ovariană sau la
care cicluri repetate de FIV nu au avut succes;
- transferul de citoplasmă (substanţa organică
din celulă, fără nucleu) din ovulul unei donatoare în
ovulul femeii infertile, tratată repetat cu FIV fără
succes. Această tehnică experimentală va putea per-
mite femeii să dea naştere unui copil, care poartă
propria sa moştenire genetică. În etapa actuală exis-
tă totuşi riscul amestecului de material genetic al
celor două femei şi de anomalii cromozomiale;
- transferul de nucleu, o altă tehnică experimen-
tală, în care nucleul unui ovul, de calitate joasă, al
unei femei vârstnice este introdus într-un ovul donat
(purtător), din care s-a scos nucleul. Aceasta permite
nucleului cu material genetic al viitoarei mame să
funcţioneze mai bine în citoplasma mai tânără, care
va învigora funcţiile celulare din ovulul ei îmbătrâ-
nit;
- selecţia genetică; va permite alegerea embrioni-
lor normali sau de sexul dorit: băiat sau fată. Este
deja posibilă diferenţierea embrionilor cu distrofie
miotonică şi alegerea pentru transfer doar a celor lip-
siţi de această boală. Va fi posibil în viitor eliminarea
unor defecte genetice, de exemplu diabetul insulino-
dependent, artrita reumatoidă, susceptibilitatea
genetică pentru cancer de sân, întârziere mintală
gravă, depresie, etc. Metoda este intens controversa-
tă;
- folosirea de ovule imature din foliculi mici
extraşi din ovare nestimulate şi maturarea lor în
laborator;
- altă tehnică va putea folosi o biopsie mică de
ovar şi maturizarea completă a ovulelor, în timp ce
femeia este supusă chemo sau radioterapiei care i-ar

fi distrus ovulele. Un fragment de ovar de la femei
bolnave de cancer poate fi congelat şi transplantat
sub piele după tratamentul anticanceros, unde foli-
culii cresc şi pot fi colectaţi apoi pentru FIV;
- congelarea ovulului nefertilizat va putea fi ame-
liorată prin progrese tehnice. În prezent crioprezer-
varea este dificilă, deoarece ovulul este o celulă mare
ce poate fi lezată de cristalele de gheaţă, rezultând
anomalii cromozomiale. Congelarea embrionilor
este în schimb mai uşoară şi se foloseşte deja pe o
scară mai largă;
- scăderea costului reproducerii. Medicamentele
noi sunt, de obicei, încă mai scumpe, iar perfecţiona-
rea tehnicilor de laborator necesită o aparatură şi
expertiză tot mai avansată, care în final se traduc
printr-un cost ridicat. De aici rezultă nevoia eşalonă-
rii tratamentului infertilităţii începând cu metodele
cele mai simple şi mai ieftine, precum şi găsirea de
metode noi mai eficiente care să crească şansele de
fertilizare la un preţ mai redus.
Maturizarea în laborator (in vitro)
Maturizarea in vitro este o tehnică modernă, care
permite fertilizarea fără medicamente costisitoare.
Ovulele sunt recoltate imature, nestimulate, înainte
de ovulaţie. Se extrag prin aspiraţie cca. 15 ovule, pe
care embriologul le pune în mediu de cultură, pen-
tru maturizare timp de 24-48 de ore. Sunt apoi ferti-
lizate prin ICSI; după 3-5 zile rezultă doi sau trei
embrioni viabili, viguroşi care sunt implantaţi în
uter.
Avantaje:
- este ieftină, simplă, sigură, fără efectele secun-
dare ale medicamentelor;
- evită riscul suprastimulării ovariene;
- poate da rezultate după cicluri repetate negati-
ve de FIV, care nu răspund favorabil la stimularea
ovariană sau cu embrioni de calitate proastă;
- primele rezultate arată că copiii născuţi astfel
sunt normali şi sănătoşi, ca şi ceilalţi;
- ar putea înlocui FIV, aşa cum se practică în pre-
zent;
Dezavantaje:
- frecvenţa sarcinii este mică decât FIV;
- tehnica e încă nouă, în fază experimentală. Se
aşteaptă confirmarea rezultatelor.
Alegerea sexului în sarcină
Până în prezent nu a fost posibilă selecţionarea
Infertilitatea
sexului nou-născutului. O tehnică modernă de selec-
tare a spermatozoizilor, numită MicroSort, este posi-
bilă în faza încă experimentală la câteva centre din
SUA. Metoda se bazează pe diferenţa dintre cromo-
zomii X şi Y când sunt plasaţi într-un colorant pen-
tru ADN. Spermatozoizii proaspeţi sau congelaţi
sunt coloraţi în laborator. Colorantul se ataşează de
o componentă inactivă a ADN-ului din fiecare sper-
matozoid. Proba este aşezată într-un citometru
mobil, care numără şi alege volumele mari ale celu-
lelor bazate pe cantitatea de ADN. Spermatozoizii
care conţin cromozomi X, de volum mult mai mare,
au 2,8 % mai mult ADN decât cei ce conţin cromo-
zomi Y, aşa încât mai mult colorant se ataşează pe ei.
Spermatozoizii care conţin cromozomi X au mai
mult colorant şi strălucesc mai puternic la lumina
laser, decât cei Y. Citometrul măsoară intensitatea
strălucirii şi alege spermatozoizii în grupurile res-
pective. Probele sunt apoi verificate microscopic de
către embriolog pentru a le determina puritatea.
Când cuplul doreşte un băiat i se va oferi spermato-
zoizi ce poartă în special cromozomi Y.
Spermatozoizii sunt dezgheţaţi la centrul de fertili-
zare şi folosiţi prin tehnica de FIV cu ICSI.
Indicaţii: evitarea bolilor genetice asociate cu cro-
mozomul X. Acestea sunt numeroase, peste 500, şi
includ întârzierea mintală, hemofilia şi distrofia
musculară de tip Duchenne. În asemenea cazuri
mama este purtătoare de boală, băieţii suferă de ea,
iar fetele devin purtătoare. Dacă ai o asemenea boală
în familie este de preferat să ai o fată.
Alt motiv invocat pentru alegerea sexului nou-
născutului este echilibrarea familiei, care are nume-
roşi copii de acelaşi sex. Peste 80% din solicitările
pentru MicroSort au fost pentru cuplurile care
doreau o fetiţă.
Tehnica de alegere a sexului nou-născutului este
controversată din motive etice. Dacă toate mamele
din România ar vrea fetiţe, când acestea ar ajunge la
pubertate, nu ar mai avea băieţi cu care să se joace,
să facă dragoste sau să se căsătorească.
Tratamentul cu celule tinere
Celulele tinere, stem sau suşe au potenţialul de
a creşte şi se diferenţia în diferite organe şi ţesuturi.
Primele 2-4 celule ale embrionului sunt total nedife-
renţiate, extragerea uneia nu împiedică dezvoltarea
normală a embrionului, iar fecundarea de către doi
spermatozoizi provoacă gemeni identici. Pe măsură
ce celulele embrionului încep să se diferenţieze, dez-
75
MAMA ŞI PRUNCUL
voltă proprietăţi şi funcţii specifice, datorită activării
sau inhibării anumitor gene. Aceste celule tinere
(stem sau suşe) sunt totipotente, deoarece au un
potenţial total de a produce orice celulă din orga-
nism. Embrionul păstreză acest potenţial total până
când atinge stadiul de blastocit cam în a 5-a zi. După
aceea embrionul produce celule pluripotente. Ele
pot crea diferite ţesuturi, dar în limite specifice, de
exemplu piele şi nervi, organe interne, sânge,
muşchi şi oase. Celulele pluripotente îşi continuă
specializarea şi devin celule multipotente care pro-
duc celule cu o anumită funcţie, de exemplu celule
musculare tinere dau naştere la muşchi dar nu se pot
dezvolta în celule nervoase. După numeroase divi-
ziuni celulele multipotente intră în faza finală de
celule diferenţiate care formează organele, de exem-
plu inima, glandele endocrine sau creierul.
Diferenţierea celulelor suşe şi posibiltăţile terapeutice
Oamenii de ştiinţă încearcă să folosească celule
tinere embrionare sau de la adult (măduva osoasă),
pentru a trata boli, ca diabet sau leziuni de măduva
spinării, prin obţinerea de celule pluripotente nedi-
ferenţiate, spre a le diferenţia în ţesutul de înlocuire
sănătos. Celulele stem recoltate din placentă şi cor-
donul ombilical vor putea fi depozitate în laborator
la o temperatura de -196o C timp de aproximativ 15
ani. De un asemenea tratament vor putea beneficia
76
în viitor pacienţi cu aproximativ 70 de boli, de exem-
plu, lucemii la copii, infarct de miocard, artrită, can-
cer, osteoporoză, arsuri, diabet de tip I (juvenil),
paralizii după leziuni ale măduvii spinării, infertili-
tate, etc.
Clonarea
În clonare se folosesc celulele unui ţesut adult
diferenţiat, pentru a obţine unul nediferenţiat toti-
potenţial al cărui ADN va dirija direct dezvoltarea
completă a unui nou embrion. Se obţine pe cale ase-
xuală o replică a animalului, plantei sau materialului
genetic uman. Există diferenţe între clonarea tradi-
ţională, reproductivă şi clonarea terapeutică sau
transfer nuclear de celulă somatică. În clonarea tera-
peutică embriologistul extrage nucleul dintr-un ovul
donat şi-l înlocuieşte cu un nucleu dintr-o celulă din
corp (somatică). Nucleul este partea din celulă, care
deţine informaţia genetică, în timp ce ovulul golit
oferă substanţe nutritive care ajută ovulul să atingă
stadiul de embrion. Dacă medicul implantează acest
blastocit într-o femeie sterilă sau un surogat, se va
dezvolta o sarcină la termen, rezultând un clon. Un
clon este un organism ce reprezintă o replică geneti-
că a altuia, obţinut pe cale asexuală.
În clonarea terapeutică embriologul colectează
celule tinere din blastocit şi foloseşte aceste celule,
care conţin ADN-ul gazdei pentru tratament. Se
evită astfel rejecţia de organe donate. Deoarece în
această tehnică nu se folosesc spermatozoizi, iar
celulele nu sunt transplantate în uterul femeii, clo-
nara terapeutică nu produce fiinţe umane.
Clonarea embrionară se produce în mod natural
rezultînd gemeni identici. Embriologul poate separa
celulele unui embrion în faza de 4 celule. Fiecare din
aceste celule se pot dezvolta în embrioni separaţi
ş.a.m.d. Această tehnologie controversată, posibilă
în prezent, are numeroşi oponenţi din motive mora-
le.
Copii făcuţi fără tată
Tehnici de fertilitate în viitor vor putea crea
embrioni, fără participarea genetică a tatălui. În
Japonia s-au realizat şoareci orfani de tată prin com-
binarea conţinutului genetic a două ovule, după
modificarea conţinutului genetic al unuia din ele.
Criticii consideră că această tehnică este asemănă-
toare clonării, iar rezultatul amestecului ADN-ului
de la două mame este necunoscut şi consideră tehni-
ca moralmente inacceptabilă.

EVOLUŢIA SARCINII NORMALE
ALEGEREA MEDICULUI OBSTETRICIAN
Supravegherea medicală este obligatorie
chiar şi pentru femeile cele mai sănătoase. În
condiţiile liberalizării practicii medicale, feme-
ia îşi poate alege medicul, care o va îngriji în
timpul sarcinii şi naşterii, ţinînd seama mai ales
de nevoile ei.
Trebuie să iei în consideraţie următoarele:
- Ce experienţă are medicul, cât timp a
practicat şi la câte naşteri a asistat direct anual?
Cum îl poţi contacta în caz de urgenţă? Cum
asigură el/ea asistenţa de urgenţă, în afara ore-
lor de serviciu? Va participa la travaliul tău
dacă nu este de gardă? Cât este de accesibl? Cât
de uşor poţi discuta cu el, dacă ai întrebări
importante? Va răspunde în timpul nopţii sau
va închide telefonul?
- Ce program de consultaţii prenatale are?
Te va putea vedea mai des dacă survin compli-
caţii de sarcină? Cât timp durează în medie o
consultaţie? Care sunt preţurile?
- Ce fel de probe de sarcină recomandă? Ce
procentaj din gravidele lui necesită monitoriza-
rea electronică a fătului, epiziotomie, sau ope-
raţie cezariană? Îţi recomandă să îţi pregăteşti
un plan de sarcină? Cât timp va fi cu tine în
timpul travaliului?
- Te va îngriji după naştere sau vei trece în
grija altui medic? Copilul va ramâne cu tine în
cameră după naştere?
- Atitudinea lui. Este o persoană de încrede-
re, ia în consideraţie şi dorinţele tale sau este o
persoană rigidă, autoritară? Te face nervoasă
sau te simţi comfortabil?
- Preferi un doctor sau o doctoriţă?
- Metodele lui de pregătire pentru naştere:
îţi rãspunde satisfăcător la întrebările legate de
îngrijirea prenatală (vitamina de sarcină, activi-
tatea fizică şi altele), examinările periodice,
controlul durerilor şi poziţiilor din timpul tra-
valiului şi expulziei, supravegherea fãtului,
sala de naştere, epiziotomia, inducerea artifi-
cialã a naşterii, prezenţa unui însoţitor, opera-
ţia cezariană şi de alăptare?)
- Ai probleme de sănătate, boli cronice, etc,
care pot necesita îngrijirea de către un specia-
list?
- Spitalul la care urmează să naşti are o
Alegerea medicului obstetrician
dotare adecvată, pediatru (neonatolog) de
gardă, anestezist şi salon de terapie intensivă
pentru nou născuţi?
- Ce măsuri se iau pentru prevenirea infec-
ţiilor intraspitaliceşti, inclusiv hepatita epide-
mică şi HIV?
- Maternitatea este de stat sau particulară?
Care va fi costul îngrijirii medicale pentru naş-
tere normală sau prin cezariană, pentru medi-
cul obstetrician şi pediatru/neonatolog, aneste-
zist, asistente, îngrijitoare? Este acoperit de asi-
gurarea medicală?
Naşterea nu evoluează întotdeauna după
un plan dinainte stabilit. Medicul, deşi îţi res-
pectă dorinţele, îşi va rezerva dreptul, în inte-
resul tău şi al copilului, să intervină dacă este
nevoie. Îţi va cere să ai încredere în el şi te va
informa continuu despre evoluţia naşterii şi
deciziile luate.
Asistenta medicală de obstetrică sau moaşa
te va ajuta nemijlocit de la primele contracţii
până la expulzie. Datorită pregătirii sale,
moaşa priveşte naşterea ca un proces natural,
ce necesită mai puţină intervenţie medicală şi
mai mult emoţională, ajutându-te în eforturile
tale. Medicul te poate controla periodic în tim-
pul travaliului, dar nu rămâne cu tine, până
când expulzia nu este iminentă.
ESTIMAREA DATEI NAŞTERII
Denumirea termenilor:
- vârsta sarcinii calculată de medici, începe
din prima zi a ultimei tale menstruaţii; durata
sarcinii este de 40 săptămâni;
- vârsta fertilizării ovulului, este de fapt vârsta
copilului. Durata medie a sarcinii este de 38 de
săptămâni (266 zile), cu două săptămâni mai
scurtă decât vârsta menstruală. Acest calcul se
foloseşte rareori, pentru că este destul de greu
de stabilit data exactă a fertilizării, cu excepţia
unor situaţii foarte clare, de exemplu un singur
contact fecundant, fertilizare in vitro;
- trimestrul – fiecare trimestru durează în
obstetrică cca. 13 săptămâni. Sarcina are trei tri-
mestre. Se foloseşte doar pentru a discuta
aspectele generale;
- lunile lunare – sarcina durează în medie 10
luni lunare de câte 28 de zile fiecare, deci 280 de
zile sau 40 săptămâni de la începutul ultimei
tale menstruaţii.
77
MAMA ŞI PRUNCUL

- vârsta gestaţională se exprimă numai în săp- este neregulat calculul anterior nu se mai apli-
tămâni, pentru că exprimarea în luni poate crea că.
confuzii (de exemplu limita arbitrară între
avort şi naştere este de 28 de săptămâni, adică
7 luni; dacă fătul părăseşte cavitatea uterină la
27 de săptămâni este avort; dacă este la 28 de
săptămâni se consideră naştere, în timp ce 7
luni acoperă ambele variante).
Regula lui Naegele: deşi nu se poate stabili cu
certitudine, data naşterii, se va putea estima
astfel: data primei zile a ultimei menstruaţii
normale, la care se adaugă 7 zile şi se scad 3
luni; aceasta este data aşteptată a naşterii, cu un
an mai târziu, desigur. ( Exemplu: ultima men-
struaţie a început pe 17 iulie; adaugă 7 zile şi
obţii 24 iulie; apoi numără înapoi 3 luni şi obţii
24 aprilie; aceasta este data de aşteptare a naş-
terii, în anul următor).
Data aproximativă a naşterii copilului va fi la
280 de zile sau 40 de săptămâni de la prima zi
a ultimei menstruaţii, care este cu cca. două
săptămâni înainte de fecundaţie; este vârsta
sarcinii folosită de medici cel mai des. Pentru a
folosi data ultimei menstruaţii se presupune ca
ovulaţia a avut loc în ziua a 14-a şi trebuie să fie
îndeplinite trei condiţii:
- să ai menstruaţii regulate,
- să-ţi aduci aminte data exactă a ultimei
menstruaţii,
- să nu fi rămas gravidă în primele 28 de zile
de la întreruperea pilulei anticontracepţionale.
Această perioadă este calculată în luni de
câte 28 de zile numite “luni lunare”. Într-o sarci-
nă la termen sunt 10 luni lunare sau aproxima-
tiv 9 luni calendaristice.
Pentru îngrijirea obstetricală adecvată este
importantă stabilirea cât mai exactă a datei naş-
terii încă din primele luni de sarcină.
Informaţiile date de tine sunt esenţiale.
Dacă menstruaţiile sunt neregulate sau nu
ştii data ultimei menstruaţii, atunci calcularea
datei naşterii se face pe baza măsurătorilor din
prima ecografie.
Cele mai multe sarcini la termen durează
între 38-42 săptămâni, prin urmare vei avea
cele mai multe şanse sa naşti cu 2 săptămâni
înainte sau după acest interval, dacă menstrua-
ţiile îţi vin regulat la 28 zile. Dacă ciclurile
menstruale sunt mai lungi de 28 zile, probabil
vei naşte mai târziu decât data aşteptată, iar
dacă sunt mai scurte, mai devreme. Dacă ciclul

78
 MAMA
ŞI
PRUNCUL

Di
scu i
l ca ini
lculăr atei sarc
ii d
Legenda:

Începe citirea discului prin a aşeza săgeata de la nivelul primei zile a ultimei
menstruaţii la cifra 28, 32 respecetiv 24, în funcţie de durarta ciclurilor tale
mestruale anterioare.
(*) Săpt. 2-a: ovulaţia;
Săpt. 3-a: implantarea oului în mucoasa uterină;
Săpt. 4-a: absenţa menstruaţiei;
Săpt. 5-a: proba berzei pozitivă;
Săpt. 6-a: prima vizită prenatală pentru confirmarea sarcinii de către medic
Săpt. 11-a: eventuală ecografie pentru translucenţa cefei (diagnosticul
sidromului Down)
Săpt. 16-18: eventual testul tripul sau qvadruplu;
Săpt. 20-22: ecografia morfologică (detaliată);
Săpt. 34-a: începe notarea contracţiilor uterine;
Săpt. 35-a: recoltarea vaginală pentru Streptococul B;
Săpt. 37-42: în fiecare săptămână se face testul nonstres (Non Stress Test)

EXAMENELE MEDICALE PRENATALE
Sunt absolut obligatorii. Ele îţi oferă posibi-
litatea de a discuta stările emotive prin care
treci, modul de a te îngriji în timpul sarcinii şi
de a cunoaşte persoanele, care vor participa la
naşterea copilului. Obstetricianul va urmări
schimbările pe care tu şi fătul le prezentaţi.
Cele mai multe dintre acestea sunt normale.
Alte schimbări pot indica o complicaţie actuală
sau potenţială, care poate fi corectată dacă este
detectată din timp şi urmărită îndeaproape.
Aceste vizite prenatale îţi cresc şansele de a
naşte un copil sănătos.
La primul examen medical prenatal, medi-
cul, de preferinţă un obstetrician-ginecolog, va
confirma diagnosticul de sarcină, va evalua
vârsta sarcinii şi va cerceta sănătatea ta ante-
rioară şi prezentă, pentru a preveni sau trata
problemele care pot influenţa sarcina şi naşte-
rea. Va face un examen general care include
măsurarea greutăţii şi a tensiunii arteriale.
Examenul ginecologic va estima forma şi dia-
metrul bazinului precum şi mărimea şi consis-
tenţa uterului. Forma şi dimensiunile bazinului
pot influenţa naşterea vaginală.
Se recomandă ca tatăl să participe la prima
vizită medicală pentru a se familiariza cu pro-
blemele gravidităţii şi naşterii.
Fii pregătită să răspunzi la întrebările lega-
te de:
- data şi felul ultimei menstruaţii, avorturi,
sarcinile anterioare, expunerea la substanţe
toxice, alimentaţia, activitatea fizică, etc;
- boli cronice anterioare: diabet, hiperten-
siune, boli de inimă, lupus, epilepsie sau boli
transmise sexual;
- prezenţa unor eventuale boli ereditare în
familiile celor doi părinţi;
- intervenţii chirurgicale anterioare;
- medicamente: orice medicament luat ante-
rior, chiar şi o vitamină, trebuie menţionat
medicului. Medicamentele pot leza fătul, mai
ales în prima parte a sarcinii; unele trebuie
oprite, altele înlocuite.
În timpul sarcinii se evită orice medicament
sau produs natural („naturist”), care nu este
absolut necesar şi nu este recomandat de
medic.
Acest examen medical se repetă lunar până
în luna a 7-a de sarcină. În luna a 8-a se face la
Examenele medicale prenatale
două săptămâni, iar în luna a 9-a se face săptă-
mânal.
Tabelul 18. Vizitele prenatale
Săpt. În ce constă
6-12 Prima vizită medicală prenatală
6 Ecografie pentru primele bătăi cardiace fetale
11-14 Ecografie pentru depistareatranslucenţei nucale
(a cefei) pt. sindromul Down
16-18 Probe de sânge din primul trimestru
(testul triplu sau qvadruplu)
16-20 Rezultatul probelor de sânge
20-22 Ecografie de morfologie fetală (detaliată)
24 Vizita medicală de rutină
28 Probe de sânge pentru anemie, glucoză, injecţie
anticorpi anti Rh, dacă este cazul
30 Vizita medicală de rutină
32 Vizita medicală de rutină
34 Probe de sânge pentru anemie
34-41 Vizite medicale săptămânale
35-37 Probe de depistare a Streptococului B
41 Discutarea posibilităţii inducerii travaliului
Perioadele din tabel sunt aproximative, dar
secvenţa trebuie păstrată.
Probe prenatale de laborator
Sunt două categorii de probe prenatale de
laborator: de depistare a riscului anomaliilor
din sarcină (screening) şi de diagnostic.
Probele de depistare a anomaliilor de sarcină
(screening) se fac la un număr mare de gravide,
pentru a depista acele gravide cu un risc mărit
de îmbolnăvire. De exemplu, proba de toleran-
ţă la glucoză se face pentru a depista diabetul
de sarcină, iar proba de detectare a nivelului de
alfa-fetoproteină pentru a identifica riscul de
malformaţii ale sistemului nervos central.
Aceste probe nu sunt obligatorii, le faci doar
dacă tu şi soţul vreţi să fie efectuate. Ele sunt
sigure şi mai ieftine decât cele diagnostice. Nu
identifică o anumită boală, sunt doar estimati-
ve. Atrag doar atenţia că poate exista o anoma-
lie. Dacă proba este pozitivă, înseamă că ai o
sarcină cu risc crescut, nu că copilul e bolnav;
vei avea nevoie însă de alte probe. Dacă acestea
81
MAMA ŞI PRUNCUL

arată o anomalie cromozomială la făt, va trebui Tabelul 19. Riscul de a avea un copil cu
să decizi dacă vei continua sau nu sarcina. sindrom Down sau alte anomalii cromozomiale
Probele de diagnostic urmează celor de depis-
Vârsta mamei Riscul de S. Down Riscul de anomalii
tare. Ele precizează dacă este ceva anormal cu
la data naşterii cromozomiale
copilul. Sunt mai invazive, mai riscante şi mai
scumpe decât testele de depistare. Cele mai 20 1/1667 1/526
21 1/1667 1/526
folosite sunt: amniocenteza, biopsia vilozităţi-
22 1/1429 1/500
lor coriale, ecografia de etapă a 2-a (specifică) 23 1/1429 1/500
şi proba toleranţei la glucoză (la trei ore). 24 1/1250 1/476
Rareori, se folosesc proba de sânge din cordo- 25 1/1250 1/476
nul ombilical, după săptămâna 18, pentru diag- 26 1/1176 1/455
nosticul unor anomalii cromozomiale sau 27 1/1111 1/455
transfuzii de sânge la făt. 28 1/1053 1/435
Avantaje: 29 1/1000 1/417
- alegerea metodei de naştere în funcţie de 30 1/952 1/384
riscul copilului; de exemplu, cezariană la un 31 1/909 1/384
copil cu spina bifida; 32 1/769 1/323
- pregătirea echipei de naştere şi a părinţilor 33 1/625 1/286
pentru naşterea unui copil cu probleme, de 34 1/500 1/238
exemplu, întâziere mintală; 35 1/385 1/192
- terminarea precoce a sarcinii; 36 1/294 1/156
- descoperirea unei anomalii şi tratarea 37 1/227 1/127
copilului înaintea naşterii; de exemplu, transfu- 38 1/175 1/102
zia fătului în caz de incompatibilitate Rh. 39 1/137 1/83
Dezavantaje: 40 1/106 1/66
- nu descoperă toate anomaliile şi nici nu 41 1/82 1/53
oferă o garanţie că vei naşte un copil perfect 42 1/64 1/42
sănătos; 43 1/50 1/33
- nu arată cât va fi de gravă defecţiunea 44 1/38 1/26
copilului sau cât îi va afecta sănătatea; 45 1/30 1/21
- pot da rezultate fals pozitive, adică indică 46 1/23 1/16
un risc de anomalie, când copilul se naşte per- 47 1/18 1/13
fect normal; 48 1/14 1/10
- atrag după ele alte probe, riscante, costisi- 49 1/11 1/8
toare şi alarmante, pentru a arăta că vei naşte - vrei să te asiguri că copilul nu se va naşte
un copil normal; cu anomalii.
- au riscul lor propriu; de exemplu, la o gra- Contraindicaţii:
vidă de 32 de ani, riscul amniocentezei de a - nu vrei să termini sarcina chiar dacă copi-
provoca avort este mai mare decât cel de a lul nu e normal;
naşte un copil cu un defect de naştere. - vei fi şi mai nervoasă după ce obţii rezul-
tatul testului;
Indicaţiile probelor prenatale: - nu ai încredere în valoarea probelor;
- vârsta de peste 35 de ani; - nu vrei să iei riscul de a leza un făt sănă-
- boli genetice în familie sau dacă ştii că eşti tos.
purtătoare a unei anumite boli; Nu e nevoie să accepţi orice probă prenata-
- expunere la substanţe toxice sau medica- lă, doar pentu că o recomandă medicul.
mente, ce pot provoca defecte de naştere; Ce să întrebi medicul:
- infecţie în cursul sarcinii (toxoplasmoza În ce constă proba (testul) ?
sau rubeola); Ce beneficii şi riscuri oferă?
- sarcini anterioare neduse la termen sau Unde va fi făcut? Cum să mă pregătesc ?
naşterea unui copil cu malformaţii congenitale; Ce experienţă are persoana, echipa sau labo-

82

ratorul în efectuarea acestui test?
Cât este de exact ? Ce proporţie de rezultate
fals negative şi fals pozitive are?
Când primesc rezulatul? Cine mi-l va inter-
preta?
Ce alte metode se pot folosi dacă nu fac
acest test?
Ce se va întâmpla dacă rezultatul va fi anor-
mal?
Cât mă va costa?
Tabelul 20. Perioadele de efectuare a unor probe
prenatale
Data Probe de depistare
11-14 săpt Translucenţa cefei
16-18 săpt Testul triplu sau qvadruplu
11-14 săpt Proba combinată
repetată la
15-20 săpt.
Probe de diagnostic
11-14 săpt Biopsia vilozităţilo coriale
14-16 săpt. Amniocenteză
20-22 săpt. Ecografie morfologică,
detaliată, pt. anomalii fetale
(inimă, col. vertebrală)
20-40 săpt. Puncţia cordonului ombilical
*Perioadele sunt aproximative
Probe de sânge
- Globule roşii (hematii), globule albe (leuco-
cite) şi trombocite (plăcuţe). Arată dacă ai prea
puţină hemoglobină în hematii (semn de ane-
mie, probabil datorită lipsei de fier). După
OMS, se consideră anemie de sarcină, valori ale
hemoblgobinei sub 11g/dl. Anemia atinge un
maximum între săpt. 20-24, datorită creşterii
volumului plasmatic, care diluează hematiile.
Această anemie de sarcină este normală, fizio-
logică.
- Grupa de sânge, factorul Rh şi anticorpii
anti globule roşii. Trebuie cunoscut grupul tău
de sânge (0, A, B sau AB) pentru cazurile rare
(cca 3%) de transfuzie de sânge la naştere. Dacă
eşti Rh negativă şi soţul Rh pozitiv, vei primi o
injecţie cu imunoglobulină în săptămâna 28-a
de sarcină şi alta după naştere, dacă copilul va
fi Rh pozitiv. Aceasta evită riscul de a dezvolta
anticorpi periculoşi pentru copil şi anemiei
hemolitice a fătului. Dacă tatăl este tot Rh nega-
tiv, nu ai nevoie de imunoglobulina Rh.
Examenele medicale prenatale
Valorile normale ale hemoglobinei din timpul
sarcinii
- Probe de glucoză în sânge. Proba de scree-
ning are scopul de a descoperi gravidele care
au intoleranţă la glucoză. Măsoară concentraţia
în sânge a glucozei la o oră după o băutură cu
zahăr. Se face la săptămâna 24-28-a de sarcină,
deşi dacă ai avut glucoză în urină (glicozurie),
se face mai devreme. Poate fi repetată la săptă-
mâna 32-34-a. Valori normale: sub 95-105 mg/dl
pe nemâncate şi 130-140 mg/dl după o oră
(depinde de laborator).
- Proba diagnostic de toleranţă la glucoză. Când
proba de screening este anormală, se face proba
diagnostic de hiperglicemie provocată. După
ce gravida bea o soluţie de zahăr, se iau trei
probe de sânge la interval de o oră. Proba este
anormală când glucoza depăşeşte 180 mg/dl.
Gravidei cu diabet de sarcină i se recomandă
regim hipoglucidic (scăderea dulciurilor şi o
dietă redusă în glucide). Când aceasta nu scade
glicemia, se adaugă medicamente, de exem-
pluinsulină.
- Testarea imunităţii pentru rubeolă şi varicelă.
Ambele probe caută anticorpii pentru infecţia
cu aceste virusuri. Cele mai multe gravide sunt
imune prin vaccinare sau boală în copilărie.
Dacă nu eşti imună şi primeşti rubeola în tim-
pul sarcinii, poate rezulta avort, malformaţii
congenitale grave sau decesul fătului. În condi-
ţii asemănătoare, varicela poate provoca com-
plicaţii în sarcină.
- Testarea pentru hepatita B. Multe gravide
cu hepatita B nu au simptome şi pot transmite
boala la nou-născut, fără să se ştie. Dacă eşti
83
MAMA ŞI PRUNCUL
purtătoare, copilul va primi injecţii cu vaccin şi
imunoglobulină anti hepatita B, în primele 12
ore de la naştere, apoi altul la interval de 1 lună
şi a treia doză la interval de 6 luni de la prima
doză.
- Testarea pentru sifilis. Dacă gravida are sifi-
lis şi nu este tratată, ea suferă complicaţii grave
iar copilul, sifilis congenital sau deces perina-
tal. Sifilisul congenital poate fi prevenit prin
tratamentul gravidei din timp cu penicilină.
- Testarea HIV. Gravida HIV pozitivă trata-
tă la începutul sarcinii scade ricul de a transmi-
te boala copilului la 2%; netratată, riscul este de
25%.
Probe de urină
Ţi se va cere să te ştergi minuţios cu o com-
presă sterilă şi să urinezi câteva picături în toa-
letă, apoi într-un vas steril, chiar dacă nu ai
semne de infecţie urinară. Se folosesc beţişoare
de carton speciale pentru a identifica zahărul,
proteinele şi corpii cetonici din urină. Proba va
fi repetată la vizitele următoare pentru:
- glucoză; prezenţa glucozei în urină (gluco-
zurie) la un singur examen prenatal, în al doi-
lea sau al treilea trimestru se întâlneşte în mod
normal la jumătate din gravide. Glucoza în
urină la începutul sarcinii sau persistenţa ei
indică diabet de sarcină. La prima vizită ţi se va
recomanda să scazi consumul de dulciuri,
inclusiv a fructelor dulci. Dacă glicozuria per-
sistă, vei avea un test de încărcare la glucoză;
- proteinele; concentraţia este crescută în
infecţii ale tractului urinar, boli renale cronice,
iar mai târziu în sarcină, în caz de preeclam-
psie;
- corpii cetonici apar în cazuri de greaţă şi
vărsături severe sau scădere în greutate. Dacă
nu tolerezi nimic pe gură, ţi se vor da lichide în
perfuzie intravenoasă. Corpii cetonici împreu-
nă cu glucoza indică diabet;
- globulele albe sau nitraţii (produşi de unele
bacterii) indică o infecţie de tract urinar. Poate
urma o cultură de urină şi antibiogramă pentru
a găsi sensibilitatea la antibiotice;
Testul triplu şi qvadruplu
Aceste probe de depistare (screening)
măsoară în sângele mamei:
- alfa-fetoproteina, produsă de ficatul copi-
lului, care trece în lichidul amniotic, placentă şi
84
sângele mamei;
- gonadotropina corionică umană (HCG)
produsă de placentă;
- estriolul neconjugat (uE3) produs de făt şi
de placentă; se face în testul triplu;
- inhibina A, se face în testul qvadruplu (tes-
tul lui Bart).
Indicaţii: aceste teste ar trebui oferite tuturor
gravidelor, eventual cu excepţia celor care au
gemeni sau la care nu se poate stabili vârsta
sarcinii, la care rezultatele sunt dificil de inter-
pretat.
Se fac între săptămânile 16 şi 18.
Avantajele testelor triplu/qvadruplu: sunt teste
simple de sânge, fără riscul de a provoca avort.
Identifică gravidele care pot naşte copii cu mal-
formaţii de tub neural (spina bifida, anencefa-
lie), anomalii cromozomiale (sindrom Down,
trisomia 18), boli grave de rinichi sau de ficat,
atrezie de esofag sau intestin, obstrucţie urina-
ră şi sindrom de oase fragile (osteogeneza
imperfectă). Gravidele cu testul triplu anormal,
fără malformaţii evidente ale fătului, au un risc
mărit de preeclampsie, naştere prematură,
întârziere de creştere intrauterină, dezlipire
abruptă de placentă sau de naştere de copil
mort; de aceea vor fi urmărite cu mare atenţie
în trimestrul al treilea. Dau relativ puţine rezul-
tate fals negative (rezultate normale când copi-
lul are o problemă).
Dezavantaje: estimează doar posibilitatea de
risc, nu pun şi diagnosticul. Dau numeroase
rezultate fals pozitive; de exemplu, la gravide
de peste 35 de ani, 49 din 1000 arată risc mare
de sindrom Down, dar numai la una din ele se
adevereşte aceasta. Pentru defecte de tub
neural, rezultatele pozitive sunt de 25 la 1000,
dintre care doar un copil se va naşte cu această
malformaţie.
Când rezulatul testului triplu sau qvadru-
plu este anormal, urmează o ecografie morfolo-
gică, detaliată, pentru a exclude sarcina geme-
lară, a preciza vârsta fătului, aspectul coloanei
vertebrale, ceafa, nasul copilului (pentru sin-
dromul Down) şi restului corpului. Gravida şi
fătul vor fi expuşi apoi unui alt test mai riscant,
amniocenteza, pentru a diagnostica anomalii
cromozomiale. Dacă aceste teste sunt anorma-
le, cele mai multe femei vor accepta întrerupe-
rea sarcinii, altele se pregătesc pentru creşterea
unui copil cu nevoi speciale, iar unele nu ştiu ce
 Examenele medicale prenatale

vor face. Indiferent de situaţie, discută avanta- nelor plasmatice din sarcină) procentajul detec-
jele şi dezavantajele tale cu soţul, medicul şi ţiei atinge 85%. O probă mai avanasată de
consilierul genetic, dacă e cazul. Consilierul depistare este proba complexă, în care procen-
genetic nu va lua decizii pentru tine, dar te va tajul de detectare este 85%, cu rezultate fals
ajuta să înţelegi şi să faci faţă mai bine situaţiei. pozitive de doar 1%. Aceasta înseamnă că pot fi
diagnosticaţi 9 din 10 copii cu SD şi doar 1%
Teste diagnostice prenatale dintre gravidele examinate vor fi diagnosticate
Cele mai folosite teste diagnostice prenatale greşit, ca având risc de SD.
sunt: alfa-fetoproteina din testul triplu sau qva-
druplu, ecografia şi amniocenteza. Tabelul 21. Compararea probelor de screening
Mai rar folosite sunt: biopsia vilozităţilor
coriale, Doppler, RMN, proba de sânge din cor-
Metode % % Nr de copii cu SD
de depistare de fals de după ce rezultatul
donul ombilical şi fetoscopia, deoarece sunt este pozitiv
pozitive detectare
mai riscante pentru copil şi tehnologia, compli- Vârsta mamei 5% 30% 1 din 130
cată.
Dublu test 5% 59% 1 din 66
Proba combinată de sarcină Triplu test 5% 69% 1 din 56
Se efectuează în 2 etape. Prima între săptă-
Testul qvadruplu 5% 76% 1 din 50
mânile 10-13, constă într-o ecografie detaliată,
pentru a preciza data exactă a sarcinii şi a Translucenţa cefei 5% 80% 1 din 47
măsura translucenţa cefei. Se ia în plus o probă
TC şi probe de 5% 80% 1 din 45
de sânge, pentru a măsura proteina A din plas-
sânge
mă asociată sarcinii (PAPP-A). În a doua etapă Proba complexă 1% 85% 1 din 9
se ia o a doua probă de sânge, în care se măsoa-
ră alfa-fetoproteina, estriolul neconjugat (uE3), Legendă: fals pozitiv înseamnă că a fost detectat pozitiv
fracţiunea beta liberă de gonadotropină corio- fără să fie; SD: sindrom Down
nică umană şi inhibina A. Rezultatele acestei
probe, împreună cu translucenţa cefei se intro- Ecografia
duc în computer pentru a calcula riscul de sin-
drom Down şi de spina bifida. Dacă proba Foloseşte unde sonore de înaltă frecvenţă
combinată se consideră pozitivă, gravidei i se (ultrasunete), neauzibile, care trec prin ţesuturi
propune o amniocenteză. Dacă amniocenteza şi organe cu densităţi diferite, sunt reflectate ca
este pozitivă, doar 1 din 10 gravide va avea un ecou şi captate pe ecranul unui computer
copil cu sindrom Down. Acesta este un pro- sub formă de dungi alb- negru sau colorate.
gres, deoarece prin testul triplu şi amniocente- Ecografia obişnuită, cea mai folosită, oferă o
ză sindromul Down se detectează doar la 1 din imagine alb-negru în două dimensiuni (D-2).
50 femei la care a fost indicat. Rezultatele dife- Este de două feluri: transvaginală şi transabdo-
ră la gravidele supraponderale, cele cu diabet minală.
tip 1, la sarcini gemelare şi după fertlizare in Ecografia transvaginală se foloseşte la începu-
vitro. tul sarcinii, în săpt. 5-a pentru a vedea dacă
Acurateţea testelor pentru diagnosticul sin- sarcina este viabilă, iar între săpt. 6-8 pentru
dromului Down (SD) s-a triplat în ultimii 20 de vârsta embrionului şi a-i detecta bătăile inimii.
ani. Bazându-ne pe vârsta mamei şi riscul de a Sonda care emite şi primeşte undele este intro-
avea o sarcină cu SD, se identifică prin amnio- dusă în vagin. Vezica trebuie să fie goală.
centeză sau biopsia vilozităţilor coriale, doar Ecografia transabdominală foloseşte un tra-
30% din feţii cu acest sindrom. Dacă vârsta ductor aplicat pe abdomen. Pentru a obţine o
mamei se combină cu probele de detectare din imagine clară, în cazul unei sarcini mici, e
sânge, sunt identificaţi 66% din feţii cu SD. nevoie să ai vezica plină şi să ţi se aplice un gel
Când se măsoară transparenţa cefei, procenta- pe abdomen. Va trebui să bei 1 litru de lichide
jul de detectare atinge 80%, iar când aceasta se cu câteva ore înainte. (Verifică ora programată).
combină cu probe de sânge (detectarea protei- Tehniciana sau medicul specializaţi în ecografie

85
MAMA ŞI PRUNCUL

obstetricală gura de lup.

va plimba Ecografia în patru dimensiuni (4-D) este o 3-D
traductorul în mişcare. Seamănă cu precedenta, dar imagi-
pe abdome- nile se succed 3-4 pe secundă arătând copilul în
nul tău, iar mişcare (expresiile feţei).
pe ecran îţi Ecografia Doppler măsoară ţesuturile în miş-
va apare care, de exemplu circulaţia fetală, când se sus-
imaginea pectează insuficienţă placentară şi fătul nu
copilului. creşte satisfăcător.
Află din Ecocardiografia (ecografia inimii) fătului
Ecografie A.C. la 19 timp dacă detaliază alcătuirea şi funcţia inimii pruncului.
săptămâni laboratorul Se foloseşte pentru diagnosticul bolilor conge-
eco are o nitale ale inimii.
dotare tehnică modernă care permite obţinerea La ce foloseşte ecografia:
de video, pentru a te înarma cu o video casetă. - confirmă sarcina;
Ecografia morfologică, de gradul 2 sau la ţintă, - calculează vârsta gestaţională a copilului;
mai minuţioasă, este folosită pentru anumite - verifică prezenţa bătăilor inimii copilului;
defecte de naştere la feţii cu anomalii cromozo- - caută prezenţa unei sarcini multiple;
miale, de exemplu, proba de translucenţă a - urmăreşte creşterea, dezvoltarea şi bunăs-
cefei este folosită pentru detectarea precoce a tarea copilului, tonusul muscular, mişcările
sindromului extremităţilor, ale respiraţiei, a bătăilor inimii,
Down. Se chiar şi mimica;
bazează pe - descoperă unele anomalii congenitale;
măsurarea - măsoară cantitatea de lichid amniotic;
ecografică, a - precizează sexul copilului. Exactitatea
grosimii ede- depinde de poziţia fătului şi competenţa tehni-
mului de la cienei. Anunţă din timp dacă nu vrei să ţi se
nivelul cefei spună sexul fătului;
fătului. Alt - ajută să afle cauza sângerărilor anormale;
marker eco- - localizează placenta - poziţie anormală în
grafic pentru placenta praevia şi sarcina extrauterină;
Translucenţa nucală sindromul - localizează fătul, placenta şi cordonul
Down este ombilical în cursul amniocentezei, a probei de
lipsa osului nazal. vilozităţi corionice sau a operaţiilor intrauteri-
Ecografia în trei dimensiuni (3-D) necesită un ne;
echipament special şi tehnicieni competenţi, - evaluează starea placentei în caz de dez-
pentru a obţi- voltare întârziată sau de suferinţă fetală;
ne imagini - observă starea colului uterin şi eventual
detaliate, rea- riscul de naştere prematură;
liste, aproape - caută semne de avort, sarcină extrauterină,
fotografice. mola hidatiformă sau moartea fătului;
Părinţii simt - ajută la deciderea metodei de naştere,
un ataşament vaginală sau prin cezariană;
puternic de - asigură mama că sarcina evoluează nor-
copil la vede- mal, mai ales după pierderea unei sarcini ante-
rea lui. Se rioare.
foloseşte pen-
tru diagnosti- Imaginile de rezonanţă magnetică nuclea-
cul unor mal- ră (RMN)
formaţii ca
Eco 3-D ©<G. Lewis, RDMS> spina bifida şi Folosesc un magnet foarte puternic pentru a

86

obţine imagini ce sunt proiectate pe un ecran
video. Permit examinarea diferitelor straturi
ale corpului fătului. Se folosesc rar, sunt extrem
de scumpe şi contraindicate în primul trimes-
tru de sarcină. Nu se recomandă folosirea lor
de rutină, ci doar când există indicaţii.
Biopsia vilozităţilor coriale
Se face între săptămâna 11-13-a şi constă în
obţinerea unui fragment mic de ţesut (biopsie),
din placentă, sub control ecografic. Biopsia se
face sub anestezie locală. Rezultatul provizoriu
se obţine în 72 de ore, iar cel final după 10 zile.
Deoarece cromozomii din celulele placentei
sunt aceeaşi cu cei din celulele fătului, se pot
diagnostica anomalii cromozomiale, ca sindro-
mul Down, anemia hemolitică cu celule în sece-
ră, talasemia. După consiliere genetică, este
posibilă terminarea sarcinii, dacă cuplul decide
astfel.
Biopsia vilozităţilor coriale
Dezavantaje:
- este o probă invazivă, cu risc de avort egal
sau uşor mai mare decât după amniocenteză;
- rareori proba este neconcludentă, fiind
necesară o amniocenteză pentru a confirma
rezultatul.
Amniocenteza
Constă în extragerea cu seringa a unei canti-
tăţi mici de lichid amniotic, care este trimis la
laborator. Perioada optimă de efectuare este
între săptămânile 14-16 până la săptămâna 26.
Examenele medicale prenatale
Se face sub control ecografic, sub anestezie
locală, pentru a ghida poziţia acului, astfel încâ
să nu se atingă fătul sau placenta. Lichidul
amniotic este centrifugat, celulele obţinute sunt
cultivate şi apoi analizat materialul genetic.
După puncţie se recomandă repaus la pat şi
evitarea oricărei activităţi fizice, timp de 24 de
ore. Poţi avea o uşoară jenă la locul injecţiei.
Amniocenteza
Indicaţii:
- gravidă cu vârsta peste 35 de ani;
- antecedente familiale de anomalii cromo-
zomiale, de exemplusindrom Down;
- sarcina prezentă cu rezultate anormale la
probele de screening, translucenţa cefei anor-
mală la ecografie;
Terminarea sarcinii, dacă este cazul, se face
prin inducerea artificială a travaliului.
Avantaje:
- risc scăzut de rezultate eronate;
- risc scăzut de avort, 0,3%, în clinici cu mare
experienţă. Avortul apare în primele 2 săptă-
mâni după amniocenteză. Dacă survine după
această perioadă, se datoreşte altor acuze.
Dezavantaje:
- rezultatele se obţin târziu, abia în săptă-
mâna 17-18-a de sarcină;
- efectuată prea devreme poate întârzia dez-
voltarea plămânilor fătului.
Fetoscopia
Se obţine prin introducerea unui telescop
flexibil, subţire, iluminat, indrodus prin cana-
lul cervical în uter. Intervenţia este foarte ris-
87
MAMA ŞI PRUNCUL
cantă, poate provoca naştere prematură sau
avort şi se efectuează extrem de rar.
Analiza sângelui prin puncţia cordonului
ombilical
Se efectuează după a 18-a săptămână de sar-
cină, sub control ecografic. Acul se introduce
sub anestezie locală, prin peretele abdominal şi
uter, în cordonul ombilical, aproape de inserţia
placentei. Este o metodă rapidă de a diagnosti-
ca anomalii cromozomiale, deoarece sângele
fătului poate fi analizat direct şi rapid.
Metoda se poate folosi şi pentru transfuzia
de sânge a fătului. Riscul de avort este între 1-
2%.
Puncţia percutană a cordonului ombilical
Tehnici moderne de analiză genetică
Probe rapide
Rezultatele probelor de sânge şi măsurători-
le translucenţei nucale sunt introduse în com-
puter, al cărui program evaluează riscul pre-
zenţei anomaliilor cromozomiale, iar consilie-
rul genetic interpretează rezultatul. Dacă riscul
este mare, mama poate opta, de îndată, pentru
biopsia vilozităţilor coriale, analizată prin
hibridizare fluorescentă, cu rezultat preliminar
a doua zi.
Proba amnio-PCR
Permite diagnosticul rapid, în 48 de ore, al
anomaliilor cromozomiale frecvente, care duc
la defecte de naştere, de exemplu sindrom
Down, fibroză chistică. Se extrage o cantitate
88
foarte mică de lichid amniotic, ale cărui ADN
este analizat prin reacţia de polimerizare în lanţ
(PCR). Se foloseşte din săptămâna 12-a de sar-
cină.
FISH (Hibridizarea prin Fluorescenţă In
Situ )
Permite determinarea rapidă, în 2-3 zile, a
stării cromozomului sexual. Se folosesc mar-
keri fluorescenţi pentru a evidenţia anumite
segmente de ADN din cromozomii, care se ştie
că produc anomalii genetice.
Proba Babeş-Papanicolau (B-Pap)
Detectează o eventuală modificare precan-
ceroasă a colului uterin. Se ia o probă din cer-
vix cu o spatulă sau perie, în timpul unui exa-
men genital cu speculum.
La femei tinere, o probă B-Pap anormală nu
indică în general, cancer, dar este necesară
urmărirea ulterioară.
Când sarcina prezintă complicaţii şi când
dotările o permit, examenele suplimentare de
laborator vor urmări îndeaproape această sarci-
nă cu risc. Dacă examenele prenatale de labora-
tor sunt anormale, fătul poate avea o tulburare
genetică sau o malformaţie congenitală mai
mult sau mai puţin grave. În acest caz este
necesar un consul genetic.
Testul B-Pap
Consultul genetic
Este o şedinţă de informare, cu scopul eva-

luării probabilităţii de a avea un copil cu o
boală genetică. Geneticianul va discuta cu voi
rezultatul probelor de laborator, împreună cu
istoricul bolilor existente în familiile ambilor
părinţi. Detaliile interviului sunt foarte impor-
tante, de aceea nu ascunde informaţii din jenă
sau ruşine. Nu e nimic ruşinos într-o boală
genetică.
Acest consult este recomandat cuplurilor cu
boli ereditare sau care au în familie rude cu
defecte din naştere; părinţiilor care au avut un
făt sau un copil cu anomalii cromozomiale, cu
întârziere mintală nediagnosticată; gravidelor
cu avorturi multiple, care au înregistrat naşteri
de copii morţi, precum şi gravidelor vârstnice
sau expuse la substanţe teratogene. În toate
aceste cazuri, gravidele se vor prezenta la labo-
ratorul de specialitate, pentru ecografii detalia-
te, analize biochimice, cromozomicale.
Specialistul în boli genetice va explica părin-
ţilor posibilitatea apariţiei unei boli genetice
manifeste sau ascunse (trăsătura genetică) la
copilul lor, de ex: sindromul Down, Turner,
Kleinfelter, fenilcetonuria, galactozemia.
Gravida va trebui să decidă dacă va termi-
na sau nu sarcina sau cum să se pregătească
pentru naşterea şi îngrijirea unui eventual copil
handicapat.
HORMONII DIN SARCINĂ
Hormonii sunt mesageri chimici, care
reglează numeroase aspecte ale sarcinii. Sunt
produşi de glandele endocrine ale gravidei,
placentă şi de fătul în creştere. Corpul mamei
nu este doar un adăpost protector pentru făt, ci
se modifică, răspunzând la mesajele chimice
date de copilul în dezvoltare.
Progesteronul menţine sarcina: previne con-
tracţiile uterine şi ajută dezvoltarea vaselor de
sânge din uter, esenţiale pentru hrănirea copi-
lului. Are efect relaxant asupra vaselor de
sânge, tubului digestiv, urinar, muşchilor, ten-
doanelor. Acţionează ca un hipnotic şi pregă-
teşte sânii pentru lactaţie.
Estrogenul este produs de placentă, de ovar,
de făt în cantităţi mari. Este hormonul cheie al
sarcinii: ajută fertilizarea, creşterea şi modifică-
rile uterului, ale stratului său interior (endome-
trul), colului uterin, vaginului şi sânilor. Creşte
flexibilitatea ligamentară.
Hormonii din sarcină
Gonadotropina corionică umană (β-HCG) pro-
dusă de placentă, menţine secreţia estrogenului
şi progesteronului de către corpul galben, până
ce placenta se maturizează şi preia această
funcţie. β-HCG este cea care anunţă sarcina:
probele de sarcină o detectează în sânge şi
urină; hormonul previne reacţia de respingere
a fătului, ca pe un corp străin, de către corpul
mamei.
Lactogenul placentar este produs de placentă
de la săptămâna a 5-a. Este hormonul de creş-
tere al fătului. El schimbă metabolismul
mamei, pentru a face proteinele şi zaharurile
mai accesibile fătului, stimulează sânii să se
dezvolte şi să se pregătească pentru produce-
rea laptelui.
Relaxina este produsă de ovare, are rol în
relaxarea ligamentelor pelvine, înmuierea şi
subţierea colului în cursul travaliului.
Prolactina este produsă de lobul anterior al
hipofizei. Stimulează dezvoltarea sânilor, dar
efectul de a produce lapte este blocat până
după naştere.
Oxitocina produsă de lobul posterior al
hipofizei. Are rol în contracţiile uterine în tim-
pul travaliului, iar după naştere rol în ejecţia
laptelui.
ACTH (hormonul adenocorticotropic) este
secretat de hipofiza anterioară, el iniţiază secre-
ţia de cortizol. Acesta, la rândul lui, este secre-
tat de suprarenale şi placentă.
Cortizolul contribuie la dezvoltarea şi matu-
rarea plămânilor fătului, în ultima parte a sar-
cinii.
Testosteronul este produs de glandele supra-
renale şi testicolele fătului. Contribuie la pro-
ducerea de estrogeni în timpul sarcinii şi la
dezvoltarea organelor sexuale externe la băieţi.
Creşterea nivelului hormonilor în timpul
sarcinii
89
MAMA ŞI PRUNCUL
DEZVOLTAREA SĂPTĂMÂNALĂ A GRAVIDEI ŞI A
COPILULUI ÎN UTER
Eşti invitată să urmăreşti transformările ce
vor avea loc în corpul, mintea, sufletul tău şi al
pruncului tău în timpul minunatei aventuri a
sarcinii.
Trimestrul 1 (primele 12 săptămâni)
Alimentaţia gravidei în trimestrul 1
Este important ceea ce mănânci, deoarece
acum încep să se formeze organele principale
ale pruncului (inimă, creier, ficat).
În acest trimestru nevoile calorice sunt
aproape aceleaşi ca şi înainte de sarcină.
Creşterea în greutate este mai puţin importan-
tă decât în următoarele 2 trimestre. Este de
dorit totuşi să câştigi în greutate:
- cca. 1,5 kg dacă ai greutatea medie,
- cca. 2,5 kg dacă eşti slabă,
- cca. 1 kg dacă eşti grasă sau obeză.
Unele gravide însă, nu câştigă deloc în greu-
tate în primul trimestru, datorită greţurilor şi
vărsăturilor, fără urmări negative evidente,
asupra fătului în dezvoltare. Când greţurile
sunt persistente, orice aliment tolerat poate
avea un efect calmant şi îţi permite să consumi
apoi o hrană mai nutritivă. Poţi recupera câşti-
gul în greutate în următoarele trimestre.
Mănâncă puţin şi des: micul dejun, masa de
prânz, masa de seară plus cinci gustări, pentru
a evita scăderea glucozei din sânge. Ţine la
îndemână gustări hrănitoare: nuci, brânză,
fructe.
Substanţele nutritive esenţiale sunt:
- vitamina A are rol în creşterea şi dezvolta-
rea celulelor, ochilor;
- acidul folic are rol în diviziunea şi dezvolta-
rea ţesutului nervos. Deficitul său contribuie la
malformaţii nervoase, de exemplu spina bifida;
- vitamina B6 poate scădea greaţa şi vărsătu-
rile din timpul sarcinii;
- zincul, al cărui deficit la începutul sarcinii
contribuie la naşterea prematură;
- potasiul ale cărui rezerve din organism
scad în cazul vărsăturilor frecvente;
- manganul are rol important în dezvoltarea
aparatului auditiv.
- acizii graşi esenţiali, rol în dezv. creierului
90
Luna 1-a
Săptămâna 1-a şi a 2-a
Dezvoltarea gravidei
În primele două săptămâni, după ultimul
ciclu menstrual, nu eşti încă gravidă. Dacă sar-
cina este planificată, aceste prime săptămâni
sunt pline de anticipaţie şi speranţă.
La sfârşitul săptămânii a doua are loc fertili-
zarea.
Sugestii:
- continuă îngrijirile preconcepţionale;
- ia precauţii de a-ţi mări şansele de fertili-
zare.
Săptămâna a 3-a
Dezvoltarea gravidei
Vestea sarcinii vă poate lăsa, pe tine şi pe
soţ, surprinşi, bucuroşi, optimişti, îngrijoraţi,
panicaţi, temători faţă de creşterea responsabi-
lităţilor ce vă aşteaptă. Emoţiile tale vor fi
puternice şi oscilante în lunile care urmează.
Semnele ovulaţiei pot fi prezente. Unele
femei simt instinctiv că sunt gravide, încă
înainte ca proba berzei să devină pozitivă. Cele
mai multe însă nu simt încă nici o schimbare.
Sugestii:
- atenţie la factorii de mediu nocivi şi la sti-
lul de viaţă (vezi cap. Mediul înconjurător, Tutunul,
alcoolul şi cafeaua);
- continuă să iei zilnic preparatul multivita-
minc prenatal, deoarece copilul are nevoie de
substanţe nutritive din prima zi;
- menţine igiena generală şi intimă (vezi cap.
Îngrijirea femeii gravide).
Prima săptămână din viaţa fătului în uter
În prima săptămână după fertilizare are loc
implantarea embrionului în mucoasa uterină.
În interval de 12 ore, oul fertilizat numit zigot se
împarte în 2 celule identice. Această diviziune
continuă la fiecare 12 ore, pe măsură ce zigotul
se mişcă în trompă către uter. În a treia zi are
16-32 de celule, seamănă cu o mură numită
morulă şi intră în uter. În următoarele 2 zile,
prin diviziuni succesive, va avea o formă sferi-
că cu 500 de celule, numite blastocit, grupate în
jurul unei cavităţi plină cu lichid.
Celulele încep să se diferenţieze. Au încă
aceleaşi gene şi acelaşi ADN, dar unele gene
sunt activate, iar altele inactivate în diferite
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter
celule, formând diferite ţesuturi cu funcţii
variate. Stratul de celule din afară, va forma
placenta, iar din partea internă se va dezvolta
copilul. Între ele se formează o cavitate plină cu
lichid amniotic. Există o legătură strânsă între
copil şi mediul în care se dezvoltă. Această
legătură se va menţine de-a lungul vieţii. Toţi
suntem formaţi din aceleaşi substanţe chimice
ca şi mediul în care trăim, de care suntem legaţi
şi pe care ar trebui să-l protejăm.
Blastocitul se plimbă liber în cavitatea uteri-
nă, iar la 7-10 zile după fertilizare se implan-
tează în mucoasa uterină şi devine embrion. Din
acest moment devii insărcinată, încă înainte de
a nota absenţa unei menstruaţii. Placenta înce-
pe să secrete gonadotrofina corionică umană,
care poate fi decelată în sânge şi apoi în urină,
prin testul de sarcină. Proba berzei devine ast-
fel pozitivă la 6-12 zile după fertilizare.
Când ai rezultatul pozitiv, nu vezi doar
culorile de pe testul băţ sau disc, vezi pruncul
pe care-l vei ţine în braţe, precum şi viitorul tău
şi al soţului, ca părinţi.
Săptămâna a 4-a
Dezvoltarea gravidei
Corpul tău începe să prezinte schimbări
care se vor accentua de-a lungul sarcinii. În
timp ce copilul, acum în faza embrionară, se
dezvoltă în uter, mucoasa uterină se îngroaşă.
Pot apare primele semne de sarcină. Inima îţi
bate mai repede, sânii sunt mai plini, cu furni-
cături, ţi-e tare somn şi devii mai emotivă. Te
gândeşti să-ţi faci acasă o probă de sarcină, deşi
este încă prea devreme.
Săptămâna vine şi trece fără a avea men-
struaţie.
Dispoziţia ţi se poate schimba în mod capri-
cios, pofta de mâncare creşte, poţi avea aver-
siune pentru unele mirosuri şi gusturi, pentru
fumat şi alcool.
Dezvoltarea copilului – vârsta de 2 săptămâni
“Sunt de abia un embrion, iar celulele mele
continuă să se diferenţieze. Dintr-o minge de celule
(blastocit) mă dezvolt într-un disc flat, neted (discul
embrionar). Ca şi puiul de găină, am un sac plin cu
lichid, sacul vitelin, care ajută să mă hrănesc.”
Placenta începe să se formeze cam la 12 zile
după fertilizare prin muguri vasculari implan-
taţi în uter. Acest organ comun este locul
schimbului continuu de substanţe nutritive, eli-
minarea substanţelor toxice de la făt. “Placenta
nu aparţine doar mamei sau doar mie, ci ambilor.
Mama şi eu suntem împletiţi strâns, rămânând
totuşi separaţi. Fiind separaţi, putem avea grupe de
sânge diferite. Placenta e dovada vie a legăturii
materne profunde – nutritive, protectoare, reciproce
- cu copilul care voi deveni, pe care-l vei naşte şi
creşte. La sfârşitul acestei săptămâni sunt format
din 3 straturi de celule, din care se vor dezvolta
diferite părţi din corp”.
Stratul din afară, ectoderm, va forma creie-
rul, măduva spinării, nervii, pielea, părul,
unghiile, glandele mamare, sudoripare şi smal-
ţul dinţilor. Stratul mijlociu, mezodermul, va
forma inima, vasele de sânge, vasele limfatice,
celule de sânge, muşchii, oasele, cartilagiile,
ţesutul de sub piele, rinichii, ovarele şi testicu-
lele. Stratul intern de celule, endodermul, va
forma aparatul respirator, digestiv, urinar,
glanda tiroidă şi timusul. Odată ce celulele au
fost programate să aibă o anumită funcţie, nu
se mai pot schimba ca să devină alt tip de celu-
le.
„În primele două săptămâni sunt relativ izolat
de influenţele străine, dar dacă substanţele toxice ar
ajunge la mine, ar provoca mai degrabă un avort,
decât defecte de naştere. Sunt foarte mic, nu m-ai
putea vedea cu ochii liberi; am lungimea doar de 0,1
– 0,2 mm.”
Luna a 2-a (săptămânile 5 – 8)
Săptămâna a 5-a
Dezvoltarea gravidei
Începi să te simţi obosită, apare greaţa, sânii
devin sensibili şi grei, cu vene dilatate şi furni-
cături în mameloane. Semnele de sarcină te pot
deranja. Greaţa poate persista de-a lungul zilei
şi simţi nevoia să urinezi mai frecvent. Unele
femei totuşi nu au aproape nici un simptom.
Proba berzei pozitive declanşează o furtună de
emoţii, preocupări şi griji; oscilezi între linişte
senină şi teamă. Îţi pui numeroase întrebări:
cum voi face faţă? Putem să ne permitem un
copil? Va fi copilul normal? Ce trebuie să fac să
nasc un copil sănătos?
Începi să te îngrijeşti cu mai multă atenţie.
Aceasta este o perioadă nesigură. Sarcina nu
este încă deplin stabilită. Riscul de avort este
încă mare (peste 80% din avorturile spontane
91
MAMA ŞI PRUNCUL
au loc în primul trimestru), iar embrionul este
extrem de vulnerabil (între a 18-a şi a 56-a zi de
la concepţie). Rolul tău de mamă este funda-
mental: să-l hrăneşti, să-l protejezi şi să-i oferi
un mediu de stimulare blândă pentru dezvolta-
re. Treptat aceste roluri vor deveni o parte
firească din viaţa ta. Cele mai multe cunoştinţe
de sarcină le însuşeşti automat, instinctiv.
Cel mai periculos pentru copil sunt primele
56 de zile. De exemplu, un chef zdravăn de
către mamă în a treia săptămână de la fecunda-
ţie, când proba berzei este negativă şi nu ştie
încă dacă e gravidă, riscă să devasteze creierul
şi aspectul copilului.
Sugestii:
- confirmă proba de sarcină la cabinetul
medical (vezi cap. Diagnosticul sarcinii);
- alege-ţi medicul obstetrician;
- fă-ţi o listă de întrebări pentru medic;
- revizuieşte medicamentele luate anterior
în mod obişnuit (vezi cap. Medicamentele în
timpul sarcinii); evită, pe cât posibil, orice
medicament, plante medicinale sau tratamente
naturale în primul trimestru, când se formează
organele şi membrele. Desigur continuă injec-
ţiile cu insulină, dacă eşti diabetică;
- începe să scrii un jurnal zilnic cu note scur-
te despre ce simţi şi faceţi în ziua aceea, tu şi
copilul;
- tu şi soţul puteţi reacţiona diferit la vestea
sarcinii;
- calculează data naşterii, deşi mai corect ar
fi săptămâna naşterii; (vezi discul datei naşte-
rii);
- calculează perioada de risc major pentru
defecte de naştere, perioadă în care se formea-
ză principalele organe, între săptămânile 6-10.
Dacă de exemplu ai avut un ciclu menstrual
regulat la 28 de zile, iar prima zi a ultimei tale
menstruaţii a fost la 12 octombrie, fertilizarea s-
a produs probabil în jurul datei de 26 octom-
brie. Perioada de risc mărit pentru malformaţii
congenitale durează între 13 noiembrie şi 21
decembrie. Riscul de avort spontan scade după
4 ianuarie, în săptămâna a 12-a, iar data proba-
bilă de naştere la termen este 19 iulie, la 40 de
săptămâni sau 280 de zile.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 3-a de viaţă
intrauterină
“La sfâşitul acestei săptămâni, sunt bine
92
implantat în mucoasa uterină.”
Discul embrionar se îndoaie într-un cilindru
curbat, cu un cap şi o coadă. Are acum o formă
alungită şi este format din 3 straturi. Partea de
sus a stratului extern, care va forma sistemul
nervos, se măreşte şi începe să formeze creie-
rul.
Începe formarea inimii, vaselor şi celulelor
din sânge. Aproximativ în ziua 22-a, inima pri-
mitivă, de forma unui tub într-o ansă, începe să
bată. Săptămâna viitoare se va împărţi în patru
camere. Sistemul circulator este primul care
începe să funcţioneze.
Începe formarea tubului gastric şi a cordo-
nului ombilical.
Vârsta de la 3 la 8 săptămâni este perioada
de sensibilitate maximă la factorii toxici.
Fiecare organ şi sistem are o perioadă de sensi-
bilitate maximă.
“Surplusul nutritiv supraabundent oferit de
placentă îmi ajută o creştere intensă. În această fază
embrionară arăt ca un mormoloc şi am mărimea
unei seminţe de susan.”
Săptămâna a 6-a
Dezvoltarea gravidei
Secreţia hormonilor de sarcină se accentuea-
ză, iar efectele lor le simţi din plin.
Urinezi mai des, ceea ce e normal; durerea
sau usturimea la urinat nu sunt însă normale.
Să nu scazi cantitatea de lichide pe care le con-
sumi, aşa cum ai fi tentată.
Emoţiile pot fi mai puternice, poţi anunţa
vestea celor apropiaţi.
Simptomele sarcinii îţi pot crea dificultăţi la
serviciu şi nu numai social.
Înveţi să te adaptezi la greaţă şi vărsături.
Cere-i soţului să te mângâie cu blândeţe,
deoarece sânii îţi sunt mult mai sensibili.
Posibilitatea avortului spontan este încă
ridicată.
Te preocupă sănătatea copilului şi riscul sar-
cinii extrauterine.
Devii atentă la ce mănânci şi ce trebuie să
eviţi.
Îţi faci un plan de activitate fizică.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 4-a pentru
copilul din tine
Începe perioada embrionară, care durează
între săptamâna a 6-a şi a 10-a de sarcină, a 4-a
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter
Perioadele vulnerabile în dezvoltarea embrionului şi a fătului
şi a 8-a de viaţă embrionară. Este perioada în
care se formează toate organele importante din
corp.
Creşterea este foarte rapidă. “Am forma
literei C iar capul şi coada mi se disting uşor.” Pe
capul mare apar puncte unde se vor dezvolta
ochii şi nasul, iar lateral adâncituri pentru
urechi şi pe mijloc pentru gură. Sub gură cor-
pul formează cute care vor deveni gâtul. Mai
jos apar muguri ale extremităţilor.
La 21- 25 de zile după fertilizare apar pri-
mele bătăi ale inimii vizibile la ecografie.
Această dată, ca şi celelalte privind dezvoltarea
copilului, sunt relative.
Inima, formată doar dintr-o singură cameră,
cât o sămânţă de mac, bate regulat cu cca. 150
bătăi/minut, începând să pompeze sângele pro-
priu prin corp. Bătăile inimii pot fi înregistrate
cu un aparat de ultrasunet numit Doppler.
Dacă ai un asemenea examen, adu-ţi cu tine un
casetofon pentru a înregistra primele bătăi ale
inimioarei dragi. La melodiile universului s-a
adăugat acum o nouă notă cristalină. Sperăm
că această inimă va continua să bată mult timp
după ce noi vom fi plecaţi.
Sistemul nervos începe să se formeze, când
stratul de celule de pe spatele corpului se
îndoaie la mijloc şi în jurul zilei a 28-a devine
măduva spinării. După aceea capul creşte
rapid, iar partea superioară a tubului neural se
măreşte pentru a forma creierul. Creierul se
dezvoltă în componente distincte şi apar primii
nervi cranieni. În următoarele cinci luni, peste
100 de miliarde de neuroni se vor forma în cre-
ier.
Apare un mugure de ţesut din care se vor
forma plămânii şi se observă protuberanţa ini-
mii.. Încep să se formeze muşchii, oasele şi
glanda hipofiză.
“Posed un sistem de hrănire, format dintr-un
sac vitelin legat de intestin, prin care se fac
schimburile de substanţe nutritive şi deşeuri.”
Sacul vitelin menţine creşterea embrionului
până în săptămâna 8-a şi a 9-a, când placenta
preia treptat acest rol.
Din această săptămână până la săptămâna a
zecea de sarcină sau a opta de viaţă fetală,
embrionul este cel mai sensibil la factorii toxici.
Cele mai multe malformaţii congenitale au loc
în această perioadă critică.
“Am acum mărimea unui bob de linte.”
93
MAMA ŞI PRUNCUL
Săptămâna a 7-a
Dezvoltarea gravidei
Începi să te simţi gravidă. Poţi începe să câş-
tigi în greutate, te închei mai greu la pantaloni,
deşi ceilalţi din jur nu pot observa că eşti gravi-
dă. Dacă greaţa şi vărsăturile sunt accentuate
poţi chiar pierde în greutate. Poţi avea mici
pete de sânge (sângerare vaginală uşoară).
Uterul, înainte de sarcină de mărimea pum-
nului tău, aproape s-a dublat în ultimele 5 săp-
tămâni.
Vulva şi vaginul capătă o culoare purpurie;
cresc secreţiile vaginale.
În canalul cervical se formează un dop de
mucus care protejează împotriva infecţiilor.
Acest dop este eliminat în ultima fază a sarcinii,
când colul se subţiază şi se deschide în cursul
pregătirii pentru travaliu.
Începi să gândeşti ca o mamă. Ai dubii că
vei fi o mamă perfectă. Linişte-te însă; vei învă-
ţa pe parcurs.
Poţi invidia soţul, fiindcă are un rol minor
în această perioadă.
Emoţiile te fac uşor sa lăcrimezi, plângi de
tensiune, stres, teamă, anticipare, bucurie, dar
când îţi palpezi abdomenul, simţi intens pre-
zenţa copilului şi totul capătă un aspect fru-
mos, serafic.
Ţi se iau probe de laborator: pentru toxo-
plasmoză şi rubeola.
Evită unele treburi casnice, mai ales cele
care sunt asociate cu miros puternic, îţi fac
greaţă, de ex: vopsele cu plumb, curăţirea după
animale, îngrăşăminte chimice, insecticide.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 5-a de viaţă
intrauterină
“Îmi apar mâinile şi picioarele sub formă de mici
lopăţele, iar coada mi se micşorează. Se măreşte cor-
donul ombilical prin care circulă sângele de la
placentă la corpul meu.” Se dezvolă rapid creie-
rul şi inima. Capul este mult mai mare decât
restul corpului, dovadă a creşterii rapide a cre-
ierului. Celulele nervoase din creier se dezvol-
tă în ritmul de 250.000 pe minut. Apar cele
două emisfere cerebrale ale creierului cu supra-
faţa netedă şi lichidul cefalorahidian. Sunt
două puncte întunecate pe laturile capului,
unde se vor forma ochii. Inima se împarte în
patru camere. Pielea şi acoperişurile creierului
sunt încă transparente. Ficatul începe să forme-
94
ze globule roşii, până când măduva osoasă va
prelua acest rol, iar pancreasul secretă insulină
care ajută digestia.
“În această săptămână arăt cât un bob mic de
fasole şi mi-am dublat lungimea la 5- 6 mm”.
Săptămâna a 8-a
Dezvoltarea gravidei
Ecograma lui A.C. la 8 săpt. “Sunt mic/ă, dar
mă fac mare şi am dreptul la viaţă! “
Observi că talia se îngroaşă datorită mai ales
acumulării de gaze din intestin. Îţi cresc sânii şi
poţi avea nevoie de un nou sutien. Poţi simţi
crampe în abdomenul inferior.
Manifestările de început ale sarcinii, cum
sunt oboseala, arsura în epigastru, greaţa şi
insomnia sunt prezente şi deranjante. Salivaţia
crescută, senzaţia de sete, urinări frecvente,
constipaţie, mâncărimi de piele, tulburări de
somn, oboseală asociată uneori cu ameţeli sunt
de asemenea semne, că organismul trece printr-
o perioadă de adaptare la noua condiţie, fapt
care impune un regim de viaţă adecvat şi multă
odihnă. În uter creşte placenta, necesară nutri-
ţiei fătului ale cărui organe se dezvoltă. Toată
acestă creştere consumă multă energie.
Săptămânile trecute gravida dorea să se odih-
nească; acum – trebuie! Partea bună este că
aceste semne arată că sarcina este bine stabilită
şi că ai puţine şanse de avort.
Mergi la prima vizită de îngrijire prenatală,
eventual cu soţul. Îţi planifici vizitele prenatale:
între săptămânile 6 şi 28: o vizită la 4 săptă-
mâni; între săptămânile 28 şi 36: o vizită la 2-3
săptămâni, iar între săptămâna 36 şi naştere: o
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter

vizită la fiecare săptămână. picioarele s-au alungit şi pot să le mişc, iar coada
Ţi se iau primele probe de laborator prena- aproape a dispărut. Pielea este foarte subţire.
tale. Ecografia permite evaluarea vârstei şi Trăsăturile feţei continuă să mi se dezvolte. Încep să
aspectului normal al fătului, iar examinarea se formeze muşchii feţei, gâtul şi coloana vertebrală.
Doppler poate arăta bătăile inimii. Am un început de nas cu nări, iar mandibula se
Asigură-te că iei suficient fier. uneşte spre a forma gura în care am limba.”
Adaptează-ţi viaţa sexuală la realităţile sar- Pleoapele acoperă parţial ochii. Începe să se
cinii. formeze retina, conductele respiratorii cresc de
Anunţă medicul dacă prezinţi următoarele la nivelul gâtului, pentru a se ramifica şi forma
simptome (observate de tine) sau semne (obser- plămânii. Se dezvoltă aparatul circulator.
vate de alţii), care pot apare în lunile a 2-a sau Intestinele se lungesc şi sunt cuprinse într-un
a 3-a. sac în afara abdomenului, alături de cordonul
Dezvoltarea copilului- săptămâna a 6-a din viaţa ombilical. Pe trunchi se observă protuberanţa
Tabelul 22. Când să chemi doctorul în luna 2-a ficatului.
şi a 3-a “Am acum mărimea unui bob de fasole mare,
Simptome şi semne Când să anunţi
lung de 14-20 mm, greutatea de cca 1,5 g şi mă mişc
medicul?
tot timpul.”
Durere Luna a 3-a (săptămânile 9 – 12)
Durere de cap severă şi pesistentă, Imediat
mai ales dacă e asociată cu ameţeli, Săptămâna a 9-a
leşin, greaţă, vărsături sau cu Dezvoltarea gravidei
tulburări de vedere Te simţi tot mai mult gravidă şi-ţi lărgeşti
Durere în pelvis moderată sau severă îmbrăcămintea la talie.
Orice durere pelvină care nu cedează Transpiri cu uşurinţă datorită creşterii circu-
în 4 ore laţiei, în timp ce alţii în jur tremură de frig.
Dureri de cap uşoare şi rare Fluctuaţiile emoţionale sunt puternice.
Intinderi, furnicături, ciupituri, pişcături Soţul are preocupările lui de viitor proprii.
ocazionale, de o parte sau ambele Continuă activitatea fizică.
părţi ale abdomenului Te preocupă creşterea treptată în greutate
Sângerări de-a lungul sarcinii; pentru o sarcină unică: 11-
Pătare uşoară care dispare într-o zi Vizita 16 kg dacă ai început cu o greutate normală, 13-
următoare 18 kg dacă erai slabă, 7-11 kg dacă erai grasă
Vărsături sau obeză înainte de sarcină.
Asociate cu durere sau febră Imediat
Dacă ai peste 35 de ani, medicul îţi poate
Mai mult de 3 ori pe zi sau nepuţinţa In următoarele recomanda biopsia vilozităţilor coriale şi consi-
de a mânca sau bea între vărsături 24 de ore liere genetică.
Rare sau una pe zi La vizita
următoare Dezvoltarea copilului - săptămâna a 7-a din
Altele viaţa copilului
“Încep să arăt ca un copil. Capăt pentru prima
Frisoane sau febră ( 38o C sau peste) Imediat dată aspect de fiinţă umană. Faţa mi se rotunjeşte,
iar coada dispare.” Toate părţile corpului sunt
Urinat dureros sau În aceeaşi zi prezente, în continuă transformare. Capul
neputinţa de a urina mare este îndoit pe piept, degetele de la mâini
Urinare frecventă La vizita şi picioare sunt prezente. Se formează valvele
Constipaţie moderată următoare inimii şi rădăcina dinţilor. Ochii sunt formaţi,
dar pleoapele rămân închise până în saptămâ-
copilului na 24-a. Se dezvoltă muşchii şi nervii, iar copi-
“Trunchiul mi se lungeşte şi apar mai puţin lul începe să mişte. Urechea, nasul şi gura sunt
îndoit. Apar degetele, la început unite; mâinile şi mai evidente. Intestinele se mută în abdomen,

95
MAMA ŞI PRUNCUL
care este acum destul de mare pentru a le adă-
posti. Rinichii încep să producă urină. Placenta
preia funcţia de a secreta hormoni. Organele
genitale externe apar asemănătoare pentru
ambele sexe.
“Am lungimea de 22-30 mm de la cap la fese şi
cântăresc 2 grame.”
Săptămâna a 10-a
Dezvoltarea gravidei
Pielea, sub influenţa creşterii progesteronu-
lui şi gonadotrofinei (HCG), are un aspect mai
lucios, strălucitor, de sarcină. Pot apare puncte
de acnee, deoarece aceşti hormoni cresc secre-
ţia galndelor sebacee. Scade riscul de avort
spontan.
Consumă alimente pe care vrei sa le manăn-
ce mai târziu copilul şi sugerează soţului cum
să-şi manifeste tandreţea faţă de tine.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 8-a din
viaţa fătului
„La sfâşitul acestei săptămâni voi absolvi faza de
embrion şi voi promova la cea de făt”. Organele
importante ca inima, plămânii, creierul, rini-
chii, intestinele şi ficatul au început să funcţio-
neze şi continuă să se dezvolte de-a lungul sar-
cinii. Copilul înghite lichid amniotic, apar
unghiile, îşi mişcă mâinile şi loveşte în jur.
Oasele încep să se întărească. Coloana verte-
brală este vizibilă prin piele. A dispărut coada
embrionică. Creierul se dezvoltă rapid. În
această săptămână se termină perioada embrio-
nară, în care apar cele mai multe malformaţii
congenitale. A depăşit perioada cea mai riscan-
tă a vieţii lui. (Mai mulţi copii sunt avortaţi
înainte de ziua 56, decât cei care ajung la ter-
men – uneori fără ca mama să ştie că era gravi-
dă). În gură încep să se formeze organele de
gust. Începe să simtă mirosul din lichidul
amniotic şi aroma alimentelor consumate de
mamă. Se obişnuieşte de pe acum şi va prefera
mai târziu ce mănâncă mama lui. La fetiţe ova-
rele încep să coboare în pelvis. Riscul de mal-
formaţii scade. În acestă perioadă toţi copiii au
cam aceeaşi marime, aşa încât medicii le pot
ghici vârsta cu aproximaţie de cinci zile, prin
măsurătorile ecografiei.
“Sunt de mărimea unei nuci şi cântăresc cca.
5g.”
96
Săptămâna a 11-a
Dezvoltarea gravidei
Greţurile scad şi te simţi mai energică.
Arsurile din piept şi constipaţia se pot însă
accentua. Poţi nota modificări ale părului şi
unghiilor. Uterul e de mărimea unui grepfruit.
Dacă şi după ce ai auzit bătăile inimii copilului,
începi să-l priveşti ca pe o persoană. Te preocu-
pă tot mai mult viitorul lui. Dacă eşti preocu-
pată de tine, vei continua să fii atractivă (vezi
cap. Cosmetica gravidei). Interesul în activita-
tea sexuală se poate schimba. Soţul face faţă cu
greu fluctuaţiilor tale emoţionale. El are nevoie
nu numai de răbdare, ci şi să înţeleagă ce se
întâmplă cu tine; de exempluoboseală până la
epuizare, dureri diverse sau dezinteres în sex.
Consumă alimente care ajută dezvoltarea creie-
rului copilului (vezi cap. Nutriţia). Odihneşte-
te îndeajuns.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 9-a de viaţă
a copilului
“În prima zi a acestei săptămâni devin fetus sau
făt până la naştere”. Toate organele importante –
creier, plămâni, rinichi, ficat şi intestie – s-au
format şi se măresc. “Pot deschide mâna şi forma
pumn”. Oasele încep să se întărească, iar rădă-
cinile dinţilor apar sub gingii. Capul este acum
pe jumătate din lungimea întregului corp. “Pe
măsură ce corpul creşte şi mă întăresc, voi face balet
în apă prin întoarceri, răsuciri, întinderi şi lovituri,
protejat de lichidul amniotic. Muşchiul diafragm s-
a format şi pot sughiţa.” Intestinul începe să for-
meze cute, pregătindu-se pentru digestie. Se
dezvoltă mugurele organelor genitale, cu un
şanţ pe mijloc. Dacă şanţul se închide, se for-
mează un penis, iar dacă rămâne deschis se for-
mează clitorisul şi labiile mari.
“Cântăresc cca 8 g iar lungimea între cap şi fese
este de 4,5 - 6 cm.”
Săptămâna a 12-a
Dezvoltarea gravidei
Respiri uşurată deoarece riscul de avort
spontan a scăzut mult, şi eşti tot mai încreză-
toare că vei naşte un copil sănătos. Poţi anunţa
vestea sarcinii celor din jur, dacă nu ai făcut-o
încă. Poţi simţi partea de sus a uterului, numi-
tă fundus, deasupra osului pubis, în partea de
sus a părului pubian. Greţurile şi aversiunile
pentru unele mâncări scad. Începi să te simţi
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter
mai bine şi să câştigi în greutate.
Ai programată a doua vizită prenatală.
Dacă ţi se face o ecografie şi primeşti o copie, o
veţi privi uimiţi de nenumărate ori, împreună
cu soţul.
Simţi cum inima continuă să bată tare şi
puternic.
Vederea poate deveni puţin neclară, ceea ce
nu este un semn de îngrijorare.
Simţi furnicături, tensiune sau crampe în
abdomenul inferior datorită întinderii ligamen-
tului rotund al uterului.
Menţine-ţi postura corectă a corpului pen-
tru a diminua durerile de spate (vezi cap.
Activitatea fizică).
Te documentezi asupra diferitelor aspecte
de sarcină prin discuţii cu rudele, prietenii,
consultarea site-urilor de pe Internet şi studiul
cărţilor cu acest subiect, cum ar fi aceasta.
Asemenea informaţii trebuie folosite doar ca
un ghid, care nu au în vedere variaţiile indivi-
duale. Sarcina ta este unică şi poate fi uşor dife-
rită de celelalte. Pentru probleme specifice tre-
buie consultat medicul.
Cu această săptămână se termină primul tri-
mestru de sarcină. Sarcina este bine stabilită şi
te obişnuieşti cu idea că eşti gravidă. Începi să-
ţi imaginezi cum micul făt creşte în tine şi se
dezvoltă într-o fiinţă umană.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 10-a de
viaţă a fătului
“Cresc repede şi mă schimb de la o zi la alta.
Celulele nervoase şi sinapsele dintre ele se dezvoltă
frenetic. Îmi apar reflexele; stimularea în unele
puncte mă poate face să strâng pleoapele, să deschid
gura, să fac mişcări de sugere cu buzele sau să-mi
mişc degetele, iar în curând, să scot limba. Îmi mişc
picioarele, ca şi cum aş păşi, folosind peretele uterin
drept trambulină. Voi practica zilnic acest reflex de
mers, cât timp voi avea suficient spaţiu în uter. Ţin
mâinile la gură sau înaintea feţei, în poziţia de
boxer”. Intestinul subţire se poate contracta şi
absorbi glucoza. La baza creierului se formează
glanda hipofiză şi începe să secrete hormoni.
Ochii şi urechile s-au apropiat de poziţia de la
naştere. Apar primii muguri ai dinţilor perma-
nenţi, iar pe corp păr fin, numit lanugo.
“Am lungimea de cca. 6 cm. de la cap la fund şi
7,5 cm până la picioare, iar greutatea de 8-14 g.”
Trimestrul al 2-lea (săptămânile 13- 24)
În aşa-zisa perioadă de aur a sarcinii te
simţi mai energică; ai poftă de viaţă, de sex şi
de mâncare. Te bucuri de lumea din jur şi devii
tot mai conştientă de rolul tău în crearea unei
vieţi noi.
Alimentaţia gravidei în trimestrul al 2-lea
Pofta de mâncare a revenit, te simţi mai
energetică şi câştigi în greutate 6-6,5 kg (cca ½
kg pe săptămână).
Meniul trebuie să fie echilibrat, bogat în
proteine şi glucide. Nu-ţi pierde timpul cu
mâncărurui elaborate; bazează-te pe gustări
hrănitoare. În cazul creşterii rapide în greutate
este necesar un plan alimentar scăzut în gluci-
de şi bogat în proteine.
Substanţele nutritive esenţiale:
- proteinele sunt necesare dezvoltării uteru-
lui, sânilor, sângelui mamei, fătului, placentei;
- fierul este esenţial pentru formarea heama-
tiilor din sângele mamei şi pentru făt, care înce-
pe să depoziteze fier. Dacă te simţi extrem de
obosită lipsa de fier poate fi o cauză;
- vitamina C este necesară pentru formarea
colagenului, o componentă a ţesutului conjunc-
tiv, care se găseşte în aproape toate organele şi
sistemele;
- potasiul cu rol în transmiterea impulsului
nervos. Este necesară refacerea rezervelor de
potasiu în cazul vărsăturilor abundente din pri-
mul trimestru;
- cromul are rol în reglarea glucozei în sânge.
Deficitul său poate contribui la diabetul de sar-
cină.
Luna a 4-a (săptămănile 13 -16)
Săptămâna a 13-a
Dezvoltarea gravidei
Ai câştigat până acum în greutate 1-2 Kg,
dacă greaţa şi vărsăturile nu au fost prea puter-
nice. Dacă ai câştigat prea mult în greutate nu
trebuie acum să încerci să slăbeşti, ci doar să-ţi
creşti nivelul de activitate fizică pentru a înce-
tini creşterea în greutate. Cere sfatul medicului
sau al dieteticienei în legătură cu regimul ali-
mentar. Include soţul în programul de activita-
te zilnică.
97
MAMA ŞI PRUNCUL
Uterul începe să crească în sus în abdomen,
îl simţi ca o minge mică şi moale.
Te simţi mai bine, eşti mai calmă şi câştigi în
greutate mai repede. Simţi un surplus de vitali-
tate şi de energie. Te gândeşti la un nume pen-
tru copil.
Încerci să-ţi adaptezi locul de muncă la con-
diţia ta de sarcină.
Îţi revine apetitul sexual.
Pot apare primele picături de colostru.
Îţi modifici poziţia de dormit.
Ai vrea să călătoreşti.
Anunţi vestea sarcinii copilului mai mare.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 11-a de
viaţă a fătului
“Pielea mea este subţire, se văd venele şi
organele din corp, iar trunchiul mi se lungeşte.
Cresc aşa de repede, încât îmi voi dubla lungimea la
sfârşitul acestui trimestru. Organele vitale se
dezvoltă în volum şi eficienţă. Nervii şi muşchii
sunt formaţi şi încep să acţioneze împreună.
Mişcările sunt sacadate, îmi îndoi braţele şi lovesc
cu picioarele, deschid şi închid pumnul, duc degetul
mare la gură, dar nu-l sug încă. Mă joc deseori cu
cordonul ombilical, care e la îndemână; fiind destul
de elastic nu-l pot smulge. Gâtul este destul de
puternic pentru a permite mişcărie capului. Faţa
este mai animată; îmi încrunt sprâncenele şi mişc
buzele. Încep să se formeze corzile vocale. Dacă sunt
fetiţă, am acum peste două milioane de ovule
primitive în ovare.
Am lungimea de 7,5 cm şi cântăresc 20 g”.
Săptămâna a 14-a
Dezvoltarea gravidei
Abdomenul se măreşte şi silueta începe să
dispară. Simţi cum viaţa ta se schimbă, ai alte
priorităţi. Copilul e acum pe primul plan.
Constaţi cu teamă că nu poţi controla totul în
cursul sarcinii. Concentrează-te pe îngrijirea ta
şi a copilului, în ciuda grijilor care apar din
când în când. Planifică-ţi activitatea spre a avea
mai mult timp pentru tine. Fă-ţi timp să visezi
şi să te bucuri de această perioadă.
Învaţă să citeşti eticheta de pe alimente.
Încep modificări ale pielii. Poţi nota o uşoa-
ră închidere a culorii feţei numită masca sau
cloasma sarcinii, mai ales dacă ai pielea albă şi
părul negru. Linia albă dintre părul pubian şi
ombilic se închide la culoare. Aluniţele preexis-
98
tente se pot mări şi închide la culoare. Apar pri-
mele vergeturi.
Pot apare hemoroizi.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 12-a de
viaţă a fătului
“În această lună, lungimea corpului aproape se
dublează, iar greutatea creşte de 4 ori. Datorită
dezvoltării creierului îmi pot schimba expresia feţei,
prind cu mâna, îmi sug degetul şi urinez în lichidul
amniotic. Mişcările sunt acum mai line. Corpul
creşte mai repede decât capul, gâtul este mai evident,
iar braţele mi se lungesc. Cerul gurii este complet
format, şi dacă sunt băiat, mi se dezvoltă prostata.”
Ficatul începe să producă bilă, iar splina, glo-
bule roşii. Glanda tiroidă începe să producă
hormoni. Se poate diferenţia sexul după forma
organelor genitale externe. “La ecografie, dacă
organele genitale sunt îndreptate în sus, voi fi băiat;
dacă sunt în jos voi fi fetiţă. Lanugo acum îmi
acoperă tot corpul.
Am lungimea de 8-9,3 cm şi cântăresc aproape
25g.”
Săptămâna a 15-a
Dezvoltarea gravidei
Poţi simţi uterul la 8-10 cm sub ombilic.
Te simţi mai bine dormind pe o parte.
Dacă ţi se recomandă amniocenteză pentru
a identifica anomalii genetice şi cromozomiale,
ţi se poate face de-acum până în săptămâna a
18-a.
Fii atentă la aportul de fier din alimentaţie
(vezi cap. Nutriţia).
Poţi avea dificultăţi să te concentrezi şi uiţi
mai uşor.
Învaţă cum să te relaxezi. (vezi cap. Activitatea
fizică- relaxarea)
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 13-a de
viaţă a fătului
“Picioarele cresc mai lungi decât braţele; îmi pot
mişca extremităţile de la toate încheieturile. Încep să
explorez pe întuneric lumea mea. Aceasta îmi
dezvoltă simţul tactil. Se dezvoltă muşchii gâtului
şi-mi pot întoarce capul. Plămânii mi se dezvoltă
încet şi fac uşoare mişcări respiratorii. Deşi
pleoapele sunt închise pot simţi uneori lumina.
Dacă-ţi proiectezi lumina puternică a unei lanterne
pe abdomen, îmi voi îndepărta capul de la ea.
Oscioarele din urechea medie au început să se
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter

întărească, dar fiindcă centrii auditorii din creier nu Tabelul 23. Când să chemi doctorul în luna a 4-a
s-au dezvoltat încă, nu înţeleg ce aud. Începe să-mi
apară un moţ de păr pe cap şi sprâncenele. Simptome şi semne Când să anunţi
Ecografia îmi poate dezvălui sexul, deşi nu medicul?
totdeauna. Am lungimea de 11 cm şi greutatea de 50 Durere
g.” Durere asociată cu febră Imediat
sau sângerare
Săptămâna a 16-a Durere în picior asociată
Dezvoltarea gravidei cu roşeaţă şi edem (umflătură)
Partea de sus a uterului a ajuns la jumătatea Durere de cap moderată, supărătoare, În următoarele
distanţei dintre osul pubic şi ombilic, iar liga- care nu cedează la acetaminofen 24 de ore
mentele rotunde care-l susţin sunt întinse şi te Crampe la picioare cu durată de La vizita
pot durea. Nu poţi prezice cum te vei simţi de peste 4 ore următoare
la o zi la alta. Pătare, sângerare sau
Medicul îţi poate recomanda să faci proba secreţii vaginale
de diagnostic triplă/qvadruplă care măsoară Sângerare moderată sau severă Imediat
alfa-fetoproteina plus 2 sau 3 hormoni de sarci- Eliminare de ţesuturi
Secreţii vaginale persistente, În următoarele
nă.
galben- verzui, puternic mirositoare 24 de ore
Poţi simţi primele mişcări ale fătului sub
sau asociate cu roşeaţă, mâncărimi în
formă de fluturături, ca mişcări de gaze. Alte
regiunea vulvară
mame simt acestea la 18 săptămâni sau chiar
Pătare uşoară
după, iar mişcările propriu-zise ale fătului pe la Altele
20 de săptămâni. Uneori poate mişca dacă îi Simptomele sau semnele Imediat
vorbeşte soţul. Soţul poate remarca faptul că de mai sus asociate cu
uiţi cu uşurinţă. gânduri de a-ţi face rău ţie
Respiraţia devine mai rapidă şi uneori mai sau altora
greoaie, iar picioarele se umflă. Poftă pt substanţe nealimentare, La vizita
Eşti mai predispusă la infecţii urinare. de exemplu, pământ sau detergent următoare
Anunţă medicul pentru următoarele sim- Indispoziţie prelungită,
ptome (observate de tine) sau semne (observa- lipsa plăcerii pt lucruri de care
te de alţii) care apar în luna 4-a, în afara celor te bucurai anterior
menţionate anterior.
Luna a 5-a (săptămânile 17 – 20)
Dezvoltarea copilului - săptămâna 14-a de viaţă
a fătului Săptămâna a 17-a
“Continuă să mi se dezvolte muşchii, oasele, Dezvoltarea gravidei
scheletul şi măduva spinării, iar expresia feţei este Pe măsură ce uterul creşte, centrul tău de
mai variată. Îmi place să dau din picioare, să mă gravitate se mută înainte şi în sus şi te simţi
rotesc şi să fac tumbe.” Mişcările corpului sunt uneori nesigură pe picioare. Pentru a compen-
mai coordonate - unele mame le simt ca o uşoa- sa, coloana vertebrală se curbează înapoi, cea ce
ră fluturare. Rapiditatea, subtilitatea şi comple- întinde muşchii şi ligamentele spatelui, putând
xitatea acestor mişcări arată un grad avansat de cauza dureri; restul muşchilor, articulaţiilor şi
control cerebelar (al creierului mic). Scheletul oaselor se adaptează.
se dezvoltă, iar nevoia de calciu creşte. Ochii se Poartă pantofi cu tocul jos pentru a scădea
mişcă lent sub pleoapele închise. Inima şi rini- riscul de cădere. (vezi cap. Îmbracamintea gra-
chii lucrează din plin. “Sistemul meu imun videi- încalţămintea).
începe să producă anticorpi, deşi trebuie să mă bazez Îţi zâmbesc străinii pe stradă şi îşi exprimă
încă pe anticorpii mamei, care trec prin placentă. simpatia până la exuberanţă.
Sunt acum cât o pară şi cântăresc cca. 80 g.” Poartă centura de siguranţă pe partea de jos
a abdomenului, strânsă pe oasele bazinului
(crestele iliace). Fii prudentă când călătoreşti.

