Proba Borelli-Oleron Obiective: Prezentarea succinta a probei, inclusiv analiza psihologica a itemilor.

Mentionarea ctorva rezultate ale adaptarii si aplicarii acestei probe la populatia de elevi hipoacuzici din Cluj-Napoca. Cuvinte cheie: perceptie vizuala, spirit de observatie, memorie imediata, perceperea si reproducerea structurilor si succesiunilor spatio-temporale, organizarea logica a materialului memorat, atentie concentrata, coordonare oculo-motorie, achizitia conceptului de numar 1. Introducere Aceast scal a fost elaborat n scopul examin rii copiilor cu deficit auditiv. O prim evaluare a scalei a fost f cut n 1954 pe o popula ie de copii surzi. Versiunea definitiv a lucr rii con ine acum, n afara unei revizuiri a etalonului pentru copiii surzi, un etalon pentru copiii auzitori. Ac 232j919c east extindere a c mpului de aplicare a scalei vine s r spund cerin elor practicienilor at t din domeniul medical, c t i din domeniul educativ. Aceast scal este un test nonverbal de dezvoltare aplicabil la v rstele mici pentru care, dup cum se tie, probele de acest tip sunt pu in numeroase. De i poate fi aplicat la toate categoriile de copii, este n special util pentru cei cu probleme de comunicare (orice nt rziere n dezvoltarea limbajului) la care aplicarea testelor este mai dificil . S-a constatat c , subiec ii care n mod obi nuit refuz sau au rezultate foarte slabe la probele verbale sunt u or de antrenat n rezolvarea acestei scale. Scala nu necesit , datorit specificului con inutului s u, recurgerea la utilizarea limbajului oral i elimin dificult ile legate de comunicarea instruc iunilor (prin apelul la sarcini relativ simple i prin recurgerea la ncerc ri preliminarii). Autorii acestei probe au elaborat un etalon pe o popula ie de copii auzitori. Acest lucru este considerat util pentru raportarea rezultatelor individuale ale copiilor surzi, fapt care permite aprecierea gravit ii handicapului lor. Exist de asemenea un etalon elaborat pe o popula ie de copii surzi care permite situarea subiectului n interiorul grupului s u (aprecierea gradului deficien ei) ceea ce este mult mai util pentru interven ia de specialitate: psihopedagogic , psihologic . n examinarea copiilor auzitori scala are aceea i utilitate ca orice alt prob de performan . ntruc t permite compararea rezultatelor ob inute n situa iile verbale cu cele nonverbale, este un sprijin valoros pentru realizarea demersurilor de diagnostic diferen ial. 2. Consideratii asupra valorii si utilizarii probei 2.1. Borelli (1951) a cercetat geneza operatiilor logice la copiii surzi cu vrsta 5-8 ani. Constata ca nu exista diferente semnificative ntre capacitatile logice elementare ale copiilor

