Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Geologia-Zacamintelor de Hidrocarburi
Geologia-Zacamintelor de Hidrocarburi
Geologia-Zacamintelor de Hidrocarburi
1. BITUMENELE NATURALE
Toate bitumenele din această categorie, fie ele în stare gazoasă, li-
chidă sau solidă, sînt legate de activitatea vulcanică şi trebuie conside-
rate ca un produs de degazeificare a magmei. Se menţionează, spre
exemplificare, că fumerolele vulcanilor Vezuviu şi Etna conţin 2,93%
metan.
în magma în curs de consolidare sau în magma consolidată sînt mari
cantităţi de substanţe volatile în soluţii şi, adeseori, se găsesc şi hidro-
carburi. Cînd magma se răceşte repede, ea conţine o mare cantitate de
gaze care n-au putut fi eliminate complet, spre deosebire de cazul cînd
magma se consolidează lent, în adîncime, şi gazele eliminate se dizolvă
treptat în soluţiile apoase care se ridică spre suprafaţă, prin fisuri, şi
ajung chiar la suprafaţă sub formă de izvoare termo-minerale. în cursul
ascensiunii soluţiilor apoase, din acestea se depune o parte din substan-
ţele minerale conţinute formîndu-se filoane, dar odată cu mineralele se
separă şi hidrocarburile conţinute. L. Mrazec, plecînd de la această ob-
servaţie, a ajuns la concluzia că există hidrocarburi în zăcămintele fi-
loniene. Produsele de degazeificare a magmei pot ajunge la suprafaţă
sub formă de gaz carbonic asociat cu o cantitate mică de metan formînd
mofetele. Cînd consolidarea magmei are loc la suprafaţă, produsul de-
gazeificării se degajă sub formă de fumerole.
1.1.2. BITUMENE DE ORIGINE ORGANICA (EXTERNA)
1.2. BITUMINIZAREA
I îl I II
Africa 15,1 a) b) b)
America de Nord 60,6 232,0 50,8 246,0
America de Sud a) 124,0 b) 497,0
Asia 14,0 2,2 0,3 575,0
Europa 10,9 0,9 15,5 31,0
Oceania a) 0,2 b) b)
Total mondial 101,0 359,3 66,6 1 349,0
21
De asemenea, în lagune se observă o asociere a depozitelor sedimen-
tare în care este materie organică, cu evaporite reprezentate prin do-
lomite sau anhidrite sau cu formaţiuni de recife.
Trebuie menţionat că numai o foarte mică parte din cantitatea de
materie organică din lagună ajunge să se depună pe fundul ei în sedi-
mentele minerale care formează mîluri. în mările deschise resturile or-
ganismelor sînt descompuse chiar de la suprafaţă şi pînă la adîncimea
unde este prezent oxigenul.
în zonele de şelf, distanţa parcursă de cadavrele organismelor pînă
la fund este mai mică şi, de aceea, ele ajung în proporţie mult mai mare
în sediment. Dacă în largul oceanelor, de la adîncimi de peste 1 000 m,
după estimările făcute, ajung la fund numai 0,02—0,05% din totalul
materiei organice provenită din plancton, în zona seifului continental
se depune între 2 şi 5o/0 din cantitatea totală de materie organică din
plancton, respectiv de circa 100 ori mai multă materie organică. Un fac-
tor important în determinarea condiţiilor de acumulare şi conservare a
materiei organice îl constituie forma bazinului şi relieful fundului ba-
zinului.
Condiţii optime de acumulare şi de conservare a materiei organice
pot avea loc în ape de mică adîncime şi în lipsa curenţilor, într-un me-
diu reducător de sedimentare a unui material abundent care, în ge-
neral, poate să compenseze scufundarea fundului bazinului, sediment
ce protejează de oxigen materia organică supusă transformării. Marea
Neagră, pe fundul căreia A. D. Arhanghelski a găsit mîluri cu pînă la
35% substanţă organică, întruneşte condiţiile unui bazin în care pot să
aibă loc acumularea, conservarea şi transformarea materiei organice în
hidrocarburi.
22
2.3.3. TRANSFORMAREA MATERIEI ORGANICE
IN CONDIŢIILE ACCESULUI LIMITAT DE OXIGEN
Materia organică
Hidraţi de carbon Grăsimi Albumine
4-
l
Apă
Gaze
Gaze Apă Aminoacizi
superiori
greu solubili
in apă
Acizi graşi Acizi graşi Acizi graşi
inferiori superiori inferiori
Su
l
ne ;
s :>stanţe
fic aponi-
< ibile
' -
Acizi naftenici
Gaze Gaze
Hidrocarburi
de petrol
25
în problema genezei petrolului trebuie menţionat că după unii cer-
cetători tipurile de petrol diferă după compoziţia chimică a materiei
organice din care s-au format. S-a considerat că, iniţial, toate petrolu-
rile au avut un caracter parafinic din care s-au diferenţiat toate cele-
lalte tipuri. Dar s-a emis şi ipoteza că, iniţial, ele au avut un caracter
parafino-naftenic, iar după alţi cercetători, un caracter pregnant nafte-
no-aromatic.
După A. F. Dobrianski (1963) care a dat o schemă de transformare
a petrolului în zona de catageneză, petrolul naftenic-aromatic trece evo-
lutiv la tipul parafinic, exclusiv datorită temperaturii. Problema trans-
formării petrolului primar nu este încă elucidată şi în continuare este
în atenţia cercetătorilor. După C. Beca, V. Lazarovici, D. Prodan (1983),
cauza principală care a conclus la prezenţa diferitelor tipuri de ţiţeiuri
constă în proprietatea de adsorbţie selectivă a unor zeoliţi care au reţi-
nut într-un anumit procent unele tipuri de hidrocarburi.
2.3.6. ROLUL SEDIMENTULUI MINERAL
na/ural _.____Apă
Rezervor
naiural
Fig. 2. Efectele deplasării apelor în rezervoarele naturale:
a — în cazul unei pante hidraulice slabe; b — în cazul unei pante hi-
draulice accentuate; c — în cazul unei pante hidraulice mari.
36
Criterii de clasificare a proceselor de migraţie a hidrocarburilor. în ve-
derea unui studiu sistematic al proceselor de migraţie a hidrocarburilor,
s-a pus oportunitatea unei clasificări a materialelor cunoscute în legătură
cu această problemă. Dintre cele mai cunoscute clasificări se menţionează
cele întocmite de K. Krejci Graf (1933), V. I. Illing (1933), F. Lehy (1936),
R. Zuber (1937), „Asociaţia americană a geologilor petrolişti" (1938) şi I.
O. Brod (1947). Ultimul a elaborat o clasificare pe următoarele criterii:
1) forma de mişcare şi scara la care se face deplasarea fluidelor
(tab. 4);
Tabelul 4
Clasificarea proceselor de migraţie după scara migraţiei,
funcţie de factorii structurali şi stratigrafie! locali şi regionali
Scara migraţiei Factorii care controlează migraţia
II. După ti- Prin capilare Prin falii şi fi- Prin pori Prin fisuri
pul căilor (capilară) suri (fisurală) (fisurală)
de migraţie
3.5. CAPCANE
47
de hidrocarburi să aibă loc într-un interval de timp mai îndelungat:
— greutatea relativ mică a depozitelor sedimentare, care în gene-
ral sînt de grosimi mici, limitează deplasarea hidrocarburilor prin p
subcapilari ai rocilor slab permeabile;
— procesele tectonice sînt de intensitate slabă şi, ca urmare, p■ »"' -
lităţile de dezvoltare a fisurilor şi fracturilor deschise sînt puţin favo-
rabile, ceea ce limitează migraţia liberă a hidrocarburilor, dar aceasta
contribuie la conservarea acumulărilor de hidrocarburi formate;
— zonele de acumulare, clin părţile centrale ale depresiunilor, -
de cele mai multe ori legate de boltiri platformice sau de alte rid'
care complică nivelele structurale, precum şi de suprafeţele de discor-
danţe stratigrafice şi de zonele de efilare a colectorilor;
— fundamentul acestor depresiuni, din părţile centrale ale plaţi r-
melor, este format adeseori din roci cristaline de vîrstă cambrianâ sa
din roci metamorfozate în timpul mişcărilor paleozoice şi, ca urmare,
hidrocarburile sînt întîlnite în roci de vîrstă paleozoică, groase de 2 00
3 000 m, uneori atingînd 4 000 m şi care formează cuvertura fundame
tului.
Bazinele Michian şi Illinois, clin platforma nord-americană se ci-
tează ca exemple tipice de astfel de bazine.
Bazinele legate de depresiunile marginale ale platformelor se carac-
terizează prin:
— sînt legate de regiuni mari, formate din elemente geotectonice
variate;
— fundamentul lor are o constituţie complexă şi, în limitele regiur.ii
principale a bazinului, este scufundat pînă la peste 10 000 m, iar
diferitele zone ale bazinului este de vîrstă diferită;
— grosimea depozitelor sedimentare care umplu bazinul este foarte
mare şi intervalul stratigrafie de care sînt legate acumulările de hidro-
carburi diferă de la un sector la altul al bazinului;
— zonele de acumulare sînt variate şi se cunosc şi zone legate de
domuri de sare.
Ca exemple tipice de astfel de bazine se menţionează Bazinul Nord
Marea Caspică şi Bazinul Golfului Mexic.
Ca o varietate a bazinelor marginale de platformă pot fi considerate
bazinele cu fundament vechi, relativ slab scufundat, ca în cazul bazi-
nelor situate de-a lungul Golfului Guineei şi în Madagascar.
zăcămîntului stratiform de
boltă:
a — în secţiune; b — în plan;
i — închiderea efectivă; g — gro-
simea rezervorului; C , — conturul
interior; Ct — conturul exterior;
1 — suprafaţa petroliferă fără
apă; 2 — suprafaţa petroliferă cu
apă de talpă; 3 — apă marginală.
