 Inventarul de Depresie Beck II (BDI II)

Inventarul de Depresie Beck (The Beck Depression Inventory, BDI I; Beck & Steer,
1987; BDI-II; Beck, Steer, & Brown, 1996) evaluează profunzimea subiectivă a depresiei.
Inventarul a fost construit pornindu-se de la criteriile de diagnostic ale depresiei precizate în
DSM, având mai multe variante, la fel cum respectiva lucrare cunoaşte mai multe ediţii.
Descrierea itemilor, a tipului de răspuns şi a modului de cotare
Este un inventar de auto-evaluare care cuprinde 21 de itemi. Fiecare dintre ei are patru
variante de răspuns şi respondentul trebuie să aleagă pe cea care îl caracterizează cel mai bine
pe perioada ultimelor două săptămâni. Variantele de răspuns sunt cotate crescător cu scoruri
de la 0 la 3 puncte. Scorul final se calculează prin însumarea punctajelor date la fiecare item.
Dacă la un item subiectul a încercuit mai mult de o singură variantă de răspuns, în ciuda
instrucţiunilor, se ia în considerare doar cea cu punctajul cel mai mare.
BDI II a fost construit din necesitatea de a adapta inventarul iniţial modificărilor DSM,
ajuns la ediţia a IV-a, în care criteriile de diagnostic pentru depresie s-au schimbat. Inventarul
conţine următorii itemi: tristeţe, pesimism, eşecul în trecut, pierderea plăcerii, sentimente de
vinovăţie, sentimente de pedeapsă, imagine negativă de sine, auto-critica, gânduri sau dorinţe
suicidare, plâns, agitaţie, pierderea interesului, indecizie, lipsa de valoare, pierderea energiei,
schimbări în programul de somn, iritabilitate, schimbări ale apetitului, dificultăţi de
concentrare, oboseală sau pierderea energiei, pierderea interesului pentru sex.
S-au schimbat şi clasele etalonului: un scor între 0 şi 13 reprezintă un nivel de depresie
normal, între14 şi 19 o depresie uşoară, între 20 şi 28 depresie moderată, iar între 29 şi 63
indică depresie severă.
Mai multe studii au relevat structura factorială a acestui inventar care cuprinde doi
factori, unul cognitiv şi altul somatic, însă itemii repartizaţi ca aparţinând acestor factori sunt
variabili (Ward, 2006). Astfel, un studiu pe 500 de pacienţi psihiatrici realizat de Beck şi alţii
(1996 în Ward, 2006) a indicat o componenţă din nouă itemi a factorului cognitiv şi de 12
itemi pentru cel somato-afectiv, în timp ce din datele culese pe un eşantion de 120 de studenţi
de colegiu a rezultat un factor somatic cu cinci itemi şi un altul cognitiv-afectiv cu 16 itemi.
Şi primul model factorial şi al doilea au primit confirmări din mai multe cercetări.
Analiza factorială (Ward, 2006) a datelor obţinute prin aplicarea BDI II în mai multe
eşantioane, psihiatrice sau din comunitate, a relevat existenţa unui puternic factor G (de la
general) în răspunsurile la itemi. Aceste eşantioane au fost preluate din următoarele studii
anterioare:
  Beck şi alţii (1996) pe 500 de pacienţi externi, dintre care 53% aveau tulburări
dispoziţionale,
 Steer şi alţii (1999) cu 210 pacienţi externi cu depresie (83% cu depresie
majoră),
 Buckley şi alţii (2001) pe un eşantion format din 416 subiecţi dependenţi de
substanţe în tratament rezidenţial,