surzi si auzitori. Autorul arata ca "limbajul ar interveni ca element fixator al proceselor, contribuind la constientizarea lor si dndu-le mai multa stabilitate si eficacitate; la nivelul operatiilor formale ale gndirii rolul limbajului creste considerabil". Testul Borelli-Oleron se ncadreaza alaturi de testele Kohs, Labirintele Porteus, Scala Grace-Arthur n grupa testelor de performanta. Datorita introducerii unor probe diverse, studiul detaliat al performantelor fiecarui subiect la acest test este deseori o contributie la fel de importanta ca si rezultatul global. Este primul test neverbal etalonat pentru copiii surzi francezi n anul 1974. Testul Borelli -Oleron a fost aplicat n Italia de Ferrara-Mori (1963) la 86 de copii surzi cu vrstele ntre 5 si 9 ani. Utilizarea scalei pentru examenul copiilor auzitori se ncadreaza n aceleasi perspective teoretice si practice ca ale oricarei scale de performanta. Acest test permite realizarea unei comparatii ntre rezultatele obtinute de catre subiecti n situatiile verbale si respectiv nonverbale ceea ce are utilitate ca element de diagnostic diferential (Borelli, 1960). Vernon (dupa Preda, 1973) afirma ca testele de performanta comporta "o parte notabila a factorului k (spatial care este asociat cu factorul mecanic m)". Se face apel n special la aspectele vizuale ale proceselor functiilor cognitive: perceptie, memorie si atentie. Pe baza testului se pot cunoaste calitatile gndirii subiectului: plasticitatea, rapiditatea, claritatea gndirii, consecventa riguroasa, caracterul critic al observatiei. Rezolvarea testului implica si aptitudinea tehnica care are urmatoarele componente principale: dexteritatea manuala, perceptia spatiala, gndirea tehnica (Rosca, 1972). Scala este sensibila la aptitudinea de a percepe si analiza forme, marimi, distante, ritm, la nsusirea notiunii de numar, a reprezentarilor perspectivei si a cunoasterii schemei corporale. La rezolvarea testului si aduc contributia factorii nonintelectuali: emotivactivi (atitudini fata de sarcina, perseverenta, motivatie) influentele cultural-educative. n rezolvarea acelorasi sarcini contributia factorilor de personalitate variaza de la un om la altul. La unii, functiile psihice implicate se organizeaza, se structureaza n mod adecvat sarcinii, asigurnd astfel reusita chiar si n conditiile unor aptitudini mai modeste. La altii, insuccesul, n pofida factorilor intelectuali mai dezvoltati, se datoreaza autoreglarii-autocontrolului, organizarii-planificarii, motivatieiorientarii deficitare a personalitatii (Kulcsar, 1974). 2.2. Autorii recomand folosirea unei anumite tehnici n cazul copiilor auzitori sau cu un nivel al limbajului care le permite n elegerea indica iilor verbale foarte simple, care sunt prev zute n test. O alt variant este cea destinat lucrului cu copiii cu probleme de auz sau cu cei care au o grav nt rziere n domeniul comprehensiunii verbale. Trebuie men ionat c cele dou variante difer foarte pu in una de alta, materialul i demonstra iile destinate n elegerii solicit rilor probei sunt acelea i. Instruc iunile verbale, aplicate chiar i n cazul copiilor cu deficit auditiv, sunt menite s creeze o atmosfer c t mai apropiat de situa iile de cotidiene. 3. Structura scalei de performanta Borelli-Olron. Analiza psihologica a itemilor PROBA I Reproducerea pattern-urilor de cuburi

Proba I solicita punerea n lucru a capacitatii de perceptie spatiala, orientarea n spatiul tridimensional, spirit de observatie, operationalitatea conceptului de numar, reprezentari mintale reproductive si anticipative, memorie vizuala de scurta durata, atentie concentrata, coordonare motorie, punerea n lucru a lateralitatii si a schemelor motorii deja formate. PROBA II Manechin Proba II solicita atentie concentrata, spirit de observatie, stapnirea schemei corporale, achizitia structurii perceptiv motrice de forma, rationamentul prin analogie, discriminarea identicului de simetric, lateralitatea. PROBA III Incastre Proba III solicita achizitia structurii perceptiv motrice de forma, observatia, organizarea spatiului apropiat, imitatia motorie, capacitatea de analiza, sinteza, comparatie si transfer a experientelor asemanatoare, reprezentare anticipativa. PROBA IV Puzzle Proba IV solicita achizitia structurii perceptiv motrice de forma, organizarea spatiului apropiat, orientarea n spatiu plan, operatiile gndirii (analiza, sinteza, comparatie), observatia, reprezentari anticipative, memorie vizuala si tactil-kinestezica. PROBA V Cuburile Knox Proba V solicita perceptie vizuala, spirit de observatie, memorie imediata, perceperea si reproducerea structurilor si succesiunilor spatio-temporale, organizarea logica a materialului memorat, atentie concentrata, coordonare oculo-motorie, achizitia conceptului de numar. PROBA VI Desenarea figurilor geometrice Proba VI solicita coordonare oculo-motorie, achizitia structurii perceptiv motrice de forma, cunoasterea figurilor geometrice, organizarea spatiului grafic, lateralitatea, discriminarea simetricului de identic, perceperea pozitiei si orientarii liniilor drepte, curbe si a unghiurilor, comparatia. PROBA VII