Fig. 5. închiderea şi contu-
rul zăcămîntului masiv de
boltă:
l — suprafaţa petroliferă fără
apă; 2 — suprafaţa petroliferă
cu apă tabulară; i — închi-
derea efectivă; g — grosimea
rezervorului.
Cînd închiderea efectivă a zăcămintelor este mai mare decît grosimea re-
zervorului limita petrol-apă sau gaze-apă poate să aibă contur dublu,
unul la acoperişul zăcămîntului şi altul la culcuşul zăcămîntului. în acest
ultim caz, în plan orizontal se proiectează un contur interior şi un con-
tur exterior (fig. 4), sau un singur contur cînd se proiectează limita res-
pectivă la jumătatea distanţei dintre acoperiş şi culcuş. în cazul cînd în-
chiderea efectivă a zăcămîntului este egală sau mai mică decît grosimea
rezervorului, conturul interior nu mai apare şi zăcămîntul are apă tabu-
lară (fig. 5). închiderea efectivă a zăcămîntului se referă la intervalul din-
tre axa colectorului şi izobata conturului acvifer, iar închiderea teo-
retică a zăcămîntului se defineşte prin distanţa dintre axa colectorului
şi izobata cea mai joasă care se închide în jurul axului, pe boltă, pe falii,
pe discordanţe sau pe linia de efilare a rezervorului. La zăcămintele stra-
tiforme boltite, puternic accidentate, cînd săritura faliei este mai mare
decît grosimea stratelor, limita apă-petrol diferă de la un bloc la altul.
Dacă în fiecare bloc există cîte un cap de gaze, fiecare bloc este indepen-
dent din punct de vedere hidrodinamic, dar din punct de vedere struc-
tural face parte din zăcămîntul respectiv;
— zăcămîntul stratiform boltit neaccidentat, cu intercalaţii dese de
roci impermeabile, prezintă pentru fiecare strat o limită apă-petrol sau
apă-gaze şi, în secţiunea verticală, această limită se prezintă pentru tot
zăcămîntul sub forma unei linii în zigzag;
— zăcămintele stratiforme boltite din cuprinsul unui anticlinal dintr-o
regiune cutată sînt pronunţat boltite şi, adeseori, compartimentate de fa-
lii, spre deosebire de cele din regiunile de platformă unde bolţile cutelor
au înclinări mici şi în general nu sînt faliate. Cînd sînt compartimentate
de falii, acestea sînt, uneori, de mare anvergură, ajungînd chiar pînă la
fundament;
— în regiuni cu o tectonică legată de diapirismul sării, zăcămintele
stratiforme boltite pot fi afectate de falii. în cazul unei cute anticlinale
legate de diapirismul profund se pot forma zăcăminte stratiforme boltite
ne(sau) accidentate de falii;
— în cazul unei diapirism exagerat, zăcămintele sînt ecranate pe
flancurile sării, iar în cazul cînd rezervorul se efilează în sus, pe flancu-
rile masivului de sare, zăcămintele sînt ecranate litologic.
63
Fig. 4. închiderea şi conturul
zăcămîntului stratiform de
boltă:
a — în secţiune; b — în plan;
i — închiderea efectivă; g — gro-
simea rezervorului; C(— conturul
interior; Cf — conturul exterior;
1 — suprafaţa petroliferă fără
apă; 2 — suprafaţa petroliferă cu
apă de talpă; 3 — apă marginală.
Fig. 5. închiderea şi contu-
rul zăcămîntului masiv de
boltă:
l — suprafaţa petroliferă fără
apă; 2 — suprafaţa petroliferă
cu apă tabulară; i — închi-
derea efectivă; g — grosimea
rezervorului.
Cînd închiderea efectivă a zăcămintelor este mai mare decît grosimea re-
zervorului limita petrol-apă sau gaze-apă poate să aibă contur dublu,
unul la acoperişul zăcămîntului şi altul la culcuşul zăcămîntului. în acest
ultim caz, în plan orizontal se proiectează un contur interior şi un con-
tur exterior (fig. 4), sau un singur contur cînd se proiectează limita res-
pectivă la jumătatea distanţei dintre acoperiş şi culcuş. în cazul cînd în-
chiderea efectivă a zăcămîntului este egală sau mai mică decît grosimea
rezervorului, conturul interior nu mai apare şi zăcămîntul are apă tabu-
lară (fig. 5). închiderea efectivă a zăcămîntului se referă la intervalul din-
tre axa colectorului şi izobata conturului acvifer, iar închiderea teo-
retică a zăcămîntului se defineşte prin distanţa dintre axa colectorului
şi izobata cea mai joasă care se închide în jurul axului, pe boltă, pe falii,
pe discordanţe sau pe linia de efilare a rezervorului. La zăcămintele stra-
tiforme boltite, puternic accidentate, cînd săritura faliei este mai mare
decît grosimea stratelor, limita apă-petrol diferă de la un bloc la altul.
Dacă în fiecare bloc există cîte un cap de gaze, fiecare bloc este indepen-
dent din punct de vedere hidrodinamic, dar din punct de vedere struc-
tural face parte din zăcămîntul respectiv;
— zăcămîntul stratiform boltit neaccidentat, cu intercalaţii dese de
roci impermeabile, prezintă pentru fiecare strat o limită apă-petrol sau
apă-gaze şi, în secţiunea verticală, această limită se prezintă pentru tot
zăcămîntul sub forma unei linii în zigzag;
— zăcămintele stratiforme boltite din cuprinsul unui anticlinal dintr-o
regiune cutată sînt pronunţat boltite şi, adeseori, compartimentate de fa-
lii, spre deosebire de cele din regiunile de platformă unde bolţile cutelor
au înclinări mici şi în general nu sînt faliate. Cînd sînt compartimentate
de falii, acestea sînt, uneori, de mare anvergură, ajungînd chiar pînă la
fundament;
— în regiuni cu o tectonică legată de diapirismul sării, zăcămintele
stratiforme boltite pot fi afectate de falii. în cazul unei cute anticlinale
legate de diapirismul profund se pot forma zăcăminte stratiforme boltite
ne(sau) accidentate de falii;
— în cazul unei diapirism exagerat, zăcămintele sînt ecranate pe
flancurile sării, iar în cazul cînd rezervorul se efilează în sus, pe flancu-
rile masivului de sare, zăcămintele sînt ecranate litologic.
63
Clasificarea zăcămintelor stra-
tiforme boltite. în subgrupa zăcă-
mintelor stratiformc boltite, inde-
pendent de regiunile geologice din
care fac parte, au fost separate
trei genuri de zăcăminte şi
anume:
Zăcăminte stratijorme neacci-
Fig. 6. Zăcămint stratiform slab boltit:
1 — gaze; 2 — petrol; 3 — apă; 4 — roci im- dentate, care au două specii:
permeabile. — zăcăminte stratiforme bolti-
te cu bolta slab pronunţată (fig 6);
— zăcăminte stratiforme boltite cu bolta bine pronunţată (fig. 7).
Zăcăminte stratijorme boltite slab accidentate, necompartimentate în
blocuri tectonice separate. La acest gen de zăcăminte au fost distinse
două specii:
— zăcăminte compartimentate de falii epianticlinale care au bolţile
afectate de falii ce nu depăşesc limitele zăcămîntului. Săritura faliei este
mai mică decît grosimea stratului şi nu provoacă, în plan, deplasarea
limitei apă-petrol;
— zăcăminte stratiforme boltite slab accidentate, compartimentate de
falii ce depăşesc limitele zăcămîntului. în cazul cînd stratele din blocurile
compartimentate nu mai sînt în contact între ele, datorită intercalaţiilor
impermeabile, rezervoarele respective se comportă ca rezervoare inde-
pendente.
Zăcămintele stratiforme boltite compartimentate de falii în blocuri
tectonice separate. La acest gen de zăcăminte au fost separate două specii:
— zăcăminte stratiforme boltite, puternic accidentate, cu bolţi com-
partimentate de falii epianticlinale. Rezervoarele din compartimentele de-
terminate de falii epianticlinale, chiar cînd decalajul este numai cu puţin
mai mare decît grosimea stratului productiv, se comportă, în procesul
exploatării, ca rezervoare separate. Faliile depăşind limitele rezervoare-
lor separate de intercalaţii marnoase se comportă ca falii etanşe;
— zăcăminte puternic accidentate, cu bolţi compartimentate de falii
care depăşesc limitele zăcămîntului. Aceste zăcăminte sînt compartimen-
64
pe fiecare flanc şi cîte o sondă pe fiecare periclin. în cazul cînd sînt falii,
discordanţe sau efilări ale stratelor productive, numărul sondelor de ex-
plorare preliminară este, în general, mai mare;
— cunoaşterea variaţiei grosimii stratelor din cuvertura zăcămîntului,
în special pe baza datelor de foraj, cît şi a variaţiei grosimii şi litofaciesu-
lui rezervoarelor;
— caracteristicile colectoarelor şi fluidelor pe întreg zăcămîntul (pe
boltă, flancuri, pe pericline).
Condiţionat de rezultatul obţinut de la sonda amplasată pe ax, se fo-
rează locaţiile de pe flancuri şi pericline. De asemenea forarea locaţii-
lor pe un profil este condiţionată de rezultatele obţinute de la sondele
de pe profilul precedent, în cazul cînd nu sînt, între aceste profile de son-
de, falii etanşe. Dacă s-au găsit gaze în boltă şi apă pe un flanc nu se ex-
clude existenţa ţiţeiului pe periclinele cutei. Funcţie de rezultatele obţi-
nute prin forajul de explorare preliminară se proiectează forajul de con-
turare.