99
MAMA ŞI PRUNCUL
Ochii sunt mai uscaţi şi poţi folosi lacrimi
artificiale. Nu e nevoie însă să schimbi lentilele
de contact.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 15-a de
viaţă a copilului
“Sunt slab la faţă, fiindcă nu am grăsime sub
piele.” Scheletul se întăreşte, transformându-se
din cartilagiu în os (osificare), iar cordonul
ombilical se îngroaşă. Aparatul circulator şi
urinar funcţionează bine. Inima pompează cca
24 de litri sânge pe zi. “Înghit lichid amniotic şi-l
elimin prin urină. Fac exerciţii de respiraţie,
mişcând lichid amniotic în şi în afara căilor
respiratorii.” Se dezvoltă grăsimea cenuşie (sub
piele) care produce căldură, izolează şi ajută la
menţinerea temperaturii, la nou-născuţii şi la
animalele care hibernează. La fetiţe apar trom-
pele uterine. “Sunt lung de 12 cm şi cântăresc 100
g.”
Săptămâna a 18-a
Dezvoltarea gravidei
Te simţi mai energică, iar pofta de mâncare
creşte.
Porţi îmbrăcăminte mai largă, confortabilă.
Îţi refaci garderoba de tip maternitate.
Tensiunea arterială scade datorită dilatării
vaselor. Ridică-te încet din poziţia culcată, spre
a evita ameţeli. Stai culcată pe o parte pentru a
evita compresiunea uterului pe vasele mari şi
foloseşte perne în spate şi sub coapsă sau
genunchi.
Simţi mişcările copilului şi eşti exaltată.
Radiezi la faţă, iar soţul ar trebui să calce mân-
dru alături de femeia frumoasă de lângă el.
Soţul te poate ajuta la decorarea camerei copi-
lului. Evită orice miros de vopsele sau gaze!
La examenul prenatal, fundul uterului este
situat la cca. 16 cm de la simfiza pubiană.
Examenul ecografic măsoară creşterea copilu-
lui, dacă sarcina este unică sau multiplă, pozi-
ţia placentei şi a cordonului ombilical, poate
evalua data naşterii şi detecta unele malforma-
ţii de naştere. Cere copii după ecografie pentru
a completa albumul familiei.
Cresc secreţiile vaginale de culoare alb-gal-
benă destul de groase, numite leucoree. Spre
deosebire de infecţiile vaginale, aceste secreţii
normale nu sunt urât mirositoare şi nu produc
mâncărimi. Evită spălăturile vaginale.
100
Consumă multe fibre alimentare din fructe
şi zarzavaturi pentru a evita constipaţia.
Dezvoltarea copilului- săptămâna a 16-a de
viaţă a copilului
“Arăt mai bine fiindcă la faţă s-a depus puţină
grăsime. Mişcările mele devin mai puternice,
urechile capătă poziţia finală, nervii se acoperă de o
teacă de mielină, proces care va continua în primul
an după ce mă voi naşte. Se formează buzele şi
mameloanele. Se osifică oscioarele din urechea
internă, şi încep să-ţi aud vocea, bătăile inimii,
murmurul sângelui ce trece prin cordonul ombilical
sau gazele din intestinul tău. Pot să tresar la
zgomote puternice. Pielea îmi este sensibilă la
presiune, temperatură, durere şi poziţie. Simt dacă
îţi mângâi abdomenul. Poţi varia presiunea şi
ritmul pentru a vedea cum reacţionez; nu apăsa însă
prea tare. Îmi apare reflexul de supt, unul din cele
mai importante reflexe pentru a supravieţui în
primele luni după naştere. Înghit constant lichid
amniotic. Uneori sughiţ (fără zgomot, din lipsă de
aer). Inima îmi este complet dezvoltată, aşa încât la
această vârstă ecografia poate detecta unele
anomalii. Dacă se suspectează o malformaţie
cardiacă la examenul ecografic, se solicită consultul
unui cardiolog de nou-născuţi (neonatologist). Am
lungimea de 12,5- 14 cm de la creştetul capului la
fese şi greutatea de 150 g.”
Săptămâna a 19-a
Dezvoltarea gravidei
Modificările pielii se accentuează; protejea-
ză-te de expunerea intensă la soare.
Poţi simţi dureri ale ligamentului rotund pe
măsură ce copilul creşte mai repede.
Ai câştigat în greutate între 3,5 şi 6,3 Kg.
Dintre acestea cca. 200 g este copilul tău.
Poţi simţi ameţeli când stai întinsă jos pe
spate (hipotensiune prin compresiunea uteru-
lui) sau când te ridici repede din poziţia şezân-
dă (hipotensiune posturală). Alte cauze de
ameţeală pot fi anemia şi scăderea zahărului
din sânge (hipoglicemie).
Ridică cu grijă obiectele grele, inclusiv copi-
lul tău mai mare.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 17-a de
viaţă a copilului
Este săptămâna dezvoltării senzoriale; apar
zonele din creier care localizează auzul, vede-
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter
rea, gustul, mirosul, atingerea şi senzaţia altor
părţi din corp. “Creierul dezvoltă unele căi
nervoase, care-mi vor permite să simt alte părţi ale
corpului meu. Încep să-mi apropii mâinile, apoi
degetele. Părul de pe cap continuă să se dezvolte, iar
pielea este acoperită de un strat protector albicios
numit vernix caseoza produs de glandele sebacee.
Creierul continuă să se dezvolte, nu atât în mărime,
cât în complexitate şi conexiuni nervoase, pe
măsură ce învăţ într-un ritm intens despre corpul
meu şi al tău. Deoarece îţi aud vocea, te rog să-mi
citeşti tare, să-mi vorbeşti şi să-mi cânţi. Fac
primele mişcări conştiente, precum şi mişcări
involuntare, pe care le poţi simţi sau nu. Unii copii
sunt mai activi decât mine, alţii mai puţin. Sunt
lung şi slab. Dacă sunt băiat, organele genitale mi se
recunosc cu uşurinţă.. Am mărimea unui dovlecel
mic (13-15 cm) şi cântăresc cca. 200 g.”
Săptămâna a 20-a
Dezvoltarea gravidei
Felicitări, ai ajuns la jumătatea sarcinii!
Uterul a atins nivelul ombilicului. Muşchii
abdominali întinşi pot fi îndepărtaţi şi separaţi
pe linia din mijloc. Aceasta apare ca o umflătu-
ră când îţi ridici capul din poziţia culcată pe
spate. Acest tip de „hernie” se numeşte diasta-
za muşchilor drepţi. Se reduce de obicei după
sarcină. Continuă exerciţiile de întărire a aces-
tor muşchi.
Poţi auzi bătăile inimii copilului cu un ste-
toscop. Soţul se obişnuieşte cu gusturile tale
culinare bizare.
Te înscrii la clase de educaţie prenatală.
Anunţă medicul pentru următoarele sim-
ptome (observate de tine) sau semne (observa-
Tabelul 24. Când să chemi doctorul în luna a 5-a
Simptome şi semne Când să anunţi
medicul?
Durere
Crampe la picioare Vizita următoare
care te trezesc din somn
Altele
Scurgere continuă sau Imediat
abundentă de lichid apos din
vagin
Oboseală, slăbiciune, palpitaţii, În aceeaşi zi, dacă
respiraţie dificilă, ameţeli sau apar deseori
leşin La vizita următoare,
dacă apar rareori.
te de alţii) care pot apare în luna 5-a, pe lângă
cele enunţate la lunile anterioare.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 18-a de
viaţă a copilului
“Am ajuns cam la jumătatea drumului din
evoluţia mea în uter! Pielea mi se îngroaşă. Stratul
exterior al pielii, epidermul, conţine crestele
epidermice, care determină desenul specific de pe
vârful degetelor, palme şi planta piciorului,
determinate genetic. Părul şi unghiile continuă să-
mi crească. Aud estompat sunetele din exterior. La
un zgomot puternic ridic mâna pentru a-mi acoperi
urechea. Inima imi poate fi auzită cu un stetoscop.
Înghit tot mai mult, exersându-mi tubul
digestiv. Intestinul produce sucuri digestive, care
ajută absorbţia lichidului amniotic. În intestin apare
meconiu (resturi nedigerate ale lichidului amniotic
înghiţit împreună cu celulele mucoasei tractului
digestiv), care se acumulează, eliminat în primele
zile după naştere sub formă de scaun negru lipicios.
Meconiu nu conţine bacterii, are culoarea de la
verzui-negru la cenuşiu-deschis şi îl elimin înainte
de naştere, în timpul travaliului, sau după. Este
periculos dacă îl inhalez în plămâni.
Dacă sunt fetiţă, am deja aproape şase milioane
de ovule în ovarele mele; la naştere vor rămâne însă
doar un milion.
Am lungimea de 14-16 cm de la cap la fese şi
greutatea de 250 g.”
Luna 6-a (săptămânile 21 – 24)
Săptămâna a 21-a
Dezvoltarea gravidei
Începi să te simţi mai confortabilă cu sarci-
na. Este timpul să te relaxezi şi să te bucuri de
ea. Invită-ţi soţul să-i vorbească blând şi să-i
cânte copilului; îi va recunoaşte, astfel, vocea
după naştere. Continuă să mergi pe jos zilnic,
dacă nu sunt contraindicaţii. Aceasta îţi micşo-
rează riscul de a face varice. Din acelaşi motiv
dormi culcată pe o parte, sprijinită de perne.
Alege poziţia convenabilă pentru a dormi mai
bine.
Poţi simţi primele contracţii uterine false
(Braxton – Hicks).
Practică exerciţii de întindere a muşchilor şi
ligamentelor.
Hotărăşte-te dacă vrei să afli sexul copilului
la următoarea ecografie.
101
MAMA ŞI PRUNCUL
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 19-a de
viaţă a copilului
“Mişcările îmi devin mai puternice şi după un
anumit tipic; unii copii sunt mai activi seara când
mama lor încearcă să adoarmă, iar alţii în timpul
zilei. Mă antrenez cu fiecare mişcare. Uneori prin
lovituri încerc să-ţi atrag atenţia asupra mea, aşa
cum o voi face prin surâs după câteva luni. Măduva
osoasă începe să producă celule de sânge, alături de
cele produse de ficat şi splină în această prioadă. Îmi
apar papilele gustative de pe limbă, iar simţul
atingerii (tactil) se ameliorează, datorită dezvoltării
creierului şi a nervilor. Înghit cam 500 ml de lichid
amniotic în 24 de ore. Aceasta contribuie la
dezvoltarea aparatului meu digestiv şi acoperă o
mică parte din nevoile mele calorice, prin folosirea
glucozei pe care o conţine. La ecografie pot fi văzut
deseori cum îmi ating faţa. Sug degetul sau mă joc
cu cordonul ombilical. Lungimea mea este acum 21
cm (16 cm de la cap la fese), iar greutatea 270 g.”
Săptămâna a 22-a
Dezvoltarea gravidei
Abdomenul tău apare mărit şi atrage
comentariile celor din jur. Porţi cca. 500 ml de
lichid amniotic, care se reînnoieşte la fiecare 3
ore; de ceea trebuie să bei lichide multe.
Depresiunea ombilicului se şterge şi începe
să fie proeminent. Pe piele pot vedea vergeturi.
Somnul îţi poate fi întrerupt de coşmaruri.
Începi să te interesezi de concediu prenatal.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 20-a de
viaţă a copilului
“Am căpătat trăsături purpurii ale feţei. Pielea
este roşie, mai puţin transparentă şi încreţită, fiind
lipsită de stratul de grăsime, ce se va acumula
ulterior. Pleoapele şi sprâncenele sunt acum bine
dezvoltate, iar unghiile acoperă vârful degetelor. La
ochi s-a format irisul, pentru moment lipsit de
pigment. Muşchii devin tot mai puternici, iar
picioarele proporţionate cu restul corpului”. La
băieţi testicolele încep să coboare din abdomen
în scort, iar la fetiţe uterul, ovarele şi vaginul
sunt prezente, împreună cu toate ovulele nece-
sare de-a lungul vieţii. “Am cam 19 cm lungime
de la cap la fese şi cântăresc cca 350 g.”
Săptămâna a 23-a
Dezvoltarea gravidei
Gleznele şi picioarele încep să se umfle
102
puţin seara. Continuă activitatea fizică regulată
şi poartă pantofi confortabili. Bea suficiente
lichide; hidratarea previne edemele.
Arată-i soţului modificările abdomenului şi
tot ce simţi de la copil, pentru a-l ajuta să se ata-
şeze de el. Dacă vrei, poţi afla sexul copilului,
la examenul ecografic.
Tensiunea arterială revine la valorile dînain-
tea sarcinii, după ce scăzuse în săptămânile
anterioare.
Continuă să iei 30 mg de fier zilnic pentru a
preveni anemia; ai nevoie acum de două ori
mai mult fier decât înainte de sarcină.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 21-a de
viaţă a copilului
“Mă mişc tot mai mult; mă simţi cum dansez
sau mă poţi chiar vedea sub îmbrăcăminte. Mi se
dezvoltă vasele de sânge din plămâni şi o substanţă
care căptuşeşte alveolele, numită surfactant, care
ajută alveolele să se umfle uşor şi să nu se lipească
atunci când se dezumflă. Prin aceasta, îmi cresc
şansele de a supravieţui, dacă m-aş naşte la această
vârstă, dar ar fi nevoie de îngrijiri speciale de terapie
intensivă. Mişcările respiratorii deplasează doar
lichid amniotic, aerul lipseşte din plămâni înainte de
a mă naşte. Auzul este mai bun deoarece s-au întărit
oscioarele din urecea internă. Aud mai bine vocea
mai groasă a lui tăticu decât vocea ta mai ascuţită.
Greutatea: cca 450 g iar lungimea 20 cm. de la
cap la fese.”
Săptămâna a 24-a
Dezvoltarea gravidei
Ai câştigat în greutate cca. 6-7 Kg dacă ai
pornit cu o greutate normală.
Simţi uşoare contractări uterine, rare şi
nedureroase (numite Braxton-Hicks). Învaţă să
le deosebeşti de semnele de travaliu prematur.
Consumă zilnic suficiente proteine.
Fă-ţi timp pentru a te îngriji. Duceţi-vă în
vacanţă, dacă puteţi.
Dacă la locul de muncă este mult zgomot,
încearcă să-l schimbi, poţi cere un loc de muncă
mai liniştit. Zgomotele puternice din jur, care
necesită să strigi pentru a fi auzită, în timpul
sarcinii, pot leza auzul fătului.
La examenul periodic prenatal ţi se poate
lua o probă de încărcare la glucoză, pentru dia-
bet de sarcină şi o probă pentru determinarea
de anticorpi anti Rh.
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter

Anunţă medicul pentru următoarele sim- amniotică. Aud bine vocea mamei, bătăile inimii ei,
ptome (observate de tine) sau semne (observa- zgomotele intestinului, sughiţul şi strănutul ei. Îmi
te de alţii) care pot apare în luna 6-a, pe lângă place să ascult muzică. Lungimea de la cap la fese
cele enunţate la lunile anterioare. este de cca. 21 cm, cea totală de 26 cm şi cântăresc
circa 540 g”.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 22-a de
viaţă a copilului Trimestrul al 3-lea (săptămânile 25-40)
“Aceasta este o dată importantă deoarece, cu
îngrijire specială, am şanse de a supravieţui în afara În faţa leagănului
uterului. Continui să cresc; plămânii produc tot mai pregătit pentru A.C
mult surfactant şi încep să se dezvolte saci mici,
care se vor umple cu aer (alveole pulmonare). Pe măsură ce
Grăsimea se acumulează, deşi pielea e încă subţire şi sarcina se apropie
transparentă. Se dezvoltă urechea internă care de sfârşit, eşti tot
controlează echilibrul corpului, aşa încât simt dacă mai nerăbdătoare
stau cu capul în jos sau în sus în cavitatea să-ţi vezi pruncul.
Tabelul 25. Când să chemi doctorul în luna a 6-a Te întrebi cu cine
va semăna. Deşi te
Simptome şi semne Când să anunţi
simţi obosită,
medicul?
instinctul de cuib
predomină şi-i
Durere
pregăteşti camera.
Durere în partea posterioară a Imediat
Înainte numărai
gambei, care nu cedează
săptămânile până
când îndoi glezna în sus sau
la data naşterii;
este asociată cu roşeaţă şi
acum numeri zile-
edem (umflătură)
le.
Durere sau arsuri când urinezi
sau urină puţină sau absentă
Alimentaţia gravidei în trimestrul al 3-lea
Altele
Umflarea bruscă a feţei, mâinilor Imediat
Accentul se pune pe mese mici şi dese, care
sau picioarelor, câştig rapid
oferă o nutriţie maximă pentru tine şi copil.
în greutate (peste 2 kg într-o săpt.)
Substanţele nutritive esenţiale:
Mâncărimea pielii peristentă şi
- proteinele necesare datorită creşterii rapide
generalizată
a fătului;
Tulburări de vedere (slabă, înceţoşată,
- acizii graşi omega 3, importanţi pentru dez-
pete mişcătoare)
voltarea creierului copilului;
Traumatism abdominal
- vitamina A necesară pentru refacerea în
Agravarea oricărei probleme,
lăuzie a mucoasei vaginale, uterine;
pentru care ai fi chemat doctorul,
- vitamina B6 cu rol în metabolismul proteic,
chiar dacă nu are legătură cu sarcina,
formarea neurotransmiţătorilor din ţesutul ner-
de exemplu, o răceală
vos. Nevoile cresc paralel cu nevoile proteice;
Leşin (lipotimie)
- vitamina C întăreşte funcţia sistmului şi
Scăderea mişcărilor fătului comparativ
împreună cu vitamina E şi B5 participă la refa-
cu nivelul de activitate anterioară
cerea întegrităţii ţesuturilor după naştere.
obişnuită (după ce a început
să mişte regulat)
Luna 7-a (săptămânile 25 – 28)

Urinare frecventă asociată cu În aceeaşi zi Săptămâna a 25-a

durere sau usturimi, febră, Dezvoltarea gravidei
dureri în abdomen sau în spate. Te mişti mai greu. Mersul devine legănat,

103
MAMA ŞI PRUNCUL
tipic de sarcină.
Îţi modifici programul de exerciţii fizice
pentru a te pregăti pentru naştere.
Începi să alegi nume pentru copil şi-ţi lăr-
geşti repertoriul cântecelor.
Uterul are mărimea unei mingi de fotbal, iar
vârful lui e la jumătatea distanţei dintre ombi-
lic şi partea inferioară a sternului, osul de pe
partea mijlocie a pieptului, care leagă cele două
rânduri de coaste. Soţul poate auzi bătăile ini-
mii copilului, dacă pune urechea pe abdome-
nul tău.
Se fac comentarii, dacă n-ai aflat încă, des-
pre probabilitatea sexului copilului, după frec-
venţa bătăilor inimii sau forma abdomenului.
Aceste preziceri se adeveresc uneori, deşi nu au
baze ştiinţifice.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 23-a de
viaţă a copilului
“Pielea încreţită începe să mi netezească, apar
amprentele digitale, iar părul de pe cap devine mai
des. Mâinile sunt complet dezvoltate şi le folosesc
pentru a explora ce am la îndemână. Nările încep să
mi se deschidă, iar în gingii apar mugurii dinţilor
permanenţi. Nervii din jurul gurii sunt mai
sensibili, ceea ce mă pregăteşte pentru găsirea
mamelonului, când voi începe să sug. Cele mai
importante organe, cu excepţia plămânilor, sunt
bine dezvoltate. Cântăresc cam 700 g, iar lungimea
este de 22 cm de la cap la fese.”
Săptămâna a 26-a
Dezvoltarea gravidei
Învaţă să eviţi căderile.
Pregăteşte-ţi o metodă spre a te apăra de
stres.
Ai câştigat în greutate între 7 şi 9 Kg.
Poţi avea dureri de spate şi presiune în pel-
vis, iar crampele la picioare şi durerile de cap
pot fi mai frecvente. Starea de oboseală începe
să revină.
Participă la cursuri de şcoala mamei dacă ai
posibilitatea.
Tensiunea arterială începe să crească uşor
(era scăzută între săptămâna a 22-a şi săptămâ-
na a 24-a). Observă şi notează variaţile tensiu-
nii arteriale, pentru a le discuta cu medicul.
Cunoaşterea semnelor şi simptomelor de
preeclampsie sunt foarte utile în diagnosticul
incipient al bolii (vezi cap. Preeclampsia).
104
Continuă să iei precauţii pentru a preveni
infecţiile urinare.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 24-a de
viaţă a copilului
“Spaţiul liber din uter devine tot mai strâmt.
Coloana vertebrală se întăreşte şi-mi pot sprijini
corpul, care creşte. Se dezvoltă nervii acustici. Deşi
aud mai bine, sunetele sunt estompate, deoarece
urechile îmi sunt acoperite cu vernix şi datorită
lichidului amniotic, care mă înconjoară. Reacţionez
la atingere şi la sunete. Îmi creşte pulsul, dacă aud
ceva, iar uneori mă mişc în ritmul muzicii.
Continui să practic mişcări respiratorii, inhalând
lichid amniotic. Se depune tot mai multă grăsime,
deşi pielea rămâne încreţită. Încep să-mi crească
unghiile la mâini. Dacă sunt băiat, testicolele sunt
în drum spre scrot, iar celulele care fac testosteron,
sunt mai numeroase. Tata poate să-mi asculte
bătăile inimii dacă pune urechea pe abdomenul tău.
Cântăresc 900 g, lungimea de la cap la fese este de
23 cm iar cea totală, 30 cm.”
Săptămâna a 27-a
Dezvoltarea gravidei
Mişcările copilului te ajută să-i simţi pre-
zenţa şi să te ataşezi de el.
Simţi cum inima îţi bate mai tare, ceea ce e
normal. Nu e normal însă să ai dureri de piept.
În acest caz, consultă medicul. Poţi avea unele
dureri de torace, datorită coastelor care se ridi-
că şi se depărtează, pe măsură ce uterul creşte.
Dormi mai uşor pe o parte; procură-ţi mai
multe perne sau una de gravidă.
Îţi poţi modifica programul de lucru pentru
a-ţi permite să te odihneşti mai mult.
Nu uita să bei 8 pahare (2 litri) de lichide pe
zi.
Emoţiile continuă să fluctueze. Depresia
înainte de naştere este mai frecventă decât cea
post-natală.
Te interesezi despre maternitatea unde vei
naşte. Naşterea acasă este foarte riscantă pen-
tru copil şi pentru mamă.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 25-a de
viaţă a copilului
“Încep să am aspectul unui nou-născut, deşi
sunt mai mic, mai slab şi mai roşcat. Acţionez
aproape ca nou-născutul: dorm şi sunt treaz la
intervale regulate de 20-30 minute, deschid şi
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter
închid ochii şi îmi sug degetele. Pielea îmi este
acoperită de mai mult vernix. Oasele continuă
să se întărească. Creierul este foarte activ. Toate
cele cinci simţuri sunt complet dezvoltate: pot
să aud, să văd, să miros, să pipăi şi să gust. Mi-
am dezvoltat o nouă funcţie: pot să plâng! S-a
terminat maturizrea lentă a ochilor prin forma-
rea retinei. Deschid uneori pleoapele. Şansele
sunt să am ochii verzi închis. Culoarea reală a
ochilor va apare doar la săptămâni şi luni după
naştere, având nevoie de expunere la lumină,
pentru a se forma. Deosebesc lumina de întu-
neric. Plămânii, ficatul şi sistemul imunitar nu
s-au maturizat încă. Deşi plămânii sunt
imaturi, pot supravieţui, dacă m-aş naşte acum.
Cântăresc cca. 1 Kg, lungimea de la cap la fese
este de 24 cm, iar lungimea totală (cu picioare-
le întinse) este de 38 cm.”
Săptămâna a 28-a
Dezvoltarea gravidei
Începând cu această săptămână vei face
vizite medicale la fiecare două săptămâni.
Uterul este acum cam la 5 cm deasupra
ombilicului; distanţa în cm dintre fundul ute-
rului şi osul pubis coincide cu durata sarcinii în
săptămâni. Câştigul în greutate variază între
7,7 şi 10,8 Kg. Acum câştigi cel mai mult în
greutate, până la 400 g pe săptămână, din care
jumătate pentru copil. Câştigul tău în greutate
se datoreşte în parte creşterii volumului tău de
sânge.
Poţi avea constipaţie, arsuri epigastrice şi
mişcări involuntare ale picioarelor în timpul
somnului.
Te temi de cum va decurge naşterea, dacă
vei avea dureri şi cum le vei suporta. Pentru a
micşora aceste temeri, informează-te despre
cum decurge travaliul şi naşterea. Fă-ţi un plan
de naştere şi discută-l cu obstetricianul tău.
În ultimul trimestru veştile rele au tendinţa
să te afecteze mai mult decât de obicei.
Pe măsură ce copilul creşte, cantitatea de
lichid amniotic scade, nu mai are destul loc să
se mişte, iar mişcările lui pot apare mai slabe.
Dacă survin complicaţii ale sarcinii (pree-
clampsie, placenta praevia, travaliu prematur,
etc.) medicul îţi va prescrie repaus la pat.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 26-a de
viaţă a copilului
“Am atins cam o treime din greutatea de la
naştere. Sunt atât de mare, încât poziţia mea poate
fi evaluată de medic sau moaşă prin examen
abdominal. Am gene şi clipesc din ochi. Mă mişc
mai puternic, încă mai pot face salturi în sacul
amniotic. Uneori sughiţ, ceea ce mama simte ca
uşoare mişcări intermitente. Datorită dezvoltării
mari a creierului, suprafaţa lui, scoarţa cerebrală
începe să formeze cute (circumvoluţiuni cerebrale).
Încep să visez. Fac mişcări respiratorii, dar lichidul
amniotic intră doar în bronhii, nu ajunge la alveole.
Nevoile mele nutritive sunt în prezent mai mari.
Îmi place să aud vocile părinţilor; vă rog să vorbiţi
cu mine şi să-mi cântaţi cântece de leagăn. Am
câştigat în greutate de 10 ori în ultimele 11
săptămâni. Cântăresc acum 1,1 Kg. iar lungimea
parţială este de 25 cm.”
Luna a 8-a (săptămânile 29-32)
Săptămâna a 29-a
Dezvoltarea gravidei
Înveţi să notezi mişcările fătului.
Nu neglija semnalele pe care ţi le trimite
corpul tău de gravidă. Odihneşte-te când eşti
obosită, du-te la toaletă prima dată când simţi
nevoia, dă atenţie oricărui nou discomfort, bea
suficiente lichide şi mănâncă ori de câte ori ţi-e
foame. Nu exagera însă încercând să fii perfec-
tă. Dorinţa de a face orice perfect de-a lungul
sarcinii provoacă anxietate şi te poate abate de
la deciziile cele mai importante, asupra cărora
ar trebui să-ţi concentrezi energia. Nu uita să te
şi relaxezi şi să te simţi bine, bucuroasă, fericită
pentru că eşti gravidă. Aceasta este una dintre
cele mai importabte ocazii din viaţă, a cărei
semnificaţie şi bucurie nu trebuie să-ţi scape.
E de preferat să mănânci des şi puţin, pen-
tru a suplini constant fătul cu substanţe nutriti-
ve.
Poţi avea prurit.
Te îngrijorează travaliul: durata, durerea,
pierderea controlului, epiziotomia, posibilita-
tea unei cezariene; ataşarea de copil, ce fel de
mamă vei fi etc.
Exersezi acasă poziţiile pentru travaliu.
Respectă cu stricteţe repausul la pat, dacă
medicii ţi-au recomandat aceasta.
Câştigul în greutate este între 8,55 şi 11,25
Kg.
105
MAMA ŞI PRUNCUL
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 27-a de
viaţă a copilului
“Muşchii continuă să mi se dezvolte; sunt încă
mai viguros, deşi mi-e tot mai greu să găsesc loc ca
să mă mişc, aşa cum făceam înainte. În mod normal
simţi peste 10 lovituri de-ale mele în cursul unei
dimineţi. (E timpul să începi numărătoarea lor!)
Capul continuă să crească iar oasele moi permit
aceasta, pentru a face loc creierului în dezvoltare.
Celulele nervoase şi circuitele creierului sunt active.
Se formează o teacă protectoare de grăsime, numită
mielină, care continuă să se dezvolte. Drept rezultat,
impulsurile nervoase călătoresc mai rapid, sunt
acum capabil de mişcări tot mai complexe. Pot să-mi
controlez respiraţia şi temperatura corpului, deşi aş
avea nevoie de incubator, dacă m-aş naşte în această
fază. Îmi apar primele manifestări de temperament.
Se dezvoltă partea de creier, care controlează
inteligenţa şi temperamentul. Diferenţele de
temperament sunt vizibile prin nivele de activitate
varibile, ritmul lor, raportul dintre acţiune şi reacţie
şi prin mobilitatea feţei Cântăresc 1,25 Kg,
lungimea parţială (de la cap la fese) este de 26 cm,
iar cea totală, cu picioarele întinse, de 34 cm.”
Săptămâna a 30-a
Dezvoltarea gravidei
Te simţi mai greoaie şi-ţi poţi pierde echili-
brul mai uşor.
Te preocupă cum va decurge naşterea şi
dacă vei fi o mamă bună. Nu ţine îngrijorările
în tine; discută-le cu soţul, prietenele, rudele, în
eventualele clase de educaţie prenatală cu asis-
tenta socială, asistenta medicală şi cu medicul
tău. Iritabilitatea şi îngrijorarea crescândă
poate fi un semn de depresie din timpul sarci-
nii.
Ia-ţi măsuri de precauţie când călătoreşti.
Secreţiile vaginale sunt mai abundente; este
normal să fie lăptoase şi nemirositoare. Nu e
normal să arate diferit, să fie clare (poate fi
lichid amniotic) sau să aibă miros de peşte
(infecţie cu trichomonas). Consultă de îndată
medicul. Sarcina nu e o perioadă să practici
autodiagnostic.
Dacă nu eşti superstiţioasă, începi să faci
cumpărături pentru copil.
Câştigul în greutate pe timpul sarcinii pen-
tru gravida cu greutate normală este între 11,4
şi 15,9 kg. Jumătate din această greutate ţine de
copil, placentă, lichidul amniotic şi uter.
106
Dezvoltarea copilului- săptămâna a 28-a de
viaţă a copilului
“ Părul (lanugo) care-mi acoperea corpul începe
să dispară. Scheletul mi se întăreşte tot mai mult.
Măduva osoasă a preluat producerea de globule roşii
în locul ficatului. Continui să cresc în greutate cam
200 g pe săptămână în următoarele 2 luni. În acelaşi
timp volumul lichidului amniotic scade, vederea se
dezvoltă, dar pot vedea doar foarte aproape. Deschid
şi închid ochii tot mai des. Plămânii se apropie de
maturitate. Pot să respir ritmic şi coordonat,
întrerupt uneori de sughiţ. Cântăresc cca. 1,35 Kg,
iar lungimea parţială este de 27 cm.”
Săptămâna a 31-a
Dezvoltarea gravidei
Oboseşti uşor şi ţi-e foame mai des.
Contracţiile uterine ocazionale, rare şi
nedureroase, persistă. Poţi pierde colostru prin
mamelon, ceea ce necesită un tampon în sutien.
Consideră ce metodă de atenuare a durerii
vei alege în travaliu sau dacă vei naşte cu cât
mai puţine manevre artificiale posibil, prin
metode naturale ( de exemplu, Lamaze,
Bradley sau Grantly Dick-Read).
Practică exerciţii de respiraţie împreună cu
soţul.
Ai crescut în greutate între 9,45 şi 12,15 Kg.
Este tot mai greu să găseşti o poziţie confor-
tabilă în timpul somnului, din care te trezeşti,
totuşi, deseori spre a te mişca sau a merge la
toaletă.
Ţi se dau numeroase sfaturi nesolicitate de
la prietene şi necunoscuţi.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 29-a de
viaţă a copilului
“Sunt aproape matur, cu excepţia plămânilor şi
a tubului digestiv. Întorc capul şi mă mişc mult,
arătându-ţi cât sunt de activ şi de sănătos. Dacă
sunt băiat testicolele continuă să coboare în scrot,
iar dacă sunt fetiţă clitorisul este vizibil, neacoperit
încă de labii. Plămânii şi creierul continuă să se
dezvolte. Dacă m-aş naşte acum, riscul de
hemoragie cerebrală ar fi mai mic faţă de
săptămânile anterioare. Inima îmi bate mai repede
când aud vocea ta sau a tatălui. Mi se dezvoltă
memoria. Îmi voi aminti după naştere muzica pe
care o aud acum. În uter sunt expus la diferite
sunete ca cele produse de inima ta, gazele din
intestine şi sângele ce pulsează prin cordonul
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter
ombilical. Împreună, aceste sunete seamănă pentru
mine cu zgomotul produs de o maşină de spălat, ceea
ce explică de ce, dacă voi fi plângăreţ, mă vei putea
linişti, când sunt aşezat lângă un spălător în
funcţiune. Câştig mult în greutate şi mai puţin în
înălţime. Cântăresc cca. 1,6 Kg, lungimea parţială
este de 28 cm.”
Săptămâna a 32-a
Dezvoltarea gravidei
Te simţi mai greoaie. Te preocupă tot mai
mult naşterea. Poţi lua concediu prenatal.
Abdomenul ia forme diferite, pe măsură ce
copilul se roteşte.
Spune-i soţului că nu loveşte copilul dacă
faceţi dragoste.
Poţi avea neşansa să faci hemoroizi, mai ales
dacă eşti constipată.
Respiri mai greu pe măsură ce diafragmul
este împins de uterul în creştere. Poţi pierde
urină când tuşeşti, strănuţi sau râzi.
Dacă sângerezi din vagin, consultă imediat
medicul; poate fi un semn de placenta praevia.
Practică exerciţii de relaxare; gravidele mai
puţin înfricoşate în timpul travaliului şi al naş-
terii au travaliu mai scurt şi şanse mai mari de
a naşte copii sănătoşi.
Anunţă medicul pentru următoarele sim-
ptome sau semne, care pot apare în luna 8-a, pe
lângă cele menţionate la lunile precedente.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 30-a de
viaţă a copilului
“Continui să cresc şi să mă maturizez. Pot să
văd, să aud, miros, gust şi să ating. Reflexul de
Tabelul 26. Când să chemi doctorul în luna a 8-a
Simptome şi semne Când să anunţi
medicul?
Sângerare, pătare sau
secreţii vaginale
Orice sângerare cât de mică Imediat
Altele
Simptomele sau semnele Imediat
asociate cu gânduri
de a-ţi face rău ţie sau altora
Oboseală, slăbiciune, palpitaţii, La vizita următoare
respiraţie dificilă, ameţeli sau leşin dacă apar rareori
În aceeaşi zi
dacă apar deseori
prindere îmi este foarte dezvoltat. Îmi pot prinde
degetele, mâinile, picioarele, cordonul ombilical, iar
dacă suntem gemeni, ne prindem unul pe altul. Voi
câştiga între o treime şi jumătate din greutatea de la
naştere în următoarele 7 săptămâni. Dorm cam 90-
95% din timp. M-am întors cu capul în jos în uter,
pregătindu-mă pentru naştere. Ocup aproape
întreaga cavitate uterină, iar loviturile par mai
puţin puternice, dar va trebui, d-ta mămico, să
continui numărătoarea lor periodică! Cântăresc cca.
1,8 Kg, lungimea parţială este de 29 cm, iar cea
totală de 42 cm.”
Luna 9-a (săptămânile 33 – 36)
Săptămâna a 33-a
Dezvoltarea gravidei
Eşti de acum mega-gravidă şi devii centrul
atenţiei, oriunde mergi. Te legeni în mersul
devenit mai instabil. Simţi mai intens mişcările
copilului.
Poţi avea furnicături în mână şi degete.
Dacă ombilicul proeminent este prea sensibil,
acoperă-l cu o bandă de leucoplast.
Apetitul sexual poate fi prezent şi activita-
tea sexuală poate continua până la ruperea ape-
lor. Activitatea sexuală în al treilea trimestru
necesită unele adaptări.
Consumă o alimentaţie echilibrată în mese
mici. Ia gustări ce conţin proteine şi glucide
pentru a-ţi creşte nivelul de energie. De exem-
plu, iaurt degresat sau parţial degesat cu fruc-
te, brânză cu biscuiţi, pâine integrală cu o buca-
tă de pui, cu fasole bătută sau un pahar de lapte
cu un fruct.
O porţie de alimente este relativ mică, de
exemplu:
- o felie de pâine integrală,
- o cană de paste făinoase: cât un pumn
închis,
- o cană (240 ml) de cereale uscate,
- 100 g de carne de vită, pui sau peşte: cât un
set de cărţi de joc,
- ½ cană de fructe sau de zarzavaturi gătite,
- 50 g de brânză: cât patru zaruri,
- iaurt sau îngheţată: cât o minge de tenis,
- o linguriţă de unt: cât vârful degetului
mare.
Practică masajul perineului pentru a scădea
riscul de epiziotomie, dacă eşti primipară.
Câştigi în greutate mai mult decât în orice
107
MAMA ŞI PRUNCUL
perioadă a sarcinii, iar vârful uterului se simte
la 13 cm deasupra ombilicului.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 31-a de
viaţă a copilului
“Încreţiturile pielii mi-au dispărut. Oasele se
întăresc, dar cele ale capului rămân moi şi flexibile,
permiţând expulzia. Depozitez fier în ficat, calciu şi
fosfor în oase. Mă aşez în poziţia de naştere, cel mai
des cu capul în jos, apăsând pe pubis şi vezica
urinară pentru a mă adapta la lipsa de spaţiu din
uter, aşa încât te lovesc acum sub coaste. Plămânii
sunt aproape complet dezvoltaţi, celulele alveolelor
pulmonare secretă surfactantul care permite
destinderea lor, imediat după naştere. Pupilele
reacţionează la lumină. Îmi dau tot mai mult seama
de ceea ce mă înconjoară, ca zgomotele din jur şi
lichidul amniotic. Scot limba ca să gust lichidul
amniotic, care diferă după ceea ce bei şi mănânci.
Am perioade de somn superficial şi profund.
Cântăresc cca. 2 Kg şi măsor 30 de cm de la cap la
fese şi 43 cm de la cap la vârful picioarelor.”
Săptămâna a 34-a
Dezvoltarea gravidei
Te simţi obosită şi te ridici mai greu.
Încetineşte-ţi activitatea şi păstrează-ţi energie
pentru naştere.
Pot apare pe coapse şi fese mici ridicături
care te mănâncă, numite plăci de sarcină sau
papule pruritice urticariene. Consultă medicul
pentru diagnostic. Dacă mâncărimile sunt
generalizate pot fi datorite unei tulburări hepa-
tice.
Îţi pregăteşti trusa pentru maternitate, iar
tatăl citeşte despre îngrijirea copilului.
Pregăteşte-ţi sânii pentru alăptare dacă ai
mameloane plate sau inversate.
Masează-ţi perineul (într-o baie caldă de
şezut, 10 minute pe zi), pentru a scade nevoia
de epiziotomie.
Partea de sus a uterului a atins 14 cm de la
ombilic. În curând această distanţă se va micşo-
ra deoarece capul copilului intră în canalul de
naştere. Până când nu este angajat în canalul de
naştere, copilul flotează şi se poate chiar retra-
ge de la degetele care-l examinează.
Îţi notezi contracţiile uterine.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 32-a de
viaţă a copilului
108
“Arăt roz şi mai rotunjit, datorită acumulării de
grăsime. Substanţa albă protectoare, care îmi
acoperă pielea, se îngroaşă. Unghiile de la mâini s-
au alungit, mai puţin cele de la picioare. Oasele
continuă să crească şi să se întărească. Sistemul
nervos se maturizează rapid. Mi se dezvoltă
memoria. Recunosc o piesă muzicală dacă am mai
auzit-o de repetate ori şi mă mişc în ritmul ei. Prefer
muzica de pian şi cea corală. Unele genuri de
muzică mă stimulează, altele mă relaxează. Fiindcă
am crescut, nu mai pot pluti liber în lichidul
amniotic. Mişcările-mi sunt mai puţine, dar sunt
mai puternice şi mai prelungite. Cântăresc cca. 2,3
Kg; lungimea parţială este de 32 cm (vertex la fund),
iar cea totală 44 cm.”
Săptămâna a 35-a
Dezvoltarea gravidei
Uterul apasă tot mai mult asupra organelor
abdominale, când capul copilului nu a coborât
încă în pelvis.
Observi că te umfli treptat în cursul zilei, cu
maximum noaptea. Dacă edemele apar rapid şi
cuprind faţa, poate fi un semn de preclampsie;
cheamă imediat doctorul. Scoate-ţi inelele din
degete, cât timp mai ies uşor.
Vizita medicală prenatală are loc, de acum,
săptămânal. Ţi se ia o probă de cultură vagina-
lă şi rectală pentru streptococul B.
Conturul abdomenului depinde în parte de
mărimea şi poziţia copilului, înăţimea şi consti-
tuţia ta şi de felul cum porţi sarcina: jos, sus, în
faţă sau pe lături. Toate sunt normale şi nu
indică sexul pruncului.
La măsurătoarea uterului, copilul poate
apare mai mic atunci când: capul a coborât în
pelvis, eşti mică de statură, copilul este în pozi-
ţie transversă, este mic, dar normal (sănătos)
sau are o întârziere de creştere intrauterină.
Poţi avea vise vivace.
Completează-ţi din timp planul de naştere.
Te pregăteşti să iei concediu de naştere.
Discută cu soţul cum vrea să participe la
naştere şi confirmă aceasta cu medicul.
Poţi deveni tot mai îngrijorată de evenimen-
tele naşterii, chiar a celor fără însemnătate.
Soţul poate fi de asemenea îngrijorat. Discutaţi-
le împreună cu medicul.
Îţi faci un plan de anunţare a soţului, de
transport la maternitate şi porţi fişa medicală
cu tine.
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter

Te familiarizezi cu semnele ruperii pungii Urmăreşti mai atent activitatea copilului,

apelor. care-ţi apreciază vocea şi mângâierile.
Întreabă medicul ce trebuie să faci când Nu mai călători departe de casă şi de mater-
crezi că ai început travaliul. nitate.
Ai câştigat în greutate între 10,8 şi 13 kg. Fă-ţi o listă cu toate cele necesare înainte de
travaliu: numele de telefon ale doctorilor,
Dezvoltarea copilului- săptămâna a 33-a de membrii familiei, prieteni, colegi, o geantă pen-
viaţă a copilului tru tine şi alta pentru soţ, scaun de siguranţă
“Sunt tot mai strâns în uter deoarece continui auto pentru nou-născut, etc.
să cresc. Nu mă mai întorc, dar loviturile rămân Pregăteşti camera sau colţul copilului şi cele
puternice. Am faţa mai mobilă şi expresivă. Pot să necesare când îl vei aduce acasă.
clipesc, să casc, să-mi scot limba, să sug, să zâmbesc, Anunţă medicul pentru următoarele sim-
să mă incrunt de supărare sau durere.” (Prin detecta- ptome sau semne care pot apare în luna 9-a, pe
rea creşterii bătăilor inimii şi a cortizolului, se crede că lângă cele menţionate la lunile anterioare.
fătul simte durerea încă de la 24 săptămâni de gestaţie).
Plămânii sunt aproape maturizaţi. Rinichiul Tabelul 27. Când să chemi doctorul în luna a 9-a
este complet dezvoltat, iar ficatul poate inacti-
va unele produse de excreţie. “Dezvoltarea Simptome şi semne Când să anunţi
mea fizică este aproape completă şi continui să medicul?
cresc în greutate. Cântăresc cca. 2,5 Kg, iar lun- Durere
gimea parţială este de 33 cm.” Peste 6 contracţii pe oră, Imediat
timp de două sau mai multe ore
Săptămâna a 36-a
Sângerare, pătare
Dezvoltarea gravidei
sau secreţii vaginale
Sânii măriţi au pe areole glande uleioase
care umezesc pielea. Sângerare vaginală În aceeaşi zi
Dacă fătul se prezintă cu picioarele (în pozi- mult mai mare decât pătare
ţie podalică), medicul poate încerca să-l mişte Altele
cu capul în jos sau îţi poate recomanda unele Umflarea bruscă a feţei, mâinilor Imediat
poziţii acasă. sau picioarelor
Te simţi mai uşoară şi respiri mai liber, după Tulburări de respiraţie grave
coborârea capului copilului în pelvis. Tulburări de vedere (slabă, în ceaţă)
Coborârea poate fi lentă sau bruscă. Tolerezi
Câştig brusc în greutate În aceeaşi zi
mai uşor alimentele. Continui să pierzi urină la
Urinare frecventă însoţită de arsuri,
efort şi urinezi mai des. Simţi picioarele uşor
dureri abdominale sau
mai depărtate, datorită laxităţii ligamentelor
pelvine sau febră
articulare. Continuă să exersezi, dar cu multă
grijă. Mâncărimi de piele intense La vizita
Vaginul se dilată, iar uneori poate deveni următoare
dureros. Aceasta este normal, dar învaţă să
deosebeşti durerea vaginală de cea pelvină, Dezvoltarea copilului - săptămâna a 34-a de
mai ales dacă se asociază cu febră, frisoane sau viaţă a copilului
diaree. Continui exerciţiile Kegel spre a-ţi pre- “Aproape a dispărut vernix caseoza, care mă
găti corpul pentru naştere. Practici anumite acoperea şi-mi proteja pielea în lichidul amniotic, pe
poziţii şezânde, în acelaşi scop. care îl înghit şi-l depozitez în intestinul gros, ca
Pelvisul s-a lărgit şi poate fi dureros. meconiu. Mă îngraş treptat, iar faţa îmi este
Pregăteşti copilul mai mare pentru frăţio- rotunjită, datorită grăsimii şi dezvoltării muşchilor
rul/surioara care va veni. de supt. Plămânii funcţionează intens pentru a
Contracţiile Braxton-Hicks devin mai frec- produce surfactant. Mă antrenez “respirând” în
vente. Învaţă să le deosebeşti de cele de la înce- lichidul amniotic. Sunt treaz pe perioade mai lungi
putul travaliului. şi aceasta se vede printr-o gamă mai mare de

109
MAMA ŞI PRUNCUL
expresii ale feţei. Reacţionez puternic la vocile cu
care m-am obişnuit. Greutatea mea este de cca. 2,75
Kg, lungimea de la cap la fese este de 34 cm, iar cea
cu picioarele întinse, de 45-50 cm.”
Luna 10-a (săptămânile 37 – 41)
Eşti de acum la termen. Către sfârşitul sar-
cinii poţi simţi un amestec de excitaţie, nerăb-
dare şi nervozitate, cu gândul la naştere. Pe
masură ce copilul creşte, te simţi mai agitată şi
iritabilă; toate aceste emoţii sunt normale şi
naturale.
Săptămâna a 37-a
Dezvoltarea gravidei
Poţi naşte în orice moment; plămânii copilu-
lui s-au maturizat şi se adaptează uşor la viaţa
extrauterină. Secreţiile vaginale cresc, iar dopul
de mucus cervical se poate elimina.
Află dacă rezultatul culturii pentru strepto-
cocul B este înregistrat în foaia de observaţie.
Eşti nerăbdătoare să se termine sarcina.
Te familiarizezi cu semnele de fals travaliu.
Îţi poţi lua concediu de sarcină, dacă nu l-ai
luat deja.
Ai câştigat în greutate între 11,3 şi 14,9.
Fundul (vârful) uterului este situat cam la
16-17 cm de ombilic.
Vei avea un examen pelvin de sarcină în
care medicul evaluează progresul sarcinii,
poziţia fătului şi a colului uterin, dacă ai înce-
put sau nu să pierzi lichid amniotic. Notează-ţi
datele acestei examinări medicale.
Primeşti indicaţii când trebuie să anunţi
medicul şi să mergi la maternitate.
Te familiarizezi cu termeni medicali folosiţi
în timpul travaliului, de exemplu: dilataţia
colului uterin, staţiile de coborâre în canalul de
naştere, etc.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 35-a de
viaţă a copilului
“Continui să cresc în greutate şi mai puţin în
lungime. Părul de pe cap este mai abundent, dar
culoarea nu este totdeauna aceea a părinţilor. Nu
mai lovesc tare ca înainte, dar mă mişc mult,
încercând să-mi întind braţele şi picioarele. Dorm
mai tot timpul. Chiar în somn însă continui să cresc
şi să mă dezvolt. Acumulez anticorpi, care îmi vor
oferi protecţie împotriva microbilor şi virusurilor în
primele 6 luni de viaţă. Am greutatea de cca. 2,9 Kg
110
şi lungimea de 35/47 cm.”
Săptămâna a 38-a
Dezvoltarea gravidei
Abdomenul nu-ţi mai creşte mult în ultime-
le săptămaini de sarcină, dar te simţi tot mai
necomfortabil. Sânii s-au dezvoltat complet
pentru lactaţie. Poţi observa secreţia de colos-
tru.
Îţi e tot mai greu să dormi confortabil şi poţi
avea visuri urâte şi perioade depresive.
Odihneşte-te ziua, cât timp o mai poţi face.
Ar trebui să fii odihnită, ca şi cum ai naşte a
doua zi. Fă exerciţii de relaxare.
Continuă să notezi mişcările copilului; ar
trebui să fie tot atât de activ ca şi înainte.
Umflarea picoarelor este normală, dar nu şi
a feţei.
Te pregăteşti să mergi la maternitate. Nu ai
nevoie de clismă nici să te razi în regiunea geni-
tală. Familiarizează-te cu ce te aşteaptă la
maternitate, cu semnele de travaliu
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 36-a de
viaţă a copilului
“De acum sunt într-adevăr grăsuţ. Organele mi
s-au maturizat şi sunt gata pentru viaţa
extrauterină. Dezvoltarea creierului va continua de-
a lungul copilăriei, făcându-mă susceptibil la
stimularea educativă a familiei, dar şi la acţiunea
substanţelor nocive. Dacă nu sunt aşezat în poziţia
cu capul în jos, mai am încă o săptămână două,
pentru a-mi schimba poziţia. Glandele suprarenale
secretă mult cortizon, un hormon care-mi ajută
maturizarea plămânilor şi stimulează uterul pentru
expulzie. Greutatea este de cca.3,1 kg şi lungimea de
47 cm.”
Săptămâna a 39-a
Dezvoltarea gravidei
Aştepţi să termini. Începi să te saturi de sar-
cină.
Informează-te ce să faci dacă ţi se rupe
punga apelor.
Soţul face o listă cu persoanele de anunţat
vestea naşterii.
Continuă să te hidratezi, indiferent cât te-ai
simţi de umflată, cât de des mergi la baie sau
cât de plin îţi simţi stomacul. Vei avea astfel
mai multă energie şi rezistenţă, decât dacă ai
începe travaliul deshidratată.
 Dezvoltarea săptămânală a gravidei şi a copilului în uter
Uneori apar contracţii regulate, tot mai
dese, care apoi încetează, aşa încât nu a venit
timpul încă.
Cheamă imediat medicul dacă observi:
- scăderea mişcărilor copilului sub 10, în
interval de două ore;
- sângerare din vagin;
- durere abdominală puternică şi continuă.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 37-a de
viaţă a copilului
“Toate organele mi s-au maturizat, cu excepţia
plămânilor, care mai au nevoie de câteva zile.”
Intestinul gros conţine meconiu. Diferenţele de
greutate şi înălţime dintre copii devin mai
accentuate. Greutatea este de cca. 3,25 kg, iar
lungimea totală de 48 cm. Greutatea normală a
unui copil născut la vârsta de 37 săptămâni (a
39-a săptămână de sarcină) poate varia între
2,7-4 kg.
Săptămâna 40-a
Dezvoltarea gravidei
Data prezisă a naşterii vine şi trece, iar tu
eşti neliniştită. Aşteptarea îţi intensifică emoţii-
le; orice altceva se întâmpă în lume devine ire-
levant. Poţi să nu fii chiar atât de în urmă pe cât
crezi; data concepţiei poate fi diferită de cea pe
care o crezi. Sarcina la termen ţine între 37 şi 42
săptămâni.
Medicul te va urmări mai îndeaproape şi
cere probe adiţionale (profil biofizic, proba
contracţiei la stres, indexul lichidului amniotic
şi testul nonstres), deoarece frecvenţa compli-
caţiilor creşte după 41 de săptămâni.
Continuă să numeri mişcările copilului şi să
anunţi imediat orice scădere în activitatea
motorie.
Soţul pregăteşte aparatul foto.
Nu încerca să aplici acasă manevre de sti-
mularea travaliului (stimularea mamelonului,
ulei de ricin) fără a consulta medicul. Actul
sexual nu declanşează naşterea, dar orgasmul
şi prostaglandinele din spermă pot stimula
contracţiile uterine şi ajută înmuierea colului
uterin.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 38-a de
viaţă intrauterină
“Sunt matur din punct de vedere medical. Toate
reflexele îmi sunt acum coordonate. În ultimele
săptămâni faţa mi-a devenit tot mai expresivă.
Plămânii sunt gata să se extindă, iar grăsimea
depozitată sub piele îmi permite menţinerea
temperaturii. Am peste 70 de reflexe diferite, care
mă vor ajuta să mă adaptez vieţii din afara uterului.
Mă pot naşte în orice moment şi de abia aştept să mă
pui la sân!
Placenta, care m-a susţinut timp de multe
săptămâni, a îmbătrânit, şi mă hrăneşte mai greu,
iar lichidul amniotic a scăzut mult.”
Aceasta este săptămâna calculată pentru
data naşterii, deşi doar 5% din femei nasc exact
la data fixată. Copilul joacă un rol cheie în
declanşarea naşterii sale. Când a atins un anu-
mit grad de maturitate, el emite o serie de sem-
nale biochimice şi hormonale, care arată că a
sosit momentul de a vedea lumina zilei. Aceste
semnale provoacă modificări în corpul mamei
care declanşează travaliul.
Greutatea este cca. 3-3,4 kg, iar lungimea de
48-50 cm, deşi acestea sunt dimensiuni medii.
Săptămâna a 41-a
Dezvoltarea gravidei
Ai cele mai multe şanse ca travaliul să încea-
pă de la sine; doar 10-15 % din copii se nasc
după 41 săptămâni şi sunt denumiţi post term.
Sarcina va fi indusă săptămâna aceasta sau cea
următoare, dacă colul este „copt”, pregătit şi
dilatat prin dezlipirea membranelor din jurul
colului. Medicul va evalua atent starea fătului:
mărimea lui, a lichidului amniotic, profilul bio-
fizic (mişcările extremităţilor şi cele respirato-
rii, tonusul mucular şi frecvenţa bătăilor inimii)
şi va cerceta ecografic placenta pentru indicii
de felul cum funcţionează.
Învaţă semnele şi simptomele complicaţiilor
din această perioadă: travaliu prelungit, folosi-
rea forcepsului, a extracţiei cu vacuum şi ope-
raţie cezariană, suferinţă fetală şi chiar naştere
de copil mort, dacă placenta nu mai funcţio-
nează normal.
Poţi avea o cezariană de urgenţă.
Dezvoltarea copilului - săptămâna a 39-a de
viaţă intrauterină
“Continui să cresc, dar pielea îmi devine uscată,
pergamentoasă, datorită contactului prelungit cu
lichidul amniotic. Medicii nu vor lăsa să treacă mai
mult de două săptămâni peste data naşterii, datorită
riscului crescut de complicaţii pentru noi doi”.
111
MAMA ŞI PRUNCUL
Acestea sunt: travaliu prelungit, leziuni trau-
matice în naşterea vaginală şi frecvenţă mărită
de operaţii cezariane.
Deşi nu se poate preciza ce ţi se va întâmpla
în timpul travaliului, fii sigură ca marea majo-
ritate naşterilor se petrec fără accidente sau
incidente neplăcute.
SARCINA PRELUNGITĂ (POSTMATURITATEA)
Durează peste 42 săptămâni de la începutul
ultimei menstruaţii sau peste 40 de la fecunda-
ţie. Ca şi prematuritatea, naşterea după termen
poate fi periculoasă. Aceşti copii sunt denumiţi
şi dismaturi, deşi 90% din copiii născuţi între
42-44 de săptămâni sunt perfect sănătoşi.
Modificări care apar:
- tulburări nutritive: creştere în greutate,
creşterea grăsimii subcutane, piele îngroşată;
- modificãri ale ritmului inimii fătului în
timpul travaliului;
- insuficienţă placentară (datorită îmbătrâ-
nirii placentei);
- naştere vaginală grea datorită mărimii
fătului;
- aspiraţia de meconiu de către făt cu bloca-
rea căilor respiratorii. Aceasta se întâmplă când
fătul are primul scaun (meconiu) în lichidul
amniotic.
În sarcina prelungită scade mult cantitatea
de lichid amniotic. Aceasta creşte riscul de
comprimare a cordonului ombilical în timpul
travaliului, întrerupând fluxul de oxigen la
copil. În cazuri mai grave se pot produce
leziuni ale creierului sau chiar moartea fătului.
Conduita în sarcina prelungită pentru a evalua
risul de suferinţă fetală:
- numărarea zilnică a mişcărilor fetale de
către mamă,
- teste nonstres efectuate de 2-3 ori pe săptă-
mână,
- teste de profil bifizic de 2-3 ori pe săptă-
mână,
- ecografii de 2 ori pe săptămână pentru
evaluarea volumului lichidului amniotic.
Mulţi medici nu pemit progresia sarcinii
după 42 de săptămâni. Se provoacă travaliul,
dacă este sigur că nu există o greşeală în calcu-
larea datei de fecundare. Fătul poate fi supra-
vegheat continuu, prin observarea instrumen-
112
tară a bătăilor inimii în timpul contracţiilor ute-
rine; în mod normal bătăile inimii cresc în tim-
pul contracţiei, scăderea lor fiind un semn de
suferinţă fetală. Dacă există vreun pericol pen-
tru copil, medicul poate stimula contracţiile
uterului prin perfuzie cu oxitocină. Naşterea se
poate face prin operaţie cezariană, când copilul
este prea mare, sau pe cale vaginală când colul
este şters şi înmuiat, iar copilul nu dă semne de
suferinţă.
Nou-născuţii postmaturi tind sa aibă corpul
lung şi subţire, fără a fi acoperiţi cu vernixul
albicios; au unghii lungi, palme şi tălpi încreţi-
te şi mult păr. Evoluţia lor pe termen lung este
în general excelentă.
MANIFESTĂRILE SARCINII
Cele mai multe manifestări din timpul sarci-
nii ţin mai degrabã de inconfort. Multe din ele
sunt produse de o combinaţie a modificărilor
hormonale şi a solicitării crescute a corpului,
putând fi tratate în mod simplu. Uneori însă
aceste manifestări reprezintă tulburări, iar gra-
vida trebuie să le recunosacă, pentru a acţiona
prompt.
PRIMUL TRIMESTRU
Oboseala
Este foarte frecventă în primul şi al treilea
trimestru. Se datoreşte nivelului crescut de pro-
gesteron, tulburărilor de somn, stresului emo-
ţional, greţei şi vărsăturilor, care scad rezervele
de energie necesare dezvoltării copilului şi
obligaţiilor de serviciu. Toate funcţiile corpului
tău se axează pe rolul important de a crea copi-
lul. Este normal şi obişnuit să te simţi obosită
acum şi să dormi mai mult decât de obicei.
Oboseala scade în luna a patra şi poate
reveni sau chiar accentua în ultimul trimestru,
deşi persistă de-a lungul celor nouă luni la
femeile, care lucrează ore lungi la slujbă sau au
alţi copii acasă.
Dacă oboseala este extremă şi nu cedează la
repaus suplimentar, poate fi datorită anemiei
sau insuficienţei tiroidiene; este nevoie să con-
sulţi medicul.
Sugestii:
- Ai nevoie de repaus în plus şi de 10-11 ore
 Primul trimestru

Tabelul 28. Manifestările lunare din sarcină de somn în fiecare noapte. Odihneşte-te de câte
ori poţi; întinde-te pe canapea îndată ce ajungi
Manifestări Luna acasă. Mergi la culcare cu câteva ore mai devre-
1 2 3 4 5 6 7 8 9 me. Dormi după-amiază împreună cu copilul
Crampe abd. x
Sensibilitatea sânilor x x x
Greaţă, vărsături x x x
Modif. poftei mâncare x x x
Miros exagerat x x x
Pătare, sângerare x x x
Oboseală x x x x x x
Urinare frecventă x x x x x x
Prurit x x x x
Mărirea sânilor x x x x x x x x x
Aversiune pt unele x x x x x x x x x Oboseala mamei
mâncări
Sete x x x x x x x x x mai mare. Odihneşte-te îndeajuns şi la sfârşit
Gaze, balonare x x x x x x x x x de săptămână.
Constipaţie x x x x x x x x x - Aeriseşte camera înainte de culcare.
Insomnie x x x x x x x x x Înlătură, pe cât poţi, ceea ce îţi tulbură somnul.
Dureri de cap x x x x x x x x x Foloseşte o lumină mică, mai multe perne, umi-
Ameţeli, leşin x x x x x x x x x difică dormitorul, mergi la culcare la ore regu-
Modif. la ochi x x x x x x x x x late, după un anumit program: lectură, muzică
Resp. dificilă x x x x x x x x x relaxantă, un duş cald sau o plimbare uşoară.
Sângerare gingii x x x x x x x x x - Păstrează-ţi energia. Ai nevoie de ea pen-
Congestie nazală x x x x x x x x x tru dezvoltarea fătului, travaliu, naştere şi viaţa
Sângerare nas x x x x x x x x x cu copil mic.
Modif. piele x x x x x x x x x - Acceptă ajutorul soţului, limitează sau eli-
Secreţii vaginale x x x x x x x x mină obligaţiile neesenţiale.
crescute - Alternează somnul cu mişcarea. Fă exerci-
Infecţii cu ciuperci x x x x x x x x x ţii fizce moderate. Mersul pe jos câte o jumăta-
Plâns x x x x x x x x x te de oră pe zi este un bun remediu de refacere
Dureri lig. rotund x x a energiei. În mod paradoxal inactivitatea fizi-
Masca sarcinii x x x x x x că accentuează oboseala.
Transpir. crescută x x x x x x - Mănâncă alimente proaspete şi variate, cu
Hemoroizi x x x x x x suficiente calorii, vitamine, proteine şi fier.
Dureri de şold x x x x x x Oboseala este agravată de zahăr şi cofeină, ca şi
Dureri de pubis x x x x x x de lipsa de proteine şi fier în alimentaţie.
Linia neagră abd. x x x x x x
Separearea m. abd x x x x x x Greaţa şi vărsăturile
Sindr. de tunel carpal x x x x x x
Dureri ombilicale x De regulă, sunt tulburări matinale, dar pot
Contracţii false x x x x să dureze uneori toată ziua şi chiar noaptea; se
Dureri epigastrice x x x întâlnesc la aproape 70% din femeile gravide.
Edeme x x x Apar, mai ales, pe stomacul gol şi se datoreazã
Vergeturi x x x acţiunii hormonilor de sarcină asupra tubului
Erupţii pe piele x x x digestiv. Apar de obicei între săptămâna a patra
Varice x x x şi a opta de sarcină. După trei luni, aceste sim-
Incontinenţă urinară x x x ptome dispar treptat. Sunt mai accentuate la
Crampe la picioare x x x primipare, femei tinere sau obeze, cele cu
Dureri de spate x x x migrene anterioare, sarcină multiplă şi la cele
Sciatică x x

113
MAMA ŞI PRUNCUL

ale căror mame sau surori au avut aceleaşi Sugestii:

manifestări. Ele au totuşi o parte bună: arată că - Evită să fii cu stomacul gol sau prea plin.
sarcina s-a instalat ferm, cu şanse scăzute de Ia mese mici sau gustări frecvente.
avort spontan. Dacă eşti norocoasă şi nu ai gre- - Mănâncă ceva uşor înainte de culcare, pre-
ţuri sau vărsături, nu înseamnă că nu ai destui ferabil fructe sau pâine, paste făinoase, care vor
hormoni în corp sau este ceva în neregulă cu menţine nivelul glucozei din sânge în timpul
sarcina; organismul tău reacţionează însă dife- nopţii. Adaugă alimente antiacide ca lapte,
rit. iaurt sau îngheţată pentru a neutraliza acizii
Se pot asocia cu salivaţie excesivă (sialoree), din stomac în timp ce dormi. Gustă ceva în tim-
repulsie faţă de unele alimente şi sensibilitate pul nopţii când te trezeşti pentru a merge la
crescută la mirosuri. Uneori doar gândul la toaletă.
mâncare agravează greaţa. Unele mirosuri din - Mănâncă înainte de a ţi se face foame.
casă sau chiar parfumul soţului pot deveni Dimineaţa sau noaptea dacă te trezeşti cu gre-
repulsive. Nu influenţează fătul şi nici nu arată ţuri, ia câţiva biscuiţi nesăraţi, apoi stai liniştită
că acesta este bolnav. Dacă se prelungesc 20-30 de minute, înainte de a coborî din pat.
îngreunează nutriţia. Pot fi un motiv de conce- Mănâncă des şi puţin (cel puţin de 5-6 ori pe
diu medical. zi), stomacul gol favorizează greaţa. La serviciu
Tabelul de mai jos cuprinde o serie de ali- şi la plimbare poartă cu tine gustări care îţi
mente tolerate mai uşor de stomac în perioada plac.
cu greaţă şi vărsături, care sunt şi remedii natu- - Consumă alimente nutritive, bogate în
rale împotriva greţei. Chiar şi aceste alimente proteine şi glucide complexe, care scad greaţa.
Chiar dacă nu-ţi place nimic, mănâncă totuşi
Tabel 29. Alimente tolerate mai uşor de gravidă ceva!
în perioada cu greaţă şi vărsături - Mănâncă alimente care îţi stimuleazã
Iaurt Felii de pâine prăjită Cartofi copţi setea: brânză, murături. Bea lichide puţine la
Mere coapte Budincă Roşii
masă.
Pere Paste făinoase Dovlecei
- Consumă alimente reci sau la temperatura
camerei, care emit mai puţin miros.
Banane Covrigi Morcovi
- După ce ai mâncat stai culcatã pe o parte.
Lămâie Cereale Ghimbir sub
Poziţia culcat pe spate agraveazã greaţa.
diverse forme
Rubarba Seminţe de Orez fiert - Ridică-te încet din pat.
fl.soarelui - Bea lichide între mese, câte puţin, până la
Pepene roşu Ceai din frunze Biscuiţi săraţi 8 pahare pe zi, dar nu ceai sau cafea, care sunt
de afin diuretice şi scot lichidul din organism. Preferă
Struguri Apă minerală Portocale apa, sucurile diluate de fructe şi supele.
cu lămâie Sucurile citrice şi apa carbogazoasă pot provo-
Mentă Ceai de muşetel Liquiriţia în
ca gaze sau dureri de stomac. Dacă vomiţi
guma de mestecat
mult, bea o soluţie ce conţine zahăr, sare şi
trebuiesc testate. Un aliment tolerat de o gravi- potasiu.
dă provoacă greaţă alteia. - Ceaiurile de plante, în special de mentă,
Medicina alternativă recomandă ca remedii: pot combate gustul metalic din gură, asociat
bio-feedback-ul, hipnoza, acupunctura şi pre- frecvent cu greaţa.
sopunctura, ultima sub forma unei brăţări de - Evită alimentele grase, care sunt digerate
cupru, ce apasă pe faţa internă a încheieturii lent, condimentate, acide sau prăjite, care irită
mâinii. O formă mai avansată (de exemplu stomacul. Preferă pe cele fără miros, bogate în
Relief-Band) o constituie o brăţară, ca un ceas proteine: gelatină, nuci, lapte, supă de pui.
de mână, purtată pe partea internă a încheietu- - Nu te forţa să mănânci alimente care nu-ţi
rii pumnului, unde stimulează nervii locali. plac sau îţi fac greaţă.
Meditaţia şi vizualizarea ajută unele femei. - Evită să vezi, să miroşi sau să guşti ali-
O formă severă de vărsături o constituie mentele care îţi produc greaţã. Pune-i pe alţii să
hiperemeza gravidei. gătească. Suge gumă sau acadele cu diverse

114

arome.
- Aeriseşte camera şi încearcă să dormi cu
fereastra deschisă.
- Fă mişcare în aer liber. Evită lenjerie prea
strânsă care îţi lasă urme la talie.
- Redu stresul zilnic şi fii optimistă.
Supărarea accentuează tulburãrile de stomac.
- Ia un supliment de multivitamine pentru
gravide, seara la culcare. Dacă vitaminele pen-
tru gravide îţi provoacă greaţă, ia-le pisate cu o
lingură de iaurt, sau poţi suge vitamine de
copii; ia un supliment de acid folic, după ce ai
cerut avizul medicului. Acesta îţi poate reco-
manda în plus vitamina B6, câte 50 mg de două
ori pe zi. Încearcă ceai de ginger.
- Este bine să eviţi expunerea copilului tău
în dezvoltare, la medicamente, dacă e posibil.
Când nimic din cele menţionate nu ajută, cere
medicului să-ţi prescrie un medicament, de
exemplu, proclorperazină, trimetbenzamidă,
ranitidină, famotidină sau amestecul dextroză-
levuloză, acid fosforic. Nu lua însă nici un
medicament, cu sau fără reţetă, în timpul sarci-
nii şi alăptării fără să ai mai întâi aprobarea
medicului tău.
- Îngrijeşte-ţi dinţii. Perie-ţi dinţii după fie-
care masă şi clăteşte-ţi gura după vărsătură
pentru a micşora gustul metalic şi efectul văr-
săturilor asupra smalţului şi gingiilor. Consultã
dentistul preventiv.
- Pregăteşte-ţi o trusă de urgenţă pentru ser-
viciu sau călătorie ce conţine: o pungă de plas-
tic opacă, şerveţele de hârtie, un vas mic de
plastic cu apă, periuţă şi pastă de dinţi şi even-
tual bomboane de mentă.
Hiperemeza gravidei
Înseamnă „vărsături excesive în sarcină”. Se
manifestă prin vărsături frecvente, persistente
şi grave în timpul sarcinii. Se întâlneşte 1 din
200 gravide. Factori agravanţi: consumul exa-
gerat de grăsimi, deficitul de vitamine B şi
infecţia cu Helicobacter pylori. Gravida nu
poate tolera lichide, alimente, vitamine sau
medicamente pe gură timp de 24 de ore, pierde
în greutate, ameţeşte şi are semne de deshidra-
tare. Vărsăturile pot sărăci organismul de lichi-
de şi minerale, scăzând presiunea sangvină şi
cresc riscul de tromboze venoase.
Semnele care arată că te deshidratezi:
Primul trimestru
- vărsăturile se agravează; sunt mai frecven-
te de 3 ori pe zi;
- urinezi puţin şi de culoare închisã;
- simţi o sete intensă;
- eşti constipată;
- simţi gura şi pielea uscată, iar ochii îşi
pierd strălucirea;
- scazi în greutate peste 5 % din greutatea
corporală iniţială
- te simţi tot mai obosită;
- ai tot mai des ameţeli şi senzaţie de leşin;
- activitatea mintală scade.
Deshidratarea se asociază cu cetoacidoza;
corpul este sărăcit de substanţe nutritive, în
special glucide, ţesuturile proprii încep să fie
consumate, iar în sânge apare un exces de corpi
cetonici care agravează greaţa.
Consultă imediat doctorul. El îţi poate reco-
manda lichide sărate (supe), evitarea alimente-
lor care-ţi declanşează vărsături, medicamente
ca metoclopramid, mese frecvente, mici.
Medicul va elimina posibilitatea altor cauze de
vărsături grave:
- tulburări acute gastrointestinale (gastrită,
ulcer, colecistită, ocluzie, pancreatită);
- endocrine: diabet necontrolat (acidoză dia-
betică), hipertiroidism, boala Addison;
- genitourinare: infecţii de tract urinar, ure-
mie, sarcină molară, preeclampsie;
- sistem nervos central: tumori intracranie-
ne, leziuni vestibulare.
O ecografie poate rareori arăta o anomalie
gravă a sarcinii (mola) care trebuie evacuată.
Dacă medicul nu răspunde, du-te la camera
de urgenţă. Ai nevoie de internare în materni-
tate şi perfuzie intravenoasă cu lichide şi săruri
minerale pentru rehidratarea organismului
timp de o zi-două. După aceea, se începe
hidratrea pe gură, apoi mese mici şi dese.
Continuă suplimentarea cu vitamine, în special
B1. Rareori, când condiţia gravidei nu se imbu-
nătăţeşte şi nutriţia ei şi a fătului sunt amenin-
ţate, se adaugă substanţe nutritive speciale pe
perfuzia intravenoasă, numită medical „hipe-
ralimentaţie intravenoasă”. Medicul poate
prescrie medicamente: antiemetice (metoclo-
pramid, prometazină, ciclizină) şi/sau corticos-
teroizi (metilprednison). Sarcina continuă ast-
fel fără riscuri pentru copil, până ce tubul
digestiv va tolera din nou alimentele.
115
MAMA ŞI PRUNCUL
Balonarea abdominală
Hormonii de sarcină relaxează muşchii
netezi ai tractului digestiv. Aceasta încetineşte
digestia, produce balonare, gaze, râgâială, fla-
tulenţă, senzaţie neplăcută de discomfort după
mese copioase.
Sugestii:
- Selectează şi elimină periodic alimetele
care îţi produc multe gaze (fasolea, varza, con-
opida, ceapa), precum şi băuturile carbogazoa-
se şi cele îndulcite cu fructoză.
- Ia 4-5 mese mici pe zi. Mănâncă încet, bea
apă multă între mese şi nu în timpul lor.
- Continuă-ţi exerciţile fizice de-a lungul
sarcinii.
Creşterea poftei de mâncare şi modificarea
gustului
Pe măsură ce sarcina avansează, creşte şi
pofta de mâncare – un mod natural de a asigu-
ra hrana necesară pentru mamă şi făt. Saliva
este mai abundentă şi poate căpăta un gust
metalic. Gustul unor alimente se schimbă:
unele îţi repugnă, cafeaua care era plăcută
înainte, nu mai poate fi tolerată, iar altele îţi
plac în mod deosebit. Aversiunea pentru unele
alimente se asociază cu un gust metalic în gură,
creşterea salivaţiei şi a mirosului. Gusturile
devin capricioase, se pot schimba de la un
moment la altul. Pofta intensă după anumite
alimente este considerată de mult timp un
semn nespecific de sarcină.
Sugestii:
Nu mânca alimente care nu sunt bune pen-
tru tine. Întreabă-te dacă într-adevăr ţi-e foame
sau ai nevoie de altceva, de exemplu apă sau
somn. Alimentele sunt deseori folosite ca un
înlocuitor; crezi că ţi-e foame când de fapt ţi-e
sete sau eşti obosită.
Controlează apetitul puternic pentru ali-
mente „grele” sau pentru cele bogate în calorii,
dar cu o valoare nutritivă scăzută (slănina afu-
mată). Dacă ai aversiune pentru fructe şi zarza-
vaturi proaspete va trebui să găseşti alte surse
de substanţe nutritive pentru a le înlocui
(sucuri naturale de fructe, zarzavaturi congela-
te sau opărite la aburi). Încearcă alt aliment, o
felie de fruct proaspăt sau de brânză, în loc să
te laşi dusă de pofta necontrolată pentru un ali-
116
ment mai puţin nutritiv. Pofta nestăpânită de
un aliment, de exemplu dulciuri, nu este un
semn că organismul are nevoie de el. Pentru a
rezista tentaţiei, încearcă să-ţi distragi atenţia:
citeşte o carte, fă o plimbare sau distrează-te în
alt fel. Poţi mânca ceea ce îţi place, dar în limi-
te raţionale. Nu ţine la îndemână alimente
nenutritive, pe care eşti tentată să le consumi în
exces. Nu evita să mănânci ce pofteşti în timpul
sarcinii dacă alimentul este sănătos.
Bizareriile alimentare scad sau dispar în
luna a patra. Persistenţa lor poate fi susţinută
de nevoi emoţionale nesatisfăcute, atenţie adi-
ţională din partea soţului, mai multă intimitate,
romantism. Aceste nevoi trebuiesc discutate şi,
sperăm, satisfăcute.
Pica
Unele gravide au o dorinţă anormală, numi-
tă pica, de a mânca substanţe necomestibile ca
de exemplu sodă de bucătărie, cuburi de ghea-
ţă, cenuşă, pământ (lucru care micşoreazã
absorbţia fierului şi creşte riscul de malnutri-
ţie). Poate fi un semn de deficit de fier în orga-
nism. Consultă medicul. Această anomalie
încetează odată cu sfârşitul sarcinii.
Modificările sânilor
Apar înaintea modificărilor abdominale. La
început, se simt umflaţi şi sensibili, ca în a
doua parte a ciclului menstrual. Poţi simţi fur-
nicături, tensiune sau o uşoară durere.
Mameloanele pot fi mai sensibile, mărite sau în
erecţie. Sânii încep să crească de la două săptă-
mâni după fecundaţie, se măresc cu o cupă în
primul trimestru şi cu încă una, în restul sarci-
nii. Areolele se măresc şi se închid la culoare,
putând rămâne aşa şi după sarcină. Venele
sânilor devin mai vizibile, de asemenea pot
apare vergeturi ca cele de pe abdomen.
Senzaţia de furnicătură în mameloane poate fi
unul din primele semne de sarcină. Ridicăturile
mici de pe areolă – tuberculii lui Montgomery
– încep să se mărească. Sunt glande care pro-
duc un ulei antimicrobian ce umezeşte şi
înmoaie pielea mameloanelor şi a areolelor.
Sub influenţa hormonilor crescuţi, sânii devin
mai plini, calzi şi grei, sensibili şi dureroşi, ceea
ce poate deranja în timpul preludiului.
Canalele de lapte cresc şi se întind, fiind
 Primul trimestru

umplute cu lapte, pregătite pentru alăptare. Deseori absenţa proeminenţei mameloanelor se

Sânii încep să producă lapte după luna a 6- corectează spontan datorită acţiunii hormoni-
a. Creşterea cea mai mare a sânilor se produce lor de sarcină. Când aceasta nu se întâmplă, în
între a 2-a şi a 4-a zi după naştere. a doua jumătate a sarcinii, se recomandă purta-
Deşi unele gravide sunt jenate de aspectul rea capacelor de plastic pe mameloane.
sânilor lor, indiferent de mărime, sânii sunt Capacele de mameloane, purtate sub sutien,
adaptaţi perfect pentru a hrăni şi alinta copilul. presează uşor sânul şi ajută la ieşirea în afară a
Sânii oferă sugarului alimentul ideal pentru mameloanelor. Încearcă să porţi aceste capace,
creşterea şi dezvoltarea lui, căldura, comfortul cât mai mult în timpul zilei, dar în limita com-
şi siguranţa de care fiecare prunc are nevoie. fortului.
La gravidele multipare cu sânii mici, aceştia Sugestii:
se măresc treptat în timpul sarcinii sau chiar - Poartă o brasieră mai mare, protectoare,
după naştere, când încep să producă lapte. încă de la începutul sarcinii, pe toată durata
Sânii mici pot să producă suficient lapte pentru zilei, iar dacă sânii sunt mari, chiar şi în timpul
copil ca şi cei mari. nopţii. Suportul sânilor previne lezarea ţesutu-
lui de susţinere, micşorînd astfel riscul căderii
Pregătirea mameloanelor pentru alăptare lor, după ce revin la mărimea de dinaintea sar-
Frecarea şi masa- cinii.
rea mameloanelor, - Alege un sutien de sarcină care să fie deja
proeminent
nu este necesară confortabil chiar la poziţia cea mai stransă,
deoarece nu previne pentru a permite ulterior lărgirea lui. Noaptea
durerea din timpul poţi purta un sutien sportiv de bumbac mai
a l ă p t ă r i i . confortabil, mai lejer. Mărimea cupei şi siste-
Mameloanele dure- mul de închidere să fie ajustate, pe măsura
roase pot fi prevenite creşterii sânilor. Materialul să fie din bumbac şi
plat prin poziţionarea ăã nu aibã întărituri de sârmă. Bretelele să fie
corectă a copilului în late pentru a nu lăsa urme adânci pe umeri sub
timpul alăptării. greutatea sânilor.
Pentru a pregăti sânii - Spală sânii uşor, odată pe zi cu un săpun
în timpul sarcinii, neiritant şi usucă-i prin tamponare. Săpunul
cutat
observă cum se tinde să usuce mameloanele şi să îngreuneze
extind mameloanele alăptarea. În ultimele luni de sarcină, spală-i
în afară. Dacă mame- doar cu apă şi evită săpunul. Aplică o cremă
loanele nu proemină hidratantă dacă sânii sunt dureroşi, dar nu pe
suficient, spontan areole şi mameloane, deoarece scade acţiunea
sau prinse între antimocrobiană a secreţiilor naturale ale sâni-
degete, sugarului îi lor.
inversat va fi greu să sugă. - Aplicã comprese reci, prosoape udate în
Mameloanele tale apã rece, câteva minute, de câteva ori pe zi, pe
pot fi proeminente, sânii dureroşi. Comunică soţului această sensi-
Aspecte diferite de unul sau ambele pot bilitate dureroasă spre a-şi orienta mângâierile
mameloane fi plate, înfundate, către alte zone erogene.
cutate sau inversate.
Practică proba prinderii, prin strângerea Constipaţia
uşoară a întregii areole între degetul mare şi
arătător şi observă modificarea mameloanelor Relaxarea muşchilor netezi ai tubului diges-
Această probă se aseamănă cu prinderea tiv produsă de excesul de progesteron şi mai
mamelonului de către sugar în timpul suptului. târziu a presiunii uterului mărit asupra rectu-
Dacă mameloanele plate, cutate sau inversate lui, provoacă scaune uscate şi tari, dificil de eli-
proemină când sunt strânse între degete, atunci minat. Constipaţia este agravată de lipsa de
nu necesită corecţie; altfel necesită corectare. lichide, de lipsa fibrei alimentare, de inactivita-

117
MAMA ŞI PRUNCUL
te, de mese neregulate, stres şi adaosul de cal-
ciu şi fier ca medicament.
Constipaţia favorizează apariţia hemoroizi-
lor şi fistulei anale.
Sugestii:
- Mănâncă fructe, în special prune, pere,
caise şi smochine; legume şi zarzavaturi, mai
ales din cele tari ca: morcovi, castraveţi, dovle-
cei şi ţelină; cereale şi făină integrală (cu tărâţe).
Fibrele alimentare trec prin intestine nedigera-
te şi acţionează ca un burete aspirând lichide.
Lichidul crescut favorizează un scaun mai
moale şi mai rapid. Pentru a beneficia cât mai
mult de fibra fructelor şi zarzavaturilor,
mănâncă-le crude sau gătite cât mai puţin.
Curăţă însă coaja fructelor tratate cu pesticide.
- Redu consumul de alimente grase şi dul-
ciuri procesate.
- Bea lichide suficiente.
- Educă-ţi aparatul digestiv să aibă activita-
te la ore fixe; cel mai bine dupã masa de dimi-
neaţă. Nu amâna când simţi nevoia de a merge
la toaletă.
- Mergi la toaletă când simţi nevoia.
Inhibarea repetată a mişcărilor intestinale slă-
beşte muşchii care le controlează şi duce la con-
stipaţie.
- Fă mai multă mişcare. Mersul este un mod
excelent de a preveni constipaţia. Nu lua laxa-
tive fără a consulta medicul. Ia tabletele de cal-
ciu şi fier cu suc de prune.
- Medicul îţi poate recomanda un laxativ
uşor, emolient sau fibre alimentare (de exem-
plu Metamucil).
Sângerarea vaginală uşoară din primele
luni de sarcină
Sângerările nepericuloase sunt nedureroa-
se, scurte, mici şi fără alte simptome. Sângele
este roşu sau roz şi nu conţine fragmente de
ţesuturi.
Cauzele pot fi: implantarea embrionului în
mucoasa uterului (se poate confunda cu înce-
putul unei menstruaţii), modificări hormonale
în perioada când trebuia să apară menstruaţia,
după actul sexual (sub forma unei pete). În
acest caz trebuie consultat medicul pentru a
exclude posibilitatea existenţei unei leziuni a
colului uterin. Cele mai multe sângerări sau
pătări în primele luni de sarcină nu înseamnă o
118
complicaţie şi se pot asocia cu naşterea unui
copil sănătos. Sângerările de la începutul sarci-
nii trebuiesc investigate prin ecografie, pentru
a verifica integritatea embrionului şi a sacului
vitelin şi de a asigura continuitatea sarcinii.
Sângerările vaginale periculoase sunt înso-
ţite uneori de dureri sau crampe, sunt puterni-
ce şi persistente, iar sângele este de culoare
închisă, cu cheaguri, putând conţine sau nu res-
turi de ţesuturi. Trebuie anunţat imediat medi-
cul, deoarece poate fi un semn de avort sau sar-
cină extrauterină. Alte cauze de sângerare pot
fi: endometrioza, mola hidatiformă, boală infla-
matorie pelvină, torsiune de ovar.
Scurgerile vaginale
În timpul sarcinii este normal să existe o
scurgere vaginală subţire, albicioasă sau gălbu-
ie, cu miros slab sau absent, numită leucoree.
Ea seamănă cu scurgerea vaginală premen-
struală, fiind mai abundentă şi constantă, pro-
dusă de creşterea hormonilor. Se accentuează
de-a lungul sarcinii. Are reacţie acidă, cu efect
antimicrobian. Nu produce arsuri, mâncărimi
sau durere şi nu necesită tratament; gravida
simte nevoia să-şi schimbe lenjeria mai des sau
să poarte un tampon absorbant. La sfârşitul
sarcinii o secreţie groasă, abundentă, cu striaţii
de sânge, se datoreşte eliminării dopului de
mucus din canalul cervical, care apără uterul
de intrarea microbilor şi precede declanşarea
travaliului. După naştere secreţiile vaginale,
numite lohii, scad treptat în câteva săptămâni.
Scurgerea vaginală poate fi un semn de
infecţie vaginală în cazul în care ea devine gal-
benă, verzuie, purulentă, cu aspect brânzos,
sau urât mirositoare. Provoacă usturimi sau
mâncărimi, labiile sunt umflate, roşii şi sensibi-
le sau apar usturimi la urinat.
Cauzele frecvente ale scurgerilor vaginale
anormale, neplăcute sau iritante sunt:
- vaginoza bacteriană se prezintă ca o scurge-
re subţire, apoasă, cu miros de peşte alterat.
Jumătate din femeile cu vaginoză bacteriană nu
au simptome. Este produsă de diferite microor-
ganisme (Gardnerella Vaginalis), sau de modi-
ficarea florei normale din vagin. Se asociază cu
ruperea prematură a membranelor, naşterea
prematură, infecţii ale lichidului amniotic,
endometrita postpartum. Diagnosticul necesită

examen microscopic al secreţiei vaginale.
Consultă medicul pentru tratament (metroni-
dazol sau clindamycin), care poate fi amânat
până la începutul celui de al doilea trimestru,
când organele copilului sunt deja formate.
Tratamentul este eficient.
- trichomoniaza. Infecţia transmisă sexual cu
trichomonas (un protozoar parazit), produce o
scurgere galben-verzuie, spumoasă, cu miros
neplăcut. Protozoarul se găseşte şi în vezica
urinară şi uretră, de aici necesitatea unui trata-
ment general. Trichomoniaza este frecvent
însoţită de infecţii cu Chlamydia şi gonoreea.
Se asociază cu ruperea prematură a membrane-
lor şi naşterea prematură. Poate provoca uneori
pneumonie la nou-născut. Medicul va reco-
manda, după primul trimestru de sarcină,
metronidazol pe cale bucală sau supozitor
vaginal. În prima parte a sarcinii se poate admi-
nistra o cremă cu clindamicin, care însă nu
reduce riscul de sarcină prematură. Partenerul
sexual trebuie de asemenea tratat.
- infecţii cu ciuperci (fungi), de exemplu, cu
candida (candidoze), monilia albicans, denu-
mite medical micoze. Asemenea ciuperci se
găsesc în mod normal în cavităţile organismu-
lui, inclusiv în vagin. În unele condiţii (modifi-
cări hormonale, tulburări nutritive, stres, trata-
ment cu antibiotice) aceste microorganisme pot
provoca infecţii. În acest caz secreţia este albi-
cioasă, puţin mirositoare, dar groasă, cu aspect
brânzos. Excesul de zahăr agravează infecţia.
Se asociază cu infecţii ale lichidului amniotic.
Gura nou-născutului se poate infecta în timpul
trecerii prin vagin. Infecţia bucală a gurii la
copil este numitã “mărgăritărel” şi se poate
întinde la mameloanele mamei, producând
durere la alăptare. Micoza vaginală necesită
tratament cu cremă, aplicată pe vulvă, sau
supozitoare vaginale, prescrise de medic.
- infecţia cu Chlamydia Trachomatis este trans-
misă sexual. Simptomele apar doar la 15% din
femeile infectate, sub formă de secreţii vagina-
le galben-verzui, simptome urinare (usturimi)
şi dureri pelvine. Chiar în lipsa simptomelor,
infecţia poate afecta vaginul, colul uterin, ute-
rul, uretra, anusul sau ochii. Infecţia la mamă
poate provoca ruperea prematură a membrane-
lor, sarcină prematură şi copil cu greutate mică
la naştere. Netratată, la naştere provoacă infec-
ţii la 40% din nou născuţi (pneumonie, con-
Primul trimestru
junctivită). Tratamentul se face cu antibiotice:
azitromicină, amoxicilină şi clindamicină.
Partenerul sexual trebuie examinat şi tratat şi
el.
- gonoreea este, de asemenea, o infecţie bac-
teriană cu transmitere sexuală. Este foarte con-
tagioasă, cu localizare la nivelul colului uterin,
faringe, rect, ochi. Infecţia poate fi asimptoma-
tică sau prezintă secreţii vaginale, cervicită, tul-
burări urinare. Se asociază cu ruptura prema-
tură a membranelor şi sarcina prematură.
Necesită tratament precoce cu antibiotice,
deoarece pot fi transmise copilului în timpul
expulziei cu lezarea ochilor. Ca precauţie, li se
pun picături în ochi imediat după naştere.
Evită orice contact sexual, care include organe-
le tale sexuale până ce tu şi soţul sunteţi decla-
raţi de medic complet vindecaţi. Folosiţi pre-
zervativ în următoarele şase luni. Evită trans-
miterea microbilor de la anus la vagin, cu peni-
sul, degetele sau limba.
Sugestii:
- Pentru a preveni infecţiile vaginale din
timpul sarcinii:
- Păstrează o igienă meticuloasă. Menţine
zona vulvei şi vaginului cât mai curată şi usca-
tă posibil. Spală pielea din jurul vaginului cu
apă şi săpun neiritant (slab) de 2-3 ori pe zi.
Clăteşte zona cu apă după săpun. Spală-te şi
şterge-te întotdeauna din faţă către spate ( de la
vagin către anus).
- Poartă îmbrăcăminte confortabilă, largă.
Evită pantalonii strâmţi, de gimnastică şi mate-
rialele sintetice care nu “respiră”. Poartã
cămaşă de noapte fară chiloţi, în loc de pijama.
- Poartă chiloţi de bumbac în timpul zilei
pentru a menţine zona vaginală uscată şi a pre-
veni iritaţia. Foloseşte un tampon absorbant şi
evită-le pe cele intravaginale datorită riscului
de sindrom toxic.
- Evită baia cu spumă în cadă, spray-urile,
parfumurile şi săpunurile parfumate.
- Evită spălăturile vaginale, care pot provo-
ca infecţii (vaginită bacteriană), sarcină prema-
tură sau pot introduce aer în sistemul circulator
(embolie gazoasă ), prin lichidul sub presiune.
- Redu timpul cât stai pe scaun din plastic
acasă, la serviciu sau în automobil.
- Redu zahărul din alimentaţie şi consumă
iaurt ce conţine culturi de bacili lactici
(Lactobacillus Acidophilus).
119
MAMA ŞI PRUNCUL
- Impune soţului fidelitate conjugală, iar
dacă eşti nesigurã, recomandă-i prezervativul.
- Consultă medicul pentru orice suspiciune
de infecţie vaginală. Nu te trata singură, chiar
dacă ai făcut-o înainte cu succes. Sarcina nu e
timpul de autodiagnostic şi tratament.
Urinarea frecventă şi pierderea de urină
Vei remarca tendinţa de a urina des în pri-
mul şi al treilea trimestru de sarcină. Se dato-
reşte congestiei pelvine, iar ulterior creşterii
volumului de lichide din organism şi apăsării
uterului pe vezică. Dacă ţi se umflă picioarele,
poţi urina mai des noaptea¸ deoarece când
dormi în poziţie laterală, o parte din lichidul
reţinut în cursul zilei este eliminat noaptea de
rinichi. Dispare treptat aproape totdeauna
după naştere.
Sarcina avansată influenţează nu numai
uterul, ci şi tonusul muşchilor planşeului pel-
vin. Drept urmare, poţi pierde câteva picături
de urină la ridicări, când tuşeşti, strănuţi sau
râzi puternic, numită incontinenţă urinară de
efort (stres).
Aceste manifestări sunt normale atâta timp
cât nu sunt asociate cu semne de infecţie uri-
nară.
Sugestii:
- Bea suficiente lichide (cel puţin opt paha-
re pe zi) în timpul zilei; dar nu înainte de cul-
care.
- Urinează ori de câte ori simţi nevoia, fără a
amâna.
- Goleşte-ţi vezica mai des şi complet, chiar
înainte de a simţi nevoia. Staza urinară favori-
zează infecţia. Urinează aplecată înainte, pen-
tru a comprima
vezica. După ce
ai terminat de
urinat, încearcă
să urinezi din
nou; ridică-te
pentru un
moment, apoi
aşează-te din
nou.
- Practică
Compresia
uterului gravid pe
vezica urinară
120
exerciţii Kegel pentru a-ţi întări muşchii plan-
şeului pelvin.
- Poartă lenjerie de bumbac şi ciorapi panta-
lon cu croci de bumbac, neparfumate.
- Evită băuturile cofeinate, carbogazoase,
sucurile de citrice, de roşii şi mâncărurile
picante care tind să irite vezica.
- Menţine drumul la baie noaptea uşor ilu-
minat şi ferit de obstacole şi mergi acolo cu
picioarele goale, ca să nu aluneci.
- Dacă urinarea este mai frecventă decât
odată pe oră, sau însoţită de arsuri şi dureri,
trebuie consultat doctorul pentru a detecta şi
trata o eventuală infecţie urinară.
AL DOILEA TRIMESTRU
Sarcina este acum mult mai bine suportată.
Sunt posibile totuşi unele tulburãri ca: dureri
de spate, crampe la picioare, dureri de stomac,
indigestie, gaze abdominale, sângerarea gingii-
lor, pigmentaţie şi crăpături ale pielii.
Durerea de spate
Eşti mai predispusă la dureri de spate dacă
le-ai avut şi înainte, ai mai născut, ai gemeni,
eşti grasă, cu tonus mucular scăzut. În al doilea
trimestru şi mai ales către sfârşitul sarcinii,
durerile vagi de spate pot deveni mai localiza-
te şi se manifestă ca sciatică, durere în regiunea
coccigiană, sacroiliacă şi la nivelul simfizei
pubiene.
Durerea lombară de sarcină o simţi la nive-
lul taliei, în spate, uneori radiază la picioare.
Este agravată de statul îndelungat în picioare
sau pe scaun, ridicarea de obiecte grele, copilul
mai mare, şi se accentuează către seară.
Durerea pelvină apare odată cu avansarea
sarcinii şi poate fi situată la nivelul articulaţiei
sacroiliace, a coccisului sau anterior la simfiza
pubiană.
Durerea sacroiliacă
Articulaţia între sacru şi oasele iliace devine
mai laxă sub influenţa hormonilor de sarcină şi
presiunea uterului în creştere. O simţi profund
în fese sau coapse, uneori de o singură parte.
Este accentuată de mers, statul prelungit în
picioare, ridicarea din pat, îndoirea corpului
sau urcatul scărilor. Se agravează când te