Constructii din cuburi ProbaVII solicita transpunerea figurilor din plan bidimensional n plan tridimensional, perceptia structurii, a configuratiei si a dimensiunilor, perceperea relatiilor dintre elemente, atentie distributiva, coordonare oculo-motorie, reprezentari mintale reproductive si anticipative. 4. Investigatii realizate cu proba Borelli-Oleron pe populatia romneasca 4.1. Elaborarea etalonului orientativ n anul 1976 a fost elaborat un etalon orientativ de catre Elena Pop, n cadrul cercetarii realizate pentru elaborarea lucrarii de licenta. Subiectii cuprinsi n cercetare au fost 261 de copii de ambele sexe cu vrsta cuprinsa ntre 4 si 9 ani, dintre care 137 deficienti auditivi si 124 auzitori. Subiectii deficienti de auz proveneau de la Centrul de Reabilitare a Auzului si Limbajului, Cluj-Napoca si scoala Speciala din Satu Mare. Subiectii auzitori apartin scolii Generale Nr. 17, Cluj-Napoca. 4.2. Investigatii recente 4.2.1. Testul Borelli-Oleron a fost aplicat n anul 1998 de catre studentii anului III Psihopedagogie Speciala. A fost investigat un lot de 48 subiecti dintre care 16 subiecti frecventau Centrul de Recuperare si Reabilitare a Auzului si Limbajului iar 32 subiecti frecventau clasele I si respectiv a II-a din scoala de Surzi nr. 1, Cluj-Napoca. Repartitia subiectilor n functie de sex : 29 baieti si 19 fete. Repartitia n functie de media pierderii auzului este de 70 - 120 dB, ceea ce corespunde deficitului auditiv sever, respectiv profund. Consideratii privind efectuarea probelor de catre subiecti Prima proba implica realizarea unei constructii din cuburi pe baza unui model tridimensional prezentat de catre examinator. n urma aplicarii probei se poate afirma ca, n general, elevii nteleg relativ usor instructajul pe baza demonstratiei efectuate de catre examinator fara a necesita multe semne ajutatoare. Copiilor le place sarcina data, cei mai multi sunt nerabdatori sa nceapa constructia cu cuburile. Uneori, au tendinta sa nceapa prea repede rezolvarea, fara sa astepte expirarea termenului destinat expunerii modelului. n astfel de cazuri este necesara temperarea lor si directionarea atentiei spre modelul expus. n ceea ce priveste performantele executiei, cei mai multi subiecti obtin rezultate bune (scoruri medii si superioare) terminnd constructia naintea expirarii celor doua minute alocate fiecarui model. S-au remarcat cazuri de subiecti care recurg la scheme de explorare, respectiv scheme motorii de constructie, bine puse la punct. Astfel, acesti subiecti numara cuburile situate n plan vertical si orizontal, spatiile libere etc., att pe constructia model, ct si pe propria lor constructie, comparnd tot timpul modelul executat de ei cu reprezentarea mintala a figurii de pe plansa expusa anterior. Cel mai mare procent de esecuri se constata la ultimele modele, care de altfel sunt cele mai complexe.