Fig. 26. Zăcămînt masiv în proeminenţe Fig. 26. Zăcămînt masiv în proeminenţe
de calcare biogene grupate, cu acelaşi de calcare biogene grupate, cu acelaşi
acvifer:
a — reprezentarea în secţiune; b — repre-
zentarea în plan; l—I' — direcţia secţiunii;
1 — petrol; 2 — apă; 3 — roci impermea-
bile; l.a.p. — limita apă-petrol tabulara.
acvif ci-
ti — reprezentarea în secţiune; b — repre-
zentarea în plan; l—l' — direcţia secţiunii;
1 — petrol; 2 — apă; 3 — roci impermea-
bile; l.a.p. — limita apă-petrol tabulara.
Fig. 27. Zăcăminte delimitate li- Fig. 28. Zăcăminte delimitate li-
tologic de roci acvifere: tologic de roci impermeabile:
1 — gaze; 2 — petrol; 3 — nisip ac- 1 — gaze; 2 — petrol; 3 — argilă;
vifer; 4 — roci impermeabile. 4 — apă.
74
Fig. 29. Zăcăminte delimitate
litologic parţial de roci acvi-
Din această grupă fac parte (C. Beca, 1983) zăcămintele lentiliforme,
zonele de mare permeabilitate şi porozitate ale rocilor sedimentare com-
pacte, zonele de alterare şi de fisurare ale reliefurilor eruptive îngro-
pate şi metamorfice şi altele. O altă problemă care formează preocupă-
rile geologilor petrolişti, ca şi în cazul zăcămintelor subtile, este aceea a
structurilor. Atît pentru zăcămintele subtile cît şi pentru structurile
ascunse s-a întocmit cîte o clasificare a acestora (C. Bcca, 1983) cu
exemplificări din ţară şi străinătate.
7. ZONELE DE ACUMULARE
URMĂRIREA FORAJELOR
DIN PUNCT DE VEDERE GEOLOGIC
BULETIN DE ANALIZA
Sonda X de explorare
Carota mecanică, marşul 800—805 m=5m, recuperat=3,80 m.
Vîrsta formaţiunii: limita meoţian — miocen
Meoţian
1. Analiza litologică
1,50 m — marnă cenuşie, fină, cu rare filme de nisip marnos cenuşiu deschis, cu
bobul fin, slab micafer.
1,40 m — marnă cenuşie, fină, slab micaferă, cu filme de nisip marnos brun, cu
bobul fin.
'0,10 m — gresie fină cu ciment calcitic-argilos, fosiliferă.
0,15 m — marnă cenuşie, fină, cu filme de nisip marnos, brun închis.
Reacţie bună la LQ, CC14, CH0COCH3 — filmele de nisip brune.
înclinare nedeterminabilă.
2. Analiza paleontologică
a. Macrofaunistică:
Lamelibranchiate
Gasteropode.
Talie mică
Congeria novorossica Sinz.
Theodoxus sp. — fragment
Hydrobia vitrella — Stef.
Hydrobia sp.
Pseudomnicola sarmatica Hek.
Valvata simplex Fucks.
b. Microfaunistică:
Cyprideis heterostigma sublitoralis Pok. 20 ex.
Lexoconcha sp. 4.
Leptocytere praebaquana frequentis Stancieva. 5 ex.
Candona parallela pannonica Zal.
Gasteropode, fragmente
Oase de peşti
32
Concreţiuni ovoidale calcaroase
Concreţiuni neregulate de pirită.
Asociaţia cu Cyprideis
Miocen
1. Analiza litologică
0,05 m — marnă cenuşie cu treceri spre brună, fină, compactă, fin micaferă.
înclinare nedeterminabilă.
2. Analiza paleontologică
a. Macrofaunistică: steril.
b. Microfaunistică:
Globotruncana linnaeana (d'Orb) 6 ex.
Globotruncana arca Cush. 3 ex.
Praeglobotruncana ordinaria (Subb) 3 ex.
Heterohelix globulosa (Ehrenberg) 5 ex.
Globigerina bulloides d'Orb 10 ex.
Globigerina insequispira Subb 5 ex.
Globigerina ciperoensis Bolii 3 ex.
Globotrotalia crassata (Cush) 2 ex.
Globigerinoides trilobus (Reuss) 3 ex.
Eponides schreigersi (d'Orb) 2 ex.
Cenosphaera vesparia Haeckel 5 ex.
Prisme din cochilii de Inocerami — frecvent
3. Analiza petrografică
4. Analiza geochimica
I.C.P.P.G
Secţii de cercetare Bucureşti
Tabelul 8
BULETIN DE ANALIZA Nr. 2
Sonda nr. 5020 Finta — Trustul Petrol Ploieşti
Carota mecanică. Adîncime 6 250—6 255 = 5 m Eş = 0,90 m
Virsta formaţiunii: namurian (palinologic)
1. Analiza litologică
Microgresie cu ciment argilo-silicios, cenuşie cu slabe reflexe verzui închise cu
fine paiete de muscovit şi biotit, frecvente resturi cărbunoase, fine concreţiuni de
pirită şi rare intercalaţii de gresie cu ciment silicios-cloritic, cenuşie cu bobul fin,
cu paiete de muscovit, biotit şi clorit şi rare şi foarte mici fragmente cărbunoase,
bine cimentată.
Rare oglinzi în fricţiune.
Reacţie negativă la LQ şi cu CCL, şi CH:,COOH3
înclinarea 3° (stratificaţie ondulată în gresie).
2. Analiza paleontologică
a. macrofaunistică: steril
b. microfaunistică: steril
— 2 secţiuni subiţiri — sterile
— 1 preparat dezagregare chimică: steril
c. palinologică:
Cingulizonates sp. Convolutispora usitata Playford.
Tripartites vetustus Schemei. Varrucosisporites sp.
Tripartites ianthina Butt & Will. Calamospora sp.
Pollisporcs nitidus (Horst) Sull, Punctatisporites sp.
Savitrisporites nux (Butt. & Will) Sull. Leiosphaeridis sp.
3. Analiza petrografică
Microgresie cu ciment argilo-silicios
Materialul detritic — subangular şi de dimensiuni aleuritice — este alcătuit
predominent din granule de cuarţ, paiete de muscovit şi biotit iar sporadic, frag-
mente de cuarţite. Cimentul rocii este reprezentat prin argilă şi subordonat silice.
Se menţionează frecvente agregate de substanţă cărbunoasă — organică.
Gresie fină eu eiment silicios-cloritic
Materialul detritic — in majoritate fin psamitic .şi subangular este alcătuit din
granule de cuarţ, lamele de muscovit, biotit şi clorit, rare granule de feldspaţi si
sporadice fragmente litice.
Cimentul rocii este silicios-cloritic, cu totul local observindu-se agregate argi-
loase şi sericit.
Se menţionează, de asemenea, cuburi de substanţă cărbunoasă — organică.
4. Analiza geochimică
Substanţă organică solubilă în cloroform: % urme.
Substanţă organică solubilă în ale. benzen: % urme.
5. Analiza petrofizică
Roca: gresie argilo-silicioasă.
Densitate: 2,63.
Susceptibilitate magnetică de masă: =14,0 ( u e m - x 10—r>).
Repere macropăleontologice:
— orizontul marno-nisipos cu foarte multe Hydrobii, din complexul
M.II al meoţianului de pe structura Boldeşti, situat la circa 270 m de
limita P/M;
89
— în ponţianul din Zona Miopliocenă dintre Va-
lea Buzăului şi Valea Dîmboviţei, care este în gene-
ral marnos, pe unele structuri avînd însă şi inter-
calaţii de nisipuri, orizonturile superior şi mijlociu
ale ponţianului pot fi bine identificate prin macro-
fosile şi anume: orizontul superior se caracterizează
prin Valenciennius anullatus, Phyllicardium planum,
iar orizontul mijlociu prin Congeria rumana şi Con-
geria rhomboidaea.
Orizontul inferior după cum s-a menţionat, se
caracterizează prin Paradacna (Cardium) abichi şi
Paradacna (Cardium) lenzi.
Repere micropaleontologice:
— zona micropaleontologică corespunzătoare
complexului marnotufaceu al tortonianului inferior
din Zona Miopliocenă de la vest de Valea Buzăului.
Asociaţia caracteristică acestei zone este formată din
Condorbulina universa Jedlitschka, Globigerina bul-
loides d'Orbigny (Reuss), Globigerinoides rubrus
(d'Orbigny), Globigerinoides conglobatus (Reuss),
Globorotalia scitula (Brady), Orbulina universa
(d'Orbigny).
în Bazinul Transilvaniei limita sarmaţian-pano-
nian este făcută de zona cu Elphidium crespinae. Zo-
nele adiacente din acoperiş şi culcuş sînt formate din
asociaţii diferite, ceea ce conferă zonei menţionate
calitatea de reper. Astfel de repere sînt numeroase
în special în miocen, paleogen şi în unele depozite
geologice mai vechi decît acestea.
90
Avînd în vedere importanţa deosebită pe care o prezintă reperele
stratigrafice în urmărirea forajului unei sonde şi în descifrarea stratigra-
fiei şi tectonicii unei structuri şi ţinînd seama de valoarea lor regională,
problema acestor repere rămîne deschisă. Prin urmărirea şi cercetarea
atentă a carotelor mecanice şi a detristului pot fi puse în evidenţă pe
noile structuri petrolifere şi gazeifere noi repere.
