PSIHOTERAPIA

ANXIETÃÞII
Abordãri cognitiv-comportamentale

.ro
ra
ta
si
er
iv
un
ra
tu
di
.e
w
w
w
 Psihoterapia anxietãþii 3

IRINA HOLDEVICI

.ro
PSIHOTERAPIA
ra
ANXIETÃÞII ta
si
er

Abordãri cognitiv-comportamentale
iv
un
ra
tu
di
.e
w
w
w

EDITURA UNIVERSITARÃ
Bucureºti
4 Irina Holdevici
Referent ºtiinþific: Prof. univ. dr. Mihai Golu
Tehnoredactare computerizatã: Ameluþa Viºan
Coperta: Angelica Mãlãescu
Corectura: Gheorghe Iovan

Copyright © 2011
Editura Universitarã
Director: Drd. Vasile Muscalu
B-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureºti

.ro
Tel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27
www.editurauniversitara.ro

ra
e-mail: redactia@editurauniversitara.ro

ta
si
EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL AL
er
CERCETÃRII ªTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTUL
SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.)
iv
un

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

ra

HOLDEVICI, IRINA
Psihoterapia anxietãþii / Irina Holdevici. - Bucureºti :
tu

Editura Universitarã, 2011

di

Bibliogr.
.e

ISBN 978-606-591-270-0
w

616.89-008.441
w

615.851
w

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate autorului.

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27,

comenzi@editurauniversitara.ro

ISBN 978-606-591-270-0

DOI: 10.5682/9786065912700
 Psihoterapia anxietãþii 5

CUVÂNT ÎNAINTE

.ro
Lucrarea „Psihoterapia anxietãþii. Abordãri

ra
cognitiv-comportamentale” îºi propune sã prezinte
cititorului, în detaliu, un numãr de tehnici psihotera-
ta
peutice, de orientare comportamentalã ºi cognitiv-
si
comportamentalã, tehnici care ºi-au dovedit
er

eficienþa în psihoterapie. Acestea sunt menite sã

iv

contribuie la reducerea anxietãþii ºi la optimizarea

un

comportamentului, fiind centrate pe diminuarea

ra

unor simptome psihice ºi psihosomatice, a conse-

cinþelor nedorite ale anxietãþii ºi pe rezolvarea
tu

problemelor de viaþã.
di

Unele din tehnicile prezentate pe parcursul

.e

acestei lucrãri sunt utilizate în cabinetele de

w

consiliere psihologicã ºi psihoterapie, iar altele, mai

w

simple, pot fi utilizate chiar de persoanele care

w

suferã de tulburãri anxioase nu prea grave, în

absenþa unui terapeut calificat.
În prima parte a lucrãrii sunt prezentate
principiile psihoterapiei cognitive ºi cognitiv-
comportamentale, precum ºi evoluþia tehnicilor ce
se înscriu în acest domeniu. O atenþie specialã este
acordatã metodelor cognitive de evaluare ºi
autoevaluare a tulburãrilor anxioase ºi a fricilor
umane.
6 Irina Holdevici

În partea a doua a lucrãrii sunt descrise metode

comportamentale ºi cognitiv-comportamentale de
terapie a tulburãrilor caracterizate prin anxietate
generalizatã ºi atacuri de panicã, precum ºi a
tulburãrilor fobice ºi obsesiv-compulsive. Sunt
analizate în detaliu ºi aspectele psihologice ale fobiei
sociale.
O parte însemnatã a lucrãrii este dedicatã

.ro
anxietãþii legate de problemele sexuale ºi de relaþiile

ra
interpersonale.

ta
Particularitãþile ºi caracteristicile societãþii în
si
care trãim, nesiguranþa resimþitã permanent
er
determinã ca din ce în ce mai mulþi indivizi sã se
iv

confrunte cu acest fenomen: anxietatea. Prezenta

un

lucrare se înscrie în acest context. Ea îºi propune sã

ofere un motiv de reflecþie în legãturã cu demersul
ra

psihoterapiei moderne ºi faciliteazã înþelegerea

tu

apariþiei tulburãrilor care au la bazã anxietatea.

di

Autoarea, prof. univ. dr. Irina Holdevici, cu

.e

peste 25 de ani de experienþã ca psihoterapeut ºi

w

psiholog specializat în optimizarea performanþelor

w

umane, recunoscutã în þarã ºi strãinãtate, a publicat

w

numeroase volume, studii ºi articole în domeniul

psihoterapiei cognitiv-comportamentale.
Volumul de faþã se remarcã prin ansamblul de
cunoºtinþe ºtiinþifice transmis, invitând cititorul sã
se întrebe în legãturã cu modul în care tehnicile de
psihoterapie rezolvã numeroase probleme de viaþã
cu care se confruntã oamenii sau în legãturã cu
dificultãþile pe care le întâmpinã ºi de care trebuie
sã þinã seama terapia.
 Psihoterapia anxietãþii 7

Aceastã reflecþie se sprijinã, în mod obligatoriu,

pe o informare bogatã referitoare la cercetãrile din
domeniul psihoterapiei anxietãþii. In aceastã
privinþã, lucrarea este cuprinzãtoare, exemplele sunt
foarte clare, fiind analizate sistematic ºi articulate
cu grijã din perspectiva adoptatã în lucrare. Mai mult
decât atât, unele tehnici prezentate pot fi utilizate
de cãtre persoanele cu probleme uºoare care doresc