 Wishman şi alţii (2000) pe un eşantion de 576 studenţi de colegiu,
 Steer şi Clark (1997) cu 160 de studenţi de colegiu,
 Beck şi alţii (1996) cu 120 de studenţi de colegiu.
Încărcătura factorială a factorului G a fost substanţială pentru cei mai mulţi dintre
itemi. „Pierderea plăcerii” a avut cea mai mare încărcătură în factorul G în două dintre cele
cinci analize, mai mult decât dispoziţia depresivă, sau sentimentul lipsei de valoare personală.
„Tristeţea” a fost itemul cu cea mai mare încărcătură pentru factorul G pentru pacienţii
depresivi din lotul lui Steer şi alţii (1999 în Ward, 2006) şi „lipsa de valoare” pentru cei cu
dependenţă de diferite substanţe din eşantionul lui Buckley (2001 în Ward, 2006). Pe
populaţia de colegiu, „iritabilitatea” a constituit cel mai bun indicator pentru factorul G.
Acest studiu a stat la baza recomandării ca analiza pattern-urilor de simptome să se realizeze
cu precauţie, în funcţie de factori, dacă se insistă totuşi asupra ei, dar numai după ce a fost
analizat scorul global, care se consideră că este mai relevant.
Proprietăţi psihometrice ale variantei în limba engleză
Ambele variante de 21 de itemi au o validitate şi fidelitate excelentă pentru adulţi mai
tineri sau mai vârstnici (Beck şi Steer, 1987; Beck şi alţii, 1996; Beck, Steer, & Garbin, 1988;
Snyder şi alţii, 2000 citaţi în Ward, 2006). Între adulţii tineri din clinică sau din comunitate,
consistenţa internă a avut valori între 0,73 şi 0,95. Fidelitatea test-retest pentru eşantioane
non-clinice a avut valori între 0,60 şi 0,83 şi, pentru pacienţii psihiatrici, între 0,48 şi 0,93
(Beck şi alţii, 1988, 1996). Beck preciza că totuşi nu este indicat să se calculeze acest tip de
fidelitate, deoarece s-ar surprinde mai degrabă evoluţia simptomelor depresive şi nu neapărat
o măsură a fidelităţii instrumentului când intervalul dintre testări este mai mare, iar la un
interval scurt, de două săptămâni, intervin efectele memoriei specifice depresiei. (în Hersen,
2004)
Proprietăţile psihometrice ale BDI II au fost studiate şi pentru varianta în limba
spaniolă (Penley, Wiebe şi Nwosu, 2003) care s-a apreciat că este validă pentru utilizarea în
clinică.
 De asemenea, a fost validat pe pacienţi externi provenind din populaţie afro-americană
cu venituri mici de către Grothe şi colegii (2005) care au dorit să se adreseze minorităţilor cu
ajutorul acestui chestionar. Studiul a relevat şi existenţa a doi factori, unul Somatic şi unul
Cognitiv, şi un altul de ordine superioară, Depresia, o bună validitate de criteriu, o corelaţie
item-scor total bună şi o consistenţă internă ridicată (0,90).
Adaptarea pe populaţie românească
În vederea folosirii chestionarului în prezenta cercetare a fost necesar studiul
proprietăţilor psihometrice pentru populaţia românească. Iniţial acesta a fost tradus şi adaptat
particularităţilor cultural-lingvistice ale populaţiei pe care urmează să fie folosit.
Cei 21 de itemi ai inventarului au fost traduşi împreună cu variantele de răspuns,
urmărindu-se păstrarea sensului original al formulărilor în acelaşi timp cu folosirea unor