Fig. 49. Exemplu de falie inversă (cu repetiţie) pusă în evidenţă prin corelarea carotajelor electrice standard.
Fig. 50. Exemplu de falie normală (cu lipsa) pusă în evidenţă prin corelarea carotajelor electrice standard.
Corelarea profilelor lito-stratigrafice ale forajelor, se face în mod cu-
rent cu diagrafia geofizică de sondă şi în special cu diagamele carotajelor
electrice standard. Pentru o cît mai bună corelare a profilelor este absolut
necesar ca iniţial să se coreleze profilul mecanic tip al zăcămîntului cu
diagrama carotajului electric şi, după ce au fost identificate pe această
diagramă modurile de înscriere a stratelor, pot fi corelate cu mult succes
diagramele de carotaj electric, fără să se mai ţină seama de profilul me-
canic. Identificînd pe diagrama electrică o serie de repere litologice cărora
le corespund repere geofizice şi ţinînd seama de reperele paleontologice,
cu ajutorul diagrafiei geofizice de sondă se pot face corelări şi paraleli-
zări de formaţiuni geologice. De asemenea, cu ajutorul diagrafiei geofi-
zice de sondă, o formaţiune geologică poate fi împărţită pe complexe şi
strate (orizonturi) poros-permeabile, probabil sau posibil productive, se
pot pune în evidenţă accidentele tectonice, variaţiile de facies, tipurile de
capcană.
în figura 49 se prezintă corelarea diagrafiilor carotajelor electrice a
trei sonde situate pe aceeaşi secţiune, împărţirea complexului bazai din
sarmaţian pe strate (orizonturi) şi punerea în evidenţă a unei falii in-
verse (cu repetiţie) în sonda 3, care a găsit stratul (orizontul) a de două
ori. în figura 50 este evidenţiată în sonda 3, o falie normală (cu lipsă)
care n-a întîlnit stratul (orizontul) b.
De asemenea, cu diagrafiile geofizice se pot face corelări pe distanţe
mari cu condiţia ca în succesiunea stratelor respective să fie pe cît posibil
unele repere geofizice constante ca poziţie în profilele lito-stratigrafice
ale forajelor şi bineînţeles ca mod de înscriere.
121
Aliniamentul I: Geamăna.
Structura Geamăna (fig. 72) este o cută-solz, foarte compartimentată.
Unele sonde amplasate pe unitatea medio-marginală traversează mioce-
nul cu sare, apoi oligocenul, după care intră în eocenul unităţii externe.
Zăcămintele de petrol sînt cantonate în eocen, gresia de Kliwa, complexul
Suprakliwa şi orizontul de tranziţie.
Aliniamentul II: Chelinţa
Aliniamentul III: Gropile lui Zaharache — Chilii Vest-Taşbuga.
Structura Chilii-Vest este un anticlinal foarte compartimentat, care,
de-a lungul unui accident tectonic longitudinal, încalecă cuta Toporu.
Acumulările de petrol sînt în gresia de Lucăceşti, în gresiile intercalate
în orizontul marnelor albe bituminoase, în gresia de Kliwa şi în orizontul
de tranziţie (fig. 73).
Structura Taşbuga pare a fi legată de cute solzi suprapuse cu o tec-
tonică foarte complicată şi care încalecă oligocenul de la Cilioaia-Vest şi
oligocenul de la Zemeş. Sînt zăcăminte de petrol în gresia de Kliwa şi în
orizontul de tranziţie (fig. 74).
& Bis
Fig. 72. Secţiune geologică prin structura Geamăna.
122
Fig. 74. Secţiune geologică prin structura Tasbuga
Aliniamentul IV: Chilii—Toporu—Cilioaia-Vest—Doftăniţa—Slănic-
Băi.
Aliniamentul V: Fruntea Comanului—Zemeş—Moineşti-Vest—Leor-
da—Comăneşti.
Structura Zemeş. Deasupra orizontului breciei tectonice s-a pus în
evidenţă un solz care corespunde cutei solz faliate Cilioaia Est şi sub ori-
zontul brecciei tectonice s-a pus în evidenţă un alt solz faliat care cores-
punde structurii Zemeş. Zăcăminte de petrol sînt în gresia de Kliwa şi
orizontul de tranziţie (fig. 75).
Aliniamentul VI: Arşiţa—Foaie—Tazlău—Modîrzău—Moineşti—Văsi-
eşti-Vest — Dărmăneşti — Nineasa.
Structura Arşiţa este o cută asimetrică, cu flancul estic foarte com-
partimentat, iar flancul vestic încălecat, de-a lungul brecciei, de struc-
tura Chillii. Se exploatează gresia de Kliwa, complexul Suprakliwa şi ori-
zontul de tranziţie, în care sînt zăcăminte de petrol (fig. 76).
Structura Tazlău este legată de o cută solz, faliată, deversată spre est
şi se exploatează, ca şi la Moineşti, gresia de Lucăceşti, gresiile din ori-
zontul menilitclor inferioare, al marnelor albe bituminoase, gresia de
Kliwa, complexul Suprakliwa şi orizontul de tranziţie (v. fig. 75).
Structura Moineşti, de asemenea, este legată de o cută solz deversată
de la vest la est, iar acumularea de la Moineşti-Oraş, de o cută anticli-
nală faliată, cu flancul vestic scufundat (fig. 77).
La Moineşti sînt zăcăminte de petrol în gresia de Lucăceşti, gresia de
Kliwa, gresia de tranziţie şi sarmaţian.
Structura Dărmăneşti. Peste eocenul de Tarcău, faliat şi flancat de
stratele de Plopu, gresia de Lucăceşti, marnele albe bituminoase, disodi-
lele inferioare si gresia de Kliwa, urmează discordant sarmaţianul (fig. 78).
Sînt zăcăminte de petrol în sarmaţian, eocen şi gresia de Kliwa.
Structura Nineasa este o cută solz, slab deversată spre est cu zăcă-
minte de petrol în orizontul de tranziţie (fig. 79).
Aliniamentul VII: Frumoasa—Solonţ—Uture—Piatra Crăpată—Moi-
neşti-Oraş — Văsieşti-Est — Păcuriţa — Cerdac-Vest — Cerdac-Cen-
tru — Lcpşa.
Structura Frumoasa este un anticlinal asimetric faliat, cu flancul estic
mult mai scufundat. Orizonturile Kliwa şi Suprakliwa formează un sin-
gur complex din care se exploatează petrol, ca şi din orizontul de tran-
ziţie (fig. 80).
Aliniamentul VIII: Tazlăul Mare.
Structura Tazlăul Mare se prezintă sub forma unui brachianticlinal
larg, faliat pe ambele flancuri. Pe această structură sînt zăcăminte de
gaze în toate complexele de pe intervalul stratigrafie care cuprinde gre-
sia de Lucăceşti, gresia de Kliwa şi gresiile din orizonturile disociilelor
superioare şi din orizontul de tranziţie (fig. 81).
Aliniamentul IX: Mihoc—Cucuieţi.
Structura Mihoc este legată de o cută anticlinală cu flancul estic mult
mai scufundat de-a lungul unui accident tectonic. Zăcăminte de petrol
sînt în gresia de Kliwa şi gaze în orizontul de tranziţie (fig. 82).
Aliniamentul X: Cerdac-Est.
Aliniamentul XI: Larga—Dofteana—Slănic—Fierăstrău.
Structura Larga se caracterizează printr-o serie de solzi deversaţi de
la vest către est. Zăcămintele de petrol sînt cantonate în gresia de Kliwa
şi Suprakliwa (fig. 83).
124
125
Fig. 76. Secţiune geologică prin structura Arşiţa.
127
Fig. 78. Secţiune geologică prin structura Dărmăneşti.
Eo Bis
Fig. 79. Secţiunea geologică prin structura Nineasa.
\1NV est
129
Fig. 81. Secţiune geologică prin structura
Tazlăul Mare.
Fig. 82. Secţiune geologică prin structura Mihoc.
Fig. 83. Secţiune geologică prin structura Larga.
Fig. 84. Secţiune geologică prin structura Dofteana.
131
Structura Dofteana este o cută anticli-
nală cu flancul vestic foarte faliat de falii
transversale şi longitudinale şi care în-
calecă peste solzul Bogata. Zăcăminte de
petrol sint în intervalul stratigrafie care
cuprinde orizontul gresiei de Lucăceşti,
orizontul gresiei de Kliwa şi orizontul de
tranziţie (fig. 84).
Structura Slănic este o cută-solz, cu
flancul estic încălecat de cel vestic, şi în
care n-au fost traversate toate orizontu-
rile oligocenului. Zăcămintele de petrol
sînt cantonate în orizontul de tranziţie
(fig. 85).
Fig. 85. Secţiune geologică prin Structura Fierăstrău este o cută anti-
structura Slănic. clinală faliată pe ambele flancuri şi cu
orizonturile oligocenului într-o succesiune
Fig. 86. Secţiune geologică prin structura Fierăstrău.
132
aproape completă. Zăcăminte de petrol sînt în gresia de Kliwa şi Supra-
kliwa, care formează un singur orizont şi în orizontul de tranziţie
(fig. 86).
Structuri petrolifere au fost descoperite şi în bazinul post-tectonic
Comăneşti unde, peste paleogen, format din orizontul gresiei de Tarcău,
în bază, şi din orizontul stratelor de Plopu, la partea superioară, ur-
mează oligocenul şi, discordant, sarmaţianul şi meoţianul. în afară de
eocen şi oligocen sînt zăcăminte de petrol şi în sarmaţian pe structurile:
Moineşti, Leorda, Comăneşti, Podeiu, Dărmăneşti.
