Senzori Si Traductoare Note de Curs

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI
DEPARTAMENTUL AUTOMATICĂ, CALCULATOARE

INGINERIE ELECTRICĂ ŞI ENERGETICĂ
SENZORI ŞI TRADUCTOARE
- NOTE DE CURS –
Conf.univ.dr.ing. NICOLAE PĂTRĂŞCOIU

0. CUPRINS
Cap. 1 Introducere
Cap. 2 Structura, caracteristicile si performaţele generale ale traductoarelor
Cap. 3 Principii constructive ale senzorilor
Cap. 4 Senzori si traductoare pentru mărimi mecanice
Cap. 5 Senzori şi traductoare pentru forţe şi momente
Cap. 6 Senzori şi traductoare pentru presiune
Cap. 7 Senzori şi traductoare pentru debit
Cap. 8 Senzori şi traductoare pentru temperatură
Cap. 9 Senzori şi traductoare de gaz
Cap. 10 Senzori şi traductoare de prezenţă
1. INTRODUCERE
1.1. Conceptul de măsurare M - totalitatea mărimilor implicate în realitatea obiectivă,
M1 - mărimile definibile,
M2 - mărimile măsurabile.
M1 M2 Măsurare = procedeul de atribuire a câte unui număr pentru
fiecare element al unei mărimi măsurabile
M Scala de măsurare = totalitatea numerele atribuite
Condiţiile necesare măsurabilităţii unei mări
- existenţa unei scale de măsurare;
- existenţa unei metode de atribuire = mijloc de măsurare.
q1 n1 q1 n1
q2 n2 q2 n2
qi n3 qi n3
qk nk qk nk
qn ni qn ni
q3 nn q3 nn
M:Q  N M:Q  N
1. INTRODUCERE
1.2. Clasificarea mărimilor măsurabile
mărimi active ce permit eliberarea energiei de măsurare
După modul de obţinere
a energiei de măsurare mărimi pasive ce nu permit eliberarea energiei de măsurare şi
impun o sursă de energie auxiliară astfel încât mărimea ce se
măsoară modulează această energie numita de activare în vederea
formării semnalului de măsurare
constante;
După variaţia în timp nestaţionare;
variabile, neperiodice;
staţionare, nesinusoidale;
periodice,
sinusoidale,
1. INTRODUCERE
1.3. Mijloace de măsurare. Clasificarea mijloacelor de măsurare
Mijloacele de măsurare = mulţimea mijloacelor tehnice folosite în procesul de măsurare
Sistem de măsurare = un lanţ format din: captare, prelucrare, transmitere şi recepţie a informaţiei
Din punct de vedere al automaticii mijlocul de măsurare reprezintă un canal informaţional de-a
lungul căruia se vehiculează semnalul energetic purtător al informaţiei de măsurare.
măsură
Reprezentare analogice instrument
a rezultatelor Complexitate
măsurării numerice aparat
sistem
Structura unui mijloc

de măsurare şi etapele
procesului de măsurare
2. STRUCTURA, CARACTERISTICILE ŞI
PERFORMANŢELE GENERALE ALE TRADUCTOARELOR
2.1. Definirea traductorului
Traductoarele = entităţi fizice ce stabilesc o corespondenţă între mărimea de măsurat şi o mărime
cu un domeniu de variaţie calibrat, aptă de a fi recepţionată, transmisă şi prelucrată de
echipamentele de conducere Conducerea unui proces tehnologic are
la baza conversia şi prelucrarea energiei
controlată prin informaţie. Sistemul de
prelucrare a informaţiei realizează
algoritmul de conducere pe baza
informaţiilor care sunt preluate cu
ajutorul traductoarelor.
Elemente sensibile
de tip parametric
Elemente sensibile
de tip parametric
Elemente sensibile
de tip generator
2.3. Caracteristici şi performanțe generale ale traductoarelor
2.3.1. Caracteristici şi performante de regim staţionar
La un traductor în orice moment semnalul de ieşire trebuie să fie o imagine fidelă a mărimii de
intrare
Dependența dintre semnalul de ieşire și mărimea de intrare poate fi obținută în diverse moduri
Pentru un traductor ideal în ceea ce priveşte transferul mărimii de intrare la ieşire sub forma
semnalului de ieşire se iau în considerare acumulările de energii astfel că efectul y(t) la ieşirea nu
apare concomitent cu cauza x(t) ci după un anumit timp de întârziere, t0.
k reprezintă factorul de transfer sau sensibilitatea statică a traductorului

Pentru un traductor real este necesară considerarea perturbaţiilor externe şi care în general sunt
de natura unor factori de mediu şi a influenţelor interne şi care în general sunt de natura
zgomotelor
• perturbaţiile şi influenţele aditive afectează
mărimea de intrare x(t) prin suprapunerea
componentei rx(t) şi semnalul de ieşire y(t) prin
suprapunere componentei ry(t)
• parametrii βi (i=1...n) şi αj (j=1...m) reflectă efectele multiplicative şi depind de parametrii

interni şi externi (temperatura θ, umiditatea ν, tensiunea de alimentare u, îmbătrânirea λ, etc.)
Se poate deduce astfel ecuaţia diferenţială liniară care să descrie funcţionarea unui traductor real
Dacă se iau în considerarea perturbațiile și influențele şi ţinând seama de timpul de întârziere t0
ecuaţia traductorului real devine
eroarea dinamică εD eroarea aditivă εA
Dacă εD=εA=0
Frecvent caracteristicile neliniare se aproximează prin

caracteristici liniare cu condiţia ca erorile să fie minime.
Caracteristici liniare sunt cerute mai ales la măsurarea
mărimilor caracterizate de frecvenţe mari deoarece în acest
caz pot apare distorsiuni neliniare ce nu pot fi corectate prin
liniarizarea caracteristicii traductorului.
Pe baza caracteristicilor statice pot fi definite următoarele performante
Exactitatea : capacitatea de a furniza un rezultat cât mai aproape
de valoarea adevărată a mărimii măsurate.
eroarea de măsurare
Precizia : capacitatea de a furniza aceiaşi valoare măsurată în
aceleași condiții de măsurare
Sensibilitatea : (factorul de scală) reprezintă variația semnalului la ieșire raportat la variația
mărimii de la intrare şi care poate fi constantă sau nu pe domeniul de măsură.
Erori de neliniaritate
Domeniul de măsurare
Pragul de sensibilitate
Rezoluţia
2.3.2. Caracteristici şi performante de regim dinamic
Pentru determinarea caracteristicilor şi performantelor dinamice
traductorul se consideră ca fiind un sistem liniar şi staţionar mono
I/E cu funcţionarea descrisă de o ecuaţie diferenţială
Prin particularizare traductorul se poate asimila unui:
traductorul pentru deplasări liniare
Element de ordinul zero sau unghiulare de tip potenţiometric
Element de ordinul întâi
Element de
ordinul doi
PRINCIPII CONSTRUCTIVE ALE SENZORILOR
3.1. Principiile senzorilor parametrici
Se consideră cazul general al unui senzor (element sensibil) cu
parametrul reprezentat de o impedanţă Zx cu valoarea iniţială Z0 şi care
se modifică cu cantitatea ΔZ ca urmare a variaţiei mărimii primare x
Curentul i din circuitul serie rezultă
Prin descompunere în serie a relaţiei şi considerând