.ro
sã se autoperfecþioneze, sã devinã mai sãnãtoase ºi

ra
mai eficiente, prin aceasta tehnicile respective

ta
dobândind caracterul unor metode de autoreglare a
si
comportamentului.
er
Lucrarea se prezintã ca o lecturã agreabilã, care
iv

îmbinã rigoarea ºi stilul academic cu aplicaþiile prac-

un

tice ºi studiile de caz, tratate personal de autoare

sau preluate din literatura de specialitate din þarã ºi
ra

strãinãtate.
tu

Cartea se adreseazã deopotrivã medicilor ºi

di

psihologilor interesaþi de problemele psihoterapiei,

.e

studenþilor la medicinã ºi psihologie, dar ºi publi-

w

cului larg, tuturor celor ce doresc sã se iniþieze în

w

domeniul psihoterapiei comportamentale ºi cogni-

w

tive, preocupaþi de cunoaºterea ºi aplicarea unor

metode de reglare ºi autoreglare psihicã, de proble-
matica tulburãrilor anxioase ºi însuºirea tehnicilor
de contracarare a acesteia.

Prof. univ. dr. Mihai Golu

 Psihoterapia anxietãþii 9

CUPRINS

.ro
Cuvânt înainte .................................................... 5

ra
Introducere ....................................................... 13

Capitolul 1
ta
si
Natura anxietãþii ºi a fricilor umane .............. 21
er
1.1. Tulburãri anxioase generalizate ºi tulburãri
iv

de tip panicã (atacurile de panicã) ............. 23

un

1.2. Principalele tipuri sau forme de fobii ........ 27

ra

Capitolul 2
tu

Teoria cognitivã ºi modelele anxietãþii .......... 38

di

2.1. Schemele disfuncþionale ............................ 41

.e

2.2. Gândurile negative automate, îngrijorãrile

w

ºi obsesiile .................................................. 44
w

2.3. Distorsionãrile cognitive ............................ 49

w

Capitolul 3
Psihoterapia cognitiv-comportamentalã în
tulburãrile fobice ............................................. 53
3.1. Fobia sau teama de obiecte concrete ......... 56
3.1.1. Claustrofobia ................................... 57
3.1.2. Fobia de animale sau insecte ........... 58
3.1.3. Fobia de boli sau de proceduri
medicale ........................................... 59
3.1.4. Fobii cu caracter neobiºnuit ............. 59
10 Irina Holdevici

3.1.5. Simptomatologia tulburãrilor fobice 60

3.1.6. Bazele teoretice ale terapiei cognitiv-
comportamentale în cazul comporta-
mentului fobic .................................. 63
3.1.7. Indicaþii nozografice ........................ 67
3.2. Determinarea obiectivelor terapiei ............ 67
3.3. Evaluarea comportamentului fobic ............ 68
3.4. Sarcinile comportamentale ........................ 69

.ro
3.5. Jurnalul unui pacient agorafobie (Butler,
1989) ......................................................... 70

ra
3.6. Psihoterapia propriu-zisã (Butler, 1989) ... 71

ta
3.7. Strategii ...................................................... 72
si
3.8. Strategii utilizate de subiecþi pentru a face
er
faþã existenþei, în ciuda fobiilor lor ............ 76
iv

3.9. Psihoterapia fobiei de obiecte ºi situaþii

un

concrete ...................................................... 78
3.10. Metode adiþionale de tratament ............... 85
ra

3.11. Fobiile sociale .......................................... 88

tu

3.12. Principalele tipuri de fobii sociale

di

(Fensterheim ºi Baer, 1977) .................... 92

.e

3.13. Tehnicile psihoterapeutice propriu-zise .. 112

w

3.14. Modificarea procesãrii interioare referi-

w

toare la concepþia ºi imaginea de sine ..... 117

w

3.15. Tehnici de restructurare a convingerilor ºi

gândurilor negative (tehnici de reatribuire
verbalã) .................................................... 119

Capitolul 4
Psihoterapia cognitiv- comportamentalã a
agorafobiei ºi a atacurilor de panicã .............. 138
4.1. Modelul cognitiv al atacului de panicã ...... 144
4.2. Tehnici psihoterapeutice utilizate ............... 153
4.3. Experimente în sfera comportamentalã ..... 156
 Psihoterapia anxietãþii 11

4.4. Abordãri comportamentale ale agorafobiei

ºi atacurilor de panicã ................................ 170
4.5. Sfaturi care trebuie sã le þinã minte subiectul
în timpul unui atac de panicã (Fensterheim
ºi Jean Baer, 1977) ..................................... 175
4.6. Sfaturi pentru familiile pacienþilor agora-
fobiei ......................................................... 177

.ro
Capitolul 5
Psihoterapia tulburãrii anxioase generalizate 180

ra
5.1. Modelul cognitiv al tulburãrii anxioase

ta
generalizate ................................................ 183
si
5.2. Autocontrolul gândurilor ........................... 188
er

