UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI DREPT

REFERAT
DREPT COMERCIAL
NOTIUNEA DE PROFESIONIST
PREVAZUTA DE CODUL CIVIL

ÎNDRUMATOR: VĂDUVA DUMITRU

STUDENTA: BADEA Ştefania-Cristina
SPECIALIZARE: DREPT, Anul III

2020
 1. Notiunea de profesionist

Codul Comercial a fost parțial abrogat la 1 octombrie 2011, restul prevederilor urmând a
fi abrobate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 (noul Cod de Procedura Civila) și
a Codului maritim, data care nu sunt încă stabilite. 
Noul Cod civil promoveaza conceptia monista de reglementare a raporturilor de drept
privat. Cu alte cuvinte, acelasi act normativ va încorpora totalitatea reglementarilor privitoare la
persoane, relatii de familie si relatii comerciale, precum si dispozitiile de drept international
privat (care privesc raporturile juridice avand un element de extraneitate - spre ex: una din partile
contractului nu este de origine romana sau locul executarii contractului se afla in afara
Romaniei). Aceste reglementari fac, actualmente, obiectul unor legi distincte (Codul Familiei,
Codul Comercial, Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international
privat), ce vor fi abrogate, total sau partial, dupa caz, de la intrarea in vigoare a noului Cod
Civil. 
Data fiind conceptia monista reflectata in noul Cod Civil, acesta va acoperi reglementarea
atat a raporturilor dintre persoane ca subiecte ale relatiilor sociale personale, cat si a relatiilor
sociale cu continut patrimonial, indiferent de domeniul de drept in care se manifesta acestea
(comercial, muncii, financiar, funciar etc.). Drept urmare, normele de drept cuprinse in noul Cod
Civil vor reprezenta dreptul comun pentru toate domeniile de reglementare avute in vedere si
care intra sub incidenta acestuia. 
Cu toate acestea, trebuie subliniat ca reglementarea anumitor materii (precum societatile
comerciale, activitatea bancara, insolventa, protectia consumatorului, etc.) raman in principiu
supuse legilor speciale.
La nivel terminologic, notiunile de comerciant si de acte sau fapte de comert vor
disparea, fiind inlocuite cu "profesionist" si respectiv "activitati de productie, comert sau
prestari de servicii". 
Noul Cod Civil defineste profesionistii ca fiind toti cei care exploateaza o intreprindere,
avand o arie de aplicare mult mai larga decat cea a "comerciantului" din reglementarea actuala.
Legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (denumita
in continuare "LPA")
 Notiunea de "profesionist" va include categoriile de comerciant, întreprinzator,
operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice
sau profesionale. Prin urmare, și profesiile liberale (avocati, practicieni în insolvență, evaluatori,
executori etc.) vor intra în sfera noțiunii de profesionist. 
Pe de altă parte, trebuie subliniat ca LPA substituie noțiunea de "comerciant" cu cea de
persoane fizice sau, după az, juridice supuse înregistrarii în Registrul Comertului, potrivit
prevederilor art. 1 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului.
Noțiunea de "comerciant" supraviețuiește în sistemul juridic românesc în măsura in care
ea este mentionata in norme speciale care contin un sens propriu al acestei notiuni, precum si
intr-o serie de acte normative mentionate expres in LPA (Legea nr.84/1998 privind marcile si
indicatiile geografice, republicata;  Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia
consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta, republicata, cu modificarile
ulterioare; Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre
comercianti si consumatori, republicata, cu modificarile ulterioare; Legea pomiculturii nr.
348/2003, republicata, cu modificarile ulterioare; Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului,