unde
ΔZ << Z0 relaţia se poate aproxima prin:
Notând cu Δe căderea de tensiune datorată variaţiei

impedanţei elementului sensibil se obţine:
Acest mod de conectare simplu al elementului sensibil în serie cu impedanţa de sarcina este puţin
utilizat datorită nivelului mic al semnalului de ieşire.
Exemplu
3.1. Principiile senzorilor parametrici
Rsenzor Rsenzor
1 2 1 2
100Ω 100Ω
V1 V1
5V R1 5V R1
Key = A 100Ω Key = A 10kΩ
0 0
3.2. Conexiunea în punte
3.2.1. Determinarea condiţiei de echilibru a punţii
Aplicând legile circuitelor electrice se obţine
din relaţiile 2 şi 3
rezultă
3.2. Conexiunea în punte
3.2.2. Studiul liniarităţii şi sensibilităţii conexiunii rezistive în punte
Se consideră conexiunea rezistivă în punte alimentată de la o sursă de
tensiune continuă U şi că punte este echilibrată :
sau sau
Aplicând Kirchhoff II: unde:
După înlocuiri
Se defineşte
cu maximul
sensibilitatea
Pentru studiul
liniarităţii
3.3. Conexiunea diferenţială
Pentru determinarea curentului prin impedanţa Zi se

aplică principiul superpoziţiei considerând acest curent
ca diferenţă a curenţilor i1 şi i2 produşi de t.e.m. e/2.
Considerând pe rând scurtcircuitate sursele e/2 vor
rezulta curenţii i1 şi i2.
SENZORI SI TRADUCTOARE
PENTRU MĂRIMI MECANICE
4.1. Senzori şi traductoare pentru deplasare
4.1.1. Senzori rezistivi
Funcţionarea acestor traductoare se bazează pe dependenţa dintre rezistenţa
electrică R a unui conductor de lungimea l, secţiunea S şi rezistivitatea ρ
Schemele tipice de utilizare sunt:
Conexiunea
reostatică
Conexiunea
potenţiometrică
VCC
XSC1
5V Re=Rsensor+((Rsensor-Rx)||Rs) XMM1
VCC
Ext Trig
5V
I=VCC/Re +
_
A B
+ _ + _
Rsensor A
VCC 1 PR1
Rsensor Rsensor-Rx
1kΩ 1kΩ
67.9 %
Key=A
Isensor=VCC/(Rsensor+Rs)
Rx
R1 R1
1kΩ 100kΩ Us=Rs/(Rs+Rx)*VCC
5% 5%
0
4.1.1. Senzori rezistivi conexiunea potenţiometrică în punte
Se presupune că două din braţele punţii sunt formate din părţi ale
senzorului cu rezistenţa totală 2R şi că pentru poziţia mediană a
cursorului puntea este echilibrată R1=R2=R3=R4=R Ca urmare a
deplasării cursorului cu distanţa x rezistenţele R3 şi R4 se modifică
astfel că valorile devin:
La utilizarea senzorilor rezistivi trebuie luate în considerare următoarele:

• mişcarea cursorului pe suprafaţa rezistivă să se realizeze cu o forţa de frecare cât mai mică;
mişcarea cursorului pe suprafaţa rezistivă trebuie să se realizeze cu viteza mică;
• conectarea senzorului la obiectul aflat în mişcare se realizează printr-un sistem adecvat astfel
încât să se transmită senzorului toţi parametrii mişcării;
• frecarea şi tensiunea de alimentare (excitaţie) determina încălzirea senzorului;
• se impune o stabilitate cât mai bună a parametrilor de mediu.
4.1.2. Senzori inductivi
Se utilizează două principii: modificarea inductanţei proprii sau mutuale prin deplasarea unui
miez mobil respectiv modificarea întrefierului sub acţiunea mărimii primare.
Modificarea inductanţei proprii
Conexiune simplă Conexiune diferenţială
Sesizarea efectului deplasării miezului în interiorul ansamblului celor două bobine se face prin
conectarea acestora în braţele adiacente ale unei punţi de impedanţe alimentată în c.a. de la o
sursă cu tensiunea efectivă Uef şi pulsaţia ω. Celelalte două braţe sunt realizate din câte o
rezistenţă Rp de asemenea cunoscute şi constante rezultând o tensiune de dezechilibru U(x)
unde
4.1.2. Senzori inductivi - Linear Variable Differential Transfomer LVDT
Elementul sensibil este format dintr-o bobina primară şi
două bobine secundare plasate simetric într-o capsulă
cilindrică în interiorul căreia sub influenţa mărimii
primare se deplasează pe distanţa x un miez ce asigură
închiderea fluxului magnetic
LVDT sau RVDT asigură următoarele avantaje:

Pentru măsurarea deplasărilor • rezoluţie foarte bună;
unghiulare (±40o faţă de poziţia de • sunt elemente fără contact
referinţă) se poate utiliza varianta • histerezisurile magnetice şi mecanice neglijabile
rotativă şi anume Rotary Variable • impedanţa de ieşire foarte mică;
Differential Transformer (RVDT). • efecte neglijabile ale zgomotelor şi interferenţelor
electrice;
4.1.2. Senzori inductivi - Linear Variable Differential Transfomer LVDT
4.1.2. Senzori inductivi
Au dezavantajul caracteristicii puternic neliniare şi necesitatea forţelor considerabile pentru
deplasarea armăturii mobile. Pentru compensare se utilizează:
Schema diferenţială Schema în punte
=k
Dacă
4.1.3. Senzori capacitivi
 S    S  S    S  S Lx