Complexul
Marne albe
Gresia de
Gresie de
Menilite
Menilite
Disodile
Disodile
Kliwa
bituminoase
superioare
superioare
Lucâceşti
inferioare
inferioare
^^^^ Formaţiunea Ori-
Kliwa
Eocen
i
^^ productivă
CB
zon-
tul
supra
Structura '^\. Ic de
tran-
0 ziţie
1
2 3 4 5 6 7 8 9 10 li
Geamăna • • • •
Gropile lui Zaharache • • •
Chilii-Vest • • •
Taşbuga • •
Toporu—Cliilii • •
Frumoasa • • •
Zemes—Cilioaia •
Arşiţa # s •
•
Foaie—Tazlău—Modîrzău— • • • • • • •
Piatra Crăpaţii—Moineşti (Tarc
au.) •
Tazlăul Mare <* # # #
Cucuieţi ~««r •
Mihoc ----- •
Uture—Moinesti-Oraş • •
Solonţ—Stăneşti ---- •
Comăneşti—Podei • •
•
Leorda •
• •
Dărmăneşti •
• •
Nineasa •
Dofteniţa •
Slănic-Băi •
Văsiesti • • • •
Păcuriţa • •
Larga • ---- •
Dofteana—Bogata • • • •
Slănic—Ferăstrău • •
Cerdac • •
Lepşa •
Ghelinţa •
Ojdula •
135
— faciesul de sud (din Pintenul de Văleni) format dintr-o alternanţă
de gresii, marne şi argile negricioase.
Oligocenul de la "Valea Buzăului spre est este întîlnit sub două facie-
suri şi anume: faciesul de Pucioasa, în Pintenul de Homorîciu şi facie-
sul gresiei de Kliwa, în Pintenul de Văleni.
Oligocenul din Pintenul de Homorîciu este format, de jos în sus, din
următoarele orizonturi:
— orizontul menilitelor inferioare;
— orizontul şisturilor disodilice inferioare;
— orizontul stratelor de Pucioasa, cel mai dezvoltat, format din-
tr-o alternanţă de marne, argile cenuşii şi gresii calcaroase grosiere (gre-
sia de Fusaru) în care sînt şi intercalaţii de marne şi calcare sideritice;
— orizontul stratelor de Vineţişu, format dintr-o alternanţă de mar-
ne şi gresii calcaroase compacte;
— orizontul menilitelor şi disodilelor superioare.
Oligocenul din Pintenul de Văleni este format de jos în sus din:
— orizontul menilitelor inferioare;
— orizontul şisturilor disodilice inferioare;
— orizontul gresiei de Kliwa inferioară (alternanţă de gresii de Kli-
wa şi şisturi disodilice cu marne argiloase de tip Pucioasa);
— orizontul gresiei de Kliwa superioară (gresia de Buştenari), for-
mat din strate de gresie de Kliwa, slab cimentată şi şisturi disodilice;
— orizontul şisturilor menilitice superioare şi al diatomitelor, for-
mat din şisturi disodilice, diatomite şi intercalaţii de menilite.
Condiţiile de formare a zăcămintelor de hidrocarburi sînt:
Pentru cretacic aceste condiţii sînt realizate de prezenţa rocilor-mamă,
rezervor şi protectoare ca şi a unei capcane.
Roca-mamă este reprezentată prin şisturile argiloase negre.
Roca-rezervor este alcătută din gresii calcaroase şi calcare grezoase.
Roca-protectoare este reprezentată prin intercalaţiile de marne ce-
nuşii.
Pentru eocenul din Pintenul de Homorîciu, prezent prin facies me-
dian, aceste condiţii sînt realizate de:
— roca-mamă, reprezentată de argilele negricioase:
— roca-rezervor, reprezentată prin gresia de Tarcău;
— roca-protectoare reprezentată prin toate intercalaţiile de marne
cenuşii.
Pentru eocenul din Pintenul de Văleni condiţiile de formarea zăcă-
mintelor de hidrocarburi sînt realizate de:
— roca-mamă, prin argilele negricioase;
— roca-rezervor, prin gresii;
— roca protectoare, prin marne.
Pentru oligocenul din Pintenul de Homorîciu:
— roca-mamă este reprezentată prin şisturile menilitice şi disodilice
superioare şi inferioare;
— roca-rezervor este reprezentată prin gresia de Fusaru;
— roca-protectoare este reprezentată prin orizontul stratelor de Vi-
neţişu şi prin marnele din stratele de Pucioasa.
Pentru oligocenul din Pintenul de Văleni:
— rocile-mamă sînt reprezentate prin şisturile menilitice şi disodi-
lice inferioare şi superioare;
136
Fig. 87. Structurile petro-gazeifere şi gazeifere din pintenul de Homo-
rîciu, de Văleni, Cuveta de Drajna şi de la contactul zonei miopliocene
cu Pintenul de Văleni:
1 — Izvoarele; 2 — Poseşti; 3 — Cărbuneşti; 4 — Surani; 5 — Predeal—Sărari;
6 — Opăriţi; 7 — Copăceni; 8 — Cosminele; 9 — Buştenari; 10 — Vîrful Dră-
gănesei; 11, 12 — Vîrfuri-Vişineşti; 13 — Vulcana; 14 — Stîrmini.
137
Fig. 88. Secţiune geologică prin structura Poseşti.
Om ±
m -i
Tabelul 10
Structurile şi formaţiunile geologice productive din Pintenul de Homorîciu,
Cuveta de Drajna şi Pintenul de Văleni
Pintenul de Homorîciu Cuveta de Pintenul de Văleni
Drajna
Această zonă este situată între zona flişului Carpaţilor Orientali şi falia
pericarpatică. Peste fundamentul acestei zone, format în oligocen, ur-
mează miocenul, iar de la Valea Trotuşului se adaugă şi pliocenul, re-
prezentat prin toate cele patru etaje şi avînd, în general, aceleaşi ca-
ractere litologice ca şi depozitele pliocene din Zona Cutelor Diapire.
în tabelul 11 se prezintă profilul lito-stratigrafic sumar al depozitelor
miocene din această zonă.
138
Tabelul 11
Profilul lito-stratigrafic al depozitelor miocene din Zona Miocenâ din Moldova
Etaj Subetaj Scurtă caracterizare din punct de vedere litologic
139
Fig. 91. Secţiune geologică prin structura Cîmpeni.
Rocile protectoare sînt formate de toate intercalaţiile impermeabile din
oligocen, helveţian, buglovian şi sarmaţian.
Tipul zăcămintelor: stratiforme, boltite, compartimentate, stratiforme
ecranate tectonic şi stratigrafie.
Pînă în prezent au fost puse în evi-
denţă zăcăminte de hidrocarburi (în oli-
gocen, helveţian, buglovian şi sarmaţian)
la nord de Valea Trotuşului, pe cutele an-
ticlinale faliate Cîmpeni (fig. 91) şi Cîm-
peni-Vest, şi pe branchianticlinalul faliat
Tescani (fig. 92), iar la sud de Valea Tro-
tuşului, pe monoclinalul Caşin şi pe cuta
faliată Cîmpuri-Vizantea.
în tabelul 12 se dau structurile şi for-
maţiunile geologice productive din zona
miocenă din Moldova.
Cîmpeni •
Cimpeni-Vest •
Tescani • •
Caşin •
Cîmpuri—Vizantea •
144
Tabelul 13 (continuare)
Saria, Scurtă caracterizare Observaţii
etaj din punct de vedere litologic
NNV SSF
Fig. 94. Secţiune geologică prin Fig. 95. Secţiune geologică prin struc-
structura Păcureţi. tura Măgurele.
10* 147
O 200m Fig. 96. Secţiune geologică prin struc-
tura Măgurele, sectorul Mălăieşti.
Structura Cimpina (fig. 97) se prezintă sub forma unui monoclin faliat
cu zăcăminte de petrol în oligocen, helveţian şi meoţian.
Structura Gura Drăgănesei (fig. 98) este reprezentată tot printr-un mo-
noclin faliat, foarte înclinat, cu zăcăminte de petrol în oligocen, helveţian
şi meoţian.
Structura Virjul Drăgănesei (fig. 99) este tot un monoclin, în al cărui
meoţian este cantonat un mic zăcămînt de petrol.
Structura Scăioşi (fig. 100) este legată de o cută falie cu un zăcămînt
de mică importanţă în meoţian.
148
Fig. 112. Secţiune geologică prin structura Răz- Fig. 113. Secţiune geologică prin
vad. structura Ochiuri.
Structura Boldeşti (fig. 126) este o cută anticlinală faliată, cu flancul nordic mai
căzut şi uşor încălecat de flancul sudic; zăcămintele sînt cantonate în sarmaţian şi
meoţian (petrol) şi în dacian şi levantin (gaze).
Structura Podenii Vechi (fig. 127) are un stil tectonic asemănător cu al structurii
Boldeşti; în meoţian sînt zăcăminte de petrol şi gaze, iar în ponţian, de gaze.
Structura Finta (fig. 128) se prezintă sub forma unei slabe boltiri cu zăcăminte
de gaze în dacian şi meoţian. Forajul de mare adîncime executat la Finta a întîlnit
depozite de platformă, rămînînd cu talpa în carbonifer.
Structura Gheboaia (fig. 129) prezintă acelaşi stil tectonic ca şi structura Finta şi
are zăcăminte de gaze în dacian şi meoţian.
Din cele prezentate rezultă că, în Zona Cutelor Diapire, în afară de structuri
legate de diapirismul sării, sînt şi cute anticlinale faliate (Pă-cureţi, Filipeşti,
Arbănaşi, Berea, Ceptura-Urlaţi, Chiţorani, Boldeşti, Podenii-Vechi, Mărgineni,
Măneşti, Vlădeni ş.a.)., monocline (Cîmpina, Gura-Drăgănesei, Vîrful Drăgănesei
ş.a.), cute-falii (Apostolache, Scâioşj
157
Fig. 129. Secţiune geologică prin structurile Gheboaia-Fin-
ta-Bilciureşti.