Capitolul 6
iv

Psihoterapia cognitivã în cazul tulburãrii

un

hipocondriace ................................................... 218

ra

6.1. Modelul cognitiv al tulburãrii hipocondriace 220

6.2. Factorii de naturã cognitivã ....................... 221
tu

6.3. Modificãrile afective ºi fiziologice ............ 223

di

6.4. Reacþiile comportamentale ........................ 224

.e

6.5. Tehnicile psihoterapeutice utilizate ........... 234

w

6.6. Experimentele din sfera comportamentalã 237

w
w

Capitolul 7
Psihoterapia cognitiv- comportamentalã în
cazul tulburãrii obsesiv- compulsive .............. 255
7.1. Modelul cognitiv al tulburãrii obsesiv-
compulsive ................................................. 258
7.2. Evaluarea reacþiilor comportamentale ....... 259
7.3. TehniciIe verbale de modificare a convin-
gerilor disfuncþionale ................................. 276
7.4. Modificarea convingerilor referitoare la
fuziunea „gând-acþiune” ºi „gând-eveniment” 279
12 Irina Holdevici

7.5. Tehnicile de reatribuire în plan comporta-

mental ......................................................... 283
7.6. Experimente în plan comportamental ........ 286
7.7. Destructurarea modelului patologic al
gândirii necontrolate .................................. 294

Capitolul 8
Psihoterapia anxietãþii legate de problemele

.ro
sexuale ............................................................... 301
8.1. Natura disfuncþiilor sexuale ........................ 302

ra
8.1.1. Cauzele tulburãrilor sexuale ............ 304

ta
8.1.2. Disfuncþiile sexuale la femei ........... 305
8.1.3. Disfuncþiile sexuale la bãrbaþi ......... 306
si
8.1.4. Factorii psihologici care pot con-
er

tribui la disfuncþiile sexuale (dupã

iv

Hawton, 1989) ................................. 308

un

8.2. Temerile care influenþeazã viaþa sexualã ... 311

ra

8.2.1. Alte temeri din domeniul vieþii sexuale 317

8.2.2. Disfuncþiile sexuale ......................... 327
tu

8.2.3. Comportamentele sexuale deviante . 327

di
.e

Capitolul 9
w

Psihoterapia comportamentalã ºi cognitiv-

w

comportamentalã pentru subiecþii cu teamã

w

de a se angaja în relaþii apropiate cu ceilalþi . 332

9.1. Stiluri de viaþã bazate pe reacþii de tip fobic 339
9.2. Cauzele conflictelor maritale în viziunea
cognitiv-comportamentalã ......................... 351
9.3. Structura psihoterapiei ............................... 356
9.4. Intervenþia cognitivã .................................. 364
9.5. Negocierea problemelor ºi nemulþumirilor
care apar în timpul cãsãtoriei ..................... 389

Bibiografie selectivã ......................................... 401

 Psihoterapia anxietãþii 13

INTRODUCERE

.ro
Existã oameni al cãror comportament este

ra
guvernat de fricã ºi ei sunt conºtienþi de aceasta, pe
când alþii nici nu bagã de seamã faptul cã frica le
ta
conduce viaþa. Aceºtia din urmã pot sã cãlãtoreascã,
si
au succese profesionale, pot vorbi în public, au viaþa
er

de familie corespunzãtoare ºi totuºi sunt mereu

iv

supraîncordaþi ºi speriaþi, chiar dacã fricile lor sunt

un

umane (frica de pãianjeni, de a urca singuri cu liftul

ra

sau de a conduce maºina).

Fensterheim ºi Jean Baer (1984) sunt de pãrere
tu

cã orice teamã care este atât de puternicã încât

di

împiedicã persoana sã îndeplineascã o acþiune este,

.e

de fapt, o reacþie cu caracter patologic. Anxietatea

w

este definitã ca o teamã difuzã, fãrã obiect bine

w

precizat, în timp ce fobia este definitã ca fiind o

w

teamã cu obiect bine precizat (de animale, de fur-

tunã, de înãlþime etc.). Autorii menþionaþi considerã
cã putem include în cadrul fobiilor ºi frici cu caracter
mai abstract, cum ar fi frica de responsabilitate, de
pierdere a controlului, de a lua parte la evenimente
sociale, de a fi singur sau de a fi respins.
Terapeuþii de orientare comportamentalistã ºi
cognitiv-comportamentalã pornesc, în terapia
comportamentelor, de la urmãtoarele premise:
14 Irina Holdevici

• Majoritatea comportamentelor de tip anxios

sunt învãþate dacã nu cumva chiar toate). Din acest
motiv, chiar dacã vi se pare ã aveþi teama de când
vã ºtiþi, vã puteþi dezvãþa de ea.
• În cazul în care un comportament de tip
anxios sau fobic este dezvãþat (se decondiþioneazã)
nu apar alte frici care sã-l substituie, ci, dimpotrivã,
persoana obþine o mai bunã adaptare la mediu.

.ro
• Reacþia anxioasã este o deprindere greºitã ºi,

ra
ca orice deprindere greºitã, ea se poate modifica.

ta
• Cu ajutorul unor cunoºtinþe speciale, al unor
si
antrenamente psihologice bazate pe gândire,
er
imaginaþie ºi voinþã, comportamentele de tip anxios
iv

pot sã disparã în câteva luni (nu în câþiva ani).

un

• Nu trebuie sã vã închipuiþi cã vã veþi elibera

chiar de orice teamã, dar veþi fi capabili sã vã
ra

controlaþi teama, sã-i faceþi faþã.