Cx  Cx   
dx d d d
Îmbunătăţirea liniarităţii se poate obţine prin folosirea unui montaj diferenţial care este alimentat
cu o tensiune sinusoidală U.
4.1.4. Adaptoare specifice traductoarelor pentru deplasări mici
Pentru senzorii reactivi se impune adesea Utilizarea redresoarelor
redresarea și schemele clasice nu pot fi de precizie
utilizate datorită neliniarităţii introdusă de
tensiunea de deschidere a diodelor (U0≈0,6 V)
Pentru senzorii reactivi sunt utilizate și redresoare sincrone
Considerând tensiunea
de intrare Δu sinusoidală
4.1.4. Adaptoare specifice traductoarelor pentru deplasări mici XSC1
Utilizarea redresoarelor Ext Trig
_
+
de precizie
B
R3 4 R2 A
_ _
3 + +
10kΩ 10kΩ
D1 1% 1%
1N4148 VSS
-18V
6
VSS
4 U2A
2 D2 4 U2B
2
1 6
3 1N4148 7 0
5
8 TL072ID 5
1
R1 8 TL072ID
V1 R4 VCC
10kΩ
1mVpk 1% 10kΩ VCC
1kHz 1%
18V
0°
4.1.4. Adaptoare specifice traductoarelor pentru deplasări mici
redresoare sincrone
4.1.5. Traductoare numerice de deplasare
Oferă la ieșire un semnal electric ce poate fi utilizat direct de circuitele și sistemele numerice
Multisim
4.1.5. Traductoare numerice de deplasare
XSC1
G GND
T
A B C D GND U7 U5
U3A
U3C
2
9
U1A 4011BP_5V
1 4011BP_5V VCC
5V U4
V1 4011BD_5V 13
15 A QA 3 14
0V 5V 1 B QB 2 15
3 10 C QC 6 16
1ms 2ms 9 D QD 7
U1B U2A U1D VCC
11 ~LOAD ~BO 13
GND U3B 14 CLR ~CO 12 21 22
U3D 19 20
4 8 12 5 UP
GND 4011BD_5V 4011BD_5V 10 4 DOWN
4023BD_5V
4011BP_5V
4011BP_5V
74LS192D
5
U1C U6
6 7 11 15 A QA 3 18
1 B QB 2 17
4011BD_5V U2B GND 10 C QC 6
9 D QD 7
V2 11 ~LOAD ~BO 13
14 CLR ~CO 12
0V 5V 4023BD_5V 5 UP
1ms 2ms 4 DOWN
74LS192D
GND
4.1.6. Traductoare pentru deplasări liniare mari
Pentru deplasări foarte mari se utilizează traductoare cu radiaţii electromagnetice bazate pe:
• viteza finită de propagare a radiaţiei într-un mediu;
• atenuarea amplitudinii radiaţiei datorită absorbţiei în mediile prin care se propagă;
• formarea undelor staţionare.
Teoretic se poate utiliza orice tip de radiaţie dar
cele mai utilizate sunt radiaţiile luminoase (laser),
ultrasunete şi undele radio.
10 μsec TTL
Trigger Input
to Module
8 Cycled Sonic Burst

Sonic burst
from Module
Echo Pulse Output

to Arduino
Input TTL level signal with
a range in proportion
t
d  1002 106   
273.16  Tc  t
4.2. Senzori şi traductoare de proximitate
4.2.1. Traductoare inductive de proximitate
Modificarea inductanţei unei bobine aflată în prezenţa (proximitatea) unui obiect feromagnetic ca
urmare a alterării câmpului magnetic
4.2.2. Traductoare magnetice de proximitate
Realizarea comutație în
prezenţa (proximitatea) Releu Reed
unui câmp magnetic
Senzorul
Hall
Multisim
4.2.2. Traductoare magnetice de proximitate
XSC2
X1 Ext Trig
+
_
2.5V A B
R1 _ _
+ +
820Ω
V1 5%
5V 1
T1 3
2 I1
N
+
Key = A
-
S
270
X2
R2
820Ω 2.5V
V2 5%
5V T2 1
3
2
I2
Key = B
175
4.2.2. Senzori şi traductoare fotoelectrice de proximitate
Modificarea unui flux de radiaţie ce se stabileşte între un fotoemiţător şi un fotoreceptor datorită
prezenței elementului controlat. Pot fi: de tip barieră, de tip reflector.
4.3. Senzori şi traductoare de viteză
Viteza este o mărime vectorială definită ca fiind derivata deplasării în raport cu timpul
Viteza liniară v(t) Viteza unghiulară ω(t)
4.3.1. Tahogeneratoare
Sunt maşini construite pe principiul generatoarelor electrice şi în funcţie de modul constructiv
pot fi de curent continuu (c.c.) sau de curent alternativ (c.a.).
Tahogeneratorul de c.c. Tahogeneratorul de c.a.
Funcționare în gol p - nr. de perechi de poli;
a - nr. de căi de curent;
N - nr. de conductoare din
înfăşurarea indusului; w - nr. de spire;
Funcționare în sarcină Φ - fluxul magnetic; Kw - constantă ce depinde de felul
n - turaţia [rot/min] înfăşurării
Ki n I- reacţia indusului;
RaI - tensiunea pe bobina
tahogeneratorului
ΔUp - tensiunea la perii.
4.3.2. Traductoare cu reluctanţă magnetică variabilă
Principiul de funcţionare constă în variaţia reluctanţei unui circuit magnetic ca urmare a
alternanţei a două medii cu permeabilităţi magnetice diferite.
Turaţia n (sau viteza unghiulară ω) impun variaţia
permeabilităţii şi variaţia întrefierului din circuitul
magnetic și ca urmare o variaţiei de reluctanţă magnetică
ce determină o variaţie de flux printr-o bobină, generând
conform legii inducţiei electromagnetice o tensiune ue(t).
4.3.2. Traductoare cu reluctanţă magnetică variabilă
Semnalul de ieşire este o tensiune electromotoare cu o
formă cvasisinusoidală a cărei amplitudine şi frecvenţă
depinde de turaţia n a rolei cu fante. Caracteristica statică
în raport cu viteza unghiulară este liniară
Prelucrarea analogică constă în generarea unui semnal dreptunghiular UCM din semnalul furnizat
de senzor, cu schema bloc:
Pe baza relației:
Adaptorul integrat LM 2907 şi respectiv LM 2917

ce admite la intrare semnale cu amplitudinea de 15
mV şi fără restricţii severe asupra formei acestor
semnale.
4.3.3. Senzori şi traductoare de viteză numerice
Senzorii pot fi: de tip fotoelectric, inductiv sau magnetic şi oferă circuitelor de prelucrare un
semnal periodic cvasirectangular a cărui frecvenţă este dependentă de viteza de rotaţie a unui
element modulator.
Principiul fotoelectric
Semnalul poate fi prelucrat analogic prin

intermediul unui comparator realizat cu AO
sau digital utilizând circuite de tip trigger
Schimtt.
Multisim
Principiul inductiv
Se utilizează un disc din material feromagnetic ce are o fantă şi care se roteşte între două bobine
L1 şi L2 ale unui oscilator de înaltă frecvenţă (OIF). Când fanta se găseşte între cele două bobine
este realizat cuplajul magnetic dintre acestea, oscilatorul funcţionează şi la ieşirea acestuia se
obţine tensiunea ce este redresată şi filtrată cu ajutorul blocului D+F generând tensiunea de ieşire
de nivel mare UH. Dacă discul obturează întrefierul dintre bobine cuplajul magnetic dintre
acestea este întrerupt, oscilatorul se blochează şi la ieşire se obţine o tensiune de nivel mic UL.
Bobinele se realizează pe oale sau miezuri cilindrice de ferită poziţionate pe aceiaşi axă.
Se poate utiliza senzorul de proximitate integrat TCA 105N.