ş.a.). De asemenea, se întîlnesc slabe boltiri pe fondul unor sinclinale, cum este cazul
structurilor Grăjdana şi Aninoasa, care se prezintă ca o slabă boltire în cadrul unui
sinclinal cuprins între cuta Teiş-Viforîta în sud şi cuta Valea Roşca-Doiceşti-Şotînga,
în nord.
Structura Matiţa, de asemenea, se prezintă ca un sinclinal tectonizat, care se ridică
şi se îngustează de la vest la est. în ceea ce priveşte repartizarea în suprafaţă a
zăcămintelor de hidrocarburi se constată: pe aliniamentul de nord, al diapirismului
revărsat (Cîmpina, Gura Drăgănesei, Colibaşi, Glodeni) sînt numai zăcăminte de
petrol, pe aliniamentul diapirismului exagerat (Ţintea-Băicoi, Moreni, Gura-Ocniţei)
sînt zăcăminte de petrol cu cap de gaze, iar pe al treilea aliniament, al diapirismului
atenuat (Ariceşti, Mărgineni, Bucşani) au fost puse în evidenţă zăcăminte de petrol de
dimensiuni reduse şi cu cupole mari de gaze, precum şi strate cu gaze.
Pe ultimul aliniament, al diapirismului profund, s-au pus în evidenţă, în general,
zăcăminte de gaze (Măneşti, Vlădeni, Brazi, Frasin, Finta, Gheboaia).
în partea de nord a Zonei Miopliocene, în apropierea contactului acesteia cu
Pintenul de Văleni, mai este un aliniament de structuri care în general, se
caracterizează prin cute anticlinale faliate, ce au flancul sudic înclinat şi încălecat şi au
ca obiectiv principal de exploatare oligocenul Pintenului de Văleni.
Structura Cărbuneşti-Surani (fig. 130) este la nivelul oligocenului o cută
anticlinală faliată, deasupra căreia miopliocenul formează un sin-
Tabelul 14
Structurile şi formaţiunile geologice productive din zona cutelor diapire
Zona de acumulare de pe aliniamentul cutelor diapire revărsate
162
Tabelul 14 (continuare) Zona
de acumulare de pe aliniamentul cutelor diapire exagerate
163
Tabelul 15
Structurile şi formaţiunile geologice productive de la contactul
Zonei Miopliocene cu Pintenul de Văleni
165
Fig. 135. Structurile pctro-gazoifcre şi gazeifere clin Depresiunea Getică:
I — Bala; 2 — Tămăşeşti; 3 — Tîrgu Jiu (Iaşi); 4 — Strlmba—Rogojelu; 5 — Co-
libaşi; 6 — Alunu: 7 — Vilcele; 8 — Boţeşti; 9 — Biiteni; 10 — Ţicleni;
II — Socu; 12 — Bustuchini; 13 — Căzăneşti: 14 — Grădiştea; 15 — Băbeni;
16 bis — Urşi: 16 — Sâpunari; 27 — Merişani; 18 — Colibaşi; 19 — Dobreşti;
20 — Drăgăeşti: 21 — Româneşti: 22 — Galicea; 23 — Hurezani; 24 — Zâtreni;
25 — Cocu—Slâtioarele; 26 — Câlineşti—Oarja: 21 — Glîmbocelu; 28 — Bogaţi;
29 — Ludeşti: 30 bis — Strimbu; 30 — Drăganu—Călina: 31 — Oteşti; 32 — Vata;
33 — Leordeni; 34 — Cobia: 35 — Şuţa-Seacâ; 36 — Bibeşti—Bulbuceni: 37 — Si
liştea Cireşu; 38 — Gura Şuţii: 39 — Spineni (Platforma Moesicâ) ; 40 — Coseşti;
41 — Baiculeşti; 42 — Tutana.
Structura Tîrgu Jiu (Iaşi) este o cută anticlinală faliată (fig. 136) cu înclinări
mici în pliocen şi mai mari în sarmaţian, helveţian şi oligocen.
în helveţian forajele traversează o succesiune de conglomerate, care în zona de
boltă este mai groasă, după care urmează o serie grezoasă în care, subordonat, sînt
nisipuri. în helveţian şi sarmaţian sînt zăcăminte de petrol.
166
167
12.4.2.2. Aliniamentul Strîmba - Rogojelu - Colibaşi -
Alunu - Foleşti spre Vîlcele - Boţeşti cu ramificaţia vestica
Bîlteni - Ţicleni - Socu - Bustuchini spre Câzâneşti
Structura Slătioarele (fig. 152) este un anticlinal faliat în a cărui zonă axială
apare la suprafaţă un masiv de sare. Sub pliocen, reprezentat prin levantin, dacian şi
ponţian, meoţianul lipsind, datorită efilării, urmează eocenul în facies de Şotrile,
flancat de oligocen, în facies de Pucioasa şi acesta flancat şi el de depozite miocene.
Zăcămintele de petrol sînt cantonate în helveţian, sarmaţian şi meoţian.
178
NNE SS\J
Structura Oteşti-Poboru (fig. 156) este o cută anticlinală slab boltită şi puţin
compartimentată, cu zăcăminte de petrol în meoţian.
Structura Vata (fig. 157). în zona de apex a acestei structuri care este un
brachianticlinal faliat, helveţianul suportă meoţianul, iar pe flancuri se interpune
sarmaţianul şi tortonianul. în meoţian, care formează obiec-
12* 179
Fig. 157. Secţiune geologică prin structura Vata.
181
12.4.3. DIFICULTĂŢI IN FORAJ
Tabelul 17
Structurile şi formaţiunile geologice productive din Depresiunea Getică
I. Aliniamentul Bala—Tămăşeşti—Tîrgu Jiu (Iaşi)
Structura Bala Tămăşeşti Tîrgu-Jiu (laşi)
182
Tabelul 7 (continuare)
Tabelul 18
Profilul lito-stratigrafic din Bazinul Panonian
Eră, serie Serie, etaj Observaţiuni,
metri-grosime
185
Tabelul 18 (continuare)
Eră, serie Serie, etaj Observaţiuni,
metri-grosime
186
Eră, serie Serie, etaj Observaţiuni,
metri-grosime
Fundamentul cristalin este format din filite, cuarţite, Intîlnit prin foraje la
micaşisturi cloritoase, şisturi sericito-cloritoase amfi-bolice, Sandra, Satchinez,
gnaise, precum şi din roci eruptive ca: graniţe, granodiorite, Variaş, Ciocaia etc.
diorite, diabaze, melafire.
187
In urma prospecţiunilor geofizice, au fost puse în evidenţă, prin foraje o serie de
structuri (fig. 161) legate de:
— cute anticlinale faliate: Abrămut, Ciocaia (fig. 162), Curtuiuşeni (fig. 163);
— de domuri: Sînmartin, Secuieni, Pişcolţ (fig. 164);
— de monocline: Suplacu de Barcău (fig. 165);
structura Ciocaia.
197
Tabelul 21 (continuare)
Serie, etaj Scurtă caracterizare din punct Observaţii,
de vedere litologic grosime (m)
Cretacic Cre- Marne şi argile ce- Prin foraje a fost întîlnit la Bu-neşti,
tacic nuşii, negricioase, Puini, Alămor, Filitelnic, precum şi
supe- gresii, conglomerate; pe alte domuri, pe o grosime de circa 100
rior m.
Fundamentul cristalin este format din şisturi întîlnit prin foraje la Stănceni, Daia,
cloritoase, sericitoase, cuarţite, mica-şisturi. Benţid, Grînari, Sic, Aiud, Dîrja,
Pogăceaua, Gurghiu, Lu-jerdiu.
198
— zona centrală, formată din domuri (Fîntînele, Sărmăşel, Şincai, Ulieş, Luduş,
Delenii, Cetatea de Baltă, Păingeni, Tg. Mureş, Nadeş, Copşa Mică şi altele), anticlinale
(Beudiu, Enciu, Grebeniş, Cucerdea şi altele) şi brachianticlinale (Zăul de Cîmpie,
Sînger, Dumbrăvioara şi altele).
Elementele structurale din zona centrală sînt rezultatul acţiunii sării din tortonian.
în general, stratele acestor forme structurale, înconjurate din toate părţile de
sinclinale, au înclinări mici (1—9°). De exemplu, pe domul Puini, înclinările sînt de 1—
4°, pe domul Sărmăşel de 1° 3'—6°, pe domul Luduş de 2—4°, pe domul Şincai de 4—
7°, pe domul Păingeni de 5—6°, pe domul Chedia de 3—9°. Se cunosc şi cazuri cînd
înclinările stratelor au valori mai mari şi variabile. Astfel, pe brachianticlinalul Sînger,
înclinările au valori între 8 şi 45°, iar pe domul Cetatea de Baltă se întîlnesc înclinări de
1° 30'—5°, dar uneori şi de 7—15°. Pe domul Buneşti-Criţ se întîlnesc valori de 4—17°,
iar în adîncime de 15—32°. în afară de forme structurale simetrice sînt şi forme
structurale asimetrice ce au un flanc mai înclinat (Şincai, Zăul de Cîmpie şi altele). Pînă
în prezent se cunoaşte cu certitudine, că numai anticlinalul Ruşi, ale cărui strate au
înclinări de 10—40°, este faliat, celelalte forme structurale de care sînt legate zăcăminte
de gaze nu prezintă accidente tectonice.