Simfiza
sacro-iliacă
Sacru
Coccis
Simfiza
pubiană
Nervul
sciatic
Localizarea durerilor de spate
apleci, de exemplula birou. E micşorată dacă
foloseşti un scaun ajustabil, cu partea orizonta-
lă uşor coborâtă în faţă.
Durerea simfizei pubiene
Durerea de la nivelul osului pubic se simte
la nivelul părului pubian. Ligamentele de la
nivelul simfizei pubiene, situată în faţa vezicii
urinare, devin mai laxe şi dureroase. Durerea
este accentuată de mers, mai ales când picioa-
rele sunt rotate în afară sau genunchii îndepăr-
taţi. Rareori, când este intensă, prelungită şi
însoţită de febră, poate fi datorită inflamaţiei
articulaţiei cu distrucţie ososă (osteita pubisu-
lui) şi necesită tratament medical. Pentru a mic-
şora acest tip de durere, evită mişcările care
presupun îndepărtarea bruscă a picioarelor, de
ex când te dai jos din pat. Practică exerciţii de
apropiere a genunchilor şi de balansare a pelvi-
sului. Pune comprese cu gheaţă pe zona dure-
roasă, câte 10 minute la 3 ore. Foarte rar oasele
simfizei pubiene se separă (diastaza simfizei
pubiene), iar durerea devine foarte intensă.
Când compresele calde şi repausul la pat nu
sunt suficiente, asemea gravide sunt nevoite să-
şi limiteze activităţile strenuoase şi chiar nevoi-
te să folosească cârje pentru a merge.
Durerea coccigiană
Situată în partea de jos a spatelui, deasupra
cutei dintre fese. Durerea poate fi foart intensă,
mai ales când stai în şezut. Foloseşte comprese
sau pungi cu apă caldă.
Al doilea trimestru
Sciatica
Se manifestă prin dureri puterice la nivelul
feselor, constante sau intermitente, care radiază
de-a lungul piciorului, asociate cu amorţeli sau
furnicături. Nervul sciatic este comprimat de
uterul gravid. Este mult mai rară, la cca 1% din
gravide. În asemenea condiţii poţi avea difi-
cultăţi la urinat, dar dacă sciatica se asociază cu
pierderea senzaţiei vezicii urinare sau cu slăbi-
rea forţei musculare a piciorulului, consultă
medicul. Apare în partea inferioarã, uneori de-
a lungul feselor şi a gambelor, odată cu avansa-
rea sarcinii, mai ales dupã statul îndelungat în
picioare, într-o poziţie incorectã sau dupã ridi-
carea de obiecte grele. Se datoreazã relaxării
ligamentelor articulare, schimbarea centrului
de greutate al corpului, a poziţiei pentru a te
echilibra şi felul cum te mişti.
Durerea poate fi ameliorată uneori prin:
corectarea poziţiei corpului, exerciţii de balans
a pelvisului, de întinderi musculare (de exem-
plustând culcată pe spate, pe podea, întinde-ţi
coloana, prin ridicarea capului pe o pernă).
Manipularea blândă a fătului, de către medic,
pentru a micşora compresia nervoasă, nu este
întotdeauna eficace.
Dacă durerea de spate este constantă şi
puternică, poate fi un semn de infecţie a rini-
chiului, sau de hernie de disc şi trebuie consul-
tat medicul.
Sugestii:
- Îndreaptă-ţi corpul, în poziţia de femeie
„mândră”, cu pelvisul împins înainte şi umerii
traşi înapoi şi în jos, când mergi, stai în picioa-
re sau şezi. Gravidele au tendinţa de a se aple-
ca şi de a-şi arcui spatele.
- Evită pantofii cu toc înalt ca şi pe cei com-
plet plaţi, deoarece produc arcuirea spatelui şi
întind muşchii. Poartă pantofi comozi cu toc
jos (2-3cm) şi cu suport arcuit al tălpii picioru-
lui.
- Evită să stai în picioare timp îndelungat.
Aşează un picior înainte şi mută-ţi greutatea de
pe un picior pe altul.
- Stai jos cât de des, într-o poziţie corectă,
sprijinind un picior pe un scaun jos. Dacă stai
cu picioarele uşor ridicate, nu le încrucişa. Pe
scaun, sprijină-ţi bine spatele sau aşează o
pernă mică între spetează şi şale.
- Şezând turceşte acasă, muţi greutatea ute-
rului în faţă, şi uşurezi astfel tensiunea asupra
121
MAMA ŞI PRUNCUL

muşchilor spatelui.
- Ridică-te după fiecare oră sau două şi fă
câţiva paşi sau ieşi puţin afară, dacă serviciul îţi
cere să stai pe scaun timp îndelungat.
Foloseşte-ţi braţele şi picioarele când te ridici
de pe scaun sau din pat.
- Evită să ridici obiecte grele, copiii sau să
împingi puternic, ceea ce solicită spatele. Evită
activităţi care-ţi cer să te apleci şi răsuceşti cor-
pul în acelaşi timp, ca măturatul sau aspirato-
rul. Nu te întinde după obiecte înalte. Cere aju-
torul altora, cel puţin acum! Ca să ridici un
obiect, nu te apleca din talie; îndoaie genunchii,
ţine spatele drept şi ridică cu picioarele, nu cu

Ridicarea din pat

- Pune comprese calde sau fă o baie căldu-
ţă; compresele sau baia nu trebuie să fie fier-
binţi, nici de lungă durată. Nu dormi sub pătu-
ra electrică. Creşterea temperaturii corpului pe
perioade îndelungate este periculoasă pentru
făt.
- Cere să ţi se facă masaj la spate şi practică
tehnici de relaxare, mai ales seara, la culcare.
- Exersează pentru a întări muşchii spatelui
şi preveni durerea.
- Poartă un
brâu sau cordon
lat, elastic, pen-
tru susţinerea
abdomenului
Poziţia corectă pentru ridicarea de obiecte grele inferior în ulti-
mul trimestru.
spatele. - Încearcă
- Mergi, exersează acasă, la sala de gimnas- exerciţii de
tică; fă întinderi cel puţin de trei pe săptămână întindere, înain-
pentru a întări muşchii spatelui, picioarelor şi te de a lua un
ai abdomenului. Nu face nimic ce-ţi provoacă medicament
dureri şi evită exerciţiile cu un impact puternic. pentru durere
- Fă exerciţii de basculare a pelvisului. prescris de
- Fă mişcări lente, nu bruşte şi nu întinde medic, de exem-
braţele deasupra capului. plu acetamino-
- Dormi pe un pat tare, cu o scândură sub fen.
saltea, aşezată pe o parte, cu genunchii şi coap- Brâu pentru abdomen A n u n ţ ă
sele îndoite. Aşează o pernă sub abdomen şi medicul dacă
alta între genunchi. durerea de spate durează peste patru ore şi se
- Când te dai jos din pat îndoie-ţi picioarele asociază cu: febră, hemoragie sau scurgere de
la genunchi şi şolduri, întoarce-te pe o parte şi lichid prin vagin, pierderi de ţesut prin vagin,
sprijină-te pe braţe ca să te ridici şi apoi să-ţi dureri sau crampe abdominale, contracţii uteri-
cobori piciorele la marginea patului. ne repetate la intervale regulate, presiune în
pelvis.
122

Crampele la picioare
Sunt dureri bruşte apărute la coapsă, gambă
sau picior, mai ales noaptea. Cauzele nu se
cunosc, probabil intervine scăderea circulaţiei
la repaus. Înainte sau după crampe pot apărea
fasciculaţii vizibile.
Sugestii :
- Când ai crampe, întinde-ţi muşchii gam-
bei: întinde întâi călcâiul, apoi încet degetele în
sus, contra unei rezistenţe. Alt exerciţiu: stai în
picioarele goale pe podea şi ridică degetele de
la picioare. La început te doare, apoi durerea
scade treptat. Masează-ţi muşchii sau pune
comprese calde. Mergi, dacă poţi.
Mişcări ale gleznelor
- Îndoaie piciorul în sus şi roteşte-ţi glezne-
le când stai la birou, la masă, priveşti la TV ori
seara la culcare.
- Evită statul în picioare sau pe scaun cu
picioarele încrucişate timp îndelungat.
- Mergi zilnic, dacă nu ai contraindicaţii
medicale.
- Poartă ciorapi elastici în timpul zilei, dacă
stai mult timp în picioare.
- Încălzeşte patul şi relaxează-ţi muşchii
înainte de culcare.
- Fă exerciţii de întindere a muşchilor gam-
bei înainte de culcare şi de a coborî din pat;
masează picioarele înainte de culcare, ridică-le
pe o pernă în timpul nopţii şi dormi pe partea
stângă.
- Menţine muşchii gambei flexibili, făcând
exerciţii fizice. Menţine o poziţie corectă a cor-
pului.
Dacă durerile sunt severe şi persistente, iar
Al doilea trimestru
gamba este roşie, umflată şi dureroasă la atin-
gere, cheamă medicul. Pot fi consecinţa unui
cheag de sânge format într-o venă (trombofle-
bită) şi necesită tratament medical.
Sindromul de picior agitat
Se întâlneşte rareori către sfârşitul sarcinii
şi se manifestă prin agitarea piciorului şi senza-
ţie de furnicături în el care-ţi îmipiedică som-
nul. Se întâlneşte în cursul nopţii şi uneori
seara, îţi loveşti soţul cu piciorul şi nu îţi per-
mite să te odihneşti. Cauza nu se cunoaşte iar
remediile folosite pentru crampele apărute la
picioare sunt ineficace. Poate fi agravat de con-
sumul de glucide seara, de anemia prin deficit
de fier sau stres. Tratamentele folosite pentru
acest sindrom, la femeile negravide, sunt medi-
camente toxice sarcinii, aşa încât evită să le
foloseşti. Ce poţi face: plimbă-te înainte de cul-
care, meditează şi redu stresul.
Refluxul gastroesofagian
Este produs de regurgitarea conţinutului
gastric acid în esofag. Îl simţi ca o indigestie în
stomac, o senzaţie de stomac plin sau o arsură
în spatele sternului (pirozis), însoţită de regur-
gitaţia acidă din stomac. Apare mai ales în
poziţia culcată, la tuse, screamăt şi ridicarea de
greutăţi. Este favorizat de progesteron, care
încetineşte golirea stomacului şi relaxează
muşchiul dintre esofag şi stomac, de ingestia
de fier şi de uterul mărit, care împinge stoma-
cul în sus. Gravidele care au greţuri înghit
mult aer, ceea ce accentuează balonarea abdo-
minală.
Evită următoarele:
- supraîncărcarea stomacului; excesul de ali-
mente vine înapoi în esofag, provocând dureri
de stomac;
- să stai culcată timp de 2 ore după ce ai
mâncat sau ai băut;
- băuturile carbogazoase, citrice, ceai sau
cafea;
- alimentele agravante: fasolea, ceapa, varza,
conopida, roşii, muştar şi oţet, citrice ca fructe
sau sucuri;
- alimentele prăjite, grase şi condimentate,
greu de digerat, care rămân în stomac timp
îndelungat;
- constipaţia care contribuie la balonare;
123
MAMA ŞI PRUNCUL
- îmbrăcăminte strâmtă la talie sau abdo-
men;
Sugestii:
- Ia mese mici şi dese, 5-6 pe zi, la intervale
regulate; mănâncă încet şi mestecă bine.
- Dormi cu capul şi spatele ridicat pe câteva
perne şi cu partea de sus a corpului ridicată
cam 15 cm de la saltea.
- Apleacă-te de la genunchi, nu din talie.
- Consumă alimente neiritante, necondi-
mentate.
- Stai dreaptă la masă; aplecarea măreşte
presiunea din stomac.
- Bea un pahar cu lapte la culcare, pentru a
neutraliza aciditatea gastrică.
- În fazele târzii ale sarcinii, ia tablete anti-
acide conţinând carbonat de calciu;
(Dicarbocalm), după ce ai obţinut aprobarea
medicului.
Sângerarea gingiilor
Creşterea volumului de sânge şi a hormoni-
lor din organism fac gingiile foarte sensibile la
microbii din placa dentară şi provoacă gingivi-
ta de sarcină.
Necurăţată, placa se întăreşte cu săruri
minerale şi devine tartru dentar. Placa şi tartrul
irită gingia, care se retractă, formează şanţuri în
care se adună alimente şi microbi, lăsând rădă-
cina dintelui neacoperită. Se întâlneşte la jumă-
tate din gravide şi se manifestă prin: salivaţie
crescută, gingii sensibile, umflate, moi, care
sângerează uşor la periaj şi curăţatul cu aţă.
Netratată de dentist, gingivita avansează către
paradontită, în care infecţia se propagă la os şi
ţesuturile de suport ale dinţilor.
Paradontita se manifestă prin: sensibilitate şi
durere dentară, mai ales la rece, cald sau dulce,
gingii frecvent sângerânde, umflate sau retrac-
tate, miros şi gust neplăcut al gurii, dinţi mobili
cu sau fără puroi în jur, urmate de pierderea
dintelui. Paradontita creşte riscul de preeclam-
psie la gravidă, naştere prematură sau de copil
subponderal, iar ulterior favorizează apariţia
ateromatozei şi a bolilor de inimă.
La nivelul gingiilor poate apare rareori în
timpul sarcinii un nodul mic, ce sângerează
uşor, numit granulom piogenic. Nu prezintă
nici un pericol şi dispare de la sine după naşte-
re. Dacă te supără, dentistul îl poate scoate sub
124
anestezie locală.
Durerile de cap
Se pot manifesta sub formă de pulsaţii, apă-
sare, bandă care strânge capul sau ca o migre-
nă. Unele durează câteva minute, altele toată
ziua. La unele femeile cu migrene cronice,
durerile de cap devin mai puternice în timpul
sarcinii, iar la altele se răresc. Durerile de cap
din sarcină sunt produse de fluctuaţiile hormo-
nale, la care contribuie modificările emoţionale
şi fizice, oboseala, congestia nazală şi creşterea
tensiunii arteriale. La cele mai multe gravide
asemenea dureri de cap scad şi dispar treptat în
al doilea trimestru, deşi migrenele se comportă
diferit.
Durerile de cap severe, persistente sau frec-
vente, în special cele asociate cu tulburări de
vedere în trimestrul al doilea sau al treilea, pot
fi un semn de preeclampsie şi trebuie raportate
imediat medicului.
Medicamentele folosite în tratamentul dure-
rilor de cap pot fi periculoase în timpul sarcinii,
de exemplu, ibuprofenul (Nurofen) precum şi
preparatele de ergot (Secatoxin). Dozele mici
de acetaminofen (Paracetamol) par să fie bine
tolerate în sarcină, dar nu în doze mari. De
aceea este important să foloseşti un tratament
nemedicamentos pentru preveni şi micşora
durerile de cap.
Sugestii:
- Află ce declanşează durerile de cap.
- Dacă dimineaţa la coborârea din pat îţi
vine leşin şi ai dureri de cap, ridică-te încet şi
treptat.
- Dacă apar când ţi se face foame, ia gustări
dese. Poartă cu tine în poşetă gustări ca biscuiţi,
nuci sau fructe. Evită deshidratarea. După ce ai
vomat, bea lichide cât poţi de des.
- Evită activitatea intensă; odihneşte-te într-
o cameră liniştită, întunecoasă şi încearcă să
dormi.
- Cere soţului să-ţi maseze picioarele.
Degetul mare (halucele) e locul de acupunctură
pentru cap.
- Dacă devii nervoasă sau încordată în anu-
mite împrejurări sau în prezenţa unor persoa-
ne, încearcă să le eviţi. Învaţă cum să faci faţă
stresului. La nevoie consultă un terapist.
- Stai în aer curat; camerele încărcate, slab

ventilate, poluate sau supraîncălzite pot produ-
ce congestie sinusală şi dureri de cap. Evită
încăperile pline cu fum.
- Pune comprese calde pe frunte şi tâmple,
nas şi ochi, dacă ai dureri de sinusuri; compre-
se reci pe frunte şi ceafă pentru cefalee de ten-
siune sau migrene.
- Controlează-ţi vederea dacă observi că citi-
tul sau lucrul la computer îţi provoacă dureri
de cap.
- Încearcă remedii nemedicamentoase:
masaj la cap cu presiune alternativă pe tâmple,
masaj la ceafă, umeri şi la spate, exerciţii fizice,
inhalaţii de aburi timp de 20 de minute, tehnici
de relaxare ca meditaţia, yoga sau imagini
vizuale plăcute.
- Ia acetaminofen, cu aprobarea medicului.
- Consultă de urgenţă medicul dacă dureri-
le de cap sunt intense, prelungite, frecvente sau
sunt însoţite de modificări de vedere; pot fi
datorate hipertensiunii arteriale din preeclam-
psie.
Migrenele
Se produc atunci când vasele de sânge din
creier se contractă şi apoi se dilată. Se manifes-
tă prin dureri puternice, pulsative, uneori doar
de o parte a capului asociate deseori cu greţuri,
vărsături şi sensibilitate crescută la lumină şi
sunet.
Factori care pot declanşa migrena:
- alimente: brânză fermentată, alte produse
lactate, peşte afumat, ceapă, ciocolată, citrice,
băuturi ce conţin cofeină;
- factori de mediu: schimbări de vreme,
fum, mirosuri, lumini puternice, alergeni;
- emoţii intense;
- lipsa de somn;
- fluctuaţiile hormonilor din sarcină.
Unele gravide prezină o aură, sub formă de
stele, raze de lumină înainte de apariţia durerii
de cap; altele prezintă pierderea trecătoare a
vederii. Peste 10% din gravide suferă de migre-
nă pentru prima dată în timpul sarcinii, de obi-
cei în primul trimestru. La majoritatea gravide-
lor care sufereau de migrenă înainte de sarci-
nă, de exemplu înainte de menstruaţie, s-a
observat o ameliorare în această perioadă sau
chiar dispariţia lor, de obicei în al doilea tri-
mestru de sarcină. Prezenţa migrenelor în tim-
pul sarcinii nu constituie un factor de risc sau
Al doilea trimestru
de complicaţii.
Sugestii:
Cele mai multe medicamente eficace pentru
prevenirea sau tratarea migrenelor, înainte de
graviditate, nu trebuiesc folosite în timpul sar-
cinii fiind periculoase. Poţi lua însă acetamino-
fen pentru durere, desigur cu avizul medicului.
Ibuprofenul şi alte antiinflamatoare nesteroi-
diene trebuie evitate complet după săptămâna
a 32-a de sarcină, deoarece pot leza rinichii
fătului.
Ameţelile
În general nu sunt dăunătoare pentru
mamă sau copil şi sunt mai frecvente în al doi-
lea trimestru de sarcină. Ele se produc din
cauză că în timpul sarcinii sistemul cardiovas-
cular nu reacţionează suficient de rapid, pentru
a preveni scăderea presiunii sângelui, care urcă
la creier. Această presiune scăzută datorită
schimbării de poziţie, este numită de medici
“hipotensiune posturală”, datorită faptului că
uterul competiţionează cu creierul pentru apor-
tul de sânge. Alteori din cauza statului în
picioare timp îndelungat, sângele se acumu-
lează în jumătatea inferioară a corpului micşo-
rând fluxul de sânge la creier; rezultă ameţeli
sau chiar leşin, condiţie denumită “hipotensiu-
ne ortostatică”.
Cauzele anormale de ameţeli sau leşin în
timpul sarcinii sunt: scăderea glucozei din
sânge şi anemia. Ele trebuie tratate prompt prin
consumul adecvat de alimente. Alte cauze
favorizante: talie înaltă, deshidratarea, căldura,
baia fierbinte, respiraţia adâncă şi rapidă, neae-
risirea camerei, hainele strâmte, inactivitatea,
stresul, efortul intens, oboseala şi foamea.
Ameţeala sau leşinul repetate, însoţite de
pierderea conştienţei, de dureri abdominale
sau sângerare, sunt anormale şi trebuie rapor-
tate imediat medicului.
Sugestii:
- Consumă regulat alimente nutritive, de
exemplu, pâine integrală, pentru a evita scăde-
rea glucozei din sânge (hipoglicemie) şi a fieru-
lui (anemie).
- Urmează examenele periodice prenatale.
- Evită să stai în picioare sau să şezi pe loc
timp îndelungat; mişcă-ţi greutatea corpului de
pe un picior pe altul sau plimbă-te în jur.
- Mişcă-te încet; ridică-te treptat din poziţia
125
MAMA ŞI PRUNCUL
culcată la cea şezândă şi din cea şezândă în
picioare - în special dimineaţa la trezire.
- Fă duş cald, nu fierbinte, cu fereastra
camerei de baie deschisă.
- Odihneşte-te dacă te simţi obosită.
- Dacă te simţi ameţită, încearcă să-ţi creşti
circulaţia sângelui la creier astfel: aşează-te jos,
stai culcată şi cu picioarele uşor ridicate sau,
când nu e posibil, şezi cu capul între genunchi.
- Dacă eşti îmbrăcată gros într-o cameră
încălzită sau autobuz aglomerat, scoate-ţi taio-
rul şi slăbeşe-ţi cordonul rochiei, ieşi afară la
aer curat sau deschide fereastra.
- În a doua jumatate a sarcinii dormi pe par-
tea stângă.
Modificări ale pielii
Aspectul radiant al feţei
Regiunile bogat vascularizate, în special
faţa, capătă un aspect roz strălucitor; simţi că
uneori roşeşti la faţă.
Nu toate modificările pielii sunt însă bine-
venite sau apreciate. Pot apărea mâncărimi,
piele uscată sau grasă, creşterea transpiraţiei şi
a pigmentaţiei la faţă şi abdomen.
Masca de sarcină sau cloasma
Apare simetric, ca o mască, pe suprafeţele
expuse la soare ale feţei, sub formă de pete
cenuşii sau gălbui pe obraz, nas, frunte şi băr-
bie. La brunete apar cearcăne. Masca de sarcină
nu poate fi prevenită, dar poate fi micşorată,
prin scăderea expunerii la soare; de obicei dis-
pare după lăuzie, spre deosebire de porţiunile
pigmentate de pe abdomen, sâni şi coapse, care
nu dispar complet, decât mult mai tîrziu.
Hiperpigmetarea din sarcină
Zonele pigmentate ale pielii, ca mameloane-
le, areola, pistruii, cicatricele, subraţ, partea
internă a coapselor şi vulva devin mai intens
colorate, mai închise la culoare în timpul sarci-
nii. Linia neagră constă în înnegrirea unei linii
palide situate între ombilic şi osul pubic. Se
datoresc creşterii, secreţiei de melanină, o sub-
stanţă normală care colorează pielea, părul şi
ochii. Această pigmentare scade de obicei după
sarcină, nu întotdeauna complet şi nu constitu-
ie nici un risc pentru copil.
126
Vergeturile de sarcină
Sunt produse de ruperea fibrelor elastice de
colagen, care susţin pielea. Apar mai frecvent
pe sâni şi abdomen şi mai rar pe coapse, fese,
braţe. Hormonii şi creşterea în greutate contri-
buie la formarea lor. Sunt de culoare roz, roşia-
tică sau cafeniu închis, în funcţie de culoarea
pielii tale. Încep să apară în a 2-a jumătate a sar-
cinii pe măsură ce abdomenul se măreşte; sunt
mai frecvente la cele care câştigă repede în
greutate, au sarcină cu gemeni, copii de greuta-
te mare sau un exces de lichid amiotic; sunt mai
mici la brunete. Dispar uneori incomplet după
lăuzie. Dacă persistă la un an după sarcină şi te
deranjează, consultă dermatologul care le
poate diminua prin tratament cu laser sau
microdermoabrazie. Nu folosi izotretinoin în
timpul sarcinii sau al alăptării! Pentru folosirea
lui după sarcină consultă dermatologul.
Sugestii:
- Duşuri calde, nu fierbinţi; apa fierbinte
usucă pielea.
- Bea apă multă;deshidratarea uscă pielea.
- Controlează greutatea pentru a evita întin-
derea bruscă a pielii.
- Îmbracă-te confortabil cu haine de bumbac
care permit pielii să respire.
- Spală zonele grase cu un săpun emolient.
- Nu sta mult în soare, poartă pălarie cu
boruri largi, acoperă-te când poţi cu bluze cu
mâneci lungi şi pantaloni, limitează expunerea
la soare între orele 10-14 şi foloseşte o cremă
blocantă a razelor ultraviolete A şi B, cu factor
de protecţie solară (SPF) de cel puţin 30.
- Evită bronzarea artificială, de asemenea
produsele care conţin alcool sau sunt puternic
parfumate şi care pot irita pielea sensibilă.
- Dacă întinderile pielii produc mâncărimi,
aplică o cremă hidratantă. Efect calmant are şi
baia, la care s-a adăugat o ceaşcă de amidon de
porumb (zeamil) şi o jumătate de ceaşcă de
bicarbonat de sodiu. Se pot folosi de asemenea
comprese conţinând câte o lingură de amidon
de porumb şi de bicarbonat de sodiu la un litru
de apă caldă.
- Evită cremele uleioase care astupă porii.
- Masajul grijuliu denumit şi “vitamina M”
linişteşte nu numai pielea dar şi sufletul.
- Nutriţia deficitară se citeşte pe faţă. O
dietă echilibrată conţinând în special vitamina
C şi B6 ajută pielea. Dacă pielea îţi este uscată

trebuie să consumi mai mult acid linoleic din
peşte şi uleiuri vegetale.
- Practică regulat exerciţii fizice pentru a-ţi
controla greutatea.
- Uleiurile, loţiunile şi poţiunile nu influen-
ţeazã formarea sau dispariţia vergeturilor. Ele
pot micşora doar uscăciunea şi mâncărimile.
- Anunţă medicul dacă ai mâncărimi pe tot
corpul către sfârşitul sarcinii (posibil colestază
de sarcină), când pigmentarea pielii e însoţită
de durere, roşeaţă sau sângerare, dacă ţi se
umflă pleoapele şi creşti rapid în greutate
(preeclampsie), observi că o aluniţă se măreşte
sau îşi schimbă culoarea (melanom).
Steluţe vasculare
Sunt vene mici de sânge dilatate la suprafa-
ţa pielii care apar ca o pânză de păianjen. Apar
mai frecvent pe faţă şi picioare, apoi pe gât,
piept şi pe braţe, se datoresc creşterii volumu-
lui de sânge şi a hormonilor. Nu sunt dăună-
toare şi dispar după sarcină.
Pliuri ale pielii
Pot apare pe diferite părţi ale corpului
mamei, în timpul sarcinii. Se formează în zone-
le unde pielea este presată de îmbrăcăminte
(sutien). Dacă nu dispar după naştere, pot fi
excizate uşor în ambulatoriu, sub anestezie
locală.
Pruritul de sarcină
Dacă aveai pielea uscată înainte, această
condiţie se poate accentua în timpul sarcinii,
dar va disparea la sfârşitul ei. Femomenul
poate fi destul de intens şi supărător mai frec-
vent pe sâni şi abdomen. În zonele pruriginoa-
se pielea prezintă pete de erupţie roşie şi scua-
moasă. Se întâlneşte cam la 15% din sarcini.
Cauze frecvente:
- boli de piele (dermatoze) specifice de sar-
cină;
- colestază intrahepatică de sarcină;
- boli cutanate preexistente;
- boli generale cu manifestări cutanate;
- reacţii alergice;
- erupţii cutanate la medicamente;
- prurit asociat cu vergeturi;
Cauze rare:
- boli pruriginoase de ficat, hepatite, rinichi,
tiroidă sau limfoame;
Al doilea trimestru
- creşterea bilirubinei în sânge;
- hiperemeza gravidei (hiperemesis gra-
vidarum).
Dermatoze specifice de sarcină
Eritemul polimorf de sarcină.
©<Chris Lehmann, MD>, DermAtlas
“Papule” sau “Plăci” urticariene pruritice
de sarcină (PUPPP) este o afecţiune a pielii spe-
cifică sarcinii, de cauză necunoscută. O denu-
mire mai nouă este Eritemul polimorf de sarcină.
Este cea mai frecventă dermatoză de sarcină.
Apare de obicei în al treilea trimestru. Se vin-
decă fără a mai reapare. Erupţia este polimorfi-
că (forme diferite) de la pete mici, roşii, pruri-
ginoase sau pete mai largi urticariene, până la
vezicule pruriginoase. Începe la nivelul verge-
turilor abdominale şi se întinde pe trunchi fără
a cuprinde palmele şi tălpile. Diagnosticul se
pune doar pe aspectul clinic, nefiind necesare
date de laborator. Mâncărimile sunt foarte
intense şi pot înnebuni cea mai calmă gravidă,
cu toate acestea nu pun nici un risc pentru făt şi
mamă. Erupţiile cutanate la căldură sunt frec-
vente datorită creşterii transpiraţiei.
Tratamentul este simptomatic, cu unguent cu
steriozi şi antihistaminice pe gură.
Herpesul de sarcină (pemfigoid) este o boală
autoimună de sarcină şi lăuzie. Începe cu o
erupţie urticariană, pruriginoasă, pe abdomen
inclusiv ombilic, care se transformă ulterior în
bule (beşici). Este generalizată, afectează pal-
mele, tălpile, cu stare generală proastă, febră cu
frisoane şi se vindecă spontan în lăuzie fără
127
MAMA ŞI PRUNCUL
cicatrici. Poate reapare în sarcinile următoare.
Se asociază rareori cu naştere prematură şi naş-
tere de copil mic pentru vârsta gestaţională.
Tratamentul include unguent cu steroizi, cu
sau fără antihistaminice pe gură sau în cazuri
mai grave steroizi pe gură sau ciclosporină,
care nu vor afecta evoluţia fătului.
Foliculita pruritică de sarcină. Apare sub
formă de papule foliculare roşietice şi pustule
pruriginoase. Erupţia predomină pe trunchi,
apare în al doilea sau al treilea trimestru şi dis-
pare spontan după sarcină. Nu prezintă risc
pentru făt. Tratamentul se face cu ungunte cu
steroizi, peroxid de benzoil, raze ultraviolete
de tip B (UVB).
Colestaza intrahepatică de sarcină (obstetrica-
lă) se datorează unei tulburări de ficat, în care
sărurile biliare se acumulează din sânge sub
piele. Se manifestă ca un prurit generalizat,
care începe la palme şi tălpi, apoi se întinde la
restul corpului. Când icterul este prezent se
numeşte icter intrahepatic de sarcină, iar când
nu este prezent bola se numeşte prurit de sarci-
nă.
Cauza cea mai frecventă de icter cu colesta-
ză este hepatita virală. Creşterea acizilor biliari
după mese este o importantă probă de labora-
tor. Absorbţia grăsimilor din intestin este defec-
tuoasă, ceea ce produce un deficit de vitamina
K cu tulburări de coagulare. Riscul pentru făt
include suferinţă fetală (de exemplu hemoragie
intracraniană), sarcină prematură şi naştere de
făt mort. În cazuri grave poate fi necesară ter-
minarea prematură a sarcinii. Se recomandă
urmărirea funcţiilor hepatice şi a acizilor
biliari, în sânge, la 2-4 săptămâni, supraveghe-
rea iniţială a fătului, terminarea electivă a sarci-
nii la 37-38 de săptămâni.
Tratamentul, în cazuri uşoare, este simpto-
matic cu emoliente şi antipruritice locale. În
formele mai grave se foloseşte acidul ursodeo-
xicolic, colestiramină şi vitamina K, dextameta-
zonă, UVB.
Evită duşurile sau băile fierbinţi care usucă
pielea şi agravează pruritul.
Boli cutanate preexistente sarcinii
Cauze frecvente: eczemă, acnee, psoriazis,
lupus sistemic eritematos, porfiria cutanată.
128
Ele se pot agrava în timpul sarcinii.
Consultă dermatologul pentru o îngrijire aten-
tă în timpul sarcinii.
Acneea
Poate apare o erupţie de coşuri pe faţă,
piept şi pe spate. Coşurile vor dispărea după
sarcină dar, dacă în prezent faci tratament pen-
tru ele este necesar să consulţi medicul, deoare-
ce unele din medicamentele folosite pentru tra-
tamentul acneei sunt periculoase în sarcină.
Sugestii:
- Spală-ţi faţa în mod obişnuit de numeroa-
se ori pe zi.
- Nu îţi freca faţa cu prosop umed, foloseşte
doar mâinile cu blândeţe pentru a-ţi spăla faţa.
- Usucă-ţi faţa prin tamponare, deoarece fre-
carea poate irita acneea.
- Evită substanţele astringente sau măştile
care irită pielea.
- Nu îţi stoarce coşurile, ceea ce ar înrăutăţi
şi provoca mici cicatrici.
- Evită machiajul intens care astupă porii.
- Dacă te fardezi, foloseşte preparate pe
bază de apă, nu de ulei, care poartă menţiunea
“neacneeigenice” - ceea ce înseamnă că nu
astupă porii şi nu provoacă erupţii acneice.
- Curăţă-ţi întotdeauna machiajul de pe faţă
înainte de a merge culcare.
- Evită produsele cosmetice pentru păr sau
cele care îşi propun să mascheze acneea.
- Poartă o cremă blocantă de soare, dacă soa-
rele îţi agravează acneea.
- Evită ca părul, mâinile, pălăriile, îmbrăcă-
mintea, sau alte obiecte să îţi atingă faţa, în spe-
cial când transpiri, deoarece transpiraţia, praful
şi sebumul contribuie la producerea sau agra-
varea acneei.
- Evită medicamentele care afectează sarci-
na (isotretionin, tetraciclina, estrogeni, spirono-
lactona). Tetraciclina (colorează dinţii copilu-
lui), întârzie dezvoltarea oaselor şi poate pro-
voca boli de ficat la mamă. Medicul îţi poate
recomanda o cremă cu eritromicină sau clinda-
micină, care pot fi folosite şi în timpul sarcinii.

Cosmetica gravidei
Nu ezita să te faci frumoasă.
Tenul tău arată mai bine ca oricând, este mai
fin şi mai transparent, datorită estrogenilor.
Cele mai potrivite sunt acum măştile hidratan-
te şi cele pentru curăţirea tenului. Dacă ochii tăi
sunt obosiţi şi umflaţi, alege comprese reci pen-
tru 5 minute, apoi geluri hidratante. Dacă eşti
palidă şi pari încordată, scufundă-ţi faţa, ime-
diat după trezire, într-un vas cu apă rece, de
preferat minerală carbogazoasă, care îţi clarifi-
că privirea, mintea şi oferă o mai bună irigaţie
pielii. Sau poţi opta pentru comprese alternati-
ve reci şi calde pentru piele mai roz. În nici un
caz nu renunţa la ruj. El poate fi folosit, cu eco-
nomie, pe frunte, osul zigomatic, tâmple, pe
bărbie şi pe buze. De asemenea ţine seama de
culoarea hainelor pe care o alegi, ele trebuie să
te facă să te simţi proaspătă şi optimistă.
În această perioadă trăieşti bucuria creşterii
sânilor, te simţi mai feminină. Răsfaţă-ţi sânii
cu duşuri alternative calde şi reci, cu o loţiune
nutritivă sau cu ulei de corp. Nu uita că şi
abdomenul are nevoie de multă hidratare, cu o
cremă puternic emolientă, pentru a reduce
numărul vergeturilor.
Subliniază frumuseţea din timpul sarcinii
printr-un machiaj uşor, de împrospătare. Poţi
folosi o cremă hidratană de zi, o tamponare cu
fard de ten sub formă de cremă şi un contur de
buze viu colorat, care se armonizează cu rujul.
Nu numai pielea, dar şi părul pare a fi mai
bogat, lucios şi mai rezistent ca înainte de sar-
cină. Şampoanele nuanţatoare nu numai că dau
părului culori atractive, dar îi asigură şi un
luciu intens. Părul bine limpezit este de aseme-
nea mai lucios. Părul deteriorat nu va fi dintr-o
dată sănătos, de aceea taie vârfurile la 4 săptă-
mâni, iar dacă este uscat, aplică un tratament
de întreţinere cu vitamina E. Poţi adopta o
nouă tunsoare care să te binedispună, să îţi dea
senzaţia că eşti în ton cu moda, chiar dacă eşti
gravidă. Dacă eşti însărcinată, nu înseamnă că
nu poţi fi modernă şi sexy. Părul scurt, ca şi cel
lung, necesită puţin efort şi îndemânare, dar
rezultatul este mult apreciat atât de tine cât şi
de soţ: o femeie tânără, feminină şi încrezătoa-
re în ea.
Cu creşterea sarcinii vei transpira mai mult
şi vei simţi nevoia de a te răcori. Nu face duş cu
Trimestrul al treilea
apă rece. Apa călduţă afectează mai puţin
inima şi circulaţia sangvină. După un duş, se
pot folosi deodorante care nu sunt interzise în
timpul sarcinii. În zilele calde, pudra de corp
este foarte plăcută, îţi dă o siguranţă în plus şi
are efect absorbant. Nu te lăsa amăgită de recla-
mele de la televizor, din reviste şi din ziare. Nu
toate produsele cosmetice sunt eficace şi fabri-
cate în condiţii igienico-sanitare optime; unele
farduri, rujuri, creme, demachiante, săpunuri,
loţiuni de corp, creme de epilat şi altele, pot fi
alergizante, iritante sau chiar otrăvitoare.
O cosmetică adecvată alături de o alimenta-
ţie sănătoasă şi activitate fizică regulată, te vor
face să te simţi puternică şi frumoasă în timpul
sarcinii.
Părul şi unghiile
Sunt de asemenea influenţate de schimbări-
le hormonale. Căderea părului în sarcină este
mai rară, în schimb poate apare un exces de păr
pe faţă, abdomen, picioare. Părul crescut în
timpul gravidităţii, produs de hormonii andro-
geni, este mai gros şi mai lucios decât înainte şi
va cădea în primele 3-6 luni după naştere.
Unghiile cresc mai repede, dar sunt mai fra-
gile şi mai moi, cu şanţuri mici la bază. Şi aces-
te modificări sunt temporare.
Sugestii:
- Foloseşte un şampon mai puţin degresant
atunci când pãrul este uscat.
- Spală-ţi părul de 2-3 ori pe săptămână sau
mai des dacă e nevoie. Masează-l la rădăcină în
timp ce-l speli cu şampon, pentru a înlătura
celulele moarte ale pielii, grăsimea (sebumul) şi
pentru a stimula circulaţia scalpului. Apoi lim-
pezeşte-l cu apă şi aplică balsam. Foloseşte un
pieptene lat pentru părul lung umed. Piaptănă-
te seara la culcare.
- Usucă-te cu prosopul în locul foenului.
- Foloseşte creme emoliente pentru mâini şi
unghii şi poartă mănuşi când foloseşti deter-
genţi.
- Evită decoloranţii şi depilatorii chimici,
care pot irita pielea.
- Evită coloranţii de păr şi soluţiile de per-
manent în primul trimestru.
129
MAMA ŞI PRUNCUL
TRIMESTRUL AL TREILEA
Întregul organism simte influenţa fătului în
creştere. În aceastã perioadă apar tulburări pre-
cum: respiraţia grea, varice, hemoroizi, edeme,
mai ales la picioare, dureri abdominale joase,
tulburări de vedere şi modificări de somn.
Respiraţia grea
Apare din cauza uterului mărit, care apasă
pe diafragm şi limitează capacitatea plămânilor
de a se extinde complet. Nu înseamnă că fătul
este lipsit de oxigen. Nevoile tale de oxigen
cresc cu 15-20% în timpul sarcinii, dintre care
jumătate sunt folosite de uter, placentă şi făt.
Dacă eşti la prima sarcină, senzaţia de dificul-
tate în respiraţie se reduce în ultimele săptă-
mâni, pe măsură ce copilul coboară în pelvis.
La următoarele sarcini, fătul coboară doar
după începutul travaliului.
Dacă, însă, respiri brusc foarte greu chiar în
poziţie ridicată sau în repaus şi aceasta se aso-
ciază cu durere în piept, puls rapid şi/sau învi-
neţirea buzelor şi a unghiilor (cianoză), atunci
trebuie să chemi imediat medicul, deoarece
poate fi ceva grav, de exemplu pneumonie sau
cheag de sânge în plămân (embolie pulmona-
ră).
Sugestii pentru a-ţi îmbunătăţi respiraţia:
- Stai în poziţie ridicată cât mai des posibil.
Această poziţie scade presiunea de pe dia-
fragm.
- Fii realistă de ceea ce poţi şi ceea ce nu poţi
face acum; odihneşte-te când simţi că respiri
greu.
- Practică exerciţii respiratorii cu partea
superioară a toracelui, (respiraţie costală),
deoarece respiraţia abdominală adâncă devine
tot mai dificilă. Din poziţia ridicată, inspiră
adânc ridicându-ţi braţele; expiră lent pe măsu-
ră ce cobori braţele. Pentru a verifica mişcarea,
aplică mâinile pe coaste: pe măsură ce inspiri
adânc vei simţi coastele împingând pe mâini.
Aminteşte-ţi această senzaţie de respiraţie
adâncă pentru a o practica atunci când respira-
ţia abdominală devine dificilă.
- Exersează zilnic fără a te obosi; modifică
exerciţiile fizice în ultima parte a sarcinii.
- Nu te întinde complet pe spate, în această
poziţie uterul apasă asupra plămânilor şi a
130
vaselor mari din abdomen, scăzând tensiunea
arterială şi circulaţia sângelui la făt.
- Încearcă diverse poziţii de odihnă şi somn
care te ajută să respiri mai uşor. Dormi pe o
parte. Dacă trebuie să dormi neapărat pe spate,
pune două perne sub cap şi una sub spate, ca să
micşorezi apăsarea uterului.
- Stai pe scaun cu spatele drept, cu pieptul
în afară şi umerii spre spate (poziţia mândră),
pentru a uşura extinderea plămânilor, în tim-
pul sarcinii şi după.
- Concentrează-ţi atenţia pe respiraţie;
observă cum respirând adânc şi lent, aerul intră
în faringe (spatele nasului) şi imaginează-ţi
cum ajunge treptat la copil.
Vene varicoase (varice)
Apar frecvent şi se agravează cu fiecare sar-
cină. Sunt produse de presiunea uterului mărit
asupra vaselor de sânge din abdomen, fapt care
produce staza sângelui în picioare. Venele se
dilată în sarcină sub efectul progesteronului,
pentru a cuprinde volumul de sânge crescut.
Valvele venelor dilatate nu se mai închid nor-
mal şi sângele circulă mai încet. Simptomele
pot lipsi sau apar ca o jenă uşoară până la dure-
re puternică în picioare, senzaţia de greutate,
umflare. O dungă vânătă proeminentă de la
gleznă către coapse sau mai sus către vulvă, cu
pielea de deasupra umflată, uscată şi iritată,
poate însemna inflamaţia venei (flebita). De
cele mai multe ori venele varicoase de sarcină
se ameliorează spontan după naştere.
Tratamentul chirurgical sau screloterapia cu
soluţie salină nu este recomandat în timpul sar-
cinii. Dacă planifici să ai mai mulţi copii este
mai bine să aştepţi ultima sarcină înainte de a
consulta chirurgul sau dermatologul, deoarece
varicele au tendinţa să se agraveze cu fiecare
sarcină.
Dacă observi o durere severă sau roşeaţă la
nivelul unei vene a piciorului care s-a umflat
mult, mergi imediat la medic; poate fi un cheag
de sânge (tromboflebită). Dacă vena se poate
simţi întărită, ca un cordon sub piele, tromboza
este superficială, mai puţin gravă decât cea a
venelor profunde, dar necesită totuşi o vizită la
medic. Varicozităţile la nivelul vulvei, deşi pot
fi supărătoare; nu împiedică naşterea pe cale
vaginală.

Sugestii:
- Evită să stai în picioare perioade îndelun-
gate de timp. Dacă totuşi trebuie să stai, fă exer-
ciţii cu picioarele pentru a ameliora circulaţia,
de exemplumers timp de o jumătate de oră.
- Evită creşterea excesivă în greutate.
- Nu sta picior peste picior. Mişcă-te perio-
dic pentru a mări circulaţia sângelui la picioare.
- Când stai culcată, ridică picioarele pe o
pernă.
- Poartă îmbracăminte largă. Evită pantaloni
strâmţi, cordoane strânse, jartiere care pot
împiedica circulaţia. La nevoie, poartă ciorapi
elastici de maternitate, care oferă o presiune
gradată, mai mare la glezne şi se micşorează
treptat în sus. Îi îmbraci dimineaţa înainte de a
te da jos din pat şi înainte ca venele să se dilate
sub influenţa gravitaţiei.
Hemoroizii
Sunt vene varicoase în rect, care apar în ulti-
ma parte a sarcinii
sau imediat după
naştere. Au aceleaşi
cauze, la care se
adaugă constipaţia.
Venele mărite proe-
mină sub mucoasă,
în rect sau în afara
lui. Uneori sunt
pruriginoşi, dure-
roşi şi sângerează,
mai ales după
scaun.
Prevenire:
Toaleta pentru hemoroizi - Evită constipa-
ţia. Nu amâna când
simţi nevoia de a avea scaun. Nu sta mult pe
scaun, fie chiar pentru a citi din această carte.
Nu te forţa când eşti la toaletă. Şterge-te uşor,
mai mult prin atingere decât prin frecare.
Menţine curată regiunea anală. Spală-te sau
şterge-te cu comprese reci după fiecare scaun,
ori de câte ori este posibil. Pentru spălături de
şezut se poate folosi scaunul de toaletă, pe care
ai aşezat un bazinet de plastic.
- Nu sta mult în picioare; evită să şezi timp
îndelungat mai ales pe suprafeţe tari. Evită să
dormi pe spate. Stai pe partea stângă când
dormi, citeşti sau priveşti la TV.
Trimestrul al treilea
- Nu ridica obiecte grele, deoarece acest
lucru creşte presiunea din abdomen şi din
venele rectale. Tratează-ţi tusea, din aceleaşi
motive.
- Practică exerciţiile Kegel pentru a creşte
circulaţia în regiunea rectală şi întări muşchii
din jurul anusului.
Sugestii pentru tratamentul hemoroizilor:
- Comprese reci sau pungi cu gheaţă.
- Poziţia “în patru labe “ scade momentan
presiunea pe vasele dilatate.
- Şezi pe o parte, pe o pernă sau pe un colac;
evită să stai timp îndelungat pe un scaun tare.
- Cu aprobarea medicului foloseşte pentru
cca. o săptămână un laxativ sau un unguent cu
anestezic local, dacă hemoroizii nu se mai
reduc şi sunt dureroşi.
Edemul
Tendinţa de a reţine un exces de apă cu
umflarea ţesuturilor subcutanate este normală
în cursul sarcinii. Presiunea uterului, gravitaţia
şi nivelul de progesteron crescut contribuie la
încetinirea circulaţiei sângelui, mai ales la
picioare, favorizând astfel acumularea de lichid
în ţesuturi şi umflarea lor. Stând în picioare
toată ziua, în special pe vreme caldă, lichidele
se acumulează la nivelul gleznelor. Toate
femeile gravide au un grad oarecare de edem;
corpul lor are nevoie de lichide în plus pentru
o sarcină normală. După luna a 5-a sau a 6-a
gravida îşi poate simţi mai grele şi uşor umfla-
te mâinile şi picioarele, regiuni în care se acu-
muleazã lichidele datorită gravitaţiei.
Edemele sunt considerate normale atunci
când:
- sunt mai accentuate seara;
- se modifică în funcţie de efectul gravitaţiei;
- umflarea picioarelor se micşorează după
ridicarea lor timp de o oră;
- alimentaţia este echilibrată;
- câştigul în greutate şi dezvoltarea copilu-
lui sunt normale;
- tensiunea arterială este în limite normale;
- nu sunt urme de proteine în urină.
Edemele nu sunt normale în următoarele
cazuri:
- câştigul în greutate este rapid şi excesiv;
- umflarea picioarelor este exagerată; apăsa-
rea cu degetul lasă urmă pe piele;
131
MAMA ŞI PRUNCUL
- edemul nu se micşorează după ridicarea
picioarelor timp de o oră;
- tensiunea arterială este ridicată;
- alimentaţia gravidei este nepotrivită;
- gravida nu se simte bine, iar copilul nu se
dezvoltă normal.
Umflarea mâinilor sau a feţei poate fi un
semn de preeclampsie mai ales când se asocia-
ză cu creşterea tensiunii arteriale, scăderea
volumului de urină, albumină în urină, creşte-
rea rapidă în greutate (peste 2 kg pe săptămâ-
nă), dureri de cap persistente, tulburări de
vedere, greaţă, vărsături şi dureri abdominale.
Ridicarea picioarelor pentru micşorarea edeme-
lor
În această situaţie trebuie sã mergi imediat la
medic.
Sugestii:
- Ridică nivelul picioarelor când stai pe
scaun sau culcată mai ales la sfârşitul zilei.
- Evită să şezi timp îndelungat.
- Practică exerciţii care favorizează circulaţia
sângelui la braţe şi picioare: mersul, folosirea
bicicletei staţionare şi înotul.
- Hrăneşte-te sănătos. Supravegheză consu-
mul de sare, dar nu o scoate din alimentaţie
fără acordul medicului. Pentru a scădea consu-
mul de sare, înlătură solniţa de pe masă şi folo-
seşte mai puţină sare în bucate. Se poate înlocui
cu zeamă de lămâie, mirodenii.
- Bea suficiente lichide. Consumul scăzut de
lichide nu scade edemele.
- Observă culoarea urinei; urina incoloră
sau uşor gălbuie arată că bei suficiente lichide.
- Poartă îmbrăcăminte largă.
- Scoate-ţi inelele din timp ca să nu fie nevo-
ie să le tai.
- Dormi pe partea stângă cu picioarele uşor
ridicate.
- Nu lua diuretice; ele sunt ineficace, alte-
rează echilibrul lichidelor şi sărurilor din corp
şi pot fi periculoase pentru sarcină.
132
Durerile diferite
În ultima parte a sarcinii durerile pot fi loca-
lizate în abdomen, vagin, în regiunea inghina-
lă, în bazin, la şolduri sau la fese, cu radiere
spre picior.
Dureri datorate ligamentului rotund
Apar în regiunea inghinală sau în bazin,
surde sau ascuţite, mai ales după schimbări
bruşte de poziţie. Se datoresc întinderii liga-
mentului rotund, o formaţiune care suportă
uterul.
Dacă durerea nu cedează după scăderea
activităţii fizice, limitarea exerciţiilor şi doze
mici de analgezice, medicul va face investigaţii
suplimentare pentru a elimina alte cauze, de
exemplu contracţii Braxton-Hicks sau devierea
axei (torsiunea) uterului.
Torsiunea uterului
Torsionarea uşoară (sub 40 de grade) în axa
uterului este asimptomatică şi se observă la
majoritatea sarcinilor. Torsionarea mai mare de
45 de grade se produce la 6% din sarcini, în pri-
mul trimestru, 25% în al doilea şi 49% în al trei-
lea trimestru. Simptomele sunt: durere, tulbu-
rări intestinale şi urinare, sângerare, stagnarea
travaliului, şoc. Depind de gradul de torsiona-
re şi pot fi acute sau intermitente. Este favori-
zată de fibroame, anomalii congenitale sau
intervenţii chirurgicale anterioare. Formele
accentuate crează risc de asfixie a fătului sau
hipotensiune gravă a mamei. Tratamentul con-
servator constă în repaus la pat, analgezice şi
modificarea poziţiei mamei pentru a încerca
corectarea torsiunii. Poate fi necesară interven-
ţia chirurgicală, pentru detorsionarea uterului
şi operaţie cezariană.
Durerea costală
Durerea de coaste se datoreşte lărgirii cutiei
toracice.
Sugestii:
- Schimbarea poziţiei deplasează uşor ute-
rul.
- Stai pe scaun cu spatele drept şi foloseşte o
pernă în regiunea lombară.
- Compresele calde sau pernele electrice pot
ajuta uneori.

Furnicăturile sau amorţelile braţelor şi
mâinilor
Se datorează presiunii pe nervi de către
sânii măriţi şi a acumulării de lichide.
Evită mişcările care întind articulaţiile dure-
roase. Mişcă-te cu grijă şi evită întoarcerile sau
aplecările bruşte. Ridică-te încet din pat sau de
pe scaun. Odihneşte-te cu picioarele uşor ridi-
cate. Continuă exerciţiile Kegel. Ridică-ţi pelvi-
sul pe perne deasupra nivelului pieptului câte-
va minute.
Ridicarea umerilor şi mişcarea circulară a
braţelor pot scădea amorţelile locale.
Alte cauze de dureri abdominale la gravide
Fără gravitate pentru mamă şi făt. În al treilea
trimestru cele mai multe gravide pot prezenta
jenă până la durere, datorită senzaţiei de arsu-
ră în regiunea epigastrică, vărsăturilor, disten-
siei abdominale, activităţii viguroase a fătului,
presiunea capului fătului în pelvis şi a consti-
paţiei. Mersul devine legănat, uneori dureros.
Senzaţia de presiune, neasociată de durere,
sângerare sau alte simptome, se întâlneşte frec-
vent şi nu este de obicei periculoasă. Discută cu
medicul care o va diferenţia de travaliul pre-
matur.
Boli legate de sarcină. Exemple: avortul spon-
tan, sarcina extrauterină, fibromul uterin, tra-
valiul precoce, infecţiile amniotice, ruptura ute-
rină şi dezlipirea bruscă a placentei.
Boli nelegate de sarcină. Exemple: refluxul
gastroesofagian, ulcerul gastric, apendicita
acută, colecistita acută, ocluzia intestinală, pan-
creatita acută, infecţiile urinare.
Sângerările vaginale
Orice sângerare în ultima parte a sarcinii
poate fi gravă, iar dacă este abundentă şi aso-
ciată cu durere, trebuie anunţat imediat medi-
cul. Chiar pentru o simplă pătare, fără alte sim-
ptome, trebuie consultat medicul în aceeaşi zi.
Acesta va efectua o ecografie pentru a evalua
starea fătului. Cauzele cele mai frecvente de
sângerare vaginală, în această fază a sarcinii,
sunt: placenta praevia, dezlipirea prematură de
placentă, rupturi ale mucoasei uterine, avort
tardiv, travaliu prematur.
Trimestrul al treilea
Modificările de vedere
Retenţia de lichide şi hormonii de sarcină
provoacă modificarea formei ochilor.
Pot rezulta:
- vedere mai tulbure; apare de obicei în luna
treia şi durează până după naştere;
- uşoară schimbare a acuităţii vizuale;
schimbarea ochelarilor este rareori necesară,
mai ales că aceasta este trecătoare;
- umflarea pleoapelor.
Mai frecvent, ochii se simt uscaţi şi iritabili,
cu senzaţie de arsuri sau oboseală şi tolerezi cu
greu lentilele de contact.
Sugestii:
- Foloseşte picături de ochi lubricante
(lacrimi artificiale).
- Poartă ochelari în locul lentilelor de con-
tact pe timpul sarcinii.
- Poartă ochelari de soare în lumină puterni-
că pentru a-ţi proteja ochii deveniţi sensibili.
Gravidele diabetice sau hipertensive necesi-
tă un control oftalmologic atent în timpul sar-
cinii. Dacă vederea scade, devine tulbure sau
dublă, cu puncte (muşte) mişcătoare, poate fi
un semn de preeclampsie. Adresează-te ime-
diat medicului.
Tulburările de somn
Pe măsură ce sarcina progresează somnul
tău devine tot mai asemănător cu acela al nou-
născutului: durata de somn profund se micşo-
rează, iar cea de somn superficial creşte.
Insomnia
Neputinţa de a adormi sau de a dormi
noaptea, te face iritabilă şi obosită în cursul
zilei. Dificultatea de a găsi o poziţie confortabi-
lă noaptea, pe măsură ce copilul creşte, mişcă-
rile lui, durerile regurgitaţiei gastroesofagiene,
durerea de spate, crampele de la picioare,
nevoia frecventă de a urina, visele urâte şi gri-
jile care se adună, te trezesc deseori. Somnul
tău superficial poate continua şi după naştere.
Sugestii:
- Fă-ţi un program relaxant înainte de culca-
re şi culcă-te la ore regulate.
- Bea puţine lichide seara pentru a urina mai
rar noaptea.
- Evită alimentele picante, cafeaua, ceaiul şi
133
MAMA ŞI PRUNCUL
alte băuturi cu cofeină. Nu te culca cu stomacul
prea plin. Ia o masă uşoară, cu alimente care
provoacă somnul, lapte cald, carne de pasăre
slabă sau ouă; ele conţin triptofan, un aminoa-
cid care creşte nivelul de serotonină din creier,
cu efect sedativ. O gustare bogată în proteine,
ca brânză, un sandvici cu carne slabă pentru a
menţine nivelul glucozei din sânge. Scăderea
glicemiei poate provoca visuri urâte, transpira-
ţii nocturne şi dureri de cap ce-ţi pot tulbura
somnul.
- Ceaiul de muşeţel are un efect calmant.
- Fă mai multă mişcare cu cel puţin patru
ore înainte de somn, ca să fii mai obosită, dar
nu epuizată, la culcare. Nu exersa sau face tre-
buri obositoare prin casă înainte de culcare, în
afară de întinderi musculare uşoare.
- O baie sau un duş călduţ înainte de culca-
Perna de maternitate
re.
- Dacă poţi, foloseşte un pat mare, cu multe
perne. S-au confecţionat perne speciale de
maternitate. Dormi pe o parte după săptămâna
a 24-a spre a evita compresia vaselor mari de
către uter, care-ţi provoacă greţuri.
- Dacă poţi, amenajează-ţi dormitorul: des-
tul de întunecat şi liniştit, cu o temperatură
confortabilă; dacă soţului îi este frig, acoperă-l
cu o pătură în plus. Unele gravide dorm mai
bine cu fereastra deschisă. Umidificarea aerului
din cameră poate ajuta.
- Mergi relaxată la culcare. O doza de râs
este calmantă, ca şi muzica.
- Nu te uita tot timpul la ceas, deoarece
aceasta îţi creşte neliniştea. Fii liniştită; pruncul
tău doarme, chiar când tu nu poţi închide ochii.
- Evită certurile înainte de culcare şi rezervă
134
discuţiile aprinse cu soţul pentru timpul zilei;
cere-i în schimb să-ţi facă un masaj odihnitor
de la cap la picioare; fă apoi dragoste pentru
un final fericit înainte de a adormi. Într-o sta-
tistică la peste 10.000 gravide din SUA, mijloa-
cele folosite pentru a adormi mai uşor, au fost:
lectura, un duş cald sau o partidă de sex, la câte
un sfert din viitoarele mame, iar restul au ape-
lat la tehnici de relaxare, ca yoga sau respiraţii
profunde, un pahar cu lapte cald sau o gustare
bogată în glucide şi proteine.
- Foloseşte patul doar pentru somn şi sex.
- Dormi câte puţin ziua pentru a compensa
insomnia.
- Încearcă tehnici de relaxare nocturnă:
masaj, respiraţii adânci, relaxare musculară
progresivă, imaginare ghidată, yoga.
- Dacă nu poţi să adormi într-o jumătate de
oră, ridică-te şi mergi în altă cameră. Citeşte,
ascultă muzică, tricotează, fă diverse treburi
calmante şi culcă-te mai târziu.
- Nu lua somnifere şi nu bea alcool, oricât
de mult ai vrea să dormi. Alcoolul este un drog
care tulbură somnul natural, trezindu-te mai
devreme şi mai puţin odihnită; în plus lezează
şi fătul.
- Dacă eşti epuizată şi nu poţi să-ţi faci acti-
vitatea zilnică din pricina insomniei, medicul
îţi poate prescrie un medicament, de exemplu
difenilhidramina sau doxilamina, considerate
sigure în sarcină. Nu lua însă medicamente fără
aprobarea medicului.
Sugestii pentru soţ:
- Strânge şi curăţă după masa de seara pen-
tru a-i da mai mult timp să se odihnească, să
citească sau să asculte muzică.
- Fă-i un masaj înainte de a adormi; aranjea-
ză-i pernele pentru a-i sprijini abdomenul şi
spatele; ajut-o să se urce şi coboare din pat.
- Fii indulgent cu schimbarea orarului de
somn al soţiei.
- Mută-te în altă cameră dacă sforăitul tău o
deranjează.
Somnul fătului în uter
Copilul tău doarme în uter independent de
tine. Straturile de piele, muşchi, uter şi lichidul
amniotic îl izolează de sunetele şi mişcările din
afară. Nu-l deranjează zgomotele care te supă-
ră pe tine, deşi un zgomot brusc şi puternic îl
poate trezi şi simţi că-ţi dă o mică lovitură.

Copilul îşi dezvoltă un ciclu propriu de
somn şi veghe, încă de când este în uter. La 7
luni de gestaţie apar perioadele de mişcări rapi-
de ale ochilor (REM), faza de somn în care
visează, iar după o lună se adaugă perioadele
non-REM, de somn liniştit. Fătul, ca şi nou-năs-
cutul, alternează perioadele de somn cu
momente când este treaz, fără a avea un pro-
gram de zi şi de noapte. Nu-ţi face griji că-i tul-
buri ritmul de somn; acesta se va stabli doar în
prima sau a doua lună după naştere.
Citeşte-i de repetate ori aceeaşi poveste; se
va obişnui cu ea şi va adormi uşor.
Visele gravidei
Deoarece o mare de parte din somn este
superficial, de tip REM, visele tale sunt mai
numeroase, iar trezirea frecventă îţi uşurează
reamintirea lor.
Visele reflectă în mod inconştient grijile
zilei, ele sunt derularea subconştientului. La
începutul sarcinii poţi visa animale mici,
uneori acvatice, deoarece te pregăteşti să îngri-
jeşti o creatură mică şi fragilă. Mai târziu pot
apare vise puternice, uneori erotice, alteori
înfricoşătoare, de exemplu pierderea copilului.
Visele tulburătoare, ca şi grijile, sunt normale
în timpul sarcinii, ele îţi spun ceea ce te preo-
cupă. Când visezi o călătorie, înseamnă că te
pregăteşti pentru aventura naşterii. Visele în
care aştepţi la rând traduc neastâmpărul aştep-
tărilor tale pentru ca sarcina să se termine.
Nu lua visele în serios şi nu te înspăimânta
din cauza lor.
Schimbări emoţionale
În timpul sarcinii se modifică nu numai cor-
pul, dar şi emoţiile. Sub influenţa modificărilor
hormonale apar schimbări de dispoziţie, de la
exuberanţă la depresie. A purta o sarcină nu
este o continuă distracţie. Gravida poate deveni
deseori critică şi iritabilă, exagerând fapte
minore, nesigură pe sine, uneori până la pani-
că, cu crize de plâns şi depresie nervoasă. Este
îngrijorată că se îngraşă şi devine neatractivă.
Alteori dimpotrivă sarcina este privită foar-
te pozitiv; gravida poate fi mai tot timpul bine
dispusă: are visuri plăcute şi este veselă, chiar
euforică.
Deşi fătul reacţionează la emoţiile mamei,
Trimestrul al treilea
lovind cu picioarele când aceasta este suparată,
schimbările emoţionale din timpul sarcinii nu
par să-l influenţeze negativ. Pentru a face faţă
schimbărilor emoţionale, e bine ca gravida să le
considere o forţă, care o ajută să se adapteze la
sarcină şi să devină mamă.
Gravida se poate simţi uneori singură sau
izolată. Este bine să-şi găsească persoane cu
care să poată comunica: soţ, rude, prieteni.
Prima persoană cu care trebuie să comunice
este desigur soţul. Cei doi au acum nevoie
unul de celălalt, mai mult decât înainte. Grijile
şi emoţiile nu vor dispare dacă sunt ignorate
sau evitate. Simţăminţele înăbuşite se acumu-
lează, apoi izbucnesc puternic la suprafaţă pe
nepregătite; devin astfel probleme majore, greu
de rezolvat. De aceea este bine de evitat acu-
mularea de probleme, discutându-le în mod
deschis atunci când apar.
Variaţiile emoţionale în sarcină pot fi une-
rori prea intense, fiind afectată de depresie,
anxietate, furie, încât ai nevoie de ajutor profe-
sional. Când aceste emoţii te tulbură şi nu
cedează după săptămâni întregi, iar cei apro-
piaţi sunt îngrijoraţi de comportarea ta, poţi
avea o tulburare emoţională de sarcină.
Emoţiile soţului în timpul sarcinii soţiei
Nu-l critica dacă reacţiile lui sunt diferite de
cum te aştepţi tu. Dă-i timp să se obişnuiască în
ritmul său, cu sarcina. Soţul este preocupat de
sarcină chiar dacă nu ţi-o spune. El poate fi
îngrijorat de asigurarea condiţiilor de trai, chel-
tuielile ce vor urma, cum va decurge naşterea,
cum va fi viaţa cu un copil şi cum va influenţa
viaţa sexuală.
Gânduri şi preocupări ale soţului:
- Se va preocupa soţia numai de copilul?
- Ce se întâmplă dacă unul din noi nu va
mai lucra?
- Relaţiia noastră de căsnicie va rămâne la
fel?
- Ce voi face dacă ceva nu merge merge
bine?
- Voi reuşi să fiu un tată bun?
Sugestii pentru apropierea emoţională a
soţilor în timpul sarcinii:
- Luaţi împreună deciziile importante de
sarcină. Mulţi viitori taţi sunt înfricoşaţi de naş-
tere.
- Include-l în discuţiile cu alţii: “vom avea
135
MAMA ŞI PRUNCUL
un copil “ în loc de “ sunt însărcinată”. Evită
însă să faci din sarcină singurul subiect de dis-
cuţie.
- Discutaţi deschis şi calm grijile şi proble-
mele majore ce se ivesc, în loc să le evitaţi.
- Avansează treptat în decizii, nu-l copleşi
deodată cu schimbări majore.
- Ia o atitudine pozitivă; lamentările prelun-
gite îndepărtează chiar şi cel mai binevoitor soţ.
- Explică-i că emoţiile te depăşesc uneori şi
scuză-te dinainte, dacă ajungi să-l superi.
- Spune-i cum te poate ajuta când eşti supă-
rată, nu anticipa ca el să ghicească ce vrei.
- Discută-ţi necazurile mai degrabă cu o
prietenă. Cei mai mulţi bărbaţi se maturizează
încet în relaţiile dintre persoane. De aceea
poate părea că nu-i pasă de tine când te simţi
rău.
- Fă-l să se simtă util. Din sarcinile mai puţin
stresante se nasc copii mai sănătoşi. Copilul lui
va creşte mai bine dacă el are grijă de tine.
Cere-i să-ţi facă zilnic un masaj şi arată-i cât de
mult îţi place.
- Mergeţi împreună la cursurile de educaţie
prenatală. Pune-l să simtă mişcările copilului şi
să-i asculte bătăile inimii şi minunaţi-vă
împreună.
- Recompensează-l afectiv în perioada de la
mijlocul sarcinii când te simţi mai bine.
- Creaţi-vă momente de intimitate în loc să
alergi după cumpărături.
- Cere-i ajutor la treburile casei şi creşterea
celorlalţi copii.
- Renunţati împreunăla obiceiuri nesănătoa-
se, de exemplu fumatul.
- Gândurile triste din timpul sarcinii sunt
normale şi trecătoare; ele nu influenţează cali-
tatea femeii de a fi o viitoare mamă iubitoare.
Cele mai multe modificări din timpul sarcinii,
aspectul, nivelul de energie şi dispoziţiile
schimbătoare, sunt dincolo de propriul control;
gravidele au nevoie de sprijin şi dragoste pen-
tru a trece cu bine prin această perioadă.
ÎNGRIJIREA FEMEII GRAVIDE
Este aceea pe care o primeşti de la membrii
familiei, de la prieteni, de la medic şi moaşă,
dar mai ales aceea pe care ţi-o oferi tu însăţi.
Nu este suficient să fii văzută regulat de medic
sau de moaşă. Aceştia îţi urmăresc sarcina pe
136
linia profesiei lor, pentru a te menţine într-o
stare cât mai bună şi a scădea riscul de compli-
caţii. Cel mai eficient mod de a-ţi proteja copi-
lul este să te îngrijeşti tu însăţi. Ignoranţa nu
este bună pentru gravidă.
Igiena corporală zilnică
Hormonii sarcinii modifică fiecare parte a
corpului tău, inclusiv pielea, părul, sânii şi din-
ţii. Pentru a te menţine în condiţie bună, îngri-
jirea zilnicãătrebuie să fie cât mai minuţioasă.
- Spală-ţi mâinile cu apă şi săpun timp de cel
puţin 20 de secunde, de mai multe ori pe zi şi,
mai ales, când te întorci acasă. Spălatul mâini-
lor are trei componente: apa curgătoare, prefe-
rabil caldă, săpunul cu spumă sau detergentul
lichid de vase şi frecarea. Săpunul antimicro-
bian nu este necesar. Un foarte eficace înlocui-
tor antiseptic şi emolient este de exemplu,
Cetaphylul, introdus recent în unităţile sanita-
re vestice; conţine printre altele glicerină şi
alcool.
- Fă zilnic duş sau baie cu apă călduţă; apa
fierbinte usucă pielea. Nu sta în cadă timp
îndelungat, deoarece baia prelungită deshidra-
teazã pielea şi creşte riscul de hiperemie pentru
făt. Nu uita să-ţi speli regiunea genitală, anală
şi axilară (subsuoara). Insistă pe cutele pielii.
Parfumurile nu pot înlocui baia, săpunul sau
duşul.
- Spală-ţi faţa cu săpun moale, neiritant, de
două ori pe zi: dimineaţa şi seara. Săpunul
obişnuit înlătură o parte din uleiurile naturale
ale pielii . Foloseşte un săpun pe bază de glice-
rină şi un prosop mic, cu care să te speli.
- Spală-ţi picioarele cel puţin o dată pe zi.
Usucă-le bine mai ales între degete, unde se
adună microbi şi apar ciuperci, producând o
infecţie fungică (picior de atlet).
- Schimbă-ţi zilnic lenjeria. Lenjeria colec-
tează celulele moarte ale pielii, transpiraţie şi
pete. Microbii se înmulţesc pe ele în cursul
nopţii, iar a doua zi nu mai miros bine.
- Evită fumul de ţigară, care impregnează
părul şi hainele; fumatul pasiv are multe efecte
negative pentru tine şi făt. Cere membrilor
familiei şi prietenilor să nu fumeze în casă sau
în maşină.
- Schimbă-ţi hainele de stradă şi agaţă-le pe
umeraş pentru a se aerisi.

- Lasă încălţămintea să se usuce peste noap-
te. Transpiraţia picioarelor favorizează creşte-
rea microbilor şi ciupercilor. Pantofii curaţi
miros mai puţin. Pantofii sport pot fi spălaţi cu
apă şi săpun sau în maşina de rufe. Branţurile
(căptuşeala pantofilor) se pot spăla şi mai des.
- Nu uita să-ţi cureţi şi dinţii! Gura e baro-
metrul sănătăţii corporale.
Îngrijirea pielii
- Evită expunerea prelungită la soare şi
vânt. Nu sta la soare în orele de intensitate
maximă (11-16) şi protejează-te cu creme şi
loţiuni cu indice de protecţie solară mai mare
de 30. Vântul şi soarele usucă tare pielea, scă-
zându-i posibilitatea de a se apăra.
- Păstrează-te în formă prin activitate fizică
zilnică.
- Mănâncă echilibrat şi bea apă multă, pen-
tru a satisface nevoile organismului.
- Odihneşte-te 9-11 ore pe zi, pentru sănă-
tate şi frumuseţe.
- Demachiază-ţi faţa. Demachiantul trebuie
să fie potrivit tenului tău. Demachierea se face
cu mişcări uşoare, mai ales în jurul ochilor, cu
vată şi demachiant sau cu demachiante, care se
spală cu apă. În general, dacă nu ai probleme
dermatologice poţi alege orice “pentru ten nor-
mal sau mixt”. Cere sfatul dermatologului ca să
ştii ce săpunuri sau loţiuni antibacteriene să
foloseşti, pentru a le evita pe cele care omoară
microbii normali ai pielii sau pe cele care exa-
gerează degresarea pielii, iritând-o. Săpunul,
chiar dacă este sub formă de lichid sau gel,
poate irita pielea. Ca să eviţi asemenea proble-
me, cumpără produse destinate igienei sugaru-
lui, care sunt testate dermatologic.
- Curăţă-ţi unghiile, fără a tăia pieliţa din
jurul lor. Aceasta apără de infecţii şi nu permi-
te fisurarea şi vălurirea unghiilor. În mod nor-
mal, unghiile au formă migdalată. Nu tăia exa-
gerat colţurile acestora; ar putea duce la încăr-
narea unghiilor, durere şi infecţii. Evită folosi-
rea unghiilor false sau lipiciul, care duce la dis-
trugerea unghiei naturale. Nu folosi oja ieftină,
contrafăcută.
- Nu te epila cu ceară refolosită, cu lama
altcuiva sau cu maşina electrică (epilator)
împrumutată. Crema epilatoare sau lama de
ras sunt de preferat pentru părul axilar sau
pubian, deoarece aceste zone sunt sensibile şi
Îngrijirea femeii gravide
se suprainfectează uşor. Pentru părul de pe
picioare poţi folosi ceara “la rece”, (ceara caldă
sau fierbinte duce, în timp, la deteriorarea pie-
lii şi apariţia varicelor), maşina electrică de epi-
lat (epilator) sau lama de ras, cu condiţia să-ţi
aparţină. Dacă mergi la un cabinet de cosmeti-
că, cere să folosească doar ceară de unică folo-
sinţă. Efectul cremelor şi loţiunilor în sarcină
nu se cunoaşte şi e prudent să le eviţi. Tot din
prudenţă evită emolientele pentru încetinirea
creşterii părului, cu produse din soia, ce pot
conţine hormoni vegetali.
- Dacă observi că părul de pe corp se înde-
seşte şi se îngroaşă sau îţi apare păr pe faţă, du-
te la dermatolog sau la endocrinolog; poţi avea
o boală numită hirsutism. Nu te epila pe faţă,
fără a consulta un dermatolog. Smulgerea
pufului cu ceară sau penseta, duce la îngroşa-
rea şi îndesirea lui.
Igiena regiunii genitale
Dacă te speli bine cu apă şi cu săpun, nu
miroşi şi scazi riscul de infecţii genitale. Pentru
labii foloseşte un săpun (solid sau lichid) neiri-
tant.
Evită orice altă substanţă de curăţat, deodo-
rantele, şampoanele, precum şi săpunurile tari
sau parfumate. Apa nu trebuie să fie nici prea
rece, nici prea fierbinte. Spală-te zilnic, deoare-
ce vulva, caldă şi umedă este un loc favorabil
pentru dezvoltarea microbilor. Spală-ţi vulva şi
intrarea vaginală după fiecare contact sexual.
Îndepărtează labiile şi curăţă spaţiul dintre ele.
Foloseşte jetul de apă al duşului sau un proso-
pel moale, înmuiat în apă caldă, pentru a înlă-
tura secreţiile groase şi aderente, acumulate. La
fel curăţă-ţi clitorisul. Trage-i gluga şi curăţă
secreţiile adunate dedesubt. Dacă nu te cureţi
bine, aceste secreţii se usucă şi provoacă durere
la contact. Un uscător de păr poate fi util pen-
tru uscarea rapidă şi completă a regiunii.
Îmbrăcămintea care favorizează umezeala
(blugi strâmţi, dresuri, chiloţi de nailon), duce
la dezvoltarea bacteriilor şi ciupercilor, care
produc mirosuri dezagreabile. Lenjeria curată,
absorbantă, permite ventilaţie, ajută la menţi-
nerea igienei genitale doar dacă se asociază cu
duş zilnic sau măcar cu spălare locală. Poartă
chiloţi de bumbac sau cel puţin chiloţi cu un
strat de bumbac la mijloc. Noaptea scoate-i. Pe
vreme caldă poţi să-i scoţi chiar când ajungi
137
MAMA ŞI PRUNCUL
acasă.
Mănâncă echilibrat. Abuzul de dulciuri
măreşte riscul de apariţie a infecţiilor vaginale.
Foloseşte doar creme hidratante (pe bază de
apă); cele uleioase favorizează infecţiile.
Foloseşte prezervativul, dacă nu eşti într-o
relaţie monogamă, pentru a evita riscul de
infecţii transmise sexual.
Nu muta degetul, penisul sau altceva din
rect direct în vagin.
Şterge-te întotdeauna de la vulvă către
anus. Dacă te ştergi invers, aduci bacteriile de
la rect înspre vagin, care produc infecţii.
Foloseşte hârtie de toaletă albă, neparfumată;
cea colorată şi parfumată poate fi iritantă. Nu-
ţi cheltui banii pe tampoane parfumate, miro-
sul neplăcut provine de la bacterii, mai ales
dacă nu te speli. Schimbă-le însă des. Evită
spray-urile igienice, care pot irita pielea. În
plus, partenerul poate fi alergic la el.
Evită contactul cremelor depilatoare sau
lamei de ras cu labiile mici. Protejează labiile
mici cu o cremă hidratantă, dacă se extind
peste labiile mari, dar fără să atingi vaginul. Nu
atinge vaginul, dacă nu eşti curată pe mâini şi
nu ai unghiile tăiate scurt; unghiile lungi pot
leza vaginul.
Dacă găseşti vreun coş pe labii, rezistă ten-
taţiei de a-l stoarce. Aplică comprese calde de
mai multe ori pe zi, până dispare. Dacă te
mănâncă rău şi persistă, consultă medicul,
deoarece poate fi semn de infecţie sau boală de
piele.
Spălăturile vaginale sunt contraindicate în
timpul sarcinii şi după naştere; în general nu
sunt indicate la femeia sănătoasă. Spălăturile
vaginale pot forţa pătrunderea microbilor de-a
lungul tractului genital, pot modifica aciditatea
mediului vaginal şi creşte riscul de vaginite.
Produsele cosmetice pot irita vaginul sau pot
produce reacţii alergice.
Tampoanele la gravidă
Tampoanele externe şi interne sunt de
mărimi diferite sau grade de absorbţie. Sunt de
unică folosinţă, făcute dintr-un material care
imită bumbacul şi au o folie impermeabilă
externă (cele externe). Au sau nu aripioare ade-
zive. Tipurile moderne de tampoane au un
grad mare de absorbţie, deoarece transformă
sângele în gel. Se recomandă utilizarea tam-
poanelor externe, cele interne cresc riscul de
138
sindrom toxic.
Igiena gurii
În timpul sarcinii hormonii crescuţi pot
provoca umflarea gingiilor, care devin mai sen-
sibile, moi şi sîngerează uşor ( gingivita de sar-
cină).
Alimentaţia echilibrată, care conţine canti-
tăţi suficiente de proteine de calitate, calciu şi
vitaminele B, C şi D, împreună cu igiena denta-
ră, previne tulburările gingiilor şi dinţilor.
O naştere nu trebuie să se asocieze cu un
dinte pierdut. Pierderea unui dinte în timpul
sarcinii este consecinţa lipsei de îngrijire a din-
ţilor, nu a absorbţiei calciului pentru dezvolta-
rea oaselor fătului. Igiena defectuoasă a gurii
nu provoacă numai carii dentare. O parte din
placa dentară se formează la nivelul gingiei
unde produce iritaţie şi sângerarea gingiilor,
iar mai târziu paradontoze şi căderea dinţilor.
Paradontoza la gravide creşte riscul de naştere
prematură. Este necesară curăţirea plăcii şi tar-
trului dentar pentru a înlătura pungile cu
microbi şi toxine din jurul rădăcinolor dinţilor.
Dinţii curaţi scad riscul infecţiilor gingiei şi
ale dinţilor. Perierea dinţilor de 2 ori pe zi cu
pastă fluorinată şi curăţirea cu aţa dentară o
dată pe zi este baza igienei gurii.
Vechile metode de periere a dinţilor inten-
ţionau să cureţe dinţii şi să înlăture particolele
alimentare. Asemenea tehnici foloseau mişcări
largi de sus în jos cu o periuţă tare, iar aţa den-
tară era utilizată rareori, pentru a înlătura par-
ticolele alimentare aderehnte.
Noile tehnici urmăresc controlul plăcii den-
tare, iar folosirea aţei dentare este obligatorie.
Se foloseşte o periuţă cu dinţi moi; se ating din-
ţii la zona de unire cu gingia cu o presiune foar-
te mică şi se mişcă puţin periuţa, sub un centi-
metru, cu o frecare rapidă, aproape vibratorie,
făra a deplasa capul periuţei; este nevoie doar
de îndoirea părului periuţei.
Sugestii:
- Continuă îngrijirea dinţilor cu o periuţă
moale şi aţă dentară în timpul sarcinii.
- Perie dinţii uşor şi frecvent, după fiecare
masă.
- Fiecare persoană trebuie să aibă periuţa sa
proprie (risc de transmitere a bacteriilor, care
produc carii dentare, a hepatitei virale şi

SIDA).
- Schimbă periuţa cînd începe să se uzeze (la
3 luni).
- Păstrează periuţa într-un loc unde să se
usuce repede, fără să se atingă de alte periuţe.
Periuţa de nylon necesită o zi pentru a se usca.
Sunt necesare 2 periuţe pentru a fi folosite
alternativ.
- Periuţa trebuie înlocuită după o viroză.
Rãcelile persistente pot fi provocate de periuţe
de dinţi care
adăpostesc
microorganisme
ce continuă să
reinfecteze
femeia.
- Aţa dentară
folosită corect, o
dată pe zi, este
obligatorie pen-
tru menţinerea
igienei dentare.
Aţa înlătură
Folosirea aţei dentare
placa şi resturile alimentare dintre dinţi şi de
sub linia gingiei, pe care nici cel mai bun periat
nu le poate înlătura complet şi masează gingia.
- Evită dulciurile lipicioase.
- Clătirea gurii cu apă, consumul de alimen-
te fibroase sau guma de mestecat fără zahăr,
deşi utile, nu pot înlocui folosirea periuţei de
dinţi şi a aţei dentare.
Gravida trebuie examinată de dentist, cel
puţin o dată în jurul lunii a 4-a de sarcină, pen-
tru a preveni infecţia gingiilor. Curăţirea tartru-
lui previne paradontita (inflamaţia ţesuturilor
dintre dinte şi os), micşorează riscul de naştere
prematură, iar ulterior căderea dinţilor.
Radiografiile dentare trebuie evitate pe cât
posibil; când sunt absolut necesare, abdomenul
gravidei trebuie acoperit cu un şorţ de plumb.
GRAVIDA CARE LUCREAZĂ
Dificultatea gravidei este de a combina
sarcina şi serviciul cu condiţia de mamă şi
soţie. Alegerea gravidei de a lucra sau sta
acasă, nu influenţează dezvoltarea copilului,
dacă slujba este tolerabilă. Mai important pen-
Gravida care lucrează
tru copil este buna sa îngrijire şi structura sta-
bilă, fericită, din familie. Soţii trebuie să stabi-
lească: dacă pot trăi pe baza unui singur sala-
riu. Ce este mai important evoluţia profesiona-
lă sau copilul? Dacă slujba oferă felxibilitate ca
orar, jumătate de normă? Cât poate fi prelungit
concediul de maternitate sau eventual de pater-
nitate?
Aceste dificultăţi sunt micşorate prin orga-
nizarea judicioasă a timpului. Fiecare femeie
gravidă trebuie să-şi ia timp liber înainte şi
după naşterea copilului. Chiar şi taţii pot avea
concediu de maternitate.
O femeie sănătoasă cu o slujbă normală
poate continua să lucreze în cea mai mare parte
a sarcinii. Este nevoie însă de unele precauţii.
Înaintea naşterii, timpul liber poate fi folosit
pentru odihnă şi pregătire, iar după naştere
pentru îngrijirea nou-născutului, revenirea la
forma dinaintea sarcinii, adaptarea la viaţa de
părinte şi bucuria de a avea un copil. Din păca-
te, cele mai multe femei au rareori posibilitatea
de a beneficia de timp liber.
Află despre pericolele locului tău de muncă
înainte de a fi gravidă. Uneori nu cunoaştem
substanţele care pot leza copilul pe cale de dez-
voltare.
Este periculos să lucrezi în timpul sarcinii
când:
- stai în picioare peste 3-4 ore pe zi;
- eşti expusă la substanţe chimice toxice,
metale grele, boli infecţioase, radiaţii şi fum,
inclusiv fumatul pasiv;
- faci eforturi fizice intense, numeroase aple-
cări, urcare pe scări sau ridicări de obiecte
grele;
- locul de muncă este foarte cald, rece sau
umed;
- ai ture lungi, schimbătoare sau de noapte.
Sugestii:
- Anunţă şeful că eşti gravidă înaintea altor
colege de serviciu. Momentul poate fi la sfârşi-
tul primului trimestru, când sarcina devine mai
sigură, sau mai devreme dacă oboseala ta devi-
ne evidentă. Oferă-i sugestii privind înlocuito-
rul şi păstrează-ţi deschise unele opţiuni
(mamă acasă cu copilul, înapoi la serviciu
curând după naştere, jumătate de normă, ore
flexibile, serviciu de acasă ş.a), în funcţie de
felul cum va evolua sarcina.
- Nu lua parte la nimic periculos pentru tine
139
MAMA ŞI PRUNCUL
şi copil.
- Nu sta în picioare timp îndelungat, poartă
ciorapi elastici şi pantofi cu tocul jos.
- Odihneşte-te în pauze şi la masa de prânz.
- Ridică-te şi mergi puţin la fiecare jumătate
de oră.
- Adu-ţi mâncarea de prânz şi gustări nutri-
tive.
- Bea apă multă, deoarece ai nevoie de mai
multe lichide decât înainte.
- Dacă e posibil, modifică-ţi programul.
Încearcă să te readaptezi la locul de muncă,
deoarece acum ai mai puţină energie. Adu cu
tine gustări pe care le tolerezi, nu amâna masa,
oricât de ocupată ai fi, ţine o sticlă cu apă la
îndemână din care să bei deseori, ridică-ţi
picioarele pe un scăunel, menţine o poziţie
corectă pe scaun la birou, stai cu capul pe birou
câteva minute şi fă pauze scurte şi dese.
- Identifică ceea ce este riscant pentru tine la
locul de muncă şi luptă pentru a fi transferată
într-un alt loc mai sigur. De exemplu statul
îndelungat (peste patru ore) în picioare, ridica-
rea repetată de obiecte grele, vibraţii puternice
sau distanţe lungi până la serviciu, predispun
la naştere prematură sau nou-născut cu greuta-
te mică.
- Nu permite să se fumeze în jurul tău.
- Acceptă ajutorul altora; colegelor de servi-
ciu le-ar face plăcere să te ajute.
- Învaţă cum să tolerezi stresul la locul de
muncă.
- Schimbă-ţi locul de muncă încă înainte de
a rămâne gravidă, dacă lucrezi cu substanţe
toxice (de exemplu aerosoli, vopsele, inhalanţi
şi solvenţi toxici, monoxid de carbon, formal-
dehidă, azbest, plumb, mercur, medicamente
contra cancerului, raze X, etc.). Chiar şi expu-
nerea tatălui la substanţe toxice poate avea
efecte nocive asupra conceperii. Dacă lucrezi în
fotografie, pictură, ceramică sau vopsitorie,
poţi veni în contact cu numeroase substanţe
chimice, în special plumb. Merită să-ţi contro-
lezi nivelul de plumb din sânge, iar dacă e cres-
cut, să schimbi locul de muncă. În asemenea
cazuri poartă mănuşi şi mască, fă duş îndată
ce-ai ajuns acasă şi spală hainele de lucru sepa-
rat de restul familiei.
- Agricultorii şi horticultorii sunt expuşi la
insecticide şi paraziţi, ca toxoplasmoză.
Coafezele se recomandă să poate mănuşi când
140
colorează părul, să stea pe scaun cât mai des şi
să aerisească salonul.
- Dacă lucrezi în învăţământ, domeniul
sănătăţii, grădiniţe de copii, serviciul veterinar
sau industria cărnii, eşti mai expusă la infecţii
ca herpes, varicelă, hepatită A, B, toxoplasmo-
ză, virusul citomegalic, boala cincea (parvovi-
rus) sau chiar HIV. Micşorează expunerea prin
folosirea de mănuşi, halat, mască şi ventilare
adecvată. Dealtfel poţi fi deja imună la unele
din aceste boli, prin vaccinare sau îmbolnavire
prealabilă. În plus riscurile mediului toxic sunt
relativ minore, comparate cu cele ale tutunului,
alcoolului sau drogurilor.
Stresul la locul de muncă
Nivele crescute de stres se asociază cu un
risc mai mare de complicaţii de sarcină, ca
avort, preeclampsie, sarcină prematură şi naş-
tere de copil cu greutate mică pentru vârsta
gestaţională.
Stresul emoţional prenatal creşte concentra-
ţia unor hormoni, tensiunea arterială şi frec-
venţa inimii. La aceasta se adaugă modificări în
stilul de viaţă, provocate de stres, cum sunt:
oboseala, insomnia, fumatul şi alimentaţia
nesănătoasă. Tolerezi mai uşor stresul dacă
anticipezi prezenţa lui şi iei o atitudine proacti-
vă. Încearcă să te odihneşti îndeajuns, să-ţi
reorganizezi viaţa micşorând din obligaţii, să
rezolvi eficient conflictele cu persoane dificile
şi să faci exerciţii fizice în mod regulat.
ÎMBRĂCĂMINTEA GRAVIDEI
Începînd cu
luna a treia gravida
se simte mai bine în
îmbrăcăminte
l a r g ă .
Îmbrăcămintea
confortabilă nu
înseamnă însă
n e g l i j e n ţ ă .
Asortarea cu gust a
unor accesorii,
aranjarea părului şi
a feţei dau femeii
însărcinate o notă
de eleganţă, dis-
Un costumas purtat
în două feluri
 Îmbrăcămintea gravidei

tincţie şi îi cresc buna dispoziţie. Costumaşe întotdeuna binevenită.

clasice, lejere, din lycra, le poţi purta de-a lun-
gul întregii sarcini. Cu doar puţină imaginaţie
poţi arăta ca o femeie de profesie sau gata de a
merge la un picnic, folosind acelaşi costumaş.
Evită curelele strânse în jurul taliei. Încearcă
ciorapi elastici pentru a preveni sau micşora
varicele.
Îmbracă-te mai subţi-
re decât de obicei; creşte-
rea metabolismului şi a
stratului de grăsime te
fac să te simţi mai caldă.
Un tricou lejer, şic şi o
pereche de pantaloni
scurţi sunt ţinuta perfec-
tă într-o frumoasă zi de
vară, pentru a merge la
plimbare sau la plajă.
Poartă o plălărie cu
boruri largi şi protejează-
te cu o cremă cu factor de
Ţinuta de mers pe plajă
sau la plimbare
Ca să te simţi comodă,
dar în acelaşi timp confi-
dentă în tine însăţi,
îmbracă un trening mai
bun şi pune un palton
larg, cu care să te poţi
înfăşura dacă este vânt.
Vă veţi simţi minunat
după plimbare, tu şi
pruncul din tine.
Un palton la modă care te
înveleşte şi te înfrumuseţează
Un poncho şic de iarnă îţi acoperă silueta,
este călduros şi foarte la modă. Poate fi asortat
cu o fustă lungă de lână sau cu o perche de pan-
taloni groşi de iarnă. Este o ţinută potrivită
pentru o seară la operă sau pentru mers în vizi-
tă la prieteni.

protecţie peste 30, dacă îţi planifici câteva ore

în soare.
Împrumută sau încearcă să-ţi confecţionezi
singură haine pentru sarcină. Blugii pe care îi
iubeai înainte de sarcină poţi să îi porţi, dacă
faci unele mici ajustări ca de exemplu o bucată
de material elastic în talie.
Alege îmbrăcăminte de bumbac neiritantă şi
răcoroasă, în special lenjeria, înlocuind bikini
cu chiloţi lejeri. Poartă sutienul de maternitate
chiar şi noaptea; lărgeşte
elasticul dacă îţi lasă
urme pe piele.
În timpul sezonului
de toamnă, iarnă, este
bine să te simţi protejată Un poncho şic de iarnă
de frig, dar în acelaşi
timp să păstrezi o notă
de eleganţă, chiar şi cu Nu neglija evenimentele în familie, nunţile
multe straturi de haine. rudelor apropiate sau prietenilor, doar pentru
O plimbare în aer liber, că eşti gravidă şi te simţi neatractivă. Din con-
într-o frumoasă după tră feminitatea, sensibilitatea unei femei gravi-
amiază de toamnă, este de sunt de invidiat. O rochiţă simplă clasică,
largă în talie, asortată cu mărgele sau perlele
Blugii preferaţi bunicii, îţi vor pune în evidenţă stilul rafinat.

141
MAMA ŞI PRUNCUL
Rochiţă clasică elegantă Un plus de feminitate
De asemenea, o fustă elegantă cu talie elas-
tică şi mărgele sexy, asortată cu un top elastic
de bumbac, pot constitui o toaletă de invidiat la
nunta celei mai bune prietene sau la un cocktail
de la firma soţului.
Dacă este vară, o rochiţă fără umeri, cu
decolteu şi prinsă după gât îţi va sublinia fru-
museţea gâtului, spatelui şi a umerilor. Soţul
tău va fi mândru să fie alături de tine la reu-
niuni de familie sau chiar şi la un suc în oraş
Arată-ţi eleganţa umerilor gâtului şi a spatelui
142
2h 2h20min 3h 3h 4h 6h
6h30min +7h +7h toată ziua toată ziua tot timpul
Pantofi pentru diferite ocazii şi durata de purtat
într-o frumoasă după amiază de vară.
Alege încălţăminte largă, cu tocul jos şi lat,
pe care o poţi încălţa uşor, fără să te apleci, pen-
tru o plimbare zilnică. Iată câteva sugestii de
încălţăminte şi durata maximă cât porţi purta o
anumită pereche de pantofi.
Femeile gravide, al căror serviciu implică
deplasări frecvente, pot adopta o ţinută clasică,
comodă dar elegantă în acelaşi timp, pentru a
păstra o notă de profesionalism. Dacă o femeie
este gravidă nu înseamnă că nu îşi poate exer-
cita profesia la nivelul aşteptărilor. Este impor-
tant să te simţi în formă atât ca femeie de pro-
fesie, cât şi ca femeie gravidă.
Ţinuta de călătorii
CĂLĂTORIA
În timpul sarcinii este cel mai bine tolerată
între lunile a 4-a şi a 6-a.

