Durerea

- senzatie neplacuta raportata la un segment al corpului, reprezentand perceptia unui stimul ce poate reprezenta o
leziune tisulara potentiala sau imaginara.
- cel mai frecvent simptom de prezentare la medic

Caracterele semiologice ale durerii:

1. topografia
2. cronologia
3. calitatea
4. cantitatea
5. factori care produc/agraveaza durerea, factori care o amelioreaza
6. manifestari asociate
1. topografia durerii (localizarea si iradierea):
- durerea apare de obicei in apropierea zonei afectate, putand fi localizata intr-un segment sau la un viscer
- iradierile sunt uneori caracteristice si pot da informatii despre complicatiile bolii
* colica biliara
- durere in hipocondrul drept
- iradiaza in lomba dreapta dreapta si se urca scapular
2. caracterele temporale ale durerii (debut – acut/cronic, durata, mod de terminare – acut/treptat)
- dupa evolutia in timp:
- dureri de tip acut – apar ca urmare a unei stimulari nociceptive evidente =>
a. durere acuta = durere cu durata de maxim ore pana la zile, de intensitate variabila
b. durere subacuta = durere cu durata de pana la 6 luni (limita arbitrara)
c. durere recurenta acuta = durere produsa prin stimulare nociceptiva continua sau recurenta
produsa prin procese patologice cronice
d. durere acuta continua = durere produsa prin stimulare nociceptiva continua (ex durerea
neoplazica)
- dureri de tip cronic – nu au o stimulare nociceptiva evidenta
- produse, mentinute si intensificate de diferiti factori
- o afectiune dureroasa pentru care nu exista tratament: artroza, neuropatia DZ, neoplazii;
- factori neurologici initiati de o boala somatica si care persista dupa ce boala de fond s-a
vindecat: leziuni ale nervilor senzitivi; factori psihologici
3. calitatea durerii (modul ei de descriere) (“arsura”,”strangere”,”corset” etc)
Tipuri caracteristice de durere:
- durere colicativa = durere data de spasmul (sau distensia) exagerat al unui organ cavitar; foarte
intensa, repetitiva
- durere pulsatila – apare prin procese inflamatorii sau iritative in cavitati inchise sau sub tensiune sau
in leziuni arteriale inflamatorii
- claudicatia = durere ca o crampa resimtita intr-o masa musculara in timpul efortului si care cedeaza in
repaus, datorata ischemiei in zona respectiva
- junghiul = durere bine localizata, intensa, cu caracter de “impunsatura de cutit” (ex afectiuni
inflamatorii ale seroaselor)
4. aspectul cantitativ al durerii = intensitatea durerii – nu poate fi cuantificata, pragul durerii variind intre
indivizi (factorul subiectiv e primordial)
5. factori care produc sau agraveaza durerea si factori care reduc sau amelioreaza durerea (ex pozitii
antalgice, manevre de calmare a durerii etc)
6. manifestari asociate durerii (ex transpiratii, palpitatii, greata etc)

DURERI CLINICE:
1. dureri somatice superficiale
- provin de la SNP
- stimulul nociceptiv este de obicei evident
- bine localizate
- intensitatea durerii este dp cu intensitatea stimulului
- similare cu alte dureri somatice prezente in antecedentele bolnavului (bolnavul o recunoaste)
2. dureri somatice profunde
- provin de la structurile neuromusculare si de la viscere
- cel mai frecvent declansate de inflamatie
- de obicei difuze si iradiate
- asociate cu semne nespecifice (ex greata etc)
3. dureri reflectate, la distanta
- pot insoti durerile somatice (mai frecvent pe cele profunde)
- localizare cutanata, in zonele cu aceeasi inervatie spinoasa in care ajung terminatiile nervoase ce vin de
la organul bolnav
4. dureri neuropatice
- sunt legate de lezarea directa a structurilor nervoase
- nu exista stimul nociceptiv evident
- exista semne asociate de lezare nervoasa (ex alterari senzitive)
- ades cu caracter “sfredelitor” sau de “curent electric”
Semne si simptome senzitive in durerea neuropatica – definitii:
 nevralgie = durere in teritoriul de inervatie al unui singur nerv
 disestezie = senzatie anormala, spontana, neplacuta
 hiperalgezie si hiperestezie = raspuns exagerat la stimuli nociceptivi si, respectiv, tactili
 allodinie = perceperea stimulilor mecanici de intensitate mica sau a vibratiilor ca fiind dureroase
 hipoalgezie = perceptie diminuata a durerii
5. dureri psihogene = dureri imaginare, fara nicio legatura cu un stimul nociv, aparute ca raspuns la frica,
depresie, vina etc.