tu

Marina este o persoanã care este tot timpul

di

speriatã. Are 25 de ani, este secretarã ºi îºi petrece

.e

toate serile ºi weekend-urile singurã. Dacã primeºte

w

o invitaþie sã iasã undeva, o cuprinde o panicã de

w

nestãpânit (fobie socialã) pentru cã îi trec prin minte

w

gânduri de tipul: „oare mã vor place prietenii?, „oare

nu-i voi plictisi?” etc.
George este ºi el un personaj anxios, cu reacþii
fobice. Teama lui cea mai puternicã este teama de
eºec. Deºi a intrat cu brio la psihologie (17 candidaþi
pe un loc) îi este teribil de fricã de faptul cã va cãdea
la licenþã, pe care a amânat-o deja a treia oarã. La
ora actualã el lucreazã ca operator de calculatoare
ºi suferã foarte mult cã nu este încã psiholog.
 Psihoterapia anxietãþii 15

Ruxandra este ºi ea o fricoasã. Suferã de atacuri

de panicã, evitã metroul, îi este fricã sã se urce
într-un autobuz aglomerat, sã meargã singurã la
piaþã ºi mai bine urcã 10 etaje pe jos decât sã
utilizeze liftul. La început mai ieºea singurã din casã
câte puþin, dar acum nu mai iese deloc ºi a trebuit
sã întrerupã facultatea.
Temerile iraþionale blocheazã viaþa ºi activi-

.ro
tatea oamenilor, indiferent de vârstã, împiedicându-i
sã înveþe, sã lucreze, sã cãlãtoreascã, într-un cuvânt,

ra
sã trãiascã normal.
ta
Datoritã anxietãþii (teamã fãrã obiect bine
si
precizat) sau a fricilor de tip fobic, persoana poate
er
renunþa la o serie de obiective dezirabile, cum ar fi
iv

stabilirea unor relaþii interpersonale apropiate,

un

alegerea unor profesii dorite sau de a trãi o viaþã

ra

agreabilã, plinã de satisfacþii. Cu alte cuvinte, fricile

iraþionale pot face dintr-o persoanã sãnãtoasã ºi
tu

inteligentã o persoanã infirmã.

di

Cei ce doresc sã se debaraseze de teamã trebuie

.e

sã aibã în vedere câteva lucruri (Fensterheim ºi Jean

w

Baer, 1984):
w

- Trebuie sã ºtie cã nu sunt un caz unic ºi

w

irecuperabil pentru cã existã milioane de oameni

care suferã de frici iraþionale ºi care îºi spun cã ceva
este în neregulã cu ei.
- Niciodatã nu este prea târziu sã te schimbi.
Fensterheim (1984) relateazã faptul cã cel mai
vârstnic pacient pe care l-a tratat cu succes de teama
de a pãrãsi New York-ul avea 90 de ani. Dupã ce a
fãcut psihoterapie, acesta a fost capabil sã zboare
cu avionul la Washington pentru a-ºi vedea nepoþii.
16 Irina Holdevici

- Chiar ºi fricile ºi fobiile vechi, fixate încã

din copilãrie, pot fi tratate dacã subiectul parcurge
urmãtoarele etape:
1. Descoperirea naturii temerii respective. Aºa
cum am subliniat, unele frici sunt evidente (de avion,
de lift, de a merge singur pe stradã etc.), în timp ce
altele sunt ascunse, cum ar fi, de pildã, teama de a
fi respins (fobia socialã).

.ro
2. Subiectul trebuie sã conºtientizeze faptul cã

ra
anxietatea ºi fobiile sunt frici învãþate, sã descifreze

ta
modul în care funcþioneazã ele, ce reacþii fiziologice
si
produc, cum influenþeazã ele viaþa individului ºi ce
er
anume face „acesta pentru a le menþine”. Astfel,
iv

subiectul trebuie sã realizeze faptul cã întrezãreºte

un

pericole uriaºe, deºi acestea sunt minore, sau poate

sã îºi imagineze chiar pericole care nu existã, cât ºi
ra

mãsura în care fricile respective îl împiedicã sã

tu

întreprindã diverse lucruri pe care ar dori sã le facã.

di

3. Pentru a se elibera de anxietate ºi fobii este

.e

obligatoriu ca subiectul sã urmeze un program de

w

terapie comportamentalã ºi cognitiv-comporta-

w

mentalã, care constã mai ales din tehnici de

w

desensibilizare ºi de modificare a stilului de gândire.

Cu alte cuvinte, trebuie sã facã acele lucruri pe care
doreºte sã le facã pentru a nu se mai teme de ele.
4. Programele de combatere a fricii trebuie
învãþate împreunã cu terapeutul ºi aplicate la
situaþiile de viaþã. In acelaºi timp subiectul trebuie
sã-ºi modifice stilul de viaþã, învãþând sã trãiascã
împreunã cu fricile sale sau sã se elibereze complet
de ele.
 Psihoterapia anxietãþii 17

Un loc important în cadrul psihoterapiei stãrilor

anxioase îl ocupã ºi actualizarea disponibilitãþilor
psihice latente prin intermediul unor antrenamente
speciale, cum ar fi, de pildã, cele de relaxare sau
autohipnozã.
Încã din cele mai vechi timpuri oamenii au
suferit de fricã. Astfel, istoria ºi literatura ne oferã
numeroase exemple. Încã medicul grec Hipocrate

.ro
amintea de Damocles, care nu putea trece pe lângã

ra
o prãpastie sau pe un pod. Shakespeare, în piesa

ta
„Neguþãtorul din Veneþia”, vorbea despre fobia de
pisici, iar mai târziu Descartes se referea la trãirea
si
er
ciudatã a unor oameni care nu suportau mirosul de
trandafir sau intrau în panicã la vederea unei pisici.
iv