Automobilul
Poartă întotdeauna centura de siguranţă,
dar plaseaz-o jos, sub uter, de-a lungul pelvisu-
lui. Foloseşte centura de umăr şi aşeaz-o între
sâni, dar nu prea sus, spre a nu-ţi freca gâtul.
Tu şi copilul aveţi mai multe şanse de a supra-
vieţui unui accident, dacă porţi corect centura
de siguranţă. În plus suportul pentru cap îţi
măreşte confortul şi micşorează riscul de frac-
tură a coloanei cervicale (gâtului) în caz de
Poziţia corectă a gravidei la volan
accident.
Deplasarea nu precipită travaliul şi nu pro-
duce avort sau alte complicaţii de sarcină. Cere
însă avizul medical. Planifică-ţi călătoriile pen-
tru a nu interfera cu consultul şi examinările
medicale. Medicul te poate sfătui să stai aproa-
pe de casă, dacă ai gemeni sau o sarcină cu risc
crescut.
Călătoria poate fi însă epuizantă, aşa încât
distanţele trebuiesc limitate. Coboară din maşi-
nă la intervale de timp regulate, întinde-ţi muş-
chii şi articulaţiile şi mergi puţin în jur, pentru
a îmbunătăţi circulaţia sângelui şi a urina.
Pentru confort, foloseşte perne şi întinde-ţi des
picioarele. Când stai, roteşte gleznele, mişcă
degetele la fiecare jumătate de oră, întinde şi
îndoaie picioarele pentru a contracta muşchii
posteriori ai gambei; nu încrucişa picioarele. Ia-
ţi mâncare hrănitoare pe drum, nu te baza pe
ce vei găsi pe traseu. Să ai la îndemână pungi,
în caz de greţuri, vărsături. Dacă poţi, foloseşte
aerul condiţionat în timpul verii.
Mediul înconjurător
Dacă ai intrat în travaliu, nu conduce singu-
ră maşina la maternitate.
Avionul
Riscul unei călătorii este neglijabil, în cazul
unei sarcini normale. Când este posibil, alege
un loc unde îţi poţi întinde picioarele. Ridică-te,
întinde-te şi mergi în jur la zborurile lungi,
pentru a evita staza venoasă şi formarea de
cheaguri de sânge. Bea apă de-a lungul zboru-
lui, deoarece deshidratarea este accentuată de
aerul uscat din cabină.
Nu se recomandă călătoria cu avionul în tri-
mestrul al 3-lea de sarcină; de fapt este mai bine
să stai aproape de casă. Dacă este necesar să
călătoreşti, ia cu tine fişele medicale cu reco-
mandările medicului şi medicamentele.
MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
În lumea poluată în care trăieşte gravida,
factorii cei mai nocivi rămân totuşi fumatul,
alcoolul şi malnutriţia.
Deşi rareori îţi poţi crea un mediu perfect în
timpul sarcinii, trebuie să încerci să eviţi: respi-
rarea gazelor de eşapament, mânuirea animale-
lor, inclusiv a deşeurilor acestora, mânuirea de
carne crudă şi insecticide. Evită folosirea spray-
urilor cu aerosoli în casă, substanţele care for-
mează vapori, ca benzina, soluţii de curăţat,
creozot, vopsele volatile, lacuri, dizolvanţi,
unele adezive, soluţii (spray) de curăţat araga-
zul.
Radiografia de abdomen sau şolduri inclu-
de fătul în fascicolul de raze X şi pot fi pericu-
loase. În schimb, televizorul nu pare să emită
radiaţii nocive.
E de preferat ca apa potabilă consumată în
timpul sarcinii să fie fiartă şi răcită.
Deşi gravida poate lua diferite infecţii de la
oamenii cu care vine în contact, ea nu trebuie să
se izoleze sau să poarte mască atunci când vor-
beşte cu alţii. Totuşi este bine să fie prudentă, în
special în preajma copiilor sau adulţilor febrili,
cu toate că perioada de contagiune începe
înaintea apariţiei semnelor de boală. O răceală
sau gripă nu va leza fătul, dar îngrijeşte-te pen-
tru a evita febra.
Mulţi factori din mediul înconjurător pot
afecta fătul. Majoritatea nu sunt cunoscuţi încă.
143
MAMA ŞI PRUNCUL

Dintre medicamente, 85% nu au fost studiate TUTUNUL, ALCOOLUL ŞI CAFEAUA

pe gravide, aşa încât nu se cunoaşte efectul lor
asupra fătului.
Pentru a-ţi scădea riscul de infecţii:
- alimentează-te raţional, dormi, exersează
suficient şi nu te obosi muncind din răsputeri.
Fereşte-te de oamenii bolnavi;
- evită aglomeraţia şi persoanele care tuşesc
în spaţii închise;
- spală-ţi mâinile cu meticulozitate, în spe-
cial înainte de a atinge nasul, gura sau ochii;
- nu folosi obiecte personale ale altora, de
exemplu, periuţa de dinţi;
- ţine doar animale sănătoase în jurul casei.
Vaccinează-le. Dacă ai pisică ia măsuri ca să
eviţi toxoplasmoza.
Fumul de tutun conţine cam 4000 de sub-
stanţe toxice, dintre care unele pot afecta grav
fătul. Printre substanţele toxice din fumul de
ţigară sunt: nicotina (un drog adictiv), care
îngustează vasele de sânge, monoxidul de car-
bon, care sărăceşte organismul de oxigen prin
blocarea acestuia, benzenul-posibil cancerigen,
acidul cianhidric - o otravă puternică, amonia-
cul şi aldehida formică.
Fumatul în timpul sarcinii, în special în pri-
mul trimestru, creşte riscul multor complicaţii,
eventual cu oprirea în evoluţie a sarcinii.
Fumatul îngreunează nutriţia fătului prin
îngustarea vaselor uterine de către nicotină şi
lezează creierul în dezvoltare al fătului. Copiii

Tabelul 30. Factori care acţionează asupra gravidei şi efectele lor asupra dezvoltării fătului
FACTORI EFECTE:
Droguri care produc dependenţa: Greutate mică la naştere; dependenţa nou-născutului de drog; risc
heroina, cocaina, marijuana, LSD crescut de tulburări respiratorii şi sângerare în creier; leziuni ale
cromozomilor şi avort
Alcoolul Debilitate mintală; întârziere în creştere; avort spontan; cap mic
(microcefalie); anomalii ale feţei; coeficient de inteligenţă scăzut

Virusul citomegalic Cap mic; paralizii; surditate; calcificări intracraniene

Scăderea funcţiei gl. tiroide Cretinism; cap mic
Substanţe chimice din mediu (arsenic, benzen, Leziuni ale cromozomilor; avorturi spontane; greutate scăzută la naştere
cadmiu, bisulfit de carbon, monoxid de carbon,
aldehida formică, eteri glicolici, pesticide, plumb,
mercur, toluen)
Infecţie cu HIV Insuficienţa a sistemului imunitar, eventual deces
Alimentaţie nesănătoasă Întârzierea dezvoltării creierului; nou-născut de dimensiuni reduse;
rahitism
Iradiere Deformităţi fizice; debilitate mintală
Vârsta mamei sub 18 ani Prematuritate; naştere de făt mort; frecvenţă crescută de sindrom Down
Vârsta înaintată a mamei Infertilitate, frecvenţă crescută de sindrom Down
Rubeola Orbire; surditate; malformaţii ale inimii; naştere de făt mort
Fumatul Prematuritate; nou-născut de dimensiuni reduse
Sifilis Debilitate mintală; deformităţi fizice; moartea fătului în uter şi avort
Medicamente:
Acid retinoic (antiacneic) Urechi mici sau absente; hidrocefalie; defecte ale inimii
Amfetamine Defecte cardiace şi boli de sânge
Antihistaminice Malformaţii fetale
Antiemetice (împotriva greţei) Malformaţii fetale
Aspirina Tulburări de coagulare
Barbiturice Malformaţii congenitale
Chinina Surditate
Dietilstilbestrol Cancer vaginal la adolescente şi scăderea fertilităţii la urmaşi
Tulburări de sânge la copil
Sulfamide Icter la nou-născut
Steroizi anabolizanţi Efect masculinizant al fătului de sex feminin
Streptomicina Surditate
Tetraciclina Colorarea dinţilor
Diazepam Buza de iepure şi gura de lup

144

gravidelor fumătoare au greutatea şi circumfe-
rinţa capului mai mici la naştere, risc crescut de
apnee (oprirea respiraţiei), de moarte subită,
coeficient de inteligenţă scăzut, performanţă
intelectuală scăzută şi mai multe probleme de
comportament (de exemplu copii hiperactivi )
în timpul şcolii, comparativ cu copiii ai căror
mame nu fumează. Când fumează gravida,
fumează şi fătul. Bătăile inimii sale cresc, în
schimb el nu se poate dezvolta suficient, din
lipsă de oxigen.
Efectele fumatului în sarcină sunt propor-
ţionale cu numărul de ţigări consumate.
Reducerea ţigărilor poate fi iluzorie, pentru că
deseori fumătoarea compensează inhalând mai
adânc şi mai des. La fel se întâmplă când trece
la ţigări cu nicotină sau cu gudron scăzute.
Fumatul este o dependenţă, nu o obişnuin-
ţă. Dependenţa este greu de abandonat, aproa-
pe fiecare celulã din corp este influenţatã de
nicotină. La această dependenţã fizică se
adaugã cea psihică, de senzaţie plăcută în tim-
pul fumatului. Chiar şi fumatul în jurul gravi-
dei îi agravează greţurile şi influenţează fătul.
Dacă soţul sau altcineva fumează în aceeaşi
încăpere, fătul va fi la fel de afectat de fumul de
ţigară, ca şi cum ar fuma gravida. Insistă ca
soţul să se lase de tutun cu câteva luni înainte
de a concepe, iar rudele, prietenii şi colegii să
nu fumeze în aceeaşi cameră cu tine. Gravidele
ar trebui să aibă dreptul legal la un mediu
nepoluat de tutun la locul de muncă şi în alte
locuri publice.
Momentul cel mai bun pentru a renunţa la
tutun este înainte de a deveni gravidă, deoare-
ce primele săptămâni de sarcină sunt esenţiale
pentru dezvoltarea copilului.
Desi renunţarea la tutun poate fi unul din
lucrurile cele mai dificile din viaţa ta, mesajul
este clar: nu fuma!
Alcoolul poate leza atât spermatozoizii şi
ovulele înainte de concepţie, cât şi embrionul în
dezvoltare. Trece uşor de la gravidă la făt, care
îl elimină de două ori mai lent. Alcoolul con-
sumă unele substanţe nutritive şi vitamine,
care ar trebui sa hrănească fătul. Nu se cunoaş-
te doza minimă de alcool pe care fătul o poate
tolera fără urmări grave şi de aceea se reco-
mandă femeilor gravide să nu consume băuturi
alcoolice. Sunt gravide care după unul sau
Tutunul, alcoolul şi cafeaua
două pahare băute zilnic, nasc copii afectaţi de
alcool. Forma cea mai gravă este sindromul de
alcoolism fetal. Apare la copiii gravidelor, care
consumă zilnic 4 sau mai multe pahare de vin,
bere sau ceşti de alcool concentrat (de exemplu
ţuică). Tulburările la făt sunt: faţa caracteristică,
întârziere mintală şi de creştere, precum şi
leziuni ale creierului şi sistemului nervos. În
plus creşte riscul de avort şi de naştere de făt
mort. Asemenea nou-născuţi sunt mai subţiri,
au ochii mici şi nasul scurt cu rădăcina adânci-
tă. Pot prezenta malformaţii ale articulaţiilor,
membrelor, inimii şi sistemului nervos central,
cu întîrziere mintală şi tulburări de comporta-
ment, hiperactivitate, nervozitate excesivă şi
deficit de atenţie.
Efectul cel mai grav al alcoolului este cel
asupra dezvoltării creierului. Primul trimestru
este cel mai periculos timp de a consuma
alcool. Dacă te gândeşti să rămâi însăãrcinată
sau bănuieşti că eşti gravidă nu consuma deloc
alcool. Dacă ai fost obişnuită să te “relaxezi”
seara cu un pahar de vin, încearcă să-l înlocu-
ieşti cu lapte cald, ceai de muşeţel, băi călduţe,
muzică, masaj, exerciţii, lectură, meditaţie.
Este mult mai uşor dacă soţul ţi se alătură în
acest efort.
Cofeina din cafea, ciocolată, ceai, cola şi alte
băuturi dulci, trece prin placentă la făt. În doze
moderate, două ceşti pe zi, cafeaua nu pare să
producă suferinţă fătului. În cantităţi mari,
peste 3 ceşti pe zi, este dăunătoare. Consumul
zilnic de 3 sau mai multe ceşti de cafea sau ceai
în primul trimestru de sarcină creşte riscul de
avort şi poate duce la naşterea de copii sub-
ponderali. Cafeaua are un efect diuretic, elimi-
nând din corp lichide şi calciu, importante pen-
tru sănătatea mamei şi a fătului. Accentuează
urinarea frecventă din timpul sarcinii şi contri-
buie la deshidratare. Scade absorbţia de fier,
contribuind la producerea anemiei. După naş-
tere cofeina se transmite copilului prin lapte.
Cafeaua şi ceaiul, mai ales cu frişcă şi zahăr
strică pofta de mâncare fără a fi nutritive.
Cafeaua poate exagera variaţiile emoţionale ale
gravidei şi îi îngreunează repausul. Creşte
nivelul de adrenalină şi produce tulburări tre-
cătoare pulsului, respiraţie rapidă şi tremură-
turi la făt, iar mai târziu poate favoriza apariţia
diabetului de tip adult.
145
MAMA ŞI PRUNCUL
Încearcă să scazi cafeaua treptat. O poţi înlo-
cui ocazional cu una decofeinizată, dar nu lăsa
să ia locul laptelui sau sucurilor de fructe.
Apa de băut sau apa gazoasă sunt mai bune
decât coka-cola pentru sete.
MEDICAMENTELE ÎN TIMPUL SARCINII
Multe femei iau medicamente înainte şi în
timpul sarcinii, dintre care unele nu sunt pres-
crise de medic. Aproximativ la jumătate din
medicamenetele folosite de gravidă, nu se
cunoaşte efectul asupra embrionului sau fătu-
lui. La o parte mică din gravide, medicamente-
le sunt necesare pentru a trata boli grave ca dia-
betul sau astmul bronşic. La acestea se aleg
medicamentele al caror beneficiu este mai mare
decât riscul potenţial, iar dozele adaptate pen-
tru un efect terapeutic cât mai bun. Cele mai
frecvent folosite de gravide sunt: vitaminele,
fierul, analgezicele (contra durerii), laxativele,
antiemeticele (împotirva greţurilor şi vărsături-
lor), antibioticele, sedativele şi diureticele.
Aproape orice medicament luat în timpul
sarcinii, chiar şi o aspirină, trece prin placentă
putând influenţa copilul. Dacă femeia intenţio-
nează să devină gravidă sau este însãrcinatã, se
recomandă să nu ia nici un medicament decât
dacă este aprobat în mod special de medic pen-
tru sarcină.
Uneori efectele medicamentelor asupra
fătului devin cunoscute publicului doar după
mulţi ani. Talidomida de exemplu, folosită în
Europa prin 1960, a provocat malformaţii con-
genitale grave, ca lipsa sau scurtarea extremită-
ţilor.
E bine să fii prudentă şi să eviţi folosirea
medicamentelor în timpul sarcinii.
Perioada cea mai periculoasă de a lua medi-
camente este în primele trei luni de sarcină,
când fătul este cel mai vulnerabil la leziuni.
În dorinţa de a evita medicamentele, gravi-
da este îndrumată să practice medicina preven-
tivă, scăzând expunerea la boli infecţioase şi
poluanţi, hrănindu-se sănătos şi îngrijindu-se
prin metode nemedicamentoase.
Un medicament util înainte de sarcină va fi
probabil necesar şi în timpul gravidităţii.
Pentru boli dinaintea sarcinii, gravida va fi sfă-
tuită dacă e prudent să continuie medicamen-
tul, să-l schimbe cu un altul mai puţin riscant
146
pentru făt sau gravidă sau să-l întrerupă.
Cele mai multe medicamente sunt sigure la
gravide, altele sunt sigure, dar cu rezerve, iar
unele sunt de-a dreptul periculoase.
Medicamente lipsite de risc
- Paracetamol (Acetaminofen, Panadol,
Tylenol).
- Antiacide: Cimetidina, Famotidina,
Maalox. În doze mari pot produce însă creşte-
rea magneziului şi creşterea/scăderea calciului
la mamă şi făt. Ranitidina nu se foloseşte în pri-
mul trimestru.
- Antibiotice: peniciline, eritromicina, cefa-
losporine, clindamicin, nitrofurantoin.
- Antiasmatice: bronhodialatatoare, cromo-
linice.
- Pseudoefedrina, fenilefrina sunt deconge-
stionantele preferate de femeile gravide.
- Sulfamide, doar în primele 6 luni.
- Insulina.
- Plante medicinale: florile de tei, muşeţel,
sunătoare, nalbă, albăstrele, ciuboţica cucului,
lumânărica, porumbarul, salcâm, şovârf, frun-
zele de mentă, urzica moartă albă, nalbă, afin,
dud, patlagină şi mesteacăn. Chiar şi aceste
ceaiuri din plante se consumă cu moderaţie;
cantităţi mari (peste 500ml/zi) de ceai de mentă
sau zmeură pot provoca contracţii uterine,
creşte riscul de avort şi naştere prematură.
Medicamente folosite cu precauţie
Doar cu prescripţie medicală, în dozele şi
durata precise, când medicul hotărăşte că bene-
ficiile pentru mamă şi copil sunt mai mari decât
riscul potenţial.
- Aciclovir (antiherpetic).
- Albuterol (antiastmatic).
- Antibiotice: Flagyl, Gentamicina,
Izoniazida, Rifampicina, Vancomicina.
- Antiemetice (împotriva greţii şi vărsături-
lor): Fenergan, Compazina.
- Antidepresive: Imipramina, Amitriptilina,
Nortriptilina.
- Antipsihotice: Fenotiazina, Haloperidol.
- Medicamente împotriva durerii conţinând
codeină (în primele 6 luni).
- Antihistaminice şi antiemetice:
Clorfeniramină, Meclizina, Ciclizina,

Bromfeniramina, Loratadina, Cetirizina,
Prometazina, Clorpormazina.
- Siropuri de tuse cu goaiacol.
- Vaccinuri cu virusuri omorâte.
- Plante medicinale: cimbrul, cimbrişorul,
cruşinul, feniculul, ienupărul, păducelul, peli-
nul, plămânărica, potbalul, rostopasca, iarba de
negi, siminichia, tătăneasa (numai în uz extern)
şi vâscul.
Medicamente riscante pentru făt
- Retinoizi: doze mari de vitamina A (peste
15.000 UI/zi), Etretinate, Acitretin, Isotretinoin-
folosit în tratamentul acneei. Pot provoca boli
de inimă şi anomalii grave ale feţei (gura de
lup), ale ochilor, creierului, extremităţilor.
Riscul de malformaţii persistă încă săptămâni
după întreruperea tratamentului. Alt derivat
de vitamina A, Etretinate (Tegison) folosit în
tratamentul psoriazisului, trebuie, de aseme-
nea, evitat înaintea şi în timpul sarcinii.
- Hormoni: androgeni, Dietilsilbestrol,
Danazol. Produc malformaţii ale tractului geni-
tal, cancer de vagin, avort spontan şi sarcină
extrauterină, la fetele mamelor, care au luat
dietildilbestrol în timpul sarcinii.
Metiltestosteronul (un androgen) produce
masculinizarea fătului de sex feminin.
- Antibiotice: Streptomicina poate provoca
surditate, când este folosită de gravidă timp
îndelungat. Tetraciclina poate întârzia creşterea
oaselor şi modifica culoarea dinţilor.
Sulfamidele în al treilea trimestru provoacă
icter la nou-născut. Cloramfenicolul poate pro-
duce anemie aplastică la mamă şi sindromul de
copil cenuşiu la nou-născut. Trimetoprimul
(component al Biseptolului) produce defecte de
tub neural.
- Antimicotice: Flucozanolul produce ano-
malii ale feţei, gura de lup şi boli de inimă.
- Antivirale: Amantadina, Ribavirin.
- Anticoagulante: Warfarina şi alte prepara-
te cumadinice. Produc hidrocefalie, microcefa-
lie, anomalii ale ochilor şi ale nasului.
- Anticonvulsivante: Fenobarbital şi
Diazepam (deşi se mai prescriu cu indicaţii
speciale în sarcină), Fenitoina, Acid valproic,
Trimetadione, Carbamazepina, Primidona.
Diazepamul produce buza de iepure şi gura de
lup, dacă este luat la începutul sarcinii şi depre-
Medicamentele în timpul sarcinii
sia nou-născutului, când este luat în travaliu.
Produc întârzieri în creştere şi dezvoltarea min-
tală, anomalii cranio-faciale. Evaluarea riscului
acestor medicamente este dificilă, deoarece epi-
lepsia însăşi poate provoca anomalii congenita-
le.
- Antineoplazice: Metotrexat, Busulfan,
Ciclofosfamida; produc avort spontan, malfor-
maţii congenitale: hidrocefalie, gură de lup,
statură mică, hipertelorism, absenţa degetelor.
- Chinina dă surditate, defecte de ochi.
- Medicamente cardiovasculare.
Verapamilul şi alte blocante de canale de calciu
scad circulaţia sangvină uterină, deprimă mio-
cardul şi dau stop cardiac la făt. Propranololul
şi câteva alte beta-blocante întârzie creşterea
intrauterină, provoacă depresie respiratorie,
bradicardie, scăderea glicemiei. Nifedipinul şi
labetelolul sunt bine tolerate. Diazoxidul pro-
duce alopecie, creşterea glucozei în sânge.
Furosemidul scade circulaţia sangvină uterină
şi creşte bilirubina. Spironolactona produce
feminizarea glandelor genitale masculine.
Tiazidicele produc scăderea trombocitelor la
nou-născut. Captoprilul şi alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei, produce
malformaţii renale, anurie.
- Analgezice nonsteroide: Indometacin,
Ibuprofen, Aspirina. Pot produce închiderea
prematură a canalului arterial la făt sau nou-
născut cu hipertensiune pulmonară secundară,
scad volumul de lichid amniotic. Nu se reco-
mandă utilizarea lor după săptămâna 34-a.
Aspirina luată ocazional în timpul sarcinii, nu
va face rău copilului, în special în primele două
trimestre. Aspirina este riscantă însă în ultimul
trimestru, când chiar şi o singură doză produce
tulburări hemoragice la mamă şi făt.
- Expectorante conţinând iod produc hipoti-
roidism la făt.
- Narcotice: Morfina, Mialgin, Codeină,
Dihidrocodeina deprimă respiraţia nou-născu-
tului dacă sunt administrate înainte de naştere;
nu se dau în travaliul declanşat.
- Corticoizii dau malformaţii ale placentei şi
fătului şi chiar moartea fătului în uter;
- Tranchilizantele pot produce tremurături,
care continuă luni de zile după naştere.
- Antitiroidiene: Propiltiouracil, Iodura de
potasiu provoacă hipotiroidism fetal şi guşă.
- Plantele medicinale sunt medicamente
147
MAMA ŞI PRUNCUL
uneori foarte puternice. Unele au fost folosite
de mii de ani pentru a provoca avortul: cetina
de negi, vârnaţul, tulpina de muşcată, ceaiul de
ştir şi vrej de dovleac. Pot provoca diaree, văr-
sături, tulburări cardiace, hepato-nefrite,
hemoragii uterine grave, comă şi moarte. Sunt
total contraindicate. Pot produce malformaţii
congenitale: mărul lupului, limba mielului
(întreaga planta inclusiv florile), cruciuliţa,
pătrunjelul creţ, dediţel, ruta, tătăneasa, roiba
(rădăcina), busuiocul (uleiul extras din plantă),
ferig (rizomul), podbalul ( florile şi rădăcina) şi
captalan (rizomul).
Sugestii:
- Consultă medicul înainte de a lua orice
medicament în timpul sarcinii. Recomandările
din această carte nu pot înlocui avizul medicu-
lui tău.
- Asigură-te că înţelegi clar de ce şi cum iei
medicamentele, ce efecte secundare sunt posi-
bile şi ce metode alternative există.
- Urmează cu grijă instrucţiunile medicului
pentru luarea medicamentului. Nu te baza
doar pe informaţia din prospectele medica-
mentelor. Deseori acestea au scopul de a prote-
ja fabricantul mai degrabă decât a informa con-
sumatorul.
- Evită medicamentele compuse din mai
multe substanţe. De exemplu, tabletele contra
răcelii pot conţine un amestec de aspirină, anti-
histaminice şi decongestionante.
- Caută remedii nemedicamentoase pentru
afecţiunile uşoare.
- În cazuri grave - cum ar fi o criză de astm
- este mai bine totuşi să iei medicamentul
(Albuterol), chiar dacă ele pot avea unele ris-
curi pentru copil.
Teama de malformaţii congenitale produse
de medicamente, deşi reală, trebuie considera-
tă în funcţie de alte cauze. Cele mai multe mal-
formaţii congenitale (65-70%) sunt fără o cauză
cunoscută; mutaţiile genetice produc 20-25%
din cazuri, infecţiile intrauterine 3-5%, boli ale
gravidei (diabet zaharat, epilepsie, fenicetonu-
ria) 4%. Mai puţin de 1% din cazuri sunt pro-
duse de medicamentele prescrise de medic.
Mulţi avocaţi, medici şi părinţi suspectează
totuşi medicamentul doar dacă nou născutul a
fost expus la el.
148
Plantele medicinale la gravide
Unele gravide recurg la plante medicinale,
pentru a-şi trata unele simptome apărute în
cursul sarcinii. Efectele acestor plante asupra
gravidei şi fătului sunt în mare parte necunos-
cute, ele nu au fost studiate îndeajuns la gravi-
de şi unele au potenţial toxic. (Vezi cap.
Medicamente riscante pentru făt). Chiar cele
folosite timp îndelungat la adulţi pot avea efec-
te nocive asupra fătului, de exemplu usturoiul,
ginseng-ul, pelinul, ginkgo-biloba; pot mări
sângerarea în timpul travaliului. Altele ca arde-
iul iute, ienupărul, levănţica şi inul, stimulează
contracţiile uterine şi pot provoca avort sau sar-
cină prematură. Unele plante ayurvedice pot
conţine concentraţii toxice pentru adult de
plumb, mercur şi arsenic; pentru făt riscul este
şi mai mare.
Plantele acceptabile pentru gravide sunt
acelea folosite drept condimente în mâncăruri,
ceaiurile de plante uzuale. Ceaiurile se folosesc
în cantităţi moderate de până la 500 ml/zi. În
concluzie fii prudentă şi sceptică.
NUTRIŢIA
Înainte de sarcină
Dacă îţi planifici din timp sarcina, încearcă
să-ţi ameliorezi alimentaţia, deoarece nutriţia
ta va influenţa dezvoltarea fătului şi chiar sănă-
tatea lui, mai târziu. Menţine o greutate norma-
lă a corpului, măsurată prin IMC, care are
valori normale cuprinse între 19-24,9.
Consumă zilnic alimente variate şi nutritive,
care să conţină fructe, zarzavaturi, pâine şi
cereale integrale, produse lactate fără grăsime
sau parţial degresate, carne de pasăre, de vită
slabă, peşte, leguminoase. Sunt de preferat gră-
simile nesaturate celor saturate şi de evitat gră-
simile trans. Consumă mai puţine produse făi-
noase rafinate, dulciuri, elimină orice băuturi
alcoolice, fumatul şi eventual drogurile şi mic-
şorează consumul de cafea.
Discută cu medicul îngrijirea unei eventua-
le boli preexistente. Măsuri asemănătoare tre-
buie luate şi de soţ, deoarece ambii sunteţi par-
teneri egali în probleme de fertilitate.
Ia zilnic un supliment de acid folic, singur
sau inclus în preparatul multivitaminic prena-
 Nutriţia

tal. fier, zinc.

În realitate complicaţiile din sarcină şi sănă- Exemple de alimente care furnizează 300 de
tatea copilului depind în mare parte de factori kcalorii:
pe care mama nu îi poate controla îndeajuns: - o omletă din 2 ouă cu brânză, sau
factori genetici, calitatea îngrijirii medicale, sta- - o cană de fasole boabe;
rea economică, violenţa şi expunerea la toxine - un cartof copt în coajă, garnisit cu o lingu-
şi factori poluanţi din mediu. ră de brânză parţial degresată şi o farfurioară
de conopidă şi brocoli;
Influenţa nutriţiei asupra sănătăţii fătului - o cană de cereale integrale cu stafide, o
şi copilului jumătate de cană de lapte degresat şi o banană
mică;
Nutriţia din timpul sarcinii are efecte înde- - o cană cu iaurt degresat şi un măr mijlociu.
lungate asupra sănătăţii şi riscului de boli cro- Acidul folic poate fi obţinut printr-o tabletă
nice, mai târziu din viaţa copilului. Se cunoaşte de supliment vitaminic, fierul printr-o tabletă
în prezent, că unele aspecte ale metabolismului de 30 mg de sulfat feros.
unei persoane sunt programate încă din viaţa Nu toate caloriile au valoare egală. Unele
intrauterină. Efectul acestei programări fetale îi alimente sunt mai nutritive decât altele, deoa-
poate influenţa sănătatea ca adult. rece pe lângă calorii sunt încărcate cu substan-
ţe necesare creşterii şi dezvoltării fătului (pro-
Tabelul 31. Efectele nutriţiei asupra sănătăţii teine, acizi graşi esenţiali, vitamine, Fe, Ca, Zn,
fătului şi copilului antioxidanţi, fitoelemente ş.a.). Alimentele cu
În sarcină În copilărie şi la adult calorii goale (zahărul) conţin calorii, dar au
puţine alte elemente nutritive. Alimentele
Efectele
Dezvoltarea Performanţa în educaţie
dense în calorii conţin şi multe substanţe nutri-
nutriţiei în
creierului şi cunoaştere
tive într-un volum mic.
timpul În primul trimestru de sarcină este greu de
sarcinii, Creşterea şi Rezistenţa fizică şi realizat o nutriţie sănătoasă datorită tulburări-
copilăriei compoziţia imunitatea lor digestive. Trebuie însă asigurat cel puţin
şi la adult organismului volumul de lichid necesar (8-12 pahare de
Programarea Diabet, obezitate,
lichid, la care se adaugă vitaminele prescrise de
metabolică boli de inimă,
medic). Pe măsură ce sarcina progresează creş-
hipertensiune ş.a.
te pofta de mîncare, dar nevoile energetice
Rolul nutriţiei sănătoase la gravidă. O dietă cresc doar cu 15% (300 de kcalorii pe zi).
sănătoasă la gravidă furnizează energie, calorii, Excesul de calorii, indiferent de sursa ali-
pentru corp şi creşterea copilului. În plus furni- mentară, se transformă în exces de grăsimi.
zează toate substanţele necesare (proteine, gră- Controlează greutatea optimă prin activitate
simi, minerale, fibre alimentare, antioxidanţi şi Tabelul 32. Necesarul de kcalorii şi substanţe
fitoelemente) pentru a menţine corpul sănătos nutritive la femeia înainte de sarcină, în timpul sar-
şi a forma corpul copilului. Îţi menţine echili- cinii şi alăptării
brul metabolic pentru a avea o greutate, tensiu- Înainte de sarcină Gravida Alăptare
ne arterială şi nivel de glucoză în sânge norma- Kcalorii 2000 2300 2400
le. Proteine 50 70 g 75 g
A mânca bine în timpul sarcinii înseamnă a Calciu 1000 mg 1200 mg 1200 mg
urma aceleaşi recomandări pentru alimentaţie Fier 15 mg 30 mg 15 mg
şi sănătate ca şi înainte de sarcină, adăugând la Zinc 8 mg 11 mg 11 mg
acestea alimentele în cantităţile necesare fătului Iod 50 mcg 220 mcg 220 mcg
în creştere. Dacă femeia cunoaşte principiile de Vitamina A 700 mcg 770 mcg 1300 mcg
bază ale nutriţiei sănătoase şi s-a hrănit corect Vitamina C 75 mg 85 mg 95 mg
înainte de a fi însărcinată, atunci ea va adăuga Vitamina D 5 mcg 5 mcg 5 mcg
300 kcalorii pe zi de alimente nutritive, inclu- Vitamina B12 2 mcg 2,2 mcg 2,6 mcg
zând proteine, calciu, acid folic, vitamina C, Acidul folic 0,4 mg 0,4 mg 0,3 mg
Legenda: mcg= micrograme

149
MAMA ŞI PRUNCUL

Tabelul 33. Pricipalele substanţe nutritive în sarcină

Substanţa Cantitate Efecte, Rol Sursa
nutritivă
Vitamina A 770 mcg retinol Creşterea celulelor, dezvoltarea pielii, Ficat şi alte alimente de origine
(retinol şi sau 2565 UI membranelor mucoase, oaselor, ochilor, animală; fructe şi zarzavaturi colorate
carotenoizi) creşterea rezistenţei la infecţii; are rol în (cartofi copţi, spanac, morcovi)
metabolismul grăsimilor
Vitamina B1 1,4 mg Ajută dezvoltarea sistemului nervos, Gălbenuş de ou, peşte, orez maro,
(tiamina) inclusiv a creierului şi a inimii; are rol legume, carne de porc
în producerea de energie din glucide
Vitamina B2 1,4 mg Ajută creşterea, vederea, dezvoltarea Produse lactate, peşte, carne,
(riboflavina) nervilor, muşchilor, oaselor şi pielii cereale integrale
Vitamina B6 1,9 mg Ajută metabolismul glucidelor, Cartofi copţi, mazăre, morcovi,
(piridoxina) proteinelor şi grăsimilor, dezvoltarea carne de pasăre, peşte, seminţe şi nuci
sistemului nervos, globulelor roşii
şi a imunităţii
Acid folic 600 mcg Ajută dezvoltarea şi funcţia sistemului Linte, fasole boabe tărcată,
(folat) nervos; închiderea tubului neural din cereale integrale, spanac, portocale,
care se va forma sistemul nervos central seminţe de floarea soarelui, sparanghel
Vitamina C 85 mg Formarea ţesuturilor, creşterea oaselor Citrice, măceşe, ardei graşi, căpşuni,
(acid ascorbic) şi dinţilor, întăreşte gingiile, producerea roşii, zarzavaturi verzi
de hormoni
Vitamina D 5 mcg (200 UI) Necesară pentru creşterea oaselor şi Lactate, peşte, uleiuri vegetale,
(calciferol) dinţilor; rol în intărirea imunităţii cereale (ovăz), lumina soarelui
Vitamina B6 6 mg Ajută creşterea, dezvoltarea, glandelor Ouă, ficat, lactate, nuci, legume,
(acid pantoteic) suprarenale, producerea de anticorpi; cereale integrale
rol în metabolismul proteinelor şi grăsimilor
Calciu 1000 mg Creşterea oaselor şi dinţilor, Produse lactate, sardine,
(1300 mg activitatea nervilor, muşchilor, inimii zarzavaturi cu frunze verzi
pt. adolescentele
gravide)
Fier 27 mg Formarea hemoglobinei care transportă Carne roşie, ficat, ouă, peşte, verdeţuri,
oxigenul pentru energie şi creştere; fasole, linte, pâine integrală, urzici,
dezvoltarea oaselor şi dinţilor stafide, cereale fortificate,
frunze de păpădie
Vit E 15 mg (22,5 UI) Antioxidant. Deficitul duce la sterilitate, Cereale integrale, grâu încolţit,
anemie şi anomalii neuromusuclare ulei de porumb, de soia, nuci şi
seminţe, mere, morcovi, fructe de mare
Colina 450 mg Necesară pentru sinteza unor Lapte, ouă, ficat
neurotransmiţători, membranelor celulare
Biotina 30 mg Rol în metabolismul proteinelor, Ouă, organe de animale, peşte,
glucidelor şi grăsimilor cereale integrale, mazăre, spanac
Vitamina B12 2,6 mcg Stimulează sistemul imun, Carne, peşte, ouă, lapte, brânzeturi
previne bolile de inimă,
intervine în formarea hematiilor,
diviziunea celulară
Niacina 1,8 mg Funcţii multiple în metabolismul Cereale integrale, fasole, carne, peşte,
(B3 sau vit. PP) glucidelor, proteinelor, acizilor graşi nuci
Zinc 11 mg Creşterea şi dezvoltarea fătului Carne roşie, pâine integrală, fasole şi
mazăre boabe, seminţe de floarea
soarelui, iaurt
Iod 220 mg Rol în funcţia glandei tiroide. Sare iodată, fructe de mare, lapte
Deficitul în sarcină produce tulburări
multiple la făt
Fluor 3 mg Formarea dinţilor de lapte începând Apa potabilă tratată, ceai, peşte
din săptămâna a zecea şi a celor permanenţi

150
 Nutriţia
Substanţa Cantitate Efecte, Rol Sursa
nutritivă
Magneziu 350 mg Formarea ţesuturilor, oaselor, dinţilor; Seminţe de dovleac, spanac, peşte
reglarea insulinei şi a glucozei din sânge
Mangan 2 mg Formarea oaselor, nervilor, în sinteza Cereale, seminţe, nuci, fructe uscate
glucidelor şi grăsimilor şi ouă
Crom 30 mg Formarea insulinei, reglarea glucozei Cereale integrale, cele germinate,
din sânge şi sinteza proteinelor din struguri, legume, brânză, carne
ţesuturile în formare
Potasiu Până la 2000 mg Activitatea musculară, a aparatului Verdeţuri, legume, tărâţe de grâu,
cardiovascular şi a sitemului nervos caise, banane, nuci
Fosfor 700 mg Formarea oaselor şi dinţilor, coagularea Lapte, fasole
sângelui şi funcţia inimii
Cupru 1 mg Necesar pentru absorbţia Nuci, cereale integrale, zarzavaturi,
fierului - cu rol în formarea hemoglobinei -, fructe de mare
component al numeroase enzime
Seleniu 60 mcg Antioxidant, rol în funcţia Carne, cereale integrale, plante
sistemului imun şi a inimii puternic colorate, fructe de mare
Acizi graşi 1g Dezvoltarea creierului fătului, retinei Nuci, hering, somon, sardine, ton,
omega 3 seminţe de in, ulei de floarea soarelui,
măsline, rapiţă, ouă de casă
Fitochimicale cu moderaţie Rol protector asupra sănătăţii; Plante puternic colorate: pătrunjel,
întăresc imunitatea şi grăbesc vindecarea, vinete, citrice, cireşe; cereale integrale,
scad colesterolul, previn osteoporoza seminţe, ulei vegetal
şi unele cancere
Antioxidanţi Protejeză împotriva uzurii Fasole uscată neagră şi roşie, afine,
ţesuturilor şi organelor măceşe, zmeură, căpşuni, mure,
coacăze, fragi, mere, struguri, cireşe,
prune, nuci, potocale, roşii, morcovi,
ceapă, mazăre, linte, soia, ouă, peşte,
ceai chinezesc, ciocolată neagră
Probiotice Componente microbiene din unele alimente Iaurt cu bacterii probiotice vii:
Bacillus Bifidus , Acidophilus
Legendă: ui = unităţi internaţionale; mcg=micrograme

fizică. faţă nevoilor crescute ale sarcinii;

Deseori, o alimentaţie sănătoasă este baza-
tă doar pe bun simţ. Dacă gravida este sănătoa-
să, foarte probabil şi copilul său va fi sănătos.
Fătul primeşte toate substanţele nutritive de la
mamă, dar el este în competiţie cu ea pentru
cele care nu sunt suficiente pentru amândoi.
Când hrana gravidei este scăzută în acid folic,
fier sau calciu, fătul primeşte cea mai mare
parte, iar mama suferă (anemie, scăderea Ca).
Dacă te hrăneşti raţional:
- ajuţi copilul să crească la potenţialul gene-
tic deplin;
- ceea ce mănânci în timpul sarcinii influen-
ţează copilul nu numai la naştere, ci şi de-a lun-
gul vieţii sale, chiar până la bătrâneţe;
- scazi riscul de complicaţii;
- măreşti volumul de sânge, pentru a face
- starea ta de nutriţie va influenţa compozi-
ţia laptelui tău.
Nu te lipsi pe tine pentru a hrăni alţi
membri ai familiei.
Proteinele
Sunt substanţele nutritive cele mai impor-
tante pentru copil şi mamă. Aminoacizii stau la
baza formării celulelor copilului şi a placentei.
Influenţează mărimea fătului în limitele deter-
minate de ereditate.
Proteinele complete conţin toţi aminoacizii
esenţiali (pe care organismul nu-i poate fabri-
ca) şi provin din sursele animale. Proteinele
animale sunt asociate deseori cu grăsimi satu-
rate, al căror consum trebuie limitat; de aceea

151
MAMA ŞI PRUNCUL
alege carne slabă şi produse lactate degresate
sau parţial degresate. Alimentele de origine
vegetală, cu excepţia soiei, sunt incomplete,
conţinând doar unii aminoacizi esenţiali, dar
sunt şi ele o sursă bună de proteine. Pentru a
obţine toţi aminoacizii esenţiali este necesar să
se combine diferite surse de proteine, ca de
exemplu: pâine, paste făinoase sau cereale cu
legume, produse lactate sau carne.
Nevoile de proteine cresc de la 50 la 70 g /zi.
Suplimentul de proteine este necesar mai ales
în al 2-lea şi al 3-lea trimestru. Sursele de pro-
teine pentru gravide sunt: carne de pasăre,
carne de vită slabă, ouă, lapte, brânză, iaurt,
tofu, peşte, scoici, fasole, mazăre, linte, cereale
integrale, nuci şi seminţe. Proteinele de origine
vegetală conţin în plus grăsimi nesaturate, vita-
mine, minerale şi fibre alimentare. Necesarul
zilnic de proteine pe zi se obţine dintr-un pahar
de lapte, o cană de iaurt şi o porţie de carne de
pasăre.
Peştele furnizează proteine de prima calita-
te, este bogat în vitamine şi uleiuri polinesatu-
rate (omega 3, 6, 9). Se consumă moderat, 500g
pe săptămână, datorită riscului contaminării cu
plumb, mercur, şi a altor poluanţi din mediu.
Ficatul este un aliment foarte nutritiv, însă
consumul exagerat în timpul sarcinii poate
avea efecte toxice asupra fătului din pricina
concentraţiei mari de vitamina A.
Gravida vegetariană
Trebuie să acorde atenţie deosebită nutriţiei,
având nevoie de proteine complete, vitamine
şi minerale (fier, calciu, zinc, vitamina B12 şi
acid folic), mai ales dacă nu consumă ouă,
brânză şi lapte.
Dietele vegetariene sunt deseori sărace în
fier (care este mai abundent şi mai bine absor-
bit din sursele animale), vitamina B12 (aflată
mai ales în alimentele de origine animală), acid
folic (prezent în verdeţuri în cantitate prea mică
pentru a acoperi nevoile din sarcină), acizi
graşi omega 3 (din peşte gras ca păstrăv, ton,
somon), calciu (din produse lactate), zinc
(carne, ouă) şi vitamina D (dacă gravida nu este
suficient expusă la soare).
Vegetarienii sunt de diverse categorii: de la
lacto-ovo-vegetarieni (cei care consumă lapte şi
ouă) până la cei strict vegetarieni (vegani).
Chiar şi veganii pot avea suficiente proteine în
152
dietă, din fasole, nuci, lapte de soia, orez şi
tofu.
Necesarul de acid folic, fier, proteine, mag-
neziu, şi alte substanţe nutritive este furnizat
de 4 porţii de fasole şi mazăre uscate, la care se
adaugă câteva nuci şi seminţe. Calciul şi vita-
mina D poate proveni din lapte degresat sau
parţial degresat sau din lapte de soia fortificat
cu vitamina D. Proteinele trebuiesc incluse la
fiecare masă şi gustare.
Vitaminele, fibrele alimentare şi alte sub-
stanţe nutritive necesită consumul de 8-10 por-
ţii de fructe şi zarzavaturi proaspete.
Vitaminele B şi caloriile pentru energie sunt
furnizate de 6-11 porţii de cereale integrale din
alimente ca pâinea integrală, orez brun şi fulgi
de ovăz. Vitamina B12 provine din galbenuşul
de ou, sau dacă nu consumi ouă, din lapte sau
alimente de soia fortificate.
Gravidele vegane, trebuie să considere
schimbarea dietei pentru sănătatea fătului.
Pentru a asigura un echilibru nutriţional, unele
femei vegetariene mănâncă totuşi carne în tim-
pul sarcinii.
Daca eşti vegetariană şi vrei sa fii sigură că
îţi acoperi nevoile nutritive, ia un supliment de
vitamine şi minerale de sarcină şi consultă o
dieteticiană competentă.
Glucidele
Furnizează cea mai mare parte de energie
pentru gravidă şi copil; ele permit proteinelor
să fie folosite la creşterea ţesuturilor.
Cele mai bune glucide sunt acelea cu mole-
cula mare, complexă, din cereale, cartofi şi
legume care sunt absorbite încet, menţin un
nivel de glucoză şi energie prelungit; dau sen-
zaţia de saţietate şi bună dispoziţie. Asemenea
alimente conţin, în plus, alte substanţe nutriti-
ve cum ar fi: vitamine, minerale şi fibre alimen-
tare. Dimpotrivă, glucidele simple, dulciurile
sub diferite forme, având molecula mică, sunt
absorbite repede de intestin, furnizând o ener-
gie de moment. Multe dulciuri oferă doar calo-
rii „goale”, fără alte substanţe nutritive adiţio-
nale.
Dulciurile conţin zaharuri simple, ca zahăr
nerafinat, fructoză, glucoză, miere, siropuri,
zaharoză (dextroză) şi sucroză. Limitarea con-
sumului de zahăr nu înseamnă limitarea în

întregime a dulciurilor. Acestea se pot consuma
sub formă de fructe proaspete, sucuri de fructe,
şi prăjituri preparate în casă.
Înlocuitorii artificiali de zahăr
Au avantajul că nu cresc nivelul de glucoză
în sânge la diabetice, precum dulciurile calori-
ce. Unii înlocuitori de zahăr pot şi folosiţi cu
moderaţie de către gravide. Ei pot să nu fie
toxici pentru sarcină, dar nici nu adaugă ceva
bun nutritiv.
Sucraloza (Splenda) constă din modificarea
moleculei de zahăr, pentru a fi de câteva sute
de ori mai dulce decât zahărul. Nu este absor-
bită sau metabolizată în tubul digestiv, fiind
nepericuloasă pentru gravidă.
Zaharina este un carcinogen slab, trece prin
placentă şi ajunge la făt. Trebuie evitată în sar-
cină.
Aspartamul (Equal, Nutra Sweet) nu traver-
sează placenta şi pare sigur la gravide dacă e
consumat moderat. Trebuie evitat de cele care
suferă de fenilcetonurie.
Ştevia şi alţi îndulcitori vegetali prezentaţi
ca suplimente dietetice nu au fost studiaţi ştiin-
ţific. Se recomandă evitarea lor.
Fibrele alimentare
Sunt partea nedigerabilă a cerealelor inte-
grale, a zarzavaturilor, legumelor şi fructelor.
Fibrele alimentare sunt necesare pentru buna
funcţionare a intestinelor, diluarea unor toxine
şi substanţe cancerigene, scăderea colesterolu-
lui din sânge şi prevenirea bolilor de inimă.
Sugestii:
- Alege glucide din cereale integrale, în locul
celor din făina albă; făina albă este digerată ase-
mănător cu zahărul şi este lipsită de numeroa-
se vitamine şi fibre alimentare.
- Consumă şi alte cereale integrale ca
porumb, orz, mei, hrişcă.
- Scade consumul de alimente dulci; de pre-
ferat dulciurile din fructe şi zarzavaturi.
Grăsimile
Sunt o sursă majoră de energie şi prin acizii
graşi esenţiali contribuie la structura unor ţesu-
turi importante, cum este ţesutul nervos.
Grăsimile, inclusiv colesterolul, sunt esenţiale
Nutriţia
pentru dezvoltarea creierului copilului şi pen-
tru producerea hormonilor de sarcină.
Grăsimile „bune” şi acizii graşi esenţiali
Valoarea nutritivă a grăsimilor este diferită;
unele sunt bune, altele nu. Grăsimile bune pro-
vin în special din plante. Acestea sunt uleiul de
porumb, floarea soarelui, măsline, soia, rapiţă
sau în cel de in. De asemenea grăsimi bune
întâlnim în seminţe, nuci, cereale integrale (cu
coajă), peşte, laptele de sân şi formula (lapte
praf adaptat). Asemena grăsimi au rol în dez-
voltarea copilului, în special a creierului şi a
ochilor. Grăsimile bune sunt mononesaturate şi
polinesaturate. Ambele feluri scad colesterolul
rău din sânge şi-l cresc pe cel bun.
Acizii graşi mononesaturaţi (grupul omega-9),
se găsesc mai mult în uleiul de rapiţă şi de
măsline, ei sunt necesari dar nu esenţiali, deoa-
rece pot fi produşi în organism.
Acizii graşi polinesaturaţi conţin acizi graşi
esenţiali, care nu pot fi fabricaţi în organism şi
trebuie obţinuţi din alimente. Aceste grăsimi
esenţiale sunt deosebit de importante în ali-
mentaţia gravidei, pentru a fi utilizate de făt.
Ele intră, printre altele, în compoziţia celulelor
creierului, care se dezvoltă în unele perioade cu
viteza de un sfert de milion pe minut.
Sunt două grupe de acizi graşi esenţiali:
- omega 6: acidul linoleic. Se găseşte în
seminţe şi ulei de floarea soarelui, ulei de
porumb şi de şofrănel, în nuci, seminţe de dov-
leac şi de susan;
- omega 3: acidul alfa- linolenic, EPA (Acid
EicosaPentaenoic) şi DHA (Acid
DocosaHexaenoic).
Acizii graşi omega 3 se găsesc în seminţe şi
ulei de in, nuci, ulei de rapiţă rafinat, germeni
de grâu (înlăturaţi din nefericire prin fabricarea
făinei albe), peşte de apă rece (păstrăv, scrum-
bie, sardine, somon, ton), spanac, soia, alge,
precum şi în carnea sau ouălele animalelor sau
păsărilor hrănite cu seminţe de rapiţă sau de in.
Uleiul de peşte conţine EPA şi DHA cu efec-
te antiinflamatorii. Sămânţa de in are de două
ori mai mulţi acizi graşi omega 3 decât uleiul
de peşte şi este mai ieftină. Se pisează în râşni-
ţa de cafea şi se presară proaspătă pe salată sau
cereale.
Acizii graşi esenţiali (AGE) sunt necesari
pentru funcţia sistemului nervos, cardiovascu-
153
MAMA ŞI PRUNCUL

lar, imunitar, de reproducere şi vedere. AGE Între unt şi margarină

sunt necesari pentru creşterea şi dezvoltarea În trecut margarina era prezentată ca un
copiilor, în special a creierului şi a organelor de înlocuitor sănătos al untului. Deoarece însă
simţ, reducerea inflamaţiilor şi a riscului de margarina solidă conţine cantităţi mari de gră-
boli cardiovasculare şi diabet la adult. simi trans, este mai nesănătoasă pentru inimă
Ambii acizi intervin în procesul de inflama- şi artere decât untul, care are grăsimi saturate şi
ţie, dar în sens opus: acizii graşi omega 6 favori- colesterol. Pe cât posibil evită margarina solidă.
zează oxidaţiile, pe cand cei omega 3 au rol anti- Alege uleiuri vegetale sau margarină lichidă
oxidant, protector. Proporţia optimă dintre etichetată fără grăsimi trans sau nehidrogenată.
omega 6 şi omega 3 din alimentaţie este de 4/1. Dacă foloseşti totuşi margarină moale, alege
În alimentaţia zilnică a adulţilor, proporţia este una scăzută în grăsimi saturate şi bogată în
de cca. 25/1. Acest dezechilibru nutritiv din ali- acizi omega 3. Citeşte conţinutul ambalajului.
mentaţia omului modern se pare că joacă un rol
în numeroase boli: inflamaţii cronice, ateroscle- Tabelul 34. Procentajul diferitelor feluri de
roză, hipertensiune, diabet zaharat, de aceea grăsime în margarină
este nevoie de supliment cu acizi omega 3. Margarine Saturate Mono Poli Tr a n
nesaturate nesaturate s
Grăsimile „rele” Din pachet; 18 2 29 23
Sunt nesănătoase deoarece cresc nivelul 70% ulei de soia
colesterolului în sânge. Ele sunt de două feluri: Din cutie, moale 16 27 44 11
saturate şi trans (hidrogenate). Grăsimile satura- 67% ulei de pormb
te sunt mai ales de origine animală şi se găsesc şi soia
în carne, produse lactate integrale (unt, lapte, Din cutie, moale; 17 24 49 8
brânză şi îngheţată) şi în nucile de cocos. Ele 48% ulei de soia
cresc colesterolul rău (LDL) ca şi pe cel bun Lichidă; 60% ulei 18 22 54 5
(HDL); ele trebuie limitate în alimentaţie din de floarea soarelui,
cauza riscului de ateroscleroză, prin consumul soia şi rapiţă
de carne slabă şi produse lactate parţial su com-
plet degresate. Gravida are nevoie de grăsimi, inclusiv de
Grăsimile trans (hidrogenate sau parţial acizi graşi esenţiali, pentru dezvoltarea creieru-
hidrogenate) sunt obţinute prin încălzirea ule- lui fătului, în special omega 3, din ulei de
iurilor vegetale în prezenţa hidrogenului porumb, de floarea soarelui, de rapiţă (consu-
(hidrogenare). Grăsimile trans se găsesc în mat în amestec cu cel de floarea soarelui), din
margarine şi în numeroase preparate alimenta- cereale integrale, nuci, soia şi din peşte gras
re gata preparate ca prăjituri şi biscuiţi, inclusiv (scrumbie, păstrăv, sardine, hering, ton). Uleiul
cele de fast-food. Cu cât au mai mult hidrogen, de peşte consumat mai des de două ori pe săp-
cu atât sunt mai tari la temperatura camerei. tămână, deşi bogat în acizi graşi omega 3, poate
Margarina din pachet are mai multă grăsime fi dăunător în doze mari datorită excesului de
trans, decât cea din cutie, iar aceasta din urmă vitamine A şi de mercur (Hg), pe care le conţi-
are mai multă grăsime trans decât margarina ne. Consultă medicul înainte de a-l folosi.
lichidă. Grăsimile trans sunt mai dăunătoare, Sugestii pentru a limita cantitatea de grăsimi
chiar decât cele saturate deoarece cresc coleste- nesănătoase pe care le consumi:
rolul rău, LDL, şi-l scad pe cel bun, HDL. Ele - Găteşte cu uleiuri vegetale, inclusiv cele
favorizează inflamaţia şi provoacă boli de bogate în omega 3, în loc de margarină, unt sau
inimă, hemoragie cerebrală, diabet şi alte boli untură.
cronice. Drept avertizare, proporţia de grăsimi - Curăţă toată grăsimea vizibilă din carne
trans ar trebui să figureze pe ambalajele ali- înainte de a o găti.
mentelelor. În viitor grăsimile trans vor fi pro- - Înlătură grăsimea de la suprafaţa supei şi a
babil interzise în comerţ. altor mâncăruri înainte de a le consuma.
- Coace, fierbe în abur, găteşte la microunde
sau frige la grătar, în loc de a prăji.

154
 Nutriţia

Tabelul 35. Curcubeul fructelor şi zarzavaturilor

Culoarea Substanţe nutritive Exemple

Albastru Antioxidanţi cu rol în memorie şi prevenirea infecţiilor urinare; fructele Murele, fragi, struguri negri,
/violet proaspete care conţin vitamina C prune, vinete, varză roşie
Verde Fitoelemente de exemplu, luteina cu rol în vedere; zarzavaturile cu frunze Spanac, varză de Bruxelles, linte,
verde închis sunt foarte bogate în vitamine (acid folic, vit K), fasole verde, arei graşi verzi,
substanţe minerale şi antioxidanţi varză verde, mazăre, dovlecei,
kiwi, mere verzi, struguri verzi,
brocoli
Galben Vitamina C şi alţi antioxidanţi, luteina în porumb, vitamina B6 în banane, Pepene galben, ardei gras galben,
vitamina A în pepene galben porumb, banane, prune galbene,
lămâi
Portocaliu Beta caroten, vitamina C şi antioxidanţi Dovleac, cartofi dulci, piersici,
portocale
Roşu Carotenoizi de exemplu, licopeni cu rol posibil în prevenirea cancerului, Roşii, fasole roşie, pepene roşu,
vitamina K cireşe, vişine, mere roşii, căpşuni,
ardei gras roşu, sfeclă, zmeură,
strugurei roşii, grepfruit roz
Alb Vitamine şi antioxidanţi de exemplu, allicin din ceapă cu rol în Ceapă, usturoi, praz, ridichi,
stimularea sistemului imun conopidă, rădăcina de ţelină,
banane, pere
Negru Antioxidanţi Fasole neagră (boabe)

- Evită mâncărurile prăjite, cremoase, sau ve.

cu ingredinte bogate în grăsimi pregătite acasă
sau mai ales la restaurant.
Fructele şi zarzavaturile
Aceste alimente au puţine calorii, dar conţin
multe vitamine, cum ar fi vitamina A şi C şi mai
puţin B, acid folic, fibre alimentare, fitoelemen-
te, antioxidanţi, calciu, fier şi alte minerale. În
ordinea preferinţei consumă zilnic fructe şi zar-
zavaturi crude bogate în vitamina C, apoi cele
fierte uşor la aburi, congelate, gătite şi în ulti-
mul rând, conservate fără zahăr. Trebuie folosi-
te fructe şi zarzavaturi de culori cât mai variate
(culorile curcubeului), pentru că acestea au o
compoziţie diferită, în funcţie de culoare.(Vezi
tabelul 35).
Dacă nu tolerezi zarzavaturile, încearcă să le
consumi sub formă de sucuri (de roşii sau de
morcovi), să le asociezi cu fructe (de exemplu
morcov şi mere) sau să înlocuieşti zarzavaturi-
le prin fructe. Sucurile proaspete pregătite în
casă din mere, struguri, aguridă, corcoduşe,
coacăze, porumbele, măceşe, agrişe, cătină albă
de râu, tulpini de orz verde, frunze de măcriş şi
portocale, sunt o sursă bună de vitamina C.
Cele mai multe sucuri din comerţ, chiar şi cele
numite ”naturale”, au puţine substanţe nutriti-
O alimentaţie variată în timpul sarcinii oferă
de obicei toate vitaminele şi substanţele nutriti-
ve necesare, cu excepţia fierului, calciului şi aci-
dului folic.
Laptele şi produsele lactate
Laptele şi derivatele lui oferă proteine, cal-
ciu, vitamina D şi B2, toate necesare în timpul
sarcinii.
Brânza este o sursă concentrată de proteine
şi calciu. Datele statistice arată, însă, că românii
consumă lapte şi produse lactate în cantităţi
insuficiente.
Consumă doar produse lactate pasteurizate,
fierte. Alege produse lactate degresate sau par-
ţial degresate, care păstrează acelaşi conţinut
de proteine şi calciu ca şi laptele integral.
Produsele integrale au o concentraţie crescută
de grăsime saturată nesănătoasă. Limitează
produsele lactate îndulcite, care aduc doar
calorii goale.
Iaurtul şi probioticele
Iaurtul este un alt aliment excelent care con-
ţine proteine, grăsimi, calciu şi probiotice.
Poate fi consumat şi de gravidele care nu tole-

155
MAMA ŞI PRUNCUL
rează laptele. Prin conţinutul mare de acid lac-
tic este un bun antiseptic intestinal, inhibând
flora patogenă.
Probioticele sunt culturi de microorganisme
vii, asociate alimentelor, care contribuie la echi-
librarea florei intestinale, prevenirea alergiilor,
întărirea sistemului imun, a metabolismului
(arderilor din organism) şi a organismului în
general. Se găsesc în iaurtul bogat în bacterii
prietenoase, vii, de exemplu: B. Bifidus, L.
Acidophilus, L. Bulgaricus, S. Thermophilus.
Copilul născut pe cale vaginală, primeşte
bacterii intestinale de la mamă. Cei a căror
mamă a consumat probiotice, se pare că au mai
multe şanse de funcţie intestinală sănătoasă,
creşterea imunităţii şi scăderea alergiilor.
Vitaminele
Nevoile de vitamine în timpul sarcinii cresc
puţin, în contrast cu nevoile mărite de proteine,
fier şi calciu.
Vitaminele prenatale
Gravidele care consumă alimente variate
(carne, lactate, fructe, zarzavaturi, legume,
nuci, seminţe şi cereale) îşi acoperă aproape
toate substanţele nutritive de care au nevoie ele
şi pruncul lor. În realitate, aproape toate gravi-
dele, în special cele ce suferă de greaţă şi vărsă-
turi beneficiază de suplimentarea cu un prepa-
rat multivitaminic zilnic, care conţine acid folic
şi fier necesare dezvoltării fătului şi greu de
obţinut doar din alimentaţia simplă.
Suplimentarea cu vitamine este necesară în
special la fumătoare, consumatoare de alcool şi
la vegetariene. Nu lua orice fel de multivitami-
ne, datorită riscului de supradozare a vitami-
nelor solubile în grăsimi, în special a vitaminei
A.
Vitamina C întăreşte gingiile, dinţii şi asigu-
ră oase sănătoase copilului; asigură buna func-
ţionare a ţesuturilor mamei; ajută corpul să
folosească fierul, calciul şi acidul folic; grăbeşte
vindecarea rănilor; creşte rezistenţa la infecţii.
Consumul insuficient de vitamina C la gravidă
se asociază cu ruperea prematură a membrane-
lor şi creşterea mortalităţii la nou-născuţi.
Acidul folic (folat). Dieta umană este deficita-
ră în acid folic. Femeile care au luat pilule anti-
concepţionale pot fi sărăcite de acid folic.
156
Organismul nu face depozite din aceasta vita-
mină, iar eliminarea în sarcină este mai mare.
Doza zilnică necesară este de 400-800 microgra-
me, dublu decât înaintea sarcinii. Acidul folic
este necesar pentru sinteza proteinelor în pri-
mele luni de sarcină şi pentru creşterea norma-
lă a fătului; lipsa lui produce malformaţii con-
genitale, (de exemplu, spina bifida şi mielome-
ningocel). Suplimentarea cu acid folic este
necesară cu cel puţin o lună înainte de a conce-
pe şi pe tot parcursul sarcinii şi lăuziei.
Piridoxina (vitamina B6) este necesară de
asemenea pentru dezvoltarea sistemului ner-
vos, a globulelor roşii şi a ADN-ului. Unii
sugari ai caror mame au luat doze mari de vita-
mina B6 au, însă, risc mai mare de a face con-
vulsii.
Vitamina A este necesară pentru dezvoltarea
celulelor, formarea dinţilor şi creşterea oaselor.
Deficitul ca şi excesul de vitamina A sunt dău-
nătoare. Pentru a evita supradozarea se reco-
mandă folosirea sub formă de beta-caroten (din
fructe, zarzavaturi, multivitamine), pe care
organismul îl transformă în vitamina A.
Deficitul de vitamina A se poate asocia cu opri-
rea creşterii fetale, naştere de copil cu greutate
mică şi naştere prematură. Excesul de vitamina
A poate însă produce malformaţii congenitale
grave. Femeile gravide care iau suplimente de
vitamine conţinând peste 10.000 UI/zi au un
risc de 5 ori mai mare de a avea copii cu mal-
formaţii congenitale (inimă, buză de iepure,
gură de lup). Doza medie de vitamina A reco-
mandată este de 2600 UI/zi (770 mcg). Dozele
mari de vitamina A trebuie întrerupte 3-4 luni
înainte de a încerca să devii gravidă. Trebuie
evitate multivitaminele ce conţin doze mari de
vitamina A, mai ales dacă la aceasta se adaugă
consumul de produse animale, în special din
ficat şi eventual din alimente fortificate. O por-
ţie 100 g de ficat de porc poate conţine de 8 ori
doza recomandată de vitamina A.
Preparatul multivitaminic de sarcină
Dacă nu consumi suficientă carne, produse
lactate şi zarzavaturi proaspete, ai nevoie de
vitamine suplimentare, care vor fi prescrise de
medicul care ştie că eşti gravidă.
Nu sunt indicate doze mari de vitamine în
timpul sarcinii. Excesul de vitamine A, D, B6 şi
E este asociat cu defecte de naştere sau tulbu-
rări ale gravidei. Gravida trebuie să consume
 Nutriţia

zilnic doar un preparat multivitaminic de sarci- nevoie de iod suplimentar pentru a preveni
nă. La indicaţia medicului poate lua capsule de deficitul tiroidian din timpul sarcinii.
ulei de peşte sau suplimente de DHA extrase Administrarea suplimentară de iod în zonele
din alge. de deficit endemic, prin sare iodată, iodură de
potasiu sau ulei iodat (lipiodol) previne guşa la
Tabelul 36. Exemplu de supliment prenatal (pt. gravide şi tulburările mintale la copii.
gravidă sau mama care alăptează) cu vitamine şi Două substanţe minerale - fierul şi calciul -
minerale sunt în special importante pentru dezvoltarea
fătului.
Cantitatea pe tabletă Procentaj zilnic Fierul este esenţial pentru producerea de
Vit A 4000 UI
din doza dinainte de sarcină
50%
hemoglobină. Consumul său în timpul sarcinii
trebuie să fie suficient şi continuu. Multe femei
Vit C 100 mg 167%
suferă de o lipsă de fier încă înainte de sarcină.
Vit D 400 UI 100%
Fosforul din băuturile comerciale şi medica-
Vit E 11 UI 37%
mentele folosite împotriva acidităţii gastrice
Vit B1 1,84 mg 108% scad şi mai mult absorbţia fierului.
Vit B2 1,7 mg 85% Cantităţile de fier necesare în sarcină sunt
Vit B3 18 mg 90% aproape imposibil de obţinut doar din alimen-
Vit B6 2,5 mg 100% taţie, deşi capacitatea lui de absorbţie aproape
Folat 800 mcg 100% se triplează. De aceea suplimentarea fierului
Vit B12 4 mcg 50% este necesară pentru toate gravidele (30 mg/zi;
Calciu 200 mg 15% mai mult în sarcinile gemelare sau la mame
Fier 27 mg 150% anemice).
Zinc 25 mg 167% Fătul absoarbe fierul mamei pentru a-şi
forma propriile lui rezerve, care să dureze pri-
Mineralele mele 4-6 luni după naştere, când laptele sărac
în fier va fi singurul lui aliment. Fără fier sufi-
O dietă echilibrată trebuie să conţină sufi- cient gravida rămâne anemică.
ciente cantităţi de minerale şi microelemente Mamele anemice au rezistenţa scăzută la
(substanţe ce contribuie la funcţionarea norma- infecţii şi prezintă un risc mai mare de a naşte
lă a organismului, dar nu pot fi sintetizate de copii prematuri sau cu greutate scăzută.
acesta). Simptomele de deficit de fier - oboseală, iri-
Sodiul este necesar în cantităţi mai mari în tabilitate, putere de concentrare scăzută – pot
timpul sarcinii, datorită creşterii volumului de apare şi în sarcina normală. Gravida poate avea
lichid la mamă, nevoilor fătului şi formării deficit de fier chiar înainte de scăderea hemo-
lichidului amniotic. Gravida nu trebuie să limi- globinei şi a hematocritului; diagnosticul se
teze consumul de sare dacă nu este sfătuită de face prin analize moderne ale globulelor roşii.
medic să o facã. Limitarea consumului de sare Consumă cât mai multe alimente bogate în
este necesarã la gravidele cu insuficienţă car- fier. Fierul din vegetale nu este bine absorbit.
diacă congestivă sau hipertensiune arterialã Este nevoie să mănânci mult spanac, pentru a-
sensibilă la sare înainte de sarcină. ţi acoperi nevoile zilnice de fier. Dacă eşti ane-
Seleniul şi iodul sunt singurele microelemen- mică din lipsă de fier, medicul îţi va prescrie
te din laptele de sân dependente de alimentaţia tablete de fier sau injecţii în timpul sarcinii. Ia
mamei. suplimentul de fier cu o oră înainte de masă
Iodul previne apariţia cretinismului la nou- sau cu două ore după masă, împreună cu bău-
născut şi a guşii în timpul sarcinii, în special la turi bogate în vitamina C (suc de roşii, pepene
adolescente. Când gravida are guşă, şansele galben sau roşu, grapefruit). Nu lua suplimen-
copilului de a avea guşă cresc de 10 ori. Iodul tul de fier cu lapte, ceai sau cafea.
se găseşte în sarea iodată, vinete şi peşte ocea- Ai nevoie de alimente bogate în zinc – peşte
nic. Este bine de consumat sare iodată încă sau grâu încolţit – deoarece fierul, în special cel
înainte de concepţie, deoarece gravida are din tablete suplimentare, poate bloca absorbţia

157
MAMA ŞI PRUNCUL

de zinc necesar dezvoltării creierului şi siste- va sărăci rezervele din oasele tale, favorizând
mului nervos al copilului. De aceea alimentaţia mai târziu apariţia osteoporozei. Nevoile de
trebuie să fie variată. calciu în timpul sarcinii ating 1600 mg pe zi.
Calciul este necesar pentru creşterea oaselor Asta înseamnã cel puţin 4 porţii de alimente
Tabelul 37. Alimente bogate în fier bogate în calciu pe care trebuie să le consumi
zilnic (lapte, brînză, iaurt).
Alimentul Fe (mg) Gravidele care nu tolerează lactoza (zahărul
Caise uscate(1/2 cană) 3 din lapte) pot consuma zarzavaturi cu frunze
Pâine 1 felie 1 verzi, soia, conserve de peşte cu oase.
Fasole uscată (1 cană) 5
Sfeclă (1 cană) 3 Tabelul 38. Alimente bogate în calciu
Soia (1 cană) 5
Alimentul Ca (mg)
Mazăre (1 cană) 2-3
Iaurt (225 g) 400
Melasă (1 linguriţă) 5 Brânză de vaci (225 g) 150
Cartof cu coajă 2,7 Lapte (225 g) 300
Orz (1 cană) 4 Melasă (1 linguriţă) 135
Ton (110 g) 2 Ton, sardine (110 g) alţi peşti 250
Smochine 3 80
Linte (1 cană) 4
Brânză (30 g ) 200
5 Smochine 2 Migdale (30 g) 75
Varză acră (1 cană) 3,5 Tofu (220 g) 200
Broccoli (1 căpăţână) 2 Fasole (1/2 cană) 70
Dovleac (1 cană ) 3,4 Rubarbă(1/2cană) 175
Soia (1/2 cană) 65
Cireşe (1/2 cană) 1,6
Ficat 110g 8,5
Lichidele
Piersici uscate (1/2 cană) 3
Carne de vacă (110g) 3,5 Este important să consumi lichide în canti-
Paste fainoase (1 cană) 2 tăţi suficiente, deoarece în timpul sarcinii volu-
Sardine (110g) 3,5 mul de sânge şi restul fluidelor se măreşte cu
Seminţe de floarea soarelui 30 g 2 aproape jumătate. Sunt necesare 8 pahare de
Scoici (110 g) 3 lichide zilnic: apă potabilă, lapte degresat, fruc-
Struguri (1/2 cană) 1,5 te apoase, sucuri naturale din fructe şi limona-
de preparate în casă. Cea mai bună băutură
şi dinţilor fătului, dar şi pentru funcţia muşchi- este apa, care la nevoie a fost fiartă în prealabil,
lor, inimii, dezvoltarea nervoasă, coagularea urmată de sucurile de fructe.
sângelui şi activităţii enzimelor. Oasele copilu- Lichidele necesare în cantităţi mari în tim-
lui încep să se formeze între a 4-a şi a 6-a săp- pul sarcinii previn concomitent constipaţia şi
tămână. Este esenţial ca femeia sa aibă un pielea uscată. Chiar dacă suferi de edeme, nu
depozit crescut de calciu înainte de sarcină şi încerca să-ţi limitezi consumul de lichide.
să-l menţină şi după aceea, pentru a face faţă Cafeaua şi alcoolul, pe lîngă alte neajunsuri
nevoilor crescute de calciu din timpul alăptării. provoacă şi o diurezã crescută, provocând des-
Absorbţia intestinală a calciului se dublează la hidratare.
începutul sarcinii, depunându-se în oasele
mamei, de unde este preluat de făt în ultima Piramida alimentară în sarcină
parte a sarcinii. Cele mai multe gravide consu-
mă mai puţin calciu decât au nevoie. Se reco- Organismul, gravid sau nu, necesită o varie-
mandă un supliment de calciu în timpul sarci- tate de substanţe nutritive: proteine, glucide,
nii. Gravidele care iau un supliment de calciu, grăsimi, vitamine, fibre alimentare, fitochimi-
îşi scad riscul de hipertensiune şi preeclampsie. cale, antioxidanţi, minerale - în special Ca şi Fe
Dacă nu ai suficient calciu în alimentaţie, fătul - şi apă. Nutriţia echilibrată din sarcină înseam-

158
 Nutriţia

Tabelul 39. Ghid de nutriţie pentru gravide

Grupul Substanţe Nevoile Sursa
alimentar nutritive zilnice
Pâine şi Glucide complexe, vit. in special B, 6-8 porţii 1 porţie =
cereale integrale acid folic, proteine, substanţe 1 felie pâine;
minerale, fibre alimentare, calorii ½ chiflă
½ cană cereale, orez fiert sau
paste (60-100g)
3 căni de floricele
5 biscuiţi
1 cartof mic copt
Grăsimi vegetale Calorii, acizi graşi esenţiali 1 porţie 1 linguriţă ulei vegetal, 6 nuci
(omega 3, 6,9)
Legume şi fructe variat Vitamina C şi A, acid folic, 8-9 porţii în total 1 porţie =
colorate alte vitamine şi minerale, din care 2 porţii vit. C/zi; 1 cană de legume crude
fibre alimentare, calorii 1 porţie vit. A/ la două zile sau ½ cană legume gătite;
un măr, portocalăsau ½ banană
3/4 cană suc natural de fructe
Lapte şi produse Calciu, proteine, vitamine, 3-4 porţii 1 porţie =
lactate parţial calorii o cană (240 ml) cu lapte sau iaurt;
sau complet degresate ½ de cană brânză de vaci sau îngheţată;
50 gr de brânză

Carnea slabă, peşte, Proteine, Fe, Zn, vitamine, 3-5 porţii 1 porţie=
ouă, nuci, leguminoase calorii 1 picior de pui (85 g);
½ piept de pui;
1 cotlet mic de porc;
1 file mic de peşte (150g);
½ cană fasole boabe,
linte sau năut (125g) gătite; 1 ou;
1 cană de tofu;
½ porţie sau 4 linguri
de seminţe de floarea soarelui
(fără coajă), nuci.
Grăsimi animale calorii 1 linguriţă de grăsime 4 porţii de grăsime aprox. 45 kcalorii:
(saturate) , dulciuri, 1 felie şuncă sau costiţă
pâine albă 1 lingură brânză grasă
1 linguriţă de maioneză
(după P.M.Insel, W.T.Roth 1996, W.A. Walker 2006)

nă proporţia de 20 % din kcalorii provenite din
proteine, 50 % din glucide şi 30 % din grăsimi,
plus dozele zilnice recomandate de vitamine şi
minerale.
Adolescentele gravide au nevoie de ceva
mai multe calorii şi proteine, calciu şi fosfor zil-
nic, decât cele adulte, deoarece ele sunt încã în
creştere. Alimentaţie în plus au nevoie şi femei-
le care au avut două sau mai multe sarcini
(inclusiv avorturi) la interval de 2 ani, precum
şi cele care fumează, consumă alcool, droguri,
au boli cronice sau sunt vegetariene.
Consumând alimente variate, legume şi
fructe proaspete, seminţe şi nuci, cereale inte-
grale (neprocesate), carnea animalelor crescute
natural şi produse lactate scăzute în grăsime, se
asigură un mediu sănătos pentru dezvoltarea
fătului.
Conceptul de piramidă alimentară aşează
la bază alimentele recomandate în cantitate
mare (pâine integrală, cereale, făinoase), din
abundenţă fructe şi zarzavaturi, apoi consuma-
159
MAMA ŞI PRUNCUL
te în cantităţi moderate peşte, pui, ouă, legumi-
noase, lapte şi produse lactate. Urmează ali-
mentele consumate în cantităţi mai mici (car-
nea roşie, de porc, grăsimi animale, dulciuri,
Piramida alimentară
sucuri îndulcite). Aceasta te ajută la alegerea
unei diete echilibrate şi sănătoase.
Fiecare grup alimentar oferă unele, dar nu
toate, dintre substanţele nutritive ale unei diete
sănătoase. Alimentele dintr-un grup nu le pot
înlocui pe cele din alt grup, aşa că nu elimina
nici o categorie dintre ele, dacă vrei sa mănânci
corect. Pentru a avea un copil sănătos trebue sa
mănânci zilnic din toate.
Alimentaţia corectă este greu de realizat
pentru gravida săracă sau ignorantă. Femeia
însărcinată nu trebuie să rămână nemâncată
timp îndelungat, nici să postească.
Mănâncă 5-6 mese mici pe zi, în loc de 2-3
mese copioase.
Menţine consumul de calorii de 2200-2400
kcalorii la începutul sarcinii şi creşte-l cu 300
kcalorii în ultima parte.
Alimente de evitat in timpul sarcinii
Specialiştii atrag întotdeauna atenţia viitoa-
relor mame să nu consume brânzeturi moi şi
anumite sortimente de carne. Acestea pot fi
contaminate cu o bacterie numită Listeria, care
poate produce îmbolnăvirea gravă - sau chiar
moartea - fătului. Pentru protejarea copilului
160
tău, înlocuieşte brânzeturile moi cu brânzeturi
tari şi consumă numai carne foarte bine gătită.
Câteva exemple de brânzeturi moi pe care tre-
buie să le eviţi sunt: brânza de burduf, brânza
de capră, Brie, Camembert, Roquefort.
Simptomele infecţiei bacteriene pot apare
între 2 şi 30 de zile de la consumarea alimente-
lor contaminate. Dacă infecţia se transmite
fătului, este posibil să se declanşeze o naştere
prematură. Anunţă imediat doctorul dacă
observi următoarele simptome:
- febră şi frisoane sau alte “semne de gripă”;
- migrene;
- stări de vomă.
Pentru a preveni infecţia, respectă câteva
măsuri de precauţie:
- consumă brânzeturi tari; dacă totuşi
doreşti brânzeturi moi, consumă-le fierte;
- asigură-te că toate produsele lactate pe
care le consumi sunt pasteurizate;
- asigură-te că toate produsele de carne,
pasăre sau peşte sunt bine fierte.
Încă o lista de alimente de evitat: hot-dog,
cârnaţi, delicatese din carne, mâncăruri care
conţin ouă crude, peşte crud, scoici.
Centrele pentru controlul şi prevenirea boli-
lor arată că alimentele contaminate consumate
de gravide provoacă retardare mintală sau
orbire la 400 până la 6000 de copii pe an, iar alţi
80 de copii se nasc morţi sau mor din aceeaşi
cauză. Listeria este cauza a circa 2500 de îmbol-
năviri şi 500 de morţi pe an, iar o treime din
cazurile fatale sunt femei însarcinate şi copiii
lor.
Igiena alimentaţiei la gravidă
Unele alimente sunt contaminate cu bacte-
rii, care îmbolnăvesc persoanele vulnerabile:
gravidele şi copiii mici. Sarcina creşte riscul
intoxicaţiilor alimentare, iar simptomele bolii
sunt mai accentuate la gravidă. Toxinele bacte-
riene trec de la mamă la copil.
Sugestii:
- Acordă o grijă deosebită mânuirii alimen-
telor.
- Bea apa fiartă şi răcită.
- Foloseşte pe cât posibil alimente proaspe-
te, neprelucrate industrial, deoarece substanţe-
le chimice adăugate pot dăuna copilului.
- Spală mâinile, ori de câte ori este nevoie şi

mai ales înainte de prelucrarea alimentelor,
dar şi după ce ai atins carnea crudă, peştele
sau ouăle crude. Nu lăsa carnea sau ouăle
crude să vină în contact cu alte alimente.
- Obişnuieşte-te să găteşti corect, pentru a
evita intoxicaţia alimentară.
- Asigură-te că produsele lactate au fost pas-
teurizate.
- Păstrează mâncarea fiartă fierbinte, iar
mâncarea rece, răcită.
- Pune resturile prompt în frigider şi nu con-
suma alimentele nesigure.
- Foloseşte întotdeauna tacâmuri curate în
bucătărie. Este de preferat ca vasele să fie din
sticlă, oţel inoxidabil.
- Găteşte complet carnea de vită, de pasăre,
peştele şi ouăle. Nu mânca ouă moi, din prici-
na riscului de salmoneloză.
- Nu mânca la restaurant, dacă nu eşti sigu-
ră că respectă condiţiile de igienă.
Influenţa subnutriţiei asupra sarcinii
Consumul insuficient de alimente are con-
secinţe grave asupra copilului. Lipsa proteine-
lor şi a caloriilor în ultimul trimestru poate
împiedica dezvoltarea creierului, iar lipsa de
acid folic provoacă unele defecte ale măduvei
spinării. Un studiu recent arată că mamele cu o
dietă excelentă au avut 95% copii foarte sănă-
toşi, pe când în grupul mamelor cu o dietă defi-
citară, doar 8% dintre copii au avut o sănătate
foarte bună.
Malnutriţia se întâlneşte în condiţii de sără-
cie, dietă neadecvată, post prelungit, dietă
vegetariană, creştere în greutate insuficientă
sau chiar pierdere de greutate, interval scurt
între sarcini, gravide adolescente, abuz de
alcool şi tutun, boli renale şi diabet.
Dezvoltarea fătului este o perioadă critică.
Un organ (de exemplu, creierul) nedezvoltat
suficient în această perioadă, nu se mai poate
dezvolta complet ulterior. O mamă sever sub-
nutrită nu poate asigura dezvoltarea optimă a
creierului copilului. Una dintre cele mai mari
crime ale unei societăţi este să-şi subnutrească
gravidele.
Reţete alimentare pentru gravide
REŢETE ALIMENTARE PENTRU GRAVIDE (*)
Gustul alimentelor consumate acum trec
din sângele tău în lichidul amniotic, pe care
fătul îl înghite, obişnuindu-se cu ele. Se crează
astfel şansele ca pruncul să le prefere mai târ-
ziu la masă.
Legendă: 1 cană= 240 ml; K= Potasiu; Na=
Sodiu; Fe= Fier, Se= Seleniu, Mg= Maganeziu,
Zn= Zinc; Ca= Calciu.
Salate
Salată de legume crude cu paste făinoase.
Ingrediente: 300 g paste făinoase, preferabil din
făină integrală, usturoi, 1 roşie, 1 ceapă verde, 4
frunze de salată verde sau 1 mână de spanac, 1
morcov ras, 5 măsline, eventual 1 avocado.
Pastele se fierb şi se scurg de apă. Câţiva căţei
de usturoi se taie mărunt, se călesc în 2-3 lin-
guri de ulei şi se amestecă cu pastele. Separat se
prepară salata de crudităţi, după ce acestea au
fost în prealabil bine spălate. Conţine: proteine,
glucide, grăsimi saturate, nesaturate, fibre ali-
mentare, Na, K, Fe, Se, Mg, vit A, B1, B2, B3, B6,
C, E, folaţi, fitoelemente, antioxidanţi.
O altă modalitate de preparare a pastelor
este următoarea: sosul de usturoi se înlocuieşte
cu brânză telemea sau brânză de vacă condi-
mentată cu boia de ardei; se pot adăuga bucă-
ţele de pui fiert, sau de carne de porc, puţin
sote, mazăre verde aburită, morcovi aburiţi sau
orice altă combinaţie de legume.
Salată de sfeclă roşie. Ingrediente: 1 sfeclă
mare roşie, 1 praf de sare, piper. Sfecla spălată
se fierbe, se curăţă de coajă şi se taie felii sau se
rade. Se adaugă sare, piper, zeama de lămâie
sau oţet, 1 linguriţă de hrean ras. Se poate servi
ca atare sau garnitură la carne. Conţine: gluci-
de, fibre alimentare, Na, K, Fe, folaţi.
Salată de dovlecei. Ingrediene: 1-2 dovlecei
mijlocii, 2 ouă, 1 lingură zeamă de lămâie sau
oţet, 1-2 linguri de ulei de măsline, 3 căţei de
usturoi. Se spală, curăţă şi taie în felii subţiri
dovleceii. Se prăjesc în ulei ca atare sau se tăvă-
lesc prin făină cu ou, ca pentru şnitel, şi apoi se
prăjesc. Se scurg apoi de ulei, se aşează într-o
farfurie adâncă, peste care se adaugă zeama de
lămâie sau oţet şi usturoi tocat. Conţine: protei-
ne, glucide, grăsimi saturate, nesaturate, coles-
* A contribuit Dr. Mariana Ciobanu
161
MAMA ŞI PRUNCUL
terol, fibre alimentare, Na, K, Se, vit A, B2, B12,
E, antioxidanţi.
Salată verde cu nuci şi brânză. Ingrediente: 1
salată verde, o mână de nuci, 1 mână de brânză
rasă, 2 linguri ulei de măsline, 1 linguriţă de
muştar, 1 lingură zeamă de lămâie, usturoi. Se
spală foarte bine salata verde şi se taie în bucăţi
potrivite. Se aşează într-un castron în care se
adaugă nucile, usturoiul tăiat mărunt şi brânza
rasă. Se amestecă salata şi se serveşte cu un
dressing din uleiul de măsline, zeama de lămâ-
ie si linguriţa de muştar. Se piperează după
gust. În loc de salata verde se poate folosi spa-
nac. Conţine: proteine, glucide, grăsimi satura-
te, nesaturate, colesterol, fibre alimentare, Na,
K, Fe, Zn, Ca, vit B2, B3, B6, E, folaţi.
Salată de ardei copţi cu brânză telemea dulce sau
mozarela. Ingrediente: ardei, brânză telemea sau
moţarela rasă, ulei de măsline. Ardeii se spală
şi se coc, apoi se răcesc şi se curăţă de coajă şi
cotor. Într-un castron se aşează în straturi arde-
ii şi brânza rasă. Se acoperă cu undelemn şi
oţet. Conţine: proteine, glucide, grăsimi satura-
te, nesaturate, colesterol, fibre alimentare, Na,
K, Fe, Se, Ca, vit A, B1, B6, B12, C, folaţi.
Salată de morcovi cu mere. Ingrediente: 4 mor-
covi raşi, 3 mere, 2-3 linguri de iaurt sau lapte
bătut, 1 mână de pătrunjel proaspăt tocat.
Morcovii se curăţă şi se rad. Merele se taie în
felii foarte subţiri şi se amestecă cu morcovii.
Peste salată se adaugă iaurtul sau laptele bătut,
zeama de lămâie sau oţet, pătrunjel, eventual
piper. Salata se poate servi ca atare sau cu 1-2
felii de pâine integrală prăjită. Conţine: protei-
ne, glucide, grăsimi saturate, nesaturate, coles-
terol, fibre alimentare, Na, K, Ca, Se, Mg, Zn,
Fe, vit A, B2, B6, B12, C, D, fitoelemente, folaţi.
Salată de castraveţi. Ingrediente: castraveţi
lungi, proapeţi, curăţati, 2 căni de brânză de
vaci, ½ cană de iaurt. Se taie castraveţii în felii
foarte subţiri şi apoi se amestecă cu brânza şi
iaurtul. Salata se poate servi ca atare sau cu 1-2
felii de pâine integrală prăjită. Conţine: protei-
ne, glucide, grăsimi saturate, nesaturate, coles-
terol, fibre alimentare, Na, K, Ca, Se, Mg, Zn,
vit A, B2, B12, D, fitoelemente, folaţi.
Salată de ouă. Ingredienete: 1-2 ouă, 2-3 tul-
pini de ţelină tăiată mărunt, 1 morcov ras,
ceapă roşie tăiată mărunt, 1 lingură de iaurt, 1
linguriţă de muştar. Ouăle se fierb, se răcesc şi
se taie felii. Se aşează într-un castron împreună
162
cu celelalte ingrediente şi se amestecă. Se poate
servi cu pâine integrală prăjită. Conţine: protei-
ne, glucide, grăsimi saturate, nesaturate, coles-
terol, fibre alimentare, Na, K, Se, Ca, Fe, vit A,
B2, B6, B12, C, D, fitoelemente.
Salată californiană. Ingrediente: 1 legătură de
salată verde spalată şi tăiată mărunt, 2-3 ouă
fierte tăiate felii, un piept de pui fiert tăiat
cubuleţe, 2-3 felii de şuncă tăiate mărunt, brân-
ză telemea, dressing (2 linguri ulei de măsline,
1 linguriţă de muştar, 3 linguriţe zeamă de
lămâie). Se amestecă toate ingredientele, apoi
se adaugă dressing-ul. Conţine: proteine, gluci-
de, grăsimi saturate, nesaturate, colesterol,
fibre alimentare, Na, K, Ca, Se, Zn, Fe, vit A, B1,
B2, B3, B6, B12, C, D.
Salată de sfeclă roşie cu spanac şi brânză.
Ingrediente: 2 mâini de spanac, 1 sfeclă roşie
fiartă şi tăiată felii, ½ cană de brânză telemea,
sfărmiţată, 1 mână de nuci, ¼ cană de suc de
portocale, 2 linguriţe de oţet, ½ cană de ulei de
măsline sau de canola, sare. Sucul de portocale,
împreună cu nucile, uleiul, oţetul, se omogeni-
zează cu mixerul sau la blender. Dressingul
obţinut se toarnă peste spanacul amestecat cu
sfecla şi brânza. Conţine: proteine, glucide, gră-
simi saturate, nesaturate (omega 3), colesterol,
fibre alimentare, Na, K, Ca, Mg, Fe, vit A, C,
folaţi.
Salată de ouă. Ingrediente: 3 ouă fierte, tari,
plus albuşul de la alte 2 ouă fierte şi tăiate
mărunt, ½ ţelină rasă, 1 morcov ras, ½ ceapă
tocată, 1 lingură de iaurt, 1 linguriţă de muştar,
½ linguriţă de zeamă de lămâie, 1 praf de sare
şi piper. Se amestecă toate şi se fac ca o pastă. Se
pune la frigider şi se serveşte sub formă de san-
diciuri. Conţine: proteine, glucide, grăsimi
saturate, nesaturate, colesterol, fibre alimenta-
re, Na, K, Se, Fe, vit A, B2, B6, B12, C, folaţi,
fitoelemente.
Preparate din peşte
Salată de somon grecească. Ingrediente: 2
fileuri somon, sparanghel, 1 salată verde, 4 car-
tofi fierţi în coajă, 2 roşii tăiate felii, 2 ouă fier-
te, 10-15 măsline, 2 cepe verzi mărunţite, 3 lin-
guri de zeamă de lămâie, 3 linguri de ulei de
măsline, 2 linguriţe de muştar, 1 căţel de ustu-
roi, 1 praf de sare, piper. Se fierbe sparanghelul
la aburi, 10 minute. Se taie salata în bucăţi, se

pun fileurile de somon pe o farfurie mare întin-
să. În jur se aşează cartofii, roşiile, bucăţile de
ou, măslinele, se presară ceapa taiată. Separat
se face o vinegretă din zeamă de lămâie, unte-
lemn de măsline, muştar, usturoi; se sărează, se
piperează şi se presară peste salată. Conţine:
proteine, glucide, grăsimi saturate, nesaturate,
colesterol, fibre alimentare, Na, K, Fe, Ca, Se,
vit A, B1, B2, B3, B6, B12, C, folaţi, fitoelemente,
antioxidanţi.
Păstrăv prăjit cu roşii şi spanac. Ingrediente: 3-
4 fileuri de păstrăv, ½ cană făină de mălai, 2 lin-
guri de caşcaval, 1 linguriţă de sare de lămâie,
1 praf de sare, piper, usturoi pisat, 1 ou mare, ¼
cană de lapte bătut, 4 roşii bine coapte şi tocate,
1 mână de spanac curăţat şi spălat, felii de
lămâie. Se amestecă mălaiul, cu brânza rasă,
usturoiul, sarea şi piperul. Se bat ouăle şi apoi
se adaugă laptele bătut. Se dă peştele prin mix-
tura de ou şi apoi prin cea de faină de mălai. Se
prăjeşte peştele, aproximativ 4 minute pe fieca-
re parte. Într-un castron se amestecă 1 lingură
ulei de măsline cu zeama de lămâie, se adaugă
roşiile şi se pun pe foc, apoi se adaugă spana-
cul. Se ţin la foc cam 3-4 minute apoi se presară
peste fileurile de peşte prăijit. Se serveşte cu
bucăţi de lămâie. Conţine: proteine, glucide,
grăsimi saturate, nesaturate, fibre alimentare,
Na, K, Fe, Ca, Mg, Zn, vit A, B1, B3, B6, B12, C,
D, E, folaţi, fitoelemente, antioxidanţi.
Păstrăv cu chimen. Ingrediente: 1-2 păstrăvi,
1 linguriţă de chimen. Se ia peştele curăţat
foarte bine, se şterge de apă, se sărează uşor pe
ambele părţi şi se pune pe una sau două foi de
aluminiu, unse cu puţin undelemn. Se presară
peste peşte, chimenul şi se împachetează apoi
în foile de aluminiu. Se pun la cuptor pentru
aproximativ 15 de minute. Se serveşte cu garni-
tură de orez sau legume fierte la aburi. Conţine:
proteine, grăsimi saturate, nesaturate, K, Se,
vit B1, B3, B6, B12.
Mâncare de somon. Ingrediente: 1-2 fileuri de
somon, 1 lămâie, 1 lingură pătrunjel sau mărar
verde tocat, 1 praf de sare, piper. Peştele se
spală foarte bine, se sărează, se presară cu
pătrunjel verde sau mărar. Se aşează într-o tiga-
ie cu puţin undelemn şi se prăjeşte la foc mare.
Se stoarce puţină lămâie chiar în tigaia în care
s-a prăjit, când este gata. Se serveşte cu legume
fierte la aburi sau sote. Sosul din tigaie care
conţine sucul de la peşte, cu puţin undelemn şi
Reţete alimentare pentru gravide
cu puţină lămâie se presară peste peşte.
Conţine: proteine, grăsimi saturate, nesaturate,
colesterol, Na, K, vit B1, B3, B6, B12.
Salata de somon. Ingrediente: somon fiert sau
prăjit, 1 cană de cartofi fierţi, mărar, ceapă
verde tăiată mărunt, 1 linguriţă de muştar. Se
amestecă toate şi se servesc ca atare sau ca o
garnitură. Conţine: proteine, glucide, grăsimi
saturate, nesaturate, colesterol, fibre alimenta-
re, Na, K, vit B1, B3, B6, B12, fitoelemente.
Chifteluţe de somon. Ingrediente: 1 conservă
de somon sau ½ kg somon curăţit de oase şi
fiert, 2 cartofi fierţi şi decojiţi, 2 ardei graşi tăiaţi
mărunt, 4 cepe mici tocate, 1 ou, mărar proas-
păt, coajă de lămâie, 2 linguri de undelem de
măsline. Peştele se pasează cu o furculiţă şi
apoi se amestecă, într-un castron cu toate cele-
late ingrediente până, ce reiese o compoziţie ca
o pastă. Se divide compoziţia în 4, şi se fac 4
chiftele mai mari, care se prăjesc. Conţine: pro-
teine, glucide, grăsimi saturate, nesaturate,
colesterol, fibre alimentare, Na, K, Fe, vit B1,
B3, B6, B12, C, folaţi, fitoelemente.
Preparate din paste făinoase
Paste făinoase cu perişoare de pui sau de vită.
Ingrediente: 500 g paste făinoase, 300 g carne
tocată de pui sau de vită, 100 g brânză rasă, 1
praf de sare, piper, câteva roşii proaspete, 1
frunză de dafin. Pastele făinoase se fierb şi se
scurg de apă. Separat se prepară perişoarele de
carne. Peste pastele făinoase se presară brânza,
perişoarele se amestecă cu sosul de roşii, apoi
se toarnă peste paste. Sosul de roşii se prepară
din roşii decojite la care se adaugă morcov ras,
pătrunjel, apă şi o foaie de dafin, fierte.
Conţine: proteine, glucide, grăsimi saturate,
nesaturate, colesterol, fibre alimentare, Na, K,
Fe, Se, Zn, Ca, vit B1, B2, B3, B6, B12, C, anti-
oxidanţi.
Paste făinoase cu mazăre şi fasole verde.
Ingrediente: 300 g paste făinoase integrale, 1
cană mazăre verde proaspătă, 1 cană fasole
verde proaspătă, 1 cană sos de roşii, sare, piper.
Se fierb împreună pastele cu mazărea şi fasolea,
se scurg foarte bine, se pun pe o farfurie adân-
că şi apoi se presară un sos de roşii, preparat ca
în reţeta de mai sus. Conţine: proteine, glucide,
fibre alimentare, Na, K, Fe, Mg, Zn, Se, vit B1,
B3, B6, C, folaţi, antioxidanţi.
163
MAMA ŞI PRUNCUL
Preparate lacto-vegetariene
Tăieţei la cuptor. Ingrediente: 500 g tăieţei
laţi, 500 g brânză de vaci, 500 g spanac bine
spălat şi fiert, 2 căni de sos de roşii. Tăieţeii se
fierb, nu foarte tare (al dente - să fie puţin tari
când se încearcă cu furculiţa) apoi se pun într-
o tavă, tapetată cu unt. Peste ei se presară un
strat de brânză de vaci, un strat de spanac.
Apoi se pune un alt strat de tăieţei, spanac şi
brânză. Se toarnă sosul de roşii pe deasupra,
apoi se dau la cuptor. Dacă aveţi, tăieţeii se pot
înlocui cu foi de lasagna. Conţine: proteine,
glucide, grăsimi saturate, colesterol, fibre ali-
mentare, Na, K, Fe, Ca, Mg, vit A, B1, B6, folaţi,
antioxidanţi.
Brocoli cu brânză la cuptor. Ingrediente: 2-3
mâini de brocoli bine spălat, 6 ouă întregi, ½
cană lapte degresat, 1 lingură de muştar, 1 ½
cană de brânză rasă. Se bat ouăle împreună cu
laptele şi muştarul. Se aşează brocoli într-o tavă
unsă cu ulei, peste care se adaugă compoziţia
de ouă. Se presară deasupra brânză. Se pun la
cuptor pentru 30 de minute. Conţine: proteine,
glucide, grăsimi saturate, nesaturate, coleste-
rol, fibre alimentare, Na, K, Ca, Se, vit A, B2, B6,
B12, D, folaţi, fitoelemente.
Porumb la cuptor. Ingrediente: 1-2 căni de
porumb fiert, 1 cană de lapte degresat, 1 lingu-
riţă de sare, 1 linguriţă de zahăr, 100 g brânză
rasă, 4 ouă, piper. Porumbul împreună cu lap-
tele, sarea, zahărul se omogenizează cu mixe-
rul. Se adaugă ouăle bătute, brânza, piperul şi
se dau la cuptor 40 minute. Conţine: proteine,
glucide, grăsimi saturate, nesaturate, coleste-
rol, fibre alimentare, Na, K, Ca, Se, Mg, Zn, vit
A, B1, B2, B3, B6, B12, D, folaţi.
Cartofi la cuptor. Ingrediente: 1 ½ cartofi spă-
laţi, în coajă, 2 ouă, 3 ½ pahare de lapte, sare,
piper, 150 g caşcaval ras. Cartofii se taie în
bucăţi mari, apoi se aşează într-o tavă. Separat
se bat ouăle şi apoi se amestecă cu laptele, brân-
za, sarea şi piperul. Compoziţia se toarnă peste
cartofi şi se pun la cuptor pentru aproximativ 1
oră, la foc potrivit. La jumătatea timpului de
copt se scot cartofii şi se amestecă bine cu o lin-
gură, apoi se pun din nou la copt. Conţine: pro-
teine, glucide, grăsimi saturate, nesaturate,
colesterol, fibre alimentare, Na, K, Ca, Se, Fe,
vit A, B1, B2, B3, B6, B12.
Coji de cartofi la cuptor. Ingrediente: 4 cartofi
164
mari, 1 lingură de unt, 100 g brânză de vaci,
sare, piper. Se pun cartofii înţepaţi cu furculiţa
în cuptor şi se coc pentru 40-50 minute. Se
răcesc apoi, se taie în lung, se scobesc. Miezul
de cartofi se foloşete pentru un pireu. Cojile
rămase se ung cu unt, se presară cu sare şi
piper. Se coc din nou 10 minute. Se umplu cu
brânză de vaci şi se servesc fierbinţi. Conţine:
proteine, glucide, grăsimi saturate, nesaturate,
colesterol, fibre alimentare, Na, K, Ca, Se, Fe,
vit A, B1, B2, B3, B6, B12.
Pilaf de orez cu mazăre. Ingrediente: 1 cană de
orez integral, 1 lingură de ulei, ½ ceapă tăiată
mărunt, 4 căni de apă sau zeamă de carne, un
praf de sare, 1 cană de mazăre proaspătă, 1
cană de iaurt. Orezul se spală bine şi se clăteş-
te. Într-o tigaie se încălzeşte uleiul, se adaugă
ceapa şi se căleşte uşor. Orezul scurs de apă se
toarnă peste ceapă călită, se adaugă apa şi se
fierb la foc mic aproximativ 10 minute. Se
adaugă mazărea. Se mai fierb încă 10 minute.
Se răceşte 10-15 minute şi se serveşte cu iaurtul.
Conţine: proteine, glucide, grăsimi saturate,
nesaturate, colesterol, fibre alimentare, Na, K,
Ca, Se, Fe, Mg, Zn, vit A, B1, B2, B3, B6, B12, D,
folaţi, fitoelemente.
Omleta cu spanac. Ingrediente: 2-3 ouă, 1
praf de sare, 1 mână de spanac fiert, 50 g brân-
ză. Se bat bine ouăle şi se pun într-o tigaie
încinsă cu ulei. Când e aproape coaptă omleta,
se adaugă brânza şi spanacul taiat mărunt. Se
îndoaie în jumătate omleta, se acoperă cu un
capac, focul se dă la minim şi se mai lasă încă 2-
3 minute. Conţine: proteine, glucide, grăsimi
saturate, nesaturate, colesterol, fibre alimenta-
re, Na, K, Ca, Se, Fe, Mg, vit A, B2, B12, folaţi.
Budincă de pâine cu brânză şi spanac.
Ingrediente: 6-8 felii de pâine mai veche, 4 ouă,
500 g spanac proaspăt bine spălat, 1 pahar de
brânză rasă, o cană de lapte, 1 iaurt. Într-un vas
uns cu margarină, se aşează feliile de pâine
înmuiate în lapte. Se face o compoziţie din spa-
nac tocat şi călit, brânza rasă şi ouăle bătute. O
parte din această compoziţie se toarnă peste
pâinea din tavă, apoi se pune un alt strat de
pâine şi un alt strat de compoziţie cu spanac. Se
pune la cuptor la foc potrivit, între 40-60 minu-
te sau până când se rumeneşte uniform. Se ser-
veşte caldă, cu iaurt, sau rece. Conţine: protei-
ne, glucide, grăsimi saturate, nesaturate, coles-
terol, fibre alimentare, Na, K, Fe, Ca, Mg, vit A,