republicata, cu modificarile ulterioare; Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor
incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu
legislatia europeana privind protectia consumatorilor, cu modificarile ulterioare; Legea nr.
158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa; Legea nr. 321/2009 privind
comercializarea produselor alimentare, cu modificarile si completarile ulterioare). 
În privința noțiunii de profesioniști , art 3 alin. (2) NCC prevede “sunt considerați
profesioniști toti cei care exploatează o intreprindere”.
Iar “exploatarea unei intreprinderi” înseamnă “exercitarea sistematica de catre una sau
mai multe personae,a unei activitati organizate ce consta in producerea,administrarea ori
instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii,indifferent daca are sau nu ca scop lucrativ”
Analizand cele doua dispozitii [art.3 alin.(1) si (2) NCC] constam ca,pentru definirea
profesionistilor, legiuitorul apeleaza la conceptul de „intreprindere”si la sintagma „exploatarea
unei intreprinderi”.
Desi legiuitorul consideră ca persoanele fizice si juridice care au obligatia inmatricularii
sau înregistrării în Registrul Comerțului a firmei sau activitătii desfasurate sunt considerate
comercianti, este important de subliniat faptul ca nu toate acestea desfasoara activitatea de
comert potrivit criteriului traditional de “calificare” a comerciantilor. In acest sens,exemplificam
grupurile de interes economic sau societatile cooperative care pot avea ca obiect activitati,in
exclusivitate,cu caracter civil.
Concluzia care se desprinde este urmatoarea: abandonandu-se criteriul de definire a
comerciantilor, respectiv “natura activitatii” pe care o desfasoara, consideram ca legiuitorul a
introdus un singur criteriu de definire a comerciantilor, respectiv ‘inmatricularea sau
inregistrarea” in registrul comertului,care este un criteriu formal, indiferent de activitatea pe care
o desfasoara acestia. Cu toate acestea , nu putem ignora faptul ca termenii de “comert” si
“comerciant” ne conduc la activitatea de “ comert”.
In prezent, cadru legislativ este limpede ca termenul de “comert” este folosit in
acceptiunea sa economica. In aceeasi ordine de idei, termenul de “comerciant” se refera la
persoana care se ocupa cu comert. Numai ca in conceptia legiuitorului,asa cum rezulta din
interpretarea dispozitiilor analizate, comerciantul fiind inclus in categoria profesionistilor, poate
desfasura si alte activitati, respectiv “ de productie,de prestare de servicii. Prin abrogarea
dispoziltiilor din Codul comercial , in principal a art.7, cu art.3-6 si a art.56., nu mai există
definita notiunea de comerciant. Se pastreaza in continuare raportul dintre genul proxim si
diferenta specifica. Daca orice comerciant este un profesionist , nu orice profesionist este
comerciant.
Si din acest punct de vedere cadrul legislativ actual nu stabileste, in opinia noastra,
diferenta specifica, respectiv activitatile de comert, care ,in mod firesc, ar trebui sa-l
particularizeze, sa-l individualizeze pe comerciant si sa-l deosebeasca de ceilalti ”profesionisti”,
mai cu seama că activitatile de productie, comert sau prestări de servicii pot fi realizate, în egala
masura, atât de către comercianti, cât și de alte categorii de profesioniști.
Comerciantul nu mai este definit potrivit activității pe care o desfasoară ,ci, eventual,
potrivit criteriului formal, procedural, respectiv obtinerea autorizatiilor prevazute de lege si
inamtricularea in registrul comertului, fie ca este vorba despre o persoana fizica-comerciant care
isi organizeaza activitatea sub forma persoanei fiezice autorizate, intreprinderi individuale sau a
interprinderii familiale.
 2. Întreprinderea economică