Deºi aceste simptome sunt vechi de când

un

lumea, abia la jumãtatea secolului al XlX-lea ele au

ra

fost considerate ca aparþinând domeniului clinic.

tu

Dintre teoriile explicative ale comportamen-

di

telor de tip anxios sau fobic cele mai interesante

.e

rãmân, în opinia noastrã, teoria psihanaliticã, teoria

w

comportamentalistã ºi cea cognitivistã. Astfel, Freud

w

era de pãrere cã fobiile reprezintã un mecanism de

w

apãrare ale eului, menit sã protejeze fiinþa umanã

împotriva unei anxietãþi inconºtiente mult mai
profunde, anxietate rezultatã în urma nerezolvãrii
complexului Oedip (care se referã, în esenþã, la
dragostea ºi dorinþa sexualã a copilului pentru
pãrintele de sex opus).
A rãmas celebru în istoria psihanalizei cazul
micului Hans, care avea fobie de cai (copilul refuza
sã meargã pe stradã de teamã cã l-ar putea muºca
18 Irina Holdevici

un cal). Freud a analizat acest caz ºi a ajuns la

concluzia cã în spatele fobiei de cai se ascundea
teama inconºtientã a copilului cã va fi pedepsit de
tatã (prin castrare) pentru dorinþa sa eroticã faþã de
mamã.
În timpul curei analitice, prin intermediul unor
metode specifice, dintre care cele mai cunoscute
sunt asociaþia liberã ºi analiza viselor, subiectul

.ro
lucreazã asupra sa pentru a scoate la ivealã din

ra
inconºtient complexele ºi conflictele nerezolvate.

ta
Pe mãsurã ce aceste complexe ºi conflicte de naturã
si
inconºtientã sunt aduse la luminã, dispar anxietãþile
er
ºi fobiile, pentru cã subiectul nu mai are nevoie de
iv

ele ca mecanisme de apãrare.

un

Dezavantajul acestei terapii psihanalitice este

cã ea dureazã un timp foarte îndelungat (în medie 2
ra

ani), iar rezultatele sunt incerte pentru anumite

tu

categorii de subiecþi. (Este cunoscut faptul cã

di

pacienþii potriviþi pentru psihanalizã trebuie sã aibã

.e

un nivel intelectual ºi cultural ridicat, o vârstã relativ

w

tânãrã - pânã la 35 de ani -, timp liber ºi o situaþie

w

materialã care sã le permitã sã facã faþã costurilor

w

terapiei.
Dacã psihanaliºtii considerã cã oamenii sunt
neajutoraþi pânã în momentul în care reuºesc sã
dezgroape toate conflictele de naturã inconºtientã
produse în copilãrie, psihologii comportamentaliºti
sunt de pãrere cã frica reprezintã un comportament
învãþat.
În loc sã se întrebe, ca psihanaliºtii, ce anume
din inconºtientul persoanei a produs teama,
 Psihoterapia anxietãþii 19

comportamentaliºtii îºi pun întrebãri de genul

urmãtor:
„Cum a învãþat subiectul sã se teamã?”
„Ce anume îl determinã sã se dezveþe de fricã?”
Sunt bine cunoscute douã experimente clasice
în urma cãrora a rezultat în mod evident cã reacþiile
emoþionale pot fi învãþate ºi dezvãþate. Astfel, în
1920, J.B. Watson, întemeietorul teoriei comporta-

.ro
mentaliste, împreunã cu colaboratoarea sa Rosalie

ra
Rayner, au reuºit sã-i provoace unui copil de 11

ta
luni (Albert) teamã de ºobolanii albi. La început
si
copilul nu se temea de ºobolan, dar se temea de
er
zgomote puternice. Pe baza acestei observaþii,
iv

cercetãtorii au asociat prezenþa animalului cu un

un

zgomot puternic ºi, dupã un numãr de repetãri,

copilul a dezvoltat teama de animal, chiar în absenþa
ra

zgomotului. Ulterior, teama s-a generalizat ºi la alte

tu

situaþii. Astfel, copilul a devenit fobic la animale ºi

di

la obiecte din blanã.

.e

Peste câþiva ani, Mary Cover Jones a demon-

w

strat faptul cã se poate utiliza condiþionarea ºi pentru

w

ca subiectul sã se elibereze de teamã. Lui Peter, un

w

copil de trei ani, îi era fricã de iepuri. Terapeutul

i-a prezentat copilului animalul aflat în cuºcã, în
timp ce îi oferea câte o bomboanã. Rezultatul a fost
cã peste câteva sãptãmâni copilul se juca liniºtit cu
iepurii de casã.
Cercetãtorii care au realizat astfel de experi-
mente s-au confruntat însã cu o problemã dificilã:
dacã fricile pot fi înlãturate, de ce persistã ele totuºi
în situaþiile de viaþã? Rãspunsul la aceastã întrebare
20 Irina Holdevici

l-a dat Hobart Mowrer, care a propus pentru

explicarea comportamentului anxios ºi fobic o teorie
în douã trepte sau etape:
Etapa 1: Subiectul învaþã sã se teamã prin
intermediul condiþionãrii. O datã ce teama s-a fixat,
subiectul are tendinþa de a se elibera de aceasta.
Etapa 2: Subiectul învaþã foarte repede cum
se poate elibera de teamã prin intermediul a douã