Cefaleea
= durere a extremitatii cefalice, inclusiv durerea cu punct de plecare in regiunea fetei si durerea din regiunea
cervicala, cu durata prelungita, de ore-zile.
Cefalalgia = durere de cap paroxistica, intensa, de durata mai scurta, de obicei sub o ora
Structuri cu sensibilitate dureroasa:
1. tegumentul
2. tesutul subcutanat
3. nervii cu traiect intracerebral
4. anumite zone ale durei mater (zonele din vecinatatea sinusurilor si venelor cerebrale)
5. sinusurile venoase, venele mari, arterele mari
 6. mucoasele cavitatilor din viscerocraniu
Structuri fara sensibilitate dureroasa:
1. osul
2. substanta cerebrala
3. invelisurile creierului
Stimuli care pot declansa durerea:
1. distensia (pentru artere)
2. compresia (pentru nervi)
3. inflamatia (pentru toate structurile)
4. tractiunea (pentru toate structurile)
5. variatia presiunii intracerebrale

Tipuri de cefalee:
1. migrena = cefalee de origine vasculara care survine in accese cu frecventa si cu durata variabile (de la ore la
1-2 zile), cu evolutie cronica
- declansarea accesului migrenos poate fi legata de efort, stress, stari emotionale, alimentatie etc sau aleatorie
- mecanism: hiperreactivitate a vaselor cerebrale la diferiti stimuli (la debut o faza vasoconstrictoare + o faza
de vasodilatatie in perioada de stare)
- are 2 forme: migrena neurologica (clasica, cu prodrom) si migrena comuna (nu are prodrom)
- este mai frecventa la femei
- prodromul (aura) = prezenta manifestarilor neurologice la debut, la nivelul analizatorilor vizual si auditiv
(scotoame scintilante);
- se datoreaza unei faze initiale vasoconstrictorii si dispare la instalarea durerii
- in acest moment tratamentul este cel mai eficient
- criza de migrena – urmeaza manifestarilor neurologice; cefaleea are ca localizare o jumatate a craniului si
fetei (hemicranie), este pulsatila, se asociaza cu fotofobie, intoleranta la zgomot, greata si varsaturi, are o
durata de ordinul orelor si cedeaza treptat, fiind urmata de o stare de epuizare
2. cefaleea cu crize apropiate (“cluster headache”) = crize succesive de durata mica, separate prin intervale
mari de liniste, avand ca fenomene de insotire fenomene locale vegetative unilaterale (ex lacrimare, rinoree,
eritem localizat) si ca mecanism vasodilatatia.
3. cefaleea psihogena (de tensiune) (isterica) = senzatie de constrictie catre regiunea vertexului, acoperind
partea superioara a craniului (durere “in casca”)
- mecanism: tonus crescut, cu contractia musculaturii scalpului
- are durata variabila (zile, saptamani)
- intensitate suportabila
- frecventa variabila (apare la intervale mari: luni)
- de obicei asociata cu manifestari de suferinta psihoafectiva (ex anorexie, astenie psihogena etc)
4. cefaleea din bolile neurologice:
- tumori cerebrale => cefalee continua, progresiva, insotita de varsaturi explozive
- procese inflamatorii (meningite) => cefalee insotita de febra, fotofobie, pozitie caracteristica in “cocos
de pusca”
- hemoragie => cefalee brutala, cu debut brusc
5. alte cefalei:
• cefaleea auriculara (in leziuni ale urechii externe, canalului auditiv, timpanului, urechii medii)
• cefaleea oculara (ex glaucom, vicii de refractie: astigmatism, hipermetropie)
• cefaleea de origine dentara
• cefaleea din hipertonia musculara (ex contractura musculaturii cefei la dactilografe – e resimtita occipital) si
spondiloza cervicala
• cefalei medicale (in boli febrile, infectioase, respiratorii, cardiovasculare etc) (cefaleea hipertensiva – cronica,
repetitiva, de obicei occipitala, insotita in caz de encefalopatie hipertensiva de vertij, tulburari de vedere,
varsaturi)