B1, B2, B6, B12, folaţi, fitoelemente.
O altă umplutură pentru budinca de mai
sus se poate face cu mazăre fiartă, carne de pui
fiartă, praz fiert la aburi sau orice legume ai la
dispoziţie. Se amestecă toate şi se adaugă 1
cană de brânză şi 4 ouă bine bătute.
Mâncare de ouă cu ardei gras. Ingrediente: 1
lingură de ulei, 2 cartofi fierţi în coajă şi tăiaţi
bucăţele, ½ ceapă mică tăiată mărunt, sare,
piper, 2 ouă mari, 1 ardei verde tăiat mărunt, ¼
cană de brânză. Într-o tigaie se încălzeşte unde-
lemnul, se adaugă cartofii, ceapa şi se lasă să se
rumenească puţin. Apoi se adaugă ardeiul gras
şi se mai lasă un minut. Ouăle se bat bine cu
telul şi se pun peste compoziţia din tigaie. Se
dă focul la mic şi se coace încă 3 minute. Se pre-
sară la sfârşit brânza. Conţine: proteine, gluci-
de, grăsimi saturate, nesaturate, colesterol,
fibre alimentare, Na, K, Ca, Se, Fe, Mg, vit A,
B2, B6, B12, folaţi, fitoelemente.
Sandvici. Pâine integrală cu felii de piept de
pui sau curcan, caşcaval ras, 2 frunze de salată
verde, eventual ½ avocado. Pâinea se poate
unge cu fasole batută, brânză de vaci sau iaurt.
Conţine: proteine, glucide, grăsimi saturate,
nesaturate, colesterol, fibre alimentare, Na, K,
Fe, Se, Zn, vit B1, B3, B6, B12, C, folaţi, fitoele-
mente.
Supe
Supa de linte. Ingrediente: ½ cană de orez
integral spălat, 3 linguri de ulei, 3 căţei de ustu-
roi tocaţi, 2 morcovi tăiaţi bucăţele mici, 1
ceapă tăiată mărunt, 1 ½ cană de linte, 2 foi de
dafin, 1 litru de apă sau bulion de pui. Ceapa,
usturoiul şi morcovii se călesc într-o tigaie cu
uleiul măsurat. Se adaugă lintea, orezul, foile
de dafin, apa şi se fierb aproximativ 1 oră sau
până ce orezul este fiert. Conţine: proteine, glu-
cide, grăsimi saturate, nesaturate, fibre alimen-
tare, Na, K, Fe, Ca, Se, Mg, Zn, vit A, B1, B2, B3,
B6, B12, D, E, fitoelemente.
Supa de brocoli şi brânză. Ingrediente: 1 lin-
gură de undelemn, ½ ceapă mică tocată, 2 căni
de brocoli, 1 cartof tăiat cubuleţe, 2 căni de
bulion de pui sau apă, ¾ cană de brânză rasă,
¼ cană de lapte bătut, un praf de sare, piper.
Într-o tigaie cu undelemn se căleşte ceapa. Se
adaugă brocoli, cartofii şi zeama de pui sau
apa. Se fierb aproximativ 10 minute. Se răceşte
Reţete alimentare pentru gravide
supa şi se omogenizează cu mixerul până ce
devine o supă cremă şi se pune din nou la foc
pentru a se încălzi. Se adaugă brânza rasă şi
laptele bătut. Conţine: proteine, glucide, gră-
simi saturate, nesaturate, colesterol, fibre ali-
mentare, Na, K, Ca, Se, Mg, vit A, B2, B6, B12,
D, folaţi, fitoelemente.
Supă de roşii cu avocado. Ingrediente: 2 lin-
guri de undelemn, 3 cepe tocate, 2 căţei de
usturoi tăiaţi mărunt, 4 roşii tocate sau 1 con-
servă de roşii bucăţi, 4 căni de suc de roşii, sare,
piper, 1 avocado mărunţit, ½ ardei gras mărun-
ţit. Se căleşte ceapa şi usturoiul într-o olişoară,
apoi se adaugă roşiile şi sucul de roşii. Se con-
dimentează cu sare, piper, oregano. Se dau la
fiert pentru 15 minute la foc potrivit. Se serveş-
te cu avocado. Conţine: proteine, glucide, gră-
simi saturate, nesaturate, fibre alimentare, Na,
K, Fe, vit A, B1, B6, C, folaţi, fitoelemente.
Supă de peşte cu cartofi. Ingrediente: 1 lingu-
ră undelemn, 1 ceapă medie tocată, 1 morcov
ras, 1 ½ apă sau bulion de pui, 4 cartofi mici
tăiaţi în sferturi, 250 g peşte tăiat bucăţele, sare,
piper, mărar, ½ ardei gras tăiat mărunt. Se
căleşte ceapa şi morcovul. Se adaugă supa de
pui sau apa. Se fierb la foc mic. Se adaugă car-
tofii şi se mai fierb 10 minute. La sfârşit se
adaugă peştele şi mărarul şi se fierb la focul
foarte mic. Se serveşte fierbinte cu ardeiul gras
presărat peste. Conţine: proteine, glucide, gră-
simi saturate, nesaturate, colesterol, fibre ali-
mentare, Na, K, Fe, Ca, Se, Mg, Zn, vit A, B1,
B2, B3, B6, B12, D, folaţi, fitoelemente.
Preparate de carne
Tocană din carne de vită. Ingrediente: 750 g
carne de vită slabă, 1 praf de sare, piper, 2 lin-
guri de ulei de floarea soarelui, 1 ceapă mică, 3
căţei de usturoi, 2 ½ căni de bulion de vită sau
apă, 1 cană de roşii bucăţi, 1 lingură de bulion
de roşii, 1 lingură de oţet, 1 linguriţă de rozma-
rin tăiat mărunt, 2 căni de morcovi, 3 cartofi
tăiaţi în cuburi, 1 cană de mazăre, ¼ linguriţă
de pătrunjel tocat. Se încinge untelemnul, se
adaugă carnea, se rumeneşte 5-7 minute şi apoi
se scoate din ulei. În acelaşi ulei se adaugă
ceapa şi usturoiul şi se călesc aproximativ 10
min. Se adaugă carnea din nou, împreună cu
ceapa şi usturoiul, se adaugă roşiile, apa sau
bulionul de vită, bulionul de roşii şi pătrunje-
165
MAMA ŞI PRUNCUL
lul. Se fierb încet 1 oră sub capac, la foc mic. La
sfârşit se adaugă morcovii, cartofii, mazărea. Se
mai fierb încă 45 minute, descoperit. Conţine:
proteine, glucide, grăsimi saturate, nesaturate,
colesterol, fibre alimentare, Na, K, Fe, Ca, Se,
Mg, Zn, vit A, B1, B2, B3, B6, B12, E, folaţi, fitoe-
lemente, antioxidanţi.
Tocană de carne de pui cu brânză parmezan şi
roşii. Ingrediente: 2 piepţi de pui tăiaţi în 4, ¼
cană de pesmet, 2 linguri de parmezan ras, 1
praf de sare şi piper, 2-3 ardei copţi şi tăiaţi în
bucăţi, ¼ cană de sos de roşii, ½ cană de roşii
proaspete, 2 felii de brânză. Într-un castronel se
pune pesmetul şi brânza rasă. Separat, piepţii
de pui se presară cu sare şi piper şi se tăvălesc
în pesmetul cu brânză. Apoi se pun într-un vas
uns cu untdelem. Fiecare bucăţă de piept de
pui se acoperă cu bucăţele de ardei copt, cu
jumătate din sosul de roşii şi jumătate din com-
poziţia de roşii proaspete. Se adaugă deasupra
o felie de brânză. Se pune la cuptor pentru 25
de minute. Conţine: proteine, glucide, grăsimi
saturate, nesaturate, colesterol, fibre alimenta-
re, Na, K, Fe, Ca, Se, Zn, vit A, B1, B3, B6, B12,
folaţi, antioxidanţi.
Ostropel de pui. Ingrediente: 1 piept de pui
sau bucăţi de pui, 3 linguri ulei, 4 căţei de ustu-
roi, 1 mână de pătrunjel proaspăt, tocat, 1 praf
de sare, piper. Se spală bine puiul şi se curăţă
de piele. Se încinge puţin undelemn într-o tiga-
ie şi se înăbuşă puiul după ce a fost presărat cu
sare. Se acoperă cu un capac, apoi când s-a pră-
jit uşor, se adaugă puţin câte puţin, apă. Între
timp câţiva căţei de usturoi se taie mărunt şi se
pun în sosul respectiv. Când este aproape gata,
se presară pătrunjelul. Pentru persoanele căro-
ra le place puţin mai picant se poate pune
piper. Se poate servi simplu cu pâine sau cartofi
înăbuşiţi. Celora cărora le place, se pot adăuga
felii de morcov proaspăt şi lăsate în sos să se
înmoaie puţin. Conţine: proteine, glucide, gră-
simi saturate, nesaturate, colesterol, Na, K, Fe,
Se, vit B1, B3, B6, B12.
Pui fript. Ingrediente: 1 pui mijlociu, curăţat
de organe, 3 linguri de ulei, 1 praf de sare,
piper, boia dulce de ardei. Puiul se spală foarte
bine, cu apă rece, se scoate grăsimea, se condi-
mentează cu ulei, sare, piper şi boia. Puiul se
aşează într-o tavă, se pune la cuptor, la focul
mare, pentru 10 minute, apoi la foc mic, pentru
încă 45 de minute. Se întoarce de pe o parte pe
166
alta ca să nu se ardă. După ce s-a fript (sucurile
se scurg clare la înţeparea cu furculiţa), se taie
bucăţi, se serveşte cu garnitură de legume.
Conţine: proteine, glucide, grăsimi saturate,
nesaturate, colesterol, Na, Fe, Se, Zn, vit B1, B3,
B6, B12.
Friptură la grătar. Ingrediente: 500 g carne de
vită tânără (vrăbioară, muşchi de vită), 2 lin-
guri de ulei. Carnea de vită bine spălată şi scur-
să de apă se taie în felii groase. Se pune o mică
cantitate de undelemn într-o tigaie cu fund
gros care se încinge foarte bine. Carnea se poate
freca cu un căţel de usturoi pe ambele părţi şi se
aşează în tigaie, se întoarce rapid de pe o parte
pe alta până s-a pătruns bine. De preferabil car-
nea să nu fie arsă. Se poate stoarce puţină
zeamă de lămâie. Conţine: proteine, glucide,
grăsimi saturate, nesaturate, colesterol, Na, Fe,
Se, Zn, vit B1, B3, B6, B12.
Mâncare de porc cu legume verzi. Ingrediente:
300 g cotlet de porc, ½ cană de praz tăiat bucăţi,
2 căni de spanac proaspăt, bine spălat, 1 cană
de fasole verde, o mână de pătrunjel verde
tocat, 1-2 căţei de usturoi, 1 lingură zeamă de
lămâie, 1 lingură de bulion sau 2 roşii proaspe-
te. Se ia carnea de porc, se taie în bucăţi mai
mari, se spală foarte bine şi se usucă. Într-o
tigaie cu puţin undelemn se prăjeşte carnea pe
amble părţi. Separat se iau legumele (prazul,
spanacul, fasolea verde) şi se pun într-o tigaie
pentru a se căli uşor. Se adaugă deasupra
pătrunjelul, zeama de lămâie, usturoiul, roşiile
sau bulionul. Peste această compoziţie de legu-
me se adaugă bucăţile de carne de porc şi se
servesc fierbinţi ca atare sau pe un pat de orez
fiert. Conţine: proteine, glucide, grăsimi satura-
te, nesaturate, colesterol, fibre alimentare, Na,
K, Fe, Mg, vit A, B1, B3, B6, B12, folaţi, fitoele-
mente, antioxidanţi.
Frittata. Ingrediente: 8 ouă, 2-3 căţei de ustu-
roi, 3 linguri de lapte, 500 g spanac fiert şi
mărunţit, sare, piper. Se bat ouăle cu puţină
sare şi piper, la care se adaugă usturoiul tocat,
laptele şi spanacul. Compoziţia se pune într-o
tigaie foarte bine încinsă cu puţin undelemn.
Se lasă la foc mare pentru 2 minute, apoi se
potriveşte focul mai mic şi se pune eventual un
capac deasupra. Se lasă aproximativ încă 5
minute, până când s-a întărit compoziţia. Se
poate pune la cuptor pentru a se rumeni mai
bine. Se serveşte cu pâine prăjită. Conţine: pro-

teine, glucide, grăsimi saturate, nesaturate,
colesterol, fibre alimentare, Na, K, Fe, Mg, vit
A, B1, B2, B6, B12, folaţi.
Fasole bătută. Ingrediente: 500 g fasole boabe
uscată, o ceapă, 2-3 căţei de usturoi, 2-3 mor-
covi mici, 1 păhărel de ulei de măsline, 1 frun-
ză de dafin. Se fierbe fasolea, împreună cu
ceapa, usutroiul, morcovii şi o frunză de dafin.
După ce a fiert, se scurge cea mai mare parte
din apă şi apoi cu furculiţa se zdrobeşte com-
poziţia fiartă. Se obţine o pastă, la care se adau-
gă treptat uleiul de măsline, pănâ când se
îngroaşă bine. Conţine: proteine, glucide, gră-
simi saturate, nesaturate, fibre alimentare, Na,
K, Fe, Se, vit A, B1, B6, E, fitochimicale, antioxi-
danţi.
Deserturi
Şarlotă de ciocolată. Ingrediente: 300 g cioco-
lată, 1 păhărel de lapte fierbinte, 2-3 linguri de
suc de portocale, 1 pahar de iaurt degresat, 1
lingură de zahăr. Într-o cratiţă cu apă până la
jumătate se aşează un ibric, în care se pune cio-
colata la topit. Peste ciocolată se toarnă laptele
fierbinte, sucul de portocale şi zahărul. Când se
răceşte se adaugă şi iaurtul. Se pune la conge-
lator şi se serveşte rece. Conţine: proteine, glu-
cide, grăsimi saturate, nesaturate, Na, K, Ca,
Se, Mg, Zn, vit A, B2, B12, D, fitoelemente.
O altă modalitate de a prepara şarlota de
ciocolată este următoarea: se pun într-un vas 2-
3 linguri de cacao, 2-3 gălbenuşuri de ouă, 2-3
linguri de zahăr şi 2 linguri de zeamil. Se ames-
tecă foarte bine cu lapte rece, apoi se pun la
focul foarte mic, amestecându-se continuu ca
să nu se facă cocoloaşe. Se poate pune un praf
de sare. După ce a fiert se toarnă în căniţe şi se
pune la frigider. Conţine: proteine, glucide,
grăsimi saturate, mononesaturate, colesterol,
Na, K, Cu, Fe, Zn, Se, vit A, B2, B12, fitoele-
mente.
Parfait de cereale cu fructe. Ingrediente: 1 cană
de căpşuni tăiate felii, 2 banane tăiate felii, 1 ½
pahar de iaurt degresat, 1 praf de vanilie, 1 praf
de scorţişoară, 2-3 linguri de zahăr, 1 cană de
cereale. Iaurtul se combină cu zahărul, scorţi-
şoara şi vanilia. În pahare adânci se aşează, în
straturi cerealele, iaurtul, fructele, apoi iarăşi
cereale. Se serveşte rece ca mic dejun sau gus-
tare în timpul zilei. Conţine: proteine, glucide,
Reţete alimentare pentru gravide
grăsimi nesaturate, fibre alimentare, Na, K, Fe,
Ca, Se, Mg, Zn, vit A, B1, B2, B3, B6, B12, C, D,
fitoelemente, folaţi.
Şarlota de dovleac. Ingrediente: 3 felii de dov-
leac copt, 1 praf de vanilie, 2 linguri de suc de
portocale, 1 pahar de iaurt degresat, ¼ cană de
zahăr, 1 mână de nuci. Se amestecă dovleacul
cu iaurtul, vanilia, sucul de portocale. Se pun
într-un pahar si deasupra se presară nuci sfăr-
miţate. Conţine: proteine, glucide, grăsimi
nesaturate, fibre alimentare, Na, K, Fe, Ca, Se,
Mg, Zn, vit A, B2, B12, C, D, E.
Budincă de pâine cu mere şi cu piersici.
Ingrediente: ½ cană de stafide, 6-7 felii de pâine
mai veche, 2 linguri de unt nesărat, 2 mere
curăţate, 4 ouă întregi, 1/3 cană de zahăr, 2 ½
căni de lapte, 1 praf de vanilie, frişcă sau smân-
tână. Se unge o tavă cu unt. Peste stafide se
toarnă apă fierbinte şi se ţin 1 minut. Feliile de
pâine se ung cu unt, apoi se taie cubuleţe.
Pâinea se aşează într-un castron, se adaugă
merele tăiate bucăţele, stafidele şi se amestecă
bine. Se aşează compoziţia în tavă unsă cu unt.
Ouăle se bat cu zahărul şi praful de vanilie, se
adaugă laptele şi apoi toată compoziţia se toar-
nă peste pâinea şi merele din tavă. Se pun la
cuptor mediu până când laptele este absorbit
de pâine, iar culoarea este galben auriu. La
această compoziţie se pot adăuga şi piersici
curăţate. Se serveşte fierbinte cu frişcă sau
smântână deasupra. Conţine: proteine, glucide,
grăsimi saturate, nesaturate, colesterol, fibre
alimentare, Na, K, Ca, Se, Fe, vit A, B1, B2, B3,
B6, B12, fitoelemente.
Cremă de fructe. Ingrediente: 200 g brânză de
vaci, 1 cană de iaurt degresat, fructe înghetate
(căpşuni, mure, affine). Se dezgheaţă fructele.
Se adaugă 1 lingură de zeamă de lămâie şi se
amestecă bine. Separat brânza de vaci se ames-
tecă cu iaurtul până se face ca o pastă. Pasta se
adaugă la fructele dezgheţate şi se amestecă
foarte bine. Conţine: proteine, glucide, grăsimi
saturate, nesaturate, colesterol, fibre alimenta-
re, Na, K, Ca, Se, Mg, Zn, Fe, vit A, B2, B12, D,
fitoelemente, antioxidanţi.
Brioşe din piure de mere. Ingrediente: 1 ½ cană
făină, 2 linguriţe de praf de copt, 1 linguriţă de
scorţişoară, 1 ou, ½ cană de zahăr, ½ de curma-
le tăiate mărunt, ½ kg de mere tăiate, ¼ cană
de gem de fructe. Se amestecă făina cu praful
de copt şi scorţişoara, într-un castron larg. Se
167
MAMA ŞI PRUNCUL
face o gaură în mijloc unde se pune oul, zahă-
rul şi curmalele tăiate mărunt. Se amestecă şi
treptat se adaugă sosul de mere. Se umplu 12
forme de brioşe cu 1/3 dintr-o cană de umplu-
tură, peste care se pune o linguriţă din gemul
de fructe. Deasupra se pune încă o mică parte
din compoziţie. Se aşează în cuptorul încins,
aproximativ 30 de minute sau până s-au îngăl-
benit uşor la suprafaţă. Conţine: proteine, glu-
cide, grăsimi saturate, nesaturate, colesterol,
fibre alimentare, Na, K, Fe, Se, vit A, B1, B2, B3,
B12.
ACTIVITATEA FIZICĂ
Activitatea fizică este o componentă impor-
tantă a unei vieţi sănătoase. Stilul de viaţă activ
include mersul pe jos, urcarea scărilor, activita-
tea în casă şi grădină combinat cu exerciţii fizi-
ce de 3-6 ori pe săptămână. Intesitatea şi tipul
exerciţiilor din sarcină depind de starea gene-
rală a gravidei, de gradul de antrenament şi de
evoluţia sarcinii.
Exerciţiile fizice la gravidă fac sarcina mult
mai uşoarã şi chiar confortabilă, pregătind în
felul acesta corpul pentru naştere. Mişcarea
micşorează durerea de spate, crampele, consti-
paţia şi respiraţia dificilă; creşte nivelul de
energie, previne creşterea excesivă în greutate,
creşte şansele de a duce sarcina la termen şi
face ca gravida să-şi revină mai repede după
naştere la forma iniţială. Exerciţiile pot fi făcu-
te împreună cu soţul, cu alţi membri din fami-
lie, iar după naştere împreună cu pruncul.
Exerciţiile fizice asigură întărirea:
- muşchilor abdominali pentru a suporta
mai bine fătul, a te pregăti pentru naştere şi a te
ajuta să recapeţi un abdomen suplu după lău-
zie;
- a muşchilor spatelui pentru a evita dure-
rea;
- a muşchilor bazinului pentru a te pregăti
de travaliu şi a preveni probleme ale intestinu-
lui şi vezicii urinare după naştere.
În timpul exerciţiului mamei, fătul benefi-
ciază de mai mult oxigen în sânge, ajutat de
creşterea metabolismului şi funcţionarea mai
bună a ţesuturilor, în special a creierului. La
începutul exerciţiului, copilul este stimulat de
adrenalina mamei, iar în timpul exerciţiului,
sub influenţa endorfinelor, se simte bine. După
168
exerciţiu, endorfinele au un efect liniştitor ce
poate dura până la 8 ore, pe care copilul îl
simte. Muşchii abdominali exercită un masaj
asupra lui, liniştindu-l. Circulaţia sângelui
rămâne crescută după exerciţiu, ajutând dez-
voltarea copilului.
Exerciţiile fizice trebuie adaptate sarcinii
deoarece:
- centrul de gravitate al corpului se modifi-
că şi îţi pierzi mai uşor echilibrul;
- articulaţiile sunt mai laxe şi se pot luxa
uşor;
- nivelul metabolic este mai crescut, iar exer-
ciţiile pot scade glucoza din sânge;
- frecvenţa inimii este mai mare şi îţi poate
provoca ameţeli mai ales dacă eşti anemică;
- frecvenţa respiratorie crescută îţi scade
toleranţa la efort;
- temperatura corpului este crescută şi poate
dăuna fătului, dacă nu bei cantităţi suficiente
de lichide.
Înaintea începerii unui program de exerciţii
fizice gravida va consulta medicul. Acesta
poate contraindica exerciţiile fizice în situaţii
de: hipertensiune de sarcină, boli preexistente
cardiovasulare, pulmonare, hipertiroidism,
obezitate, anemie, sângerare prelungită; în al
doilea sau al treilea trimestru: palcenta praevia,
sarcină multiplă, dilatarea prematură a colului
uterin (col incompetent), întârzierea creşterii
intrauterine, dureri severe la nivelul simfizei
pubiene, sarcini anterioare cu avort în al doilea
trimestru, ruptură prematură de membrane,
travaliu prematur.
Un program de exerciţii fizice complet
include 4 componente:
- exerciţii aerobice sau cardiovasculare,
- rezistenţa musculară, de exemplu yoga,
- forţa musculară,
- flexibilitatea, pentru menţinerea mobilită-
ţii articulaţiilor.
Limita toleranţei la efort
Exerciţiile aerobice sau cardiovasculare
cresc frecvenţa bătăilor inimii, a respiraţiei şi
transpiraţia.
Pentru a afla limita superioară a efortului
fizic pe care îl faci, măsoară-ţi pulsul în timpul
efortului astfel:
Pulsul la limita efortului fizic = (220-vârsta

(ani)) x (60% până la 80%)
De exemplu, dacă ai 30 de ani şi vrei să
ajungi la o frecvenţă de 70% din valoarea nor-
mală, calculul este (220-30)x70/100 = 133
bătăi/minut. Este recomandat să-ţi păstrezi
frecvenţa inimii sub această valoare când exer-
sezi.
Pentru a-ţi simţi pulsul aplică degetele 2 şi
3 la nivelul gâtului, lateral de laringe, apăsând
uşor. Numără pulsaţiile timp de 30 de secunde
şi îmulţeşte cu 2.
Un alt mod de a evalua toleranţa la efort
este să poţi respira destul de uşor, pentru a
menţine o conversaţie în timp ce exersezi.
Se recomandă o încălzire înaintea începerii
exerciţiilor:
- respiră adânc de câteva ori;
- roteşte uşor articulaţiile, scutură extremi-
tăţile şi roteşte capul;
- pune mâinile pe coapse şi îndepărtează
picioarele, apoi îndoaie trunchiul lateral, în faţă
şi în spate pentru a întinde coloana vertebrală;
- dacă este nevoie, sprijină-te de ceva pen-
tru echilibru.
Începe exerciţiile în mod lent, mărind trep-
tat intensitatea şi durata în ritmul tolerabil.
Opreşte-te dacă apar dureri, crampe, ameţeli,
dureri în piept sau dificultăţi de respiraţie, con-
tracţii uterine, sângerări vaginale şi scurgere
abundentă de lichid din vagin. Dacă respiri
greu, copilul va fi şi el lipsit de oxigen. Dacă nu
ai exersat înainte, nu începe un program vigu-
ros de exerciţii acum când eşti gravidă. Un pro-
gram de mers moderat zilnic sau de cel puţin 3
ori pe săptămână este însă bun pentru oricine.
Întinde-ţi uşor muşchii după ce exersezi.
Precauţii:
- Ascultă-ţi organismul; el îţi va spune dacă
exersezi cât trebuie sau prea mult. Dacă nu poţi
conversa cu uşurinţă, exerciţiul este prea
intens pentru tine şi pentru copil.
- Bea multă apă înainte, în timpul şi după
exerciţii pentru a evita deshidratarea şi încălzi-
rea corpului.
- Poartă un sutien de tip sportiv pentru a-ţi
sprijini sânii şi evita întinderea lor.
- Opreşte-te imediat dacă ai dureri, oboseşti,
ai ameţeli, greţuri sau respiraţie grea, bătăi
puternice de inimă sau palpitaţii, dureri de cap,
vedere tulbure, contracţii, dureri de orice fel,
sângerare sau pierderi de lichid prin vagin. Nu
Activitatea fizică
risca! Discută cu medicul.
- Scade intensitatea, durata şi frecvenţa
exerciţiilor în al treilea trimestru de sarcină.
- După luna a patra nu exersa stând pe spate
mai mult de câteva minute, pentru că presiu-
nea uterului poate împiedica circulaţia sânge-
lui la făt. Pentru a ameliora circulaţia în această
poziţie, se pune o pernă sub partea dreaptă a
spatelui.
- Evită exerciţiile care solicită muşchii abdo-
minali, genunchii şi gleznele în ultima parte a
sarcinii.
- Evită mişcările bruşte, exerciţiile viguroa-
se pe vreme caldă sau umedă şi cele cu risc de
loviri; la fel schiul şi călăria după săptămâna a
20-a.
- Exersează pe mochetă sau covor pentru a
micşora şocul şi a preveni alunecarea.
- Ridică-te încet şi treptat pentru a evita
ameţeala şi leşinul. Termină exerciţiul în mod
gradat.
- Dacă ai pierdut o
zi, nu exersa dublu în
ziua următoare.
Mersul pe jos este
un exerciţiu excelent.
Începe câte puţin şi
creşte treptat, în 3-4
săptămâni, ca frecven-
ţă şi durată. Poartă
pantofi confortabili de
tip sport, cu suport al
tălpii piciorului.
Principalele exerciţii
la podea sunt 4 exerciţii
Mersul pe jos importante, care ajută
la întărirea muşchilor
pelvisului şi abdomenului: statul pe vine, miş-
cări ale bazinului, contracţiile abdomenului şi
exerciţiile Kegel.
Statul pe vine, ajută întărirea muşchilor plan-
şeului pelvin, coapselor, şoldurilor şi creşterea
flexibilităţii în articulaţiile pelvisului. Dacă nu
te supără genunchii, începe cu picioarele
depărtate, aşezându-te încet pe vine cât de jos
poţi; la nevoie sprijină-te cu mâinile de mobilă
sau de soţ. Încearcă să menţii călcâiele pe sol,
cu greutatea distribuită egal între degete şi căl-
câi. Poţi sprijini călcâiele pe câte o carte.
Menţine aceasta poziţie atât timp cât te simţi
confortabil, la început doar câteva secunde.
169
MAMA ŞI PRUNCUL
Când te ridici sprijină-te de un scaun sau ia un
ajutor să-ţi ţină mâinile ca să nu-ţi pierzi echili-
brul. Repetă de trei ori. Dacă te supără genun-
chii, coboară doar pe jumătate.
Statul pe vine periodic pentru câteva minu-
te în timpul travaliului te va ajuta să-ţi deschizi
pelvisul cu circa 0,5-1 cm, de aceea trebuie să-l
practici des în timpul sarcinii, pentru a întãri
muşchii necesari. Paturile de spital din mater-
nitate ar trebui să aibă o bară transversală, care
să te ajute să practici această mişcare în trava-
Statul pe vine
liu. Se recomandă exersarea statului pe vine şi
după naştere.
Mişcări ale bazinului. Se practică în prima
parte a sarcinii: stai întinsă pe spate, cu braţele
lipite de corp şi palmele
pe podea. Sprijinită pe
palme şi tălpi, ridică şi
coboară încet bazinul
(pelvisul). Roteşte apoi
şoldurile formând cer-
curi cu partea de jos a
spatelui pe podea.
Repetă mişcarea şi în
celălalt sens.
Bascularea pelvisului
contractă muşchii fese-
lor şi împinge bazinul
înainte în timp ce-ţi tragi
abdomenul şi curbezi
spatele. Este mişcarea
obişnuită din actul
Bascularea pelvisului din
picioare
sexual. Ţine 3-6 secunde, apoi revino în poziţia
inţială, fără a mai îndoi spatele. Repetă de trei
ori. Mişcarea poate fi făcută din diferite poziţii:
în picioare, aşezată, culcată, în genunchi sau în
poziţia pe patru labe. Efecturarea în poziţia cul-
cată nu se recomandă în trimestrul al treilea.
Exerciţiul ajută corectarea posturii, micşorarea
durerii de spate, întărirea muşchilor abdomi-
nali şi uşurează naşterea.
Contracţia abdomenului. Din poziţia pe spate
cu genunchii îndoiţi şi mâinile încrucişate pe
abdomen, ridică umerii şi capul, contractând
muşchii abdominali anteriori. Nu este necesar
să ridici corpul complet până la atingerea
genunchilor. Inspiră înainte de exerciţiu şi
expiră în timp ce te ridici. Dacă în timpul exer-
ciţiului simţi o ridicătură moale pe linia mijlo-
cie a abdomenului, aceasta poate fi produsă de
separarea muşchilor abdominali anteriori şi
doar se agravează exersând astfel. Pentru
corectare, palmele se pun pe părţile laterale ale
muşchilor abdominali, susţinându-i sau se apli-
Exerciţii pentru întărirea abdomenului
că un brâu în jurul abdomenului la nivelul
ombilicului. (Vezi Dehiscenţa muşchilor abdominali).
Exerciţiile Kegel sunt numite astfel după
medicul austriac, care le-a descris. Au rol de
întărire a muşchilor bazinului (perineului),
care suportă uterul, vezica şi rectul. Sarcina
provoacă relaxarea muşchilor; dacă planşeul
bazinului este slăbit, apare pierderea de urină
(incontinenţa) pe măsură ce uterul creşte.
Incontinenţa poate continua după sarcină,
muşchii slăbiţi fiind întinşi prin trecerea copi-
lului. Exerciţiile Kegel previn sau tratează
incontinenţa de sarcină. În acelaşi timp, uşu-
rează naşterea învăţând gravida să-şi relaxeze
aceşti muşchi şi tonifică muşchii vaginului
accentuând plăcerea în timpul actului sexual.
După naştere exerciţiile Kegel prelungite ajută
la prevenirea căderii uterului (prolapsului ute-

rin).
Scopul principal al exerciţiilor în timpul sar-
cinii este ca gravida să înveţe să-şi relaxeze
aceşti muşchi în timpul expulziei când, din
cauza durerii, are tendinţa să-i contracte şi să
reziste trecerii capului copilului. Trebuie con-
tractaţi numai muşchii planşeului bazinului,
fără ajutorul muşchilor coapsei sau abdomenu-
lui.
Pentru a localiza muşchii planşeului pelvin
încearcă să opreşti fluxul de urină la mijlocul
lui. Dacă o poţi face uşor, muşchii perineului au
un tonus bun. Alt mod de a localiza aceşti
muşchi este să strângi vaginul în jurul a două
degete curate introduse în el sau a penisului
partenerului în timpul actului sexual. Se con-
tractă astfel muşchii din jurul celor trei orificii:
urinar, al vaginului şi al anusului.
Un exerciţiu Kegel are o fază de contractare
şi una de relaxare: contractă muşchii planşeului
pelvin, ca şi cum ai vrea să opreşti fluxul uri-
nar. Menţine contractura 5-10 secunde, apoi
relaxează pentru alte 10 secunde. Repetă de 5-6
ori; prelungeşte ulterior durata şi numărul con-
tracţiilor.
Alte variante de exerciţii Kegel:
- repetiţii multiple de contractură şi relaxare
a muşchilor planşeului pelvin. Începe cu 10
contracturi şi progresează până la 50 de con-
tracturi repetate de câteva ori pe zi;
- contracturi prelungite: contractă muşchii
pelvici până numeri la 5, apoi relaxeză-i; repe-
tă de 10-20 de ori. Creşte treptat durata con-
tracturii muşchilor;
- super-Kegel: menţinerea contracturii muş-
chilor bazinului peste 15-20 de secunde oferă
maximum de forţă musculară. Cu cât mai pre-
lungit pot fi ţinuţi contractaţi, cu atât muşchii
Muşchii planşeului pelvin
Activitatea fizică
vor fi mai puternici;
- ascensorul vaginal. Vaginul poate fi consi-
derat ca un tub muscular cu etaje aranjate ca
inele, unul deasupra altuia. Prin antrenament
fiecare inel muscular poate fi contractat separat
pentru o secundă-două, apoi continuat cu
următorul, mai sus. Când s-a ajuns la etajul cel
mai de sus, se menţine contractura câteva
momente, apoi se coboară progresiv către
bazin. Acest exerciţiu pregăteşte gravida să
împingă în jos în timpul expulziei.
Instructorii prenatali recomandă între 5 şi
10 serii de contracturi de fiecare exerciţiu,
repetate de 4 ori pe zi.
Exerciţiile Kegel pot fi făcute în orice pozi-
ţie: culcată, pe vine, în patru labe, etc.; înainte,
după sarcină şi în diferite ocazii.
Mişcări pentru a preveni sau reduce durerile
de sarcină
Poziţia croitorului: stai pe podea cu spatele
drept, cu genunchii îndoiţi şi cu coapsele spri-
jinite de perne; adu-ţi tălpile cât mai aproape
de tine. Împinge genunchii cu coatele către
podea; respiră adânc de câteva ori.
Îndoirea genunchilor. Stai pe spate, cu genun-
chii îndoiţi şi cu tălpile pe sol. Adu un
genunchi la piept, simţind o uşoară întindere a
muşchilor spatelui. Relaxează spatele, în timp
ce susţii genun-
chiul 10 secunde.
Schimbă genun-
chii şi repetă de
trei ori.
Împingerea la
perete. Pentru
întărirea braţelor
şi umerilor şi
pentru flexibilita-
tea tendonului
lui Ahile (de la
călcâi). Începe
prin a te sprijini
de zid cu braţele
Împingerea la perete întinse. Îndoaie
braţele, permi-
ţând capului şi părţii superioare a trunchiului
să vină încet spre zid. Menţine această poziţie
10 secunde, simţind întinderea muşchilor gam-
bei şi a tendonului lui Ahile. Împinge-te înapoi,
încet, la poziţia iniţială. Repetă de trei ori.
171
MAMA ŞI PRUNCUL
Postura corectă
În sarcină, previne durerea de spate şi ajută
să respiri mai uşor când copilul, în creştere, va
împinge pe diafragm. Poziţia incorectă va întin-
de ligamentele, deja în tensiune, pentru a se
adapta la greutatea suplimentară şi va slăbi
muşchii, făcându-i să-şi revină mai greu după
naştere.
În poziţia verticală corectă bărbia este ori-
zontală, umerii sunt relaxaţi, traşi înapoi şi în
jos, destinzând toracele, muşchii abdominali
uşor contractaţi, coloana vertebrală uşor arcui-
tă, fesele sunt strânse, genunchii uşor îndoiţi;
această poziţie (”mândră”) mută centrul de
greutate deasupra şoldurilor, menţine echili-
brul şi alinierea corpului.
Pentru a-ţi verifica postura lipeşte-ţi spatele
cât mai aproape de perete, cu călcâiele la 10 cm
de perete, depărtate la nivelul umerilor. Pe
măsură ce-ţi basculezi bazinul înainte împinge-
ţi curbura de jos a spatelui către perete, conco-
Poziţia în picioare
corectă şi incorectă a
gravidei
Legenda: poziţia
corectă- gâtul şi
umerii sunt drepţi,
spatele este
îndreptat, fesele
strânse şi împinse
înainte; poziţia
incorectă- gâtul este
îndoit în faţă, ume-
rii cad, spatele este
încurbat.
mitent cu împingerea pieptului înafară.
Îndoaie uşor genunchii. Postura corectă este
greu de realizat pe tocuri înalte.
Poziţia şezândă: stai pe scaun cu spetează,
cu o pernă la spate în dreptul taliei, cu genun-
chii depărtaţi. Nu sta picior peste picior, deoa-
rece aceasta poziţie răsuceşte coloana şi micşo-
rează circulaţia la picioare favorizând varicele.
172
Un mod confortabil de a sta pe un scaun cu
spetează pe măsură ce abdomenul creşte, este
călare pe scaun şi sprijinită cu braţele de spătar.
Relaxarea gravidei
Micşorarea tensiunii musculare uşurează
evoluţia sarcinii şi a travaliului. Unele gravide
se relaxează mai uşor decât altele. Cu educaţie
şi practică cele mai multe pot învăţa să se rela-
xeze. Încearcă metodele de relaxare care ţi se
potrivesc mai bine. Avantajele relaxării sunt:
scăderea oboselii musculare, psihice, conserva-
rea energiei, calmare emoţională, scăderea stre-
sului şi micşorarea durerii.
Pe măsură ce abdomenul se măreşte, vei
băga de seamă, că te simţi mai confortabil să
stai pe o parte cu capul sprijinit pe pernă.
Ridică picioarele pe un scaun sau pat pentru a
te relaxa.
Poziţia culcată. În a doua parte a sarcinii,
când stai culcată pe o parte, pune o pernă între
genunchi şi una sau două perne sub cap. În
ultima parte a sarcinii poţi folosi o pernă mică
pentru a sprijini abdomenul.
Pernele lungi de sarcină, plasate în faţă sau
în spate, sprijină corpul în întregime. Poziţia
laterală poate fi mai confortabilă, dacă aluneci
puţin cu corpul înainte, cu piciorul de deasupra
îndoit deasupra pernei, iar cel de jos întins.
Relaxarea în poziţia culcată pe o parte
Poziţia semişezândă sprijinită pe două sau
mai multe perne uşurează respiraţia dificilă
sau refluxul gastroesofagian.
Cum înveţi să te relaxezi?
Începe prin a deveni conştientă de mesajele
corpului şi minţii tale. Observă cum îţi scade
tensiunea musculară şi nervoasă când eşti rela-
xată. Respiraţia devine înceată şi egală. Începe
prin a-ţi contracta câte un grup muscular de la

extremităţi, apoi de a-l relaxa. Continuă cu fie-
care grup muscular al corpului, apoi relaxează-
i pe toţi odată. Înveţi întâi să te relaxezi în pozi-
ţie culcată, apoi pe scaun cu mâinile sprijinite
pe spătar şi în cele din urmă în picioare, deoa-
rece travaliul presupune o mare varietate de
poziţii. Când înveţi tehnicile de relaxare, începe
într-o atmosferă caldă, liniştită şi progresează
spre una mai agitată, cum vei întâlni în sala de
travaliu. În etapa următoare contractă diferite
părţi ale corpului şi apoi relaxează-le. Fă acelaşi
lucru pentru tot corpul.
Foloseşte vizualizarea pentru a descoperii
efectul minţii asupra corpului. Imaginează-ţi
de exemplu contracţiile uterine care vin ca o
undă şi se amplifică în tot corpul. Poţi conside-
ra această undă drept prieten care te poartă
prin corp, la uter, deschide colul şi ajută expul-
zia copilului. Deoarece te ajută, nu te împotri-
veşti undei prietenoase, te laşi moale, simţin-
du-te liniştită şi împăcată. Unda se micşorează
apoi, şi se retrage, iar tu te simţi relaxată.
Interpretând astfel durerea contracţiilor uteri-
ne, îţi modifici reacţiile la ea. Vizualizezi dure-
rea ca un element cu efect pozitiv.
Vizualizarea se poate extinde la scene plă-
cute din viaţa împreună cu copilul, după ce se
naşte.
Masajul de relaxare
Masajul făcut de soţ sau de tine însăţi, este
un mod foarte bun de a te relaxa, micşorând
tensiunea. El stimulează terminaţiile nervoase
ale pielii, ameliorează circulaţia şi mângâie
muşchii obosiţi, creând o senzaţie de linişte şi
bună dispoziţie. Stimularea receptorilor de
presiune de sub piele invadează creierul cu
Masajul de relaxare
Sexualitatea în timpul sarcinii
senzaţii plăcute, micşorând pe cele dureroase.
Masajul include manevre diverse ca: mân-
gâieri uşoare, circulare, uşoare atingeri cu vâr-
ful degetelor sau apăsări mai puternice cu pal-
mele.
Atingerile cu vârfurile degetelor se fac pe
faţă şi scalp; presiuni şi frecţii, pe muşchii mari.
Folosirea uleiurilor aromatice întăreşte efectul
masajului. Ca şi în altele, fiecare gravidă are şi
în masaj preferinţele ei. Spune-i persoanei care
te masează ce anume te relaxează şi ce te irită.
Yoga
Această practică străveche de exerciţii şi res-
piraţie, poate uşura o parte din neplăcerile sar-
cinii şi îţi pregăteşte corpul pentru travaliu.
Poziţiile corpului, îţi întind muşchii şi întăresc
corpul, iar meditaţia şi respiraţia controlată, te
relaxează şi focalizează gândirea. Foloseşte
poziţii simple, evitând cele strenuoase, extre-
me.
Etape: găseşte loc şi timp liniştit şi întinde-
te într-o poziţie confortabilă timp de 5-10 minu-
te. Închide ochii şi relaxează-ţi muşchii. Respiră
liniştit şi fără efort, eliberează-ţi mintea de griji
şi de obligaţii.
Exerciţile yoga pentru sarcină sunt doar o
parte din sistem, aceasta fiind o filozofie care
cuprinde întreaga viaţa. Pentru a beneficia, tre-
buie practicată cu regularitate, cu mult înainte
de a fi gravidă.
SEXUALITATEA ÎN TIMPUL SARCINII
Gravida trece prin multe modificări fizice,
emoţionale şi psihice, care îi vor influenţa ati-
tudinea faţă de sex. Exprimarea sexualităţii
diferă de la o gravidă la alta. Unele se simt
greoaie şi nesexuale sau chiar au repulsie faţă
de sex, în timp ce altele se simt frumoase, ener-
gice, senzuale şi sunt interesate de sex.
Există în general o scădere a interesului faţă
de sex în primul trimestru, mai ales dacă sufe-
ră de oboseală, greaţă, vărsături, dureri de sâni,
urmând o creştere în al doilea trimestru şi un
alt declin în ultimul trimestru. Uneori însă, gra-
vida poate găsi activitatea sexuală mai excitan-
tă şi satisfăcătoare decât înaintea sarcinii. Unele
chiar pot avea orgasm unic sau multiplu pentru
prima dată în timp ce sunt gravide. Această
173
MAMA ŞI PRUNCUL
accentuare a sexualităţii se datorează în special
nivelului crescut de hormoni de sarcină, care
circulă prin corpul ei, provocând modificări în
organele sexuale şi sâni, făcându-i în unele
cazuri mai senzitivi şi reactivi, în timp ce în alte
cazuri nu permite nici măcar atingerea lor.
Progesteronul şi estrogenii produc o stare
de bună dispoziţie, o piele suplă şi strălucitoa-
re şi o aură de linişte şi mulţumire. În realitate
corpul gravid este superb! Femeia însărcinată
este o afirmare a feminităţii şi a instinctului de
reproducere, simbol suprem al sexualităţii.
Gravida trebuie să se convingă de frumuse-
ţea corpului ei. Pentru aceasta trebuie să-ţi cul-
tivi stima de sine prin: enumerarea calităţilor
care îţi accentuează sexualitatea. Gândeşte-te
cum e să fii sexy, analizează-ţi trecutul sexual,
influenţat de familie, cultură şi religie şi obser-
vă cum te influenţează în prezent; consideră-te
aleasă şi deosebită pentru că porţi copilul băr-
batului pe care îl iubeşti. De la sexul de pro-
creaţie, treci la sexul de plăcere. Astfel energia
ta este crescută, legătura emoţională este mai
puternică, te exprimi intim mai liber, emani
senzualitate. Sexul îţi cuprinde astfel tot cor-
pul, mintea, emoţiile şi fanteziile din prezent,
trecut şi viitor într-un mod special, minunat.
Sexul înseamnă comunicare la un nivel
intim, profund. Intimitatea sexuală îţi permite
să-ţi exprimi iubirea, dorinţele, vulnerabilita-
tea, numeroase alte emoţii dincolo de cuvinte.
Trebuie să poţi comunica cu soţul ce îţi place, ce
dorinţe ai. Comunici mai uşor atunci când: vă
faceţi timp să discutaţi despre sex, eşti clară,
directă cu exemple concrete, asculţi cu atenţie,
ştii când să te opreşti, eviţi certurile, blamarea,
negociezi şi accepţi compromisuri.
Exprimă-ţi afecţiunea şi prin limbajul cor-
pului. Gesturi neverbale, sexuale, care pot fi
folosite des includ: atingeri uşoare pe mână,
coapsă sau gât în timpul discuţiei, stând aproa-
pe pe canapea, privirea în ochi prelungită, ţinu-
tul de mână, sărutul uşor prelungit ca parte
bun venit bun sau la revedere, adormirea în
poziţia lingură.
Masajul senzual poate fi prin el însuşi o
sursă de plăcere sau folosit ca o formă de pre-
ludiu sexual. Un masaj senzual făcut cu dra-
goste poate fi relaxant şi foarte erotic, întărind
sentimentul reciproc de dragoste. Începe cu
mângâieri şi îmbrăţişări tandre, continuând
174
apoi cu un masaj reciproc de-a lungul corpului,
de la cap spre picioare, folosind mişcări lente,
senzuale, eventual, folosind ulei de masaj.
Masajul este binefăcător şi pentru copil, care
răspunde cu plăcere când corpul gravidei este
mângâiat. Începând din luna a 5-a fătul simte
mişcările de atingere ale abdomenului, care-l
liniştesc.
Actul sexual este permis şi nepericulos în
timpul sarcinii, dacă nu există interdicţii medi-
cale de a te abţine de la el. Activitatea sexuală
din timpul sarcinii nu provoacă infecţia sau
lezarea fătului, deoarece colul este astupat de
un dop de mucus, care previne înaintarea bac-
teriilor în uter. În timpul actului sexual penisul
partenerului nu este îndreptat direct spre uter,
datorită unghiului vaginului. Copilul este com-
plet înconjurat de sacul amniotic, care este
rezistent la rupturi chiar sub presiune mare şi
protejează copilul de forţele exterioare.
Activitatea foarte puternică însă poate provoca
usturimi şi escoriaţii (zgârieturi) ale vaginului,
care trebuie evitate.
Poziţiile sexuale folosite anterior gravidită-
ţii pot deveni inconfortabile. Poţi încerca noi
poziţii care să-ţi creeze plăcere atât ţie cât şi
partenerului. Poziţiile superioară, laterală sau
posterioară sunt confortabile şi plăcute, deoa-
rece abdomenul nu se află sub presiunea par-
Poziţie sexuală în timpul sarcinii
tenerului.
Penetraţia este deosebit de uşoară datorită
abundenţei lichidului vaginal, iar orgasmul se
obţine rapid, intens şi puternic, mai ales dacă
clitorisul este stimulat concomitent. Perioada
de revenire din orgasm este prelungită, în spe-
cial în ultimul trimestru, buzele mici şi partea
inferioară a vaginului rămânând umflate timp
de 2 ore.
Menţinerea vieţii sexuale pentru părinţi
necesită adaptarea continuă la schimbările

mamei: recuperarea după lăuzie şi alăptare,
modificările vaginului, epuizarea din primele
luni după naştere, prezenţa unui nou membru
în familie
Încearcă să înţelegi schimbările dorinţelor
sexuale petrecute cu tine şi cu soţul tău şi să
discutaţi deschis nevoile voastre, fără a lăsa
totuşi, viaţa sexuală să devină un element
dominant al legăturii voastre. Concentrează-te
pe dragoste, redescoperind intimitatea şi bucu-
ria simplă de a fi alături de cel pe care-l iubeşti.
Rolul soţului
Este bine ca soţul să participe cât mai mult
şi să vă bucuraţi împreună de sarcină. Ca soţ,
învaţă să fii răbdător, înţelegător, tandru şi
romantic, când faci dragoste cu soţia ta gravi-
dă. Nu obliga gravida să facă dragoste dacă nu
doreşte şi nu te aştepta întotdeauna să aibă un
orgasm. Arătându-i înţelegere şi afecţiune în
această perioadă poţi îmbogăţi relaţia voastră
pentru tot restul vieţii. Bărbaţii cred că dorinţa
femeii gravide pentru sex (penetrare) scade; în
realitate nevoia femeii de dragoste (tandreţe şi
intimitate) creşte în timpul sarcinii. Pe măsură
ce sarcina avansează poţi experimenta, pentru
prima oară, poziţii noi de făcut dragoste şi alte
forme de activitate sexuală, ca masturbarea
reciprocă şi sexul oral. Stimularea orală a vul-
vei este permisă dacă soţul are grijă să nu sufle
aer în vagin; aerul sub presiune are putea intra
într-o venă, apoi ajunge la plămân producând
un accident grav, chiar mortal pentru mamă şi
făt.
Nu există reguli de sexualitate în timpul sar-
cinii ci doar modalităţi diferite de a o exprima.
Sarcina este o perioadă de relaxare, un prilej de
a te bucura de corpul în schimbare al femeii, de
a vorbi afectuos, de a va mângâia unul pe altul
şi de-a explora o gamă întreagă de modalităţi
sexuale şi nesexuale prin care vă exprimaţi
afecţiunea.
Sugestii:
- Gândeşte pozitiv despre tine însăţi şi des-
pre noul aspect al corpului tău.
- Schimbă-ţi coafura, cumpără-ţi lenjerie în
care să te simţi atrăgătoare.
- Încurajează romanţa, chiar aventura. Ne
ezita să iniţiezi actul sexual.
- Explică-i soţului dacă ai un interes mai scă-
zut pentru sex. Nu-l blama pe el pentru că tu te
Sexualitatea în timpul sarcinii
simţi nesexuală. S-ar putea ca el să te găsească
mai atractivă ca oricând.
- Arată-i soţului modificările corpului tău;
nu le ascunde.
- Fotografiază-te în timpul gravidităţii.
- Înlătură sentimentul că sexul este o obliga-
ţie casnică.
Contraindicaţiile activităţii sexuale în sarcină
Actul sexual este contraindicat când pene-
traţia este dureroasă, avorturi repetate ante-
rioare, sarcină prematură în trecut, în cazul
suspiciunii de avort, col incompetent, placenta
praevia, sarcină multiplă, sângerări, ruperea
prematură a membranelor, travaliu prematur,
abruptio placenta, boli cu transmitere sexuală
la unul din parteneri, etc.
Abuzul domestic al gravidei
Este greu de făcut o statistică a femeilor
bătute de soţ, de foşti soţi, parteneri, prieteni,
părinţi sau chiar copii. Aceste relaţii abuzive se
agravează deseori în timpul sarcinii. Soţul abu-
ziv este frecvent alcoolic, fără ocupaţie stabilă
sau şomer, se consideră inferior soţiei, este
frecvent nemulţumit şi impulsiv. El poate încer-
ca să controleze fiecare aspect al vieţii femeii,
inclusiv unde merge, ce poartă, câţi bani chel-
tuieşte sau când îşi face treaba în casă. Deseori
nu-şi recunoaşte violenţa şi îşi neagă responsa-
bilităţile, învinuindu-şi soţia.
Violenţa fizică în timpul sarcinii este deseori
îndreptată asupra fătului prin lovituri abdomi-
nale. Violul şi obligarea la relaţii sexuale este
tot o formă de abuz în familie. Abuzul verbal
este şi mai frecvent - uneori până la obişnuinţă
- şi lasă urme emoţionale puternice şi îndelun-
gate. O formă nu tocmai rară de abuz domestic
este neglijarea: evitarea sau ignorarea gravidei
de către soţ.
Violenţa asupra femeii este deliberată,
gravă şi în general repetată. Semnele de abuz la
gravidă pot fi: vânătăi, depresie, consum de
alcool. Abuzul domestic în timpul sarcinii ame-
ninţă sănătatea şi uneori chiar viaţa femeii şi
creşte riscul de avort şi de naştere prematură.
Cam jumătate din soţii care abuzează gravida
vor abuza şi copiii.
Femeia cere rareori ajutor, fiind ruşinată. În
Romania sunt multe organizaţii neguverna-
175
MAMA ŞI PRUNCUL
mentale care au ca activitate sprijinirea femei-
lor victime ale abuzului domestic şi educarea
societăţii civile, pentru a reacţiona la violenţa
îndreptată împotriva femeilor şi copiilor.
ALEGEREA NUMELUI
Numele de botez trebuie sa fie potrivit în
toate fazele vieţii, să sune bine împreună cu
numele de familie şi în alte limbi, să nu creeze
asociaţii neplăcute, care pot deveni subiect de
batjocură. Uneori, părinţii sunt atraşi de sune-
tul lui armonios sau pot adăuga un al doilea
nume, alteori numele de botez urmează tradiţia
familiei.
Numele influenţează modul în care copilul
este văzut de alţii sau se vede pe sine însuşi. De
exemplu, într-o clasă cu copii cu inteligenţă
egalã, copiii cu nume plăcute iau note mai bune
decât ceilalţi.
EDUCAŢIA PRENATALĂ A PĂRINŢILOR
Femeile bine informate nasc mai uşor. Prin
educaţie, medicina modernă urmăreşte să obţi-
nă o îngrijire pre şi postnatală mai bună.
Educaţia părinţilor se poate face prin publicaţii,
inclusiv cărţi ca aceasta, abordarea subiectelor
pe Internet, cursuri prenatale şi discuţii cu per-
soane calificate.
Cursurile prenatale
Sunt utile mai ales pentru părinţii aflaţi la
primul copil şi au avantajul că:
- informează asupra sarcinii, naşterii şi a
nou-născutului. Poţi învăţa cum să te pregăteşti
de naştere, când să vii la maternitate, ce să iei
cu tine, ce ţi se întâmpă după admitere, tehnici
de exerciţii fizice, de relaxare şi de respiraţie,
cum decurge naşterea, ce se poate întâmpla pe
neaşteptate, cum să faci faţă durerii şi cum să te
îngrijeşti în lăuzie. Urmează lecţii simple des-
pre îngrijirea copilului, de exemplu, beneficiile
alăptării, cum să-i dai să sugă, să-i faci baie, să-
i îngrijeşti buricul, cum arată scaunul copilului
etc.;
- permit să pui întrebări lămuritoare şi să
întâlneşti gravide în situaţii asemănătoare ţie;
- sporesc încrederea prin familiarizarea cu
etapele sarcinii şi naşterii;
176
- dau sfaturi asupra alăptării şi demonstrea-
ză baia şi înfăşatul copilului;
Aceste cursuri pot dura 1-2 ore pe săptă-
mână, timp de 8 săptămâni, în al treilea trimes-
tru de sarcină. Unele cursuri sunt axate strict pe
sarcină, iar altele oferă lecţii variate şi pentru
perioada de după naştere: de la îngrijirea nou-
născutului până la gelozia fraţilor şi sfaturi
pentru bunici.
Toate maternităţile şi dispensarele ar trebui
să ofere asemenea lecţii. OMS-ul încurajează
acest proces educativ. Este bine ca ambii părinţi
să participe la aceste cursuri, sarcina fiind o
perioadă de iniţiere pentru amândoi, în care
femeia poartă cea mai grea parte. Soţul are pri-
lejul acum să intre în legătură intimă cu viitorul
lui copil. Pentru aceasta el trebuie să:
- înţeleagã dificultăţile prin care trece gravi-
da,
- îşi imagineze cum îşi va petrece timpul cu
copilul după naşterea lui şi
- preia o parte din treburile casnice, mai ales
dacă mai sunt şi alţi copii.
Pregătiri pentru a micşora durerea de naş-
tere
Învaţă din timp anumite strategii: pentru a
face faţă mai uşor durerii de naştere.
Controlul durerii prin concentrare
Înveţi să disociezi durerea din minte imagi-
nându-ţi o scenă plăcută. Dacă te concentrezi
pe o melodie sau o imagine plăcută, în interva-
lul dintre contracţii, te ajută să uiţi de durere,
evitând să o laşi să devină dominantă.
Imaginile pot fi diferite: peisaje, plimbări, scene
de dragoste, împingerea copilului de către uter
sau chiar deschiderea ca o floare a vaginului.
Un alt mod de a-ţi îndepărta gândul de la dure-
re este concentrarea atenţiei pe tehnicile de res-
piraţie.
Relaxarea corpului
Relaxarea tuturor muşchilor în timp ce ute-
rul se contractă îţi micşorează durerea şi ajută
progresia travaliului. Relaxarea ajută, de ase-
menea, la menţinerea echilibrului dintre hor-
monii adrenergici (de stres), crescuţi în frică şi
epuizare, şi endorfine (produse de organism
împotriva durerii).

Înveţi astfel să izolezi durerea de contracţii-
le musculare, în loc să te laşi dominată de ea.
Dacă eşti relaxată în travaliu, îţi controlezi mai
uşor corpul, te simţi mai bine şi naşti mai uşor.
În travaliu te vei odihni între contracţii, iar în
timpul contracţiilor, în loc să te încordezi, vei
inspira adânc şi vei expira lent, relaxându-te.
Relaxarea musculară nu se învaţă uşor;
informarea din cărţi şi din lecţii nu prea ajută,
relaxarea fiind controlată parţial de subcon-
ştient. Este necesară practică îndelungată, atât
în clasă cu instructorul, cât şi acasă cu soţul.
Muzica preferată, acasă sau în maternitate,
ajută relaxarea.
Încearcă relaxarea fiecărui grup muscular în
mod progresiv, de la cap la picioare, în diferite
poziţii. Contractă mai întâi fiecare grup mus-
cular, apoi relaxează-l, simţind cum muşchii
devin mai moi.
Alte exerciţii combină relaxarea cu masajul.
Fiecare grup muscular contractat ca mai înain-
te este relaxat, pe măsură ce este masat de către
soţ. În travaliu vei cere soţului sau asistentei să-
ţi maseze zonele dureroase.
Atenţia personalului
Cercetările au dovedit că gravida simte cu
atât mai puţină durere, cu cât i se acordă mai
multă atenţie. Această atenţie diferă însă mult
de la o maternitate la alta şi chiar de la o echipă
la alta.
Tehnici de respiraţie în timpul travaliului
Modul cum respiri arată felul cum coope-
rezi în travaliu. Respiraţia adîncă, lentă şi rit-
mică arată că suporţi bine contracţiile; respira-
ţia rapidă şi neregulată denotă tensiune şi frică.
Respiraţia rară şi adâncă are un efect rela-
xant asupra corpului, permite oxigenarea opti-
mă a gravidei şi fătului şi micşorează durerea
de naştere. Respiraţia rapidă şi superficială are
efect invers şi se întîlneşte la gravida înfricoşa-
tă. În realitate, modul corect de respiraţie în
timpul travaliului este acela natural, care furni-
zează cel mai mult oxigen mamei şi copilului,
cu un efort minim.
La clasele prenatale se pot menţiona două
tehnici de pregătire pentru travaliu:
Tehnica Lamaze, pune accentul pe exerciţiile
de respiraţie pentru fiecare stadiu al travaliu-
lui, împreună cu tehnici de relaxare. Sunt
Educaţia prenatală a părinţilor
demonstrate patru feluri de respiraţii: profun-
de, din piept, la începutul travaliului; superfi-
ciale, pufăite, repezi (ca ale câinelui la soare),
când contracţiile devin mai rapide; prelungite
cu gura întredeschisă când naşterea devine
iminentă şi permite femeii de a rezista nevoii
de a împinge, până îi spune asistenta; de expul-
zie, în timp ce împinge; constă din două respi-
raţii lente, adânci, urmate de o împingere (un
screamăt). În timpul screamătului gravida îşi
tine respiraţia cât mai mult posibil, după care
respiră din nou adânc. Scremetele trebuie să fie
scurte (5-6 secunde) şi dese (3-4 de fiecare con-
tracţie). Între ele gravida respiră adânc şi lent.
Împinsul se face doar în timpul unei contracţii.
Metoda recomadă şi concentrarea pe un subiect
anume, pentru a se distrage atenţia de la dure-
re.
Metoda Bradley se concentrează pe ceea ce
este natural (naştere naturală sau pregătită), pe
prezenţa tatălui în sala de travaliu şi de naşte-
re, pe o nutriţie adecvată şi exerciţii fizice. Se
prezintă aspectele normale ale gravidităţii,
complicaţiile posibile şi modul de a le preveni.
Se discută fazele travaliului şi posibilitatea
folosirii medicamentelor împotriva durerii.
Gravidele sunt instruite să se concentreze pe
ceea ce se întâmplă în corpul lor, în loc să se
disocieze de el. Ele învaţă să participe activ în
expulzia fătului; când şi cum să contracte muş-
chii abdominali şi să-i relaxeze, concentrându-
şi atenţia asupra respiraţiei, pentru a micşora
durerea. Asemenea gravide sunt mai calme şi
mai relaxate în timpul travaliului, ştiind la ce să
se aştepte.
Metoda Brantley Dick-Read este asemănătoa-
re cu precedentele. Se consideră că naşterea
este ceva natural, de care să nu te temi, iar frica
inutilă este cauza principală a durerii mari aso-
ciată cu naşterea.
Planul de naştere
Te ajută să ai o participare activă la naştere
şi lăuzie. Pregăteşte acest plan din timp şi dis-
cută-l cu medicul sau asistenta în prima parte a
sarcinii, asigurându-te că sunt de acord cu
dorinţele tale, dar fii realistă şi flexibilă.
Vorbeşte cu medicul sau cu asistenta în tim-
pul vizitelor prenatale, despre cum va decurge
travaliul şi naşterea, pentru a-ţi face un plan
177
MAMA ŞI PRUNCUL
realist de naştere. Fii pregătită să întrebi aspec-
te care ţi se par importante şi realiste:
Unde voi naşte?
Ce îmbrăcăminte să iau cu mine? Pot aduce
o pernă în plus?
Poate un însoţitor (soţul meu, o rudă) să stea
cu mine în sala de travaliu?
Pot să umblu în prima fază a travaliului sau
trebuie să stau la pat?
Pot să beau apă/limonadă sau să iau o gus-
tare uşoară în timpul travaliului?
Mi se va rade părul pubian? Total sau par-
ţial?
Mi se va face o clismă sau mi se va goli vezi-
ca urinară cu o sondă?
Începutul travaliului va fi spontan sau va fi
indus de medicamente?
Mi se rupe punga apelor de regulă sau
numai cînd este nevoie să se grăbeascã naşte-
rea?
Se va folosi vreo tehnică de monitorizare
(măsurătoare) electronică?
Ce medicamente sau tehnici se vor folosi
contra durerii?
Pot avea peridurală la cerere sau trebuie să
discut în prealabil cu anestezistul?
Pot să iau altă poziţie în afara statului pe
spate?
Ce exerciţii de respiraţie pot folosi?
Sunt mai multe paturi în sala de naştere?
Se pot face poze la naşterea copilului?
Mi se va arăta când va veni momentul (în
faza de expulzie) cum şi cât timp să împing (mă
screm), sau o voi face instinctiv?
Aveţi oglindă în sala de naştere pentru a
vedea când iese copilul?
Când este necesară epiziotomia?
Pot să ţin copilul la piept după naştere? Cât
timp?
Pot să încerc să-l alăptez cât de curând posi-
bil?
Copilul va sta cu mine sau într-o sală comu-
nă? Cât de des îl pot vedea?
Pot să-l alăptez la cerere sau după un pro-
gram fixat dinainte?
Dacă voi avea cezariană, pot sa-mi alăptez
copilul în sala de reanimare?
Pot cere să-l alăpez exclusiv la sân, fără
suplimentare cu apă sau formulă?
Formulează planul ca pe o simplă scrisoare
în mai multe copii. Dă două copii medicului,
178
care va păstra una în fişa ta, iar pe cealaltă ar
trebui să o trimită maternităţii unde vei naşte.
Pentru siguranţă, ia o copie cu tine, pe care a
arăţi asistentelor şi medicului din sala de naşte-
re.
Naşterea nu evoluează însă întotdeauna
după un plan dinainte stabilit. Variaţii în pozi-
ţia copilului şi forţa contracţiilor sunt amănun-
te asupra cărora nu ai nici un control. Uneori
apar probleme pe neaşteptate. Atunci persona-
lul medical trebuie să intervină rapid; lasă-i să-
şi facă datoria. Controlează ceea ce poţi contro-
la şi lasă celor în drept să facă ceea ce nu-ţi stă
în putere. Dorinţa ta este să aduci pe lume un
copil sănătos; detaliile sunt mai puţin impor-
tante.
Dacă eşti pregătită, educată, şi flexibilă, ai
multe şanse ca travaliul şi naşterea să fie o
experienţă emoţionantă, răsplătită.
Pregătirile pentru maternitate
Includ: planul de transport, numerele de
telefon necesare, trusa pentru maternitate,
împachetarea celor necesare şi aranjamente
pentru membrii familiei care rămân acasă. Ia
propriile tale decizii bazate pe informaţii. Nu
lăsa rudele şi prietenii să decidă pentru tine.
Acţionează pe baza informaţiilor date de per-
sonalul medical, preferabil doctorul.
ALEGEREA MATERNITĂŢII
Aspectul acesta ţine seama parţial de aron-
darea la teritoriu. Liberalizarea practicii medi-
cale, cu înmulţirea maternităţilor particulare,
schimbă modul de acordare a asistenţei şi va
extinde competiţia medicală.
Încearcă să afli din timp gradul de curăţe-
nie, de igienă şi de dotare sanitară din materni-
tate, comportamentul personalului, compe-
tenţa echipei de naştere, de îngrijire a nou-năs-
cuţilor, regulile de funcţionare şi cota de plată.
Îngrijirea obstetricală a făcut progrese imen-
se în scăderea mortalităţii, bolilor mamei şi
nou-născutului. Organizarea acestei îngrijiri a
căpătat însă un pronunţat aspect tehnic, asemă-
nător chirurgiei. Naşterea este tratată deseori
ca un act chirurgical: gravidei i se administrea-
ză medicamente, este rasă şi pregătită ca pen-
tru operaţie, apoi culcată pe spate pe masa de
travaliu, cu picioarele fixate în suporturi. După
expulzie mama se recuperează în salonul de

lăuzie, în timp ce copilul este îngrijit de alţi spe-
cialişti în salonul de nou-născuţi, administrân-
du-i-se după program lichide clare sau un pro-
dus artificial numit lapte praf umanizat (for-
mulă).
În ultima vreme a apărut o nouă atitudine
faţă de naştere, iar gravidele sunt tot mai inte-
resate de ea. Gravidele participă la luarea deci-
ziilor privind naşterea. Ele învaţă să lucreze cu
corpul propriu pentru a-şi controla durerea, în
loc să scape de ea prin medicamente. S-a con-
statat că bărbieritul pubian creşte riscul de
infecţii şi nu mai este recomandabil. Fixarea
picioarelor pe suporturi şi epiziotomia nu mai
intră în rutina naşterii. Se folosesc noi poziţii
pentru naştere: şezând, stând în picioare, pe
vine, sau chiar în cada plină cu apă. Se organi-
zează reţele de femei gravide care se ajută între
ele. Soţii apar în sala de travaliu pentru spriji-
nul emoţional al gravidei. Copilul este oferit
mamei imediat după tăierea cordonului ombi-
lical, iar alăptarea înlocuieşte alimentaţia artifi-
cială în primele luni. Purtarea copilului în braţe
sau într-un sac pentru sugar înlocuieşte căru-
ciorul şi întăreşte ataşarea dintre mamă şi
copil.
Noutatea nu este însă totdeauna soluţia
optimă pentru fiecare gravidă. Evită alternati-
vele riscante, cum ar fi naşterea sub apă, care
nu şi-au făcut proba timpului, chiar dacă sunt
trâmbiţate de mass media.
Maternităţile moderne din societăţile avan-
sate, pentru a deveni competitive şi umanizate,
permit gravidei să-şi petreacă travaliul, expul-
zia şi lăuzia într-o singură cameră şi să-şi păs-
treze copilul cu ea, dacă nu există o complica-
ţie medicală, care să necesite separarea lor tem-
porară. Atmosfera din maternitate este plăcută,
cu decoraţie interioară atractivă şi mobilier
confortabil. Fiecare cameră are o baie şi un pat
pentru însoţitor. Echipamentul medical este
imediat disponibil, dar neobstructiv. Tatăl şi
eventual ceilalţi copii asistă la naştere şi încura-
jează gravida.
Atitudinea şi competenţa echipei care asistă
la naştere au desigur o importanţă mai mare
pentru evoluţia mamei şi a copilului decât
aspectul decorativ al camerei. Personalul com-
petent, medici şi asistente, pariticipă periodic la
cursuri obigatorii de reîmprospătare a cunoş-
tinţelor medicale pentru a-şi menţine dreptul
Sarcini cu risc crescut
de practică; ajută gravida să meargă în timpul
travaliului şi să nască în orice poziţie conforta-
bilă, acceptîndu-i dorinţele, atâta timp cât nu
influenţează îngrijirea optimă pentru ea şi pen-
tru copil. Acest personal este capabil să inter-
vinã imediat în caz de naştere cu risc cresut sau
de complicaţii.
Naşterea la domiciliu asistată de moaşă
poate fi o alternativă, dar este extrem de rară,
pentru gravidele cu risc scăzut şi cu naşteri
anterioare normale, în lipsa mijloacelor de
transpot.
SARCINI CU RISC CRESCUT
În general sarcina este o perioadă normală,
fiziologică, din viaţa femeii. Uneori însă, boli
preexistente sau neaşteptate ale mamei sau
fătului pot complica sarcina. Riscul de compli-
caţii în aceste cazuri este mai mare decât la res-
tul gravidelor.
Probleme de sarcină care cresc riscul: sarci-
na prematură, hidramnios, oligohidramnios,
întârzierea creşterii intrauterine, sarcina pre-
lungită, anomalii cromozomiale. Boli ale
mamei care pot complica sarcina: hipertensiu-
ne cronică, diabet, boli de inimă, plămâni
(astm, TBC), rinichi, tiroidă, gastrointestinale,
hepatice, sânge (anemie, tulburări de coagula-
re), boli neurologice (epilepsie), malnutriţie,
boli infecţioase (SIDA), abuz de droguri legale
şi ilegale (tutun, alcool, cocaină, heroină), can-
cer al mamei, deformări de pelvis, boli psihice
etc.
Alte categorii de sarcini cu risc crescut sunt:
sarcinile gemelare sau multiple, sarcina sub un
an şi jumătate după precedenta naştere, sarcina
la femei vegetariene şi la cele cu un nivel social
scăzut, sarcina nedorită.
Înainte de a rămâne gravidă, consultă medi-
cul, pentru a te asigura că nu există contrain-
dicaţia de a avea un copil. Îngrijirea medicală
modernă permite totuşi tratamentul cu succes a
multor complicaţii de sarcină.
Scăderea riscului în sarcină, inclusiv în cazu-
rile cu risc mare, se poate obţine prin :
- îngrijire prenatală bună, chiar înainte de a
fi gravidă;
- este important, dar nu suficient să ai un
bun obstetrician, moaşă şi maternitate. Trebuie
să fii tu însăţi o gravidă cooperantă.
179
MAMA ŞI PRUNCUL
Informează-te şi participă la decizii, dar nu
încerca să fii propriul tău doctor;
- urmărirea, îndeaproape, clinică şi prin
metode laborator moderne, a sarcinii;
- alimentaţie adecvată, suplimentarea cu
vitamine de sarcină;
- exerciţii fizice (gimnastică, mersul pe jos);
- creşterea în greutate în limite normale;
- evitarea eforturilor excesive, mai cu seamă
la gravidele care muncesc sau au mai mulţi
copii;
- evitarea toxinelor din mediu şi de la locul
de muncă (tutun, alcool, cafea, droguri, plumb,
radiaţii penetrante, etc.);
- prevenirea şi tratamentul imediat al orică-
rei infecţii; când a fost contactată, infecţia tre-
buie tratată prompt, de un medic care ştie că
eşti însărcinată;
- evitarea stresului cronic.
Sarcina la vârste extreme
Sarcina este posibilã între vârsta de 8 şi 63
de ani. Adolescentele şi femeile peste 35 de ani
au o probabilitate mai mare de complicaţii
medicale în timpul sarcinii.
Sarcina după vârsta de 35 de ani
Vârsta avansată singură, nu pune gravida în
mod automat într-o categorie cu risc crescut,
dar o cumulare de mai mulţi factori de risc o
pot pune. Sănătatea mamei este un factor mai
important decât vârsta ei. Multe femei cu vâr-
sta peste 35 de ani, au sarcini normale, deşi sta-
tistic riscul lor de complicaţii este mai mare
decât al gravidelor mai tinere.
Cel mai mare risc al femeii peste 35 de ani
este subfertilitatea. Dacă rămân totuşi însărci-
nate, majoritatea femeilor peste 35 de ani au
sarcini normale.
Ceasul biologic al femeii nu aşteaptă.
Fertilitatea scade cu vârsta. La femei este maxi-
mă între vârsta de 20 şi 24 de ani, scade cu 15%
la 30 de ani, cu 25-50% la 40 de ani şi coboară la
95% la 45 de ani. La scăderea fertilităţii contri-
buie: scăderea numărului şi calităţii ovulelor
din ovar, scăderea receptivităţii mucoasei uteri-
ne, creşterea frecvenţei avorturilor spontane,
modificările hormonale şi bolile asociate cu tre-
cerea anilor.
Dacă eşti mai în vârstă, probabil că soţul
180
este de asemenea. Bărbaţii suferă cu timpul o
scădere a fertilităţii, deşi uneori o pot păstra
până la adânci bătrâneţi. La bărbaţi fertilitatea
începe să scadă după vârsta de 35 de ani.
Spermatozoizii sunt mai puţini, prezintă modi-
ficări cromozomiale şi sunt mai puţin mobili.
Factorii agravanţi sunt fumatul, toxinele din
mediu, unele medicamente, etc. Soţul poate
contribui şi el la malformaţiile congenitale ale
nou-născutului. Riscul de a avea un copil cu
sindrom Down este de cca.1% la un bărbat de
40 de ani şi de 2% la vârsta de 45 de ani.
Riscul de infertilitate al femeii în vârstă,
poate fi corectat parţial prin fecundaţie artifi-
cială asociată cu injectare introcitoplasmatică
de spermatozoid, dacă bărbatul este de aseme-
nea subfertil (Vezi cap. Infertilitatea).
Medicul îţi va evalua riscul de sarcină, nu
atât după vârstă, ci după starea de sănătate
dinaintea sarcinii. Dacă înainte de sarcină ai
fost sănătoasă, ai o îngrijire prenatală bună şi
un stil de viaţă sănătos, vei avea cele mai multe
şanse de o sarcină normală, cu puţine sau fără
complicaţii. Dacă ai 39 de ani şi eşti sănătoasă
ai un risc mai mic de a prezenta tulburări de
sarcină, decât o femeie de 22 de ani cu diabet
insuficient controlat.
Sarcina ta va fi diferită pe măsură ce înain-
tezi în vârstă şi anume:
- vei avea mai multe şi mai dese probe de
laborator. Ţi se va recomanda amniocenteză,
biopsia vilozităţilor coriale sau consiliere gene-
tică;
- e mai probabil să ai o sarcină prin însă-
mânţare artificială decât gravidele tinere;
- vei fi urmărită mai atent pentru manifes-
tări de hipertensiune, diabet de sarcină, sarcină
multiplă;
- ai tendinţa să câştigi mai mult în greutate,
să ţi se lase sânii, să ai mai multe vergeturi şi un
tonus muscular mai scăzut;
- va trebui să dai încă mai multă atenţie
nutriţiei şi activităţii fizice moderate, în acelaşi
timp, însă, să te odihneşti mai mult, deoarece
oboseala te poate copleşi. Învaţă să refuzi
suprasolicitările. Stresul emoţional al sarcinii
poate fi mai intens;
- avort mai frecvent;
- în cursul sarcinii pot surveni mai des com-
plicaţii: preeclampsia, placenta praevia, diabet
de sarcină, naştere prematură, întârzierea creş-

terii fătului în uter, anomalii congenitale necro-
mozomiale de exemplu, boli de inimă, hernie
diafragmatică; travaliu prelungit datorită dila-
tării greoaie a colului uterin, operaţie cezariană
mai frecventă, sângerare după naştere mai pre-
lungită, etc.;
- bolile cronice anterioare sunt mai frecven-
te la femeile peste 40 de ani, hipertensiune, dia-
bet, bolile arterelor coronare, boli renale, autoi-
mune; risc crescut de a naşte copii cu anomalii
cromozomiale, de exemplu, probabilitatea de a
naşte un copil cu sindrom Down este de 1/1667
la 20 de ani şi 1/30 la 45 de ani. Gravidele în
vârstă au nevoie de mai multe vizite prenatale
şi odihnă decât cele mai tinere.
Cele mai multe din aceste riscuri sunt trata-
bile, iar rezultatele sunt incomparabil mai bune
decât cu 25 de ani înainte. În plus, gravidele
mai în vârstă au mai multă experienţă de viaţă
şi siguranţă financiară, ceea ce le ajută la creş-
terea şi îngrijirea copilului.
Sarcina la adolescente
Au un risc mai mare de complicaţii ale sar-
cinii, fiindcă organismul lor este încă în creşte-
re şi în plus nu se îngrijesc. Sunt deseori sub-
nutrite, anemice, fumătoare şi needucate. Fără
o îngrijire prenatală, ele suferă mai frecvent de
preeclampsie şi eclampsie. Adolescentele gra-
vide au o frecvenţã mai mare de avort, de întâr-
ziere a creşterii fătului, de naşteri premature
sau de făt mort, decât femeile cu câţiva ani mai
în vârstă. Multe dintre sarcinile adolescentelor
sunt nedorite, fiind consecinţa lipsei de control
prin anticoncepţionale cât şi a subestimării ris-
cului de a rămâne gravidă. Dacă o adolescentă
nu a avut o menstruaţie, dar a avut contact
sexual anterior, este indicat să consulte de înda-
tă medicul. Deseori, când adolescentele află că
sunt însărcinate, sunt înspăimîntate şi întârzie
să spună părinţilor sau să consulte medicul.
Unele adolescente încearcă sã-şi ascundă sarci-
na, evitând să mănânce.
Pentru multe gravide adolescente, greută-
ţile nu se termină cu naşterea copilului. Aceste
fete-mame suferă un lanţ de umilinţe şi răutăţi.
Adolescenta-mamă nu-şi va mai putea conti-
nua studiile, slujba şi prieteniile anterioare,
fiind eventual obligată la o căsătorie grăbitã,
neplanificată. Rezolvarea unei sarcini întâm-
plătoare este deseori întreruperea ei. Cu cât
Probleme medicale ale sarcinii
avortul este făcut mai curînd, cu atât riscul este
mai mic.
Tinerele mame întâmpină un mediu familial
şi social ostil. Pot fi alungate de părinţi, aban-
donate de parteneri, lipsite de dragoste şi ocro-
tire, disperate şi derutate. Ajung uneori să-şi
abandoneze copilul. Au nevoie de o îngrijire
prenatală intensivă.
PROBLEME MEDICALE ALE SARCINII
De la bun început trebuie subliniat cã sarci-
na nu este o boală, iar gravida nu este o pacien-
tă. Cele mai multe femei trec prin sarcină, fără
nici o complicaţie majoră. Sunt însã unele boli
cronice ca hipertensiunea, diabetul ori diferite
infecţii, care pot complica sarcina.
Hipertensiunea arterială
La femeia gravidă se poate întâlni:
- hipertensiune de sarcină: preeclampsia şi
eclampsia;
- hipertensiune cronică înainte de sarcină,
de cauze diferite, iziolată sau asociată cu
preeclampsia;
Denumim hipertensiune valori ale tensiunii
peste 130/85 mm mercur sau creşterea cu 30
mm Hg a tensiunii maxime (sistolice) şi cu 15
mm Hg a celei minime (diastolice), peste nive-
lul de dinaintea sarcinii.
Hipertensiunea cronică preexistentă
Se poate agrava în timpul sarcinii. Femeia
hipertensivă înainte de a fi gravidă poate să
ducă cu bine sarcina la termen, atâta timp cât
este supravegheată medical îndeaproape şi
urmează indicaţiile date. Hipertensiunea
moderată (140/90 până la 179/109), oferă şanse
excelente de a naşte un copil normal, deşi creş-
te ricul de preeclampsie la 10%. Dacă este con-
trolatã prin exerciţiu fizic, dietă şi doze mici de
medicamente, poate să nu provoace alte com-
plicaţii în timpul sarcinii. O hipertensiune mare
(peste 180/110), necontrolată şi netratată poate
provoca însă complicaţii grave: edeme, pree-
clampsie, dezlipire bruscă de placentă, modifi-
cări de vedere, insuficienţă congestivă a inimii,
scăderea funcţiilor rinichilor şi ficatului, sânge-
rare, convulsii sau chiar deces la mamă precum
şi scăderea circulaţiei sângelui la uter, întârzie-
181
MAMA ŞI PRUNCUL
rea creşterii fătului, naştere prematură, risc
crescut de asfixie.
Poţi să fii hipertensivă fără să ai nici un sim-
ptom; hipertensiunea este descoperită de către
doctor sau moaşă prin controlul periodic al ten-
siunii arteriale, în cursul vizitelor tale prenata-
le. Urmează tratamentul recomandat de medic.
Preeclampsia
Se defineşte prin creşterea tensiunii arteria-
le în timpul sarcinii, însoţită de edeme (umfla-
re) ale feţei, mâinilor şi picioarelor, apariţia de
proteine în urină. Apare mai frecvent la prima
sarcină, la femei cu sarcini multiple sau care au
boli cronice ca hipertensiune, boli de rinichi sau
diabet şi, posibil, suferă de un deficit de vita-
mină D. Formele grave apar mai târziu în sarci-
nă. Altele apar în timpul travaliului. Cauza nu
se cunoaşte. Preeclampsia poate fi moderată
sau gravă. Netratată poate duce la eclampsie, la
moartea mamei şi a copilului.
La început semnele pot lipsi sau sunt
nesemnificative. În această etapă vizitele pre-
natale sunt de o importanţă majoră în depista-
rea precoce a hipertensiunii şi proteinelor în
urină. Ulterior apar semne mult mai conclu-
dente: tulburări de vedere, dureri de cap seve-
re, puls accelerat, anxietate, respiraţie dificilă,
dureri în abdomenul superior, greaţă, vărsături
şi creşterea rapidă în greutate (peste 1 kg pe
săptămână sau 3 kg într-o lună) în ultima parte
a sarcinii. Umflarea feţei, a mâinilor şi picioare-
lor nu este prin ea însăşi un semn de preeclam-
psie, putând fi întâlnită şi în sarcini normale.
Semne de preeclampsie gravă: edemul intens al
feţei şi extremităţilor, hipertensiunea arterială
depăşeşte 160/110 mmHg, creştere marcată în
greutate, scade volumul de urină, creşte albu-
mina în urină. Valorile mari ale tensiunii pot
leza rinichii, creierul, ficatul şi ochii gravidei,
producând sângerări în aceste organe. Excesul
de lichid se adună în plămâni îngreunând res-
piraţia, iar reflexele sunt exagerate. Semne feta-
le: mişcări fetale devin lente şi rare, întârzierea
creşterii intrauterine a fătului la examenul cli-
nic şi ecografic, testul nonstres areactiv, scăde-
rea pulsaţiilor la nivelul venei ombilicale şi a
funcţiei cardiace a fătului, ceea ce necesită ter-
minarea imediată a sarcinii.
Prevenirea preeclampsiei se face prin con-
182
sultaţii prenatale. Nu există tratament specific.
Principalul scop în tratamentul preeclampsiei
este menţinerea sub control a tensiunii arteria-
le. Se menţine o alimentaţie hiperproteică, care
va compensa pierderea de proteine prin urină,
fără excese de sare. Sunt necesare examinări
frecvente şi analize ale sângelui şi urinei, pen-
tru a urmări funcţia rinichilor şi examen eco-
grafic pentru a urmări creşterea fătului.
Monitorizarea fătului este necesară pentru a
decide timpul optim de inducere a travaliului.
Unii medici administrează doze mici de aspiri-
nă (60-80mg/zi), în timpul sarcinii, începând cu
săptămâna a 12-a până la o săptămână înainte
de termen. Mai puţin certe sunt suplimetarea
cu calciu, untură de peşte şi vitamina E.
Formele uşoare de preeclampsie se tratează
prin repaus la pat, ceea ce permite continuarea
sarcinii dacă nu sunt semne de suferinţă a fătu-
lui. Gravida stă în poziţie laterală stângă, pen-
tru a îmbunătăţi circulaţia sîngelui la placentă.
De două ori pe săptămână se controlează ten-
siunea arterială, urina şi starea copilului.
Gravida îşi poate măsura zilnic tensiunea arte-
rială, greutatea corporală şi număra bătăile
fetale. Ea trebuie să fie familliară cu semnele de
agravare a bolii, pentru a anunţa imediat medi-
cul.
Dacă preeclampsia este mai gravă se reco-
mandă spitalizare şi tratament medicamentos
(hidralazină şi sulfat de magneziu i.v.).
Medicamentele antihipertensive folosite sunt
metildopa, beta blocanţi (labetalol), blocanţi ale
canalelor de calciu (nifedipin), dihidralazina
(Hipopresor). Pentru profilaxia convulsiilor se
foloseşte, în mod obligatoriu, sulfatul de mag-
neziu i.v. Sub nici un motiv gravida nu va lua
diuretice, fără a consulta medicul. Se urmăreş-
te starea de maturitate a copilului şi cantitatea
de lichid amniotic. Lipsa creşterii fătului şi un
nivel scăzut de lichid amniotic sunt un semn că
placenta nu este sănătoasă şi nu aduce suficien-
te substanţe nutritive la făt. În acest caz poate fi
necesară inducerea travaliului şi prevenirea
convulsiilor prin sulfat de magneziu intrave-
nos.
Tratamentul preeclampsiei se încheie abia
după terminarea sarcinii prin inducerea naşte-
rii sau operaţie cezariană.
Indicaţiile terminării sarcinii în preeclampsia
severă:

Factori care ţin de mamă:
- tensiunea arterială nu coboară sub
160/110mmHg prin tratament medicamentos;
- semne de leziuni hepatice şi renale;
- scăderea persistentă a volumului de urină,
deteriorarea analizelor de laborator;
- sarcină înainte de termen asociată cu con-
tracţii uterine;
- ruperea membranelor;
-semne de agravare clinică.
Factori care ţin de făt:
- întârziere gravă a creşterii intrauterine;
- scăderea lichidului amniotic;
- scăderea bătăilor inimiii fătului către sfâr-
şitul contracţiei uterine, observate prin monito-
rizarea gravidei.
Eclampsia
Este stadiul avansat al preeclampsiei, mar-
cat de apariţia convulsiilor şi pierderea con-
ştienţei. Este una dintre cele mai grave compli-
caţii ale sarcinii; poate fi fatală pentru mamă şi
copil. Convulsiile pot apărea în sarcină, în tra-
valiu şi în primele 10 zile după naştere.
Convulsiile din eclampsie pot provoca hemora-
gie în creier (accident vascular cerebral), care
este cauza cea mai frecventă de moarte a
mamei prin eclampsie.
Tratamentul eclampsiei este de urgenţă
extremă şi se face în echipă. Necesită îngrijirea
convulsiilor, protecţia căilor aeriene, monitori-
zarea fătului, terminarea de urgenţă a sarcinii,
de obicei prin operaţie cezariană, şi îngrijirea
după operaţie în salonul de terapie intensivă.
În general după naşterea copilului starea
mamei se ameliorează progresiv.
Alteori însă preeclampsia evoluează în
eclampsie şi după 3 zile de la naştere. Semnele
care preced convulsiile sunt: durere în partea
superioară dreaptă a abdomenului, dureri de
cap, stele luminoase în câmpul vizual.
Urmează convulsii asociate cu pierderea con-
ştienţei.
Diabetul zaharat
Este o boală în care nivelul glucozei din
sânge este ridicat, deocarece organismul nu
produce destulă insulină sau nu o poate folosi
corect. Se întâlneşte la 3-5% din gravide, poate
Probleme medicale ale sarcinii
fi premergător sarcinii sau apare în timpul sar-
cinii, caz în care se numeşte diabet de sarcină.
Diabetul necontrolat poate provoca nume-
roase complicaţii pentru mamă şi mai ales pen-
tru copil.
Glucoza crescută din sângele mamei trece
prin placentă, dar nu şi insulina. Glucoza în
exces din sângele copilului este depozitată ca
grăsime şi stimulează secreţia de insulină la făt.
Insulina fetală acţionează ca un hormon de
creştere, mărind în plus greutatea fătului.
Diabetul înainte de sarcină
Netratat la gravidă, crează risc de hipoglice-
mie, avort, exces de lichid amniotic, naştere
prematură, infecţii, complicaţii la inimă, plă-
mâni, rinichi, retină, preeclampsie, frecvenţă
crescută de operaţii cezariene şi hemoragie
după naştere.
Diabetul se asociază cu boli ale vaselor mici
şi mari. Lezarea vaselor mici afectează retina,
rinichii şi nervii. Lezarea vaselor mari predis-
pune la infarct de miocard, ischemia extremită-
ţilor (gangrena piciorului), accidente cerebrale
vasculare.
Nou-născuţii mamelor diabetice al căror
nivel de glucoză nu a fost controlat îndeajuns,
tind să fie deosebit de mari şi au riscul de a
avea zahăr scăzut în sânge (hipoglicemie), sufe-
rinţă respiratorie (produsã de plămâni insufici
ent dezvoltaţi), icter în primele săptămâni de
sarcină, malformaţii congenitale, predispoziţie
la diabet sau deces.
Pentru a reduce aceste riscuri, femeia diabe-
tică trebuie să-şi menţină glicemia sub control
şi să ajungă la greutatea ideală, înainte de a
rămâne însărcinată, prin dietă, exerciţii fizice şi
medicamente. Este necesară analiza hemoglo-
binei glicolizate (HbA1c), pentru a verifica gra-
dul de control al glicemiei din lunile anterioare.
Valorile norale sunt 4-6%.
Nu intra în panică şi considera avortul dacă
proba berzei este pozitivă, fără să-ţi fi luat
măsurile necesare de precauţie. Eşti însărcina-
tă, nu bolnavă! Îngrijirea obstetricală modernă
îţi permite să duci sarcina la capăt şi să naşti
fără complicaţii un copil sănătos.
Cât timp diabetul este controlat cu atenţie
de către obstetrician, în cooperare cu internis-
tul/endocrinologul, rezultatul ar trebui sa fie
satisfăcător.
183
MAMA ŞI PRUNCUL
Diabetul de sarcină
Diabetul de sarcină este mai frecvent la
femei peste 30 de ani, grase sau obeze, cu ante-
cedente în familie, sau care au născut un copil
mort sau deosebit de mare. În asemenea cazuri
medicul va solicita executarea unei analize sim-
ple de laborator în primul trimestru de sarcină,
numită glicemia provocată, pentru a diagnosti-
ca starea de prediabet. Prediabetul sau altera-
rea toleranţei la glucoză prezintă o creştere a
glucozei în sânge mai mare decât normal, dar
sub limita considerată pentru diabet. Femeile
cu prediabet riscă să devină diabetice, în urmă-
torii 10 ani, dacă nu-şi modifică stilul de viaţă.
Pentru a evalua tolereanţa la glucoză, gra-
vida trebuie să bea o soluţie de zahăr, iar după
o oră se ia o probă de sânge, pentru a se măsu-
ra nivelul glucozei; dacă rezultatul este anor-
mal se face o probă de toleranţă la glucoză la 3
ore; dacă rezultatul acesta va fi normal, se vor
lua alte probe între săptămânile 24 şi 28
(perioadă în care apare de obicei diabetul de
sarcină). Această probă se ia pentru toate gravi-
dele la această vârstă de sarcină.
Simptomele de diabet în sarcină pot fi: obo-
seala, greu de diferenţiat de oboseala sarcinii; o
sete neobişnuită; urinare frecventă şi abunden-
tă (comparativ cu urinarea frecventă, dar în
cantităţi mici de la începutul sarcinii); zahăr
prezent în urină şi rareori, corpi cetonici.
Corpii cetonici sunt substanţe chimice înru-
dite cu acetona, care apar în urină în formele
grave, necontrolate de diabet. Când glucidele
nu sunt disponibile pentru a furniza energie,
sunt consumaţi în locul lor acizii graşi, rezul-
tând cetoza. Cetoza poate produce vărsături,
dureri la stomac şi în fază avansată pierderea
conştienţei şi deces.
Cheia succesului tratamentului în diabetul
de orice fel este menţinerea nivelului normal de
glucoză din sânge. Îngrijirea optimă a gravidei
diabetice se face de o echipă formată din medi-
cul de familie, internist-endocrinolog, obstetri-
cian, moaşă, dietetician şi asistenta socială.
Femeia gravidă trebuie să participe activ în
această echipă la îngrijirea sa. Ea trebuie să
urmeze dieta stabilită, să-şi controleze nivelul
glucozei în sînge de 4-5 ori pe zi (înainte de a
mânca şi după mese) şi trebuie să ştie cum să-
şi administreze singură insulina. Când contro-
lul acesta nu este posibil acasă se recomandă
184
internarea în spital.
În ultimul trimestru de sarcină starea copi-
lului se monitorizează prin ecografie şi amnio-
centeză (examenul lichidului amniotic), spre a
evalua dacă plămânii sunt destul de maturi,
pentru a permite inducerea travaliului sau ope-
raţia cezariană. Gravidei i se poate cere să ţină
o evidenţă zilnică a mişcărilor fetale.
Tratamentului diabetului la gravide este pres-
cris de medic şi pe acela trebuie să-l urmezi; cel
schiţat mai jos este doar un ghid:
- dacă ai diabet consultă medicul înainte de
a rămâne însărcinată;
- controlează-ţi des zahărul din sânge pen-
tru diabet; aparatul şi testele de glicemie trebu-
ie să fie întotdeauna la îndemână. Nu face eco-
nomie la ele. Ascultă-ţi organismul când îţi
spune că îi este foame sau sete, dar ia-ţi şi gli-
cemia;
- dieta va fi bogată în glucide complexe
(jumătate din calorii), moderată în proteine (20
% din aportul caloric), scăzută în grăsimi şi
colesterol (30% din kcalorii, nu mai mult de
10% din cele saturate) şi fără dulciuri.
Consumă multe alimente cu reziduu fibros (40-
70 gr pe zi) deoarece fibrele alimentare scad
nevoile de insulină. Caloriile pot fi reduse dacă
eşti grasă. Mănâncă regulat în ciuda greţei,
pentru a evita scăderile periculoase ale zahăru-
lui în sânge. Fii atentă să mãnânci suficiente
glucide dimineaţa. Gustãrile ar trebui să inclu-
dă un glucid complex, pâine integrală, şi o pro-
teină (brânză sau carne). Nevoile tale calorice
vor creşte cu 300 de kcalorii peste cele dinain-
tea sarcinii, iar cele de proteine cu 30 g (o por-
ţie de carne sau peşte). Dieta va trebui corecta-
tă periodic pentru a-ţi menţine controlul zahă-
rului din sânge şi a face faţă nevoilor fătului în
creştere. Astâmpără-ţi poftele; nu te gândi
mereu „Oare ce aş mânca acum?”. Bea sufi-
cientă apă; nu aştepta să-ţi fie sete. Evită îndul-
citorii artificiali; nu-ţi aduc nimic bun şi nu se
ştie dacă şi cât de nocivi pot fi pentru făt;
- nu folosi sarcina ca să slăbeşti. Creşterea
medie în greutate din timpul sarcinii este de 11-
13,5 kg;
- un program de exerciţii moderate îţi va da
mai multă energie, ajută reglarea zahărului din
sânge şi va forma o condiţie fizică bună la naş-
tere. Programul de exerciţii fizice depinde de
nivelul glucozei din sânge şi de stadiul sarcinii;