.ro
tehnici:
a) Evitarea situaþiei care declanºeazã teama

ra
(persoanele care se tem sã cãlãtoreascã cu avionul
vor prefera trenul). ta
si
b) Evadarea din situaþia anxiogenã atunci când
er

subiectul a intrat în aceasta (subiectul se urcã în

iv

metrou, intrã în panicã ºi coboarã la prima staþie).

un

Ori de câte ori subiectul utilizeazã una din

ra

strategiile respective anxietatea sa scade, dar, în

tu

schimb, se întãresc modelele de comportament

di

evitare-evadare ºi acest lucru are drept consecinþã

.e

faptul cã subiectul cautã sã nu se expunã situaþiilor

w

care declanºeazã comportamentul de tip fobic

w

anxios.
w
 Psihoterapia anxietãþii 21

Capitolul 1

NATURA ANXIETÃÞII ªI A
FRICILOR UMANE

.ro
ra
ta
Frica este o stare afectivã negativã care apare
si
er
în situaþia în care subiectul întrezãreºte un pericol
iminent. Reacþiile psihofiziologice care apar în cazul
iv

fricii pregãtesc organismul pentru reacþia de fugã,

un

de luptã sau îl paralizeazã transformându-l într-o

ra

stanã de piatrã. Frica normalã este o reacþie

tu

emoþionalã cu caracter adaptativ pentru cã, în

di

cazul unei ameninþãri, ne mobilizeazã sã luãm

.e

anumite mãsuri pentru a ne salva viaþa. Acest

w

mecanism funcþioneazã ºi în cazul fricilor psiho-

w

logice, determinând subiectul sã întreprindã acþiuni

w

de autoprotecþie. Astfel, dacã un coleg unelteºte

pentru a ne lua serviciul, trebuie sã acþionãm spre
a-l împiedica. Teama, în doze moderate, creºte
acuitatea perceptivã, capacitatea de concentrare a
atenþiei, face ca gândirea sã fie mai clarã ºi mai
rapidã, mobilizeazã energiile, activeazã reflexele,
astfel încât subiectul sã fie în stare sã acþioneze mai
repede ºi mai bine. Fricile sau temerile iraþionale
apar atunci când subiectul se simte ºi se comportã
22 Irina Holdevici

ca ºi în cazul unui pericol major, în cazul unui

pericol minimal sau chiar inexistent. Astfel, o
persoanã cu fobie de câini, poate fi paralizatã de
groazã la vederea unui cãþeluº inofensiv.
Anxietatea este definitã de specialiºti ca o
teamã difuzã, fãrã un obiect bine precizat. Subiec-
tul trãieºte o încordare continuã, simþindu-se

.ro
permanent ameninþat. El este foarte nervos ºi de
multe ori nici nu realizeazã de fapt ce anume îl sperie

ra
atât de tare. În literatura anglo-saxonã gãsim

ta
frecvent, pentru a descrie o astfel de stare, termenul
si
de „anxietate care pluteºte în aer” ºi se fixeazã
er
când pe un obiect când pe altul, astfel încât subiectul
iv

anxios, imediat ce a scãpat de un motiv de

un

îngrijorare, gãseºte imediat altul. Fobia (termenul

ra

provine din grecescul „phobos”, care înseamnã

tu

fugã, dar ºi de la zeul cu acelaºi nume, care putea

provoca teamã ºi panicã duºmanilor sãi) reprezintã
di
.e

o fricã persistentã de un obiect, gând sau situaþie

care în mod obiºnuit nu justificã teama. Subiectul
w
w

îºi dã seama de faptul cã frica sa este ridicolã, lipsitã

w

de sens, luptã împotriva ei, dar nu o poate învinge.

Panica (de la zeul Pan) desemneazã un puseu
brusc ºi acut de teroare. Psihopatologii sunt de
pãrere cã anxietatea, fobiile ºi atacurile de panicã
reprezintã frici cu caracter iraþional.
Manualul Diagnostic ºi Statistic al Asociaþiei
Psihiatrilor Americani D.S.M. III, distinge douã
forme de bazã ale tulburãrii anxioase:
a)Stãrile anxioase
 Psihoterapia anxietãþii 23

b)Tulburãrile de tip fobie. Stãrile anxioase

cuprind:
• tulburãri anxioase generalizate;
• tulburãri de tip panicã;
• tulburãri obsesiv-compulsive;
• tulburãri post-traumatice datorate stresului.

Cercetãtorii au stabilit cã 2-4% din popu-

.ro
laþie au fost diagnosticaþi ca având fobii sau alte

ra
tulburãri anxioase.

ta
si
1.1. Tulburãri anxioase generalizate ºi
er
tulburãri de tip panicã (atacurile de panicã)
iv
un

Tulburãrile anxioase generalizate se caracte-

rizeazã prin prezenþa unei trãiri anxioase cronice
ra

(cu duratã de cel puþin o lunã), difuze, cu trãirea

tu

aprehensiunii unui pericol iminent Aceastã stare

di

poate fi marcatã de episoade anxioase cu caracter

.e

mai acut ºi dezaptativ. Dar, deoarece nici anxietatea

w

difuzã, nici atacurile acute nu au legãturã cu o

w

ameninþare directã, aceastã anxietate este caracte-

w

rizatã, aºa cum am subliniat, ca fiind o anxietate

care pluteºte liber. Aceºti subiecþi se aflã într-o
permanentã stare de tensiune ºi supraîncordare,
îngrijorare ºi nu se simt niciodatã în largul lor. Ei
sunt hipersensibili la relaþiile interpersonale ºi
adesea se simt inadecvati ºi depresivi. Adesea au
dificultãþi de concentrare ºi se tem sã nu comitã vreo
eroare. Nivelul ridicat al supraîncordãrii se reflectã
în supraîncordarea posturalã ºi gesturalã,
24 Irina Holdevici

hiperreactivitatea la stimulii surveniþi brusc sau

neaºteptat ºi în miºcãrile care trãdeazã nervozitatea.
Frecvent ei se plâng de tensiune în zona gâtului,
cefei, umerilor ºi pãrþii superioare a spatelui, diaree
cronicã, poliurie ºi tulburãri de somn (insomnii ºi
coºmaruri). Ei transpirã frecvent ºi au de obicei
palmele ude. Pot suferi de hipertensiune arterialã,
puls accelerat, tulburãri respiratorii sau palpitaþii fãrã