Principiul magnetic
Senzorii de tip magnetic sunt realizaţi prin utilizarea senzorul magnetic comutator în scheme cu
ecranarea câmpului magnetic sau cu concentrarea câmpului magnetic. Funcţionarea senzorului
magnetic de viteză sau turaţie se bazează pe principiile funcţionale ale senzorului magnetic
comutator descrise anterior.
Utilizarea acestor senzori la realizarea traductoarelor de viteză prezintă avantajul unui domeniu
mare al vitezelor ca mărimi de intrare (0÷107) rot/min, structurii integrate miniaturizate a
senzorului şi dezavantajul necesităţii ataşării unei piese feromagnetice pe axul a cărei viteză
unghiulară sau turaţie se măsoară.
Multisim
4.3.4. Adaptoare pentru traductoare numerice
Adaptorul realizat pe principiul Adaptorul realizat pe principiul
numărării impulsurilor multiplicatorului de frecvenţă
unde RPM reprezintă valoarea

cuantizată a turaţiei în rot/min, k este
o constanta egală cu numărul de
impulsuri furnizate de senzor la o
rotaţie completă, T0 durata perioadei
bazei de timp
PENTRU FORTE SI MOMENTE
Sunt utilizate pentru supravegherea structurilor cinematice supuse atât la regimuri statice cât şi la
regimuri dinamice de încărcare (eforturi).
5.1. Senzori tensorezistivi
Element sensibil de tip rezistiv ce converteşte o mărime de intrare de tip deformare mecanică,
având ca efect o variaţie de lungime (alungire sau contracţie) a unui material conductor sau
semiconductor, într-o variaţie de rezistenţă a acestuia.
l prin deformare mecanică
R  
S
Variaţia relativă de rezistenţă:
Din rezistenţa
materialelor: R l l l
  2     k  1  2     
Rezistivitate R l l l
l
liniară :  1  2    k  1  2      
l
l
 K   K 
l
5.1. Senzori tensorezistivi
Realizarea se face sub formă de marcă (timbru tensometric) în
care mărimea K se numeşte factor de marcă, reprezintă
sensibilitatea senzorului şi depinde de natura materialului şi de
tehnologia de realizare. Materiale: conductor metalic, folii
(pelicule) metalice, depuneri metalice, materiale semiconductoare.
Alegerea materialului de construire a

mărcilor se face astfel încât să aibă K cât
mai mare, o liniaritate cât mai bună, variaţia
rezistivităţii cu temperatură cât mai mică,
rezistenţă mecanică ridicată.
5.2. Puntea tensometrică
Senzorul de tip marcă tensometrică fiind un
element sensibil de tip rezistiv este conectat
într-un circuit de măsura de tip punte
Wheatstone numit punte tensometrică şi se
consideră cazul unei punţi complete
U1  U 2 U  0
Deformaţia reală ε este unde n este eroarea incrementală introdusă prin liniarizare
5.2.1. Puntea tensometrică cu un braţ activ
Sensibilitatea
Deoarece ε2 = ε3 = ε4 = 0
Impunând condiţia:
Eroarea incrementală este dependentă de variaţia relativă de

rezistenţă măsurată a elementului sensibil
5.2.1. Puntea tensometrică cu două braţe active
Dacă inițial
Deoarece ε2 = ε si ε 3 = -ε
Sensibilitatea punţii este
Eroarea incrementală este nulă

5.2.1. Puntea tensometrică cu două braţe active
Eroarea incrementală este dependentă de variaţia relativă de

rezistenţă măsurată a elementului sensibil
5.2.3. Puntea cu patru braţe active
Eroarea incrementală este nulă

5.3. Adaptoare pentru punţi tensometrice
Semnalul util ΔU pentru mărci tensometrice cu factor de marcă K=1,5...3 şi rezistenţa
R=120...1000 Ω depinde de forţă de solicitare F printr-o relaţia care la o aranjare a mărcilor în
punte astfel încât să se asigure o dependenţă liniară de forma ΔU/U=Kε este:
unde k’=10-3...2x10-3 pentru forte de ordinul kN,

pentru o tensiune de alimentare de ordinul volţilor se
obţine o tensiune de ieșire de ordinul milivolţilor
Pentru a elimina fenomenul de derivă a nulului şi
pentru a obţine amplificări mari se utilizează
principiul amplificării în curent alternativ. În acest
astfel încât se obţine la ieşire o tensiune alternativă
cu amplitudinea dependentă de mărimea deformării
şi în opoziţie de faza pentru sensuri de deformare
opuse.
Schema bloc a unui adaptor cu operarea punţii în c.a.
denumit şi tensometru electronic (de exemplu
tensometrul N-2301)
5.4. Senzor magnetostrictiv
Materialele magnetostrictive (Ni pur, permalloy, aliaj Ni-Fe) au proprietatea de a-şi schimba
proprietăţile magnetice (mai exact ciclul de histerezis) sub acţiunea unei forţe. La aceste
materiale se constată o scădere a pantei curbei de histerezis odată cu creşterea efortului exercitat
asuprea unei piese realizată dintr-un astfel de material.
5.5. Senzori şi traductoare piezoelectrice
5.5.1. Senzorul piezoelectric
Piezoelectricitate = polarizare electrică într-
un material cristalin sau ceramic atunci când
este supus unei forţe F sau efort mecanic
datorat deformării reţelei cristaline
Fenomen fizic reversibil
Amplitudinea efectului piezoelectric dezvoltat după cele 3 axe
Sarcina electrică generată este proporţională cu

forţa aplicată pe o anumită direcţie; pt. direcţia x
şi dacă elementul este considerat un condensator cu capacitatea C, potenţialul electric între cei
doi electrozi va fi:
5.5.1. Senzorul piezoelectric
O problemă importantă o reprezintă prelucrarea semnalului generat
de senzor
Considerând senzorul ca un generator de tensiune cu schema
echivalentă a circuitului de măsură:
Pe baza unei scheme echivalente în care R=Rd ‖ Ri şi
C=Ce+Cc+Ci se poate scrie:
Rezultă că la frecvenţe joase