- repaus;
- dacă dieta (mese mici şi frecvente) şi exer-
ciţiul fizic nu sunt eficiente, se adaugă insulina,
injectată de tine însuţi. Nevoile de insulină
cresc deoarece hormonii de sarcină interferează
cu acţiunea insulinei. Dacă diabetul era contro-
lat prenatal prin tablete, medicul îţi poate pres-
crie insulină, deoarece medicaţia pe gură pen-
tru controlul glucozei nu este eficientă şi poate
avea efecte dăunătoare asupra fãtului;
- controlează-ţi stresul şi supărările.
În lăuzie mama trebuie să-şi menţină acelaşi
control strict al glucozei. Mama care alăptează
trebuie să ia o gustare înainte sau după supt şi
să bea multe lichide.
Cam jumătate din femeile cu diabet de sar-
cină pot face diabet de tip 2 în primii doi ani
după naştere. De aceea este indicată o probă de
toleranţă la glucoză, la câteva săptămâni după
naşterea copilului şi schimbări în activitatea
fizică, alimentaţie şi greutatea corpului.
Consultă o dieteticiană pentru alimentaţie şi
schimbări în stilul de viaţă.
Astmul bronşic
Este o afecţiune cronică inflamatorie a căilor
aeriene, cu exacerbări, manifestată prin respira-
ţie şuierătoare dificilă, wheezing, tuse, con-
stricţie toracică. Bolnavii de astm au perioade
de linşte, fără simptome, intercalate cu crize
acute.
Astmul poate fi declanşat de alergeni ca
praf, polen, unele alimente, substanţe chimice,
igrasie, acarieni, fum, în special de tutun, păr
de animale, fulgi de păsări. Poate urma şi după
infecţii virale respiratorii. Este agravat de stre-
sul emoţional.
Criza de astm se manifestă prin respiraţie
şuierătoare, dificilă, senzaţie de constricţie
toracică, dureri în piept, tuse cu sau fără expec-
toraţie.
Gravidele cu astm pot preveni crizele de
astm prin: folosirea medicamentelor recoman-
date de medic, evitarea substanţelor care le
declanşează criza, precauţii pentru a micşora
riscul de răceli, gripă şi alte infecţii respiratorii,
purtarea unui spray inhalator pentru tratamen-
tul imediat al unei eventuale crize.
Astmul bronşic poate crea dificultăţi gravi-
dei, prin scăderea fluxului de aer, ceea ce poate
Probleme medicale ale sarcinii
sărăci copilul de oxigen. Cele mai multe femei
astmatice, însă, duc sarcina la termen, fără
complicaţii pentru copil dacă continuă trata-
mentul sub supraveghere medicală.
Tratamentul astmului trebuie revizuit la
începutul sarcinii sau chiar înainte de aceasta.
Controlul va trebui repetat la nevoie în cursul
sarcinii. Astmul trebuie tratat devreme înaintea
declanşării atacului şi a tulburărilor respirato-
rii, deoarece criza de astm este mai greu de con-
trolat la gravidă.
Medicamentele antiasmatice sunt în general
bine tolerate în timpul sarcinii; evită însă pe
cele care conţin iod, deoarece pot provoca tul-
burări în glanda tiroidă a copilului.
Albuterolul, principalul medicament antiasma-
tic, este folosit frecvent sub forma de spray
inhalant. Corticosteroizii pe cale inhalatorie
sunt consideraţi nepericuloşi în sarcină, fiind
absorbiţi în sânge în cantităţi minime. Sunt pre-
feraţi celor administraţi pe gură.
Corticosteroizii pe cale generală cresc riscul de
preeclampsie şi de întârziere a creşterii intrau-
terine a fătului. În crizele severe de astm se
recurge la tratament cu steroizi injectabili.
Alăptarea la sân a copilului, scade riscul
acestuia de a dezvolta alergii mai târziu.
Bolile de inimă
Cele mai frecvente boli de inimă la gravidă
sunt de natură reumatică sau congenitale, pree-
xistente sarcinii.
O sarcină normală poate provoca semne şi
simptome, care imită boli cardiace, ceea ce
îngreunează punerea diagnosticului de către
medici.
Boli cardiace cu risc scăzut pentru gravidă:
- prolaps de valvă mitrală;
- boli ale valvei tricuspide sau pulmonare;
- persitenţa canalului arterial;
- forme uşoare de stenoză mitrală, care nu
limitează activitatea fizică sau produce simpto-
me uşoare;
- boli congenitale de inimă corectate fără
tulburări cardiace reziduale.
Boli cardiace cu risc moderat pentru gravidă:
- stenoza mitrală cu fibrilaţie atrială;
- valvă artificială;
- stenoza aortică;
- infarct miocardic anterior;
185
MAMA ŞI PRUNCUL
- insuficienţă ventriculară moderată.
Boli cardiace cu risc mare pentru gravidă:
- orice boală cardiacă severă sau decompen-
sată cu limitarea activităţii fizice, care provoacă
oboseală, palpitaţii, respiraţie dificilă şi angină
pectorală. Ele pot fi agravate de sarcină prin
creşterea în greutate şi reţinerea de lichide, care
fac ca inima să lucreze mai greu şi precipită
insuficienţa cardiacă. Travaliul şi expulzia soli-
cită în plus activitatea inimii.
Femeile cu boli de inimă au un risc mai
mare de avort sau de naştere prematură, iar
copiii lor tind să fie mai mici, datorită circula-
ţiei placentare scăzute. Gravidele cu boli con-
genitale de inimă au un risc de 5% de a naşte
un copil cu aceeaşi boală. Ecografia făcută
după a 20-a săptămână de sarcină poate diag-
nostica cele mai multe defecte de inimă la făt.
Dacă ai o boală de inimă, mai ales a unei
valve ţi se vor administra antibiotice în timpul
travaliului.
Dacă eşti sănătoasă în afara bolii de inimă şi
nu ai semne de insuficienţă cardiacă, ai cele
mai multe şanse de a tolera sarcina şi de a avea
un copil sănătos. Când însă boala de inimă ţi-a
limitat deja activitatea înainte de sarcină, ai
nevoie de supravegherea unui cardiolog.
Dieta trebuie suplimentatã cu fier şi acid
folic pentru a preveni anemia, iar sarea trebuie
scăzută. Creşterea mare în greutate, reţinerea
anormală de lichid şi anemia sunt deosebit de
periculoase la gravida cu boli de inimă şi tre-
buie evitate. Uneori se recomandă repaus pre-
lungit la pat. Anestezia peridurală şi folosirea
forcepsului micşorază efortul în tipul expulziei.
Trebuie anunţat medicul dacă apar ameţeli,
dureri sau alte tulburări.
Sugestii:
- Urmează cu atenţie vizitele prenatale şi
sfaturile cardiologului.
- Odihneşte-te îndeajuns; evită căldura,
umiditatea şi creşterea excesivă în greutate.
Anemia
Apare atunci cînd hemoglobina, o proteină
care transportă oxigen la ţesuturi, scade sub
11g/dl şi hematocritul sub 33%. Scăderea
hemoglobinei (Hb) şi a hematocritului (Ht),
reflectă însă etapele târzii ale anemiei prin lipsa
de fier. Anemia prin deficit de fier, trece prin 3
186
faze: în prima fază, rezervele de fier sunt scă-
zute, dar suficiente pentru formarea de hema-
tii. Formele uşoare de deficit de fier nu se pre-
zintă cu simptome. În cea de a doua fază,
rezerva de fier pentru formarea hematiilor este
scăzută. Valorile Hb din sânge sunt aproape
normale, dar hematiile sunt mai mici. Doar în
faza finală de decifit de fier apare anemia,
manifestă clinic.
Cauzele cele mai frecvente sunt lipsa de fier,
acid folic din alimentaţie şi pierderile de sânge.
Eşti mai predispusă la anemie prin lipsă de fier,
dacă ai avut menstruaţii abundente, fără a lua
suplimente de fier, alimentaţia este scăzută în
carne, peşte şi vitamina C, care ajută la absor-
bţia fierului, bei multă cafea sau ceai, ceea ce
îngreunează absorbţia fierului, ai avut sarcini
repetate la interevale scurte de timp sau sarcină
gemelară.
Femeile gravide sunt mai predispuse la ane-
mie deoarece nevoile de fier sunt de 2 ori mai
mari decât înainte de sarcină, iar rezervele de
fier existente sunt mobilizate pentru volumul
crescut de sânge şi pentru hemoglobina din
placentă şi făt.
Anemia se manifestă prin următoarele sim-
ptome: paloare, slăbiciune, oboseală, respiraţie
grea, ameţeală, dureri de cap, palpitaţii, sufluri
„funcţionale” la inimă, limbă inflamată şi sen-
sibilă precum şi dureri abdominale.
Complicaţii posibile ale anemiei: naşterea pre-
matură, creşterea riscului de infecţie şi agrava-
rea anemiei prin pierderea de sânge la naştere,
necesitând uneori transfuzie de sânge.
Fătul se naşte cu rezerve scăzute de fier şi cu
riscul de anemie în primul an de viaţă. Deficitul
de fier la sugar, chiar în absenţa anemiei, se
asociază cu scăderea indexului de dezvoltare
mintală si fizica, evaluata prin indexul Bayley
şi posibil ulterior cu hipertensiune arterială la
adult.
Anemia poate fi prevenită mâncând alimen-
te bogate în fier ca: ficat, carne, pâine integrală,
ouă şi fructe uscate, asociate cu legume verzi şi
fructe bogate în vitamina C, care ajută absor-
bţia fierului. Surse bogate de acid folic sunt:
fasole, linte, mazăre, seminţe de floarea soare-
lui, zarzavaturi verzi.
Pentru a preveni anemia de sarcină este
necesară suplimentarea cu fier şi acid folic
chiar înainte de concepţie şi continuată în tim-

pul alăptării, deoarece fierul din alimentaţie
este insuficient.
Dacă nivelul de hemoglobină nu creşte
după 3-4 săptămâni de tratament cu fier sunt
necesare probe suplimentare de laboratori pen-
tru a găsi cauze mai rare de anemie.
Obezitatea
OMS-ul defineşte femeia grasă (suprapode-
rală) cu un index de masă corporală (IMC) între
25-29,9 şi femeia obeză cu un IMC peste 30.
Femeile grase au un risc mărit de complica-
ţii: avort, preeclampsie, hipertensiune preexis-
tentă, diabet de sarcină, infecţii după naştere,
operaţie cezariană, copii postmaturi suprapon-
derali, naştere dificilă, dificultăţi în alăptare,
infecţii de tract urinar, pietre la vezicula biliară,
tromboflebită, hemoragie postpartum, infecţii
ale suturilor. Pentru a preveni aceste complica-
ţii este necesar să se obţină o greutate normală
şi nutriţie sănătoasă înainte de graviditate.
Dacă femeia obeză este deja gravidă, câşti-
gul în greutate în sarcină (6,8-11 kg) trebuie să
Slabe Greutatea ideală Grase Obeze
Indexul de masă corporală
Probleme medicale ale sarcinii
fie mai mic decât al femeilor slabe sau cu greu-
tate normală. Nu se recomandă dietă de slăbi-
re. Sunt necesare exerciţii fizice zilnice, înce-
pând cu mersul timp de câteva minute şi apoi
crescut progresiv, alimente suficient de nutriti-
ve şi energetice.
Gravida infirmă
Sarcina poate limita mobilitatea femeii infir-
me şi poate agrava tulburările anterioare.
Datorită modificărilor de sarcină, infirmităţii şi
atmosferei din maternitate (clădiri greu accesi-
bile), discriminare, ignoranţă şi un personal
insensibil; gravida se poate simţi neputincioasă
şi copleşită. Multe gravide infirme rămân în
maternitate mai mult decât celelalte lăuze.
Infirmitatea mamei nu este, în general, stresan-
tă pentru făt.
Femeile handicapate pot fi mame bune.
Alăptatul la sân uşurează efortul mamei handi-
capate, micşorând deplasările pentru pregăti-
rea hranei.
Pentru a-ţi limpezi gândurile, întreabă-te
dacă sarcina şi naşterea îţi vor periclita sănăta-
tea, cum poţi scădea riscurile, dacă poţi trans-
mite infirmitatea la copil (cele mai multe infir-
mităţi nu sunt moştenite) şi dacă vrei să ai un
copil cu toate aceste riscuri. Discută cu medicul
despre felul cum va influenţa sarcina handica-
pul tău şi efectul medicamentelor asupra copi-
lului. Nu ezita să ceri o a doua părere a cuiva cu
experienţă. Aminteşte-ţi că tu eşti expertă în
infirmitatea ta şi cu nevoile tale. Discută cu alte
femei care au trecut prin experienţa ta.
Pregăteşte din timp o notă cu problemele şi cu
dorinţele tale, pentru cei care te vor asista la
naştere. Adu-ţi un însoţitor. Ai încredere în
tine.
Epilepsia
Femeile cu epilepsie au un risc de 2-3 ori
mai mare de a avea copii cu malformaţii conge-
nitale, în special de inimă şi ale feţei (buza de
iepure şi gura de lup). Nu este sigur dacă acest
risc este datorat convulsiilor sau medicamente-
lor anticonvulsive luate în timpul sarcinii, ca
acid valproic şi carbamazepină. Frecvenţa con-
vulsiilor creşte în sarcină, în special datorită
nerespectării tratamentului de teamă că medi-
187
MAMA ŞI PRUNCUL
camentele afectează fătul. Unele medicamente
antiepileptice scad nivelul de acid folic, de
aceea se necesită suplimetarea cu acid folic,
înainte de a deveni gravidă şi în primele trei
luni de sarcină.
Unii medici recomandă întreruperea trata-
mentului cu anticonvulsive, la gravidele care
nu au avut convulsii timp de 2 ani. Se ţine cont
de vârsta apariţiei, frecvenţa şi tipul convulsii-
lor şi de aspectul encefalogramei. Când între-
ruperea completă nu este posibilă, se recoman-
dă un singur medicament, de exemplu, feni-
toin, pentru a scădea riscul de malformaţii feta-
le. Concentraţia medicamentului în sânge tre-
buie controlată periodic şi menţinută la nivelul
minim eficace.
Sunt necesare ecografii şi amniocenteză
pentru descoperirea timpurie a anomaliilor
fetale, de exemplu, spina bifida. Complicaţiile
din timpul travaliului sunt de asemenea mai
mari la femeile cu epilepsie. Lorazepamul este
medicamentul preferat la femeile cu convulsii
în timpul travaliului. Se administrează oxigen
pentru a diminua riscul de suferinţă fetală.
Băieţii femeilor cu epilepsie grand mal, au un
risc mai mare de a avea ei însuşi convulsii.
Totuşi, sub supraveghere atentă şi tratament
corect, majoritatea femeilor epileptice pot avea
sarcini normale şi copii sănătoşi. Alăptarea la
sân este indicată, deşi unele medicamente trec
prin lapte şi pot seda uşor sugarul.
Bolile autoimune
În bolile autoimune organismul atacă pro-
priile sale ţesuturi. Exemple: lupus eritematos,
sindromul antifosfolipid, artrita reumatoidă,
sclerodermia, miastenia gravis; aceste boli au
un risc crescut penru mamă: avort, preeclam-
psie, trombembolism, iar pentru făt întârzierea
creşterii intrauterine. Este necesară suprave-
gherea şi îngrijirea nou-născutului dacă anti-
corpii materni persistă în corpul lor. Unele boli
ca artrita reumatoidă şi sclerodermia sistemică
se ameliorează în timpul sarcinii, în timp ce
lupusul eritematos şi boala Graves tind să se
agraveze.
Îngrijirea prenatală a bolnavelor cu boli
autoimune include stabilizarea bolii, scăderea
medicamentelor pentru a micşora riscul asupra
fătului în primul trimestru de sarcină şi evita-
188
rea substanţelor teratogene. Datorită progrese-
lor recente în tratamentul acestor boli, multe
femei afectate pot duce sarcina la termen.
Artrita reumatoidă
Este o boală autoimună cronică cu inflama-
rea simetrică a articulaţiilor. Manifestările apar
gradat cu oboseală, slăbiciune musculară, rigi-
ditatea articulară matinală, dureri articulare,
umflarea articulaţilor. Boala are pusee şi remi-
sii. Tratamentul este cu medicamente antiinfal-
matorii, dietă adecvată, fizioterapie (mişcări
adecvate în toate articulaţiile). Medicamentele
nesteroide antiinflamatorii trebuiesc întrerupte
înainte de săptămâna 32, pentru a evita închi-
derea prematură a canalului arterial la făt. Sunt
necesare ecografii repetate datorită riscului de
oligohidramnios.
De obicei simptomele se ameliorează în tim-
pul sarcinii. Activarea bolii în timpul sarcinii se
urmăreşte prin probe de sânge (anticorpi), rigi-
ditatea articulară matinală, numărul articulaţii-
lor cuprinse. Boala activă în sarcină se asociază
cu risc de bloc complet de ramură a inimii la
făt.
Lupusul eritematos
Este o boală autoimună cronică, care afec-
tează multe organe şi sisteme: rinichii, pielea,
articulaţiile, sângele, inima, plămânii şi sitemul
nervos. Femeile cu lupus activ sunt descuraja-
te să rămână gravide, până ce se obţine amelio-
rarea bolii. Femeile cu lupus tratate cu medica-
mente citotoxice sau care au boli uşoare de
rinichi, nu au de obicei dificultăţi în a rămâne
însărcinate.
Simptomele de lupus pot fi: oboseală inten-
să, febră, dureri articulare, musculare, roşeaţă
în fluture persistentă la nivelul feţei, sensibili-
tate la lumină, ulceraţii în gură şi faringe, artri-
tă, anemie, uneori convulsii, tulburări renale,
imunologice şi psihice. Dacă rinichiul este afec-
tat sunt mai multe şanse de a face preeclam-
psie. Gravidele cu lupus prezintă un risc mai
mare de hipertensiune, avorturi şi naştere pre-
matură. Rareori fătul poate prezenta lupus
neonatal manifestat prin erupţie pe piele şi bloc
de ramură congenital, o anomalie cardiacă
Miastenia gravis
Boala afectează transmiterea dintre nervi şi

muşchi, de unde rezultă slăbirea muşchilor
voluntari şi oboseala lor după efort repetat.
Simptomele apar după amiaza şi seara: vedere
dublă, căderea pleoapei, greutăţi la înghiţire şi
vorbire. Se tratează cu neostigmină pe gură şi
i.m. în travaliu.
Gravidele cu miastenia gravis pot naşte
copii sănătoşi, deşi se recomandă supraveghere
specială în timpul sarcinii. La unele femei sim-
ptomele dispar spontan în timpul sarcinii; la un
mic procentaj din gravide, anticorpii pot fi
transferaţi prin placentă producând o formă de
slăbiciune musculară generalizată la nou-năs-
cut, numită miastenia neonatală. Deşi boala
este de scurtă durată, nou-născutul necesită
îngrijire specială şi medicamente (anticolineste-
razice) timp de 3 săptămâni până la 3 luni.
Alăptatul este contraindicat în timpul trata-
mentului mamei.
Fenilcetonuria
Este o boală genetică în care lipseşte o enzi-
mă care transformă fenilalanina (un aminoa-
cid); aceasta duce la creşterea excesivă în sânge
a fenilanalinei, care devine toxică.
Fenilalanina se găseşte în cantităţi mari în
alimente bogate în proteine ca lapte şi produse
lactate, carne, peşte, ouă, fasole şi nuci. La gra-
vida afectată care nu respectă dieta necesară,
fenilanalina poate trece prin placentă la făt pro-
ducând întârziere mintală, convulsii, scăderea
greutăţii la naştere, cap deosebit de mic (micro-
cefalie) şi boli de inimă. Când boala există în
familie, în cadrul consultului genetic, se cerce-
tează ADN-ul membrului de familie afectat şi
cel al fătului, obţinut prin biopsia vilozităţilor
coriale, spre a stabili dacă fătul este afectat.
Riscul fătului de a fi afectat este de 1/80. Riscul
de anomalii la făt este mult redus dacă femeia
urmează o dietă bogată în fructe şi zarzavaturi,
orez, porumb, pâine şi paste sărace în proteine,
suplimentate ci vitamine de sarcină şi minerale
inclusiv zinc şi cupru înainte de a rămâne
însărcinatã şi de-a lungul sarcinii. Sunt contra-
indicate alimetele şi sucurile îndulcite cu aspar-
tam.
Bolile infecţioase
Din timpul sarcinii pot produce leziuni ire-
Probleme medicale ale sarcinii
parabile la făt, chiar dacă boala la mamă nu
pare gravă.
Rubeola (pojărel, boala a 3-a )
Este o boală eruptivă relativ uşoară la copil,
dar cu efecte devastante la făt, mai ales dacă
este contactată în primul trimestru de sarcină,
perioada în care se formează organele. La adult
produce febră uşoară, o erupţie cu mâncărimi
şi inflamarea ganglionilor occipitali. Efectele
cele mai frecvente ale rubeolei în timpul sarci-
nii sunt: avortul, naştere de făt mort, defecte de
naştere (cataracta ce poate duce la orbire, sur-
ditate, boli de inimă, întârziere mintală) - numi-
te împreună “sindrom de rubeolă congenitală”.
Riscurile sunt atât de mari, încât se recomandă
întreruperea sarcinii, deoarece nu există trata-
ment.
Rubeola poate fi prevenită prin vaccinare cu
triplul vaccin (RRO). Imunitatea dobândită
prin îmbolnăvire sau vaccinare durează în
general toată viaţa, aşa încât majoritatea femei-
lor sunt protejate la vârsta fertilităţii. Cele
neprotejate însă, ar trebui să facă o analiză de
anticorpi înainte de a rămâne însărcinate şi care
arată dacă femeia a avut rubeolă.
Pentru prevenirea rubeolei la viitoarea
mamă neprotejată se recomandă vaccinarea cu
cel puţin trei luni înainte de a deveni gravidă,
timp în care femeia ar trebui să folosească
metode eficace de contracepţie. Femeia cu copii
mai mari trebuie să se asigure că aceştia sunt
imunizaţi prin vaccin sau natural împotriva
rubeolei şi să evite vaccinarea lor în timpul gra-
vidităţii. Dacă însă ai fost vaccinată accidental
la începutul sarcinii nu te alarma deoarece nu
sunt cunoscute cazuri cu rubeola congenitală
prin vaccinare.
Varicela (vărsatul de vânt)
Este produsă de virusul varicela-zona zos-
ter. Există un vaccin viu atenuat, recomandat
femeilor care nu au avut varicelă sau nu au fost
vaccinate şi care vor să rămână însărcinate.
Evită însă să rămâi gravidă 1 lună după ce ai
făcut vaccinul.
Boala poate fi gravă pentru gravidă şi copil.
Fătul poate fi infectat în uter sau în timpul naş-
terii, cu risc mare de malformaţii. Riscul cel mai
mare este când gravida se îmbolnăveşte cu
două săptămâni înainte de naştere, perioadă
189
MAMA ŞI PRUNCUL
insuficientă pentru formarea anticorpilor
materni şi imunizarea fătului. Când copilul se
naşte înainte de a fi primit anticorpi de la
mamă, el se va îmbolnăvi şi poate să moară,
dacă nu a fost injectat imediat (chiar prin pla-
centă) cu imunoglobulina varicela-zoster. Dacă
eşti gravidă şi nu ai avut varicelă niciodată, tre-
buie să ţi se facă o injecţie cu globulină varice-
lă-zoster pentru imunizare.
Gripa şi răcela (guturaiul)
Nu se asociază cu un risc crescut pentru făt,
dacă nu sunt însoţite de febră ridicată. Febra
mare (peste 38,3o C) în primul trimestru poate
provoca defecte de naştere, cardiace, sau avort.
Se recomandă lichide multe, repaus la pat şi
acetaminofen.
La gravidele cu boli cronice respiratorii
(astm, bronşită, emfizem), cardiace (angină,
infarct) şi diabet unii medici recomandă vacci-
narea antigripală, de preferat în trimestrul doi
sau trei, deşi Centrul de control al bolilor din
SUA recomandă vaccinarea tuturor gravidelor.
Toxoplasmoza
Este produsă de un parazit cu o singură
celulă (Toxoplasma gondii). Se transmite prin
consumul de carne infectată şi insuficient găti-
tă (de porc, vânat), zarzavaturi nespălate, prin
contactul cu fecale de animale infectate, mai
ales pisici, ori direct de la gravida infectată la
copil. Parazitul ingerat îşi face loc în diferite
ţesuturi: muşchi, creier, ochi, inimă şi plămâni,
unde formează chisturi viabile pentru restul
vieţii.
Marea majoritate a oamenilor nu ştiu că au
fost infectaţi şi au dezvoltat anticorpi la acest
parazit, dar cu cât femeia este mai tânără cu
atât are mai puţine şanse să fie imună.
Toxoplasmoza nu este de obicei o boală
gravă, cu două excepţii: infecţia generalizată,
fulminantă, la cei cu imunitatea scăzută (SIDA)
şi toxoplasmoza congenitală, în care infecţia
trece de la gravidă la făt.
Dacă gravida este infectată, există o şansă
din trei ca fătul să se infecteze şi el de la mamă.
La începutul sarcinii boala poate provoca avort.
Cei mai mulţi nou-născuţi din mame cu toxo-
plasmoză nu au semne de boală, dar ulterior
prezintă surditate, leziuni oculare, întârziere în
dezvoltare, de aceea mulţi medici recomandă
190
oricum tratarea lor. Cei îmbolnăviţi au semne
uşoare; numai un mic număr se nasc prematur,
cu surditate, corioretinită, orbire, convulsii,
hidrocefalie, calcificări intracerebrale, retardare
mintală sau mor din cauza bolii.
Infecţia mamei se trateazã cu antibiotice
prescrise de medic. Unele femei optează pentru
terminarea sarcinii dacă fătul este infectat.
Sugestii :
- Consumă doar carne bine fiartă sau friptă
şi spală-ţi întotdeauna mâinile cu apă şi săpun
după ce atingi carnea, zarzavaturile crude,
după contactul cu animale sau lucrezi în grădi-
nă.
- Evită contactul cu pisicile şi deşeurile lor.
Dacă aceasta nu este posibil, deşeurile trebuie
aruncate zilnic, deoarece fecalele pisicilor
devin infecţioase înainte de 24 de ore de la eli-
minare şi rămân infecţioase timp de peste un
an.
- Controlează pisica la medicul veterinar,
pentru a afla dacă are o infecţie activă, iar dacă
are dă-o unui prieten pe timpul sarcinii.
Hepatita
Este inflamaţia ficatului produsă de virusu-
rile hepatitei A, B, C, D (doar asociat cu hepati-
ta B) şi E. Hepatita mai poate fi produsă de bac-
terii (ale septicemiei, tuberculozei, sifilisului)
sau de substanţe toxice (alcool, contraceptive,
ciuperci otrăvitoare, fier, salicilaţi, izonidazida,
etc). Hepatita virală de tip B şi C la gravidă are
riscuri mai mari pentru făt, decât cea de tip A şi
E. Se poate transmite prin produse de sânge
contaminate şi în timpul actului sexual prin
secreţii vaginale sau spermă.
Hepatita A se manifestă prin oboseală, febră
uşoară, greaţă şi lipsa poftei de mâncare. Se
transmite prin apă şi alimente contaminate cu
fecale umane. Se vindecă de la sine şi nu are
risc pentru gravidă şi făt.
Hepatita B se manifestă ca şi hepatita A sau
este fără simptome. Este gravă, poate duce la
insuficinenţă hepatică, ciroză hepatică, cancer.
Riscul de a transmite virusul de la gravidă
la făt este foarte mare (80-90%), dacă femeia
este infectată în ultimul trimestru de sarcină.
Dacă gravida are hepatita B sau este purtăoare
de virus, nou-născutul va primi anticorpi
(imunoglobulină) pe lângă vaccinul antihepati-
ta B, imediat după naştere. Acest tratament

permite prevenirea hepatitei B la peste 90% din
copii. Din cei 10% de copii trataţi, care totuşi se
infectează, marea majoritate devin purtători de
virus pe viaţă. Ei au risc mai mare de boli de
ficat, cancer de ficat şi de a transmite virusul la
alte persoane.
Dacă probele de sânge confirmă hepatita
virală, indiferent de tip, gravida are nevoie de
repaus la pat şi o dieta echilibrată, neexistând
un tratament specific. Internarea în spital este
obligatorie, boala fiind foarte contagioasă.
În cazul lăuzei nu se recomandă alăptarea
deoarece virusul se găseşte în lapte. Mama tre-
buie să-şi spele cu grijă mâinile înainte de a
atinge nou-născutul şi să evite, ca acesta să vină
în contact cu lohiile sau rufele murdare.
Infecţia cu Streptococ tip B
Strepococul B se găseşte în vagin, la 30% din
femeile gravide. Este diferit de streptococul din
gât care produce faringita, angina streptococi-
că.
De obicei nu produce simptome. Poate pro-
duce infecţii urinare şi infecţii uterine grave la
lăuze. Se depistează la examenele prenatale
prin frotiu vaginal pe lamă în ultimele luni de
sarcină. Dacă proba este pozitivă, gravida se
tratează cu antibiotice în timpul travaliului, nu
în timpul sarcinii. Unii medici administrază
antibiotice, fără probe de laborator, la gravide-
le cu risc crescut: cele cu febră, ruperea prema-
tură a membranelor. La lăuză pot produce
infecţie puerperală gravă.
Poate provoca infecţia nou-născutului.
Simptomele apar în primele 2 zile de la naştere
şi cuprind tulburări respiratorii şi şoc, mai rar
meningită, în a şaptea zi. Prevenirea îmbolnă-
virii include o igienă genitală riguroasă.
Tratamentul nou-născutului cuprinde antibio-
tice, dar mortalitatea este mare.
Infecţia cu virusul citomegalic (CMV)
Provoacă puţine simptome la marea majo-
ritate a adulţilor. Un risc crescut de a contacta
infecţia îl are populaţia cu un nivel social eco-
nomic scăzut, datorită aglomeraţiei şi igienei
precare, contactul cu copiii, imunocompromi-
şii. Mama se poate contamina de la copiii mai
mari, care merg la creşă sau grădiniţă. Infecţia
se transmite prin contact direct cu urină,
lacrimi, salivă, lapte de sân, sânge.
Probleme medicale ale sarcinii
Boala se poate declanşa în condiţii de stres
sau de scădere a imunităţii. Simptomele mani-
festate sunt de oboseală intensă, febră, gan-
glioni măriţi. Dacă aceste simptome nu sunt
datorate gripei, faringitei streptococice sau
mononucleozei, medicul îţi poate recomanda
tratament cu imunoglobulină citomegalică
pentru a preveni transmiterea infecţiei la făt.
Testarea lichidului amniotic (amniocenteza)
se face pentru a vedea, dacă fătul a fost infectat.
Dacă este pozitiv, se repetă la 2 săptămâni.
Dacă din nou este pozitiv se recomandă între-
ruperea sarcinii.
La începutul sarcinii boala produce sânge-
rare şi afectarea ficatului şi poate fi un motiv de
întrerupere a sarcinii. Doar un mic procentaj
din copiii născuţi cu infecţie sunt afectaţi grav.
La aceştia virusul poate provoca leziuni ca:
defecte de naştere cuprinzând orbire şi întâr-
ziere mintală, sau deces. Simptomele tardive
sunt: dificultăţi de auz şi de învăţătură şi creş-
terea riscului de infecţii în primii doi ani de
viaţă.
Sugestii:
- Spălarea mâinilor cu apă şi săpun pentru
a menţine o igienă riguroasă.
- Nu bea după nimeni, nu împărţi mânca-
rea cu alte persoane.
Menţinerea stării de sănătate este cea mai
bună apărare împotriva virusului citomegalic.
Infecţiile tractului urinar
Sunt frecvente la gravide, în special cistita,
infecţia vezicii urinare, fără ca multe din ele să
ştie. Presiunea uterului gravid asupra vezicii
împiedică golirea completă a acesteia, iar stag-
narea urinei constituie un mediu de creştere
pentru microbi.
Deseori gravdiele pot avea microbi activi în
tractul urinar fără nici un simptom, afecţiune
numită „bacteriurie asimptomatică”. Dacă nu
sunt tratate, 30-40 % dintre acestea fac infecţii
renale; cu tratament frecvenţa scade la 10 %.
De aci reiese importanţa examenului de urină.
Simptomele de infecţie a tractului urinar
sau a vezicii includ: urinare dureroasă, miros
neplăcut, arsuri la urinare, creşterea frecvenţei
şi a nevoii de a urina, dureri abdominale joase
sau pelvine şi posibil sânge în urină. Dacă gra-
vida are simptome de cistită, se iau analize de
urină pentru a detecta infecţia şi a începe trata-
191
MAMA ŞI PRUNCUL
mentul, înainte ca bacteriile să ajungă la rinichi.
Cele mai frecvente bacterii sunt E. Coli,
Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Stafilococul
saprofit. Când infecţia se întinde în sus la
rinichi producând pielonefrita, apar dureri
severe de mijloc, febră, frisoane, greaţă şi văr-
sături, puls rapid şi stare generală proastă.
Boala de rinichi netratată în timpul sarcinii se
poate agrava şi duce la întârzierea creşterii
fătului şi naştere prematură. Pielonefrita se tra-
tează în maternitate timp de 10-14 zile cu anti-
biotice, care nu prezintă risc pentru gravidă.
Culturi repetate de urină ajută detectarea rea-
pariţei infecţiei.
Infecţiile de tract urinar cu streptococ B din
timpul sarcinii se tratează cu antibiotice în tim-
pul travaliului.
Sugestii:
- Păstrează igiena regiunii genitale.
- Bea lichide în plus.
- Urinează ori de câte ori ai nevoie.
- Goleste-ţi complet vezica prin metoda de
triplă urinare: urinează odată complet, aşteap-
tă apoi 10 secunde, urinează totul din nou, fă o
pauză şi apoi urinează pentru a treia oară.
- Goleste-ţi vezica înainte şi după actul
sexual.
- Poartă îmbrăcăminte largă.
- Prezintă-te la examenele prenatale, la care
ţi se vor lua probe de urină pentru semne de
infecţii.
- Consumă preventiv sucuri de măceşe,
merişor.
Dacă ai semne de cistită consultă imediat
medicul.
Bolile cu transmitere sexuală
Au o gravitate crescută în sarcină. Ele pot fi
transmise la făt în timpul sarcinii sau al naşte-
rii, cu consecinţe grave. Se recomandă ca toate
gravidele să fie testate la începutul sarcinii cel
puţin pentru gonoree, Chlamydia, hepatita B,
HIV şi sifilis.
Cel mai mic semn de asemenea boli trebuie
descoperit înainte de sarcină şi anunţat imediat
medicului pentru tratament, spre a preveni ris-
cul la viitorul copil.
Herpesul genital
Este o infecţie foarte contagioasă produsă
192
de virusul herpetic simplu (HSV) de tip 1 şi 2.
Prevalenţa bolii prin HSV-1 a crescut recent,
odată cu frecvenţa sexului oral. Herpesul geni-
tal rămâne în mare parte nediagnosticat; cca.
90% din cei afectaţi nu ştiu că au boala. Dintre
cei ce se ştiu infectaţi, 70% treansmit virusul în
perioade când nu au simptome. Herpesul con-
tactat în timpul sarcinii este în marea majorita-
te asimptomatic; la 30% din gravide la care
apar simptome, manifestările diferă de la
leziuni uşoare cu jenă minimă, la leziuni geni-
tale întinse, asociate cu dureri mari pelvine,
urinare dureroasă, indispoziţie, cefalee şi febră.
După un atac, virusul poate deveni latent pe
timp îndelungat. Erupţia herpetică poate fi
declanşată de o boală, de stres, acte sexuale
frecvente şi viguroase, sarcină, igienă proastă,
îmbrăcăminte strânsă, supraîncălzire, expune-
re la soare. Formele generalizate sunt foarte
rare, dar grave. Reactivarea herpesului rămâne
şi ea în mare parte nerecunoscută. Herpesul
poate fi diagnosticat prin probe de sânge luate
în laborator cu rezultatele obţinute în 2-3 săptă-
mâni.
Gravidele care se îmbolnăvesc de herpes, în
special în al treilea trimestru al sarcinii, au un
risc crescut de avort, naştere prematură şi de
transmitere a infecţiei la copil în momentul
expulziei. Deşi rară, o infecţie herpetică la nou-
născut poate provoca leziuni ale pielei, gurii,
ochilor şi ale creierului sau deces.
Tratamentul herpesului genital simptomatic
în sarcină se face cu acyclovir sau valacyclovir
pentru a reduce riscul de infectare a fătului în
timpul expulziei.
La gravidele cu herpes genital activ, naşte-
rea se face prin cezariană. Cele fără simptome
pot naşte pe cale vaginală, dar fără procedee
invazive în cursul travalilui (ruperea artificială
a membranelor sau extracţie prin forceps), care
cresc riscul transmiterii virusului la nou-năs-
cut.
Dacă ai un rezultat negativ la testarea ta
pentru HSV înainte de sarcină, iar soţul este
pozitiv, ai risc crescut de a te infecta. Testarea
serologică pentru HSV la examenul prenatal al
gravidelor şi soţilor lor influenţează comporta-
rea sexuală şi scade riscul infecţiei în timpul
sarcinii. Dacă nu eşti într-o relaţie monogamă
sigură, evită contactul sexual sau practică sex
protejat în ultima parte a sarcinii.

Gonoreea
Deseori nu produce nici un simptom la
femei şi poate rămâne nediagnosticată şi netra-
tată cu consecinţe grave. La femeia negravidă,
locul cel mai frecvent al infecţiei gonococice
este canalul cervical al uterului, de unde infec-
ţia se răspândeşte în pelvis. Chiar un singur
episod de gonoree sau de Chlamydia poate
provoca cicatrici severe ale trompelor şi ovare-
lor, ce pot duce la infertilitate.
Simptomele iniţiale ale gonoreei sunt urina-
re dureroasă şi frecventă şi secreţii vaginale
purulente galben-verzui, iar uneori inflamarea
organelor genitale externe.
Prezervativul oferă oarecare protecţie, dar
cu cât femeia are mai mulţi parteneri sexuali,
cu atât este mai probabil ca va contracta una
sau ambele boli. După luna a 3-a de sarcină
dopul mucos din colul uterin previne răspândi-
rea infecţiei la uter. Infecţia rămâne localizată la
colul uterin, glandele anexe şi uretră până la
ruperea membranelor, când infecţia se poate
răspândi mai sus.
Gonoreea poate fi transmisă la nou-născut
în timpul expulziei, producând leziuni ale
ochilor, cu secreţii purulente şi eventual orbire.
De aceea, tuturor nou născuţilor li se aplică
preventiv sub pleoape soluţie de nitrat de
argint sau unguent cu antibiotic, îndată după
naştere. Infecţia se trateazã strict sub suprave-
gherea medicului, cu antibioticele permise în
sarcină atât la mamă, tată cât şi la copil.
Tratamentul recomandat pentru infecţia
gonococică la col, anorectală sau faringe este:
ceftriaxon plus doxiciclina sau cu ofloxacin.
Infecţia cu Chlamydia
Este foarte frecventă şi poate leza ochii nou-
născutului expulzat pe cale vaginală. Cele mai
multe femei infectate cu Chlamydia nu au nici
un simptom, iar altele au simptome minime,
neştiind că sunt infectate. Când apar, simpto-
mele sunt deseori confundate cu acelea de
gonoree, infecţie de tract urinar sau inflamaţii
pelvine.
La bărbat este cauza majoră de infecţie
negonococică a uretrei.
Deşi simptomele de inflamaţie pelvică sunt
foarte uşoare putând trece neobservate,
Chlamydia poate produce lezarea trompelor,
sarcină extrauterină şi infertilitate permanentă.
Probleme medicale ale sarcinii
În timpul sarcinii infecţia cu Chlamydia creşte
riscul de avort, naştere prematură sau fãt mort.
În prezent există probe rapide şi precise
pentru detectarea Chlamydiei (micro TRAK şi
Chlamydiazyme) uşurând mult detectarea
bolii, spre deosebire de culturile vaginale, care
sunt lente şi neconcludente.
Se tratează cu eritromicină ambii parteneri.
Papilomatoza (condiloamele sau negii
genitali)
Apar pe organele genitale externe, sunt moi,
umezi şi roz; pot fi unici sau multipli, plaţi sau
ridicaţi; sunt în general nedureroşi şi foarte
contagioşi. Sunt produşi de virusul papiloma-
tos uman; unele subtipuri de virus pot duce,
tardiv, la apariţia cancerului de col uterin.
Cresc mai repede în timpul sarcinii. Virusul
poate fi transmis de la gravidă la copil produ-
când uneori papiloame în gâtul copilului.
Uneori îngreunează naşterea pe cale vaginală,
necesitând operaţie cezariană. Tratamentul
constă în cauterizare, preferabil cu laser, care
nu elimină însă virusul din tractul genital. Alt
tratament este arderea cu acid tricloracetic sau
cu zăpadă carbonică aplicate local. Este exclusă
folosirea altor medicamente (de exemplu,
Pedofilin) la femeia gravidă deoarece produc
leziuni congenitale şi chiar moartea fătului.
Sifilisul
Este produs de o spirochetă (Treponema
Pallidum), care poate pătrunde prin pielea şi
mucoasele intacte şi este transmisă prin contact
direct cu leziunile de piele sau cu sânge, în spe-
cial în timpul actului sexual. Se transmite inclu-
siv prin sărut. După contactare, boala progre-
sează încet, devenind manifestă după câteva
săptămâni, luni.
Boala prezintă un şancru de inoculare în
faza primară şi apare pe organele genitale, pe
buze, amigdale, degete sau anus, sub forma
unei mici ulceraţii nedureroase, cu marginile
indurate. Infecţia nu se termină odată cu dispa-
riţia şancrului (într-o lună), ci se răspândeşte în
sânge. În faza a 2-a (între 6 săptămâni şi 6 luni)
boala poate afecta orice organ; bolnava prezin-
tă erupţie cutanată, febră, dureri de cap, gât şi
articulaţii. În faza a 3-a, latentă, tardivă, este
afectat sistemul cardiovascular (anevrism şi
insuficienţă aortică) şi sistemul nervos (parali-
193
MAMA ŞI PRUNCUL
zie generală, tabes şi semne neurologice de
focar).
Dacă gravida nu este tratată pentru sifilis,
poate transmite boala la făt prin placentă după
a 16-a săptămână de sarcină, rezultând sifilisul
congenital. Cu cât gravida a fost infectată mai
recent, cu atât sifilisul congenital este mai grav.
Un sfert din copiii infectaţi se nasc morţi sau
mor curând după naştere. Copiii cu sifilis con-
genital netratat prezintă leziuni ale creierului,
ochilor şi inimii. Semnele caracteristice târzii de
sifilis congenital sunt dinţii “în fierăstrău” şi
nasul “în şa”.
Pentru a preveni sifilisul congenital ambii
părinţi sunt cercetaţi pentru sifilis înainte de
căsătorie, iar gravidele la primul examen pre-
natal. Aceasta permite tratarea bolii înainte ca
spirocheta sifilisului să traverseze placenta şi să
infecteze fătul. Gravidele cu risc mare de sifilis
pot fi testate din nou către sfârşitul sarcinii,
deoarece lezarea fătului - deşi nu este reversi-
bilă - poate fi oprită printr-un tratament preco-
ce.
Sifilisul este tratat sub supraveghere medi-
cală prin injecţii cu benzatin-penicilină.
Urmează probe serologice lunar pentru a
umări răspunsul la tratament.
Infecţia cu HIV
La gravidă poate fi transmisă prin contact
sexual cu un bărbat infectat cu HIV (virusul
imunodeficienţei umane), prin transfuzie de
sânge sau preparate de sânge, ace contaminate,
sau prin însămânţare artificială cu spermă
infectată.
Femeile cu mare risc de a contacta virusul
sunt: prostituatele, cele cu parteneri multipli,
bisexuali, cele care îşi injectează droguri şi cele
însămânţate artificial de la un donator necon-
trolat pentru HIV. Infecţia cu virus HIV se
poate produce chiar după un singur act sexual
cu un partener infectat.
Singurul mod absolut sigur de a preveni
infecţia cu HIV este abstinenţa de la activitatea
sexuală, de la folosirea acelor de seringă sau a
altor obiecte contaminate. Altă opţiune foarte
bună este o relaţie sexuală monogamă, pe ter-
men lung, cu cineva cunoscut ca HIV negativ.
Dacă partenerul a avut alte relaţii sexuale, un
mod eficace de a scădea riscul este practicarea
sexului protejat (fără schimburi de lichide orga-
194
nice). Se recomandă folsirea prezervativului,
care nu este însă 100% eficient.
Gravida infectată cu HIV, netratată, poate
transmite copilului virusul în timpul sarcinii, al
travaliului şi alăptării, ca şi personalului sani-
tar. Nou-născuţii femeilor cu HIV pozitiv au
25-30 % risc de a lua infecţia în timpul sarcinii,
cu boală severă şi moarte. Aceasta proporţie a
scăzut la 1 - 2 % în ţările dezvoltate, cu trata-
ment antiviral intensiv şi operaţie cezariană.
Tratamentul poate avea însă efecte toxice grave
pentru gravidă şi făt; de aceea ar trebui început
înainte de a concepe. Alăptarea trebuie evitată.
COMPLICAŢIILE SARCINII
Tulburările obişnuite ale sarcinii se pot
agrava sau se adaugă unele simptome severe ca
cele de mai jos. Cheamă imediat medicul sau
moaşa pentru orice simptom care te nelinişteş-
te.
Avortul
Este terminarea unei sarcini înainte de ter-
men, atunci când fătul nu poate supravieţui în
afara uterului. Cele mai multe avorturi sponta-
ne se produc în primele 12 săptămâni; după
săptămâna a 16-a, riscul de avort este mic.
Cauzele cele mai frecvente ale avortului:
- anomalii cormozomiale, până la 65% din
avorturile spontane. Se produc la întâmplare şi
nu reapar la sarcini ulterioare;
- dezechilibru hormonal: insuficienţă pro-
gesteronică la o treime din cazuri, tiroidinană,
sindrom de ovar polichistic;
- boli ale mamei: boli renale cronice, diabet,
incompatibilitate de factor Rh, infecţii şi defec-
te ale uterului (col incompetent, cicatrici intrau-
terine după chiuretaj anterior, fibrom uterin
mare, uter septat, endometrioză), expunerea la
toxine (tutun, droguri, substanţe chimice, doze
mari de radiaţii), infecţii (chlamidia, gonoreea),
deficit de vitamină B12, iod;
- vârsta mamei, la 20 de ani riscul de avort
spontan este de 10 %, iar după 40 de ani, de
50%.
Avortul nu este produs, în sarcina normală,
de activitatea fizică, sexuală sau ridicarea
obiectelor grele.
Simptome şi semne ale avortului: pătare sau
 Complicaţiile sarcinii

Tabelul 40. Semne de îngrijorare în sarcină afara controlului ei.

Clasificarea avortului:
Semne de alarmă Probleme posibile
Avortul poate fi de două feluri: spontan şi
Sângerare, cheaguri sau Avort, placenta praevia,
provocat.
bucăţi de ţesut prin vagin dezlipire de placentă,
Forme de avort spontan:
travaliu prematur
Crampe şi dureri Avort, sarcină ectopică, - iminent. Avortul este posibil, dar nu ine-
abdominale puternice dezlipire de placentă, vitabil. Se manifestă prin sângerare vaginală şi
contracţii premature uneori durere. Poate fi confundat cu menstrua-
Abdomen ferm, nedureros Dezlipire de placentă ţia. O parte din sarcini mai pot încă fi salvate în
cu sau fără sângerare vaginală această fază, prin repaus la pat şi evitarea con-
Pierdere de lichid clar Ruptura prematură a tactului sexual timp de câteva săptămâni; tre-
din vagin
Pleoape, faţă sau mâini
membranelor
Hipertensiune de sarcină,
buie consultat medicul. Uneori o mică sângera-
umflate puternic sau brusc preeclampsie
re vaginală apărută la implantarea în uter a
Dureri de cap frecvente şi severe
oului fertilizat, cam la 7-10 zile după concepţie
Ameţeală
sau la momentul când era aşteptată menstrua-
Tulburări de vedere
ţia, poate fi greşit interpretată ca un avort.
Durere sau arsuri când urinezi Infecţie urinară, Pătarea sau sângerarea la începutul sarcinii pot
Scurgere vaginală abundentă boli cu transmitere fi semne de sarcină extrauterină, complicaţie
sau care produce mâncărimi sexuală gravă care necesită tratament imediat. Aceste
sau usturimi condiţii pot fi diferenţiate prin examen gineco-
Frisoane şi febră Infecţie logic, ecografie şi probe de sânge pentru sarci-
Greaţă extremă şi vărsături Infecţie, nă;
persistente hiperemeza gravidei - inevitabil. Când embrionul (în primele 8
Schimbări în activitatea fetală Suferinţă fetală
săptămâni)
Lipsa mişcărilor fătului timp
sau fătul
de 10 ore după luna a 5-a
Roşeaţă, durere în picior Tromboflebită (după 8 săptă-
la repaus sau mers mâni) moare,
Durere puternică în Separarea simfizei avortul este
regiunea pubiană, şolduri pubiene însoţit de
Convulsii Eclampsie dureri abdo-
Sete neobişnuită Diabet de sarcină sau minale joase
diabet anterior sau în spate.
Semne de naştere cu mai
necontrolat
Naştere prematură
Avorturile ce
mult de o lună înainte
se produc în
de termen
primele 8 săp-
Senzaţia că nu mai eşti Moartea fătului în uter tămâni de sar-
gravidă cină sunt de
Avort complet obicei com-
sângerare nedureroasă, dureri abdominale sau plete;
crampe cu sângerare abundentă, cu sau fără - incomplet.
cheaguri, scurgere de lichid din vagin prin Embrionul şi
ruperea membranelor, dispariţia bruscă a sim- placenta nu
ptomelor de sarcină (greaţa, modificări ale sunt expulza-
sânilor). te complet.
Aproape jumatate dintre ovulele fecundate Cu cât avortul
sunt avortate spontan, de cele mai multe ori se produce
fără ca femeia să ştie că este gravidă, crezând că mai târziu în
are doar o menstruaţie târzie sau abundentă. sarcină, cu
În cele mai multe cazuri femeia nu poate atât are mai
face nimic pentru a preveni avortul, deoarece multe şanse
cele mai multe sunt produse de factori din să fie incom-
Avort incomplet
195
MAMA ŞI PRUNCUL

plet. Sângerarea şi durerile pot continua câteva
zile şi există un mare risc de infecţie; trebuie
imediat consultat medicul, care va curăţa ute-
rul prin aspiraţie sau chiuretaj;
- întârziat. Fătul este mort, dar neexpulzat;
poate rămâne în uter câteva luni, iar femeia nu
are simptome de avort. Absenţa creşterii uteru-
lui de la o examinare la alta şi lipsa bătăilor ini-
mii fetale după 10 săptămâni de gestaţie suge-
rează avortul întârziat;
- recurent. Femeia pierde consecutiv 3 sau
mai multe sarcini mai mici de 20 de săptămâni,
cu un făt mai mic de 500g.
Deşi la jumătate din femeile cu avort recu-
rent nu se găseşte cauza, aproximativ 60% din
ele vor putea avea ulterior o sarcină normală.
Avortul provocat
Poate fi terapeutic sau la cerere. Terminarea
sarcinii se poate face terapeutic, dacă viaţa
mamei este periclitată de sarcină. Avortul la
cerere este frecvent şi greşit folosit în locul altor
mijloace anticoncepţionale. Decizia femeii de
a-şi termina sarcina prin avort rămâne una din
problemele cele mai personale, mai intime şi
mai emoţionale.
Avortul septic este mai frecvent după avortul
spontan sau poate fi o complicaţie a avortului
provocat. Se manifestă prin febră, secreţii vagi-
nale urât mirositoare, dureri în pelvis, abdo-
men, dureri la tuşeul vaginal. Se poate asocia
cu perforaţia uterină şi complica cu peritonită
şi infecţie generalizată. Tratamentul include
spitalizare şi antibiotice intravenos pentru
microbii aerobi şi anaerobi. Necesită chiuretaj,
iar dacă nu răspunde la tratament chiar histe-
rectomie.
Prevenirea avortului. Cele mai multe avorturi
nu pot fi prevenite fiind datorate unor defecte
embrionare sau ale fătului. Se pot lua însă
măsuri pentru scăderea riscului de avort: stil de
viaţă sănătos cu o nutriţie echilibrată, vitamine
prenatale, menţinerea greutăţii corporale nor-
male, evitarea infecţiilor transmise sexual, evi-
tarea medicamentelor riscante pentru gravidă.
Alte măsuri includ controlul activităţii glandei
tiroide, eventualelor boli cronice, folosirea sării
iodate, evitarea alcoolului, tutunului şi efortu-
rilor fizice intense în perioada de implantare a
oului (în primele 5-10 zile) după ovulaţie.
Tratamentul avortului: aspiraţie, chiuretaj,
injecţie cu soluţie salină, injecţii cu prostaglan-
dine, cu hormoni, evacuarea fătului (după 18
săptămâni) şi empirice. Uneori se inserează
laminarii pentru dilatarea progresivă a colului
cu 4–24 de ore înaintea chiuretajului.
Tratamentul chirurgical al avortului se efec-
tuează prin dilataţie, aspiraţia mucoasei printr-
o sondă cu vacuum sau chiuretaj.
Tratamentul nechirurgical al avortului folo-
seşte administrarea de Mifepristone în combi-
naţie cu Misoprostol înaintea săptămânii a 7-a
sau a 9-a de sarcină. Metoda este eficace şi
puţin riscantă, dacă se urmează indicaţiile cli-
nice şi femeia are acces la efectuarea avortului
chirurgical în caz de complicaţii.
Femeile candidate la avortul medicamentos

Tabelul 41. Diagnosticul şi tratamentul avortului recurent

Cauze Diagnostic Tratament
Erori genetice Probe genetice Însămânţare artificială de donator, transfer
pentru ambii soţi de embrioni.
Testarea prenatală la sarcinile ulterioare
Anomalii ale Histerosalpingografie, Extirparea fibroamelor, cerclaj de col
aparatului genital histereoscopie
Tulburări hormonale Dozarea hormonilor tiroidieni, Hormoni tiroidieni, progesteron sau
rogesteronului, testarea tolerenţei la glucoză, clomifen.
biopsie de endometru Dietă diabetică şi/sau insulină
Infecţia Culturi din colul uterin pentru Chlamydia şi gonoreea, Antibioticele adecvate
eventual pentru mycoplasma şi ureaplasma
Boli sistemice Evaluarea tensiunii arteriale, a funcţiei renale Prednison, medicamente antihipertensive
şi anticorpi antilupus
Factori de mediu Anamneza şi sau dozarea drogurilor Renunţarea la fumat, alcool, droguri
Facori imuni Sindromul antifosfolipid; se dozează anticorpii Doze mici de aspirină, heparină
anticardiolipin şi anticorpii lupus anticoagulanţi
Necunoscute 50% Anomalii cormozomiale Pot să nu reapară la sarcini ulterioare

196

Tratamentul avortului prin aspiraţia cu vacuum
trebuie să fie sănătoase şi să aibă acces la trans-
port şi îngrijire medicală de urgenţă, în caz de
complicaţii.
După un avort pătarea poate continua timp
de mai multe săptămâni. Raporturile sexuale
trebuie evitate 4-6 săptămâni dupã avort pen-
tru a da timp colului uterin să se închidă şi a
scădea astfel riscul de infecţii.
Reducerea sarcinii multifetale este o metodă
rară de avort nechirurgical folosită în primul
trimestru, pentru a scădea numărul de fetuşi
într-o sarcină multiplă. Asemenea tratamente
devin tot mai frecvente odatã cu dezvoltarea
tratamentelor pentru infertilitate care cresc san-
sele de sarcini multiple.
Complicaţiile avortului:
- Fizice: pierderea poftei de mâncare, insom-
nie, vărsături, epuizare, sângerare, dureri mari,
febră, infecţii, sterilitate, avort repetat, naştere
viitoare de făt mort, sarcină extrauterină, uter
perforat, peritonită, şoc, comă, deces.
- Emoţionale: nervozitate, vinovăţie, regret,
jale, lipsa de încredere în sine, disperare, neaju-
torare, interes crescut pentru copii, ură faţă de
persoanele legate de avort, lipsă de interes
sexual, frigiditate, negarea instinctelor mater-
ne, neputinşă de a se ierta, dorinţa de a termina
legătura cu partenerul, coşmaruri. Orice avort
este dureros emoţional pentru femeie, uneori şi
pentru ceilalţi membri ai familiei.
Lasă destul timp după un avort, pentru a te
recupera emoţional. Nu te învinui pe tine
însăţi; în schimb, încearcă să afli ce a fost greşit
Complicaţiile sarcinii
şi ce poţi face pentru a evita un alt avort în vii-
tor. Caută să găseşti un echilibru între nevoia
de a plînge pierderea suferită şi nevoia de a
merge înainte.
Sarcina extrauterină
Se produce când oul fertilizat se implantea-
ză şi creşte în afara uterului: 95% în trompă, iar
restul pe ovar, colul uterin sau pe peretele cavi-
tăţii abdominale.
Pe măsură ce se dezvoltă, embrionul face ca
trompa să se întindă peste capacitatea ei şi să se
rupă provocând hemoragie, uneori foarte
gravă. Sarcina extrauterină apare mai frecvent
după boli inflamatorii pelvine, boli transmise
sexual, inflamaţii după folosirea unui sterilet,
endometrioza, aderenţe pelvice postoperatorii,
sarcină extrauterină anterioară.
Cauze tubare: toate cauzele de mai sus pot
produce cicatrici şi îngustarea trompelor uteri-
Sarcina ectopică
ne. Trompa poate fi destul de largă pentru a
permite spermatozoizilor să ajungă la ovul şi
să-l fertilizeze, dar nu suficient pentru a permi-
te trecerea oului spre uter, acesta rămânând în
porţiunea strâmtată a trompei. Alte cauze: ano-
malii ale embrionului sau fătului, ovulaţie şi
fertilizare tardivă, în a doua parte a ciclului,
anticoncepţionale ce conţin doar progestin,
prezenţa steriletului, fumatul, vârsta înaintată,
avorturi anterioare.
Semnele de sarcină extrauterină:
Neruptă: în a 2-4 săptămână, după lipsa unei
menstruaţii apare pătare sau hemoragie vagi-
nală minoră, de culoare cafenie, asociată cu
197
MAMA ŞI PRUNCUL
dureri. Durerile abdominale joase difuze sau
crampe, de obicei pe o parte, se agravează cu
tusea, screamăt sau mişcare. Se poate asocia cu
greaţă sau vărsături, oboseală sau ameţeli,
dureri în umăr, presiune pe rect. Deoarece
diagnosticul precoce este foarte important, dă o
mare importanţă acestor semne de alarmă aso-
ciate cu lipsa mentruaţiei.
La examenul medical se constată durere
pelvină, o formaţiune la nivelul trompei şi
semne tipice de sarcină. Probele de sarcină
devin pozitive. În această fază nu s-a produs
încă ruptura trompei. Unele femei cu sarcină
extrauterină nu au nici un simptom, până când
aceasta nu se rupe.
Ruptă: când se produce o sângerare bruscă
în abdomen prin ruperea trompei, de obicei
după săptămâna a şasea a sarcinii; femeia simte
o durere bruscă, acută, în abdomenul inferior,
dureri de spate, ameţeli, greaţă, vărsături şi
leşin; presiune arterială scăzută, pulsul devine
rapid şi slab şi se poate instala şocul hemora-
gic. Dacă prezinţi astfel de simptome, consultă
imediat medicul.
Sarcina extrauterină poate fi diferenţiată cu
greu de alte afecţiuni ca: avortul, ruptură de
chist ovarian, torsiune de ovar, infecţia trompe-
lor, apendicita, gastroenterită sau sângerarea
dintr-o sarcină normală. În avort durerea este
mai spre mijlocul abdomenului şi sângerarea
este mai mare, iar în sarcina extrauterină dure-
rea este într-o parte şi sângerarea mai mică şi
de culoare închisă.
Dacă medicul suspectează o sarcină extra-
uterină, după examenul genital, va efectua o
ecografie. În mod normal ecografia arată o sar-
cină în uter la 6 săptămâni după ultima men-
struaţie. Dacă ecografia nu arată o sarcină în
uter sunt posibile trei explicaţii: sarcina nu este
atât de avansată cât s-a crezut, poate fi extra-
uterină sau un avort. Dacă femeia nu are dureri
sau sângerări medicul poate programa altă eco-
grafie după 7-10 zile, pentru a urmări dacă sar-
cina este vizibilă şi o probă de sânge pentru a
măsura gonadotrofina corionică umană (HCG)
produsă de celulele placentei în dezvoltare.
Într-o sarcină normală HCG se dublează la fie-
care 1,5-2 zile. În sarcina extrauterină însă, pla-
centa nu are destul loc să se mărească şi con-
centraţia de HCG nu creşte tot atât de repede.
Printr-o serie de probe de HCG în sânge, medi-
198
cul determină dacă nivelul acestui hormon
creşte normal, atrăgându-i atenţia asupra posi-
bilităţii unei sarcini extrauterine înainte de a
apare la ecografie sau a se rupe.
Dacă diagnosticul probabil este de sarcină
extrauterină, laparoscopia îl poate confirma.
Acest procedeu constă în introducerea în abdo-
men, printr-o incizie sub ombilic, a unui tub ca
un telescop care vizualizează cavitatea abdomi-
nală, inclusiv trompa afectată.
Tratamentul este de obicei chirurgical. În
condiţii de dotare adecvată se începe prin lapa-
roscopie dacă femeia nu este în şoc. Printr-o
mică incizie abdominală joasă se introduc
instrumentele chirurgicale (foarfecă lungă sau
electrocauter). Sarcina extrauterină va fi înlătu-
rată printr-o incizie a trompei şi scoaterea
embrionului.
Dacă trompa este ruptă sau sângerează se
poate scoate o parte din ea sau în întregime. Se
încearcă pe cât posibil să se păstreze trompa şi
în acest fel fertilitatea viitoare. Scoaterea unei
trompe se numeşte salpingectomie şi nu influ-
enţează funcţia celeilalte trompe. Dacă trompa
rămasă este sănătoasă, femeia va putea rămâne
gravidă. Cam 60% dintre femeile, care au avut
o sarcină extrauterină pot deveni din nou gra-
vide, 30 % evită noi sarcini, iar restul sunt infer-
tile.
O sarcină extrauterină ruptă şi sângerândă
necesită o intervenţie abdominală mai largă
numită laparotomie. Se practică înlăturarea
sarcinii extrauterine, sutura trompei sau rezec-
ţia segmentară cu suturarea trompei, în cazul
sarcinilor tubare. Puncţia, prin vagin sau în
timpul laparotomiei, a fundului de sac poste-
rior permite aspirarea de sânge, în sarcina
extrauterină ruptă. Poate fi necesară transfuzia
de sânge.
Uneori sarcina ectopică poate fi tratată
medicamentos; dacă diagnosticul este sigur,
sarcina extrauterină este la început şi trompa
nu s-a rupt, femeia nu are dureri nici sângerări,
atunci medicul poate folosi metotrexat şi miso-
prostol. Acesta lizează (topeşte) ţesuturile sar-
cinii anormale, pe care apoi corpul le absoarbe.
Se poate administra prin injecţii intravenoase
timp de câteva zile sau injecta direct în trompă
prin laparoscopie sub control ecografic.

Mola hidatiformă
Este o tumoră rară din interiorul uterului,
formată prin creşterea anormală a vililor corio-
nici, mici prelungiri în forma de degete, pla-
centă. Tumora are aspect de ciorchine de stru-
gure.
Lipsit de substanţe nutritive fătul degene-
rează sau moare, dar mola continuă să crească;
testele de sarcină ramân pozitive, iar femeia are
senzaţia că este însărcinată. În 80% din cazuri
mola hidatiformă este benignă (nu este cance-
roasă); în 15% din cazuri însă, mola invadează
peretele uterin ducând la hemoragie gravă şi
predispunând la infecţie. Cam în 5% din cazuri
mola se transformă într-un cancer cu creştere
rapidă numit coriocarcinom, care se răspândeş-
te prin sânge la alte organe, ca plămânul şi cre-
ierul.
Mola hidatiformă
Semne observate de medic şi simptome sim-
ţite de pacientă:
- greaţă şi vărsături severe şi precoce, aso-
ciate cu hipertensiune arterială ca în preeclam-
psie;
- sângerare vaginală, de la pătare până la
hemoragie francă;
- creştere deosebit de rapidă a uterului şi
ovare mari;
- lipsa bătăilor cordului fetal;
- eliminare prin vagin de ţesut asemănător
cu boabele de struguri;
- niveluri mai mari decât normal de gona-
dotrofină corionică (HCG) în sânge şi urină.
Medicul suspectează o sarcină molară doar
după a 12-a săptămână, prin absenţa bătăilor
cordului fetal şi prezenţa sângerării vaginale
însoţite de greaţă şi vărsături severe.
Dacă femeia nu avortează spontan, este
Complicaţiile sarcinii
nevoie de terminarea imediată a sarcinii, deoa-
rece sarcinile molare se pot maligniza uneori şi
este extrem de important ca tot ţesutul anormal
să fie evacuat din uter. Aceasta se face prin
aspirarea cu vacuum a conţinutului uterin sau
chiuretaj. Se adaugă chimioterapie profilactică
cu metotrexat sau dactinomicină pentru a dis-
truge celulele potenţial canceroase, care ar
putea rămâne în uter.
Dacă femeia nu mai doreşte să aibă copii, se
recomandă scoaterea uterului (histerectomia).
După chiuretaj sau histerectomie se iau probe
de sânge pentru HCG, la fiecare 1-2 săptămâni,
până la normalizare, apoi la interval de 3 luni
timp de încă un an. Dacă nivelul de HCG nu
revine la normal, mola poate să fi devenit can-
ceroasă. Femeia este sfătuită să folosească con-
traceptive foarte eficace ( pilule orale ) şi să
aştepte un an după revenirea la normal a HCG,
înainte de a încerca să rămână din nou gravidă.
Altfel este greu de spus dacă nivelul hormonal
ridicat se datorează cancerului sau sarcinii.
Dacă mola hidatiformă a devenit invazivă sau
s-a dezvoltat un coriocarcinom, acestea sunt
tratate de obicei doar prin chimioterapie.
Coriocarcinomul răspunde la chimioterapie
mai bine decât orice alta tumoră; rareori este
necesară şi scoaterea uterului.
Hidramniosul (polihidramniosul)
Este un exces de lichid amniotic în jurul
fătului. Excesul este evident când volumul
depăşeşte 2 litri. Se asociază deseori cu malfor-
maţii congenitale.
Cauzele pot fi: producerea crescută de
lichid amniotic, prin creşterea suprafeţei pla-
centei, în sarcină gemelară; creşterea volumu-
lui de urină în diabet necontrolat; malformaţii,
care nu permit fătului înghiţirea de lichid (atra-
zie esofagiană); insuficienţă cardiacă; anemie
gravă sau cauze necunoscute.
Hidramniosul creşte riscul de travaliu pre-
matur, prezentări anormale, prolaps de cordon
ombilical.
Semne:
- abdomen sub tensiune, cu dificultatea pal-
pării fătului;
- mărirea dureroasă a abdomenului;
- umflarea picioarelor;
- tulburări de respiraţie;
199
MAMA ŞI PRUNCUL

- greţuri sau vărsături; membranelor uterine la inspecţia vaginală. Se

- travaliu prematur. pot asocia sângerare uşoară şi secreţii vaginale,
Se diagnostichează prin ecografie. presiune în perineu şi diferite senzaţii dureroa-
Medicul va recomanda repaus, medicamen- se ce traduc inflamaţia membranelor uterine
te pentru a relaxa uterul şi eventual va extrage (corioamniotita).
cu acul lichid amniotic de mai multe ori, deşi Colul incompetent este de obicei diagnosti-
aceasta poate declanşa travaliul prematur şi cat doar după producerea primului avort,
infecţie. Lichidul amniotic poate fi testat gene- multe femei neavând niciun simptom. Gravida
tic pentru anomalii congenitale, de exemplu, suspectată de col incompetent trebuie să se
sindrom Turner şi Down. prezinte la spital imediat ce simte o presiune
Dacă ai hidramnios şi membranele s-au rupt sau crampe în pelvis, are pierderi de sânge sau
prematur, prezinte-te de urgenţă la spital, lichid prin vagin.
deoarece există riscul de prolabare a cordonu- Medicul va examina
lui ombilical cu asfixierea ulterioară a fătului. colul uterin de-a lun-
gul sarcinii, pentru
Oligohidramniosul semne de dilatare,
deşi există riscul de
Semnifică o cantitate redusă de lichid infecţie.
amniotic. Reducerea lichidului amniotic, se Cea mai frecventă
determină ecografic, la începutul sarcinii. Se formă de tratament
poate asocia cu anomalii renale, pulmonare sau este închiderea chi-
ale extremintăţilor. rurgicală a colului
Către sfârşitul sarcinii, oligohidramniosul prin suturi în jurul
poate indica întârziere în creşterea fătului, lui, numită cerclaj,
ruperea membranelor sau sarcină suprapurtată prevenind astfel
cu un făt normal. expulzia fătului.
Repausul la pat şi
Colul uterin incompetent abstinenţa de la act
sexual vaginal, sunt
În timpul sarcinii colul este în mod normal recomandate de
ferm, închis şi astupat cu un dop de mucus. medic pentru tot res-
Fătul rămâne astfel în siguranţă în uter, până tul sarcinii. Firele se
când începe travaliul, moment în care colul taie când sarcina
începe să se dilate. La unele femei colul este ajunge la termen sau
prea slab pentru a susţine greutatea crescândă când începe travaliul.
a fătului de-a lungul întregii sarcini. Când Copilul este de obicei
colul se deschide în al doilea trimestru sau la născut normal pe cale vaginală.
începutul celui de al treilea, sacul amniotic con-
ţinând fătul coboară în vagin şi se rupe, cu pier- Hemoragia de sarcină
derea bruscă a lichidului amniotic, putând
rezulta avort sau naştere prematură. Orice hemoragie vaginală din timpul sarci-
Cauze: nii este îngrijorătoare şi trebuie anunţat imediat
- ţesut conjunctiv insuficient pentru a men- medicul.
ţine colul inchis; Deşi cele mai multe sângerări vaginale sunt
- anomalii ale colului la femei a căror mamă legate de sarcină, ele pot avea şi alte cauze.
a făcut tratament cu dietilstilbestrol în timpul Cauze:
sarcinii; - obstetricale: naşterea prematură, placenta
- operaţii anterioare pe col, de exemplu, praevia, dezlipirea bruscă de placentă, ruptură
biopsie, conizaţie. uterină;
Multe femei nu au nici un simptom, doar - neobstetricale: cervicita cu tricomonas,
dilatare nedureroasă a colului şi proeminenţa Chlamydia, gonococ, herpes, polipi cervicali,

200

rupturi vaginale, vaginite, displazie sau cancer
de col uterin;
- generale: boli şi tratamente care influen-
ţează coagularea sângelui (scăderea numărului
de trombocite, tratament prelungit cu aspiri-
nă).
Peste jumătate din gravide prezintă sânge-
rare vaginală în primul trimestru de sarcină.
Aproximativ jumătate din aceste femei vor
avea un avort, mai ales dacă sângerarea este
puternică şi asociată cu dureri. Sângerarea
vaginală din al 3-lea trimestru nu trebuie nicio-
dată ignorată. Ea poate marca începutul trava-
liului sau alte cauze grave care pun în pericol
sarcina.
Este necesar să te prezinţi de urgenţă la spi-
tal, unde vei fi examinată, ţi se va instala o per-
fuzie intravenoasă, administra lichide, efectua
o ecografie pentru a exclude placenta pravia
nediagnosticată sau dezlipirea bruscă de pla-
centă.
Placenta praevia
Este implantarea joasă, în segementul infe-
rior al uterului, constituind un obstacol în
coborârea fătului. Poate fi implantată complet,
parţial deasupra colului sau la marginea lui
(placenta praevia completă, parţială sau margi-
nală).
Copilul nu poate coborî fără a dezlipi pla-
centa, întrerupându-şi astfel propria sa sursă
de sânge. Poziţia placentei se poate schimba pe
măsură ce uterul creşte. Placenta inserată mar-
ginal la săptămâna 20-a, se poate depărta de
col, pe măsură ce uterul creşte, fără a mai bloca
trecerea fătului, permiţând naşterea vaginală.
Se întâlneşte mai frecvent la gravidele în vârstă,
multipare şi cu cezariantă anterioară.
Simptomul major este sângerarea vaginală
nedureroasă. De obicei sângerarea este uşoară,
doar câteva pete, alteori abundentă, fără nici o
cauză aparentă, cu sânge roşu, proaspăt. Nu
sunt semne de suferinţă fetală, dacă sângerarea
nu este abundentă şi nu produce complicaţii
cum ar fi şoc hipovolemic sau prolaps de cor-
don ombilical. Trebuie anunţat imediat medi-
cul. Când dotarea permite, examenul cu ultra-
sunete pune diagnosticul în 98% din cazuri.
Ecografiile trebuiesc repetate pentru precizarea
diagnosticului.
Complicaţiile sarcinii
Placenta praevia completă şi marginală
Un examen ginecologic al colului, oricât de
blând, poate provoca hemoragie. De aceea este
făcut doar când operaţia cezariană poate fi
efectuată imediat. Tratamentul depinde de vâr-
sta sarcinii, cantitatea de sânge pierdut, gradul
de placenta praevia, poziţia şi viabilitatea fătu-
lui, starea colului şi dacă travaliul a început sau
nu. Gravida este internată în spital, unde rămâ-
ne sub supraveghere având 2 unităţi de sânge
compatibil pregătite pentru transfuzie.
Când placenta praevia este parţială, medi-
cul poate recomanda limitarea activităţii fizice
şi abstinenţa de la contactul sexual. În placenta
praevia completă este necesar repaus absolut la
pat. Chiar mersul limitat face ca greutatea fătu-
lui să apese pe placentă provocând sângerare.
Sângerarea vaginală severă sau repetată necesi-
tă spitalizarea. Scopul tratamentului este să dea
timp fătului să se maturizeze. Gravidelor cu
sarcina între 24-36 de săptămâni, li se adminis-
trează o doză de betametazonă, pentru a grăbi
maturizarea plămânilor fătului. Se evită doze
prelungite de steroizi, datorită riscurilor pentru
mamă şi făt. Înainte de săptămâna 36-a, se
administrează transfuzii de sânge şi tocolitice
pentru a prelungi sarcina. Hemoragiile mici şi
repetate pot întârzia creşterea intrauterină a
fătului. Dezvoltarea fătului se urmăreşte prin
probe de maturare a plămânilor, inclusiv sur-
factantul din lichidul amniotic şi măsurarea
ecografică a creşterii. Majoritatea sarcinilor cu
placenta praevia sunt induse între săptămâna
36 şi 40.
În apropierea datei de naştere, se poate face
operaţia cezariană, spre a preveni altă hemora-
gie şi suferinţa fetală. Când sângerarea din pla-
centa praevia este extrem de abundentă ea se
opreşte, doar după ce fătul şi placenta au fost
201
MAMA ŞI PRUNCUL
extrase prin operaţie cezariană, care trebuie
făcută neîntârziat, chiar dacă fătul este prema-
tur. Un astfel de copil are şanse mai mari de
supravieţuire prin îngrijire într-o secţie de tera-
pie intensivă modernă, decât în interiorul ute-
rului, care nu-l mai poate hrăni. Sângerarea
gravă este rareori fatală pentru gravidă dar
poate produce moartea fătului.
După naşterea copilului se produce deseori
hemoragie postpartum (după naştere). Îndată
ce copilul este născut se administrează medica-
mente, care contractă uterul, pentru a opri
hemoragia. În cazuri foarte rare, hemoragia
continuă în ciuda tratamentului, necesitând
scoaterea uterului (histerectomie). Din această
cauză, placenta praevia trebuie tratată întot-
deauna de către obstetricieni calificaţi să facă
faţă acestor complicaţii, în spitale bine dotate.
Ruperea prematură a membranelor
Survine înaintea săptămânii 37 de sarcină.
Provoacă o scurgere abundentă sau mică şi
prelungită de lichid amniotic, prin vagin.
Scurgerea este mai abundentă atuci când feme-
ia stă culcată. Lichidul poate conţine urme de
meconiu sau vernix cazeosa (un strat de grăsi-
me albicios care protejează fătul). Ruperea pre-
matură a membranelor se însoţeşte de scăderea
dimensiunii uterului, iar fătul poate fi palpat
mai uşor. În marea majoritate a cazurilor fătul
este matur.
Cauzele nu se cunosc, dar este asociată cu
infecţia mamei (infecţie de tract urinar, vagini-
tă, boli cu transmitere sexuală, infecţie uterină),
incompetenţa colului uterin, hidramnios, sar-
cini multiple anterioare, deficit nutriţional, scă-
derea rezistenţei membranelor, istoric familial
de ruptură prematură a membranelor. Există
risc de infecţie şi naştere prematură.
Medicul va face o examinare ginecologică,
în condiţii sterile, pentru a diferenţia ruptura
de membrane de vaginită, secreţii vaginale
crescute, incontinenţă urinară, hidroreea gravi-
dei (scurgerea de lichid apos din vagin, în tim-
pul sarcinii).
Analiza lichidului amniotic poate evalua
dacă plămânii copilului sunt destul de maturi,
pentru a supravieţui unei naşteri premature.
Tratamentul rupturii premature a membra-
nelor depinde de vârsta fătului şi de prezenţa
202
sau absenţa infecţei. Dacă infecţia este prezentă
se induce travaliul, indiferent de vârsta fătului,
în timp ce se administrează antibiotice cu spec-
trul larg.
Sarcina la termen (vârsta gestaţională peste
37 de săptămâni) fără infecţia lichidului poate
fi îngrijită în două feluri: unii medici aşteaptă
12-16 ore, alţii induc travaliul medicamentos
(oxitocin).
Sarcina înainte de termen fără infecţie: sar-
cina peste 33-34 de săptămâni se menajează ca
şi o sarcină la termen. Se aşteaptă declanşarea
spontană a travaliului, cât timp nu sunt semne
de infecţie. Sarcina înainte de săptămâna 24 are
un risc foarte mare pentru mamă şi făt, iar
medicamentele nu au un beneficiu clar.
Terminarea sarcinii poate fi indicată. Sarcina cu
vârsta între săptămâna 24-32: îngrijirea include
antibiotice, steroizi, medicamente ce inhibă
contracţiile uterine (progesteron). Când evolu-
ţia este favorabilă gravida poate fi trimisă
acasă, cu condiţia de a monitoriza orice semn
de infecţie.
Dezlipirea bruscă a placentei (abruptio
placentae)
Este separarea prematură de peretele uterin
a placentei normal inserate, în ultimul trimes-
tru de sarcină. Separarea poate fi rapidă şi com-
pletă sau înceată şi parţială. Această detaşare
rupe vasele de sânge care leagă placenta de
peretele uterin întrerupând circulaţia fătului şi
punându-i viaţa în pericol. Produce mari
dureri abdomina-
le şi de spate, sân-
gerare şi în cazuri
grave stare de
şoc, rigiditate ute-
rină şi tulburări
de coagulare a
Sângerare sângelui.
evidentă Sângele se
poate colecta în
spatele placentei
sau apare ca sân-
gerare vaginală.
Este o cauză
Dezlipirea bruscă
Sângerare
ascunsă de placentă

majoră de moarte a fătului în ultimul trimestru
de sarcină. Dacă nu sunt semne de suferinţă
fetală, mama va rămâne sub supraveghere în
spital până la termen. Când sângerarea este
mare sau fătul este în pericol se intervine ime-
diat, de regula prin operaţie cezariana. În
cazuri extrem de grave poate fi neceară histe-
rectomia pentru oprirea sângerării.
Moartea fătului în uter
În primele săptămâni de sarcină provoacă
de obicei avort. Rareori, fătul moare după luna
a 5-a din cauza unor boli sau complicaţii de sar-
cină: preeclmpsie, eclampsie, diabet al mamei,
hemoragie de sarcină, postmaturitate, boala
Rh, malformaţii congenitale grave, infecţii
netratate la gravidă (pojar, gripă, varicelă, toxo-
plasmoză, rubeolă, infecţia citomegalică, sifilis,
herpes genital şi malarie) sau din cauze necu-
noscute.
Moartea fătului în uter este silenţioasă.
După decesul fătului, hormonii de sarcină din
sângele mamei scad aproape complet. Drept
rezultat, multe din semnele şi senzaţiile gravi-
dităţii dispar brusc, iar uterul nu mai creşte,
apoi se micşorează prin absorbţia lichidului
amniotic. Aceasta poate provoca o scădere
bruscă a greutăţii corporale, de aceea lipsa creş-
terii în greutate în timpul sarcinii este un semn
foarte serios. Mama îşi dă seama că nu mai
simte copilul mişcând, iar medicul nu-i aude
bătăile inimii. Ecografia determină absenţa
bătăilor inimii şi confirmă diagnosticul. Dacă
travaliul nu începe spontan, se vor da medica-
mente pentru a-l provoca sau se face operaţia
cezariană. Reţinerea prelungită a fătului mort
în uter poate provoca anomalii de coagulare a
sângelui (coagulare intravasculară diseminată),
care pot declanşa o hemoragie extrem de gravă.
De obicei sunt posibile sarcini viitoare.
Dificultatea majoră este deprimarea părinţi-
lor pentru pierderea copilului lor. Părinţii îndu-
reraţi se pot simţi izolaţi, furioşi pe ei, pe alţii,
pe personalul medical, pe nedreptatea vieţii.
Răspunsul mamei la pierderea fătului depinde
de personalitatea ei, de puterea de adaptare şi
de importanţa sarcinii pentru ea şi soţ.
Asemenea emoţii sunt normale; ele trebuie
acceptate; nu e cazul să fie cineva învinovăţit.
Complicaţiile sarcinii
Întârzierea creşterii în uter
Include feţii situaţi pe graficele de creştere
sub a 10-a percentilă.
Este o cauză importantă de mortalitate peri-
natală, după prematuritate şi malformaţii con-
genitale.
Cauze:
- generale: nivel socioeconomic scăzut, edu-
caţie prenatală redusă, multiparitate;
- materne: greutatea mamei înainte de sarci-
nă, nutriţie deficitară, creştere de mai puţin de
10 kg în timpul sarcinii, fumatul, alcoolul, dro-
guri, antagonişti de acid folic (metotrexat),
infecţii congenitale (toxoplasma, rubeola, her-
pes, varicela-zoster, virusul citomegalic, liste-
ria), boli asociate sarcinii: diabet, HTA, anemie,
malnutriţie, boli renale, boli pulmonare ciano-
gene;
- fetale: boli genetice, boli ale placentei,
sexul fătului- fetiţele sunt mai predispuse, fiind
cu 150 g mai slabe şi 1 cm mai scurte.
Copii cu greutate mică la naştere au rezerve
scăzute de glicogen şi de grăsime; ca urmare le
scade glucoza din sînge (hipoglicemie), respec-
tiv temperatura corpului (hipotermie). Pot avea
nevoie să li se dea glucoză după naştere.
Tolerează mai greu stresul travaliului, decât
nou-născuţii normali.
Diagnosticul se face prin măsurarea înălţi-
mii uterului. Între 18 şi 34 de săptămâni distan-
ţa în cm dintre osul pubian şi fundul uterului
corespunde cu numărul de săptămâni de sarci-
nă. Înainte de 20 de săptămâni de sarcină, un
examen ecografic complex determină cu acura-
teţe vârsta sarcinii, deoarece pot exista erori
furnizate de mamă. Ecografiile repetate în al 2-
lea şi al 3-lea trimestru, identifică feţii cu întâr-
ziere în dezvoltare şi forme simetrice sau asi-
metrice ale creşterii. În întârzierea creşterii
simetrice, capul şi corpul sunt afectate în mod
egal, încă de la începutul sarcinii. Se întâlneşte
în infecţii fetoplacentare şi consumul de toxine
(fumat, alcool). Întârzierea creşterii asimetrice,
apare după 20 de săptămâni, datorită insufi-
cienţei placentare. Se întâlneşte în preeclam-
psie, sarcină gemelară. Fluxul de sânge la pla-
centă este scăzut şi este îndrumat preferenţial
către creier şi inimă, pentru a proteja creşterea
acestora. Creierul devine relativ mai mare, faţă
de abdomen şi extremităţi. În condiţii de dota-
203
MAMA ŞI PRUNCUL
re adecvată, fluxul de sânge din artererele
ombilicale este evaluat prin ecografie Doppler.
Aceşti feţi mici şi fragili necesită mai multă
îngrijire medicală decât cei normali. Ei au un
risc crescut de complicaţii neonatale şi de sin-
drom de moarte subită la sugar. Când copilul
nu pare să crească îndeajuns, medicul va reco-
Corelarea greutăţii, înălţimii şi a perimetrului
cranian a fătului cu vârsta gestaţională
Legenda: MVG= Mare pentru vârsta gestaţională; NVG=
Normal pentru vârsta gestaţională; mVG= Mic pentru vâr-
sta gestaţională.
204
manda repaus la pat pentru a creşte aportul de
oxigen şi nutriţie sănătoasă. În caz de suferinţă
fetală sau creştere insuficientă medicul poate
induce prematur travaliul sau efectua cezaria-
na.
Mărimea copilului la naştere nu este întot-
deauna un indiciu al dezvoltării sale ulterioare.
Cei mai mulţi copii cu creştere intrauterină
întârziată tind să-i ajungă pe cei normali către
18-24 de luni. În lipsa unor defecte grave de
naştere cei mai mulţi dintre ei vor avea o dez-
voltare fizică şi intelectuală normală.
Incompatibilitatea de factor Rh
Este o nepotrivire între sîngele mamei şi al
fãtului, a cărui suferinţă apare după a doua sar-
cină. Înainte sau în timpul sarcinii femeia tre-
buie să-şi facă o analiză de sânge pentru a afla
dacă are factorul Rh, o proteină situată pe
suprafaţa globulelor roşii şi care pot provoca
isoimunizarea Rh. Dacă are acest factor, cum au
85% dintre oameni, sângele îi este Rh pozitiv,
altfel este Rh negativ.
Rh-ul negativ nu influenţează femeia dacă
nu este gravidă şi nu influenţeazã nici sarcina
dacă femeia are acelaşi Rh cu soţul ei. Dacă
femeia însă este Rh negativă şi partenerul Rh
pozitiv, poate fi însărcinată cu un făt al cărui
sânge este Rh pozitiv. În timpul naşterii globu-
lele roşii Rh pozitive ale copilului intră în sân-
gele mamei. Deoarece factorul Rh al fătului
diferă de al mamei, sistemul imunitar al femeii
recunoaşte globulele roşii ale fătului ca fiind
străine şi produce anticorpi pentru a le distru-
ge.
Prima sarcină apare de obicei normală
deoarece anticorpii produşi nu sunt suficienţi
pentru a leza fătul. Anticorpii rămân însă în
corpul femeii, cresc repede în a doua sarcină cu
făt Rh pozitiv şi atacă globulele roşii ale copi-
lului.
Distrugerea unei părţi din globulele roşii ale
fătului, provoacă anemie gravă, numită boala
hemolitică a nou-născutului, insuficienţă car-
diacă şi moarte. Gravidelor cu Rh-negativ li se
face o injecţie cu imunoglobulină Rh în a 28-a
săptămână de sarcină, după un avort, sarcină
extrauterină, amniocenteză şi traumatism
abdominal în timpul sarcinii, pentru a preveni
formarea anticorpilor. Femeia trebuie vaccinată

din nou în primele 72 de ore de la această
primă sarcină, când copilul este Rh pozitiv.
La naştere copilului Rh pozitiv, cu mamă Rh
negativă, i se fac analize de Hb, gup de sânge,
Rh, concentraţia de bilirubină şi proba Coombs
(evidenţiază anticorpii Rh materni). Icterul
după naştere este mai frecvent şi mai grav la
aceşti copii.
Dacă mama a fost sensibilizată Rh şi fătul
este afectat, este necesară naşterea precoce,
urmată uneori de transfuzie la făt, pentru a
trata anemia gravă. Transfuzia înlocuieşte sân-
gele fătului cu sânge Rh negativ. În trecut,
aceşti copii mureau de boala Rh, deoarece
transfuzia nu se putea face decât după naştere.
Tehnologia modernă permite transfuzia prin
cordonul ombilical în timp ce fătul este încă în
uter, după săptămâna a 18-a de sarcină. Acest
procedeu nu este însă lipsit de riscuri şi mulţi
obstetricieni preferă să inducă travaliul şi să
trateze copilul după naştere.
Incompatibilitatea de factor Rh
Sarcini gemelare sau multiple
Frecvenţa sarcinilor multiple (gemeni, tri-
pleţi şi chiar quadrupleţi) a crescut datorită
creşterii numărului grvidelor mai în vârstă şi a
tehnicilor de fertilizare artificială.
Gemenii rezultă fie din dezvoltarea paralelă
a două ouă, fie din scindarea unuia singur, ime-
diat după fecundare. În cazul scindării incom-
plete rezultă gemeni (lipiţi) siamezi.
Dacă două ouă sunt fecundate de doi sper-
matozoizi, rezultă gemenii fraterni cu o placen-
tă dublă sau fuzionată şi pot fi de sexe diferite.
Gemenii identici (univitelini) provin dintr-un
singur ou, care poate forma o singură placentă,
sau în mai puţine cazuri o placetă dublă sau
fuzionată şi au acelaşi sex.
Complicaţiile sarcinii
Diagnosticul de sarcină gemelară sau mul-
tiplă se face evaluându-se creşterea sau dimen-
siunea anormală a abdomenului, mişcările exa-
gerate în uter ale feţilor, decelarea bătăilor a
două sau mai multe inimi separate, care sunt
confirmate prin ecografie la 18-20 de săptămâni
Cum sunt concepuţi gemenii?
şi dozarea alfa fetoproteinei din sângele
matern.
Pentru a preveni complicaţiile este necesar
să se pună diagnosticul de sarcină gemelară
sau multiplă cât mai repede posibil. Ecografia
poate fi folosită începând cu săptămâna a 4-a.
Se recomandă repetarea la fiecare 4 săptămâni
în trimestrul al 3-lea sau mai des, dacă se sus-
picionează întârzierea creşterii intrauterine.
Anomaliile fetale în sarcinile gemelare sunt de
3 ori mai frecvente decât la sarcinile cu un sin-
gur făt.
Riscurile de complicaţii sunt mai frecvente
în sarcina multiplă.
Riscuri fetale: întârzierea creşterii intrauteri-
ne, hidramnios, anomalii congenitale, feţi sia-
mezi, lipiţi, sindrom de transfuzie de la un gea-
măn la altul, travaliu şi naştere prematură, sin-
drom de încetare a dezvoltării şi dispariţie a
unui geamăn.
Riscuri materne: accentuarea simptomelor la
începutul sarcinii, avort mai frecvent, anemie,
HTA, hemoragie de sarcină, hidramnios, pree-
clampsie şi eclampsie, frecvenţă crescută de
operaţii cezariene şi de hemoragie după naşte-
205
MAMA ŞI PRUNCUL

re. probleme misiunea copleşitoare de a aduce pe

Îngrijirea prenatală cuprinde suplimentarea lume un copil.
cu fier, vitamine, acid folic şi alimentaţie boga- Modificările reciproce ale fătului, mamei şi
tă în proteine. Gravida câştigă în greutate apro- placentei în ultima parte a sarcinii
ximativ 16-20 kg, când este însărcinată cu În ultimele 6-8 săptămâni de sarcină au loc
gemeni şi aproximativ 23 kg când are tripleţi. numeroase modificări corelate ale mamei, fătu-
Spitalizarea pentru repaus la pat şi cerclajul lui, uterului şi placentei. Mama, fătul şi placen-
profilactic nu par să prezinte avantaje. Vizitele ta formează o unitate funcţională, care se influ-
prenatale sunt mai frevente. enţează reciproc. Rezultă naşterea unui copil
În sarcina gemelară, probele de laborator matur şi viabil, de către o mamă capabilă să-şi
mai frecvente sunt: diagnostic genetic prenatal alăpteze şi îngrijească copilul. Hormonul elibe-
pentru decelarea anomaliilor cromozomiale rator de corticoptropină, produs de placentă şi
mai frecvente, amniocenteza, biopsie de vili creierul fătului, contribuie la declanşarea naşte-
corionici şi testarea toleranţei la glucoză. rii.
Medicul va diferenţia sarcina gemelară de mola
hidatiformă, hidramnios, tumori abdominale. Semne premergătoare ale travaliului
Gravida este internată la primul semn de
travaliu. Ecografia arată prezentaţia feţilor şi Nimeni nu poate preciza începutul sau
greutatea estimativă a lor. Se recomandă moni- durata travaliului; 95% dintre femei nasc înain-
torizarea bătăilor inimii, se iau precauţii pentru te sau după data aşteptată, de la câteva zile la
operaţie cezariană de urgenţă, la nevoie. câteva săptămâni.
Echipa medicală este formată din obstetrician, Înainte de începerea travaliului apar unele
neonatolog, pediatru, anestezist şi asistente semne care arată că
medicale pentru fiecare copil. Se instalează o naşterea este iminen-
perfuzie intravenoasă, se numără globulele tă:
roşii, se pregăteşte sânge compatibil, în caz de - coborârea capului
transfuzie. Naşterea poate fi vaginală când pri- în bazin. Vei observa o
mul făt este în poziţie longitudinală şi nu sunt schimbare în forma
semne de suferinţă fetală. Unii medici preferă burţii, pare coborâtă.
cezariana de la bun început. Indicaţii pentru Respiri mai uşor, iar
cezariană sunt: semne de suferinţă fetală, senzaţia de arsură
gemeni univitelini, difernţe mari de mărime, epigastrică a scăzut.
placeta praevia. Poziţia capului la În schimb simţi mai
Nou-născuţii din gemeni sau sarcini multi- începutul travaliului multă presiune în pel-
ple au în general o greutate mai mică. vis şi nevoia de a
urina mai des sau de
TRAVALIUL ŞI NAŞTEREA a-ţi goli intestinul;
- contracţii uterine slabe, neregulate, cu rol de a
Naşterea unui copil este unul dintre cele tonifica uterul pregătindu-l pentru naştere,
mai memorabile evenimente din viaţa ta. Cu numite contracţii
fiecare naştere vei simţi îngrijorare, teamă, Braxton Hicks;
chiar durere, dar şi o sărbătoare intimă şi unică - eliminarea dopului
a vieţii tale. Recompensa merită cu prisosinţă de mucus din colul
efortul. Fie că naşti vaginal sau prin cezariană, uterin. Colul uterin se
că primeşti anestezie sau nu, născând “natural” subţiază, se scurtează
la spital, această experienţă este a ta însăţi şi fie- şi se dilată 1-2 cm, iar
care decizie trebuie luată în cel mai bun interes dopul cervical, care
al tău şi al pruncului tău. proteja uterul de
Dacă eşti bine informată, rămâi încrezatoa- infecţii este eliminat
re, ai sprijinul soţului, al moaşei şi al doctoru- împreună cu
lui, vei avea toate şansele să îndeplineşti fără Eliminarea dopului de câteva pete de sânge;
mucus
206
 Travaliul şi naşterea

plăcute, neobositoare.
- Plimbă-te, vizitează-ţi prietenii, fă un duş,
ascultă muzică, aranjează îmbăcămintea prun-
cului sau fă-i o cămăşuţă.
- Mănâncă şi bea normal, evită deshidrata-
rea.
- Foloseşte tehnici învăţate anterior de a-ţi
asigura confortul şi micşora durerea.
Sugestii pentru soţ:
- Încurajează-i activitate moderată şi perioa-
de de somn în timpul zilei.
- Oferă-i suport fizic şi emoţional.
- Vizionaţi un film sau vizitaţi prieteni.
Schimbarea profilului abdomenului în ultimele - Oferă-i masaj pentru a o relaxa.
săptămâni de sarcină - Măsoară-i periodic contracţiile uterine.
- Verifică detaliile: numere de telefon ale
rudelor şi prietenilor, gustări şi lichide pentru
poţi continua totuşi sarcina câteva zile după
amândoi, modul de transport la meternitate.
aceea;
Uneori este greu de făcut deosebirea între
- poziţia fătului este evidentă: capul se pre-
contracţiile adevărate ale travaliului şi cele
zintă de obicei primul, cu occiputul posterior,
false.
anterior sau transvers;
- dureri de spate şi pelvis prin întinderea liga-
Travaliul fals
mentelor uterine şi pelvine;
- creşterea secreţiei vaginale, cu aspect de
În travaliul fals uterul se contractă fără a
albuş de ou sau uşor roz; scurgerile vaginale
dilata colul.
pot deveni apoase, datorită ruperii membrane-
Contracţiile false, numite Braxton Hicks, de
lor sau a pierderii de urină; pentru a le diferen-
dinaintea travaliului:
ţia, pune un tampon şi contactează imediat
- sunt neregulate, neritmice, nepredictibile,
moaşa sau doctorul;
rare, la fiecare 10-30 de minute, şi neprogresive;
- scaune moi, chiar diareice;
nu devin mai puternice, mai frecvente sau mai
- durata poate fi scurtă sau persista câteva
lungi;
zile;
- se simt mai mult în partea de dinainte a
- mama se simte energică;
abdomenului inferior, nu în spate;
- modificările emoţionale variază de la o feme-
- se simt mai mult ca o presiune decât ca
ie la alta (anxietate, frică, îndoială, anticipare,
durere; simţi uterul întărit ca o minge;
nerăbdare, mulţumire şi chiar exaltare), nesigu-
- scad în intensitate cu schimbarea poziţiei,
ranţa dacă este în travaliu sau nu, accentuarea
în mers, în poziţia culcată, sub un duş cald sau
instinctului matern (de „cuib”); gravida face în
dacă bei două pahare cu apă.
grabă ultimele pregătiri pentru naşterea copilu-
Dacă te prezinţi la maternitate în travaliu
lui sau se poate prezenta la maternitate prea
fals, vei fi trimisă acasă, după ce ai fost exami-
devreme, supraestimând progresul travaliului.
nată, cu indicaţii de ce trebuie sa faci. Mai bine
Acestea sunt semne că travaliul se apropie.
însă o alarmă falsă, decât să te prezinti la sala
Perioada de pregătire a travaliului durează de
de naştere în ultimul moment. Dacă ai o sarci-
la câteva ore la câteva săptămâni. În acest timp
nă cu risc crescut (diabet, hipertensiune), vino
copilul coboară în pelvis pe când colul uterin se
la maternitate mai devreme.
subţiază, „ştergându-se” parţial şi se deschide
(se dilată ) 1-2 cm.
Travaliul activ
Sugestii pentru mamă:
Începe când colul uterin este dilatat 3-4 cm.
- Pregăteşte-ţi bagajul pentru maternitate.
Contracţiile adevărate de travaliu:
- Alternează repausul şi somnul cu activităţi

207
MAMA ŞI PRUNCUL

- sunt regulate şi progresive; rine nu au început în 24 de ore după ruperea

- ele devin mai puternice, mai lungi şi mai
frecvente;
- sunt simţite în abdomenul inferior şi ira-
diază în partea de jos a spatelui;
- variază ca intensitate de la o senzaţie de
presiune la cea de durere prin întindere;
- nu diminuează prin schimbarea poziţiei şi
pot fi intensificate prin mers.
Semne şi simptome de început ale travaliului:
- contracţiile adevărate apar aproximativ la
fiecare 15 minute;
- colul se şterge şi se dialtă;
- durerea se mută de la abdomen la spate,
radiază spre picoare şi nu mai cedează cu
schimbarea poziţiei;
- simţi nevoia să-ţi goleşti intestinul;
- ruperea apelor (membranelor): pierzi din
vagin un lichid, care nu seamănă cu urina.
apei, la o gravidă de peste 35 de săptămâni.
La majoritatea gravidelor membranele se
rup spontan pe măsură ce travaliul progresea-
ză. Ruperea membranelor declaşează secreţia
de prostaglandine, care întăreşte contracţiile
uterine. Rareori membranele nu se rup şi capul
copilului apare acoperit de sacul amniotic.
Ruperea prematură a membranelor înainte
de începutul travaliului este rară, doar în 10%
din cazuri.
Din momentul când „s-a rupt apa”:

Regula 1-5-1
Este greu de stabilit cu cu certitudine
declanşarea travaliului, deoarece aceasta diferă
de la o femeie la alta. În general se aplică regu-
la 1-5-1 şi anume: când contracţiile durează cel
puţin un minut, apar la interval de cinci minu-
te şi durează de peste o oră.
Când observi aceste semne trebuie să te
îngrijeşti de asigurarea transportului la spital.
La una dintre ultimele vizite prenatale ai
primit indicaţii despre momentul când trebuie
să te prezinţi la maternitate. Dacă ai probleme
obstetricale deosebite, va trebui să mergi mai
devreme pentru siguranţă.
Dacă eşti la prima sarcină nu trebuie să eviţi
prezentarea la maternitate de teama unei alar-
me false; la primul copil nu ai de unde să ştii
cum este travaliul sau cât este dilatat colul ute-
rin.
Proeminenţa pungii apelor şi ruperea apelor
- păstrează-ţi curată regiunea vaginală pen-
tru a scădea riscul de infecţie. Poţi face un duş;
- evită baia în cadă, tampoane interne, spă-
lătura vaginală, actul sexual sau să te exami-
nezi vaginal tu însăţi;
- fii atentă la orice schimbare de culoare a
lichidului, de la galben (normal) la cafeniu sau
verde, care indică prezenţa de meconiu, un
produs eliminat de intestinul copilului; este un
semn de suferinţă fetală; sau de culoare roşie,
semn de sângerare; în asemenea cazuri trebuie
mers imediat la spital.