sintagme sau cuvinte destul de bine cunoscute şi de frecvente în limbajul curent. Au fost alese
formule gramaticale destul de accesibile astfel încât itemii şi variantele de răspuns să fie uşor
şi corect înţelese de către respondenţi. Apoi, ele au fost supuse analizei unui grup de psihologi
care au verificat corectitudinea traducerii şi au realizat adaptările formulării acolo unde a fost
necesar pentru o mai bună validitate de construct, utilizându-se şi varianta tradusă în limba
română a DSM IV, dar şi variante traduse ale Inventarului de Depresie Beck în scopuri de
cercetare. Apoi, varianta în limba română a fost dată unui expert în limba engleză, pentru a o
traduce din nou în limba română (retroversiune).
Cum în urma acestei retroversiuni nu s-au obţinut diferenţe faţă de varianta iniţială a
scalei, s-a apreciat că se poate realiza studiul proprietăţilor psihometrice ale instrumentului.
Scala astfel obţinută a fost aplicată pe un eşantion de 100 de subiecţi cu vârsta între 19
şi 38 de ani (media 22,7 ani şi abaterea standard 5,1), studenţi ai Universităţii din Piteşti, în
diverse domenii de licenţă.
Fidelitatea unui test desemnează acordul sau stabilitatea aşteptate în urma măsurilor
analoage. (Radu şi colab. 1993). Dat fiind că autorii testului nu au recomandat calcularea
fidelităţii test-retest, fidelitatea scalei a fost evaluată pe baza consistenţei interne, calculându-
se coeficientul alpha Cronbach.
În urma aplicării variantei traduse în limba română a BDI II, s-au obţinut scoruri
cuprinse între 0 şi 57, cu o medie de 7,92 şi o abatere standard de 7,88. A rezultat o foarte
bună consistenţă internă (coeficientul alfa Cronbach având o valoare de 0,89) şi un coeficient
Guttman split-half de 0,85. Coeficienţii sunt comparabili cu cei ai variantei originale a
inventarului. Astfel BDI II respectă criteriile de validare empirică pentru instrumentele de
evaluare a depresiei. (Joiner şi alţii, 2005)
 Acest instrument a fost ales pentru a fi utilizat în prezenta cercetare din mai multe
motive. El permite o evaluarea a profunzimii subiective a depresiei în conformitate cu
modalitatea prin care s-a selectat şi eşantionul pe care s-a efectuat cercetarea (pornind de la
DSM IV). Mai mult, dată fiind abordare holistică a programului terapeutic care urmează să fie
experimentat, s-a considerat că acest chestionar permite evaluarea evoluţiei acelui factor G
care este implicat în depresie pe parcursul programului terapeutic.
1. Beck, A. T., Steer, R. A., Brown, G. K. (1996), Manual for the BDI-II. San Antonio,
TX: Psychological Corporation
2. PENLEY, JULIE, WIEBE, J., NWOSU, A. (2003), Psychometric Properties of the
Spanish Beck Depression Inventory-II in a Medical Sample, Psychological
Assessment, Dec., Vol. 15 (4), 569-577 PsychINFO Database
3. Joiner, T.E., Walker, Rheeda L., Pettit, J.W., Perez, Marisol (2005), Evidence-Based
Assessment of Depression in Adults, Psychological Assessment, 2005, vol.17, nr.3
4. Ward,C (2006), Comparison of Factor Structure Models For the Beck Depression
Inventory – II, Psychological Assessment, Vol.18(1), 81-88

