Metode de psihodiagnoză a creativităţii la copil

Psihodiagnoza este un act de analiză psihologică a unui caz și concomitent o sinteză

logică ce permite organizarea conștientă a măsurilor generale de influențare a personalității
subiectului considerat. (Ursula Șchiopu)

Creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena
şi polariza toate celelalte nivele de conduită, toate însuşirile psihice ale unui individ.
Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact continuu cu
lumea sa interioară şi cu lumea sa exterioară.

În psihodiagnoza creativităţii la copil sunt folosite cel mai frecvent următoarele metode:

1. Analiza produselor activităţii: presupune aprecierea atât a produselor realizate de elevi

la solicitarea şcolii, cât şi cele realizate din proprie iniţiativă. În cadrul acestei metode pot fi
folosite următoarele instrumente:

1.1. Chestionarul Minnesota, care inventariază numai activităţile desfăşurate din

iniţiativă personală.

1.2. Scalele de evaluare ale lui J.L. Holland (1961), care au două variante:

a. pentru investigarea creativităţii artistice: cuprinde 11 itemi, de exemplu premierea

la diverse concursuri (oratorie, sculptură,muzică, pictură, etc);

b. pentru investigarea creativităţii ştiinţifice: cuprinde 5 itemi, de exemplu

construcţia de aparate sau dispozitive, elaborarea unei comunicări ştiinţifice.

2. Studiul de caz: metoda poate fi adaptată fie în cazuri diagnostice, caz în care un subiect
este investigat prin mai multe metode, realizându-se apoi o analiză statistică prin care se pot
face generalizări, fie în scopuri de stimulare a creativităţii.

3. Metoda aprecierii (interevaluării) şi autoaprecierii (autoevaluării) este aplicabilă de

către profesori, părinţi sau de subiectul însuşi. Metoda poate fi folosită în domeniul şcolar şi
în cel tehnic. Prin interapreciere putem atinge două obiective:

1. putem identifica unele comportamente şi performanţe creative;

2. poate fi considerată ca fiind un criteriu extern de validare a rezultatelor obţinute

prin testele de creativitate.

S-a constatat că o imagine favorabilă despre potenţele creatoare ale unui individ
determină o imagine bună asupra propriei persoane.

4. Metoda testelor
 4.1. Bateria Guilford: cuprinde numai probe verbale şi cu timp limitat, ceea ce
constituie o deficienţă, întrucât dezavantajează persoanele lipsite de abilităţi verbale şi,
respectiv, cele caracterizate prin lentoare temperamentală. Se administrează colectiv începând
cu vârsta pubertăţii.

Conform modelului tridimensional al intelectului şi ai vectorilor acestuia, Guilford

defineşte şi realizează probe pentru mai multe tipuri de abilităţi (Minulescu, 2003):

1. Testele de fluiditate (4 serii) pentru:

1.1. fluiditatea verbală: măsurată prin testele de prefixe (listă de cuvinte care încep cu
acelaşi prefix), listele de cuvinte care conţinând aceleaşi litere, listele de cuvinte care urmează
aceluiaşi cuvânt;

1.2. fluiditatea ideaţională: măsurată prin testele de calităţi ale obiectelor (de exemplu
ce obiecte sunt în acelaşi timp roşii şi dure ? sau care ard ? etc.), testele de utilizări (liste de
utilizări pentru obiectele cunoscute);

1.3. fluiditatea asociativă: măsurată prin testele de asociaţii – a găsi sinonime, testele
de completare - a completa o propoziţie utilizând un adjectiv care lipseşte;

1.4. fluiditatea expresivă: măsurată prin testele de combinaţie de 4 cuvinte (se dau
literele cu care încep cuvintele);

2. Testele de utilizări schimbate, se referă la utilizări posibile, dar altele decât cele
obişnuite, pentru un obiect banal;

3. Testele de consecinţe se referă la aptitudinea de a imagina consecinţele posibile ale unui

eveniment neobişnuit;

4. Testele de embleme cuprind liste de meserii care pot fi simbolizate de o emblemă dată;

5. Testele de producere de figuri se referă la construirea de obiecte din figuri geometrice

date (de exemplu, o lampă, o faţă obţinute din cerc, pătrat, triunghi);

6. Testele de distribuţie cuprind figuri compuse din beţe de chibrituri. Subiectul trebuie să
ridice unele pentru a obţine figuri geometrice complete; implică aptitudinea de a produce
transformări;

7. Testele de decorări în care subiectul trebuie să decoreze obiectele obişnuite cu un

maximum de elemente diferite;

8. Teste de găsire de titluri (pentru poveşti scurte);

9. Testele de producere de simboluri (pentru fraze simple);

10. Testele de forme ascunse (a găsi liniile ascunse în obiecte mai mari);

11. Testele de figuri (a percepe o figură simplă într-o figură complexă);

 4.2. Bateria Minnesota (elaborată de Torrance şi colab.) se aplică colectiv de la vârsta
pubertăţii. Ea suplineşte dezavantajele bateriei Guilford, întrucât utilizează şi teste neverbale.
Bateria reuneşte 2 baterii de teste verbale (formele A şi B, fiecare cu câte 7 teste) şi 2 baterii
de teste figurative (formele A şi B, fiecare cu câte 3 teste).