Consacrând o reglementare unitara a raporturilor juridice de drept privat, Noul Cod civil
prevede că dispoziţiile sale se aplică și raporturilor juridice dintre profesionişti, precum si
raporturilor juridice dintre aceştia și oricare alte subiecte de drept civil.
În sensul Noului Cod civil, profesioniştii sunt toţi cei care exploatează o întreprindere.
Întreprinderea economică se referă la activitatea economica desfasurata in mod
organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa, materii
prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile
prevazute de lege. 
Exploatarea unei întreprinderi este definită ca fiind exercitarea sistemică de către una sau
mai multe persoane a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori
înstrăinarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu ca scop obţinerea de
profit.
Cum se poate observa, în concepţia Noului Cod civil, desfăşurarea unei activităţi
organizate și sistematice califică aceasta activitate ca având caracter profesional, iar persoana
care o realizează are calitatea de profesionist.
Deci, exploatarea unei întreprinderi este forma juridica a oricărei activităţi profesionale.
Definiţia data de Noul Cod civil exploatării unei întreprinderi si, totodată, întreprinderii
este o definiţie generala, fără distincţie, în funcţie de obiectul activităţii, economice sau non-
economice.
Potrivit definiţiei legale, exploatarea unei întreprinderi sau întreprinderea are următoarele
caracteristici:
a) Întreprinderea consta in exercitarea sistematica si permanenta a unei activități
organizate, potrivit unor reguli proprii;
b) Activitatea organizata este realizata de una sau mai multe persoane pe riscul lor.
Persoanele care realizează activitatea organizata au calitatea de profesionişti:
c) Obiectul activităţii organizate este producerea, administrarea [administrarea bunurilor
altuia este o activitate economica, care, in prezent, este reglementata de Codul civil (art. 792-
857)] ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii;
d) Scopul întreprinderii poate fi obţinerea unui profit sau realizarea unui scop nonprofit.
 În caracterizarea unei întreprinderi, scopul urmărit de persoana sau persoanele care
organizează activitatea este esenţial.
Desfăşurarea unei activităţi organizate, cu caracter profesional, în scopul obţinerii
profitului este proprie activităţii comerciale. O întreprindere al cărei scop este obţinerea
profitului este o întreprindere economica sau comerciala și, dimpotrivă, o întreprindere lipsita de
scopul obţinerii profitului este o întreprindere necomerciala, o întreprindere civila.
Articolul 2 lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de
către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale (M.Of.
nr. 328/25.04.2008) defineşte întreprinderea economica ca fiind activitatea economica
desfăşurata în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forţa de
munca atrasă, materii prime, mijloace logistice și informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în
cazurile și în condiţiile prevăzute de lege.
Din cele arătate rezulta ca numai întreprinderea comerciala este forma juridica a realizării
activităţii comerciale.
Întreprinderea comerciala are următoarele caracteristici:
a) Întreprinderea constă în exercitarea organizata a unei activităţi economice.
Potrivit O.U.G. nr. 44/2008, prin activitate economica se înţelege activitatea agricola, industriala,
comerciala, desfăşurata pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi
exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor
beneficiari determinaţi, în scopul obţinerii unui profit;
b) Activitatea economica este realizată de una sau mai multe persoane ca profesionişti.
Având în vedere activitatea desfăşurată, aceşti profesionişti au calitatea de comercianţi;
c) Obiectul activităţii economice îl reprezintă producerea și circulaţia mărfurilor,
executarea de lucrări sau prestarea de servicii;
d) Scopul desfașurării activităţii economice este obţinerea profitului.
Desigur, în prezent, pentru dreptul comercial, întreprinderea comerciala (economica)
prezintă un mare interes; ea reprezintă criteriul pentru determinarea sferei dreptului comercial,
precum si a calităţii de comerciant.
Actele juridice comerciale – actele aferente exploatării unei întreprinderi comerciale
 Desfăşurarea unei activităţi economice organizate, constând în producerea și circulaţia
mărfurilor, executarea de lucrări ori prestarea de servicii implica săvârşirea unor acte juridice,
fapte juridice și operaţiuni economice.
Întrucât privesc o întreprindere comercială, aceste acte juridice, fapte juridice și
operaţiuni economice pot fi calificate, convenţional, ca acte juridice comerciale.
Prin urmare, în prezent, sunt considerate acte juridice comerciale numai acele acte
juridice, fapte juridice și operaţiuni economice aferente exploatării unei întreprinderi comerciale.
Actele juridice comerciale se particularizează prin următoarele caracteristici:
a) Actele comerciale sunt acte juridice, fapte juridice și operaţiuni economice generate de
desfăşurarea activităţii economice în mod organizat de către profesionişti, care sunt comercianţii;
b) Actele comerciale au ca obiect producerea și circulaţia mărfurilor, executarea de
lucrări și prestarea de servicii;
c) Actele comerciale au drept scop obţinerea de profit.