INVENTARUL DE DEPRESIE BECK II

Încercuiţi, dintre cele patru variante de răspuns, pe aceea care vă caracterizează cel mai bine
în perioada ultimelor două săptămâni:

1. Tristeţe:
0. Nu mă simt trist(ă).
1. x Mă simt trist(ă) cea mai mare parte a timpului.
2. Mă simt trist(ă) tot timpul.
3. Sunt atât de trist(ă) sau nefericit(ă) că nu mai pot suporta.

2. Pesimism
0. Nu sunt descurajat(ă) în legătură cu viitorul meu.
1. Mă simt mai descurajat(ă) decât obişnuiam să fiu în legătură cu viitorul meu.
2. X Nu mă aştept ca lucrurile să fie bine pentru mine.
3. Simt că soarta mea este fără speranţă şi nu va fi decât mai rău.

3. Eşecul în trecut
0. Nu mă simt un ratat(ă).
1. Am avut mai multe eşecuri decât ar fi trebuit.
2. xPe măsură ce privesc înapoi văd o mulţime de eşecuri.
3. Simt că sunt un eşec total (un ratat) ca persoană.

4. Pierderea plăcerii
0. Lucrurile care mă bucură de obicei îmi fac aceeaşi plăcere şi acum.
1. xLucrurile care mă bucură de obicei nu îmi mai fac aceeaşi plăcere.
2. Lucrurile care mă bucură de obicei îmi oferă foarte puţină plăcere.
3. Lucrurile care mă bucură de obicei nu îmi mai oferă nici un pic de plăcere.

5. Sentimente de vinovăţie
0. x Nu mă simt vinovat(ă) în mod special.
1. Mă simt vinovat(ă) de multe lucruri pe care le-am făcut sau pe care fi trebuit să le fac.
2. Mă simt destul de vinovat(ă) cea mai mare parte a timpului.
3. Mă simt vinovat(ă) cea mai mare parte a timpului.

6. Sentimente de pedeapsă
0. x Nu simt că sunt pedepsit(ă).
1. Simt că aş putea fi pedepsit(ă).
2. Mă aştept să fiu pedepsit(ă).
3. Simt că sunt pedepsit(ă).

7. Stimă de sine scăzută (Self-Dislike)

0. Am aceleaşi sentimente faţă de mine ca întotdeauna.
1. X Mi-am pierdut încrederea în mine.
2. Sunt dezamăgit(ă) de mine.
3. Nu-mi place de mine.

8. Auto-critica
0. Nu mă critic sau dau vina pe mine mai mult decât de obicei.
1. Sunt mai critic faţă de mine decât obişnuiam să fiu.
2. X Mă critic pentru toate greşelile mele.
3. Mă învinuiesc pe mine pentru orice se întâmplă rău.

9. Gânduri sau dorinţe suicidare

0. x Nu am nici un gând să mă omor.
1. Mă gândesc să mă omor dar nu duc la îndeplinire gândul.
2. Mi-ar plăcea să mă omor.
3. M-aş omorî dacă aş avea ocazia.

10. Plânsul
0. Nu plâng mai mult decât obişnuiam să o fac.
1. Plâng mai mult decât obişnuiam.
2. X Plâng pentru orice lucru minor.
3. Simt că aş plânge, dar nu pot.

11. Agitaţie
0. Nu sunt mai neliniştit(ă) sau agitat(ă) decât de obicei.
1. X Mă simt mai neliniştit(ă) sau agitat(ă) decât de obicei.
2. Sunt atât de neliniştit(ă) sau agitat(ă) că este greu să stau nemişcat(ă).
3. Sunt atât de neliniştit(ă) că trebuie să mă mişc sau să fac ceva.

12. Pierderea interesului

0. Nu mi-am pierdut interesul pentru alţi oameni sau alte activităţi.
1. X Sunt mai puţin interesat de alţi oameni sau alte activităţi decât înainte.
2. Mi-am pierdut cea mai mare parte de interes pentru alţi oameni sau lucruri.
3. Este greu să fiu interesat(ă) de ceva.
13. Indecizie
0. Iau decizii cam la fel de bine ca de obicei.
1. Găsesc că mi-e mai greu ca de obicei să iau decizii.
2. Mi-e mult mai dificil ca de obicei să iau decizii.
3. X Am dificultăţi să iau orice decizie.

14. Lipsa de valoare

0. Nu mă simt fără valoare.
1. Consider că nu sunt valoros(valoroasă) sau util(ă) cum obişnuiam să fiu.
2. Mă simt mai lipsit(ă) de valoare în comparaţie cu alţi oameni.
3. X Mă simt complet lipsit(ă) de orice valoare.

15. Pierderea energiei

0. Am la fel de multă energie ca de obicei.
1. Am mai puţină energie decât obişnuiam.
2. Nu am suficientă energie să fac foarte multe lucruri.
3. X Nu am suficientă energie ca să mai fac ceva.