Obiectivul testului este evaluarea procesului creativităţii prin care devenim sensibili la
probleme, la ceea ce lipseşte, la lacunele în cunoaştere, la absenţa unor elemente, la
disarmonii (Minulescu, 2003).

Administrarea testului:

– testul verbal poate fi administrat colectiv (între cele două teste există o pauză);

– testul figurativ poate fi administrat individual sau colectiv.

Timpul impus şi cronometrat este de:

– 45 de minute, pentru testul verbal;

– 30 de minute pentru probele de imaginare figurală.

Interpretarea rezultatelor se face prin contabilizarea reuşitelor în funcţie de următoarele

criterii (Minulescu, 2003):

1. fluiditate (Fl), considerată ca aptitudine a subiectului de a produce un număr mare de

idei;

2. flexibilitate (Fx), considerată ca aptitudine a subiectului de a produce răspunsuri foarte

variate, ce ţin de domenii diferite;

3. originalitate (O), considerată ca aptitudinea de a produce idei îndepărtate de ceea ce este

comun, evident, banal, aspecte deja stabilite;

4. elaborare (El), considerată a reprezenta aptitudinea subiectului de a dezvolta, lărgi şi

îmbogăţi ideile; numărul de detalii în plus

utilizate în elaborarea ideilor.

4.3. Bateria lui M.A. Wallach şi N.Kogan: autorii propun administrarea probelor într-o
ambianţă relaxată, ludică, lipsită de orice judecată critică. Aplicarea se face individual, cu
timp liber şi răspunsuri orale. Bateria cuprinde probe verbale şi nonverble, fiind accesibilă
începând cu pubertatea.

4.4. Bateria lui W.J. Getzels şi W. Jackson se administrează subiecţilor aflaţi la vârsta
adolescenţei.

Condiţii de aplicare a metodei testelor:

1. vârsta: în ceea ce priveşte vârsta cea mai potrivită la care se poate evalua creativitatea,
există autori (Ph.E. Vernon, G. Adamson, D.F. Vernon, 1977 apud A. Munteanu, 1994) care
apreciază că intervalul 8,9 - 15 ani este cel mai potrivit, întrucât în această perioadă se pot
practica metodele educative de masă cele mai ieftine. Alţi autori (R.A. Martison, C.M.
Lessinger, 1960, apud A. Munteanu, 1994) cred că, în cazul copiilor supradotaţi,
administrarea probelor este bine să se facă chiar de la 4 ani şi jumătate, datorită precocităţii
abilităţilor lor.

2. atmosfera de administrare: trebuie să îndeplinească unele exigenţe suplimentare faţă de

cele respectate la alte probe. Astfel, trebuie să se asigure o perioadă de familiarizare şi
acomodare între subiecţi şi experimentator, în care să aibă loc nişte întâlniri preliminare cu
subiectul. Întrucât structura testelor de creativitate poate cuprinde situaţii hilare,
dezorganizate, trebuie câştigată încrederea şi interesul subiectului pentru realizarea unui
climat de seriozitate şi cooperare, asigurându-se astfel relevanţa testării.

3. alegerea testelor:

– testele se aleg în funcţie de vârsta, nivelul cultural al subiectului şi să trezească interesul

acestuia;

– în baterie trebuie incluse probe cât mai variate, putându-se realiza astfel analize diferenţiate;

– raportul între testele verbale şi cele nonverbale, precum şi între testele cu timp limitat şi cele
cu timp nelimitat trebuie să fie echilibrat.

TESTE PENTRU IDENTIFICAREA CREATIVITĂȚII LA

COPII

Copilul preșcolar este prin natura sa un creativ, datorită imensei sale curiozități, a
freamătului permanent pentru a cunoaște tot ceea ce se petrece în jurul său; peste tot ceea ce îl
împinge pe copil spre acțiune este activitatea creatoare și numai după ce a câștigat o
cunoștință și și-a împăcat curiozitatea începe cealaltă activitate placută, a copilului care
devine descoperitor.