Ruperea membranelor („apei”)

Ruperea membranelor amniotice, cu scurge-

rea bruscă sau înceată, nedureroasă, de lichid
este un alt semn, care arată că travaliul este
iminent.
Odată ce sacul amniotic s-a rupt spontan (în
15% din sarcinile la termen), travaliul începe în
următoarele 24 de ore.
Medicul poate rupe artificial membranele
pentru a induce travaliul, dacă contracţiile ute- Ruperea artificială a membranelor

208

Trusa de maternitate
Pregăteşte bagajul pentru tine şi copil cu cel
puţin o lună înainte de data presupusă a naşte-
rii. Stabileşte legătura cu mame, care au născut
în acea maternitate unde intenţionezi să naşti
pentru sugestii deoarece regulile şi nevoile
diferă de la o clinică la alta.
Iată o listă cu ce poţi să iei cu tine:
- pentru mamă:
- obiecte de igienă personală: săpun, pastă şi
periuţă de dinţi, deodorant, şampon, perie de
păr, hârtie igienică, prosop, tampoane externe
super absorbante, 2-3 pachete de vată;
- halat, pijama cu nasturi în faţă şi mânecă scur-
tă pentru eventuale perfuzii, lenjerie de rezer-
vă, papuci de casă, pernă;
- tacâmuri, farfurie, şerveţele;
- apă plată, limonadă, suc natural;
- gustări (biscuiţi, batoane energetice, iaurt cu
fructe, fructe care nu fermentează);
- o revistă şi o carte;
- telefon mobil cu numerele personalului medi-
cal, care te va ajuta să naşti;
- carte de identitate, fişa de gravidă;
- pentru copil:
- scutece de bumbac şi/sau unică folosinţă;
- îmbrăcăminte pentru nou-născut: body-uri
sau cămăşuţe, pantalonaşi din bumbac, căciuli-
ţă, şosetuţe;
- cremă, suzetă, biberon, formula, şerveţele
umede;
- pentru tată (dacă maternitatea este suficient
de evoluată pentru a-l admite în sala de naşte-
re)
- hrană rece şi apă minerală;
- aparat foto sau cameră video;
- lista numerelor de telefon a persoanelor de
anunţat;
- bani de buzunar.
Admiterea la maternitate
În general la prima naştere mergi la mater-
nitate când:
- contracţiile vin la interval de 15 minute,
durează 1 minut;
- contracţiile sunt destul de puternice, încât
nu mai poţi vorbi sau îţi opreşti activitatea în
timpul lor;
- „simţi” că trebuie să mergi.
Travaliul şi naşterea
Dacă transportul la maternitate nu prezintă
dificultăţi, femeile cu o sarcină normală pot
rămâne acasă în travaliu cât mai mult posibil.
Sosirea prea devreme la spital poate încetini
travaliul.
Este nevoie să anunţi imediat medicul sau
moaşa şi să mergi la spital dacă:
- ai o sângerare vaginală (risc de placenta
praevia) sau o secreţie verzuie, groasă, nu
secreţia roză, sero-sangvinolentă, menţionată
mai sus;
- nu mai simţi copilul mişcând;
- ai febră, dureri de cap puternice sau tulbu-
rări de vedere;
- ai durere severă şi constantă, în loc de con-
tracţii intermitente;
- o buclă de cordon ombilical iese din vagin,
sau simţi un corp străin în vagin după ruperea
apei;
- scurgere vaginală de lichid verzui, gros.
Aceste semne pot indica unele condiţii
grave ca placenta praevia, în care placenta blo-
chează ieşirea din uter, dezlipirea placentei, în
care placenta se separă timpuriu de uter şi mic-
şorează aprovizionarea cu oxigen a copilului
sau prolapsul cordonului ombilical.
La admiterea în maternitate va avea loc:
- citirea fişei medicale şi eventual a celei de
asigurare medicală;
- schimbarea hainelor; clisma nu se mai
practică de rutină;
- întrebări despre data estimativă a naşterii,
mişcările copilului, ruperea apei, felul contrac-
ţiilor, ce ai mâncat sau băut recent, dacă şi ce
medicamente ai luat în timpul sarcinii, naşteri
anterioare, eventuale complicaţii de sarcină;
- recoltarea şi proba de urină (pentru protei-
ne şi glucoză) şi de sânge pentru grupa de
sânge şi Rh;
- măsurarea tensiunii arteriale, a pulsului,
respiraţiei, a temperaturii, a contracţiilor uteri-
ne şi a bătăilor inimii fătului, eventual monito-
rizarea lor;
- palparea abdomenului pentru aflarea pre-
zentaţiei;
- examen vaginal pentru măsurarea dilatării
colului;
- discutarea planului de sarcină, dacă îl ai;
- aranjamnete financiare.
Rezultatele, cu excepţia finanţelor, sunt
înregistrate în fişa de naştere, la care este de
209
MAMA ŞI PRUNCUL
dorit să se adauge graficul de naştere sau
partograma.
Când ai contracţii regulate şi colul a început
să se dilate peste 3-4 cm ţi se va spune că eşti
„în travaliu”. Dacă medicul sau moaşa conside-
ră că nu eşti în travaliu, iar tu şi copilul sunteţi
bine, ai putea fi admisă pentru observaţie sau
trimisă acasă. După ce ai fost admisă în spital,
moaşa sau medicul vor discuta cu tine amă-
nuntele legate de naştere. Dacă regulamentul
permite, soţul sau alt membru din familie te
poate însoţi în camera de naştere.
Sala de naştere
Poate conţine:
- patul de naştere; este înalt, poate fi coborât
şi ridicat, are capătul detaşabil şi locuri pentru
perfuzie i.v., pentru bara transversală şi supor-
turi de picioare;
- tuburi pentru oxigen şi aspiraţie;
- tensiometru;
- plască de urinat şi catetere pentru sondaj
urinar de folosinţă unică;
- aparate de monitorizare;
- oglindă pentru a vedea copilul născându-
se pe cale vaginală;
- trusa de reanimare a fătului.
Atitudinea personalului din maternitate
faţă de gravidă influenţează evoluţia travaliu-
lui. Femeile care primesc o îngrijire competen-
tă şi sunt încurajate în timpul travaliului şi naş-
terii, au mai multe şanse de a rămâne calme şi
stăpâne pe sine şi să aibă o naştere normală.
Când o moaşă competentă, de încredere îşi
concentrează atenţia asupra nevoilor gravidei,
instruind-o şi sprijinind-o, aceasta poate ajuta
ca naşterea să se producă mai repede, mai con-
fortabil. Combinaţia unei atmosfere relaxate,
calde şi prietenoase pentru naşterile obişnuite,
cu accesul la terapia intensivă medicală şi la
sala de operaţie de urgenţă în cazul apariţiei
unor complicaţii, oferă condiţii optime femei-
lor, nou-născuţilor şi membrilor familiei lor.
Ce face personalul medical în timpul travaliu-
lui?
- Este tot timpul prezent să-ţi dea sugestii,
să te încurajeze, să te maseze, să-ţi pună com-
prese reci, să ajute şi să răspundă la întrebările
sau temerile tale.
- Evaluează poziţia fătului prin palparea
210
abdomenului.
- Continuă măsurarea tensiunii arteriale şi a
pulsului.
- Evaluează periodic frecvenţa, durata şi
calitatea contracţiilor, precum şi scurgerea de
sânge din vagin.
- Execută un examen intern pentru a cerceta
progresul travaliului şi a prezice dimensiunile
interne ale pelvisului. Gravida poate întreba
medicul sau moaşa ce a constatat.
Termeni medicali folosiţi în travaliu
Prezentaţia este partea cu care vine în contact
cu colul şi care va apare prima la naştere. Cea
mai frecventă (95%) şi mai uşoară poziţie este
prezentaţia cefalică, în care vârful capului este
situat deasupra colului. Alte prezentări sunt
pelvină, cu faţa sau cu umărul.
Poziţia se referă la direcţia în care fătul (par-
tea prezentată a lui) este orientat în corpul tău.
Poziţiile pot fi longitudinal- anterioare orienta-
te către faţa ta, longitudinal- posterioare către
spatele tău, oblică şi transversă.
Când asistenta îţi spune că pruncul este în
occiput anterior, însemnă că partea din spate a
capului copilului, care conţine osul occipital,
este orientată înainte, spre faţa ta.
Exemple de prezentaţie şi poziţie: occiput
anterior drept sau stâng - occiputul fătului este
orientat în faţă, uşor spre dreapta sau stânga;
occiput posterior - partea din spate a capului
fătului este orientată spre coloana ta vertebrală.
Prezentaţie
Prezentaţie Prezentaţie
Tipuri de prezentaţie
În timpul travaliului prezentaţia rămâne de
obicei aceeaşi. Poziţia însă se schimbă. Capul se
rotează în poziţia occipital anterioară pe măsu-
ră ce coboară.
Angajarea înseamnă că diametrul mare al
capului a intrat în strâmtoarea pelvină.
 Travaliul şi naşterea

Poziţia transversă, longitudinală şi oblică a

fătului
Staţiile de coborâre în pelvis
Staţia se referă la localizarea capului fătului
sau alte părţi care se prezintă, în raport cu rea de oxitocină sau prostaglandine, care sti-
intrarea în pelvis. mulează contracţiile uterine. Travaliul poate fi
Nivelele de coborâ- provocat când sănătatea mamei necesită termi-
re ale capului sunt narea rapidă a sarcinii sau sunt semne de sufe-
linii orizontale rinţă gravă a fătului
imaginare, prin Indicaţii fetale: sarcină prelungită (postmatu-
pelvis la distanţa ritate) peste 41 de săptămâni, pentru a scade
de un cm. Intrarea riscul naşterii unui copil decedat din cauze
în strâmtoarea pel- inexplicabile şi alte complicaţii de postmaturi-
vină este staţia tate, tulburări de factor Rh şi anomalii fetale, ce
minus cinci (-5). La necesită intervenţii chirurgicale imediat după
acest nivel capul naşterea copilului.
este situat deasu- Cauze materne: diabet avansat şi necontrolat,
pra pelvisului, plu- preeclampsie gravă, boli preexistente grave de
tind deasupra osu- inimă, rinichi sau ficat, boli autoimune (de
lui pubic. Staţia exemplu, lupus eritematos sistemic), membra-
zero (0) este atinsă ne rupte fără declanşarea spontană în interva-
când vârful capului lul 12-24 ore, infecţii şi insuficienţă placentară,
ajunge la jumătatea sarcină anterioară rapidă cu risc de a naşte
cavităţii pelvine, acasă în condiţii de urgenţă.
iar plus cinci (+5), Alte cauze: maternitatea este la distanţe
când apare la des- mari de casă, specialiştii pentru sarcini cu risc
chiderea vaginului. avansat şi neonatologistul cardiolog sunt dis-
Primipară este ponibili doar pentru anumită dată, mama
gravida la prima doreşte să nască într-o anumită dată din moti-
Occiput anterior respectiv naştere, iar ve personale.
posterior multipară, gravida Contraindicaţii: placenta praevia, dispropor-
cu naşteri anterioa- ţie fetopelvină (bazin mic, malformat), cicatrici
re. uterine, poziţie transversă, prezentaţie pelvină,
sarcini multiple, prematuritate.
Inducerea travaliului Riscuri asociate:
- riscul să nu reuşească şi să necesite repeta-
Travaliul poate fi iniţiat prin mijloace artifi- rea inducţiei sau operaţie cezariană;
ciale sau stimulat după ce a început spontan. - hiperstimularea uterului: contracţii tetani-
Sunt necesare în prealabil, evaluarea fătului, a ce prea puternice, prea frecvente sau prea lungi
colului uterin prin scorul Bishop şi a mamei. care afectează fătul, prolaps de cordon ombili-
Inducerea artificială a travaliului se reali- cal. Este necesară monitorizarea elctronică con-
zează prin ruperea membranelor şi administra- tinuă în timpul inducerii;

211
MAMA ŞI PRUNCUL

- prostaglandinele sau pitocina pot declanşa 1. Medode de înmuiere şi dilatare a colului

extrem de rar, dezlipirea placentei sau ruperea uterin:
uterului; - prostaglandin E: Misoprostol (PgE1),
- scor Apgar mic. Dinoprostone (PgE2);
Medicul sau asistenta te vor examina şi - supozitoare vaginale sau gel vaginal;
monitoriza electronic fătul, pentru a se asigura - sonda Foley folosită pentru cateterism
că nu sunt semne de suferinţă fetală. Palparea vezical, se introduce în canalul cervical, se
abdomenului se face pentru a confirma poziţia umflă balonul şi se retrage uşor până la nivelul
longitudinală, prezentaţia cefalică (cu capul orificiului intern al colului;
înainte) şi angajarea capului. Examinarea vagi- - dilatatoare de col uterin: laminaria (plantă
nală va permite evaluarea colului prin scorul marină), deshidratată se ţine în canalul cervical
Bishop. timp de 6-12 ore, timp în care îşi măreşte dia-
Succesul de inducere a travaliului depinde metrul de 3-4 ori scoţând apa din ţesutul din jur
în mare parte de condiţia colului uterin. şi dilată astfel treptat colul;
Condiţiile de inducţie sunt favorabile când - dilatatoare sintetice: Lamicel, Dilapan;
colul a început deja să se înmoaie, să se dilate şi sunt foarte eficace.
să se subţieze iar capul copilului este situat 2. Inducerea travaliului prin:
relativ în pelvis. - ruperea artificială a membranelor (amnio-
Pentru a evalua dacă eşti gata pentru trava- tomie); se introduce în uter prin colul uterin, un
liu medicul sau asistenta folosesc scorul instrument ca o croşetă pentru a face o mică
Bishop, în care se dă un punctaj între 0 şi 3 pen- deschizătură în membrană pe unde se va elimi-
tru următorii factori: dilatare, staţia capului, na apa. Procedeul este nedureros;
consistenţa, poziţia şi ştergerea colului. Pentru - separarea membranelor; în timpul unui
inducerea artificială a travaliului este ncesar un examen vaginal, medicul introduce un deget în
scor Bishop de 9 sau mai mare. Tehnica aceasta col şi separă manual membranele amniotice de
se foloseşte şi pentru accelerarea travaliului în partea inferioară a uterului. Aceasta provoacă
cazul în care contracţiile uterine sunt slabe sau secreţia de prostaglandine, care ajută înmuie-
rea colului şi declanşarea contracţiilor în urmă-
Tabelul 42. Scorul Bishop pentru inducerea toarele zile. Procedeul poate fi dureros. După
artificială travaliului „ruperea apei”, travaliul se accelerează, iar
contracţiile se intensifică;
Factori - perfuzia intravenoasă cu oxitocină. Doza
(Starea Scorul este adaptată fiecărei gravide şi necesită obser-
colului varea permanentă, de către asistente competen-
uterin) te. În condiţii de dotare optimă dozarea oxito-
0 1 2 3
cinei se face cu o pompă automată. Perfuzia se
Dilataţia Col închis 1-2 cm 3-4 cm peste 5 cm întrerupe când apar semne de hiperstimulare
Staţia capului -3 -1,-2 -1, 0 +1, +2 uterului sau de suferinţă fetală şi reîncepută
Consistenţa Col ferm Mediu Moale - când bătăile inimii fătului şi activitatea inimii
revin la normal.
Poziţia Posterior Mijloc Anterior -
Ştergerea 0-30% 40-50% 60-70% 80% Examinările din timpul travaliului

avansează lent. Medicul sau moaşa vor urmări progresul

Inducţia travaliului se poate face electiv:
dacă gravida a fost admisă în spital la o dată
stabilită, sau se recurge la ea în urgenţă, în caz
de preeclampsie, hipertensiune, boli de inimă,
sângerare sau pentru a reduce suferinţa fătu-
lui.
Pentru inducerea travaliului se folosesc:
naşterii prin trei măsurători: ştergerea, dilata-
rea şi coborârea. „Ştergerea” înseamnă subţierea
colului uterin şi se măsoară în procente.
„Dilatarea” se referă la cât de mult s-a deschis
colul şi se măsoară în cm. „Coborârea” înseam-
nă cât de jos în pelvis a ajuns partea care se pre-
zintă a copilului, de obicei capul. Cu cât se

212

simte mai bine capul la examinare cu atât tra-
valiu a progresat mai mult.
Medicul stimulează travaliul cu oxitocin,
dacă progresul este prea lent, sau ruperea arti-
ficială a membranelor, dacă sunt încă intacte.
Continuă să monitorizeze fătul cu stetoscopul
sau echipament electronic, dacă există, şi prin
observarea lichidului amniotic (culoarea verde-
cenuşie poate fi un semn de suferinţă fetală), pe
care le notează în fişa de travaliu.
Administrează medicamente împotriva dure-
rii. Este gata să intervină dacă apar complicaţii.
Fişa de travaliu
În unele maternităţi se folosesc foi de obser-
vaţie speciale pentru a urmări evoluţia trava-
liului. Aceste fişe conţin datele personale, gra-
ficele de înregistrare a bătăii inimii fătului,
numărul contracţiilor la interval de 10 min, ten-
siunea arterială, pulsul, temperatura, cantitatea
de lichide băute sau injectate, volumul de urină
şi probele de laborator. Se notează pe un grafic
dilatarea colului şi staţia atinsă de capul fătu-
lui, după fiecare examinare. Aceasta permite
evaluarea rapidă a progresului travaliului şi
eventula întârziere a lui. Unele fişe pot avea
deja schiţate curbele de dilatare de la 0 la 15 cm.
Nu fiecare sarcină urmează acelaşi tip de
progres, dar dacă este mult încetinit, apare clar
nevoia unei intervenţii cât mai precoce. Durata
primei naşteri este în medie de peste 12 ore. În
general se intervine după 24 ore de travaliu; nu
se aşteaptă să răsară sau să apună soarele de
două ori peste o naştere. La sarcinile ulterioare
travaliul este de obicei mai scurt.
Progresul travaliului
Este influenţat de mulţi factori şi anume:
- mărimea copilului, în special a capului;
- poziţia copilului; naşterea este cea mai
uşoară atunci când capul coboară primul, cu
bărbia la piept şi ceafa înainte;
- forma şi diametrul bazinului mamei;
- dilatarea colului uterin; proprietatea sa de
a se retrage şi dilata;
- abilitatea mamei de a împinge eficient;
- poziţia de naştere;
- pregătirea mintală a mamei;
- ajutorul dat de personalul medical şi de
însoţitor;
Travaliul şi naşterea
- medicamentele administrate, de exemplu,
cele contra durerii.
Travaliul are faze previzibile, detaliile lui
însă (cât va dura, dacă vei avea nevoie de medi-
camente de durere sau când va trebui să te
scremi), nu se pot anticipa.
Ajutorul soţului în timpul travaliului
Află din timp dacă poţi fi admis în sala de
naştere. Învaţă din timp la ce să te aştepţi.
Citeşte, discută cu soţia şi cu alţii bine infor-
maţi. Îţi va fi greu să-ţi vezi soţia în dureri, dar
naşterea copilului tău va deveni memorabilă.
Discutaţi împreună planul de naştere, ca să
ştii ce vrea soţia în diferite situaţii. Fii gata să-ţi
exprimi părerea, dacă situaţia o cere, iar ea nu
e în măsură să o facă.
Recunoaşte-ţi limitele; nu face pe viteazul,
ca apoi să leşini în sala de naştere. Ai răbdare;
naşterea e prelungită şi grea, nu decurge ca-n
filme.
Pregăteşte-te pentru diferite roluri. La naş-
tere gravidele au nevoi diferite: unele vor să fie
încurajate şi sprijinite emoţional, altele cer să
fie ţinute de mână, plimbate pe culoar sau
masate. Acordă-i sprijin fizic şi emoţional;
încurajeză-o să se odihnească; calmeaz-o; men-
ţie o atmosfera optimistă. Mângâie-ţi şi sărută-
ţi soţia. Aceasta îi oferă confort.
Ţine-i companie încă de la începutul trava-
liului, faceţi o plimbare împreună. Sprijin-o în
poziţiile care-i micşorează durerea.
Încurajează-i unele activităţi, ca mersul prin
salon sau coridor.
Fi prezent acolo, liniştit, optimist şi încura-
Suport emoţional în travaliu
213
MAMA ŞI PRUNCUL

jator. Ceea ce doreşte sarcină, nu se pot implica total fizic şi emoţio-

gravida mai mult nal. Cu toate acestea, un tată, care participă la
este ca soţul să stea naşterea copilului lui va fi martorul unui eveni-
lângă ea şi să-l simtă ment unic, de care-şi va aminti totdeauna.
alături. Udă-i buze- Legăturile dintre soţi pot fi astfel întărite.
le, dă-i să sugă Încurajează-l să facă ce se simte în stare.
cuburi de gheaţă,
şterge-i faţa şi corpul Etapele naşterii vaginale
cu un prosop înmu-
iat în apă rece; pune- Primele trei etape încep cu câteva zile sau
i şosete în picioare săptămâni înainte de travaliu. Ultimele trei în
dacă-i este frig. timpul travaliului.
Aminteşte-i să se 1. Colul se orientează înainte
relaxeze între con- 2. Colul uterin se inmoaie
tracţii şi să urineze la 3. Colul se şterge, se scurtează
fiecare oră. Schimbă- 4. Colul se dilată
i des poziţia; nu o 5. Capul copilului se roteşte
lăsa să stea numai pe 6. Copilul coboară prin pelvis
spate. Maseaz-o pe
Sprijinită de soţ în spate dacă are Stadiile travaliului
travaliu dureri. Fii interme-
diarul ei cu persona- Travaliul este împărţit medical în trei stadii:
lul medical. Acceptă-i iritabilitatea. Depistează 1. Ştergerea şi dilatarea colului, care per-
semne de încordare, frică sau durere şi încear- mite fătului să coboare în canalul de naştere.
că să o încurajezi. 2. Coborârea şi expulzia, este timpul în
Menţine contactul fizic; care se naşte copilul.
priveşte-o în ochi, ţine- 3. Eliminarea placentei şi a membranelor.
o de mână, fii calm, res- Lăuzia timpurie este perioada de refacere
piră odată cu ea. Nu-ţi imediată după naştere.
manifesta teama sau
anxietatea. Măsoară Primul stadiu al travaliului
durata contracţiilor şi
încurajeaz-o în interva- Este stadiul cel mai lung; durează mai puţin
lul dintre ele. Întreab-o la următoarea sarcină. Începe cu contracţii ute-
ce poţi face pentru ea; rine puternice, regulate şi se termină când colul
n-o contrazice. este dilatat complet, la 10 cm.
Evită vorbele dulci Cum lucrează uterul?
şoptite în permanenţă; Uterul, crescut mare şi puternic, împinge cu
uneori o pot irita, res-
pectă-i dorinţa dacă îţi
spune să o laşi în pace,
dar stai pe aproape.
Acesta este timpul cel
mai greu pentru ea şi Plimbare pe
trebuie sã fii indulgent, coridor în travaliu
indiferent de ce spune
sau cum se comportă, fiindcă durerea o face să-
şi piardă controlul.
Nu fii surprinsă însă dacă soţul refuză să fie
prezent în sala de naştere. Poate îi e greu să te
vadă prin ce treci. Bărbaţii sunt mai detaşaţi de Poziţia copilului la începutul travaliului

214

partea de sus, pe când colul, se trage înapoi
peste capul copilului. Ştergerea şi dilatarea
colului marcheză începutul acesui proces. În
acest timp uterul îşi schimbă forma de la una
de pară întoarsă, la cea de cilindru, pe măsură
ce partea de jos se relaxează şi se dilată.
La rândul lui, primul stadiu este împărţit în
trei faze:
1. iniţială sau latentă
2. activă
3. de tranziţie
Etapele primului stadiu de travaliu
Faza iniţială sau latentă
Este cea în care colul se subţiază, se “şterge”
şi se dilată de la 0 la 3cm.
Este cea mai lungă fază, între 12 şi 18 ore la
prima sarcină. Orice durată între o oră şi 20 de
ore este considerată normală, dacă fătul şi
mama nu suferă. Colul se şterge până la apro-
ximativ 50% şi se dilată până la 3cm.
Contracţiile sunt încă rare. Caracterul lor se
schimbă, devin mai dureroase, ritmice, mai
lungi, mai dese, nu le poţi controla şi nu se mai
opresc până când nu s-a născut copilul.
Contracţiile subţiază colul şi partea de jos a ute-
rului, trăgându-le peste capul fătului (dacă se
prezintă cu capul), ca o mănuşă. Această „şter-
gere”, cum este numită în sala de naştere, per-
Travaliul şi naşterea
mite colului să se dilate şi necesită contracţii
uterine tot mai puternice, la fiecare 10-20 de
minute, cu durata de 30-60 de secunde.
0 15 30 45 60 75 90 sec
Contracţia uterină în faza latentă a primului
stadiu de travaliu
Continuă eliminarea de mucus pătat cu
sânge, iar membranele uterine se pot rupe
acum. Uneori contracţiile pot fi destul de dure-
roase. Durerea este o experienţă foarte subiecti-
vă. De obicei simţi durerea ca o „întindere” sau
tracţiune în spate sau la coapse, asemănătoare
crampelor menstruale puternice. Poţi simţi
nevoia să te ghemuieşti în pat. Poţi să nu fii
încă sigură de începutul travaliului sau să nu
mai ai nici un dubiu. Te poţi simţi entuziasma-
tă, încrezătoare, cu poftă de vorbă sau dimpo-
trivă, nervoasă, chiar înfricoşată.
Sugestii:
- Alternează repausul cu perioade de activi-
tate.
- Fă ceea ce ţi-e mai confortabil.
- Relaxează-te, respiră încet, practică exerci-
ţii de reducere a tensiunii musculare şi con-
centrază-ţi atenţia pe ceva plăcut în timpul con-
tracţiei.
- Odihneşte-te şi aţipeşte între contracţii pe
cât poţi; păstrează-ţi energia pentru efortul ce
urmează.
- Încearcă diferite poziţii în timpul contrac-
ţiilor şi alege-o pe cea care îţi este mai conforta-
bilă.
- Stai în picioare şi fii activă. Mişcă-te cât
mai mult în timpul travaliului. Mersul este
excelent pentru că ajută naşterea; la fel şi spriji-
nirea de cineva sau ceva (persoană sau obiect).
Imobilizarea în pat prelungeşte travaliul.
Paturile moderne de naştere, acolo unde există,
pot fi ajustate pentru ca gravida să se poată
sprijini confortabil şi să adopte poziţia dorită
de travaliu şi expulzie.
- Mănâncă puţin şi des la începutul trava-
liului alimente uşor tolerate, pentru a stoca
energie, dacă nu ai greţuri şi vărsături. Medicul
215
MAMA ŞI PRUNCUL
îţi poate cere să nu mai mănânci, ca precauţie în
eventualitatea unei cezariene.
- Bea cât de multe lichide tolerezi. Consumă
frecvent - cel puţin un pahar de apă la începu-
tul travaliului şi câte o gură între contracţii;
eviţi astfel deshidratarea, care îţi scade energia
şi încetineşte travaliul. O limonadă poate fi
preparată astfel: 1/3 cană suc de lămâie, 1/3 cană
miere, câte o linguriţă de sare şi bicarbonat de sodiu
şi o tabletă de calciu pisată într-un litru de apă.
Dacă bei doar apă, iar sarcina se prelungeşte,
vei avea nevoie de pefuzie i.v. cu glucoză, pen-
tru a-ţi menţine energia.
- Urinează la fiecare oră, pentru a evita des-
tinderea vezicii, care ar micşora forţa contrac-
ţiilor şi a spaţiului prin care coboară fătul.
- Evită, dacă poţi, medicamentele pentru
calmarea durerii în această fază, pentru a nu fi
obligată să stai în pat şi a permite gravităţii să
ajute progresia travaliului.
- Manifestă-te sonor aşa cum doreşti! Sala
de naşteri nu are liniştea unei catedrale.
Gemetele sau chiar ţipetele involuntare te ajută
să eliberezi tensiunea din timpul unei contrac-
ţii. Unele zgomote pot ajuta naşterea, altele
însă, o îngreunează. Gemetele joase şi prelun-
gite uşurează şi sunt energizante; strigătele
ascuţite, bruşte măresc tensiunea corpului şi
înspăimântă; pot fi un semn că îţi pierzi contro-
lul, iar văietele prelungite te vor epuiza.
Prezenţa soţului alături de tine în această
etapă este deosebit de importantă. Acest lucru
ar putea influenţa relaţia dintre voi pentru
toată viaţa. Grija lui, atenţia pe care ţi-o acordă
îţi va întări sentimentul de încredere şi dragos-
te şi-ţi va da puteri sporite să lupţi cu durerea.
Faza activă
În travaliul activ începe munca! În această
fază colul se şterge complet şi se dilată de la 3-
4 la 8 cm, cam 1 cm pe oră la prima naştere.
Durează în medie 2-4 ore, deşi sunt variaţii
mari.
Dilatarea colului se asociază cu coborârea şi
rotaţia capului în pelvis. Uterul îşi schimbă
forma, din cea de pară cu vârful în jos, în formă
cilindrică. Contracţiile cresc, sunt mai puterni-
ce, mai lungi, peste un minut, şi mai dese. De la
fiecare 10-15 minute la 5 şi apoi la fiecare 2
minute.
Uterul munceşte mai mult; îl simţi cum se
216
0 15 30 45 60 75 90 sec
Contracţia uterină în faza activă a travaliului
contractă dacă pui o mână pe abdomen. La fie-
care contracţie durerea creşte treptat, atinge un
maximum cu durată de cca 30 de secunde, apoi
scade. Contracţiile uterine scad uşor aportul de
oxigen la făt. Frecvenţa bătăilor inimii lui scade
puţin când contracţia este maximă. Frecvenţa
inmii fătului poate fi monitorizată pe măsură
ce travaliul progresează, pentru a se asigura că
nu suferă.
Durerea este ca un brâu strâns în jurul abdo-
menului inferior sau ca o presiune crescândă în
spate şi la picioare, alteori ca o senzaţie de arsu-
ră. Dacă nu eşti pregătită durerea îţi poate pro-
voca reacţii necontrolate: gemi, plângi, strigi
sau te superi pe cei din jur. Pot apare simptome
de hiperventilaţie: ameţeală, vedere tulbure,
furnicături şi amorţeala degetelor.
Capul copilului coboară în pelvis şi deseori
rupe spontan membranele, eliberând lichidul
amniotic, care se scurge prin vagin.
Membranele amniotice pot fi rupte şi artificial,
de către medic sau moaşă. Doctorul sau moaşa
îţi vor face un examen pelvin, pentru a evalua
progresul travaliului. Simţi oboseală, greaţă
sau agitaţie. Poţi deveni iritabilă, simţi că nu
poţi controla travaliul, ai lacrimi în ochi. Ţi-e
greu să te relaxezi. Te concentrezi pe travaliu.
Sugestii:
Începe exerciţiile de respiraţie când contrac-
ţiile sunt atât de puternice încât nu mai poţi
vorbi; nu te screme încă; respiră rar şi calm, cu
partea superioară a toracelui, nu cu abdomenul
unde au loc contracţiile.
Odihneşte-te între contracţii, deşi acest
lucru va fi tot mai greu. Când simţi că vine o
contracţie, în loc să-ţi încordezi muşchii, inspi-
ră adânc pe nas, relaxează-te şi dă aerul afară
încet pe gură, apoi inspiră din nou adânc, uşu-
rându-te de încordarea acumulată. Travaliul
devine tot mai intens şi consumă tot mai multă
energie pe măsură ce progresează, aşa încât ai
nevoie de relaxare pentru faza de împingere
 Travaliul şi naşterea

(scremet) ce va urma. uneori mai des, şi

Încordarea muşchilor se poate citi pe faţă;
dacă faţa este încordată şi ceilalţi muşchi sunt
încordaţi. Muşchii încordaţi dor mai mult şi
obosesc mai repede, decât cei relaxaţi.
Oboseala musculară duce curând la epuizare
fizică şi mintală, crescând senzaţia de durere şi
scăzând puterea de a-i face faţă.
După terminarea unei contracţii trebuie să
te relaxezi complet; dacă nu te odihneşti între
contracţii, nu vei putea să te refaci pentru
următoarea. Foloseşte orice truc pentru a te
relaxa între contracţii. Imaginează-ţi scene plă-
cute, care îţi relaxează corpul, cel puţin între
contracţii. Asemenea exerciţii mintale au rolul
de a ajuta corpul să lucreze mai eficient; ele nu
pot înlătura durerea, dar îţi vor ajuta corpul să
funcţioneze mai bine în timpul travaliului.
Umblă prin cameră dacă te simţi în stare;
mersul ajută progresul travaliului datorită miş-
cării şi influenţei gravitaţiei. Încearcă diferite
poziţii de naştere (laterală, pe vine, sprijinită, în
genunchi, pe minge de naştere) şi alege pe cea
care-ţi convine mai bine.
Urinează la fiecare oră chiar dacă nu simţi
nevoia; din cauza presiunii exercitate de copil,
senzaţia de a urina scade chiar dacă ai vezica
plină.
Dacă ai nevoie să-ţi micşorezi durerea, nu
ezita să ceri ajutorul personalului medical.
Tranziţia
Este faza în care colul uterin se dilată de la 8
la 10 cm (dilataţia maximă). Este partea cea mai
grea şi mai epuizantă a travaliului, dar şi cea
mai scurtă.
Durează în medie între 15 minute şi 1 ½
ore, uneori doar 10-20 contracţii. În acest timp
copilul se pregăteşte să iasă din uter. Întregul
col se deschide şi se uneşte cu uterul, creând un
canal continuu prin care va ieşi copilul.
Contracţiile se modifică, devin furioase, mai
puternice, lungi şi frecvente la 2-3 minute,
durează 1-1 ½ minute,
cu puţină uşurare între
ele.
Sângerarea vagina-
lă creşte, datorită rupe-
rii mai multor vase
capilare din col.
Durerea este tot mai
intensă, pe măsură ce
canalul de naştere se
dilată. Presiunea este
Poziţia copilului în puternică în spate şi
faza de tranziţie rect. Ai senzaţia de
scaun şi simţi nevoia
de a împinge şi a geme. Este foarte important
să nu te scremi, până când ţi se spune că eşti
complet dilatată. Dacă te contracţi prea devre-
me, când colul este dilatat doar 8-9 cm, se poate
fisura sau edemaţia (va forma un inel edema-
ţiat pe creştetul capului copilului, în loc de o
membrană subţire) şi va întârzia coborârea. În
loc de a te screme va trebui să respiri superficial
şi repede.
Poţi să-ţi schimbi poziţia, de exemplu, să
stai pe patru labe cu fundul ridicat spre a mic-
şora presiunea capului pe pelvis. Dacă ai o epi-
durală asistenta îţi va mări puţin doza, aşa
încât coborârea capului şi dilatarea completă să
se facă înainte de a începe să te scremi.
Ai simptome ca: greaţă, vomă, sughiţ şi
crampe la picioare. Transpiri sau ţi-e frig şi ai
tremurături necontrolabile. Poţi fi obosită,
epuizată, descurajată, speriată, iritabilă, chiar
furioasă - pe partener, medic, moaşă sau pe
durere, dorind să ştii cât mai durează. Apare
toropeală sau epuizare între contracţii, pe

0 15 30 45 60 75 90 sec
Respiraţia superficială în timpul contracţiei
uterine din faza activă
0 15 30 45 60 75 90 sec
măsură ce oxigenul de la creier este drenat la
Contracţia uterină în faza de tranziţie locul travaliului. Ţi-e teamă de durerea şi inten-

217
MAMA ŞI PRUNCUL
sitatea travaliului. Simţi că nu te mai poţi con-
trola, deoarece travaliul continuă de la sine şi
nu mai poţi opri naşterea copilului, care e
aproape.
Sugestii:
- Alege o poziţie confortabilă, nu sta pe
spate, deoarece scade circulaţia sângelui către
făt.
Scăderea debitului cardiac în poziţia culcată
(decubit dorsal)
- Este esenţial să nu te scremi în această
fază. Stăpâneste-ţi impulsul de a împinge, deşi
este foarte greu să rezişti. Expulzia va urma în
curând. Suflă prelungit şi repetat, până când ţi
se spune că eşti dilatată complet. Împingând
contra unui col incomplet dilatat, îl poţi rupe
sau umfla (edemaţia), îngreunând naşterea.
- Relaxează-te cât mai mult între contracţii,
cu respiraţii rare şi ritmice. Foloseşte tehnicile
de respiraţie şi relaxare învăţate anterior; dacă
le-ai uitat, întreabă moaşa. La nevoie respiră
superficial, pentru a controla nevoia prematură
de a împinge, de a te screme. Aminteşte-ţi că
tranziţia este intensă, dar scurtă. Concentrază-
te pe fiecare contracţie ca şi cum ar fi ultima.
- Acceptă decizia medicului în privinţa
medicamentelor contra durerii; cele intrave-
noase ar putea încetini travaliul şi influenţa res-
piraţia nou-născutului.
Sugestii pentru soţ:
- Stai lângă ea, încurajeaz-o, vorbeşte-i calm,
laudă-o şi dă-i indicaţii simple.
- Intervino dacă îşi pierde controlul, priveş-
te-o în ochi, arată-i cum să respire.
- Ţine-o strâns sau evită să o atingi în func-
ţie de reacţia ei, alin-o dacă plânge.
Trecerea fătului prin canalul de naştere este
marcată de pericole, de aceea necesită o supra-
veghere atentă.
218
Monitorizarea fătului
Metoda cea mai simplă de monitorizare este
cu stetoscopul fetal plasat pe abdomenul
mamei. Se face la intervale regulate, la sfârşitul
unei contracţii, prin ascultarea inimii sau un
monitor fetal electronic. Monitorizarea
electronică a fătului îi urmăreşte frecvenţa bătăi-
lor inimii, pentru a preveni suferinţa fetală.
Metoda intermitentă simplă se poate face cu un
aparat de ultrasunet Doppler, ţinut în mână,
care transmite sunetele bătăilor inimii fătului.
Monitorizarea bătăilor inimii fătului cu
aparatul Doppler
Se foloseşte în cazurile de sarcină cu risc
mare şi mai rar după inducerea naşterii sau a
anesteziei epidurale. Monitoarele electronice
măsoară continuu frecvenţa bătăilor inimii şi
amploarea contracţiilor uterine, iar rezultatele
le afişează ca un traseu sau cifre. Pot fi externe
sau interne. Cele externe sunt aplicate pe abo-
menul mamei iar cele interne pe scalpul copilu-
lui.
Frecvenţa bătăilor inimii la făt (normal 110-
160 bătăi/minut) se schimbă continuu la fiecare
5-15 bătăi; această schimbare este numită varia-
bilitate normală. Lipsa variabilităţii între con-
tracţile uterine şi frecvenţa sub 100 pe minut
sau mai mare 160 pe minut sunt semne de sufe-
rinţă fetală. Cel mai frecvent însă, echipa de
naştere urmăreşte modificările bătăilor inimii
copilului produse de contracţiile uterine.
Monitoarele externe conţin două benzi elasti-
ce, care transmit la aparat frecvenţa inimii şi
contracţiile uterine; pot fi folosite continuu sau
intermintent. Sunt indicate mai ales în sarcina
cu risc crescut, sarcină dificilă prelungită, pre-
zenţa de meconiu în lichidul amniotic, travaliu
indus medical sau naştere vaginală după ceza-
rină anterioară.

Monitorizarea externă în cusul travaliului
Monitorizarea fetală internă. Este indicată în
cazuri de tulburare fetală, pentru a permite
echipei medicale luarea de decizii rapide.
Monitorul intern este ataşat de pielea capului
copilului, dacă membranele sunt rupte şi colul
uterin dilatat peste 2 cm . Un alt electrod înre-
gistrează presiunea contracţiilor uterine.
Monitorizarea internă în cursul travaliului
Detectarea timpurie a suferinţei fătului atra-
ge atenţia medicului să intervină înainte de a se
produce leziuni grave; datele nu sunt însă
întotdeauna uşor de interpretat şi alarme false
pot mobiliza echipa de naştere la intervenţii
operatorii nenecesare. Folosirea electrodului pe
scalpul fătului poate provoca, rareori, un abces
sau o zonă de chelie permanentă. În plus
imobilizează gravida la pat ceea ce poate pre-
lungi travaliul. Dezavantajul este că personalul
tinde să se concentraze mai mult pe aparat
decât pe mamă. Folosirea de rutină a monitori-
zării electronice fetale creşte mult posibilitatea
intervenţiilor inutile, pentru presupuse tulbu-
rări fetale şi nu îmbunătăţeşte, de fapt, starea
copilului în cursul unei naşteri normale necom-
plicate.
Travaliul şi naşterea
Analize de sânge în travaliu
Dacă monitorizarea arată semne de distres
fetal, se pot lua câteva picături de sânge de pe
scalpul copilului, pentru a măsura pH (acidita-
tea, alcalinitatea) şi gazele (O2, CO2) din sânge.
Cu cât rezultatul este mai acid şi scăzut în oxi-
gen, cu atât suferinţa fetală este mai mare.
Poate fi necesară o cezariană de urgenţă. Dacă
dilataţia este completă, naşterea vaginală poate
fi uşurată, prin folosirea pompei cu vacuum
sau a forcepsului. Dacă fătul nu suferă se con-
tinuă probabil naşterea vaginală.
Calmarea durerii de naştere
De ce este dureroasă naşterea?
Naşterea la femeie este dureroasă deoarece
bazinul omului a suferit modificări prin trece-
rea la staţiune bipedă, iar creierul, şi odată cu el
capul copilului, este disproporţionat de mare
la naştere, ceea ce permite o evoluţie intelctua-
lă rapidă în copilărie.
Modul în care vei simţii durerea depinde de
mulţi factori: gradul de oboseală, stres, durata
travaliului şi poziţia fătului. Travaliul se asocia-
ză cu durere, descrisă uneori drept crampe
menstruale severe, alteori ca dureri de spate. Pe
măsură ce se intensifică, devin un val de senza-
ţii neplăcute, care apoi dispar.
Durerile de naştere se datorează în special
întinderii colului, a vaginului şi a ţesuturilor
dimprejur, pe măsura ce copilul iese. Muşchiul
uterin, ca şi ceilalti muşchi, nu doare dacă nu
este obosit şi tensionat. Durerea de naştere este
diferită de cea provocată de un accident: acum
ai de câştigat, deoarece vei aduce pe lume o
nouă fiinţă.
Durerea spune ceva gravidei: cea tolerabilă
arată un col care lucrează normal, deschizân-
du-se pentru a permite trecerea copilului. O
durere intolerabilă arată nevoia de schimbare
în ceea ce se face pe moment. Durerile de naş-
tere insuportabile nu sunt normale, nici necesa-
re; de exemplu, dacă gravida simte o durere
sfâşietoare în spate, o poate interpreta ca un
semn de a-şi schimba poziţia până când se
linişteste; prin schimbarea poziţiei va permite
copilului sa fie eliminat mai uşor.
Fiecare gravidă simte durerea în mod dife-
rit. Ceea ce pentru una este o “senzaţie”, pentru
219
MAMA ŞI PRUNCUL
alta este durere intensă. Cu cât gravida este mai
informată şi mai pregătită, cu atât va fi mai
puţin înfricoşată şi naşterea va fi mai puţin
dureroasă.
Calmarea durerii fără medicamente
Dacă preferi să eviţi folosirea medicamente-
lor pentru durere este bine să vă familiarizaţi,
tu şi soţul tău, cu diferite metode de calmare a
durerii, încă din timpul sarcinii. Asemenea
metode îţi cresc rezistenţa la durere prin endor-
fine, calmante ale durerii şi relaxante proprii,
care influenţează buna dispoziţie şi reglează
contracţiile uterine. De regulă răspunsul endor-
finic se epuizează la un anumit moment în tim-
pul naşterii, după care travaliul devine dificil,
dar tolerabil. Pentru un efect optim, va trebui
să combini mai multe metode. Efectele lor sunt
variabile; pot calma unele gravide, dar sunt
ineficace la altele.
Metodele naturale sunt cele pe care le folo-
seşti singură sau cu ajutorul soţului şi a echipei
de naştere (exerciţii de respiraţie, relaxarea,
masajul, vizualizarea, baia caldă). Altele folo-
sesc aparatură sau personal speciatizat (hipno-
ză, acupunctură, etc.)
Poziţia – mergi, stai pe vine, pe scaun sau
balon de naştere, culcată pe partea stângă, spri-
jinită de perete sau de soţ, decât să stai culcată
pe spate în pat.
Masajul făcut de însoţitor îţi va calma dure-
rile, mai ales pe cele de spate. Poate fi extins la
umeri, ceafă, frunte şi tâmple.
Respiraţia. Practică o respiraţie rară în trava-
liu, când contracţiile devin atât de intense încât
nu mai poţi merge sau vorbi în timpul lor fără
a face o pauză.
0 15 30 45 60 75 90 sec
Respiraţie rară în faza activă a travaliului
Foloseşte respiraţia superficială când devii
tensionată şi nu te mai poţi relaxa în timpul
220
contracţiei. Pentru respiraţia superficială poţi
folosi toracele sau abdomenul.
Vizualizarea: Crează-ţi în minte imagini, care
pot micşora frica şi durerea, mai ales între con-
tracţii. Concentrază-te pe o imagine pe care o
găseşti calmă şi liniştitoare.
Sunetele produse pot împrăştia durerea şi
neliniştea de naştere. Geamătul, mormăitul,
oftatul, văitatul, ca şi cântecul, sunt moduri de
a-ţi micşora tensiunea şi nu trebuie să te laşi
intimidată de a le folosi. Poţi asculta o muzică
preferată la radio sau casetofon.
Hipnoza trebuie practicată înainte. Unele
femei răspund foarte repede la ea.
Hipnotizatorul trebuie să fie familiarizat cu
etapele travaliului.
Acupunctura poate reduce durerea de naşte-
re, mai ales dacă ai folosit-o anterior.
Stimularea nervoasă electrică transcutanată.
Impulsurile dureroase conduse de nervi sunt
blocate de un curent electric al unui aparat spe-
cial, care stimulează producerea de endorfine.
Stimulatorul este conectat prin fire de electrozi
plasaţi lângă şira spinării. Are eficacitate redu-
să.
Apa călduţă, nu fiartă, dintr-o cadă sau
bazin poate avea un efect calmant, liniştitor
între contracţii. Sub supraveghere obstetricală,
unele femei au putut naşte mai uşor într-un mic
bazin cu apă. Bazinele de naştere sunt folosite
în general pentru calmare. În naşterea sub apă
există un risc de sufocare pentru copil, dacă nu
este scos imediat din apă.
Sugestii:
- Urmăreşte travaliul pas cu pas, cu fiecare
contracţie; dacă poţi să te relaxezi între contrac-
ţii atunci când colul este dilatat 6-7 cm şi poţi
să-ţi controlezi modul cum respiri, înseamnă că
progresezi foarte bine.
- Când dilataţia a ajuns la 7-8 cm, contracţii-
le sunt cele mai dureroase, deşi ulterior pot
deveni mai dese; dacă travaliul continuă nor-
mal, iar echipa de naştere te ajută, probabil vei
putea face faţă naşterii fără medicamente de
durere.
- Concentrează-te să treci prin următoarea
contracţie folosind tehnica de respiraţie învăţa-
tă.
- Nu te gândi la câtă durere te aşteaptă;
găseşte moduri de a-ţi distrage atenţia către
altceva.

- Rămâi cât mai relaxată posibil; tensiunea
măreşte durerea.
- Fiecare contracţie te apropie de naşterea
copilului, aşa că ai motive să perseverezi.
- Încearcă să bei puţină limonadă şi să guşti
câte ceva pentru a-ţi menţine nivelul de ener-
gie.
- Caută diferite poziţii mai puţin dureroase.
- Dacă te simţi epuizată şi vrei să ceri medi-
camente de durere, întreabă-te înainte cât este
de dilatat colul şi cum progresează travaliul.
- Dacă vrei o anestezie peridurală sau medi-
camente contra durerii, cere din timp, nu în
ultimul moment.
Calmarea durerii prin medicamente
Dacă ţi-e frică de durerile naşterii sau dure-
rea este atât de intensă, încât împiedică progre-
sul travaliului, este nevoie să se recurgă la
medicamente. Ele sunt un adaos binevenit, dar
nu un înlocuitor al metodelor naturale proprii
de scădere a durerii. Medicamentele au şi efec-
te nedorite asupra mamei, ca somnolenţă, ame-
ţeli şi greaţă, chiar vărsături. Cele mai multe
medicamente trec prin placentă, influenţând şi
copilul.
Substanţele analgetice
Sunt reprezentate de Mialgin (Demerol),
Butirofanol (Stadol), Nubain, Fentanil şi, mai
rar, morfină; se pot injecta în muşchi sau în
venă; ele nu sunt indicate pentru a oferi un tra-
valiu lipsit de durere, dar în doze corespunza-
toare îl pot face mai confortabil. Efecte secun-
dare la mamă: greaţă, vărsături, întârzierea
golirii stomacului şi somnolenţă; la făt: sedare,
scăderea variabilităţii bătăilor inmii şi dificulta-
tea de a interpreta monitorizarea, iar la nou-
născut: scăderea scorului Apgar.
Anestezia regională - peridurală (epidurală),
rahidiană, prin blocajul nervilor sau infiltraţie
locală- elimină durerea, fără a influenţa sensibil
evoluţia travaliului.
Anestezia peridurală
Acţionează prin “blocarea” nervilor la ieşi-
rea lor din măduva spinării. O peridurală bună
blochează senzaţiile de la abdomen şi durerea
contracţiilor uterine.
Metoda necesită dotare adecvată şi prezenţa
unui medic anestezist 24 de ore pe zi. Este larg
folosită în maternităţile din Statele Unite.
Înaintea administrării ei, vei avea la mână o
Travaliul şi naşterea
perfuzie i.v. cu soluţie salină şi glucoză, pentru
a evita scăderea rapidă a tensiunii arteriale la
instalarea epiduralei. Vei sta în poziţie şezândă,
sprijinită pe braţe sau culcată pe partea stângă,
cu spatele îndoit. După amorţirea pielii, aneste-
zista introduce cu atenţie între două vertebre
din regiunea lombară, un ac de seringă, în spa-
ţiul peridural, din afara durei, membrana ce
încojoară la exterior măduva spinării.
Travaliu confortabil sub anestezie peridurală
În acest timp trebuie să stai foarte liniştită,
să respiri normal şi să anunţi dacă ai o contrac-
ţie, pentru a se face o pauză. După ce medicul
s-a asigurat că acul este plasat corect, se intro-
duce un cateter subţire de plastic, care ramâne
pe loc, iar acul se scoate. Un filtru bacteriologic
sa ataşează pe cateter, care se lipeşte de piele,
aşa încât te poţi mişca fără a-l deplasa.
Anestezicul local se injectează în doze mici
pentru calmarea durerii; poţi avea o senzaţie de
rece la spate, în acest moment. Curând după
aceea simţi cum abdomenul îţi amorţeşte, deşi
peridurala
pentru ceza-
riană se insta-
lează mai
încet.
Metode noi
de anestezie
peridurală:
- Peridurala
combinată cu
anestezia
Tehnica periduralei rahidiană este o
221
MAMA ŞI PRUNCUL
variantă mai rafinată, în care se foloseşte pen-
tru peridurală un anestezic local, iar pentru
rahidiană, un narcotic (sufentanil sau fentanyl).
Metoda permite mişcarea mamei, de aceea se
mai şi numeşte „peridurală ambulatorie” .
Avantaje: vei putea mişca picioarele, deşi le vei
simţi grele, probabil nu vei avea nevoie de cate-
ter urinar, poţi simţi contracţiile uterine pentru
a-ţi sincroniza împingerile (scremetele) iar blo-
carea durerii (analgezia) va fi adaptată evolu-
ţiei travaliului.
- Anestezia epidurală continuă cu un anestezic
local (marcaină) şi fentanil în perfuzie.
- Anestezia peridurală controlată de gravida în
travaliu. O pompă electronică automată perfu-
zează lent soluţia de anestezic ataşată la catete-
rul peridural. Mama sau asitenta apasă pe un
buton şi infuzează o doză prestabilită de anes-
tezic pe cateter, care micşorează durerea din
timpul travaliului. Mama deţine controlul înlă-
turării durerii, ceea ce contribuie la satisfacţia
experienţei naşterii.
Vei avea monitorizate tensiunea arterială (la
fiecare 5 minute în prima jumătate de oră) şi
frecvenţa bătăilor inimii fătului.
Indicaţiile periduralei:
- dureri mari în timpul contracţiilor (din sta-
diul 1 sau 2 al travaliului). Nu trebuie să suferi
inutil. Nu face pe eroina şi nu te jena să soliciţi
calmarea durerii când dilatarea colului a atins 4
cm;
- sarcină prematură sau prelungită;
- sarcină asistată cu vacuum sau forceps;
- sarcină multiplă;
- poziţii anormale (podalică; în cea transver-
să, pentru a se face versiune externă sau ceza-
riană);
- sutură de perineu după epiziotomie sau
ruptură;
- operaţie cezariană.
Dezavantaje:
- scăderea forţei contracţiilor voluntare (a
scremetelor) în stadiul al doilea;
- prelungirea travaliului, dacă epidurala
este activată (îşi face efectul) prea devreme,
când colul nu este dilatat îndeajuns, iar capul
copilului nu a coborât suficient; nu te grăbi să
ceri epidurala încă de la începutul travaliului;
lasă echipa obstetricală să decidă momentul
optim când vei primi anestezia;
- prelungirea travaliului, dacă epidurala
222
este activată prea devreme, când colul nu este
dilatat, iar capul copilului nu a coborât sufi-
cient. Nu te grăbi să ceri epidurala încă de la
începutul travaliului; acceptă unele contracţii
dureroase la început şi lasă echipa obstetricală
să decidă momentul optim când vei primi anes-
tezia (analgezia);
- analgezie uneori incompletă, doar pe o
parte a corpului;
- creşterea riscului de a naşte cu forceps,
vacuum sau cezariană, datorită neputinţei de a
împinge fătul şi întârzierea coborârii fătului.
Complicaţii:
- hipotensiune - scăderea tensiunii arteriale;
- dureri de cap şi de spate;
Contraindicaţii: infecţii cutanate locale, trata-
ment cu anticoagulane sau traumatisme verte-
brale.
Anestezia rahidiană şi rahidiană joasă. O sin-
gură injecţie de anestezic local în şira spinării
(spaţiul subarahnoidian) amorţeşte complet
abdomenul inferior sau doar regiunea perinea-
lă. Folosită în aplicare de forceps, pentru rela-
xarea muşchilor perineului şi chiar în operaţia
cezariană. Analgezia (suprimarea durerii) se
instalează rapid. Elimină forţa contracţiei
voluntare a muşchilor, aşa încât femeia nu se
mai poate screme; scade presiunea sanguină,
uneori la nivele periculoase.
Anestezia rahidiană combinată cu cea
peridurală. Folosită în operaţia cezariană.
Rahidiana blochează rapid durerea, iar peridu-
rala instalată ulterior permite adăugarea de
doze mici de anestezic în perioada postopera-
torie.
Blocajul plexului ruşinos: anestezicul local
este injectat lateral prin peretele vaginului şi
blochează durerea în jumătatea inferioară a
vaginului şi în perineu, în stadiul al doilea al
travaliului, fără a influenţa contracţiile şi forţa
de a împinge. Folosit pentru extragerea prin
pompa de vacuum sau prin forceps şi sutura
după epiziotomie. Nu influenţează fătul.
Blocajul paracervical. Anestezicul este injec-
tat în jurul colului, în prima fază a travaliului;
micşorează durerea de contracţie şi dilataţie,
fără a influenţa forţa de a împinge. Nu este tot-
deauna eficace şi trebuie repetat; uneori poate
încetini temporar bătăile inimii fătului. Folosit
pentru extragerea de urgenţă prin forceps.

Anestezia generală. Ţi se dă să respiri oxigen
pe mască, în timp ce echipa obstetricală face
toate pregătirile pentru operaţie. În acest timp
eşti trează, culcată pe o parte pe masa de ope-
raţie, cu o perfuzie la braţ. Anestezistul injec-
tează medicamente de somn şi relaxante, intro-
duce o sondă în trahee, pentru a te ajuta să res-
piri şi să primeşti gaze anestezice. Chirurgul
începe imediat operaţia şi scoate fătul în câteva
minute, înainte ca majoritatea medicamentelor
să fi trecut placenta, aşa încât nou-născutul nu
este influenţat.
Indicaţii: cezariană la mamă care preferă să
doarmă în timpul operaţiei, urgenţe obstetrica-
le extreme (de exemplu, dezlipirea placentei,
prolaps de cordon, hemoragie severă), placenta
praevia anterioară, boli de inimă, tulburări de
coagulare, deformări ale coloanei vertebrale
ş.a.
Riscul anestezic este mai mare decât cel al
anesteziei peridurale.
Poziţii de travaliu
Poziţia pe care gravida o alege pentru trava-
liu este bazată de obicei pe obişnuinţa şi prefe-
rinţa medicului sau a moaşei. În numeroase
părţi ale lumii, poziţiile ridicate, mai avantajoa-
se naşterii, sunt cele mai frecvente: şezând, în
picioare, în genunchi, pe vine sau chiar sprijini-
tă pe palme şi genunchi.
Poziţia culcată pe spate a devenit populară
pentru că permite mai uşor asistenţa de către
personal. Stând pe spate însă, uterul apasă pe
vasele mari ale abdomenului, scăzând circula-
ţia sângelui la placentă şi făt şi pe diafragm,
îngreunând respiraţia. În plus, contracţiile
împing copilul în sus, către osul pubic, împo-
Vena cavă inferioară
Compresia vaselor mari de către uter în poziţia
culcată pe spate
Travaliul şi naşterea
triva gravitaţiei, în loc de ieşirea pelvică.
Gravidele care stau cea mai mare parte din
travaliu culcate, fac efort mai mare şi îşi pre-
lungesc naşterea. Statul pe spate are puţine
avantaje, în afară de cazul când se aplică for-
cepsul sau pompa de extracţie. Mulţi practi-
cieni încurajează în prezent gravidele să folo-
sească poziţii mai ridicate.
Este bine să încerci dinainte poziţii diferite,
spre a vedea în care te simţi mai confortabilă.
Dacă nu sunt restricţii, ascultă ce-ţi spune orga-
nismul. Găsind poziţia în care te simţi mai bine,
vei ajuta progresul travaliului.
Poziţiile ridicate cresc eficienţa contracţiilor
uterine, scurtează travaliul, dilată mai bine
colul şi lărgesc strâmtoarea pelvică, uşurând
ieşirea copilului. În acelaşi timp permit întinde-
rea naturală a ţesuturilor canalului de naştere
micşorând riscul de rupere a acestora. Datorită
gravitaţiei, contracţiile sunt mai puternice şi
mai eficace, iar uterul se relaxează complet
între ele şi apasă capul copilului pe col, dila-
tându-l mai repede.
Variante de poziţii:
- Statul în picioare sau mersul sunt cele mai
recomandate la începutul travaliului. Sprijină-
te de perete, soţ sau asistentă în timpul con-
tracţiilor. După aceea respiră adânc şi continuă
mersul. Foloseşte gravitatea în timpul şi între
contracţii. Contracţiile pot fi mai puţin dure-
roase şi mai eficace, ajută prezentaţia fătului,
poate micşora durata travaliului, dacă gravida
a stat anterior culcată şi poate creşte senzaţia de
împingere în sta-
diul al 2-lea.
- Sprijinită de
un obiect, soţ, în
p i c i o a r e .
Micşorează dure-
rea de spate, favo-
rizează rotaţia şi
permtie masajul
spatelui.
- Şezând pe o
minge mare, uterul
cade înainte şi
scade presiunea de
pe diafragm. Când
spitalul nu are
Poziţia şezând pe minge minge de naştere,
în travaliu întreabă dacă poţi
223
MAMA ŞI PRUNCUL

aduce una. 4 labe). Micşorează durerea de spate şi ajută

Micşorează dure- rotaţia. Poate scădea senzaţie de împingere pre-
rea de spate, per- matură. Pemite balansarea pelvisului şi exame-
mite masajul spa- nul vaginal. Poate proteja fătul, în caz de pro-
telui. laps al cordonului ombilical şi încetini stadiul
- Şezând pe al 2-lea al travaliului.
scaun sprijinită de - Sprijinită pe genunchi şi coate. Scade presiu-
soţ permite o apro- nea pe colul uterin edemaţiat; utilă în caz de
piere a celor doi, prolaps al cordonului ombilical.
un suport emoţio- - Poziţia laterală. Scade durerea de spate şi
nal valoros din tensiunea arterială; ajută progresul travaliului
partea soţului în când se asociază cu mersul, micşorează durerea
aceste momente, hemoroidală, încetineşte un stadiu rapid de
micşorează anxie- naştere.
tatea.
Poziţia şezând pe scaun - Aşezată pe
cu sprijinul soţului scaunul de toaletă,
ajută la relaxarea
perineului.
- Semişezând în pat, sprijinită de soţ. Poate fi
folosită pentru naştere, permite examenul vagi-
nal, e bine tolerată.
- În genunchi
pe o pernă, prop-
tită înainte pe Poziţia laterală de travaliu
un scaun. Este o
poziţie mai
puţin obositoa- - Şezând ridicată în pat, sprijinită de perne.
re. Când încep
contracţiile,
alunecă înainte
şi trage aer în
Poziţie de travaliu sprijini- piept, iar când
tă pe scaun şi perne retragi spatele,
dă aerul afară.
- Statul pe vine poate deschide pelvisul mai
larg, lăsând copilu-
lui mai mult spaţiu
să se rotească, pe
măsură ce coboară
prin canalul pelvin
Poate accentua rota- Poziţie de travaliu sprijinită de perne în pat
ţia şi coborârea în
sarcina dificilă. - Se poate ataşa o bară la pat, pentru sprijin.
Micşorează durerea Poziţia ridicată în travaliu nu înseamnă că
de spate. trebuie să stai tot timpul în picioare, sprijinită
- Pe genunchi, în sau pe vine. Adoptă aceste poziţii în timpul
pat, sprijinită de două contracţiilor, iar între ele poţi sta culcată pe o
persoane. parte.
Poziţie de travaliu - Sprijinită pe În expulzie se poate recurge la poziţia
sprijinită de două asis- mâini şi genunchi (în semiridicată (sprijinită de o bară laterală a patu-
tente

lui sau cu
umerii şi
capul spriji-
niţi în perne)
sau poziţia
laterală (cu
capul patului
ridicat), înlă-
turând astfel
greutatea ute-
rului de pe
vasele mari
Pat de maternitate cu bară de sânge.
Schimbă
poziţia pentru
a găsi una mai confortabilă, pe măsură ce tra-
valiul progresează, dar ai răbdare câteva minu-
te, înainte de a evalua avantajul noii poziţii.
Dacă ai o epidurală, picioarele îţi vor fi
amorţite şi moi, iar modul cel mai uşor de a
împinge va fi din poziţia semişezândă, cu capul
patului ridicat. Asistenta sau soţul îţi pot spri-
jini picioarele în timp ce te scremi.
În prezentaţia normală copilul poate fi năs-
cut bine din aproape orice poziţie a gravidei,
atâta timp cât cineva îl poate prinde.
Expulzia, naşterea copilului sau al 2-lea
stadiu al travaliului
Începe când colul este dilatat complet şi se
termină cu naşterea copilului. Durează de obi-
cei 1- 1 ½ ore (uneori 2-3 ore) la prima sarcină
şi 5-40 de minute la următoarele. Contracţiile
uterine durează 1-1 ½ minute şi apar la interval
de 2-4 minute. Acest stadiu poate fi prelungit,
dacă anestezia peridurală scade impulsul
mamei de a împinge. De aceea unii medici scad
sau opresc administrarea de anestezic în
perioada de tranziţie permiţând mamei să par-
ticipe din plin în faza de împingere.
Reflexul de împingere
Pe măsură ce capul copilului întinde muş-
chii vaginului şi ai perineului, receptorii ner-
voşi din aceste ţesuturi declanşează reflexul de
a împinge, de a se screme (reflexul Ferguson).
Acest reflex stimulează şi secreţia de oxitocină
care măreşte contracţiile uterine. Când femeia
împinge (se screme) muşchii săi abdominali şi
pelvini presează asupra uterului mărind efor-
Travaliul şi naşterea
tul acestuia de a împinge copilul în jos şi în
afară.
Tehnica de împingere (de screamăt)
Trebuie să împingi în timpul contracţiilor şi
să te odihneşti între ele. Pe măsură ce contrac-
ţia începe, trage adânc aer în piept, ţine-l, prin-
de-ţi genunchii cu mâinile, contractează dia-
fragmul şi muşchii abdominali şi împinge în jos
copilul. Imaginează-ţi că împingi direct spre
pelvis, cu vagin şi rect, nu undeva vag în abdo-
men. Nu te screme prelungit, de-a lungul între-
gii contracţii, spre a nu sărăci fătul de oxigen şi
a te obosi prematur. Ia 2-3 respiraţii adânci cu
tot atâtea împingeri, în timpul unei contracţii
puternice. Odihneşte-te apoi şi pregăteşte-te
pentru o nouă contracţie. La sfârşitul fiecărei
contracţii, relaxează-te lent, nu brusc, pentru a
permite copilului să continue coborârea.
Când ai o peridurală este de dorit ca acum
intensitatea ei să scadă, aşa încât să simţi con-
tracţiile, dar nu durerea. Dacă nu simţi contrac-
ţiile, ţine o mână pe abdomen, care se întăreşte
în timpul lor şi ascultă indicaţiile echipei de
naştere pentru momentul când trebuie să
împingi.
În această fază mama este transferată de
obicei în sala de naştere.
Moaşa sau doctorul aşează gravida în pozi-
Sala de naştere
ţie de naştere. Poziţia de travaliu aleasă depin-
de de experienţa şi preferinţa personalului
medical şi de ceea ce este mai confortabil şi efi-
cace pentru mamă.
Expulzia poate fi împărţită la rândul ei în
225
MAMA ŞI PRUNCUL

trei faze: latentă, activă şi naşterea capului. nă”.

Faza latentă, de repaus
Este perioada de calm de între durerile
intense ale tranziţiei şi apariţia senzaţiei de a
împinge.
Capul copilului coboară în canalul de naşte-
re. Mama nu simte contracţii, nevoia de a se
screme sau durere timp 5-30 min. Pe măsură ce
trece prin canalul vulvo-vaginal, capul tare, dar
pliabil şi corpul mai moale al copilului se
modelează pe conturul acestuia, rotindu-se,
împins de fiecare contracţie uterină (involunta-
ră) şi de împingerea (voluntară) a mamei.
Această fază de împingere nu trebuie grabită.
Supravegheată şi condusă corect, această fază
nu afectează copilul prin durata sa. Gravida
este mai relaxată sau somnolentă, îi revine
energia sau chiar umorul.
Sugestii: odihneşte-te, bea puţină limonadă
şi schimbă-ţi poziţia în una mai confortabilă,
dacă această fază durează mai mult de 15
minute.
Medicul sau moaşa îţi va cere acum să nu
mai împingi (să nu te mai scremi), pentru a lăsa
capul să iasă uşor şi pentru a evita ruperea
ţesuturilor interne sau ale perineului. Respiră
superficial sau suflă prelungit ca şi cum ai
mişca o frunză situată la 30 cm distanţă. Dacă
travaliul progresează prea repede, zona peri-
neală se poate rupe parţial. În timpul contrac-
ţiilor medicul sau moaşa presează perineul,
pentru a-l ajuta să se subţieze fără a se rupe.
Medicul va evalua situaţia, iar dacă e nevoie
poate face o mică tăietură, numită epiziotomie,
pentru a preveni ruperea perineului.
Ai acum o senzaţie de arsură puternică sau
de defecaţie, apoi de amorţeală, pe măsură ce
capul copilului apasă pe perineu. Corpul tău
secretă acum tot mai multă oxitocină, care sti-
mulează contracţiile. Când capul ajunge sub
osul pubian naşterea este iminentă. În acest
moment însoţitorul poate ajuta mama, spriji-

Faza activă, de coborâre

Revin contracţiile puternice, care coboară şi
rotesc copilul. Capul copilului apare la exterior
în timpul scremetelor şi se retrage între efor-
turi. Între contracţii, capul alunecă înapoi
Aceasta mişcare de du-te vino este normală.
Poţi vedea capul copilului într-o oglindă, pozi-
ţionată anterior.
Moaşa sau medicul sprijină perineul şi
spune mamei când să împingă. Simţi o presiu-
ne puternică în vagin, care persistă între con-
tracţii şi nevoia puternică de a împinge. Naşterea capului copilului
Datorită presiunii intense pe vagin, te poţi alar-
ma şi contracta involuntar. Gemi fără să vrei, îţi
ţii respiraţia şi te încordează. Dacă travaliul
este lent, devii nerăbdătoare, descurajată.
Când nevoia de a împinge devine irezistibi-
lă, screme-te timp de 5-7 secunde. Respiră
superficial şi odihneşte-te între contracţii.
Relaxează perineul, nu-l contracta. Urmează
indicaţiile medicului sau moaşei. Schimbă
poziţia dacă travaliul progreseză încet.

Apariţia şi naşterea capului

Este perioada când capul copilului nu mai
alunecă înapoi între contracţii, ci rămâne la
ieşirea vaginului care îl înconjoară ca o “coroa-
Întoarcerea capului către coapsa mamei

226

Iată nou-născutul!
Primul ţipăt al pruncului
nindu-i spatele sau picioarele. Pe măsură ce
capul copilului apare, de cele mai multe ori cu
faţa în jos, moaşa sau doctorul apasă uşor cu o
mâna pe abdomen, iar cu cealaltă pe perineu,
pentru a uşura expulzia.
Atmosfera din cameră devine emoţionantă,
pe măsură ce apare faţa copilului: fruntea,
nasul, buzele şi în sfârşit, bărbia. După ce
capul a ieşit, se întoarce cu faţa către una din
coapsele mamei, iar umărul copilului se aşează
sub osul pubian.
Mama are o senzaţie de arsură la nivelul
vaginului datorită întinderii lui, care o poate
alarma. Senzaţii de frică, nelinişte, nerăbdarea
de a naşte şi vedea copilul, se succed rapid.
În cazuri rare poate fi necesar forcepsul sau
pompa de extracţie cu vacuum, pentru trecerea
capului copilului.
Medicul sau moaşa vor susţine capul şi vor
palpa în jurul gâtului spre a se asigura că nu
este înconjurat de cordon ombilical. Dacă
înconjoară gâtul copilului, îl va ridica deasupra
Travaliul şi naşterea
capului sau va face cu el o buclă prin care trece
copilul. Imediat după aceasta curăţă gura şi
nările copilului de secreţii, prin aspiraţie cu un
tub. După ieşirea capului, contracţiile uterine
se opresc pentru circa un minut; când reîncep,
ele vor scoate umerii, unul după altul. Primul
umăr iese singur de sub simfiza pubiană (osul
pubis), ajutat de o tracţiune uşoară în jos a
capului de către medic. După ieşirea primului
umăr, medicul mişcă cu blândeţe umărul liber
şi capul în sus, permiţând umărului posterior
să iasă în timul câtorva contracţii. Restul cor-
pului alunecă apoi uşor afară.
Medicul sau moaşa îl ţin strâns, fiind alune-
cos, acoperit cu lichid amniotic, sânge şi o sub-
stanţă albicioasă, cremoasă, numită vernix
caseosa. Mama se simte uşurată că travaliul s-a
terminat, dar vrea să ştie dacă pruncul arată
normal, este sănătos şi aşteaptă să audă primul
ţipăt.
După expulzie, atenţia cea mai mare se
îndreaptă spre copil, care va începe să ţipe, spre
bucuria tuturor şi va avea o culoare albastrui-
albicioasă, spre uimirea mamei. Copilul poate
deja să ţipe şi să respire. Prima respiraţie trebu-
ie să fie adâncă, pentru a umfla plămânii. În
primele minute de viaţă, pe măsură ce copilul
respiră, lichidul care umplea plămânii este for-
ţat afară în circulaţie, de unde este eliminat în
câteva zile. În cazul în care copilul nu respiră
imediat, are nevoie de îngrijiri speciale, cum ar
fi: aspiraţia de meconiu, stimularea respiraţii-
lor şi i se va da oxigen.
Copilul trebuie menţinut cald, de aceea este
înfăşurat cu un prosop, apoi evaluat rapid prin
scorul Apgar şi dat mamei să-l ţină la piept.
Prima îmbrăţişare
227
MAMA ŞI PRUNCUL

Protocol de reanimare a nou-născutului

după American Society of Anesthesiologists, 2007

Eşti extrem de curioasă să-ţi vezi copilul şi
să ţii în braţe acest odor inestimabil. Vor trece
anii, copilul tău va creşte, va deveni adult, iar
tu vei ieşi la pensie, dar această legătură intimă
cu copilul tău va rămâne indestructibilă.
228
Epiziotomia
Este o mică tăietură a perineului (zona din-
tre vagin şi rect) şi a vaginului pentru a uşura
trecerea copilului şi a preveni ruperea ţesuturi-
lor din jur. Este făcută de medic cu foarfeca,

după aneste-
zie locală,
dacă nu ai
deja o epidu-
r a l ă .
Sângerarea
este minimă,
deoarece
perineul este
acum întins
ca o foaie de
h â r t i e .
Epiziotomia laterală Epiziotomia
poate fi
mediană sau mediolaterală în formă de J; ulti-
ma evită riscul ruperii rectului. De obicei se taie
doar pielea şi ţesuturile de dedesubt.
S-a crezut că avantajele epiziotomiei sunt
înlocuirea ruperii necontrolate a ţesuturilor din
jur cu o incizie chirurgicală, care se poate vin-
deca mai uşor. Studiile recente arată însă că epi-
ziotomiile nu micşorează durerea, sângerarea
sau riscul de prolaps al perineului comparativ
cu fisurile vaginale, dacă se produc.
Epiziotomia de rutină nu se mai practică.
Epiziotomia este totuşi necesară atunci
când: copilul este prea mare sau în suferinţă şi
trebuie scos imediat; pentru a proteja capul
copilului prematur, când naşterea este iminen-
tă, dar perineul nu mai are timp să se întindă;
când mama nu-şi poate controla împingerile, în
prezentaţii anormale (de exemplu podalică -
copilul iese cu picioarele) şi când este nevoie de
aplicarea forcepsului sau a pompei de extracţie.
Dacă epiziotomia este făcută prea devreme,
înaintea subţierii ţesuturilor, sângerarea poate
fi mare. Cicatrizarea poate fi dureroasă mai
ales în primele trei zile sau dacă se infectează;
face dificilă poziţia şezândă şi necesită evitarea
contactului sexual pentru câteva luni după naş-
tere. Epiziotomia nu scade frecvenţa inconti-
nenţei de urină după naştere, nici nu strâmtea-
ză vaginul. Femeile care nu au avut epizioto-
mie tind să aibă muşchii perineali mai puternci
după naştere. Cele mai multe tăieturi se vinde-
că în 1-2 săptămâni dacă sunt îngrijite, iar sutu-
rile sunt rezorbabile.
Cum să scazi riscul de epiziotomie:
Găseşte un medic sau asistentă (moaşă)
competentă şi confortabilă cu naşterea fără epi-
ziotomie, deşi ea este uneori o necesitate.
Travaliul şi naşterea
Masează-ţi perineul zilnic, începând din
săptămâna a 34-a. Tehnica: Poziţie semişezân-
dă, confortabilă, picioarele depărtate. Unghiile
scurte, degetele curate. Unge zona curăţită şi
degetele cu ulei cu vitamină E, dintr-o capsulă
de viamina E sau ulei vegetal pur (ulei de
măsline). Evită uleiul mineral, cel de copil sau
vaselina. Introdu ambele degete mari în vagin,
3-4 cm şi apasă uşor, dar ferm în acelaşi timp în
spate, către rect, şi lateral, până ce simţi o sen-
zaţie de furnicătură sau arsură. Ţine întins
două minute până ce furnicăturile scad.
Masează-ţi apoi blând, timp de 3-4 minute, par-
tea inferioară a vaginului, prin mişcări de dute-
vino, cu degetele mari îndoite lateral, apăsând
uşor înainte, ca şi cum ar trece capul copilului.
Apoi masează uşor peretele vaginului între
degetul mare şi arătător timp de un minut.
Evită presiunea anterioară pe uretră (deschide-
rea orificiului urinar) care ar provoca iritaţie
sau infecţie. Desigur această tehnică nu poate
ajuta pe fiecare gravidă.
Evită să stai pe spate cu picioarele fixate în
sus în timpul expulziei; această poziţie micşo-
rează ieşirea pelvină şi tensionează muşchii
perineului. Controlează-ţi scremetele; împin-
gând prea tare sau născând prea repede îţi
măreşti riscul de a-ţi rupe perineul, sau de a
avea o epiziotomie.
Medicul sau moaşa susţin perineul în timp
ce este întins de capul copilului. Discută cu
medicul din timp despre posibilitatea epizioto-
miei.
Fă exerciţii Kegel în ultimele luni de sarcină.
Îngrijirea epiziotomiei:
Sutură chirurgicală atentă; pune comprese
locale cu gheaţă şi ia acetaminofen pentru
durere, nu sta pe fund timp de zece zile, folo-
seşte un colac la şezut, toaleta locală se face din
faţă spre spate, minim de trei ori pe zi, cel puţin
de fiecare dată când mergi la toaletă, apoi se
usucă local prin tamponare; menţine zona
curată şi uscată, iar ulterior masează cictricea
cu creme de estrogen şi practică exerciţii Kegel.
Evită constipaţia, începând din prima zi, timp
de câteva săptămâni.
Nu sunt necesare soluţii dezinfectante; evită
însă uleiurile sau săpunurile parfumate.
229
MAMA ŞI PRUNCUL
Rupturile de perineu
Sunt rare, apar la naşteri grele, cu forceps,
extractor cu vacuum sau cu copil mare, de
peste 4 kg. Se descriu patru grade, după extin-
derea lor. Primele două sunt cele mai frecvente.
Gradul 1 – fisuri minore ale mucoasei vagi-
nale; se vindecă uşor şi nu necesită suturi.
Gradul 2 – sunt rupţi peretele vaginului şi
muşchii perineului, dar sfincterul anal este
intact; necesită suturi multiple ale diverselor
straturi.
Gradul 3 – este rupt şi sficterul anal dar
mucoasa rectului e intactă; necesită repararea
minuţioasă a structurilor afectate.
Gradul 4 – este ruptă şi mucoasa rectului;
repararea necesită un chirurg competent, pen-
tru a sutura ruptura începând de la vârful ei şi
a preveni formarea unei fistule între vagin şi
rect.
Rupturile de perineu adânci (gradul 3 şi 4)
sunt mai frecvente după: folosirea forcepsului,
epiziotomie (care la unele femei favorizează
laceraţii mai profunde decât ar fi avut fără),
naştere de copil mare sau un perineu scurt (dis-
tanţa dintre orificiul vaginal şi anus).
Tăierea cordonului ombilical
Legarea cordonului ombilical
Cordonul ombilical este pensat şi tăiat:
- în timpul travaliului - dacă face o buclă în
jurul gâtului;
- imediat după naştere - mai ales la cei cu
tulburări de respiraţie, pentru a se începe
230
resuscitarea;
- după 1-3 minute (de preferat) – după ce
pulsaţiile în cordon au dispărut, permiţând
“transfuzia” a încă 60-100 ml de sânge din pla-
centă la nou-născut, utilă mai ales la copiii pre-
maturi. Două pense sunt puse pe cordon la 4-5
cm distanţă şi tăiat între ele.
Cordonul poate fi tăiat şi de către soţ, dacă i
se permite şi are curajul necesar. Aceasta îi va
oferi un moment de neuitat. Suprafaţa secţio-
natã se atinge cu tinctură de iod, pentru a dis-
truge eventualii microbi de supuraţie şi de teta-
nos.
Eliminarea placentei sau stadiul al 3-lea al
travaliului
După naşterea copilului, uterul continuă să
se contracte. Placenta se micşorează, se dezli-
peşte de peretele uterului şi se îndoaie înăun-
tru, ceea ce rupe vasele de sânge, care o legau
de uter. În spatele ei se formează un hematom.
Contracţiile uterine, mai slabe şi relativ nedu-
reroase, ajută separarea placentei şi a membra-
nelor de peretele uterului şi le elimină prin
canalul de naştere împreună cu un cheag de
sânge. Contracţiile continui ale uterului ajută
eliminarea placentei, închiderea vaselor de
sânge şi astuparea lor cu cheaguri.
Semne de eliminare a placentei:
- scurgerea unui jet mic de sânge,
- alungirea cordonului ombilical,
- reluarea contracţiilor uterine şi proemi-
nenţa fundului uterin pe peretele abdomenu-
lui,
- nevoia de a împinge (a te screme) din nou.
Aceste evenimente au loc într-un interval de
cca. 20 de minute. Medicul sau asistenta pune
apoi o mână pe abdomen, deasupra pubisului
şi îţi cere să te mai scremi o dată, în timp ce
trage uşor de cordon, pentru a scoate placenta
şi membranele dezlipite, împreună cu un cheag
de sânge. Această tracţine controlată a cordo-
nului scade mult riscul de sângerare postpar-
tum. Dacă s-ar trage puternic, placenta ar putea
fi scoasă afară împreună cu uterul. Se masează
apoi puternic abdomenul inferior pentru a
favoriza contracţia uterului şi a preveni conti-
nuarea sângerării.
Îngrijirea activă a expulziei placentei, un aspect

Poziţia placentei după expulzia fătului
al obstetricii moderne, constă în injectarea de
către asistentă de oxitocină în muşchii coapsei,
imediat după ieşirea capului şi a unui umăr.
Oxitocina menţine uterul contractat timp de
cca. 45 de minute şi reduce sângerarea.
Continuă masajul abdomenului la intervale
regulate timp de oră, preferabil două, timp în
care nu trebuie să dormi. Eliminarea este ajuta-
tă de punerea copilului la sân cu încurajarea
suptului şi de golirea vezicii urinare, cât de
curând posibil.
După expulzie, placenta este examinată
pentru a vedea dacă este completă şi dacă nu a
rămas o parte din ea în uter, ceea ce ar cauza
hemoragie şi infecţie. Personalul medical exa-
minează apoi partea tăiată a cordonului, cerce-
tând dacă vasele ombilicale sunt normale, apoi
colul şi vaginul pentru crăpături sau răni şi
coase eventuala epiziotomie sau ruptură de
perineu.
Placenta normală are un diametru de 20-25
cm în şi cântăreşte 500g. Arată ca o farfurie cu
faţa dinspre copil albastră-cenuşie, lucioasă şi
netedă, acoperită de membrane, iar cea care a
fost ataşată de uter - roşie-închis, străbătută de
şanţuri, ca o conopidă, ceea ce a mărit suprafa-
ţa de schimburi nutritive dintre mamă şi copil.
Poţi cere să o vezi.
Placenta este un material biologic preţios.
Sângele cordonului ombilical poate fi folosit
pentru tratamentul leucemiei şi a altor cancere,
ca o alternativă la transplantele de măduvă
osoasă. Acest sânge este bogat în celule imatu-
re găsite şi în măduva osoasă, însă celulele din
sângele fetal declanşează mai puţin reacţia de
respingere, dacă nu sunt perfect compatibile cu
Travaliul şi naşterea
primitorul.
Eliminarea placentei poate fi însoţită de
contracţii uşoare sau moderate, frison prelun-
git, necontrolabil, greaţă intensă şi vărsături cu
bilă. Toate acestea sunt normale şi trecătoare.
Mama se simte uşurată, fericită, preocupată de
copil şi obosită.
Evoluţia gravidei şi pruncului în primele
ore după naştere
Dacă planifici să alăptezi, poţi începe acum,
dacă pruncul vrea. Când este posibil, suptul la
sân ajută eliberarea hormonului oxitocină ce
contractă uterul, micşorând sângerarea.
Alăptarea ulterioară va produce contracţii, care
ajută revenirea uterului la dimensiunile de
dinaintea sarcinii.
Legătura intimă dintre mamă şi copil începe
astfel imediat după naştere. Ţii pruncul tău în
braţe, îl mângâi şi îi arăţi dragostea ta. Copilul,
ieşit dintr-un mediu confortabil, se simte bine
aşezat pe abdomenul tău.
Dacă nou-născutul este dus în altă cameră,
cere să-ţi fie adus înapoi cât mai curând posibil.
El se naşte cu nevoia biologică de a fi alături de
mama sa. Venind dintr-un loc cald şi sigur are
nevoie sa se simtă în continuare iubit şi în sigu-
ranţă.
Continuă masajul abdominal la fiecare oră
pentru a stimula contractarea uterului.
În prima oră după naştere, asistenta va mai
efectua:
- cântărirea şi măsurarea circumferinţei
capului şi a lungimii copilului;
- bandă de identitate la mână sau gleznă şi
una identică la mamă sau chiar la tată cu nume-
le mamei, numărul din spital şi data naşterii, şi,
în unele maternităţi, amprentele tălpilor copi-
lului şi etichetarea pătuţului copilului;
- examinarea sumară pentru depistarea
malformaţiilor congenitale: observă faţa, abdo-
menul şi spatele, îşi plimbă degetele de-a lun-
gul coloanei vertebrale, ascultă inima şi plămâ-
nii cu stetoscopul, numără degetele de la mâini
şi de la picioare, notează dacă anusul este des-
chis şi dacă a urinat. O altă examinare mai
minuţioasă va fi făcută de neonatolog sau
pediatru, înainte de externare.
- aplică picături sau unguent cu antibiotice
în ochi , pentru a-l proteja de infecţii oculare.
231
MAMA ŞI PRUNCUL

Scorul Apgar el însuşi, o problemă ulterioară de durată.