.ro
vreun motiv de naturã fiziologicã. Indiferent cât de

ra
bine le merge în viaþã, ei sunt temãtori ºi aºteaptã

ta
mereu un eveniment negativ. Temerile ºi fanteziile
si
lor vagi, combinate cu hipersensibilitatea lor îi fac
er
sã se simtã triºti ºi descurajaþi. Nu numai cã au
iv

dificultãþi în luarea deciziilor, dar dupã ce au luat o

un

hotãrâre se frãmântã sã nu fi greºit cumva ºi se

gândesc la tot felul de factori neprevãzuþi care ar
ra

putea duce la dezastre. Cum au scãpat de o sursã de

tu

îngrijorare, gãsesc imediat alta, astfel încât rudele

di

ºi prietenii îºi pierd adesea rãbdarea cu ei. ªi seara

.e

la culcare, în loc sã se odihneascã liniºtiþi, ei îºi trec

w

în revistã greºelile, reale sau imaginare. Când nu

w

rumineazã problemele trecute, anticipeazã toate

w

greutãþile ºi problemele ce ar putea apãrea în viitor.

În timpul somnului au vise terifiante în care viseazã
cã sunt asasinaþi, strangulaþi, cad de la înãlþime etc.
Anxietatea difuzã este punctatã de atacuri de panicã
care dureazã de la câteva secunde pânã la o orã sau
chiar mai mult. În D.S.M. III se considerã cã orice
atac anxios este o tulburare de tip panicã ºi este tratat
într-o categorie separatã de entitãþi nozografice
(maladii). Aceste atacuri apar brusc, au o intensitate
 Psihoterapia anxietãþii 25

foarte mare ºi apoi dispar. Atât apariþia, cât ºi

dispariþia lor nu au o cauzã evidentã.
Simptomatologia variazã de la individ la
individ, incluzând în general: palpitaþii; respiraþie
rapidã ºi sacadatã; transpiraþii abundente; ameþeli;
senzaþie de leºin; rãcirea extremitãþilor; paloarea
feþei; nevoia de a urina; senzaþii diverse în zona
abdominalã; senzaþia de moarte iminentã. De regulã,

.ro
atacul dureazã câteva minute ºi se remite. În cazul

ra
în care acesta dureazã ceva mai mult, pacientul

ta
implorã anturajul sã cheme un medic. Acesta
si
liniºteºte bolnavul ºi îi administreazã sedative.
er
Atacurile variazã ca frecvenþã de la câteva pe zi
iv

pânã la unul pe lunã sau chiar mai rare. Ele se pot

un

declanºa în timpul zilei sau noaptea când persoana

se trezeºte brusc din somn cu un puternic sentiment
ra

de teamã, care evolueazã rapid sub forma unui atac.

tu

Între atacuri individul se comportã normal, dar o

di

anxietate ºi tensiune psihicã persistã de regulã. Un

.e

om de afaceri cu succes a început sã dezvolte atacuri

w

de panicã la 2-3 luni. El era cãsãtorit cu o femeie

w

mai mare decât el, de care nu se mai simþea atras

w

fizic. Acum el începe sã fie interesat de femei mai

tinere. Atacurile de panicã apar imediat ce întâlneºte
o astfel de femeie de care se îndrãgosteºte. Deºi el
nu poate gãsi nici o explicaþie pentru stãrile sale,
aceasta este evidentã: el a avut o copilãrie nesigurã,
a trãit în sãrãcie ºi s-a simþit permanent nesigur ºi
ameninþat de lumea durã. A reuºit sã se echilibreze
oarecum cãsãtorindu-se cu o femeie puternicã de
tip matern, cu care a avut ºi serioase realizãri
26 Irina Holdevici

materiale. Gândul de a divorþa de puternica

partenerã suportivã stã la baza atacurilor de panicã.
Obsesia reprezintã preocuparea persistentã
pentru ceva, un gând sau o trãire afectivã. Compulsia
este un impuls spre ceva, pe care pacientul îl trãieºte
ca irezistibil. în cazul tulburãrii obsesiv-compulsive
pacienþii se simt forþaþi sã se gândeascã la ceva la
care nu doresc sã se gândeascã, sau sã întreprindã

.ro
acþiuni pe care nu doresc sã le realizeze. Ei simt cã

ra
comportamentul lor este iraþional dar nu se pot
controla.
ta
si
Tulburãrile obsesiv-compulsive reprezintã
er
aproximativ 17-20% din cadrul tulburãrilor anxi-
iv

oase. Ideile obsesive pot îmbrãca tematicã foarte

un

variatã cum ar fi preocupãri pentru starea de sãnãtate

ra

proprie, comiterea unor acte imorale, suicid sau

cãutarea unor soluþii la probleme insolvabile.
tu

Exemplu: o soþie poate fi obsedatã de gândul de

di

a-ºi otrãvi soþul.