 Testul pentru flexibilitate și originalitate

 Spune cât mai multe propoziții despre imaginea pe care o vezi;
 Povestește cum ți-ai petrecut ziua de naștere;
 Spune cât mai multe cuvinte care încep cu sunetul „r”;

 Testul pentru flexibilitate și mobilitate

 Spune ce faci ca să-ți potolești setea când nu curge apa la robinet;
 Construiește cu ajutorul bețișoarelor cât mai multe pătrate (triunghiuri);
 Găsește toate posibilitățile de combinare a culorilor în realizarea temei „Covoraș
pentru camera păpușii” , „Rochița păpușii'
  Testul asemănărilor
 Pune o pată de
culoare pe foaie,
îndoaie foaia
repede. Spune 6
obiecte cu
care seamănă pata;
 Găsește cât mai
multe asemănări
între măr și pară.

 Testul claselor
 Spune șapte nume
de flori;
 Spune trei nume de
instrumente utilizate
în activitățile

artistico-plastice ;
 Enumeră cât mai multe obiecte albe (zece).

 Testul pentru completarea unui chip de copil cu ajutorul cifrelor

 Desenează cât mai multe chipuri de copii cu ajutorul cifrelor.

- Testul titlurilor
 Găsește cât mai multe titluri pentru desenul meu / tău.

 Testul pentru completarea unei povești

 Găsește un final pentru povestea dată;
 Continuă povestea prin desen și relateaz-o!
  Testul figurativ – ( proba experimentala )
 Desenează cât mai multe obiecte folosindu-te de formele geometrice: cerc,
patrat.
 Testul constă în desenarea cât mai multor figuri pornind de la formele geometrice
menționate. Pentru fiecare probă experimentală au fost testați un număr de 23 de copii.
Fiecare copil primește o coală A4 pe care sunt desenate un rotund și un pătrat.
Preșcolarii primesc instrucțiunea de a desena cât mai multe imagini, pornind de la
formele geometrice desenate pe coală. Nu există limită de timp pentru această probă.
Preșcolarii care desenează cele mai multe figuri și cu un grad de originalitate mai
ridicat se consideră ca fiind foarte creativi.

Rezultatul probei  ;

a) Figuri create pornind de la un cerc :

- Fizionomii umane: 18 figuri (copil, om, fața unui om, indian, fetiță) ;

- Animale: 2 figuri (urs, iepure) ;

- Mijloace de transport: 3 figuri (bicicletă, tanc) ;

- Plante:10 figuri (pom, floare, măr, palmier) ;

- Corpuri cerești: 7 figuri (soare, planete, glob) ;

- Construcții :15 figuri (om de zăpadă) ;

- Jucării : 8 figuri (robot, minge, balon) ;

- Alte categorii : 5 figuri (tablou, insulă, steag, semafor, ceas).

Diagrama testului – Figuri create pornind de la un cerc

Astfel, după cum se poate observa și din diagrama obținută, categoria cu cele mai multe
figuri create pornind de la un cerc este cea denumită sintetic fizionomii umane, urmată
de  categoriile  construcții, plante, jucării.

În ceea ce privește crearea figurilor având la bază un cerc, interpretând originalitatea, se remarcă
categoria animalelor, urmată de mijloace de transport, alte categorii și corpuri cerești.

Explicarea acestor rezultate este redată prin faptul că preșcolarii învață să-și deseneze familia,
prietenii, personajele preferate din lumea poveștilor și a desenelor animate. Pe masură ce își dezvoltă
capacitatea de explorare a mediului înconjurător (fizic sau cogntiv).

Ei descoperă diferite aspecte și fenomene din mediu, care le permit să-și creeze o reprezentare
complexă a realității, pe care o traduc grafic într-o manieră personală, prin diferite situații imaginare și
obiecte.

b) Figuri create pornind de la un pătrat :

- Fizionomii umane: 12 figuri (om);

- Animale : fără figuri;

- Mijloace de transport : fără figuri ;

- Plante: 6 figuri (copac, floare) ;

- Corpuri cerești: 1 figură (soare) ;

- Construcții : 34 figuri ( casă, dulap, scaun, televizor, calculator, fereastră, cușca lui Azor ) ;

- Jucării : 15 figuri (robot, alte jucării) ;

- Alte categorii :11 figuri (steag, numărătoare, cadou, tablou, casă, horn, biscuite, ceas)
Diagrama testului – Figuri create de la un pătrat

În ceea ce privește crearea unor figuri pornind de la un pătrat, predomină categoria construcțiilor,

urmată de jucării și alte categorii. Prin originalitate se remarcă categoria corpuri cerești urmată de
categoriile fizionomii umane și plante.

Creativitatea preșcolarilor, după cum se poate observa, este strâns legată de preocupările pe care
le au aceștia la grădiniță. Realizarea construcțiilor din cuburi, lego sau puzzle influențează desenele pe
care aceștia le realizează având ca punct de pornire doar un pătrat.

 Testul de flexibilitate a gândirii

Constă în găsirea cât mai multor interpretări, semnificații pentru o serie de 5 desene abstracte.
Preșcolarii trebuie să găsească cât mai multe asemănări pentru fiecare figură abstractă prezentată. Proba
este fără limită de timp.