Om 4
N-S, pentru ca în adîncime odată cu deplasarea axei spre vest, faţă de axa de la suprafaţă,
să ia forma unui brachianticlinal. Dezarmonii care corespund limitelor etajelor geologice
ce aparţin formaţiunii cu gaze au fost bine puse în evidenţă pe cuta anticlinală Gălăţeni.
Grupurile de domuri sînt separate între ele de sinclinale majore, iar în cadrul fiecărui
grup, sinclinale minore înconjoară cupolele de gaze ale fiecărei structuri. Limitele gaze-
apă, marginale, ale stratelor productive, din cuprinsul unui complex, în plan vertical, au
forma unei linii în zigzag (Tăuni şi alte structuri, fig. 174).
în general, numărul orizonturilor care produc gaze, în afară de faptul că este în strînsă
legătură cu gradul de eroziune, depinde şi de variaţiile de litofacies. Nisipurile din partea
inferioară a tortonianului inferior, din structurile grupului de nord, trec treptat în marne în
domurile din grupul central, pentru ca din nou să treacă în nisipuri cu intercalaţiuni
marnoase în structurile din grupul sud-estic.
La unele structuri din cel de-al treilea grup şi în special la cele din partea de est, se
constată şi prezenţa unor colectoare cu CO a care este de origine internă şi al cărui proces
de migraţie a fost uşurat de prezenţa unor accidente tectonice.
Primul zăcămînt de gaze a fost descoperit în Bazinul Transilvaniei în anul 1909, de
sonda nr. 2 Sărmăşel, pentru ca pînă în prezent să fie descoperite peste 70 structuri, dintre
care cea mai mare parte după anul 1948 (fig. 175). Structurile au fost puse în evidenţă atît
prin prospecţiuni geologice, cît şi prin prospecţiuni geofizice.
Zăcămintele de gaze, formate în general din 99<y 0 metan, asociat cu dioxid de carbon
şi oxigen, sînt cantonate în afară de tortonian, buglo-vian, sarmaţian şi în panonianul
inferior, adîncimea sondelor de exploatare, pe unele structuri, fiind de peste 3 200 m.
202
Fig. 175. Structurile gazeifere din Bazinul Transilvaniei :
1 — Beudiu; 2 — Enciu; 3 — Strugureni; 4 — Puini; 5 — Buza; 6 —
Flntînele; 7 — Sărmăşel; 8 — Crăieşti—Er-cea; 9 — Bozed; 10 —
Sînmartin; 11 — Ulieş; 12 — Şin-cai; 13 — Grebeniş; 14 — Zăul de Cîmpie;
15 — Săulia; 16 — Dobra; 17 — Luduş; 18 — Sîngcr; 19 — Iclănzel; 20 —
Vaidei; 21 — Săuşa; 22 — Bogata; 23 — Lechinţa—Iernuţ; 24 — Cucerdea;
25 — Delenii (Saroş); 26 — Cetatea de Baltă: 27 — Bazna; 28 — Tăuni; 29
— Lunca; 30 — Pă-ingeni; 31 — Voivodeni; 32 — Ibăneşti; 33 — Dumbră-
vioara; 34 — Teleae; 35 — Ernei; 36 — Tîrgu Mureş; 37 — Corunca; 38 —
Acăţari; 39 — Miercurea Nirajului; 40 — Dămieni; 41 — Măgherani: 42 —
Ghineşti—Trei Sate; 43 — Găl5'cni; 44 — Suveica; 45 — Sîngeorgiu de
Pădure; 46 — Cuşmed; 47 — Filitelnic; 48 — Laslăul Mare; 49 — Prod-
Seleuş; 50 — Şoimuş; 51 — Nadeş; 52 — Firtuşu; 53 — Tărceşti; 54 —
Benţid; 55 — Chedia; 56 — Eliseni: 57 — Cristuru; 53 — Brădeşti; 59 —
Beia; 60 — Buneşti— Criţ; 61 — Daia—Telina; 62 — Noul Săsesc; 63 —
Copşa Mică; 64 — Petiş: 65 — Vîrghiş: 66 — Ruşi; 67 — Ilim-bav; 68 —
Pipea; 69 — Porumbenii Mici; 70 — Chedia-Est; 71 — Simioneşti; 72 —
Medişor.
Tabelul 23
Structurile şi formaţiunile geologice productive
din Platforma Moldovenească
Structura Tortonian Bugiovian Sarmaţian
Bacău #
<$■
Roman-Secuieni #
Mărgineni <*
Cuejdiu •
Mălin <*• v
Valea Seacă #
Frasin #•
Miocen Sarmaţian Strate subţiri de nisipuri şi gresii slab Intîlnit constant în baza
superior oolitice în alternanţă cu marne cenuşii. pliocenului. In partea
centrală a depresiunii
atinge grosimea de 1 200 m.
Paleogen Eocen Argile verzi şi gresii glauconi-tice Intîlnit sub formă de petice,
are o grosime de 10—70 m.
Jurasic Calcare albe (în partea de sud a depresiunii) Argile marnoase cenuşii
închise şi negre, cu intercalaţii de gresii, marnocalcare, ce ating circa
80 m grosime şi considerate ca aparţinînd doggerului (în partea
centrală a depresiunii).
14» 211
Tabelul 24 (continuare)
Serie Serie, etaj, Scurtă caracterizare din punct Observaţii,
subetaj de vedere litologic grosime (m)
Rocile-mamă sînt reprezentate prin calcarele negre din triasiac, argilele din dogger,
intercalaţiile pelitice din tortonian, sarmaţian şi meoţian.
Rocile rezervor sînt formate din calcare (triasic), gresii (dogger), gresii şi nisipuri
(tortonian, sarmaţian şi meoţian).
Rocile protectoare sînt prezente prin toate intercalaţiile impermeabile din profilul
lito-stratigrafic.
Tipuri de zăcăminte: stratiforme boltite şi ecranate tectonic (Independenţa),
lentiliforme (Glăvăneşti) sau combinate.
Structurile descoperite pînă în prezent sînt legate fie de slabe boltiri puse în evidenţă
pe fondul Promontoriului Nord-Dobrogean (Independenţa, Matca), fie de anticlinale
foarte slab boltite: Glăvăneşti (fig. 180), Găiceana (fig. 181), de monocline (Suraia), de
pinteni structurali (Ţepu, fig. 182) sau de blocuri tectonice (Neguleşti). Pe cele mai multe
structuri au fost întîlnite zăcăminte de hidrocarburi în sarmaţian, pe un număr mai
212
Fig. 180. Secţiune geologică prin structura Glăvăneşti.
SE
Fig. 182. Secţiune geologică prin structura Ţepu.
redus în tortonian şi meoţian şi numai pe una în jurasic şi triasic. Sondele au adîncimi
cuprinse între 650 m (Independenţa) şi peste 2 200 m (Matca) sau chiar peste 4 000 m
(Conteşti).
Zona de prim interes este Conteşti, pentru posibilităţile petrolifere ale depozitelor
mezozoice, iar în depresiunea Promontoriului Nord-Dobrogean prezintă interes
investigarea, în continuare, a depoitelor paleozoice şi ale miocenului.
în tabelele 25 şi 26 se dau structurile şi formaţiunile geologice productive din
Depresiunea Bîrladului şi Promontoriul Nord-Dobrogean.
Tabelul 25 Tabelul 26
Structurile şi formaţiunile Structurile şi formaţiunile geologice
geologice productive din productive din Promontoriul
Depresiunea Bîrladului Nord-Dobrogean
Structura Jurasic Sarma- Paleo- Torto- Sarma- Meo-
Triasic ţian zoic nian ţian ţian
Structura
Neguleşti #•
Suraia • <*
Glăvănesti #•
Matca # <*• <*•
Găiceana cond.
Conteşti •
Ţepu • • # ft
214
18. PLATFORMA MOESICA
1 2 3 4 5
Buglovian E x o n dare
Tortonian E x o n dare
Helveţian
Burdigalian
Acvitanian
Superior E x o n dare
217
Tabelul 27 (continuare)
1 2 3 4 5
Inferior E x o n dare
Paleocen
Inferior E x o n dare
218
Tabelul 21 (continuare)
1 2 3 4 5
CC
Callovian Marne, marno- Complexul superior
tac inferior calcare marnos lipseşte la
est de Bucureşti.
O
Q Batonian Marne şi marno-
inferior argile cenuşii-ne-
Bajocian gricioase cu
superior concreţiuni de pirită
şi diaclaze de calcit.
Liasic E x o n d a r e
Keuper
219
Tabelul 27 (continuare)
1 2 3 4 5
>C3
u « Marne, Marne,
Rhetian Nisipuri, Nisipuri, argile brune-
Norian gresii argile cărămizii şi gresii
brune.
Tria- lavă.
ii
sic a >cd în sud — al- Ex: Soldanu,
X CJ ternanţă de Călăreţi.
Me- ~ .„ argile, anhi-
diu 0
4* drite, eventual •
6 sare, calcare,
.el dolo-
Infe- 0
Anisian 0 mite (Segar-cea,
1 1—1
Brădeşti, Işalniţa,
t/s 0
3 Leu, Oporelu,
T3 Optaşi, Ciureşti,
05 0)
Videle,
Glavacioc,
Cartojani).
Dezvoltare
redusă. Argile
bru-ne-ciocolatii
c ca cu intercalaţii
rior in Werfenian
de gresii,
i
3 marne roşca-
pq te, nisipuri şi
cuarţite roz.