16. Schimbări în programul de somn

0. Nu am avut schimbări în programul de somn.
1. X Dorm ceva mai mult / mai puţin decât de obicei.
2. Dorm mult mai mult / puţin decât de obicei.
3. Dorm cea mai mare parte a zilei. / Mă trezesc cu 2-3 ore mai devreme şi nu mai pot
adormi.

17. Iritabilitate
0. Nu sunt mai iritabil(ă) decât de obicei.
1. Sunt mai iritabil(ă) decât de obicei.
2. Sunt mult mai iritabil(ă) decât de obicei.
3. X Sunt iritabil(ă) tot timpul.

18. Schimbări ale apetitului

0. Nu am avut schimbări ale apetitului.
1. X Apetitul meu este ceva mai mare / scăzut decât de obicei.
2. Apetitul meu este mult mai mare / scăzut decât de obicei.
3. Mor de foame tot timpul sau nu am poftă deloc de mâncare.

19. Dificultăţi de concentrare

0. Mă concentrez la fel de bine ca de obicei
1. x Nu mă pot concentra la fel de bine ca de obicei.
2. E greu să mă menţin asupra unui lucru pentru foarte mult timp.
3. Constat că nu mă mai pot concentra asupra vreunui lucru.

20. Oboseală sau pierderea energiei

0. Mă simt mai obosit(ă) sau lipsit(ă) energie decât de obicei.
1. Obosesc mai uşor decât de obicei.
2. Sunt prea obosit(ă) să mai fac multe din lucrurile pe care obişnuiam să le fac.
3. X Sunt prea obosit(ă) să mai fac cele mai multe din lucrurile pe care obişnuiam să le
fac.
21. Pierderea interesului pentru sex
0. xNu am observat schimbări recente ale interesului meu pentru sex.
1. Sunt mai puţin interesat de sex decât de obicei.
2. Sunt mult mai puţin interesat de sex acum.
3. Mi-am pierdut complet interesul pentru sex.
 INVENTARUL DE ANXIETATE STARE – TRĂSĂTURĂ

STAI

STAI este alcătuit din 2 scale de autoevaluarepentru măsurarea a două concepte distincte
privind anxietatea. Starea de anxietate (A-stare) şi anxietatea ca trăsătură (A-trăsătură). Deşi iniţial a
fost creat ca un instrument de cercetare pentru investigarea anxietăţii la adulţii “normali”(fără
probleme psihiatrice), STAI s-a dovedit a fi util în măsurarea anxietăţii la studenţi, precum şi la
pacienţi din domeniul neuropsihiatric, cei din clinicile medicale sau din serviciul de chirurgie.
Scala (A-trăsătură) constă din 20 de descrieri pe baza cărora oamenii exprimă modul în care se
simt ei în general. Scala (A-stare) constă de asemenea, din 20 de descrieri dar instrucţiunile cer
subiecţilor să indice modul în care ei se simt la un moment dat.
Cercetătorii pot utiliza (A-stare) pentru a determina nivelurile actuale ale stărilor de anxietate,
induse prin proceduri experimentale stresante sau ca un inice al nivelului de autocontrol(doive level),
aşa cum a fost numit acest concept de Hull (1943) şi Spense (1958).
S-a demonstrat că scorurile la scala (A-stare) cresc în urma variatelor tipuri de stres şi descresc
în urma antrenamentului de relaxare (relaxation training).
Scala (A-trăsătură) oferă posibilitatea depistării la studenţii din învăţământul superior sau de
colegiu a înclinaţiilor anxiogene precum şi a evaluării extinderii cu care studenţii care apelează la
serviciile de consiliere şi orientare se confruntă cu probleme de tip nevrotic sau anxiogen.
Scala (A-stare) este un indicator bun al nivelului de anxietate tranzitorie resimţită de clienţi şi
pacienţi în consiliere, psihoterapie, terapie comportamentală sau în domeniul psihiatric. Ea poate fi de
asemenea, utilizată pentru măsura schimbările de intensitate ale stării anxiogene care apar în aceste
situaţii.