Exista si cazuri de copii care nu sunt suficient de atenti la figura prezentata, sau care prezinta slabe capacitati de memorare si reprezentare vizuala, acestia nereusind sa-si aminteasca modelul care trebuie executat. Printre cauzele esecului putem enumera: explorarea superficiala a modelului, probleme de concentrare a atentiei, de memorare. De asemenea, exista si subiecti la care pare sa primeze bucuria jocului, acestia construind propriile modele din cuburi, total diferite de cele prezentate, nentelegnd sau nerespectnd instructajul. La unii subiecti se constata o slaba inhibitie de diferentiere a stimulilor. Ei manifesta tendinta de a repeta unul sau doua modele. Mai exista un procent de subiecti, destul de redus, la care se observa lipsa motivatiei, neimplicarea n sarcina, enervare sau refuzul de a continua. Erorile cele mai frecvente sunt lipsa din constructie a unuia sau mai multor cuburi, asezarea lor altfel dect n model, mbinarea defectuoasa a cuburilor, si mai rar, executia altei constructii. A doua proba, cea de asamblare a manechinului, place mult copiilor. Multi subiecti au tendinta sa se apuce imediat de lucru. La aceasta proba instructajul pare aproape inutil, copiii ntelegnd imediat care este solicitarea. Rezultatele obtinute sunt superioare mediei, subiectii termina lucrul cu mult nainte de expirarea timpului limita, fapt care atesta o cunoastere relativ buna a propriei scheme corporale. Printre erori se remarca: mbinarea defectuoasa a segmentelor (datorate lipsei de atentie sau grabei); inversarea minilor sau a picioarelor (neconsolidarea lateralitatii, dificultati n perceperea formelor de detaliu, comparatii defectuoase, neatentie, lipsa de motivare); mai rar au fost observate absurditati n asamblarea manechinului - inversarea minilor cu picioarele (slaba cunoastere a schemei corporale). Proba a treia, cea de ncastrare se dovedeste, la fel ca si instructajul, a fi cea mai dificila. La plansa B, de incastru (compusa dintr-un patrat si un triunghi, ambele alcatuite din cte doua triunghiuri), mai frecvent este realizat patratul unde copiii observa modul de mbinare a triunghiurilor. Mult mai dificil este incastrul triunghi unde se observa mai greu modul de asezare a pieselor componente. Multi copii aseaza n mod eronat una dintre piesele triunghiului n contur, ncercnd apoi sa introduca fortat a doua piesa, desi este evident ca nu se potriveste. Unii persista n aceasta ncercare. Dificultatea mare a acestei probe este data de asemanarea de forma ntre conturul incastrului si elementele mobile ce trebuie asamblate, diferenta este doar la nivelul dimensiunilor. n consecinta punctajul obtinut la subproba B se ncadreza n tipul inferior mediu. La Plansa C de incastru (o cruce compusa din doua dreptunghiuri si doua patrate, respectiv un patrat compus dintr-un patrat si patru triunghiuri) rezultatele obtinute sunt relativ mai mari dect la plansa B. Nu sunt diferente relevante ntre cele doua figuri ale plansei C. Confuziile ntre piesele celor doua modele sunt rare, din cauza ca diferentele sunt evidente. De obicei subiectii prefera sa nceapa cu crucea ntruct aceasta pare a fi mai usor de executat. Numarul cel mai mare de erori apare la figura "patrat", datorate asemanarii de forma dintre contur si piesa mobila pe care copiii o introduc gresit ncercnd apoi sa forteze introducerea celorlalte piese. De remarcat ca cele mai rapide executii sunt cele n care subiectul ncepe prin a aseza una din piesele triunghi n mod adecvat, ceea ce l ajuta la sesizarea logicii dupa care este alcatuit incastrul. Dintre subiectii care au obtinut scoruri mai mari la aceasta proba, unii