creşte foarte mult atenuarea ceea
ce implică utilizarea senzorului
doar pentru regimuri dinamice
ce presupun variaţii foarte
rapide ale forţei aplicate
5.5.2.Adaptor pentru senzori piezoelectrici
Capacitatea de intrare a convertorului de sarcină

prin efect Miller este:
Pe baza proprietăţilor amplificatoarelor operaţionale
Considerând sarcina electrică qi acumulată: Variaţia elementară a amplificării A
Deci
Considerând ca mărime de intrare sarcina electrică acumulată
Funcția de transfer reală Pentru R = 1012 Ω, Cr = 10 pF,

un amplificator AO realizat cu
JFET sau MOSFET cu A = 105
PENTRU PRESIUNE
Convertesc presiunea fie intr-o mărime intermediară de natura unei deplasări sau deformaţii
mecanice, fie direct intr-o mărime electrică.
Este o mărime dată de raportul dintre
forţa exercitată pe un element de
suprafaţă şi suprafaţa elementului:
Cea mai simplă metodă de măsurare constă în utilizarea
unui manometru cu coloană de lichid în formă de U
Pascal [Pa], 1 Pa = 1 N/m2 )
Bar [bar], 1 bar = 105 Pa
Unități de măsură Atmosfera tehnică [at], 1 at = 1 kgf/cm2)
Atmosfera fizică [atm], 1 atm = presiunea hidrostatică a unei coloane,
h=760 mm, de mercur cu ρ=13,595 g/cm3 la t= 0oC și g=980,666 cm/s2)
Domenii de măsurare a presiunii
Metode
de
măsurare
PENTRU PRESIUNE
6.1. Elemente sensibile elastice
Sunt utilizate pentru măsurarea presiunii în domeniile: vacuum şi suprapresiuni şi pot fi:
membrane, tuburi şi pistoane cu resort. Tub Bourdon
Tipuri de membrane Considerând unghiul
la centru α < 270o şi
că sub acţiunea forţei
exercitată de presiu-
nea p capătul liber se
Dependenţa deformare-presiune deplasează cu Δα
pentru membrane plane rezultă:
PENTRU PRESIUNE
6.2. Convertoare intermediare asociate elementului sensibil elastic
Convertoare intermediare convertesc deformaţiile elementelor sensibile elastice în variaţii
parametrice de inductanță sau capacitate.
Convertoare inductive
Inductanță variabilă LVDT Balanța de forțe

Convertoare capacitive
PENTRU PRESIUNE
6.2. Convertoare intermediare asociate elementului sensibil elastic
PENTRU PRESIUNE
6.4. Traductoare cu senzori piezorezistivi
Piezorezistivitatea=variația rezistenței electrice a materialelor semiconductoare sub influenta unui
efort mecanic. Într-un semiconductor variația de rezistență este determinată de variația
rezistivității și deformarea geometrică. Se realizează prin difuzarea de zone piezorezistive într-o
structură elastică așezate în punte astfel încât acestea să fie supuse la eforturi contrare două câte
două.
Sensibilitatea este de ordinul a 10-20 mV/V pentru întreg domeniu de

măsură și este dependentă de temperatura. Pentru o variaţie de temperatură
de 10 C variaţia sensibilității este 0,1…0,2 % din domeniu. Circuitele de
compensare conţin în structura traductorului de presiune integrat un senzor
de temperatură (termistor, diodă, etc) care acţionează asupra sursei de curent
constant pentru alimentarea punţii prin intermediul unui circuit adecvat.
PENTRU PRESIUNE
6.5. Senzor de presiune optoelectronic
Pot fi utilizaţi la măsurarea presiunilor mici şi a variaţiilor rapide de presiune și pentru a asigura
rezoluţia şi precizia necesară se impun dimensiuni mici şi foarte mici ale membranelor. Structura
conţine următoarele componente de bază: o capsulă de presiune având un perete dintr-o
diafragma realizată într-un cristal de Si şi un perete de sticlă, un LED şi fotodetectoare.
Mărimea de ieșire de tip raport asigură eliminarea erorilor ce afectează simultan componentele.
Neliniaritățile fotodiodelor pot fi eliminate prin metodă LUT. Domeniul de utilizare = (0-400)
MPa, cu o precizie de scanare de 0,1%. Temperatura, care poate afecta măsurarea într-o anumită
măsură, poate fi compensată prin opțiunea de auto-reducerea la zero.
PENTRU DEBIT
7.1. Principiile măsurării debitelor
Debitul = cantitatea de fluid ce trece în unitatea de timp printr-o secţiune transversală a tubului de
curent delimitat de linia sa de transport (conductă sau canal deschis)
Curgerea laminară (constantă în timp) Re < 2000

unde numărul Reynolds
fluidului turbulentă (variabilă în timp) Re ≥ 2000
Debit volumetric
Debit masic
PENTRU DEBIT
7.2. Traductoare de debit cu secţiune constantă
Funcţionarea bazată pe gradientul de presiune obţinut printr-o
rezistență fluidică şi utilizarea ecuaţiei lui Bernoulli:
Introducând notațiile:
Pentru gaze se ţine seama de dependenta densităţii acestora de presiunea p şi

temperatura T, dependenţă dată de relaţia:
Video
PENTRU DEBIT
7.3. Traductoare de debit cu secţiune variabilă
Presiunea este menţinută constantă prin
intermediul unui plonjor, plasat într-un tub conic,
ce se poate deplasa în interiorul fluidului datorită
unei forţe rezultante denumită forţă ascensională
Fas obţinută prin compunerea forţelor reprezentate
de greutatea plonjorului G şi forţa arhimedică Fa
Considerând ρp şi Vp densitatea şi volumul plonjorului,