Evaluează Tabelul 43. Scorul Apgar

starea de sănăta- Scorul 2 1 0
te a nou-născu- (Nota)
tului la 1 şi 5 Culoarea Roză Corpul roz, Palid sau
minute după pielii peste tot extremităţile vănăt
n a ş t e r e . cianotice peste tot
Momentul naşte- Respiraţia Bună, Neregulată, Nu respiră
rii este acela ţipăt puternic ţipăt slab
când se văd Frecvenţa Peste Sub 100/min. Absente
simultan vârful pulsului 100/minut
capului şi al sau a bătăilor
p i c i o a r e l o r. inimii
Frecvenţa inimii, Tonusul Mişcări active, Mişcă uşor Moale
Aplicarea picăturilor în efortul respira- muscular puternice braţele şi
ochi ţiei, tonusul picioarele
muscular, culoarea şi reflexele (răspunsul la un
tub introdus în nară), sunt evaluate individual, Travaliul rapid, precipitat
cu un scor de la 0 la 2. Totalul este numit scorul
Apgar. Faza latentă a travaliului rapid, trece neob-
Un scor de 10 arată un copil în condiţie per- servată, fără a sesiza primele semne de travaliu.
fectă, cu o frecvenţă a inimii de peste 100 pe Dintr-o dată te afli în faza activă fără timp să te
minut, care respiră bine şi ţipă, este activ, tuşeş- pregăteşti. Primele contracţii pot fi lungi şi
te sau strănută, când i se introduce cateterul în foarte dureroase. Devii confuză sau chiar pani-
nară şi este complet roz, inclusiv buzele, mâini- cată. Trebuie să mergi de îndată la spital, unde,
le şi picioarele. după examinare, personalul se va grăbi să te
Nou-născuţii cu un scor între 10 şi 7 nu transfere în sala de naşteri. Dacă sarcina a
necesită nici un tratament special în afară de avansat rapid şi dilataţia este de 8-9 cm naşte-
aspirarea secreţiilor din gură şi nas. Cei cu un rea va urma rapid, iar anestezia nu mai este
scor Apgar de 6-4 necesită în plus administra- necesară sau va acţiona prea târziu pentru a-ţi
rea de oxigen, pe lângă aspirarea secreţiilor din fi de ajutor. Ai nevoie să te concentrezi pe teh-
căile respiratorii. Dacă scorul este sub 4, copilul nicile învăţate anterior, care îţi măresc confor-
are bătăile inimii slabe sau neauzibile, este tul. Încearcă să respiri superficial sau lent în
palid sau chiar vânãt, iar reflexele sunt scăzute timpul contracţiilor. Contracţiile puternice pot
sau absente. Asemenea nou-născuţi necesită fi atât de eficace, încât copilul ajunge la peri-
reanimare imediată în sala de naştere şi alte neu, iar tu simţi nevoia să te scremi, înainte ca
îngrijiri ulterioare în salonul de terapie intensi- echipa obstetricală să fie gata. În această situa-
vă. Dacă nou- născutul are semne de suferinţă ţie, respiră rapid, superficial, cu gura deschisă,
gravă, reanimarea lui începe înainte de trecerea pentru a permite canalului de naştere să se
primului minut. întindă, fără fisuri sau rupturi şi pentru a pro-
Scorul Apgar la 5 minute arată răspunsul teja capul copilului de presiunea rezultată de
copilului la eventualele măsuri de reanimare şi trecerea prea rapidă prin vagin. După naştere,
dacă mai are mevoie de monitorizare. Scorul copilul este de obicei în stare bună, iar tu te vei
între 7 şi 10 este normal. Dacă scorul este acum minuna de rapiditatea evenimentelor.
sub 7, copilul va fi supravegheat atent şi un nou
scor va fi luat la fiecare cinci minute, timp de 20 Travaliul prelungit
de minute.
Scorurile Apgar evaluează condiţia iniţială a Este cel care durează de peste 24 de ore de
copilului, dar nu prezic starea lui ulterioară de la începutul contracţiilor adevărate.
sănătate. Un scor scăzut nu arată neapărat, prin Este mai frecvent decât cel rapid, mai obosi-

232

tor şi îngrijorător. Pentru echipa obstericală este
mai importantă faza în care s-a produs încetini-
rea travaliului decât durata ei. Prelungirea
fazei preliminare, deşi dificilă pentru mamă, se
corectează frecvent prin ea însăşi şi evoluează
normal, după ce dilatarea a atins 4-5cm. Prin
contrast, dacă travaliul se încetineşte sau opreş-
te în faza activă sau mai târziu, medicul sau
moaşa pot fi îngrijoraţi şi îţi vor oferi ajutor
medical pentru a-l accelera. Într-un travaliu
prelungit se folosesc frecvent medicamente
pentru a stimula contracţia, a micşora durerea
şi se monitorizează îndeaproape fătul. Mama
este deseori în tensiune, nedormită, îngrijorată
de starea fătului şi neputincioasă în evoluţia
travaliului.
Durate diferite de travaliu în tulburările de
contracţie uterină
Lipsa de proges a travaliului
Survine atunci când durează peste 12 ore.
Copilul nu coboară suficient, iar colul nu se
dilată. Te simţi obosită, chiar epuizată. Medicul
îţi pune o mână pe abdomen, mai rar, foloseşte
un monitor intern, pentru a evalua contracţiile.
Cauzele frecvente, deseori combinate, sunt:
- contracţii uterine ineficace. Uterul poate fi
slăbit (inerţie uterină) răspunde la stimularea
cu pitocină (oxitocină sintetică) în perfuzie,
dacă nu sunt datorite unei disproporţii între
capul copilului şi bazin sau altui tip de obs-
trucţii;
- hiperactivitatea uterină, rezultată când dife-
rite părţi ale uterului se contractă necoordonat,
asemenea contracţii nu dilată suficient şi sunt
foarte dureroase, cu riscul de ruptură uterină.
Travaliul şi naşterea
Sunt mai greu de diagnosticat în prezenţa anes-
teziei peridurale şi necesită monitorizarea con-
tracţiilor uterine. Când dilatarea colului este
înceată, sub 2 cm, într-o perioada de 2 ore şi
capul nu coboară, medicul poate decide opera-
ţia cezariană de urgenţă;
- obstrucţie de cauză fetală. Copilul pote fi
prea mare pentru pelvisul mamei (disproporţie
cefalopelvină);
- obstrucţie de cauză maternă, disproporţie sau
deformitate a pelvisului, fibroame uterine foar-
te mari sau chiste de ovare mari, anomalii ute-
rine, cervicale sau vaginale. Rareori în stadiul
al 2-lea al travaliului, uterul se poate contracta
segmentar şi provoacă o bandă contractilă. În
această situaţie uterul se îngroaşă în partea
superioară şi se subţiază şi întinde în partea
inferioară, cu risc de ruptură, iar travaliul nu
progrsează; situaţia necesită operaţie cezariană
de urgenţă;
- disproporţie cefalopelvină. Capul copilului
este prea mare pentru pelvisul mamei . Se sus-
pectează la prima naştere când capul nu a
intrat în pelvis la termen, când mama are sub
155 cm şi poarta pantof de marime mică.
Acestea servesc doar pentru orientare; progre-
sul coborârii şi rotirii capului în pelvis se eva-
luează prin evoluţia travaliului.
Prezentaţii şi poziţii anormale
În 95% din naşterile la termen, capul copilu-
lui se îndreaptă către colul uterin. De obicei
capul este apăsat spre piept, cu vârful către
canalul vulvo-vaginal. Partea posterioară (occi-
putul) apare prima.
Naşterea este cea mai uşoară şi necomplica-
tă atunci când copilul este în poziţie occipito-
anterioară.
În cazuri neobişnuite se prezintă faţa, frun-
tea sau vârful capului, pelvisul sau fătul este în
aşezare transversă. În aceste cazuri travaliul
este prelungit, copilul poate suferi şi poate fi
necesară operaţia cezariană. Se asociază mai
frecvent cu sarcini multiple, prematuritate,
hidramnios, placenta praevia, fibroame şi mal-
formaţii uterine. Unele se rezolvă spontan, în
cursul travaliului, cum ar fi cea cu faţa, altele-
cea transversă- se încearcă a fi corectate în ulti-
ma parte a travaliului. În caz de nereuşită se
intervine prin operaţie cezariană.
233
MAMA ŞI PRUNCUL

Poziţia occipit- posterioară COMPLICAŢIILE TRAVALIULUI ŞI NAŞTERII

În această situaţie travaliul este mai prelun-
git, obositor şi mai dureros, deoarece copilul
nu îşi poate îndoi gâtul, iar occiputul apasă pe
sacru. Spre a ajuta rotaţia capului copilului, se
recomandă să stai în picioare şi să mergi cât
poţi mai mult. Pentru a micşora presiunea pe
spate se poate recomanda să stai pe 4 labe, spri-
jinită de mâini şi genunchi, să şezi aplecată
înainte, cu picioarele încrucişate sau să faci
mişcări de balansare a pelvisului, evitând să
stai culcată pe spate.
Când copilul nu se roteşte în poziţia ante-
rioră la începutul stadiului 2, se poate creşte
doza de anestetic din peridurală pentru a pre-
veni impulsul de împingere (de screamăt).
Când asemenea manevre nu reuşesc poate fi
necesară rotirea capului cu ajutorul forcepului,
extragerea cu pompa de vacuum sau operaţia
cezariană.
Prezentaţia pelvină
În săptămâna 28, un sfert din feţi sunt în
această prezentaţie, dar majoritatea dintre ei se
plasează în prezentaţie cefalică, spre sfârşitul
sarcinii.
Este de 2 tipuri:
- completă: fesele
ating colul, genunchii
sunt flexaţi pe coapse,
iar coapsele pe abdo-
men.
- incompletă: modul
feselor, modul genun-
chilor, modul picoare-
lor.
Naşterea vaginală
este posibilă, sub
Prezentaţia pelvină supravegherea atentă a
completă obstetricianului.
Poziţia fătului
traversă sau oblică
Există în asemenea caz, un risc crescut de
prolaps de cordon ombilical, de aceea gravide-
le se internează în maternitate, în ultima parte
a sarcinii. Se încearcă versiuna externă, bima-
nuală, sau internă, pentru a aduce fătul în pre-
zentaţie cefalică. Dacă nu se reuşeşte se practi-
că operaţia cezariană.
De cele mai multe ori travaliul este simplu;
uneori însă pot apare complicaţii care necesită
un tratament special. Cu o îngrijire prenatală
bună, cele mai multe probleme potenţiale ar
trebui anticipate şi tratate, deşi uneori o anu-
mită problema este identificată numai în tim-
pul travaliului.
Suferinţa fătului
Fătul poate primi insuficient oxigen (hipo-
xie) în timpul travaliului, care poate avea
urmări grave dacă nu este corectată prompt.
Hipoxia se asociază cu acidoză, care influenţea-
ză funcţia organelor vitale, producând leziuni
trecătoare sau permanente, chiar deces.
Suferinţa poate fi acută sau cronică.
Semnele de suferinţă fetală :
- bătăile inimii sunt prea lente (sub
100/minut) sau prea rapide (peste 160/minut)
timp îndelungat;
- modificarea mişcărilor fetale;
- proba de stimulare fetală este negativă: rit-
mul bătăilor inimii nu se accelerează la atinge-
rea capului fătului cu degetul examinatorului
sau stimulare vibro-acustică;
- scorul profilului biofizic este mai mic de 6
puncte;
- scăderea pH-ului sângelui fetal, recoltat de
la nivelul scalpului.
Recunoaşterea timpurie a semnelor de sufe-
rinţă fetală este decisivă pentru intervenţia
promptă spre a preveni lezinile permanente de
sistem nervos central sau chiar decesul.
Profilul biofizic al fătului
Pentru evaluarea suferinţei fetale echipa
obstetricală procedează în etape:
Testul non-stres. Dacă acesta este nereactiv
atunci este urmat de stimularea vibro-acustică
a fătului. Când şi aceasta este nereactivă se
recurge la profilul biofizic, care evaluează sufe-
rinţa fetală în detaliu.
Un scor de profil biofizic sub 6 se asociază
cu risc crescut de suferinţă fetală, cu un Apgar
la 5 minute de 7, cu creşterea mortalităţii peri-
natale.

234
 Complicaţiile travaliului şi naşterii

Tabelul 44. Componentele profilului biofizic

Fătul Comportare normală Comportare anormală
(2 puncte) (0 puncte)
Mişcări respiratorii Mai mult de un episod cu durata de 30 de secunde, Respiraţii repetate sau continui fără
intermitent, într-un interval de 30 minute; încetare sau complet absente
se numără şi sughiţul
Mişcări ale corpului 3 sau mai multe mişcări vizibile 2 sau mai puţine mişcări în 30 de minute
într-o perioadă de 30 de minute
Tonusul şi postura Extensia activă cu revenirea la flexie a extremităţilor, Mişcări lente sau absente, revenire
rotaţia rapidă a trunchiului, deschiderea şi închiderea incompletă a flexiei, poziţia flască a
pumnului, gurii, lovituri extremităţilor, postură anormală
Variaţia frecvenţei Mai mult de 2 acceleraţii (10-20 bătăi/minut) asociate cu Mişcările fătului nu se asociază cu
bătăilor inimii mişcările fătului într-un interval de 20 de minute acceleraţiile.
Frecvenţa inimii nu creşte sau chiar scade
Indexul lichidului Fără elemente de reducere a Reducerea volumului lichidului amniotic
amniotic volumului lichidului amniotic

Suferinţa fetală acută de urgenţă prin cezariană, pentru a preveni

Cauze: hipotensiune, şoc, insuficienţă car-
diacă acută, supradozare de oxitocină, contrac-
ţii uterine tetanice, dezlipirea placentei, placen-
ta praevia, îmbătrânirea prematură a placentei,
compresia cordonului ombilical, postmaturita-
te.
Suferinţa fetală cronică
Influenţează creşterea şi dezvoltarea fătului,
datorită scăderii circulaţiei fetale şi metabolis-
mului fetal anormal.
Cauze materne: HTA, preeclampsie, diabet
complicat, boli de inimă severe, emfizem pul-
monar.
Cauze fetale: postmaturitate, anomalii şi
infecţii congenitale, incompatibilitatea de Rh.
Măsuri terapeutice
Reanimarea intrauterină poate fi realizată
prin schimbarea poziţiei mamei, corectarea
hipotensiunii materne prin lichide intravenoa-
se, la care se poate adăuga soluţie de bicarbonat
de sodiu pentru a corecta acidoza fetală, soluţie
hipertonică de glucoză pentru hipoglicemia
fătului. Pentru scăderea activităţii uterine se
opreşte perfuzia cu oxitocină sau se adminis-
trează tocolitice şi oxigen pe mască. Travaliul
poate continua dacă fătul prezintă semne de
ameliorare prin ascultarea cu stetoscopul, sti-
mularea scalpului sau probe de sânge. Dacă
situaţia se agravează, semnele de suferinţă feta-
lă persistă peste o jumătate de oră sau nu se
ameliorează cu tratament, este necesară naşte-
rea imediată. Medicul poate decide intervenţia
leziunile cerebrale (deşi majoritatea lor sunt
produse înainte de declanşarea travaliului) sau
chiar moartea fătului.
Naşterea asistată
Dacă expulzia este întârziată, medicul poate
folosi unele instrumente: extractorul cu
vacuum şi forcepsul, pentru a ajuta naşterea.
Aceste instrumente uşurează expulzia, cu aju-
torul contracţiilor uterine şi screamătele
mamei; ele nu au rolul de a extrage singure
fătul afară. Folosite cu îndemnare aceste instru-
mente salveazã viaţa multor copii.
Contraindicaţii:
- disproporţii cefalopelvine;
- prezentaţii plevine sau ale feţei;
- capul fătului nu este angajat în pelvis;
- membranele sunt intacte.
Extragerea cu vacuumul
Este folosită frecvent în naşterea asistată,
înlocuind practic forcepsul.
Extractorul cu vacuum constă dintr-o cupă
de plastic sau de metal, care se continuă cu un
mâner de tracţiune şi un tub ataşat la un aspi-
rator. Ataşarea cupei la capul fătului trebuie să
fie fermă. Se trage de mâner, urmând linia de
curbură a pelvisului, în timpul contracţiilor
uterine şi când mama împinge. Când capul a
coborât îndeajuns, se înlătură instrumentul,
permiţând contracţiilor ulterioare rotaţia capu-
lui, ieşirea umerilor şi restului corpului.
Procedeul necesită mai puţină anestezie com-
235
MAMA ŞI PRUNCUL
parativ cu extragerea cu forcepsul. Dacă nu
este eficace după 3-5 contracţii, se renunţă la
vacuum şi se face cezariană.
Complicaţiile traumatice sunt mult mai mici
şi includ hematomul cefalic, care dispare în 2-5
zile.
Extragerea cu vacuumul
Forcepsul
Naşterea prin froceps s-a folosit de câteva
secole. Este mai rar folosit în prezent. Extracţia
cu vacum a devenit mai des utilizată, pentru ca
provoacă mai puţine leziuni ale vaginului şi
perineului mamei. Datorită progreselor în
anestezie, terapia intensivă pentru mamă şi
nou-născut, antibioticelor şi transfuzii de
sânge, operaţia cezariană a devenit mai sigură
şi mai frecventă, înlocuind forcepsul.
Frocepsul este un instrument metalic, ca o
foarfecă, în formă de lingură.
Extragerea cu forcepsul
236
Tracţiunea se aplică pe capul copilului, în
timpul contracţiilor, pentru a ajuta coborârea şi
naşterea lui. Forcepsul nu se aplică atunci când
capul este sus situat, datorită riscurilor de
leziuni fetale şi materne.
Epiziotomia este necesară, deseori, în extra-
gerea cu forcepsul.
Prolapsul cordonului ombilical
Este definit prin coborârea cordonului
ombilical în segmentul uterin inferior. El poate
să nu coboare în vagin şi atunci se numeşte
prolaps ocult sau poate fi vizibil în vagin.
După ruperea bruscă a membranelor, o ansă
a cordonului ombilical poate aluneca prin des-
chiderea colului şi apare prin vagin, înainte de
naşterea fătului.
Este mai frecventă la copii prematuri,
gemeni sau multipli, prezentaţie transversă,
pelvină, când capul nu este angajat încă în pel-
vis. Presiunea pe cordon exercitată de copil
prin apăsarea pe col, în special în timpul con-
tracţiei, poate bloca circulaţia sângelui la pla-
centă. Complicaţia este gravă, deoarece vasele
de sânge din cordon, expuse la aer rece, intră în
spasm şi opresc aportul de oxigen la făt.
Nu încerca să împingi cordonul înapoi.
Cheamă de urgenţă ambulanţa. Îngenunchează
sprijinită pe palme, cu pieptul coborât la sol şi
fundul în sus. Rămâi în această poziţie în tim-
pul transportului la maternitate. Gravitaţia
micşorează astfel presiunea copilului pe col.
Un ajutor poate înveli cordonul cu o batistă
umedă şi caldă.
Prolaps ocult de cor- Prolaps evident de
don ombilical cordon ombilical

Comprimarea cordonului ombilical
Comprimarea moderată şi intermitentă pro-
voacă semne de suferinţă fetală, vizibile la
monitorizarea electronică. De obicei fătul are
suficiente rezerve de energie pentru a-şi reveni
repede din lipsa temporară de oxigen. Se întâl-
neşte când cordonul este scurt sau înconjurat în
jurul capului fătului. Provoacă asfixie şi tulbu-
rări fetale mai ales la feţii cu întârzierea creşte-
rii intrauterine, la cei postmaturi cu oligohi-
dramnios.
Retenţia de placentă
Survine atunci când placenta rămâne în uter
peste 30 de minute după naşterea copilului.
Este mai frecventă la copii prematuri, deoarece
cordonul se poate rupe când se trage de el.
Deoarece se asociază frecvent cu hemoragie
postoperatorie este necesară scoaterea ei rapi-
dă, în sala de operaţie.
Hemoragia postpartum
Înseamnă pierdere de sânge care depăşeşte
500 ml în naşterea vaginală sau un litru după
cezariană. Hemoragia este precoce, dacă apare
în primele 24 de ore după naştere, şi tardivă
dacă apare până la 6 săptămâni.
Hemoragia severă se asociază cu scăderea
tensiunii arteriale, puls rapid şi slab, paloare,
răcirea extremităţilor până la stare de şoc. Sunt
necesare măsuri terapeutice imediate, cu apli-
carea strictă a protocolului obstetrical în ase-
menea cazuri, în terapie intensivă. Se adminis-
trează perfuzii intravenoase pentru sânge şi
alte fluide, pentru reechilibrarea mamei.
Cauzele cele mai frecvente, includ: rupturi-
le de ţesuturi, retenţia de placentă, atonia uteri-
nă şi tulburările de coagulare (în trombocitope-
nia idiopatică, preeclampsia severă, infecţie,
embolism cu lichid amniotic).
Hemoragiile postpartum tardive sunt
secundare retenţei de placentă şi infectarea
acesteia. Mama are dureri abdominale, stare
generală alterată, febră mare şi scurgeri vagina-
le mirositoare. Este necesar diagnosticul rapid,
tratament cu antibiotice şi înlăturarea sub anes-
tezie generală a fragmentelor reţinute.
Complicaţiile travaliului şi naşterii
Ruptura uterină
Factori de risc includ operaţii anterioare pe
uter (cezariană, fibroame uterine), supradisten-
sia uterului prin hidramnios, sarcini multiple,
sarcină cu făt mare, mola hidatiformă, sarcină
ectopică la nivelul implantării trompei în uter,
placenta acreta. Se produce de obicei în timpul
travaliului, deşi o treieme apar înainte de
declanşarea lui. Ruptura poate fi tăcută, nedu-
reroasă sau asociată cu durere puternică şi şoc
hemoragic, precum şi suferinţă fetală acută.
Este necesară histerectomie de urgenţă, cu sal-
varea posibilă a fătului.
Infecţiile purperale
Sunt însoţite de febră mai mare de 38o C,
luată de 2 ori la interval de cel puţin 24 de ore,
din a 2 zi după naştere. Orice lăuză cu febră,
curând după naştere, trebuie considerată cu
infecţie puerperală, până nu se găseşte altă
cauză.
Cuprinde infecţiile lăuzei cu punct de pleca-
re în organele genitale. Microbii pot proveni de
la mamă (plaga uterină infectata, infecţii ante-
rioare) sau din mediu (obiecte murdare, insta-
laţii sanitare, lenjerie, personal medical sau
vizitatori purtători de germeni). Infecţia este
favorizată de o naştere prelungită şi traumati-
că, ruperea prematură a membranelor, retenţia
de fragmente de placentă în uter, examinări
vaginale cu echipament nesteril în timpul tra-
valiului, sângerare excesivă după naştere,
rezistenţă scăzută la infecţii.
Se poate localiza la regiunea perineală, ca
după o epiziotomie, la mucoasa uterină (endo-
metrită) sau se poate răspândi prin vasele de
sânge (septicemie).
Infecţia superficială (perineală) se manifestă
iniţial prin dureri şi roşeaţă locală, lohii sero-
purulente, urât mirositoare şi febră moderată,
fără modificarea stării generale. Formele mai
grave de infecţie se manifestă prin febră cres-
cută, puls accelerat, dureri abdominale, de cap
şi de muşchi, lohii fetide, uter mare şi dureros.
Complicaţii posibile sunt: tromboza venelor
din pelvis, infecţie generalizată şi şoc infecţios.
Tratamentul include antibiotice în doze
mari, la nevoie pe cale intravenoasă, lichide
suplimentare pe gură sau intravenos,
237
MAMA ŞI PRUNCUL
Paracetamol pentru febră şi dureri; eventual
tratament chirurgical pentru eliminarea frag-
mentelor de placentă din uter.
Naşterea prematură
Se produce la mai puţin de 37 de săptămâni
de sarcină, ca o consecinţă a unor boli sau tul-
burări apărute în cursul sarcinii. Iminenţa de
naştere prematură se manifestă prin contracţii
uterine, care durează mai mult de 1 oră, se
repetă la fiecare 5-10 minute cu o durată de 30
secunde, iar examenul vaginal arată colul dila-
tat la peste 2,5 cm.
Gravidele cu risc crescut de naştere prema-
tură :
- vârsta sub 16 de ani sau peste 35ani;
- grase (supraponderale); IMC peste 25;
- slabe (subponderale) înainte de sarcină,
IMC sub 19;
- malnutriţie;
- suport familial şi social scăzut;
- abuz în căsnicie, fumătoare;
- avorturi anterioare;
- sarcini premature anterioare;
- interval scurt, de 3 luni, între sarcini;
- creştere în greutate insuficientă sau excesi-
vă în timpul sarcinii;
- hipertensiune severă de sarcină, preeclam-
psie;
- vaginoze bacteriene;
- boli cronice asociate: de inimă, renale, pul-
monare, infecţii, anemie, anomalii uterine.
Alte cauze de naştere prematură: col incom-
pentent, anomalii fetale, supradistensia uteru-
lui prin sarcini multiple, hidramnios, dezlipi-
rea bruscă a placentei, infecţii de tract urinar,
apendicită, infecţii uterine, iatrogenice.
Două treimi din gravidele, care se cred în
travaliu prematur, nu sunt de fapt în travaliu,
deoarece nu se încadrează în aceste criterii şi
nu necesită tratament. Există situaţii în care sar-
cina prematură este lăsată să evolueze spre naş-
tere: preecalmpsie gravă, dilatarea colului
peste 4 cm, hemoragie maternă, boli cardiace şi
pulmonare decompensate, suferinţă fetală, făt
peste 2500 g.
O gravidă ameninţată de naşterea prematu-
ră este îngrijită astfel: evaluarea corectă a vâr-
stei sarcinii, găsirea cauzei, se monitorizează
contracţiile şi bătăile inimii fetale, se examinea-
238
ză colul uterin, se practică cerclajul dacă este
indicat, se observă prezentaţia fătului, se admi-
nistrează corticosteriozi, pentru maturizarea
plămânilor fătului, antibiotice dacă membrane-
le sunt rupte sau există semne de infecţie. Se
încearcă oprirea contracţiilor uterine prin
medicamente (sulfat de maganeziu, nifedipin,
terbutalină, indometacin). Se contactează
pediatrul, se discută metoda de naştere cezaria-
nă sau vaginală.
Atunci când s-au rupt membranele, anunţă
medicul. Dacă travaliul nu începe în 48 de ore,
odihneşte-te la pat şi evită contactul sexual.
Dacă te afli în travaliu prematur, scopul trata-
mentului din spital va fi întârzierea declanşării
travaliului, pentru a permite copilului să rămâ-
nă cât mai mult posibil în uter şi să continue să
fie hrănit de mamă. Personalul medical
urmãreşte condiţia copilului şi eventuale
semne de infecţie.
După ruperea membranelor, travaliul pre-
matur decurge ca cel normal, fiind în general
mai scurt şi mai uşor decât cel la termen.
Personalul medical va lua însă măsuri de pro-
tejare a fătului în timpul expulziei (epizioto-
mie, injecţii cu vitamina K şi administrare de
oxigen). Dacă apar suferinţe fetale se face ceza-
riană.
OPERAŢIA CEZARIANĂ
Operaţia poartă numele împaratului roman
Caesar (100 î.C.- 44 î.C). Romanii tăiau într-ade-
văr cadavrul gravidei pentru a salva copilul,
dacă mama deceda. Acest lucru nu s-a întâm-
plat cu mama lui Caesar (Aurelia), pe care isto-
ria o descrie în viaţă în timpul domniei lui.
Copilul se naşte printr-o incizie în abdome-
nul şi uterul mamei. Uneori cezariana este pro-
gramată dinainte, alteori decizia este luată de
urgenţă, pentru că travaliul nu progresează
normal sau copilul este în suferinţă acută.
Indicaţiile operaţiei cezariene depind de factori
multipli, uneori neprevăzuţi, care apar în tra-
valiu; mai rar depind de prezenţa echipei
obstetricale sau dorinţa mamei:
- suferinţă fetală atunci când copilul are difi-
cultăţi din pricina travaliului sau comprimării
cordonului ombilical;
- probleme ale placentei, de exemplu pla-
centa praevia;

- prezentaţie anormală: transversă sau pel-
vină. În cea pelvină copilul stă cu fesele sau
picioarele la intrarea pelvisului, deşi uneori
poate fi repoziţionat- rotat- pentru a permite o
naştere vaginală;
- disproporţie între capul prea mare al copi-
lului şi pelvisul prea mic al mamei;
- boli ale mamei, diabetul sau herpes genital
activ;
- cezariană anterioară, în special cu incizia
longitudinală a uterului.
Riscul unei operaţii cezariene este mai mare
decât naşterea pe cale naturală. Progrese recen-
te din îngrijirea obstetricală au micşorat acest
risc prin:
- folosirea largă a ecografiei, care permite
identificarea gravidelor şi feţilor cu risc crescut,
înainte de apariţia complicaţiilor.
- folosirea largă a anesteziei regionale în
operaţiile cezariene.
Frecvenţa operaţiilor cezariene a crescut
datorită: creşterii numărului gravidelor în vâr-
stă şi a sarcinilor gemelare sau multiple prin
fertilizare artificială, a copiilor născuţi prema-
tur, folosirii mai rare a forcepsului, a solicitării
mai frecvente de către gravide şi prudenţei
crescute a medicului pentru a evita aspectele
legale ale naşterilor cu risc mare.
Riscul pentru făt nu este mai mare prin
cezariană. Se credea că prin naşterea cezariană
fătul are mai multe tulburări respiratorii, deoa-
rece nu trece prin canalul de naştere, care ar
ajuta la eliminarea de lichid amniotic din pla-
mâni; nu s-au găsit însă date concrete.
Naşterea vaginală este posibilă după opera-
ţia cezariană, în 50-80% cazuri, când ai un sin-
gur copil, plasat în uter cu capul în jos, pro-
porţionat cu uterul tău şi vei naşte într-o mater-
nitate cu anestezist de gardă, în cazul în care
vei avea nevoie de o cezariană de urgenţă.
Beneficiile naşterii vaginale comparativ cu
cezariana:
- este mai puţin riscantă,
- refacerea este mai rapidă,
- ai un rol activ în naşterea vaginală.
Dezavantajele naşterii vaginale:
- incontinenţa urinară mai frecventă,
- risc de prolaps uterin.
După felul inciziei uterului, operaţiile ceza-
riene sunt de două tipuri:
- incizia joasă, de tip “bikini”, în porţiunea
Operaţia cezariană
inferioară mai
subţire a uteru-
lui, fie transver-
sală, fie verticală;
- incizia
clasică, verticală,
în porţiunea
superioară a ute-
rului. După o
cezariană cu inci-
zie joasă, femeia
poate naşte pe
cale naturală la o
Incizia cezariană joasă şi sarcină ulterioa-
verticală ră. Incizia supe-
rioară produce mai multă sângerare şi se poate
rupe mai des în sarcinile ulterioare decât cea
joasă; se practică rareori în prezent.
Cum decurge o operaţie cezariană?
Dacă operaţia cezariană nu este făcută de
urgenţă, caz în care vei fi adormită sub aneste-
zie generală, vei putea avea o anestezie peridu-
rală - cu mult preferabilă - sau rahidiană (spi-
nală), care-ţi permit să rămâi trează, fără să
simţi durere şi să ţii copilul în braţe, de îndată
ce s-a născut. Dacă nu este o cezariană de
urgenţă unele spitale pot, sau ar putea, permi-
te prezenţa soţului în sala de operaţie.
Înainte de operaţie, o sora îţi va spăla şi rade
abdomenul şi curăţa regiunea cu o soluţie anti-
septică. Vei avea nevoie de o perfuzie cu lichi-
de adiţionale şi medicamente (pentru scăderea
secreţiilor, acidităţii gastrice), de oxigen supli-
mentar şi de o sondă cateter pentru a drena
urina în timpul operaţiei.
Obstetricianul îţi va face rapid o incizie
mică orizontală la baza abdomenului şi alta
asemătoare în uter, va rupe membranele şi va
scoate cu grijă capul copilului prin incizie. La
nevoie poate fi folosit forcepsul. În acel
moment vei avea o senzaţie de tracţiune în
abdomen, dacă eşti sub anestezie peridurală Se
aspiră secreţiile din gura şi nările copilului,
după care corpul este scos cu grijă, se clampea-
ză şi se taie cordonul ombilical. Întregul proce-
deu poate dura mai puţin de cinci minute.
După ce copilul este examinat de medic sau
moaşă prin scorul Apgar şi i se dau primele
îngrijiri, vei putea să ţii copilul în braţe şi să-l
pui la sân.
239
MAMA ŞI PRUNCUL
Stimularea mamelonului accentuează con-
tracţiile uterului şi micşorează sângerarea ute-
rină. Chirurgul extrage placenta cu mâna, con-
trolează uterul, îl maseză uşor, pentru a elimi-
na eventuale cheaguri de sânge şi începe să
închidă cu suturi. În perioada imediat după
operaţie vei fi supravegheată pentru semne de
sângerare şi infecţie.
Nefiind forţat să treacă prin canalul strâmt
de naştere, nou-născutul prin cezariană are faţa
regulată şi capul rotund.
Naşterea cezariană este o operaţie majoră şi
sunt posibile complicaţii: febră, infectarea plă-
gii operatorii, a vezicii şi a rinichilor; sângerare,
rară dar gravă, aspiraţia de lichid sau conţinut
gastric în plămâni în timpul anesteziei genera-
le şi formarea de cheaguri de sânge (tromboze
sau embolii). Mortalitatea este mai mare decât
la o naştere vaginală normală, deoarece se
intervine în sarcini cu risc crescut. Copiii năs-
cuţi prin cezariană pot respira mai repede sau
pot fi uşor vineţii la extremităţi şi în acest caz e
nevoie sã li se administreze oxigen.
După operaţie ţi se va scoate cateterul uri-
nar şi vei fi îndrumată să cobori din pat şi să te
mişti prin cameră chiar în aceeaşi zi, pentru a-
ţi stimula circulaţia şi a evita riscul de trombo-
ză şi de embolie pulmonară. Ţi se vor da medi-
camente contra durerii, uneori pe cale peridu-
rală. De obicei începi să mănânci în prima zi
după operaţie. Poţi să ţii copilul în braţe, spriji-
nit pe o pernă, ca să-l alăptezi, sau culcată pe o
parte, deoarece abdomenul va fi sensibil. Poţi
pierde puţin sânge prin vagin.
Legătura emoţională cu copilul poate fi ini-
ţial mai grea, căci te vei simţi ameţită şi cu
dureri. Vei putea părăsi spitalul la o săptămână
după naştere. E posibil să ai nevoie de un laxa-
tiv şi tablete de durere. Stai dreaptă după ce
cobori din pat şi presează-ţi mâinile peste inci-
zie când tuşeşti, strănuţi sau râzi. Cu cât te
mişti mai mult, cu atât te vei vindeca mai repe-
de. După 2-3 săptămâni vei vizita chirurgul,
care-ţi va scoate firele de sutură. Cel puţin pen-
tru şase săptămâni evită să faci exerciţii obosi-
toare sau să ridici corpuri grele, cum ar fi copii
mai mari.
NAŞTEREA DE URGENŢĂ ÎN AFARA MATERNITĂŢII
Uneori travaliul progresează atât de repede,
240
încât nu mai este timp pentru o asistenţa profe-
sională în spital sau acasă.
Rândurile următoare sunt doar sfaturi utile
în asemenea situaţii extreme. Ar fi greşit sã le
consideri un ghid, deoarece naşterea în afara
spitalului fără asistenţă calificată, poate fi un
act foarte riscant.
Dacă însă eşti chemată să ajuţi naşterea unui
copil în condiţii de urgenţă, încercă să rămâi
calmă. Aminteşte-ţi că naşterea este un feno-
men natural. Mama şi copilul vor face cea mai
mare parte din efort. Dacă femeia spune că va
naşte foarte curând, dă-i crezare. Trimite după
medic sau moaşă. Ţine privitorii afară şi încăl-
zeşte camera. Încurajează mama să respire
repede şi superficial şi să nu se screamă sau să
ţină picioarele împreunate, încercând să întâr-
zie naşterea, deoarece poate provoca lezarea
creierului la făt. Dacă ai timp, spală zona geni-
tală şi mâinile tale cu apă fiartă apoi răcită şi
săpun sau detergent. Dacă nu mai este timp,
aşterne-i sub fese cearceafuri curate, sau haine
făcute sul. Dacă este posibil, aşează mama pe o
masă sau pat, cu fesele la margine, picioarele
sprijinite pe scaune şi cu un lighean dedesubt.
Naşterea acasă de urgenţă
Alteori mama vrea să se aplece înainte şi să
prindă genunchii cu mâinile, să stea pe vine
sau pe o parte. Las-o să decidă ce poziţie îi este
mai comfortabilă. Pe măsură ce apare capul
copilului, cere mamei să respire uşor, fără a
împinge, şi menţine cu mâna o uşoară contra-
presiune pe perineu, pentru a-l împiedica să
iasă prea repede. Lasă capul să iasă treptat, nu-
l trage deloc în afară. Dacă din vagin apare o
parte albastră-cenuşie lucioasă, poate fi o ansă
de cordon ombilical în jurul capului, introdu
un deget sub el şi îndreaptă-l uşor peste capul
copilului. Când capul a ieşit, trage uşor în jos

de marginile nasului, pentru a îndepărta secre-
ţiile şi lichidul amniotic din nas şi gură; ţine-l
cu gâtul şi bărbia în sus. Dacă membranele sunt
încă prezente peste faţa copilului, rupe-le uşor
cu unghia, ca să poată respira. Prinde apoi cu
blândeţe capul cu amândouă mâinile şi împin-
ge-l foarte uşor în jos, fără a-l trage, cerând
mamei să se screamă, pentru a expulza umărul
din faţă. Pe măsură ce iese umărul de deasupra,
ridică capul cu grijă, urmărind expulzia umă-
rului posterior. După eliberarea umerilor, res-
tul copilului alunecă afară cu uşurinţă. Prinde
copilul strâns, cu grijă, căci este alunecos.
Înveleşte-l repede cu un cearceaf sau prosop
curat, preferabil proaspăt călcat. Dacă este aco-
perit cu o substanţă albicioasă, nu i-o înlătura.
Aşează copilul pe abdomenul mamei, sau când
cordonul este destul de lung, pe pieptul ei; nu
trage de cordon. Dacă nu ţipă imediat, aşează
copilul pe coapsa sau abdomenul mamei, cu
capul mai jos decât picioarele şi freacă-i uşor
spatele. Aceasta ajută drenarea secreţiilor şi-i
creşte presiunea aterială, uşurându-i declanşa-
rea primei respiraţii. Nu trage afară placenta;
aşteaptă să fie eliminată spontan. Masează uşor
abdomenul mamei cu mişcări circulare, apă-
sând uşor în jos 5-7 cm sub ombilic, pentru a
stimula contracţiile uterului şi a micşora hemo-
ragia. Menţine mama şi copilul în condiţii de
căldură şi confort. Nu te grăbi să tai cordonul
ombilical până nu va sosi un ajutor calificat. În
lipsa acestuia, taie cordonul la 10 cm de la
piele, cu o foafecă ţinută în prealabil la flacără
şi atinge capătul secţionat cu alcool iodat sau
alcool medicinal. Aşează placenta lângă copil,
pentru a-i ţine de cald. Nu spăla copilul de ver-
nix. După ce copilul respiră, aşează-l la sânul
mamei. Dacă poate să-l alăpteze, stimularea
mamelonului va ajuta contracţia uterului şi eli-
minarea placentei. Dacă copilul nu suge, mama
îşi poate masa uşor mameloanele, pentru a
ajuta stimularea uterului.
Naşterea pe câmp. Este posibil ca naşterea
să se declanşeze pe neaşteptate la cules de car-
tofi sau porumb, chiar fără însoţitor. În această
situaţie extremă un lucru trebuie ţinut minte:
înoadă cordonul ombilical, fără a-l tăia, după
eliminarea placentei. Tăierea şi legarea cordo-
nului trebuie făcută în condiţii aseptice (sterile)
spre a evita infecţia, inclusiv tetanosul nou-năs-
cutului.
Lăuzia
LĂUZIA
Lăuzia cuprinde de obicei primele 6 săptă-
mâni după naşterea copilului. În realitate e
nevoie de mai multe luni, uneori chiar de un
an, pentru refacerea modificărilor fizice, emo-
ţionale şi sociale, apărute după naşterea unui
copil. În realitate nu vei reveni complet la ceea
ce ai fost. Unele modificări din timpul sarcinii
rămân permantente, cum ar fi: vergeturile - nu
dispar complet -, vaginul are un tonus mai scă-
zut. Alte schimbări sunt temporare: abdomenul
balonat se întăreşte ajutat de exerciţii muscula-
re, iar scurgerile de lapte din sân vor dispare.
Constaţi că ai devenit mai suplă, dar te simţi
totuşi balonată, arătând ca o gravidă în luna a
cincea. Imaginea ta în oglindă este normală
pentru o mamă care abia a născut. În sufletul
tău simţi misunea sfântă de a fi MAMĂ.
În lăuzie se pot deosebi 3 etape: imediată, în
primele 24 de ore, intermediară, următoarele
10-12 zile şi tardivă, primele 6-8 săptămâni.
Recuperarea imediată după naştere
Imediat după naştere te poţi simţi energeti-
că şi exuberantă. Te miri doar ca restul lumii
nu-ţi împărtăşeşte bucuria fără margini. Alte
mame se pot simţi, epuizate, dezamăgite, îngri-
jorate, mai ales dacă au survenit complicaţii.
Această perioadă postnatală poate fi foarte
obositoare pentru noua mamă. Ea are nevoie de
somn, hrană, linişte şi de mult ajutor pentru a
se ocupa de nou născut.
În maternitate tendinţa modernă este ca lău-
zele să rămână internate 1-2 zile. Personalul
medical le va cerceta temperatura, pulsul, ten-
siunea arterială şi evoluţia vindecării eventua-
lelor suturi, va evolua nou-născutul şi da indi-
caţii pentru îngrijirea lui acasă, în special alăp-
tarea şi baia (vezi cap. Nou-născutul). Pot reco-
manda mamelor să pună pungi cu gheaţă pen-
tru a preveni inflamaţia locală; vor examina
picioarele pentru semne de tromboză, condiţia
uterului pentru involuţie, scurgerea lohiilor şi
starea emoţională a mamei.
Micşorarea uterului începe îndată după naş-
tere. Simţi fundul uterului la nivelul ombilicu-
lui. Va reveni la forma prenatală după 5-6 săp-
tămâni. Pentru a-l menţine contractat şi a mic-
şora pierderile de sânge, e nevoie să masezi
241
MAMA ŞI PRUNCUL

uterul astfel: de culoare roşu deschis, ca o menstruaţie abun-

goleşte-ţi dentă şi pot conţine câteva cheaguri, uneori
vezica, stai surprinzător de mari. Către sfârşitul primei
culcată pe săptămâni volumul lor scade treptat şi devin
spate şi caută apoase roz. În următoarele săptămâni scurge-
fundul uteru- rea scade tot mai mult şi culoarea se schimbă în
lui presând maro, apoi alb-gălbuie sau incoloră. Lohiile tre-
pe abdomen buie să aibă un miros proaspăt, ca de sânge
sub ombilic. menstrual sau nici un miros.
Dacă îl simţi Consultă medicul atunci când lohiile sunt
tare ca un anormale şi prezinţi următoarele semne:
grapefruit, - sângerarea continuă să fie roşie, abunden-
nu e nevoie tă şi necesită schimbarea tampoanelor la fieca-
să-l masezi. re oră în primele zile;
Dacă nu îl - cheaguri mari eliminate împreună cu
simţi, masea- sânge roşu. Este normal să elimini în primele
ză-l cu o zile un cheag cât o nucă, dupã alăptat;
mână prin - miros greu, persistent;
Regresia uterului după naştere mişcări circu- - ameţeli şi paloare crescânde, răceală şi
lare, până ce transpiraţie, asociate cu palpitaţii. Normal ar
îl simţi că se trebui să te simţi mai în putere cu fiecare zi ce
contractă şi se întăreşte. Uneori se asociază trece.
crampe. Dacă nu poţi simţi uterul anunţă asis- Cauzele cele mai frecvente sunt contractura
tenta. insuficientă a uterului, retenţia de fragmente
Crampele uterine apar în abdomenul infe- de placentă sau infecţie. Până la consultul
rior timp de câteva zile, pe măsură ce uterul se medical se pot aplica pungi cu gheaţă pe abdo-
contractă şi revine la mărimea lui de dinaintea menul inferior, deasupra uterului sau la peri-
sarcinii. Cu cât sunt mai puternice, cu atât neu, deasupra epiziotomiei, dacă sângerarea
lăuza va sângera mai puţin. Crampele sunt pare să vină de acolo.
accentuate de alăptare. Pot fi uşurate prin rela- Nu trebuie introdus nimic în vagin, până ce
xare sau cu medicamente împotriva durerii. De vindecarea nu este completă. Nu se folosesc
obicei dispar după prima săptămână. tampoane intravaginale în primele şase săptă-
Revenirea menstruaţiei. Dacă alăptezi, men- mâni după naştere, ci doar tampoanele externe,
struaţia este întârziată, deşi ovulaţia poate să pentru a evita infecţia.
apară în acest timp. Dacă nu alăptezi, men- Sunt frecvente simptome cauzate de consti-
struaţia poate reveni între 4-8 săptămâni după paţie, hemoroizi, sutura după epiziotomie sau
naştere. Primele fluxuri menstruale pot fi mai cezariană.
abundente şi mai lungi, dar revin curând la
normal. Îngrijirea regiunii vaginale

Lohiile După dilatarea intensă din timpul travaliu-

Sunt secreţii vaginale normale, care se eli-
mină după naştere, în timp ce uterul îşi revine
la mărimea şi starea lui anterioară. Durata lor
variază între 2-6 săptămâni, în medie 3 săptă-
mâni; alăptatul scade durata lor; suptul produ-
ce oxitocină care ajută micşorarea uterului şi a
sângerării. Scurgerea lohiilor trece prin trei
faze pe măsură ce locul unde a fost inserată
placenta se vindecă. În primele câteva zile sunt
lui vaginul este întins, dilatat şi se reface încet
pe parcursul câtorva săptămâni. Poţi ajuta refa-
cerea vaginului, contractând şi relaxând muş-
chii pelvini (Vezi exerciţiile Kegel). Începe aces-
te exerciţii la 24 ore după naştere, iar pe cele
pentru tonificarea muşchilor abdominali, după
oprirea lohiilor. Labiile rămân uşor mai mari şi
mai închise la culoare decât înaintea sarcinii.

242
 Lăuzia

Îngrijirea perineului Consultul postnatal

Are ca scop micşorarea durerii, uşurarea
vindecării şi prevenirea infecţiei. Suturile, dacă
există, se absorb între 2-4 săptămâni, iar ţesutu-
rile se vindecă în 4-6 săptămâni, deşi poţi simţi
o jenă şi după aceea.
Edemul şi durerea după epiziotomie, pot fi
scăzute prin aplicarea de comprese reci sau
pungi cu gheaţă imediat după naştere.
Continuă folosirea lor în următoarele câteva
zile. Căldura aplicată local, duşul cald sau baia
caldă de şezut, cresc fluxul de sânge şi ajută
vindecarea.
Sugestii:
- Şezi sau stai culcată în poziţie confortabilă,
pe un colac de cauciuc sau pe un colac făcut
dintr-un prosop răsucit, pentru a micşora pre-
siunea.
- Menţine zona cât mai curată posibil.
- Spală-ţi mâinile înainte şi după atingerea
perineului.
La 4-6 săptămâni după naştere este necesar
un consult postnatal. Notează-ţi intrebările pe
care le ai pentru medic. Medicul te va examina
pentru a se convinge că recuperezi bine fizic şi
emoţional după naştere. Îţi va examina abdo-
menul, pentru a se convinge că uterul a revenit
în poziţia normală. La sâni va căuta eventuale
formaţiuni, secreţii din mamelon, semne de
infecţie şi canal de lapte astupat, dacă alăptezi.
Tabelul 45. Semne şi simptome de alarmă în
lăuzie
Semene de alarmă Probleme posibile
Temperatură 38o C sau mai mare Infecţie uterină
Infecţie urinară, de rinichi
Mastită
Infecţia suturii cezariene,
de epiziotomie
Arsuri sau dureri la urinare, Infecţie urinară, de rinichi

- Schimbă tampoanele la câteva ore; nu atin- nevoie de a urina fără a ieşi mult, Inflamaţie sau

ge tamponul pe partea care vine în contact cu sânge în urină, imposibilitatea traumatism al uretrei

perineul; aplică-l şi scoate-l din faţă către de a urina

spate. Şterge-te totdeauna din faţă spre spate, Inflamaţie, roşeaţă, durere Tromboflebită
pentru a evita răspândirea microbilor din rect persistentă sau umflătură (nu masa piciorul!)
pe perineu. Bacteriile care cresc în mod normal la un picior
în rect nu sunt dăunătoare acolo, dar dacă sunt Durere, roşeaţă, căldură la nivelul Mastită

introduse în vagin, uretră sau zona de epizioto- sânului sau ambilor însoţite de febră

mie, pot provoca infecţii grave. Pierderea de sânge nu s-a micşorat Reteţie de placentă
- După fiecare urinat sau scaun spală-ţi peri- Eliminarea unor cheaguri Infecţie uterină
neul cu apă caldă de la robinet. Ar fi util un vas de sânge mari, urmate de sângerare
de plastic, cu care să poţi spreia cu apă regiu- abundentă sau hemoragie, care
nea perineală, după fiecare urinat. necesită schimbarea unui
- Exerciţiile de contractare a muşchilor pel- tampon în mai puţin de o oră
vini, cresc circulaţia locală, restabilesc tonusul
Secreţii vaginale urât mirositoare Infecţie uterină, vaginală

muscular, scad edemul şi ajută vindecarea. Durere al nivelul suturii de Infecţia suturii de
- Exerciţii pelvine la sol ajută vindecarea. epiziotomie, cezariene, epiziotomie sau cezariene
- Evită constipaţia. însoţită de puroi şi febră
Erupţie cutanată, urticarie Alergie la medicamente
- Nu trage apa la toaletă până nu te ridici.
- Trebuie să te mişti, ajutată, cât mai curând Durere de cap puternică, severă, Durere de cap post

posibil după naştere, deşi la început te poţi începută la naştere, care se anestezie regională

simţi uşor ameţită sau slăbită. După primele
şase ore de stat în pat, te poţi mişca în jur, pen-
tru a-ţi recăpăta puterea mai repede, a uşura
funcţia urinară şi intestinală şi pentru a preveni
flebita.
înrăutăţeşte în poziţie stând ridicată
Durere şi sensibilitate în faţă şi în
spatele pelvisului însoţită de
neputinţa de a umbla
Agitaţie, panică, depresie însoţite de
plapitaţii, respiraţie dificilă,
plâns necontrolat, sentimente de furie, de panică, depresie,
insomnie sau lipsa poftei de mâncare
Dureri în piept, respiraţie grea,
scuipi sânge
Separarea simfizei pubiene
Tulburări emoţionale
postpartum incluzând atac
gândire obsesivă,
îngrijorare exagerată.
Embolie pulmonară

243
MAMA ŞI PRUNCUL
Se examinează şi perineul spre a constata, dacă
eventuala rană de la naştere se vindecă satisfă-
cător. Cu speculul ţi se va face un examen
intern, pelvin, spre a vedea dacă eventuale
fisuri pe colul uterin sau în vagin se vindecă
satisfăcător. De asemena ţi se vor lua probe
pentru testul Papanicolau. La examenul pelvin
medicul va palpa uterul şi ovarele, precum şi
tonusul muscular al vaginului. Vizita îţi va da
prilejul să discuţi despre alimentaţie, scăderea
în greutate, exerciţiile pe care trebuie sã le faci,
pentru a întări muşchii abdominali, despre
măsurile de prevenire a altei sarcini imediate,
tristeţea sau depresia după naştere, reluarea
activităţii sexuale şi alte întrebări pe care le ai.
De asemenea discută despre dezvoltarea prun-
cului, dificultăţi în alăptare. Dacă ai avut o
cezariană, medicul te va consulta la două săp-
tămâni după operaţie.
Cheamă urgent medicul obstetrician când
prezinţi următoarele simptome şi semne.
Urinarea dureroasă
După naştere vezica urinară, intestinul şi
peretele pelvin pot fi sensibile şi dureroase,
făcând urinarea dificilă. Un duş cald poate rela-
xa muşchii şi uşura urinatul, mai ales după epi-
ziotomie.
Sugestii:
- Practică exerciţii de relaxare şi contractare
a muşchilor pelvini.
- Consumă lichide multe.
- Comprese reci şi calde pe perineu.
- Atenţie: dacă prezinţi arsuri, durere senza-
ţii frecvente de a urina poţi avea o infecţie uri-
nară şi e nevoie să consulţi medicul.
Constipaţia
Se datoreşte scăderii tonusului intestinal,
absenţa alimentelor în timpul travaliului, aso-
cierea hemoroizilor şi/sau dureri de perineu.
Sugestii:
- Măreşte consumul de lichide şi fibre ali-
mentare şi amplifică activitatea fizică.
- Prune uscate, moi sau compot.
- Ceaiuri de cruşin, muşeţel, anghinare.
- Când aceastea nu dau rezultate, medicul
poate prescrie un laxativ uşor.
244
Greutatea
Cele mai multe femei pierd 5-6 kg imediat
după naştere. O parte din greutatea rămasă
este sub formă de lichide şi se va pierde treptat
în următoarele săptămâni. Restul este grăsime
depozitată, care furnizează calorii pentru pro-
ducerea de lapte în următoarele luni. Scăderea
în greutate este mai mare pentru lăuzele care
alăptează. Cu activitate fizică, alimentaţie adec-
vate şi alăptat, cele mai multe femei îşi revin la
greutatea dinaintea sarcinii, în 5–6 luni. Evită
să scazi în greutate prea repede; aceasta poate
influenţa calitatea şi volumul laptelui de sân.
Pentru a scadea în greutate treptat e nevoie de
o oră de exerciţii pe zi, ceea ce consumă cam
400 de kcalorii; dacă mai renunţi şi la câteva
dulciuri, aceasta înseamnă cam 500 de kcalorii
pe zi, permiţându-ţi să scazi cam ½ kg pe săp-
tămână, ceea ce este suficient.
Legătura mamei cu nou-născutul
Înseamnă a începe să-ţi cunoşti copilul, să-i
poţi înţelege semnele şi nevoile, să descoperi ce
i se potriveşte şi ce nu, să-i răspunzi cu sensibi-
litate şi deci să-l îngrijeşti ca mamă. Nou-năs-
cutul răspunde la dragostea mamei manifes-
tându-şi ataşamentul faţă de ea. Modul cum îl
vei îngriji îi va modela viaţa şi personalitatea.
Unele mame îşi cunosc intuitiv copilul, nu
numai conştient. Ele simt imediat ce îl face să
plângă, ce îl calmează, cum îi place să fie ţinut
şi cum reacţionează la lucrurile din jur.
Dezvoltarea unei astfel de intuiţii este uşurată
de contactul timpuriu cu nou-născutul, alăpta-
rea şi ţinutul în braţe.
Legătura timpurie cu copilul se face prin
ţinerea lui în aceeaşi cameră cu mama din
momentul naşterii şi până la ieşirea din mater-
nitate, dacă nu există vreo complicaţie care să
împiedice aceasta. Lăuza are grijă de copil, iar
personalul medical o ajută şi o sfătuieşte. A fi
împreună 24 de ore pe zi este cel mai bun mod
de a se cunoaşte unul pe celălalt. Asemenea
nou-născuţi plâng mai puţin şi învaţă să sugă
mai devreme, iar mamele se odihnesc mai
mult, fiind mai puţin îngrijorate cu privire la
copil. Mângâiatul şi privitul copilului în ochi
trezesc sentimente materne liniştitoare.
Sânul este pentru copil o sursă de hrană dar

şi de confort. Alăptarea permite o mai bună
cunoaştere a copilului. Mama învaţă să recu-
noască semnele premergatoare plânsului; copi-
lul nu mai trebuie să plângă pentru a-i fi înde-
plinite nevoile.
Ţinutul copilului în braţe sau într-un sac
pentru copil câteva ore pe zi; de acest obicei
străvechi beneficiază atât mama cât şi copilul.
Copiii purtaţi în braţe plâng mai puţin, contac-
tul fizic cu mama liniştindu-i.
Nutriţia lăuzei
Mama care alăptează are nevoie de protei-
ne, vitamine, minerale, lichide şi calorii în plus,
chiar mai mult decât în timpul sarcinii. În pri-
mele 4-6 luni de viaţă pruncul creşte cât în cele
9 luni de sarcină. Laptele mamei îi oferă toată
energia de care are nevoie, pentru a-şi dubla
greutatea de la naştere, până când începe diver-
sificarea alimentaţiei. Nu este nevoie de ali-
mente speciale pentru creşterea secreţiei de
lapte, ci de o alimentaţie echilibrată. Sunt nece-
sare alimentele bogate în fier, deoarece pierde-
rile de sânge de după naştere cresc riscul de
anemie.
Lăuza trebuie să consume 400-500 kcalorii
în plus faţă de perioada prenatală, pentru a asi-
gura producerea de lapte şi scăderea treptată în
greutate (2 kg pe lună). O parte din grăsimea
depozitată în timpul sarcinii este folosită pen-
tru lactaţie. Curele de slăbire nu sunt indicate
în primele luni după naştere sau la femeile care
alăptează. Chiar mamele subnutrite îşi pot
alăpta copiii, dar cele cu o dietă sănătoasă au
un lapte de calitate mai bună. Unele compo-
nente din laptele de sân variază cu ceea ce
mănânci. De exemplu mamele cu o dietă boga-
tă în grăsimi nesaturate au un lapte bogat în
acizi graşi omega 3, ai căror copii au perfor-
manţe mai bune la testele de acuitate mintală, 4
ani mai târziu. Consumă peşte, nuci, soia,
seminţe de in şi ulei de rapiţă, bogate în gră-
simi omega 3 şi în special DHA şi mai puţină
margarină la cutie.
Se recomandă trei mese pe zi şi între ele
gustări uşoare: fructe, nuci, brânză şi lapte.
Proteinele suplimentare se obţin din porţii mai
mari de carne, lapte, ouă sau brânză. Calciul
suplimentar se poate obţine din două pahare
de lapte pe zi, iar vitamina D prin expunere la
Lăuzia
lumina soarelui. Bea suficientă apă pentru a
înlocui lichidele pe care le pierzi alăptând.
Fructele şi zarzavaturile proaspete te rehidra-
tează, combat constipaţia, oferă vitamine, fibre
şi fitoelemente. Berea nu creşte secreţia de
lapte. Trebuie evitate alcoolul şi cafeina care
trec uşor prin lapte la copil. Dacă ocazional
consumi o mică băutură, nu alăpta copilul în
următoarele 2 ore. Cafeina produce agitaţie şi
insomnie la copil, de aceea consumul trebuie
limitat la 1-2 ceşcuţe pe zi. Nu reîncepe să
fumezi, dacă erai fumătoare înainte de sarcină.
Chiar fumatul pasiv este carciongen pentru
copilul mic, iar mamei fumătoare îi scade viaţa
cu cca. 15 ani.
Vitaminele din laptele de sân depind de ali-
mentaţia şi depozitele mamei. O alimentaţie a
mamei scăzută în vitamine duce la scăderea lor
în lapte şi la deficitul de vitamine la sugar.
Mamele care alăptează au deseori un deficit în
vitaminele B6 şi D, precum şi în iod şi seleniu.
Dacă gravida a fost complet vegetariană în tim-
pul sarcinii, nou-născutul va fi deficitar în vita-
mina B12, chiar dacă mama nu prezintă nici un
semn de deficit.
Vitaminelele prenatale ca şi un adaos de
fier, sunt de asemenea necesare, pentru reface-
rea depozitelor şi combaterea oboselii. Evită
consumul excesiv de vitamine şi iod din prepa-
ratele comerciale, deoarece dozele mai mari
decât cele recomandate nu oferă avantaje şi se
pot elimina prin lapte putând fi toxice pentru
copil. Se recomandă continuarea unei alimenta-
ţii sănătoase după sarcină şi lăuzie, pentru a
scădea riscul de obezitate, boli de inimă, diabet,
artrită şi alte boli legate de stilul de viaţă în
timp ce devii un model pentru pruncul tău în
dezvoltare.
În funcţie de alimentaţia mamei, unii sugari
pot prezenta erupţii cutanate, diaree, constipa-
ţie, vărsături, wheezing, iritabilitate marcată
după supt. Acestea pot fi semne de alergie la
alimente. Este prudent să elimini treptat ali-
mentul suspect pentru câteva săptămâni pen-
tru a vedea dacă simptomele dispar. Va trebui
însă să-l înlocuieşti cu un alt element nutritiv
pentru a nu compromite echilibrul alimentar.
Alăptarea
Majoritatea mamelor sunt capabile să alăp-
245
MAMA ŞI PRUNCUL
teze. Laptele mamei este cea mai bună sursă de
nutriţie pentru nou-născut. Are substanţe
nutritive speciale, care ajută copilul să crească
şi anticorpi, care îl apară de unele infecţii.
Alăptarea are şi beneficii emoţionale, uşurând
formarea unei legături calde şi strânse între
mamă şi copil.
Producerea de lapte este influenţată de
sănătatea, alimentaţia şi starea psihică a
mamei. Sânii sunt pregătiţi pentru a produce
lapte încă din timpul sarcinii. Hormonii pro-
duşi de placentă şi ovare stimulează creşterea
ţesutului glandular din sâni. Declanşarea secre-
ţiei de lapte este produsă de hormoni din hipo-
fiză, dar continuarea secreţiei şi golirea glandei
sunt reflexe stimulate de suptul copilului.
Aceste reflexe pot fi declanşate de supt, plân-
sul copilului înfometat, sau chiar de apropierea
sa de mamă.
La început sânii produc un lichid subţire şi
lipicios numit colostru. Colostrul conţine apă,
proteine, zahăr, vitamine, substanţe minerale şi
anticorpi care protejează nou născutul de infec-
ţii. La 3-5 zile după naştere producerea de
colostru scade treptat şi începe secreţia de
lapte. Când începe să vină laptele, sânii se
măresc, devin sensibili şi întăriţi; apar vene sub
piele. Aceste schimbări sunt normale; cel mai
bun remediu este alăptatul frecvent al unui
sugar flămând.
Femeile cu sânii mici pot produce suficient
lapte; alăptarea nu este legată de mărimea sâni-
lor. Mama poate să-şi alăpteze copilul îndată
după naştere, chiar în sala de naştere. Cu cât se
începe alăptarea mai devreme cu atât mai repe-
de mama va avea lapte suficient. Acest concept
nu este încă acceptat în toate maternităţile.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a
elaborat o serie de recomandări pentru a veni
în sprijinul maternităţilor şi a face din aceste
instituţii adevărate “prietene ale nou-născutu-
lui”:
- program scris de alăptare la sân cu instruc-
taj frecvent al întregului personal medical;
- însuşirea tehnicilor necesare pentru reali-
zarea competentă a acestui program, de către
întregul personal medical;
- informarea gravidelor despre beneficiile
alăptării;
- ajutarea mamelor pentru a începe alăpta-
rea în prima jumatate de oră după naştere;
246
- instruirea mamelor asupra tehnicii alăptă-
rii şi a menţinerii lactaţiei, chiar dacă sunt sepa-
rate de copiii lor;
- interdicţia de a da nou-născuţilor să bea
sau să mănânce altceva decât lapte de sân, fără
o indicaţie a medicului;
- permisiunea rămânerii împreună a mame-
lor şi a nou-născuţilor timp de 24 de ore pe zi în
aceeaşi cameră;
- încurajarea alimentaţiei la sân la cerere;
- interzicerea tetinei sau suzetei la nou-năs-
cuţii alimentaţi la sân;
- încurajarea formării grupurilor de sprijin a
alăptării la sân şi recomandarea lor după ieşi-
rea din maternitate.
Înainte de externarea din maternitate medi-
cul şi asistenta vor învăţa lauza despre: baia
copilului, îngrijirea cordonului ombilical, ali-
mentaţie, scaune şi urină, aspirarea secreţiilor
din nas şi gură, prevenirea supraîncălzirii sau a
pierderii de căldură, comportarea copilului,
somn, plâns, semne de boală, prevenirea acci-
dentelor acasă, eventual folosirea scaunului
pentru copil în automobil, examinarea periodi-
că, evitarea unei noi sarcini în urmatorii doi
ani. Se pot adăuga liste de instructaj, broşuri,
vizionarea de casete, cărţi pentru îngrijirea
copilului, etc.
Lăuza trebuie să cheme medicul sau moaşa
dacă prezintă: febră persistentă, modificarea
lohiilor, durere localizată la sâni, abdomen,
perineu sau gambe, urinare frecventă sau dure-
roasă şi depresie continuă.
Probleme ale sânilor după naştere
Umflarea sânilor (furia laptelui)
Apare între a doua şi a şaptea zi după naş-
tere. Este mai accentuată la primul copil sau
când nu a fost pus la sân decât după 24-36 de
ore de la naştere. Dacă laptele vine repede,
sânii pot deveni aşa de plini, tari şi sensibili,
încât nou-născutul nu mai poate prinde mame-
lonul să sugă. Alăptatul devine dureros, iar
mama poate rări suptul. În plus congestia sâni-
lor îngreunează scurgerea laptelui. Chiar dacă
nou-născutul prinde mamelonul, nu poate
suge suficient.
Starea se îmbunătăţeste după câteva zile.
Până atunci se pot folosi comprese reci sau un
analgezic slab, recomandat de medic.
 Lăuzia

Comprimarea manuală sau aspiraţia cu mamelonul în gură, cam până la al 20-lea supt,
pompa ajută curgerea laptelui în exces şi per- după care scad, sânul devenind mai rezistent.
mite copilului să prindă mai bine areola sânu- Sunt mai frecvente la blonde sau când nou-năs-
lui. Sub nici cutul suge viguros sau incorect. Copilul poate
un motiv nu freca mamelonul de cerul gurii când suge sau
încerca să nu prinde sânul corect, fie că nu deschide gura
eviţi alăpta- larg când prine sânul sau îi scapă areola şi suge
tul, din doar din mamelon.
cauza dure- O durere vie în timpul alăptării poate fi
rii, deoarece datorată unei fisuri în mamelon, care uneori
cu cât copi- poate chiar sângera. Fisurile se produc dacă
lul suge mameloanele nu sunt uscate complet, după fie-
mai puţin, care supt, când resturile de lapte se usucă pe
cu atât sânii mameloane şi prin lipsa de igienă.
vor fi mai Fisurile pot
umflaţi. duce la infec-
Alăptările tarea sânilor.
frecvente şi Prevenirea se
prelungite face prin
sunt modul expunerea
Congestia masivă a sânilor
cel mai bun sânilor la aer,
de a evita cât mai des în
umflarea sânilor. cursul zilei şi
Sugestii pentru a micşora disconfortul pro- aplicarea unei
dus de umflarea bruscă a sânilor: picături de
- Alăptează frecvent, la 1-3 ore, ori de câte Mamelon fisurat lapte de sân
ori îi e foame, de la ambii sâni, cel puţin câte 10- sau de ungu-
20 minute la fiecare sân. ent pe tampo-
- Dacă mamelonul e prea tare, stoarce puţin nul de sub sutien. Medicul poate recomanda o
lapte din el înainte de supt. cremă calmantă cu lanolină, aplicată de câteva
- Învaţă copilul să prindă corect sânii din ori pe zi, după alăptare. Fisura se vindecă în
primele zile, când sunt încă moi. Prinderea câteva zile.
sânului se face cu toată gura, aşa încât buzele şi Sugestii pentru micşorarea durerilor de
gingiile sunt aşezate în spatele areolei. mamelon:
- Încearcă să-i cobori buza de jos aşezând-o - Opreşte suptul înainte de a lua copilul de
sub areolă. la sân, băgându-i un deget în gură; copilul va
- Masează uşor sânul în timp ce alăptezi. lăsa mamelonul (sfârcul) fără să tragă de el.
- Pune comprese reci sau gheaţă pe sânii - Alăptează-l întâi din sânul care doare mai
umflaţi. puţin şi eventual goleşte-l manual pe cel cu
- Excesul de lapte trebuie muls manual în fisură.
pat, sub duş cald sau cu o pompă. - Alăptează frecvent, cam la fiecare 2 ore.
- Spălarea sânilor cu apă călduţă stimulează - Stimulează eliminarea laptelui, înainte de
curgerea laptelui. a pune copilul la sân, prin comprese calde,
- Poartă chiar când dormi, un sutien care masaj sau mulgere uşoară.
oferă un suport ferm. - Spală-ţi mâinile înainte de a atinge sânii.
- Ia o tabletă de acetaminofen. - Nu-ţi spăla mameloanele cu săpun după
fiecare supt; săpunul usucă pielea eliminând
Dureri ale mameloanelor stratul de grăsime protectoare şi poate agrava
Durerile uşoare din mamelon în timpul sup- un mamelon fisurat sau dureros. Usucă sânii
tului sunt frecvente, mai ales în primele minu- prin tamponare uşoară, nu prin frecare.
te de alăptare când copilul prinde sânul şi trage - Lasă sfârcurile să se usuce la aer între alăp-

247
MAMA ŞI PRUNCUL
tări.
- Mulge câteva picaturi de lapte şi lasă-le să
se usuce pe sfârc; anticorpii din lapte ajută vin-
decarea pielii.
- Poartă tampoane de bumbac sub sutien şi
schimbă-le des; evită-le pe cele din plastic.
- Cercetează gura copilului pentru semne de
mărgăritărel (micoză cu candida): pete albe pe
limbă, gingii, pe partea internă a obrajilor şi
buzelor.
- Evită aplicarea cremelor, fără recomanda-
rea medicului.
Blocarea unui conduct de lapte
Apare ca o umflătură mai mică sau mai
mare, sensibilă sau dureroasă, roşie şi dură în
sân.
Este produsă de sânii umflaţi prin golirea
incompletă, de un sutien prea strâns sau de
secreţii uscate, care astupă deschiderea mame-
lonului. Deshidratarea, prin consum insuficient
de lichide, este o cauză favorizantă. Dacă nu
este tratat poate rezulta o infecţie acută. Baza
tratamentului este menţinerea scurgerii lapte-
lui.
Sugestii:
- Alăptează frecvent, cel puţin la fiecare
două ore. Începe alăptarea la sânul afectat şi
goleşte-l complet sânul la fiecare supt. Nu opri
alăptatul.
- Comprese calde umede pe sân timp de 15-
20 de minute înaintea alăptării.
- Masează uşor sânul din spatele zonei
dureroase, în timp ce alăptezi, pentru a împin-
ge laptele către mamelon.
- Aşează copilul la sân cu bărbia aproape de
aria afectată, pentru a o drena mai bine. Dacă
nici aceasta nu are efect, intră sub duş, săpu-
neşte-ţi sânii şi presează-i uşor, dar prelungit,
din spatele zonei dureroase, către mamelon.
- Mulge laptele rămas, dacă la sfârşitul sup-
tului laptele curge încă în jet, când sânul este
stors. Folosirea pompei poate fi utilă.
- După fiecare supt curăţă mamelonul cu un
tampon înmuiat în apă fiartă şi răcită şi apoi
lăsa-l să se usuce.
- Evită presiunea pe conductul astupat.
- Caută pe mamelon urme de lapte uscat sau
de canal astupat, ca un coş mic, pe care medicul
sau asistenta îl pot deschide cu un ac steril.
Aceasta poate provoca o mică sângerare, dar
248
nu e dureros.
- Dacă umflătura nu dispare într-o zi, două,
consultă imediat medicul; poţi să ai un abces la
sân ( o parte de ţesut infectat, plin cu puroi).
Mastita (infecţia sânului)
Infecţia acută a sânului se produce când
bacteriile (mai des stafilococul auriu) intră
printr-o fisură a pielii mamelonului într-un
conduct de lapte. Transmiterea se face de la
gura şi nările copilului, a mamei, a personalu-
lui medical, lohii sau obiecte contaminate. Este
favorizată de golirea insuficientă a sânului,
sutiene cu suport de sârmă, schimbarea rară a
compreselor de sân, deshidratare, anemie, obo-
seală, şi stres. Apare mai frecvent între a 7-a şi
a 28-a zi după naştere. Partea afectată din sân
devine foarte dureroasă, roşie, umflată, fermă
şi caldă, iar ganglionii din axilă pot fi măriţi.
Lăuza se simte obosită, are dureri de cap
sau de încheieturi, ca într-o gripă, urmate de
febră mare şi frisoane. Infecţia nu se transmite
la copil, dar acesta poate avea o erupţie.
Consultă imediat medicul. Tratamentul include
antibiotice: cefalosporine, cloxacilin, dicloxaci-
lin sau augmentin, pe întreaga durată prescri-
să, chiar dacă simptomele au dispărut; repaus
la pat, înlăturarea sutienelor strâmte, alăptare
frecventă (la 2-2 ½ ore) oferind prima dată
sânul afectat; schimbarea poziţiei sugarului la
sân la fiecare alăptat, lichide pentru a satisface
setea, comprese calde şi medicamente contra
durerii. Antibioticele vor schimba culoarea
scaunelor copilului.
Mastita este o infecţie a sânului nu a lapte-
lui. De aceea laptele nu este periculos pentru
copil. Compoziţia laptelui nu este afectată.
Alăptatul trebuie continuat pentru golirea sâni-
lor. Întreruperea temporară a alăptării poate
încetini vindecarea sau duce la alte complicaţii.
Cu tratament precoce, mastita se vindecă în
câteva zile. Dacă nu este tratată, se formează un
abces care va necesita o mică operaţie pentru a-
l drena. Mastita la ambii sâni este foarte rară,
provocată de streptococ luat de la copil.
Medicul trebuie anunnţat imediat pentru a
trata şi copilul. După cura de antibiotice şi vin-
decare, fii atentă la semne de infecţie cu ciu-
perci (micoză).

Abcesul de sân
Este o acumulare de puroi în sân. Apare
prin întârzierea tratamentului mastitei.
Simptomele sunt: durere severă, pulsatilă;
umflătură (edem) care nu se modifică după
supt, durere şi căldură în zona afectată şi febră
între (37,8-39,4o C). Pe lângă antibiotice, trata-
mentul include de obicei drenaj chirurgical sub
anestezie locală. Unii chirurgi încearcă să dre-
neze abcesul prin aspiraţii repetate cu seringa,
în interval de câteva săptămâni.
Prin incizie se va scurge lapte pentru scurt
timp, dar se va vindeca şi secreţia de lapte va
continua.
Suptul la sânul afectat trebuie oprit tempo-
rar, deşi trebuie să-ţi goleşti sânul, fără a folosi
laptele recoltat, până ce te vindeci şi reiei alăp-
tatul.
Flebita şi tromboflebita
Inflamarea venelor (flebita) şi formarea de
cheaguri de sânge, care îngustează sau astupă
vena (tromboflebita) sunt complicaţii posibile
la femeia lăuză. Hormonii de sarcină, imobili-
zarea în pat, deshidratarea şi varicele favori-
zează formarea de cheaguri.
La venele picioarelor, se manifestă prin
durere, roşeaţă şi umflare locală; dacă vena este
superficială, se observă traiectul ei îngroşat şi
dur. Apare de obicei în primele zile după naş-
tere, mult mai rar după câteva săptămâni.
Principalul pericol al tromboflebitei este mobi-
lizarea cheagului şi trecerea lui prin vene la
inimă sau la arterele pulmonare, unde poate
opri parţial circulaţia sângelui. Cheagul oprit în
plămân produce embolie pulmonară; după
mărimea cheagului simptomele pot fi absente,
sau: durere în piept, respiraţie dificilă, şoc şi
chiar deces.
Tromboza venelor superficiale este mai
puţin gravă şi poate fi tratată prin ridicarea
extremităţii, comprese calde şi medicamente
antiinflamatorii timp de câteva săptămâni.
Diagnosticul se face prin examen clinic, ultra-
sunet, probe care măsoară fluxul de sânge şi
eventual flebografie (radiografia venei).
Tratamentul se face în spital şi include: repaus
la pat, poziţie ridicată a piciorului, medicamen-
te care previn formarea de cheaguri noi. Se
continuă cu un anticoagulant pe cale bucală
Lăuzia
timp de 3-6 luni. Lăuza va fi imobilizată la pat,
nu va putea merge nici măcar la baie, în
schimb va putea avea copilul cu ea şi alăpta.
Tromboflebita pelvină se produce în venele
profunde, mai ales după cezariană. Durerea
apare în abdomenul inferior, mai mult pe
dreapta, la câteva zile după naştere; se însoţeş-
te de febră, greaţă şi vărsături. Tratamentul
cuprinde antibiotice, heparină şi rareori opera-
ţie.
Prevenirea flebitei şi tromboflebitei se face
prin prevenirea şi îngrijirea varicelor, mobiliza-
rea precoce după naştere, consumul crescut de
lichide, bandajarea cu faşă elastică a picioare-
lor, sau purtarea de ciorapi elastici, pentru a
preveni stagnarea sângelui în venele varicoase.
Flebita din lăuzie se poate repeta la sarcinile
următoare. Pentru prevenire, gravidei i se pot
administra anticoagulante în timpul sarcinii.
Tulburările emoţionale după naştere
Naşterea unui copil se însoţeste deseori de
fluctuaţii emoţionale, de la forme uşoare la cele
mai grave.
Cauzele sunt multiple: scăderile bruşte ale
hormonilor, oboseala, modificările corporale,
greutăţile din timpul naşterii, sarcina nedorită,
boli, neîncredere în capacitatea mamei de a
îngriji copilul, probleme nerezolvate din pro-
pria copilărie, sprijin social şi emoţional insufi-
cient de la soţ sau familie, dificultăţi financiare.
Sunt mai frecvente la femeile cu un trecut de
depresie personală sau în familie, alcoolism sau
stres, după o sarcină traumatică, avort.
Modificările depresive după naştere îmbra-
că trei forme după gravitatea lor: tristeţea,
depresia şi psihoza.
Tristeţea după naştere
Afectează până la 80% dintre lăuze; apare
de obicei la câteva zile după naştere şi rareori
durează mai mult de o săptămână. Se poate
transforma în depresie postnatală în următoa-
rele sarcini. Simptomele includ perioade scurte
de nelinişte, tristeţe, plâns, epuizare, dureri de
cap, iritabilitate, desconsiderare de sine, lipsa
poftei de mâncare - care trec de la sine.
Sugestii: nu suferi în tăcere, exprimă-ţi îngri-
jorarea la alţii în care ai încredere, mănâncă
regulat şi sănătos, ai grija de tine şi de copil,
249
MAMA ŞI PRUNCUL
cere altora să te ajute la treburile casei, exer-
sează zilnic dar odihneşte-te suficient, ieşi afară
din casă, nu ezita să ceri din vreme sfatul medi-
cului.
Dacă simptomele de tristeţe persistă mai
mult de zece săptămâni sau apar gânduri de
sinucidere, femeia va trebui să consulte fără
întârziere medicul, pentru depresia de după
naştere.
Depresia postnatală
Afectează 10-20% din lăuze şi este mai frec-
ventă la a doua sarcină. Imediat după naştere
femeia se simte bine, iar simptomele apar după
cel puţin o săptămână - uneori după 6-8 săptă-
mâni sau mai mult.
Aceste simptome sunt: oboseală intensă,
anxietate pesistentă, tulburări de somn, crize
de frică şi de plâns, dificultăţi de concentrare,
gânduri ostile faţă de sine, vinovăţie, lipsă de
energie, respingerea soţului şi pierderea intere-
sului pentru orice. Femeile se simt incapabile
să-şi îngrijească copilul şi consultă des pedia-
trul. Depresia este fluctuantă, o zi bună fiind
urmată de zile rele.
Psihoza postnatală
Este rară şi gravă. Mamele pierd contactul
cu realitatea. În primele două zile după naştere
femeia este agitată intens şi are insomnie, apoi
brusc prezintă perioade de paranoia (delir de
persecuţie şi grandoare), confuzie, dezorienta-
re, incoerenţă. Devine iraţională, are halucina-
ţii, coşmaruri, delir, gânduri şi acţiuni ostile
faţă de ea şi copil. Cu un tratament adecvat de
urgenţă, simptomele dispar în două luni, dar
pot apare în sarcinile viitoare. Mama trebuie să
continue tratamentul acasă, la indicaţiile psi-
hiatrului şi să participe la şendinţe de psihote-
rapie.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Se manifestă prin gânduri obsesive (teama
de germeni) şi rituale compulsive (spălarea pe
mâini de zeci de ori). Au gânduri obsesive de a-
şi leza proprii copii. Spre deosebire de femeile
cu psihoză postpartum, acestea nu-şi materia-
lizează gândurile. Unele însă îşi pot neglija
copiii.
250
Sindromul de stres postraumatic postnatal
Poate rezulta din trauma psihică a unei naş-
teri înfricoşătoare, după o boală neaşteptată a
mamei sau a copilului. Simptomele se intensifi-
că când sarcina îi declanşează amintiri din trau-
me trecute, cum ar fi spitalizarea anterioară,
care a înfricoşat-o, abuz fizic sau sexual.
Femeia experimentează retrăirea momentului
traumatic, coşmare, furie şi protecţia excesivă a
copilului sau propriu.
Tulburarea de anxietate şi panică postnatală
Femeile care au avut înaintea sarcinii crize
de panică pot prezenta o înrăutăţire a lor după
naştere. Aceste crize se manifestă prin dureri în
piept, tremurături, transpiraţii, palpitatii, respi-
raţie accelerată urmate de furnicături în extre-
mităţi şi amorţeală în jurul gurii, ameţeli, grea-
ţă, diaree, senzaţie de detaşare, pierderea con-
trolului şi tristeţe profundă. Poate avea o frică
ireală de a rămâne singură, de a pierde copilul,
frică de moarte. Crizele încep la 2-3 săptămâni
după naştere, se pot repeta în cursul unei zile,
pot împiedica îngrijirea copilului sau pot evo-
lua către un sindrom depresiv.
Diagnosticul modificărilor emoţionale înce-
pe de la prima vizită prenatală şi continuă la
fiecare examen medical, la care gravida este
întrebată despre ce şi cum se simte. Când varia-
ţiile emoţionale apar anormale, medicul poate
recomanda consult psihiatric. După naştere, se
poate cere, în plus, o probă de funcţionare a
glandei tiroide; 2-4% din lăuze pot prezenta
scăderea funcţiei acestei glande, simptomele
fiind asemnătoare cu acelea ale depresiei pos-
tnatale nepsihotice.
Tratamentul tulburărilor psihice postnatale
Se recomandă repaus, somn, exerciţii fizice
regulate (mersul), expunere zilnică la soare, în
aer liber, timp liber pentru persona proprie, cu
limitarea responsabilităţilor. Pe cât posibil se
evită cofeina, alcoolul şi medicamentele de
somn. Sprijinul emoţional al familiei şi al prie-
tenilor este vital.
Formele mai grave sunt tratate cu medica-
mente şi psihoterapie; în acelaşi timp se iau
precauţii pentru evitarea lezării mamei sau a
copilului. Dacă tratamentul medicamentos nu
este eficace, se pot folosi electroşocuri (trata-
ment electroconvulsiv)

Spitalele moderne permit internarea mamei
psihotice împreună cu copilul. Mama trebuie
să continue tratamentul după indicaţiile medi-
cului, chiar dacă se simte mai bine.
Exerciţiile fizice în lăuzie
Sunt cel mai bun mod de restabilire a tonu-
sului muscular şi de recăpătare a formei de
dinaintea sarcinii. Exerciţiile după naştere fac
să scadă abdomenul şi întăresc perineul. Ele
previn pierderea de urină (incontinenţa urinară
la stres), căderea (prolapsul) organelor genita-
le, dificultăţile sexuale, micşorează riscul de
varice, dureri de spate, crampe la picioare,
edeme şi formarea de cheaguri de sânge în
vene; ajută îmbunătăţirea circulaţiei, grăbesc
vindecarea uterului şi revenirea la normal a
articulaţiilor, ajută relaxarea şi scad stresul.
La câteva săptămâni după naştere, după
vindecarea epiziotomiei, încetarea lohiilor şi
vizita medicală, încearcă să-ţi stabileşti un pro-
gram zilnic de exerciţii fizice, ceea ce nu este
uşor, având deja atâtea de făcut. Treburile zil-
nice nu te vor ajuta prea mult să-ţi revii la
forma iniţială.
Combină mersul pe jos cu exerciţiile la sol
(aerobice) şi eventual
alergatul, bicicleta,
înotul şi altele ase-
mănătoare. Începe
lent, cu exerciţiile
cele mai uşoare, de
încălzire. Exersează
puţin şi des, cu
pauze scurte deoare-
ce muşchii se refac în
perioadele de repaus
şi opreşte-te înainte
de a obosi.
Înainte de exerci-
ţii alăptează şi apoi
poartă un sutien
sport sau 2 sutiene
obişnuite, pentru a
suporta sânii. Mergi
la baie înainte de a
exersa. Include copi-
lul în activitatea ta
Exerciţii care includ fizică. Plimbă-l cu
nou-născutul căruciorul sau aşea-
Lăuzia
ză-l pe burtă când faci exerciţii la sol, când îşi
ţine capul.
Poţi începe curând exerciţiile fizice după o
naştere vaginală necomplicată, cu respiraţii
adânci şi exerciţii Kegel. Programul de exerciţii
ar trebui să cuprindă încălzirea, exerciţii aero-
bice, de întărire, de flexibilitate şi apoi relaxa-
rea corpului cu repiraţii adânci şi rare. Nu
neglija exerciţii de întărire a muşchilor abdomi-
nali, ai spatelui şi ai pelvisului.
Nu exagera, deoarece articulaţiile sunt încă
laxe. Fă pauze când oboseşti şi opreşte-te când
ai dureri, ameţeli, palpitaţii, respiraţie grea,
vedere tulbure, greaţă, dificultăţi la mers sau
sângerare vaginală abundentă.
Respiraţia abdominală profundă se face din
poziţia de repaus: cu mâinile pe abdomen, se
simte ridicarea lui în timpul unei inspiraţii pro-
funde; se contractă apoi muşchii abdomenului
în timp ce se expiră pe gură. Se începe cu 2-3
respiraţii, crescând treptat, pentru a evita
hiperventilaţia, manifestată prin ameţeli, furni-
cături la degete sau înceţosarea vederii.
Corectarea distazei muşchilor abdominali
Înainte de a începe exerciţii mai grele, află
dacă nu ai separarea (diastaza) muşchilor
drepţi abdominali, situaţi de o parte şi alta a
liniei mijlocii, produsă în timpul sarcinii.
Pentru aceasta întreabă medicul sau moaşa şi
examinează-te singură asfel: din poziţia culca-
tă, ridică uşor capul, cu braţele întinse înainte;
dacă simţi o umflătură moale sub ombilic,
aceasta arată separaţia.
Pentru a corecta separaţia muşchilor abdo-
minali, practică următorul exerciţiu: din pozi-
ţia culcată de repaus, trage aer în piept, apoi
încrucişează-ţi mâinile pe abdomen folosind
degetele ca să apropii marginile muşchilor
abdominali, pe măsură ce dai aerul afară şi îţi
ridici uşor capul. Inspiră în timp ce îţi cobori
uşor capul. Repetă de 3-4 ori, de două ori pe zi.
Exerciţii la sol
Din a patra zi după naştere, dacă nu ai dias-
tază (îndepărtarea muşchilor drepţi abdomi-
nali), poţi trece la exerciţii mai grele.
Din poziţia culcată îndoaie genunchii şi
apasă spatele în întregime, de la ceafă la fese,
pe podea. O zi, două după operaţia cezariană
poţi începe exerciţii uşoare pentru a grăbi vin-
251
MAMA ŞI PRUNCUL
decarea.
Întărirea abdomenului. În poziţia de repaus,
cu genunchii îndoiţi şi mâinile apăsate pe
abdomen, respiră adânc. Ridică-ţi capul în timp
ce expiri şi apropie-ţi cu mâinile muşchii abdo-
minali, apoi relaxează-te. Repetă de 10 ori. Cu
timpul vei putea să-ţi ridici capul tot mai sus.
Exerciţii pentru întărirea abdomenului
Îndoiri laterale. Stai drept, cu picioarele
depărtate. Aşează-ţi mâna dreaptă cât mai jos
pe coapsă, aplecându-te cu braţul stâng peste
cap, şi respiră adânc. Ţine-ţi respiraţia pentru
scurt timp, apoi îndreaptă-te în timp ce expiri.
Repetă îndoindu-te în partea cealaltă.
Aplecarea înainte. Cu picioarele întinse,
depărtate cât distanţa dintre umeri, împreu-
nează-ţi mâinile la spate. Apleacă-te înainte din
şolduri, ţinând spatele drept. Ridică apoi mâi-
nile cât poţi de sus. Respiră adânc de câteva ori,
apoi îndreaptă-te şi repetă.
Sexualitatea în lăuzie
Se recomandă reluarea activităţii sexuale
penetrante doar după oprirea lohiilor, vindeca-
rea vaginului şi perineului şi după examinarea
medicală (minim 4-6 săptămâni după naştere).
Reluarea activităţii sexuale are multe beneficii.
Pe lângă plăcere, ea reafirmă dorinţa şi afecţiu-
nea dintre soţi, iar hormonii eliberaţi în cursul
actului sexual produc contracţii uterine, care
ajută revenirea la starea dinaintea sarcinii.
Interesul pentru sex după naştere variază de
la o femeie la alta. Educaţia sexuală a mamei
creşte bucuria şi interesul ei pentru sex. Lipsa
de interes pentru sex a unor lăuze este natura-
lă, ele având nevoie de timp să-şi revină din
transformările sarcinii şi naşterii. Femeia se
poate considera neatractivă, ceea ce o face timi-
dă şi negativistă. Noile griji, frica de a nu
rămâne din nou gravidă, prezenţa unei noi per-
252
soane în casă, limitează capacitatea de relaxare
şi bucuria de a face dragoste. Femeia poate
deveni atât de absorbită de copil, încât să aibă
mai puţină nevoie de alte legături emoţionale
sau contact fizic, evitându-şi soţul. Chiar reac-
ţiile sale sexuale se pot centra pe copil, deoare-
ce alăptatul, prin secreţia de oxitocină, poate fi
un stimulent sexual, până la orgasm.
Vaginul poate fi încă dureros, mai uscat,
mai ales după o epiziotomie. Primul contact
sexual poate fi dureros; aceasta este un indiciu
că este nevoie de mai mult timp pentru vinde-
care. Dacă durerea se repetă va fi consultat
medicul. Ar putea fi o mică zonă nevindecată
în vagin sau o sutură, care nu s-a absorbit. În
ciuda acestor neplăceri, unele femei încearcă
să-şi satisfacă sexual soţii, din teama de a nu-i
pierde, ceea ce ar îmbrăca aspecte de abuz
sexual. O formulă mai simplă ar fi sexul oral.
Comunică deschis cu soţul tău, fii sinceră cu el
şi spune-i că sexul îţi provoacă dureri. Evitaţi
penetraţia în primele relaţii sexuale şi bucuraţi-
vă de o sexualitate tandră, nepenetrantă.
Soţii au nevoie de mai multe îmbrăţişări,
mângâieri, sărutări şi alte jocuri intime, înainte
de a deveni excitaţi sexual. Intimitatea se reface
treptat.
La reînceperea activităţii sexuale după naş-
tere, femeile care nu doresc să rămână din nou
însărcinate trebuie să folosească imediat meto-
de contraceptive (prezervative şi creme spermi-
cide). După naştere ovulaţia se poate produce
în orice moment, chiar înaintea reapariţiei
menstruaţiei. Alăptatul nu este o metodă con-
traceptivă sigură. Pilulele anticoncepţionale
scad secreţia de lapte şi nu trebuie folosite în
primele 2-3 săptămâni după naştere, până la
stabilirea secreţiei lactate.
Adaptarea familiei la noul stil de viaţă
Cele mai multe familii trec printr-o perioadă
de adaptare, de aproximativ un an, pentru a se
obişnui cu noua atmosferă. Factori care influ-
neţează adaptarea sunt: starea ta de sănătate şi
echilibrul emoţional, sănătatea şi tempera-
mentul copilului, spijinul familiei şi prietenilor,
starea financiară, dificultăţi de alăptare etc.
Soţul trebuie inclus în îngrijirea nou-născutu-
lui. Mama nu trebuie să-şi asume singură răs-
punderea creşterii şi îngrijirii copilului, pentru

că aceasta face ca soţul ei să se simtă îndepărtat.
Mulţi părinţi tineri subestimează eforturile
necesare îngrijirii unui copil. Este o activitate
epuizantă, care schimba profund modul ante-
rior de viaţă. Noua mamă are de învăţat nume-
roase aspecte de îngirjire a copilului, deşi unele
sunt instinctive.
Oboseala este inevitabilă după naştere.
Naşterea cere un efort asemănător urcuşului pe
o potecă de munte, lungă de 19 km. Oboseala
se datoreşte lipsei de somn, mai ales dacă mai
ai alţi copii, eşti anemică, ţi-ai reînceput servi-
ciul sau pruncul suge predominant noaptea.
Sugestii:
- Cere ajutor de la soţ, alte rude, prieteni şi
vecini. Rolul lor este să te ajute pe tine, mai
degrabă decât să aibă grijă de copil. Se pot
forma grupuri de mame noi ce se ajută între ele.
Colectează-ţi laptele de sân în biberon, pentru a
fi dat copilului de către soţ la masa de noapte,
tot aşa cum ar face-o cu laptele praf dacă nu ai
alăpta.
- Odihneşte-te îndeajuns. Dormi câte puţin
şi în timpul zilei, chiar dacă numai 15-20 minu-
te.
- Consumă alimente variate pentru a te asi-
gura că primeşti toate substanţele nutritive, de
care ai nevoie. Ia 3 mese regulate şi două gus-
tări între ele, pentru a-ţi menţine nivelul de glu-
coză în sânge şi de energie. Evită dulciurile şi
alimentele cu calorii goale.
- Acordă prioritate îngrijirii copilului şi dă
mai puţină atenţie altor treburi casnice.
- Nu te simţi vinovată dacă refuzi alte obli-
gaţii.
- Limitează orele de vizită. Dacă simţi că nu
poţi primi vizitatori, pune un anunţ pe uşă: ”
Sandra-Elena s-a născut la ora 21, în 19 Mai,
cântărind 3650 g; mama şi copilul sunt sănătoşi
şi vă roagă să-i scuzaţi, dar sunt obosiţi şi se
odihnesc”.
- Găteşte mai puţin, simplifică meniul fami-
liei, dar nu-ţi neglija propria alimentaţie. Bea
cel puţin 8 pahare de apă pe zi; deshidratarea
provoacă oboseală.
- Fă-ţi timp liber singură, ieşi afară din casă,
aerul proaspăt te va înviora. Te vei simţi mai
bine chiar după o scurtă pauză de schimbare a
decorului.
- Exersează fizic zilnic şi progresiv.
Activitatea fizică moderată îţi dă energie.
Lăuzia
- Nu-ţi neglija hrana spirituală; vorbeşte cu
persoane pe care le apreciezi şi împarte-ţi gân-
durile cu ele.
- Noile griji pot influenţa apropierea şi inti-
mitatea dintre tine şi soţ.
- Începe prin a-ţi organiza priorităţile; îngri-
jirea sănătăţii de exemplu, este mai importantă
decât aranjarea casei. Odihneşte-te îndeajuns,
alimentează-te corect, foloseşte ajutorul fami-
liei şi prietenilor şi nu te simţi vinovată, dacă
nu eşti o mamă perfectă de la bun început.
Stabileşte-ţi un program, incluzând soţul, axat
pe activitatea zilnică a copilului: alimentaţie,
somn şi joacă.
- Faceţi-vă timp liber pentru a-l petrece
împreună, doar tu cu soţul tău. Discutaţi noile
voastre roluri, participaţi împreună la diverse
activităţi şi nu lăsaţi neînţelegerile să vă înstrăi-
neze unul de altul.
- Menţineti legăturile cu cei din afara casei,
incluzând şi nou-născutul. Îl ajutaţi astfel să se
familiarizeze cu mediul înconjurător.
Vizita bunicilor la maternitate
Sugestii pentru bunici:
- Respectaţi deciziile tinerilor părinţi şi
modul lor de a îngriji copilul. Unele lucruri s-
au schimbat de când aveaţi voi copii mici. Daţi
sfaturi doar când sunt cerute.
- Asiguraţi tinerii că vor fi nişte părinţi
minunaţi.
- Căutaţi sa aflaţi lucruri noi despre îngriji-
rea pruncului eventual citind aceleaşi cărţi ca şi
253
MAMA ŞI PRUNCUL

mama.
- Întrebaţi cum îi puteţi ajuta la pregătirea
mesei, spălatul rufelor, curăţenia în casă, la
cumpărături sau la suptul de noapte cu bibero-
nul.
- Munca voastră va fi grea, odihna puţină,
oboseala intensă, dar foarte apreciată. Amintiţi-
vă cum eraţi şi voi ca părinţi pentru prima dată.
Înţelegeţi oboseala şi eforturile copiilor, iertând
greşelile ivite.
- Rezistaţi tentaţei de a purta tot timpul
copilul în braţe, el are nevoie de căldura sufle-
tească a părinţilor mai mult ca orice.
- Participaţi la fotografii şi înregistrări
video, care vor deveni amintiri de neuitat.

254