ncearca asamblarea pieselor mai nti pe masa si apoi n contur sau schiteaza cu degetul pe masa conturul pieselor. Acest fapt semnaleaza implicarea reprezentarilor anticipative, precum si a factorului tactil-kinestezic. Esecul la aceasta proba denota achizitia incompleta a structurii perceptiv-motrice de forma. Contrar opiniei autorilor testului, consideram ca plansa B prezinta un grad mai nalt de dificultate dect plansa C, fapt ilustrat de scorurile obtinute de catre subiecti. Explicatia ar consta n asemanarea mare a formelor - att a pieselor mobile ntre ele, ct si a acestora cu conturul - n cazul plansei B, ceea ce i deruteaza pe copii. Proba a patra, puzzle, este proba cea mai dificila a testului, ceea ce coincide cu opinia autorilor. Majoritatea subiectilor obtin la aceasta proba rezultate inferioare mediei. Instructajul nu pune probleme deosebite, probabil din cauza asemanarii cu proba anterioara. Subiectii iau n considerare doar asemanarea de forma dintre piesa si locul gol, ori concordanta dintre dimensiuni, ceea ce denota o slaba capacitate de reprezentare anticipativa, incompleta achizitie a conceptelor de forma si dimensiune. Uneori copilul aseaza n mod gresit prima piesa ncercnd apoi sa le aseze pe celelalte n functie de aceasta. Acest lucru denota rigiditate si probabil dificultatea de a-si reorganiza schemele motorii. S-au ntlnit cazuri n care subiectul a ncercat sa introduca piesele prin lovire, sau sa le puna n pozitii absurde. Proba a cincea, cuburile Knox, este mai usoara dect proba anterioara. Instructajul pune uneori probleme, copiii nu nteleg de prima data ce au de facut. Primele trei serii, n care se folosesc doar trei cuburi, sunt, n general, corect executate de subiecti. Dificultati mai mari pun urmatoarele opt serii, alcatuite din cte patru cuburi, si , mai ales, seriile de la final, care implica mai multe loviri ale cuburilor. Esecul constatat la aceasta proba poate semnala atentie deficitara, cmp restrns de actiune a memoriei de lucru, incapacitatea de a reproduce structuri spatio-temporale, de a respecta ordinea si succesiunea. Pot sa apara greseli din caza unei motivatii insuficiente, sau o antrenare n sarcina realizata doar pe parcurs. Au fost remarcate cazuri de repetare a unei serii anterioare. Proba a sasea, cea de desen, este o proba de tipul "creion-hrtie". Multi dintre copii deseneaza n graba, ceea ce duce la erori. Diferentele dintre primul si cel de-al doilea desen nu sunt semnificative, deci nu se poate remarca un efect pe termen scurt al antrenamentului asupra reusitei. Desenele mai reusite sunt primele care corespund primelor figuri geometrice achizitionate de catre copii n ontogeneza (cerc, patrat, cruce). Cele mai mari probleme le ridica realizarea stelei cu patru colturi, posibil datorita problemelor legate de perceptia unghiurilor, multe la numar, de desenarea lor, de mbinarea corecta a elementelor si orientarea adecvata n spatiu. Semnaleaza o coordonare perceptiv-motorie precara. Proba a saptea, consta n constructii de cuburi pe baza plansei model. Rezultatele la aceasta proba difera. Ultimele figuri ridica dificultati datorita numarului de cuburi sau structurii complexe a constructiei. Se remarca deficiente n perceperea corecta a pozitiilor, a asezarii cuburilor n plan apropiat sau mai departat, sau n ntelegerea relatiilor dintre elemente. Exista cazuri n care copilul nu intuieste existenta "cuburilor ascunse" situate n planul din spate, care nu apar n figura. Acest fapt denota slabe capacitati de reprezentare, respectiv de utilizare a generalizarii, precum si lipsa experientei concrete n acest gen de activitati (absenta perspectivei spatiale, dificultati de depasire a datelor perceptiv-directe, intuitive, dificultati de reprezentare a gestalt-ului). Exista copii care pun n lucru veritabile strategii, ncepnd constructia sistematic (fie din plan ndepartat, fie din fata), numarnd cuburile din figura si din constructie, prin raportare permanenta la model.

Din comportamentul subiectilor pe parcursul probelor se pot desprinde trasaturi temperamentale si caracteristici ale stilului de munca. 4.2.2. Elaborarea unui etalon orientativ recent pe populatia de elevi cu deficit auditiv din Cluj-Napoca n anul 2000, cu ocazia elaborarii lucrarii de licenta, Eva Laszlo, a aplicat proba Borelli-Oleron pe un lot de 70 de subiecti cu deficiente de auz din Cluj-Napoca, dintre care 18 subiecti frecventau Centrul de Reabilitare a Auzului si Limbajului, 12 subiecti de la Gradinita si scoala Speciala pentru Surzi numarul 2, 40 de subiecti frecventau clasele I-IV de la scoala Speciala pentru surzi numarul 1. Toti subiectii examinati prezentau hipoacuzie profunda bilaterala de tip neurosenzorial, media pierderii auzului fiind ntre 100-120 dB.

BIBLIOGRAFIE 1. Anca, Maria, (2003). Metode si tehnici de evaluare a copiilor cu CES. Presa Universitara Clujeana. 2. Borelli, M. (1960). Echelle de performance Borelli-Olron. Paris: Centre de Psychologie Applique. 3. Colin, D. (1991). Psychologie de l'enfant sourd. Paris: Masson 4. Fraser, B. with the Course Team (1995). An Introduction to the Hearing-Impaired Child. University of Birmingham. 5. Kulcsar, T. (1974). Inteligenta scolara de limita. Teza de doctorat. Universitatea "BabesBolyai" Cluj-Napoca. 6. Kulcsar, T. (1980). Lectii practice de psihodiagnostic. Universitatea "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca Lepot-Froment, Christianne i Clerbaut, Nadine (1996). L'enfant sourd; communication et langage. Bruxelles: De Boek Universite. Lewis, Sue with the Course Team (1996). Language Acquisition in Hearing-Impaired Children. University of Birmingham.

7.

8.

9. Preda, V. (1973). Valoarea si limitele testului Kohs. Lucrare de diploma. Universitatea "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca. 10. Rosca, Al., Zrg, B. (1972). Aptitudinile. Bucuresti: Editura stintifica.