ρ densitatea fluidului, S și Dp secţiunea și diametru
plonjorului la echilibru se poate scrie:
Plonjorul, ca urmare a forţei rezultante, se va plasa într-o zonă de diametru Dt
ce poate fi exprimată în funcţie de înălţimea h de ridicare prin relaţia:
În condiţiile menţionate debitul masic poate fi exprimat prin relaţia:
Măsurarea deplasării plonjorului se realizează cu traductoare specifice de deplasare, bune

rezultate obţinându-se cu traductorul diferenţial liniar variabil (TDLV)
PENTRU DEBIT
7.4. Traductoare de debit electromagnetice
Sunt destinate măsurării QV al unui lichid cu o bună conductivitate electrică (σ< 10‐2 Ω/cm), apele
industriale satisfăcând aceasta condiţie, în conducte în care lichidul ocupă întregul volum.
Principiul de funcţionare se
bazează pe utilizarea legii
lui Faraday, a inducţiei
electromagnetice
Relaţia reprezintă un caz particular în care distribuţia vitezelor este

uniformă pe toată secţiunea conductei dar dacă această distribuţie nu
respectă condiţia de omogenitate dar prezintă o simetrie faţă de axa
longitudinală a conductei se înlocuieşte viteza v cu o viteză medie vm
Operarea cu o tensiune de excitaţie alternativă, determinând un câmp magnetic alternativ,
determină o tensiune e generată de forma:
Video
PENTRU DEBIT
7.5. Traductoare de debit cu ultrasunete
Un principiu de funcţionare se bazează pe efectul Doppler conform căruia frecvenţa f1 a unei
unde ce se propagă într-un mediu, care la rândul lui se deplasează cu viteza vp, devine pentru
unda reflectată f2, astfel:
c – viteza de propagare a undei ultrasonice,
vp – viteza de mișcare a fluidului,
α – unghiul de propagare
Un alt principiu se bazează pe timpul de tranzit conform căruia timpul de propagare TAB diferă
de timpul TBA datorită vitezei vp cu care se mișcă mediul:
Video
PENTRU TEMPERATURĂ
8.1. Generalităţi privind măsurarea temperaturii
relativă = diferența, exprimată prin valori ale unei scale, față de o valoare de
referință aleasă corespunzător aceleiași scale și care reprezintă proprietatea
Temperatura termometrică particulară a unei substanţe (din 1954 – punctul triplu al apei)
absolută = factorul de proporţionalitate al schimbului de energie prin efect
termic pentru fiecare corp aparţinând unui sistem termodinamic
Scara internaţională practică de temperatură din 1968 (SIPT - 68)
• unitatea de temperatură este kelvinul [K] egal cu 1/273,16 din temperatura termodinamică
corespunzătoare punctului triplu al apei;
• scara este împărţită în 4 domenii în funcţie de mijloacele de interpolare folosite;
• scara are 11 puncte fixe reprezentate de temperaturile pentru care se obţine un echilibru între
diferitele faze de agregare ale unor substanţe pure.
Traductoarele de temperatură sunt utilizate şi
pentru măsurarea indirectă a altor mărimi fizice
În practică se cum ar fi: viteze ale gazelor, debite, vacuum,
utilizează unităţi valori efective ale unor mărimi electrice.
de măsură tolerate Principiile utilizate la realizarea traductoarelor de
temperatură sunt: rezistive, termoelectrice,
conducţia în semiconductori, optice sau
piezoelectrice.
PENTRU TEMPERATURĂ
8.1. Generalităţi privind măsurarea temperaturii
Funcționarea ► contact termic între senzor şi mediul sau obiectul supus măsurării considerat
perfect atunci când nu mai există un gradient termic ► un timp necesar realizării echilibrului.
Cantitatea de căldură schimbată între senzor cu temperatura instantanee
T şi mediul de măsurat cu temperatura T1 pe unitatea de timp
Cantitatea de căldură preluată de senzorul cu căldura specifică c şi masa
m este:
Neglijând pierderea de căldură în timpul transferului
unde constanta termică de timp

PENTRU TEMPERATURĂ
8.2. Senzori de tip bimetal
Bimetalul = element sensibil format prin lipirea a două lamele metalice A şi B cu coeficienţi
termici de dilatare α diferiţi.
- d reprezintă grosimea totală a elementului;

- n reprezintă raportul modulelor de elasticitate: n = EA/EB;
- m reprezintă raportul grosimilor lamelelor: m = dA/dB
K12=f(α1,α2)
PENTRU TEMPERATURĂ
8.3. Traductoare termorezistive
8.3.1. Termorezistoare metalice (termorezistenţe)
Funcționare = variaţia rezistenţei electrice a unui metal (platină, cupru, nichel şi mai rar wolfram
sau molibden ) cu temperatura.
Ecuaţia generală de funcţionare a unei termorezistenţe
Aproximaţia Callendar-van Dusen

pentru domeniu (-200… +650)oC:
unde, în conformitate cu standardele europene

Criteriile privind alegerea metalelor din care se confecţionează termorezistoarele sunt:
 rezistivitate mare pentru obţinerea unor traductoare de dimensiuni reduse;
 coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatură ridicat pentru a avea o sensibilitate
ridicată;
 o bună liniaritate a caracteristicii de transfer pentru a nu necesita circuite de liniarizare
suplimentare;
 asigurarea unei purităţi cit mai ridicate pentru reproductibilitate;
 stabilitate în timp şi la acţiunea agenţilor chimici;
 preţul de cost cit mai scăzut.
PENTRU TEMPERATURĂ
Pentru realizarea termorezistențelor: platină (Pt), nichel (Ni), cupru (Cu), wolfram (W)
Platina are calități: poate fi realizată cu o puritate de 99,999% (o bună reproductibilitate), are
punct de topire ridicat (1772oC), este inactivă chimic și nu prezintă modificări cristaline în timp.
Termorezistoarele din platină se folosesc în intervalul de temperatură (-180...+600)°C, astfel:
• pentru domeniul (0...+600)°C
unde
• pentru domeniul (-200...0)°C
Termorezistoarele din nichel se folosesc în

domeniul (-100...+250) °C
Termorezistoarele din cupru se folosesc în

domeniul (-50...+180) °C
PENTRU TEMPERATURĂ
Circuitele de măsurare sunt punţile de curent continuu cu un braţ format din termorezistență
având incluse şi elemente de reglaj pentru echilibrarea iniţială, deplasarea punctului de zero, etc.
Conectarea termorezistenţelor în punţile
de măsură prezintă unele particularităţi
 limitarea curentului (10…20) mA,
 compensarea efectului liniei de
legătură cu puntea de măsură.
Conexiunea simplă Conexiunea cu 2 fire Conexiunea cu 3 fire

PENTRU TEMPERATURĂ
PENTRU TEMPERATURĂ
8.5.1. Circuit adaptor pentru termorezistenţe de tip punte de măsură
Termorezistenţa RT reprezintă senzorul și sub
influența temperaturii, valoarea rezistenței R se
modifică cu cantitatea ΔR, ca urmare rezultă:
Tensiunea la ieşirea adaptorului Ue este:
Având în vedere funcţionarea sumatorului respectiv:

AO, rezultă:
După efectuarea calculelor se obţine:
Dacă se realizează egalitatea 2=A.k