Conceptele: stare anxiogenă şi anxietatea ca trăsătură (State Trait Anxiety)

Starea anxiogenă A-stare reprezintă o stare emoţională tranzitorie sau condiţii ale
organismului uman, caracterizată prin sentimente subiective, conştient percepute de tensiune şi teamă
şi activitate sporită a SNV.
A-stare poate varia în intensitate şi fluctua în timp. Anxietatea ca trăsătură se referă la
diferenţele individuale relativ stabile în înclinaţia spre anxietate, ce diferenţiază oamenii în ceea ce
priveşte tendinţa de a răspunde la situaţiile percepute ca ameninţătoare cu creşteri ale intensităţii stării
de anxietate. Ca şi concept psihologic –trăsătura- anxietate are caracteristicile unei clase de constructe
pe care Atkinson le numeşte “motive” şi la care Campbell se referă ca şi “dispoziţii comportamentale”.
În general, aceia care obţin scoruri mari la A-trăsătură vor manifesta creşteri ale A-stare mai
frecvent decât indivizii care obţin scoruri mici la A-trăsătură, deoarece ei tind să reacţioneze la un
mare număr de situaţii, considerându-le periculoase sau ameninţătoare.
Persoanele care obţin scoruri mari la A-trăsătură răspund de asemenea cu A-stare crescută şi în
situaţiile care implică relaţii interpersonale ce ameninţă stima de sine. S-a arătat, de exemplu, că acele
condiţii în care este trăit insuccesul, sau în care este evaluat nivelul individual (ex. aplicarea unui test
de inteligenţă) sunt ameninţătoare în special pentru persoanele care obţin scoruri mari la A-trăsătură.
Dar dacă, într-adevăr, oamenii care diferă în scorurile la A-trăsătură vor prezenta diferenţe în
A-stare depinde de modul în care o situaţie specifică este percepută de un individ ca periculoasă sau
ameninţătoare, iar în acest lucru este puternic influenţat de experienţa trecută a individului.
 ADMINISTRARE:

STAI a fost de aşa natură construit încât să poată fi autoadministrat, fiind aplicabil atât
individual cât şi în grup. Aplicarea inventarului nu necesită limită de timp.
Studenţii de colegiu în general au nevoie de 6-8 minute pentru a completa fie A-stare fie A-
trăsătură şi mai puţin de 15 minute pentru a le completa pe ambele.
Validitatea STAI se bazează pe presupunerea că subiectul a înţeles instrucţiunile pentru A-
stare care îi cer să relateze cum se simte în acel moment şi cele pentru A-trăsătură care îl solicită să
indice cum se simte în general.
Subiectul va fi atenţionat asupra faptului că instrucţiunile sunt diferite pentru cele două părţi
ale inventarului şi I se va spune că ambele seturi de instrucţiuni trebuie citite atent. Este bine ca
subiectul să citească instrucţiunile în gând, iar apoi examinatorul să le citească cu voce tare şi să ofere
subiectului posibilitatea să pună întrebări. Dacă subiectul pune întrebări în cursul testării, examinatorul
va răspunde în mod evaziv. Răspunsuri de genul “Indicaţi cum vă simţiţi în general” sau “Indicaţi cum
vă simţiţi acum” sunt de obicei suficiente.
În standardizarea STAI, scala A-stare forma X1 - se aplică itemii, urmată apoi de scala A-
trăsătură, forma X2, această ordine fiind recomandată când ambele scale sunt aplicate împreună.
Întrucât scala A-stare este sensibilă la condoţiile în care testul est administrat, scorurile la
aceată scală pot fi influenţate de atmosfera emoţională care poate fi creată dacă scala A-trăsătură este
aplicată prima. În contrast, s-a determinat că scala A-trăsătură este relativ neinfluenţată de condiţiile în
care este aplicată (Johnson, 1968; Johnson, Spielberger, 1968).
Instrucţiunile pentru STAI scala A-trăsăstură vor fi întotdeauna cele tipărite pe formular.
Pentru STAI A-stare, instrucţiunile pot fi modificate pentru a evalua nivelul intenstăţii stării de
anxietate pentru o situaţie sau un interval de timp ce interesează experimentatorul sau clinicianul.
Când sarcina este de durată, estre utilă instruirea subiectului să răspundă cum se simte la începutul
sarcinii şi apoi cum se simte în timpul lucrului la porţiunea finală a sarcinii. Pentru a măsura
schimbările în intensitatea stării de anxietate în timp, este recomandat ca scala A-stare să fie aplicată
de fiecare dată când este necesară o măsură a stării de anxietate
În cazurile în care de exemplu, măsurători repetate ale stării de anxietate sunt dorite î timpul
realizării unei sarcini experimentale, scale foarte scurte constând în 4-5 itemi ai scalei A-stare pot fi
utilizate pentru a obţine măsuri valide ale stării de anxietate(O Neil, Spielberger şi Hansen, 1969 ). În
plus, completarea acestor scale scurte pare să nu interfereze cu performanţa la sarcina experimentală.