3. Categoriile de comercianti

Potrivit art. 3 alin. (2) Noul C.civ., persoana care exploatează o întreprindere are calitatea
de profesionist.
Având in vedere ca o întreprindere poate fi o întreprindere comerciala sau întreprindere
civila, înseamnă ca profesionistul care exploatează o întreprindere comerciala are calitatea de
comerciant.
Proiectul Legii de punere in aplicare a Codului civil prevede ca noţiunea de profesionist
include noţiunea de comerciant, întreprinzător, agent economic (art. 6).
Prin urmare, in prezent, are calitatea de comerciant orice persoana, fizică sau juridica,
care exploatează o întreprindere comerciala.
Persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice în formele prevăzute de O.U.G. nr.
44/2008, si anume: individual si independent, ca persoane fizice autorizate, ca titular al unei
întreprinderi individuale sau ca membru al unei întreprinderi familiale. In toate cazurile,
exploatând o întreprindere comerciala, persoana fizică în cauza are calitatea de comerciant.
Persoanele juridice care exploatează o întreprindere comercială au și ele calitatea de
comerciant (societăţile comerciale, regiile autonome, societăţile cooperative,grupurile de interes
economic organizaţiile cooperatiste, societățile europene, grupurile europene de interes
economic).

4. Profesionist versus comerciant, in noul Cod civil

Art. 3 noul Cod civil se refera la aplicarea generala a noului Cod civil, in sensul ca el se
aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte
subiecte de drept civil. Totodata art. 3 prin alin. (2) noul Cod civil introduce termenul nou
de “profesionist”, cu un sens ceva mai larg, ca fiind cel care exploateaza o intreprindere. Iata
ca un termen este definit prin altul, tehnica care nu este prea clarificatoare.
Profesionistul nu este o persoană care exercită o profesie sau o meserie, este cel care
exploatează o întreprindere, prin urmare, termenul de profesionist capătă o conotaţie juridică
specială, diferita de cea uzuală.
Conform LPA pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul
civil termenul de profesionist include categoriile de comerciant, întreprinzător sau operator
economic precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau
profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a
Codului civil. Textul menţionat înainte împreuna cu prevederile NCC, art. 3, alin (2) și alin. (3),
sunt cele două texte care explica în mod explicit noţiunea de profesionist.
Aşadar, legiuitorul consideră că exploatarea unei întreprinderi  constituie esenţa
noţiunii de profesionist, relevă natura economică sau profesională a activităţii profesionistului,
enumeră aceste activităţi care se desfăşoară în mod autorizat, distinge între diferitele categorii de
profesionişti, cei care au o activitate cu scop lucrativ şi cei care nu au o activitate cu scop
lucrativ.
  Articolul 3 alin. (2), subliniază caracterul independent al activităţii profesionistului,
arată ca o persoană este profesionist doar atunci când exploatează o întreprindere şi faptul
că aceasta lucrează în nume propriu şi pe propriul risc.
În concepţia fostului Cod comercial, întreprinderea reprezintă o categorie de fapte de
comerţ obiective. În absenţa unei definiţii legale a întreprinderii, în doctrină s-a considerat că
noţiunea de întreprindere desemneaza o  activitate organizată al cărui scop este producerea
de mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii.
  Termenul de „exploatează” o întreprindere trimite spre poziţia profesionistului în cadrul
întreprinderii care este una dominantă, profesionistul este factorul decident, cel care
determină cursul acţiunii şi îşi asumă rezultatele felului în care „exploatează”. Prin
noţiunea de exploatare înţelegem, pe de o parte, faptul că profesionistul intervine în mod
personal şi direct, iar pe de altă parte faptul că el desfăşoară această activitate în mod
independent şi pe cont propriu. Urmând această linie, profesionistul exploatează
întreprinderea direct sau prin subordonaţi, dar pe cont propriu şi pe propriul său risc. Prin
urmare,  în sfera profesioniştilor nu intră persoanele care au raporturi de angajare cu
întreprinderea, cei a căror activitate este dependentă sau sobordonată, aceştia fiind
“instrumente” prin care profesionistul exploatează întreprinderea.
  Art. 3 alin. (3) NCC – constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică,
de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea,
administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu
un scop lucrativ”.
 Potrivit acestui alineat, exploatarea întreprinderii constă în exercitarea în mod sistematic
a unei activităţi organizate constând în producerea, administrarea ori înstrăinarea de
bunuri sau în prestarea de servicii. Substanţa conceptului de exploatare constă
în exerciţiul sistematic, caracterizat prin continuitate, constanţă şi repetitivitate. Aşadar
din sfera acestui concept putem trage concluzia că sunt excluse actele şi operaţiunile
accidentale, întâmplătoare.
O persoană este profesionist dacă îndeplineşte criteriile legale pentru a fi autorizat ca
atare, însă nu toate actele şi operaţiunile realizate de o persoana autorizată ca profesionist sunt
îndeplinite în exerciţiul sistematic al activităţilor organizate ce constituie o întreprindere.
Termenul comerciant nu este automat inlocuit prin cel de profesionist, acestuia fiindu-i
necesare conditii suplimentare pentru a fi echivalentul comerciantului, care nu este nicaieri
expres abrogat ca notiune.
Aceste cerinte, valabile si pentru ca o persoana sa devina profesionist comerciant, ar
fi:
 exercitarea de activitati de productie, comert sau prestari servicii cu scop lucrativ in
mod sistematic, efectiv, continuu si regulat, cu titlul de profesiune; (art. 10 noul Cod civil
care se refera la modificarea Legii nr. 31/1990, iar expresia “acte de comert” din Legea
 nr. 31/1990 este inlocuita cu “activitati cu scop lucrativ”, deoarece societatea comerciala
este un profesionist care desfasoara astfel de acte, cu scop lucrativ)
 supunerea la inregistrarea in Registrul comertului – deci nu supunerea la inregistrari,
inscrieri sau autorizari in alte registre publice valabile pentru ceilalti profesionisti sau
liber-profesionisti, [art. 6 alin. (1) noul Cod civil, potrivit caruia referirile la comercianti
se considera a fi facute la persoanele fizice sau, dupa caz, la persoanele juridice supuse
inregistrarii in registrul comertului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990]
 detinerea unui patrimoniu de afectatiune, astfel cum el este definit deja in Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 44/2008, cat si in cuprinsul noului Cod civil.
Profesionistii sunt o specie mai larga, care cuprinde si comerciantul, deoarece
profesionistii sunt:
 cei care exercita activitati economice in mod independent (cei supusi reglementarilor
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 si liber-profesionistii care exercita
profesii reglementate sau liberale);
 persoane juridice de drept privat (unde sunt incluse societatile comerciale, companiile
nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic,
societatile cooperative, organizatiile cooperatiste, societatile europene, societatile
cooperative europene si grupurile europene de interes economic cu sediul principal in
Romania, alte societati cu personalitate juridica);
 institutiile publice, precum si
 organizatii non-guvernamentale si alte entitati fara personalitate juridica.
Conchidem astfel ca profesionistul, in lumina noului Cod civil, nu poate inlocui complet
comerciantul, deoarece acesta ramane o specie. In acest sens este si art. 8 alin. (1) din Legea de
punere in aplicare, care mentioneaza ca notiune de profesionist include categoriile de comerciant,
intreprinzator, operator economic, precum si alte persoane autorizate sa desfasoare activitati
economice sau profesionale, astfel cum aceste notiuni sunt prevazute de lege la data intrarii in
vigoare a noului Cod civil.
Aceasta nu inseamna ca aceste categorii nu mai exista, ci doar ca referirea la ele se va
face de acum prin noul termen de profesionist, care le include pe toate, ceea ce suntem insa de
parere ca poate cateodata crea confuzii si neclaritati si va fi nevoie in continuare de precizarea
categoriei de profesionist respective, pentru a se intelege corect referirea respectiva si a se realiza
diferentierea specifica in deosebirea categoriilor de profesionisti intre ele, deoarece nu orice
profesionist este comerciant desi orice comerciant va fi de acum denumit profesionist, fiind
necesara insa precizarea ca exercita activitati cu scop lucrativ.
Reiteram remarca ca profesionistul care desfasoara activitati (de productie, comert sau
prestari servicii) cu scop lucrativ este de fapt fostul comerciant si deci ar putea fi inlocuit prin
sintagma de profesionist cu scop lucrativ, aceasta fiind de acum diferentierea intre profesionisti,
precum o subliniaza si art. 3 alin. (3) noul Cod civil.