PENTRU TEMPERATURĂ
8.5.2. Circuit adaptor pentru termorezistenţe de tip convertor rezistenţă – tensiune
Montaj Howland în care rezistenţele R1, R2, R3 şi R4 formează o punte de
măsură aflată la echilibru iar AO are rezistența de intrare foarte mare, astfel
încât I+ = I- = 0.
Aplicând K II rezultă
Aplicând K I rezultă
Aplicând K II pe circ “a”
Pe baza relaţiilor dintre curenţi
Din care se poate explicita curentul IT
Aplicând K II pe circ “b”
Aplicând K II pe circ “c”

și pentru
Există posibilitatea compensării tensiunii de offset (stabilirea
a punctului de zero electric) prin reglarea tensiunii U1 şi de
ajustare a capătului de scală prin modificarea valorii R3.
PENTRU TEMPERATURĂ
8.3.2. Termorezistoare semiconductoare (termistoare)
Funcționare = variaţia rezistenţei electrice PTC sau NTC a unui semiconductor cu temperatura.
În cazul termistoarelor NTC relația între rezistență și temperatură
(caracteristica de transfer) prezintă o neliniaritate puternică și poate fi
aproximată printr-o expresie exponențială
RTD are o caracteristică (d) aproape liniară, termistorul

NTC are o caracteristică (a, b, c) puternic nelineară.
Motivele pentru care termistoarele sunt utilizate:

 Sensibilitate foarte bună
 Nivelul ridicat de repetabilitate și stabilitate
 Interschimbabilitate foarte bună
 Dimensiune mai mică determinând un răspuns mai rapid la schimbările de temperatură
PENTRU TEMPERATURĂ
Utilizarea termistoarelor ca senzori de temperatura → 2 probleme de rezolvat:
 Influența efectului Joule – Lentz (fenomenul de autoîncălzire) asupra caracteristicii
 Liniarizarea caracteristicii
Considerând alimentarea unui circuit, ce conține un termistor, de la o
sursă de tensiune U prin circuit la conectarea alimentării se stabilește
un curent I care pe rezistența RT determină o cădere de tensiune UT.
Puterea electrică P furnizată circuitului determină ca energia primită
de termistor W să se împartă în energie cedată mediului Wc şi
energie absorbită de corpul acestuia Wa ce determină fenomenul de
autoîncălzire.
În multe aplicații interesează una dintre caracteristicile

IT = f(UT) sau UT = f(IT)
PENTRU TEMPERATURĂ
XMM1
VCC
5.0V
R1
VCC 1
1kΩ
U1
1
Termistor
2
0
PENTRU TEMPERATURĂ
8.3.3. Liniarizarea caracteristicii statice a termistoarelor
Metoda 1 - Șuntarea termistorului cu o rezistență R generând o rezistență echivalentă Re
Valoarea rezistenței R se alege prin forțarea caracteristicii să treacă prin 3 puncte echidistante
situate pe o dreaptă corespunzător temperaturilor T1, T2, T3 respectiv rezistențele RT1, RT2, RT3
Suprapunerea caracteristicilor cu o dreaptă →
XMM1
VCC
5.0V
R2
VCC
1Ω 1
R1 U1
1
100kΩ Termistor
2
0
PENTRU TEMPERATURĂ
8.3.3. Liniarizarea caracteristicii statice a termistoarelor
Metoda 2 – forțarea caracteristicii pentru a obține un punct de inflexiune în centrul domeniului
de măsură.
Determinarea punctului de inflexiune se face
prin anularea derivatei a II-a în raport cu
temperatura a funcției ce definește mărimea
ieșire.
PENTRU TEMPERATURĂ
8.4. Traductoare semiconductoare de temperatură
8.4.1. Principiul utilizării joncțiunii p – n la realizarea traductoarelor de temperatură
O joncțiune p-n dintr-o diodă sau tranzistor bipolar prezintă o puternică dependență de
temperatură.
Caracteristica statică a unei
joncțiuni p-n este dată de relația:
Exemplu
Utilizând joncțiunea emitorului a unui tranzistor bipolar prin asimilarea U = UBE
Utilizarea tranzistorului ca senzor de temperatură impune:

 O foarte bună stabilitate în timp și cu temperatura a rezistenței R
 Interschimbabilitatea tranzistorului datorită dispersie mare a parametrilor.
PENTRU TEMPERATURĂ
8.4.1. Principiul utilizării joncțiunii p – n la realizarea traductoarelor de temperatură
VCC
VCC 5.0V
R1
1kΩ
1V
VD1
D1
1N4149
0
PENTRU TEMPERATURĂ
8.4.2. Metoda treptei de curent
Ameliorarea efectului dispersiei parametrilor se
poate realiza prin metoda “treptei de curent” care
constă în stabilirea succesivă a două valori ale
curenților prin colector și memorarea tensiunilor
bază-emitor generate
Prin intermediul unui comutator analogic S,
sunt conectate, în colectorul tranzistorului
(element sensibil), rezistenţa R2 respectiv
grupul R2||R1, stabilindu-se curenţii IC1
respectiv IC2. Căderile de tensiune UBE1 şi UBE2,
după o amplificare corespunzătoare cu un
factor A, sunt redresate sincron
Deoarece curenţii IC1 și IC2 respectiv amplificarea A sunt constante se obține o tensiune ΔUBE
proporţională cu temperatura T, adică ΔUBE = f(T).
PENTRU TEMPERATURĂ
8.4.3. Senzori semiconductori de temperatură cu ieșire în tensiune
Pentru obţinerea diferenţei ΔUBE [mV] = kTT [K] se lucrează fie cu tranzistoare duale străbătute
de curenţi de colector diferiţi, fie cu tranzistoare de arie diferită străbătute de curenţi de colector
identici, fie utilizarea unui tranzistor multiemitor operat în mod alternativ la două nivele diferite
ale curentului de colector.
Traductoarele LM35 și LM335 folosesc ca elemente sensibile
perechea de tranzistoare T15 și T16 străbătute de acelaşi curent
de colector şi având ariile de emitor în raport de 1/10.
Deoarece IC15 = IC16 şi α⋅IES16=10⋅α⋅IES15 rezultă tensiunea:
Considerând AO ca fiind ideal rezultă tensiunea de

ieșire:
Prin alegerea corespunzătoare a valorilor
rezistențelor și ținând seama de valorile
constantelor, rezultă:
Rezultă tensiunea de ieșire de forma:
PENTRU TEMPERATURĂ
8.4.3. Senzori semiconductori de temperatură cu ieșire în tensiune
PENTRU TEMPERATURĂ
8.4.4. Senzori semiconductori de temperatură cu ieșire în curent
Utilizează două tranzistoare cu arii diferite ale emitorului și alimentate cu
același curent de colector
Tranzistoarele T3 şi T4 sunt egale şi formează o oglindă de
curent în care:
iar tranzistorul T2 este format din 8 tranzistori de dimensiuni egale
fiecare cu dimensiunea tranzistorului T1
Considerând I1 curentul de colector al tranzistorului T1 şi respectiv I2
curentul de colector al tranzistorului T2 se obține:
Curentul de intrare va fi:
și prin alegerea R = 358 Ω rezultă:

PENTRU TEMPERATURĂ
8.6. Traductoare de temperatură cu termocuplu (termoelectrice)
Principiul de funcționare = efectul termoelectric direct (efectul Seebeck) ce constă în generarea
unei tensiunii termoelectromotoare ET (t.t.e.m.) într-un circuit închis format din două conductoare
de naturi diferite atunci când punctele de joncțiune ale acestora se află la temperaturi diferite.
Explicația fizică =odată cu creșterea temperaturii crește mobilitatea purtătorilor de sarcină în mod
diferit în cele două materiale → o migrare de la zonele mai calde la zonele mai reci generând un
câmp electric dependent de gradientul de temperatură între cele două și de natura materialelor:
Construcția și utilizarea traductoarelor cu termocuplu se realizează pe următoarele legi:

 Legea circuitului omogen → posibilitatea utilizării conductoarelor de legătură
 Legea materialelor intermediare → termocuplurile nu au tensiune de offset
 Legea metalelor succesive (paralele) → posibilitatea realizării etalonării termocuplurilor
 Legea temperaturilor intermediare → posibilitatea realizării corecţiilor la schimbarea
temperaturii de referinţă
PENTRU TEMPERATURĂ
Valoarea tensiunii ET poate fi exprimată în funcţie de
coeficientul αA și αB al fiecărui material (coeficient
absolut Seebeck) şi de diferenţa de temperatură.
unde
Tensiunea generată ET depinde atât de temperatură cât și de tipul materialelor utilizate și poate fi
exprimată printr-o aproximație polinomială cum este de exemplu cazul termocuplului de tip T.
Caracteristicile câtorva termocupluri utilizând notaţiile acestora conform standardelor USA

PENTRU TEMPERATURĂ
1. realizarea legăturii dintre termocuplu și circuitul de măsurare;
2. asigurarea unei temperaturi de referinţă (temperatura joncţiunii reci) de precizie.
1. De-a lungul firelor de legătură apare gradient de temperatură şi soluţia =fire realizate din
aceleași materiale cu termocuplul → soluţia neeconomică = se utilizează fire din materiale
care să genereze o tensiune termoelectrică cât mai mică cum ar fi de exemplu cuprul.
2. Temperatura de referinţă pentru măsurări de
laborator se fixează la 0oC asigurată prin imersiunea
joncţiunii “reci” într-un amestec de apă cu gheată. →
soluţia dificilă tehnic.
Se iau măsuri de compensare a variațiilor de temperatură ale joncțiunii
reci prin urmărirea variațiilor de temperatură ale mediului cu un alt
senzor plasat astfel încât să fie sub acțiunea acelorași factori ca și
joncțiunea rece și prin conectarea electrică a acestora efectul
variaţiilor de temperatură ale mediului se anulează reciproc.

Senzori Si Traductoare Note de Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Senzori Si Traductoare Note de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI

DEPARTAMENTUL AUTOMATICĂ, CALCULATOARE

Conf.univ.dr.ing. NICOLAE PĂTRĂŞCOIU

După variaţia în timp nestaţionare;

Structura unui mijloc

k reprezintă factorul de transfer sau sensibilitatea statică a traductorului

• parametrii βi (i=1...n) şi αj (j=1...m) reflectă efectele multiplicative şi depind de parametrii

eroarea dinamică εD eroarea aditivă εA

Frecvent caracteristicile neliniare se aproximează prin

Element de ordinul întâi

Curentul i din circuitul serie rezultă

Prin descompunere în serie a relaţiei şi considerând

Notând cu Δe căderea de tensiune datorată variaţiei

Aplicând Kirchhoff II: unde:

Pentru determinarea curentului prin impedanţa Zi se

Schemele tipice de utilizare sunt:

La utilizarea senzorilor rezistivi trebuie luate în considerare următoarele:

LVDT sau RVDT asigură următoarele avantaje:

 S    S  S    S  S Lx

Utilizarea redresoarelor Ext Trig

8 Cycled Sonic Burst

Echo Pulse Output

Adaptorul integrat LM 2907 şi respectiv LM 2917

Semnalul poate fi prelucrat analogic prin

Se poate utiliza senzorul de proximitate integrat TCA 105N.

unde RPM reprezintă valoarea

Alegerea materialului de construire a

Eroarea incrementală este dependentă de variaţia relativă de

Sensibilitatea punţii este

Eroarea incrementală este nulă

Sensibilitatea punţii este

Eroarea incrementală este dependentă de variaţia relativă de

Sensibilitatea punţii este

Eroarea incrementală este nulă

unde k’=10-3...2x10-3 pentru forte de ordinul kN,

Sarcina electrică generată este proporţională cu

Rezultă că la frecvenţe joase

Capacitatea de intrare a convertorului de sarcină

Considerând ca mărime de intrare sarcina electrică acumulată

Funcția de transfer reală Pentru R = 1012 Ω, Cr = 10 pF,

Domenii de măsurare a presiunii

Inductanță variabilă LVDT Balanța de forțe

Sensibilitatea este de ordinul a 10-20 mV/V pentru întreg domeniu de

Curgerea laminară (constantă în timp) Re < 2000

Pentru gaze se ţine seama de dependenta densităţii acestora de presiunea p şi

Considerând ρp şi Vp densitatea şi volumul plonjorului,

Măsurarea deplasării plonjorului se realizează cu traductoare specifice de deplasare, bune

Relaţia reprezintă un caz particular în care distribuţia vitezelor este

unde constanta termică de timp

- d reprezintă grosimea totală a elementului;

Ecuaţia generală de funcţionare a unei termorezistenţe

Aproximaţia Callendar-van Dusen

unde, în conformitate cu standardele europene

Termorezistoarele din nichel se folosesc în

Termorezistoarele din cupru se folosesc în

Conexiunea simplă Conexiunea cu 2 fire Conexiunea cu 3 fire

Tensiunea la ieşirea adaptorului Ue este:

Având în vedere funcţionarea sumatorului respectiv:

După efectuarea calculelor se obţine:

Dacă se realizează egalitatea 2=A.k

Din care se poate explicita curentul IT

Aplicând K II pe circ “b”

Aplicând K II pe circ “c”

RTD are o caracteristică (d) aproape liniară, termistorul