Exemplu : testul de flexibilitate a gândirii dupa ROCO, M., 2004. Testul are ca sarcină de a găsi
cât mai multe interpretări, semnificații pentru fiecare din desenele schematice prezentate.

Exemplu fig.1: valuri, unde, aripi, șine de sanie, marginea unei fuste, vânt, pești, ploaie,
floare.
 Testul omulețului (proba experimentală)
 Scopul:
- urmărirea modului în care evoluează, odată cu vârsta, posibilitățile copilului
de a desena un om;
- dezvoltarea flexibilității, originalității și creativității preșcolarului.
 Rezultatul probei: O bună parte din copii, realizează o multitudine de
siluete umane. Acesta ar fi un indice al fluenței plastice: reproducerea
multiplicată a aceleiași figuri. Flexibilitatea a apărut la copiii care au produs
mai multe desene, însă fiecare în alt chip. De pildă: un om care merge, o
femeie care coase, un copil care se joacă etc.
 Diagrama constatativă a flexibilității, originalității și creativității preșcolarilor

Rezultatul cercetării:

a. se constată că personajul desenat se îmbogățește în detalii în etape progresive, în

ordinea următoare:
- cap și picioare (fără trunchi, fără gât, brațe);
- apar ochii, gura, nasul, brațele (în prima etapă sunt atașate capului), picioarele,
mâinile, urechile, părul, bustul, gâtul.
b. spre 5-6 ani apare îmbrăcămintea și primele tentative de reprezentare a mișcării și
profilului;
c. mai târziu, brațele sunt desenate în prelungirea umerilor și apare capul legat de trunchi
prin gât;
d. urechile sunt reprezentate către 7 ani și la început exagerat de mari;
e. ochii sunt desenați la început, ca niște puncte mici, apoi capătă contur mai exact, cu
pupila marcată pe centru;
f. brațele și mâinile sunt exagerate (uneori mâinile pot avea mai mult de 5 degete);
g. mișcarea evoluează de la personaje rigide, care se aseamănă cu o marionetă, la
atitudini apropiate de cele reale.

 Testul lumânării se mai numește si problema lumânării lui Duncker. La ce se

referă? Așează în fața copilului o cutie cu piuneze, o lumânare și niște chibrituri.
Cerința este aceea de a așeza lumânarea și a o aprinde, în așa fel încât să nu
picure pe masă. (soluția este să scoți toate piunezele din cutie și să fixezi
lumânarea în interior, după care să o aprinzi).
CONCLUZII:

Metodele de psihodiagnoză a creativităţii se pot adresa copilului cu performanţe

creatoare. Dintre metodele folosite în psihodiagnoza creativităţii copilului amintim: analiza
produselor activităţii, studiul de caz, metoda aprecierii (interevaluării) şi autoaprecierii
(autoevaluării), metoda testelor.

Între predictorii creativităţii, pot fi luaţi în considerare: randamentul la obiectul preferat,

activităţile extraşcolare care reflectă mai bine dominantele de personalitate ale individului,
identificarea unor utilizări neobişnuite pentru obiectele obişnuite, curajul de a încerca lucruri
noi, performanţele din trecut, uşurinţa de asimilare, originalitatea în găsirea soluţiilor,
imaginaţia, intuiţia, capacitatea de a pune şi rezolva probleme, de a formula ipoteze viabile,
pasiune pentru specializarea aleasă, ardoarea de a descoperi, seriozitatea în muncă.

Jocul este o activitate cu caracter dominant la aceasta varsta, fapt demonstrat de modul
in care polarizeaza celelalte activitati din viata copilului, dupa durata si ponderea sa , dupa
eficienta, in sensul ca jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modifcari in
psihicul copilului.

Un lucru minunat si activator al intregii dezvoltari psihice a copilului este de a-l invata
sa viseze, sa se joace intelectual, pentru ca asa cum spunea Constantin Radulescu Motru:
”Dezvoltarea intelectuala la un nivel superior se obtine si se exprima prin gradul inalt de
originalitate. Deci, e necesar sa-i invatam pe copii sa-si dezvolte in mod creator imaginatia.”

BIBLIOGRAFIE

1. GABRIELA, POPESCU, Psihologia creativității, editura Fundației România de Mâine,

București, 2007

2. CERGHIT,I. Prelegeri pedagogice, Editura Collegium Polirom, 2001.

3. DINCA, MARGARETA „Teste de creativitate”, Editura Paidei, Bucuresti, 2001.

4. NEGRET,I. Metodologia educativa sI structura factorilor creativitatii prescolare in 'Copilul

si mediul social' - culegere metodica editata de Revista de pedagogie, 1999.

5. RAFAILA, ELENA Educarea creativitatii la varsta prescolara , Editura Aramis , Bucuresti,

2002