COTARE:

Scorurile posibile pentru forma X a STAI variază de la un scor minim de 20 de puncte la un

scor maxim de 80, în ambele subscale A-stare şi A-trăsătură.
Subiecţii răspund la fiecare item a STAI, evaluând ei înşişipe o scală cu 4 puncte. Cele patru
categorii pentru scala A-stare sunt: 1) deloc, 2) puţin, 3) destul, 4) foarte mult. Categoriile pentru scala
A-trăsătură sunt: 1) aproape niciodată 2) câteodată 3) adeseori 4) aproape totdeauna.
Unii dintre itemii STAI de exemplu, “sunt încordat(ă)”, sunt organizaţi de aşa natură încât o
cotă de 4 indică un nivel înalt de anxietate în timp ce alţi itemi de exemplu, “sunt bine-dispus(ă)” sunt
organizaţi astfel încât o cotă mare indică anxietate scăzută.
Ponderile scorurilor pentru itemii ale căror cote ridicate indică o anxietate crescută sunt
aceleaşi ac şi numărul încercuit. Pentru itemii ale căror scoruri ridicate indică o anxietate redusă,
ponderile scorurilor sunt inverse. Scorurile ponderate ale răspunsurilor marcate 1,2, 3, 4 pentru itemii
inverşi sunt 4,3,2,1.
Pentru a reduce influenţa potenţială a unui set pentru răspunsurile la STAI, este de dorit ca în
cadrul scalelor A-stare şi A-trăsătură să se realizeze balansarea cu un număr egal de itemi pentru care
scorurile înalte indică niveluri crescute, respectiv scăzute de anxietate.
Scala A-stare este balansată cu 10 itemi cotaţi direct şi cu 10 cotaţi invers.
Totuşi, nu a fost posibil să se dezvolte o scală balansată A-trăsătură pornind de la itemii
originali amestecaţi.
Scala A-trăsătură are 7 itemi inversaţi şi 13 itemi cotaţi direct.
Itemii cotaţi invesr în subscalele STAI sunt: scala A-stare 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20.
Scala A-trăsătură: 1, 6, 7, 10, 13, 16, 19.
Şabloanele sunt utile pentru a cota scalele A-trăsătură şi A-stare de mâna.
CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE: S.T.A.I. – forma X1

Instrucţiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufleteşti. Citiţi fiecare
descriere în parte şi încercuiţi acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu modul în
care vă simţiţi acum în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeţi prea
mult timp cu vreo deosebire şi daţi acel răspuns care pare să înfăţişeze cel mai bine felul cum
vă simţiţi în prezent.
Deloc Puţin Destul Foarte
mult