1 Argile brune-vi-
m Alternanţă
fi
a0
de marne, şinii în alternan-
Permo- Per- Zechstein •t-i
argile, nisi- ţă cu gresii şi
triasic mian 0
puri şi gresii roşii-vişinii
;/:• de culoare nisipuri silicioase
0
roşie sau (circa 200 m gro-
.5 brună-vişi- sime); nisipuri şi
V
nie. gresii silicioase
220
Tabelul 21 (continuare)
1 2 3 4 5
Intercalaţii de brun-roşcate şi
conglomerate cenuşii-gălbui (300
comparabile cu m grosime); argile şi
cele de tip marne compacte
Veru-cano. La brun-cărămizii cu
Cetate peste in tercalaţii de an-
calcarele di- hidrit (Cernavo-
inferi
na Ciochina.
elemente de
cuarţite, calcare
vinete si
marno-
Permo- Per- Zechstein argile în al-
triasîc mian O ti ternanţă cu -
a ti
calcare vinete şi
0)
marnă roşie. Do-
lomite .şi an-
hidrite
(Ciureşti).
Erupţii por-
firice (Bi-beşti,
Balş, Spineni,
Optaşi, Că-
lugăreni, Vi-
dele, Izvoru,
Cartojani,
Petresti, Corbii
Mari).
221
Tabelul 27 (continuare)
1 2 3 4 5
Mediu
Inferior Argilite negricioase, Argilite negri-
Coblentian uneori roşcate. cioase (Ianca,
(Cetate, Ciureşti- Comana, Man-
Gedinian Sud). galia).
222
Fig. 184. Structurile petro-gazeifere din Platforma Moesică:
1 — Bibeşti—Bulbuceni; 2 — Vîrteju—Stoeniţa; 3 — Melineşti; 4 — Brădeşti; 5 — Sfîrcea; 6 — Pitula'i; 7 — Făureşti; 5 — Iancu Jianu; 9 — Siminic; (a) —
Gnerceşti; (b) — Malu Mare (c). 10 — Strejeşti: 11 — Deleni; 12 — Oporelu; 13 — Constantineşti; 14 — spineni; 15 — Negreni; 16 — Cieşti; 17 — Ciureşti-Nord;
18 — Birla Căldâraru; 19 — Ciureşti-Sud—Tufeni; 20 — Calin-deru; 21 — Rîca; 22 — Siliştea—Gumcşti: 23 — Ciolăneşti; 24 — Gliganu; 25 — Humele; 26 —
Recea; 27 — Vultureanca; 28 — Drăghineasa; 29 — Dumbrava-Nord; 30 — Dumbrăveni; 31 — Ştefan cel Mare—Izvoru; 32 — Popeşti—Palanga; 33 — Tătăreşti;
34 — Şclaru; 35 — Glavacioc; 36 — Broşteni; 37 — Glogogoveanu; 38 — Preajba; 39 — Şopîrlcşti—Bacea; 40 — Hîrleşti; 41 — Brătâşani; 42 — Talpa; 43 —
Cosmeşti; 44 — Blejeşti; 45 — Coşoaia; 46 — Videle ( a ) ; — Bălăria; (t>) ; 47 — Cartojani; 48 — Mîrşa; 49 — Croitori; 50 — Brîncoveanu; 51 — Titu; 52 —
Serdanu; 53 — Corni; 54 — Bilciureşti; 55 — Corbii-Mari— Petreşti; 56 — Sud-Corbii-Mari; 57 — Stoeneşti—Căscioarele; 5 8 — Bolintin Deal; 59 —
Grădinari: 60 — Buturugeni: 61 — Brftga-
diru; 62 — Gorneni; 63 — Novaci Dumitrana; 64 — Copâceni: 65 — Popeşti: 66 — Berceni; 67 — Periş; 68 — MoaraVlăsia: 6.9 — pasărea: 70 — Cozieni; 71 —
Bălăceanca; 72 — Postăvari; 73 — Căţelu; 74 — Ileana; 75 — Tîrgu-Fierbinţi: 76 — Urdcenl; 77 — Manasia; 78 — Malu; 79 — Orezu; 80 — Bărăitaru; 81 —
Sinaia; 82 — Gîrbovi; 83 — Lipăneşti; 84 — Brăgareasa: 85 — Co-lelia-Nord; 86 — Colelia-Sud; 87 — Nicoleşti; 88 — Amara; 89 — Padina: 90 — Jugureanu-
Grigorescu-Cireşu; 91 — Filiu; 92 — Victoria; 93 — Berteşti; 94 — Stancuţa; 95 — Scheiu: 95 — Bordei-Vcrde-Lişoteanca: 97 — Plopu; 98 — Oprişeneşti; 99 —
Bobocu; 100 — Roşioru; 101 — Boldu; 102 — Ghergheasa: 103 — Balta-Albă; 104 — Mitrofan; 105 — Mamu; 106 — Vişina.
tare şi sînt, în general, de direcţia est-vest şi de-a lungul lor platforma se scufundă în
trepte pe direcţia sud-nord.
în afară de falia pericarpatică, de-a lungul căreia depozitele miocene inferioare
sau chiar cele paleogene ale Depresiunii Pericarpatice încalecă peste depozitele
sarmaţianului inferior sau ale tortonianului Platformei Moesice, sînt numeroase falii
de direcţie est-vest, întîlnite la diferite nivele în succesiunea depozitelor sedimentare
şi au format, în general, ecrane în procesul de migraţie a hidrocarburilor, de ele fiind
legate multe structuri.
Dintre aceste falii se menţionează cele de pe direcţiile:
— Brădeşti, Negreni—Brîncoveanu—Serdanu—Periş;
— Ciureşti Nord-Căldăraru;
— Ciureşti Sud-Ciolăneşti—Bragadiru—Cozieni;
— Ciolăneşti Sud-Videle—Bălăria;
— Copăceni—Postăvari;
— Bărăitaru—Sinaia;
— Fierbinţi—Urziceni—Jugureanu;
— Ileana—Colelia—Nicoleşti;
— Bobocii—Boldu;
— Roşiorii—Ghergheasa—Balta Albă.
De asemenea, mai sînt falii de direcţie nord-sud (falia Pleniţa, falia Oltului, falia
Tîrgu Fierbinţi—Belciugatele) sau de direcţie nord vest-sud — est (Peceneaga—
Camena, Capidava—Ovidiu). în urma lucrărilor de prospecţiuni geofozice, în special
a celor seismice, au fost executate foraje şi în anul 1956 s-a descoperit primul
zăcămînt de petrol din platformă, pe structura Ciureşti, pentru ca numărul structurilor
descoperite pînă în prezent să depăşească 100 (fig. 184).
226
— zăcăminte stratiforme ecranate tectonic: sarmaţian — structurile Petreşti, Corbii
Mari — Poiana, Stoeneşti — Căscioarele, Glavacioc, Car-tojani, Baciu, Dumitrana;
— zăcăminte stratiforme ecranate litologic: sarmaţian — structurile Videle, ponţian
— structurile Ghergheasa, Boldu;
— zăcăminte delimitate litologic: ponţian — structurile Ghergheasa, Boldu,
meoţian Bordei Verde — Oprişeneşti;
— zăcăminte- masive: devonian — structura Bibeşti, triasic — structurile Brădeşti,
Cieşti, albian — structurile Dumbrava-Sud, Siliştea-Nord — Ciolăneşti. Sînt cazuri cînd
două zăcăminte suprapuse de-a lungul unei discordanţe stratigrafice formează un
zăcămînt comun ca, de exemplu, devonianul şi triasicul pe structura Bibeşti, doggerul şi
triasicul pe structura Oporelu.
0/n4-
- 400-
- 600-
- 800
--
1000--
1200-
-
1400--
1600--
1800--
2000--
2200--
2
400--
2600-
228 Fig. 187. Secţiune geologică prin structura Iancu Jianu.
Fig. 188. Secţiune geologică prin structura Vultureanca.
Fig. 189. Secţiune geologică prin structura Drăghineasa.
229
O 500m
i-------------1
231
F Cr.inf.
r Fig. 195.
Secţiune geologică
prin structura
Brîncoveanu.
Structurile Brîncoveanu (fig. 195) şi Serdanu (196) sînt două cute anti-clinale
slab înclinate, cu zăcăminte de petrol în albian, în prima structură şi tot de petrol, în
apţian, în a doua.
Structura Periş (fig. 197) este un monoclin faliat, slab înclinat, cu zăcăminte de
petrol în cretacicul inferior şi de gaze în sarmaţian şi meoţian.
IV. Zona Petreşti—Corbii Mari—Poiana cu ramificaţie spre sud Corbii
Mari—Stoeneşti—Căscioarele—Bolintin Deal.
Structura Petreşti — Corbii Mari — Poiana (fig. 198) este formată din trei
cute anticlinale, slab schiţate, cunoscute sub numele de la vest la est: Petreşti,
Corbii Mari şi Poiana. în ansamblu, structura se prezintă la nivelul pliocenului ca
un monoclin faliat. Sînt zăcăminte de petrol în cretacicul inferior şi de petrol şi
gaze în sarmaţian, atît la Petreşti, cît şi la Corbii Mari şi Poiana.
234
Fig. 200. Secţiune geologică prin structura Ştefan cel Mare -Izvora.
Fig. 201. Secţiune geologică prin structura Glavacioc.
Fig. 202. Secţiune geologică prir structura Ciuresti-Nord.
236
Fig.
203.
Secţiun
e
geologi
că prin
structur
a
Cartoja
ni-Est
237
Fig. 210. Secţiune geologică prin Fig. 211. Secţiune geologică prin structura
structura Bărăitaru. Urziceni.
Fig. 212. Secţiune geologică prii struc
tura Padina.
240
Fig. 213. Secţiune geologică prin structura Jugureanu.
Fig. 214. Secţiune geologică prin structura
Ghergeasa.