5. Proba calităţii de profesionist şi încetarea acesteia

Proba calităţii de profesionist:

În caz de litigii, cel care invocă ori neagă calitatea de profesionist al unei persoane
fizice sau juridice trebuie să administreze dovada în acest sens.
Dovada calităţii de profesionist se poate face cu orice mijloace de probă ad mise de
legea comercială.
În cazul persoanelor fizice, întrucât calitatea de profesionist se dobândeşte prin
săvârşirea faptelor de comerţ obiective, cu caracter profesional, această calitate se poate proba
numai prin prezentarea unor dovezi din care să rezulte că persoana în cauză a săvârşit efectiv
una sau mai multe fapte de comerţ prevăzute de art. 3 Codul comercial ca profesiune
(obişnuită) şi în nume propriu.
Deci, în ceea ce priveşte profesioniştii-persoane fizice, calitatea de profesionist nu se
consideră probată cu dovezi privind existenţa autorizaţiei administrative de exercitare a
comerţului, a înmatriculării în registrul comerţului, titulatura de profesionist folosită în
anumite înscrisuri, dobândirea unui fond de comerţ, plata unor impozite pe profit, etc.
În cazul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi organizaţiilor cooperatiste,
calitatea de profesionist se dovedeşte cu actul constitutiv, respectiv prin actul înfiinţării lor, în
condiţiile cerute de lege. Aceasta, întrucât scopul societăţilor comerciale este tocmai
desfăşurarea unei activităţi comerciale, ele dobândind, aşadar, calitatea de profesionist la data
constituirii sau înfiinţării lor.
Încetarea acţiunii de profesionist:
 Încetarea calităţii de profesionist este strâns legată de modul în care această calitate a
fost dobândită.
 în cazul persoanei fizice, întrucât calitatea de profesionist se dobândeşte prin
săvârşirea unor fapte de comerţ obiective, cu caracter profesional, încetarea calităţii de
profesionist, în mod firesc, are loc în momentul în care nu se mai săvârşesc fapte de
comerţ ca profesiune obişnuită. Dar trebuie să se ţină seama că încetarea săvârşirii
faptelor de comerţ trebuie să fie efectivă şi din ea să rezulte intenţia de a renunţa la
calitatea de profesionist; de exemplu, radierea din registrul comerţului sau retragerea
autorizaţiei administrative trebuie să fie însoţite de încetarea efectuării unor fapte de
comerţ cu caracter profesional.
În ceea ce priveşte efectele juridice ale calităţii de profesionist se pot produce şi după
încetarea acestei calităţi, situaţie în care, potrivit art. 707 C. corn., profesionistul retras din
comerţ poate fi declarat în stare de faliment pentru datoriile contractate anterior retragerii.
 în cazul societăţilor comerciale, întrucât dobândirea calităţii de profesionist este legată
de constituirea lor ca persoană juridică, această calitate se pierde în momentul când
societatea încetează să mai existe ca persoană juridică.
Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială îşi încetează exis tenţa
prin dizolvare, care poate avea loc: prin trecerea termenului stabilit pentru furata societăţii;
imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia; hotărârea adunării
generale; faliment etc.
Dizolvarea societăţii nu atrage, automat, pierderea personalităţii juridice; societatea nu
mai poate face operaţiuni noi, dar poate face operaţiunile necesare lichi dării (personalitate
juridică reziduală). Practic, personalitatea juridică a societăţii încetează o dată cu ultima
operaţiune de lichidare.
 BIBLIOGRAFIE

1. Smaranda Angheni, Drept comercial. Profesionistii-comercianti, Editura C.H. Beck,

București, 2013
2. Cristina Florescu, Concepte si tendinte actuale in legatura cu dreptul societatilor
comerciale, publicat in Pandecte nr. 10/2011
3. https://blog.wolterskluwer.ro/profesionist-versus-comerciant-in-noul-cod-civil/

4. https://blog.avocatoo.ro/notiunea-de-profesionist/