1. Mă simt calm(ă). 1 2 3 4
2. Mă simt liniştit(ă) 1 2 3 4
3. Sunt încordat(ă). 1 2 3 4
4. Îmi pare rău de ceva. 1 2 3
4
5. Mă simt în apele mele. 1 2 3
4
6. Sunt trist. 1 2 3
4
7. Mă îngrijorează nişte neplăceri posibile. 1 2 3
4
8. Mă simt odihnit(ă). 1 2 3
4
9. Mă simt neliniştit(ă). 1 2 3
4
10. Mă simt bine. 1 2 3
4
11. Am încredere în puterile mele. 1 2 3
4
12. Mă simt nervos(nervoasă). 1 2 3
4
13. Sunt speriat(ă). 1 2 3
4
14. Mă simt irirtat(ă). 1 2 3
4
15. Mă simt relaxat(ă). 1 2 3
4
16. Mă simt mulţumit(ă). 1 2 3
4
17. Sunt îngrijorat(ă). 1 2 3
4
18. Mă simt agitat şi “scos din fire”. 1 2 3
4
19. Mă simt vesel(ă). 1 2 3
4
20. Mă simt bine dispus(ă). 1 2 3
4
 CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE S.T.A.I – forma X2

Instrucţiuni:
Mai jos sunt date mai multe descrieri ale unor stări sufleteşti. Citiţi fiecare descriere în parte şi
încercuiţi acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul în care vă simţiţi în
general. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeţi prea mul timp cu vreo deosebire şi
daţi acel răspuns care pare să descrie felul în care vă simţiţi în general.

1. Sunt bine dispus(ă).

2. Obosesc repede.
3. Îmi vine să plâng.
4. Aş dori să fii fericit(ă) cum par alţii să fie.
5. De multe ori îmi scapă unele lucruri pentru că
6. nu mă pot decide destul de repede.
7. Mă simt odihnit(ă).
8. Sunt calm(ă), “cu sânge rece” şi concentrat(ă).
9. Simt că mi e adună greutăţile şi nu le mai pot
10. face faţă.
11. 29. Mă frământă prea mult anumite lucruri care
12. în realitate nu au importanţă.
13. Sunt fericit(ă).
14. Sunt înclinat(ă) să iau lucrurile prea în serios.
15. Îmi lipseşte încrederea în puterile mele.
16. Mă simt în siguranţă.
17. Încerc să evit un moment critic sau o dificultate.
18. Mă simt abătut(ă).
19. Mă simt mulţumit(ă).
20. Îmi trece prin minte câte un gând lipsit de
21. importanţă şi mă sâcâie.
22. Aşa de mult pun dezamăgirile la suflet încât
23. nu mai pot scăpa de ele.
24. Sunt un om echilibrat.
25. Când mă gândesc la necazurile mele prezente
26. devin nervos(nervoasă) şi prost dipus(ă).
Este un chestionar de autoevaluare, fiind desemnat pentru autoadminstrare. Atenţia
examinatorului trebuie îndreptată asupra faptului că instrucţiunile sunt diferite pentru cele
două părţi ale inventarului. Anxietatea stare este conceptualizată ca o stare emoţională
tranzitorie sau o condiţie a organismului uman care este caracterizată prin trăiri conştient
percepute, subiective ale tensiunii precum şi o activitate crescută a sistemului nervos
autonom. Aceste stări pot varia în intensitate şi fluctua în timp. Anxietatea trăsătură se referă
la diferenţe relativ stabile în tendinţa de a răspunde la situaţii percepute ca ameninţătoare cu
creşteri ale anxietăţii stare.

COTARE:

Se cotează invers itemii1 ,2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20 ai subscalei A-stare şi itemii:
1, 6, 7, 10, 13, 16, 19 ai subscalei A-trăsătură.
Talon orientativ pentru

STAI trăsătură Femei Bărbaţi

Media: 42,11 40,16
Abaterea
Standard: 7,04 8,33

STAI stare Media 41,39 40,38

Abaterea
Standard: 8,30 7,21