.e

Deºi gândurile obsesive nu sunt de regulã duse

w

la îndeplinire, ele reprezintã o permanentã sursã de

w
w

torturã psihicã pentru individ. Krains (1984) descrie

un astfel de caz: O tânãrã avea tot felul de gânduri
obsesive: sã-ºi vadã iubitul mort, sã cadã mama pe
scãri, sã se înece sora ei etc.
În cazul apariþiei gândurilor obsesive, pacienþii
practicã ritualurile obsesive pentru a preîntâmpina
producerea evenimentului (bat în lemn; pãºesc doar
pe anumite porþiuni ale trotuarului; se întorc din
drum când apare o pisicã neagrã etc.).
 Psihoterapia anxietãþii 27

Actele compulsive pot fi minore (îºi face cruce

de câteva ori pe zi), sau deranjante (se spalã pe mâini
de 10 ori pe orã). Realizarea actului compulsiv, de
regulã, poate produce o descãrcare a tensiunii
psihice (Carr, 1971; Hodgson ºi Richman, 1972).
Dacã subiectul încearcã sã reziste compulsiunii,
anxietatea creºte foarte mult. Tulburarea obsesiv-
compulsivã este consideratã dezadaptativã pentru

.ro
cã subiectul desfãºoarã comportamente neraþionale

ra
care reduc flexibilitatea conduitei ºi capacitatea de

ta
autocontrol. Fobia este teama patologicã faþã de un
si
obiect bine precizat care nu reprezintã o ameninþare
er
directã pentru pacient.
iv
un

1.2. Principalele tipuri sau forme de fobii

ra

1. Fobie de obiecte, locuri, situaþii. Este cel

tu

mai uºor de recunoscut ºi majoritatea autorilor reduc

di

fobiile doar la aceastã categorie. De regulã, aceste

.e

fobii sunt denumite prin termeni greceºti, latã câteva

w

tipuri de fobii mai cunoscute:

w

acropofobia - teamã de locuri înalte;

w

agorafobia - teama de spaþii largi, de

locuri deschise etc.
aictiofobia - teamã de obiecte ascuþite;
aquafobia - teamã de apã;
aviafobia - teamã de zbor;
claustrofobia - teamã de spaþii închise;
misofobia - teamã de murdãrie, mi-
crobi, contaminare;
nictofobia - teamã de întuneric;
28 Irina Holdevici

patofobia - teamã de obosealã;

zoofobia - teamã de animale;
pirofobia - teamã de foc.

2. Fobii sociale sau frici cu caracter inter

personal. Sunt mult mai dificil de identificat ºi se
referã la teama de a fi respins, fobia de tandreþe, de
comportamente agresive, de eºec sau chiar de

.ro
succes. Aceste reacþii fobice sunt mai greu de

ra
recunoscut cel puþin din douã motive:

ta
• adesea subiectul declanºeazã instantaneu
si
comportamentele de evitare.
er
Astfel, dacã persoana nu se angajeazã în
iv

activitãþi cu caracter performanþial, ea nu are de unde

un

sã ºtie cã se teme de eºec sau dacã nu intrã în relaþii

apropiate cu un partener de sex opus, nu va
ra

conºtientiza teama de a fi lovitã sau respinsã.

tu

• subiectul poate conºtientiza doar aspectul

di

rezonabil al fricii sale, nu ºi reacþiile sale exagerate.

.e

Astfel, majoritatea persoanelor care eºueazã în

w

relaþiile interpersonale se simt nefericite, dar nu

w

distruse. Subiectul, care are fobie de a fi respins, se

w

simte distrus atunci când aºa ceva se întâmplã ºi îºi

asumã tot mai puþine riscuri de a intra în relaþii
interpersonale.
3. Teamã de propriile stãri ºi frici interioare.
Se referã la fobia de anxietate, panicã sau de
modificãrile psihofiziologice specifice acestora.
În astfel de cazuri subiectul se teme mai mult
de propriile sale trãiri ºi reacþii decât de situaþiile
care le genereazã, acesta temându-se de palpitaþii,
 Psihoterapia anxietãþii 29

ameþeli, de senzaþia de leºin sau de faptul cã se va

înroºi. De teama propriilor reacþii, subiectul va
începe sã evite situaþiile care le declanºeazã.
Fensternheim, (1977) este de pãrere cã
agorafobia nu reprezintã decât o formã extremã a
acestei fobii, de propriile frici ºi reacþii.
4. Teama (fobia) de gânduri. În loc sã se teamã
de propriile stãri afective sau fiziologice, subiectul

.ro
se teme de propriile gânduri (o sã am un accident

ra
de maºinã, o sã mã îmbolnãvesc de o boalã gravã,

ta
etc.). Persoana în cauzã este cuprinsã de anxietate
si
ºi de permanente gânduri obsesive. Deoarece în
er
astfel de cazuri subiectul nu poate evita situaþia care
iv

îi produce teamã el declanºeazã aºa numitele acþiuni

un

compulsive (se întoarce de 10 ori sã verifice dacã a

închis uºa, se spalã de foarte multe ori pe zi pe mâini
ra

etc.).
tu

5. Fricile secundare. Existã situaþii când anxie-

di

tatea reprezintã o reacþie de ordinul al doilea la alte

.e

probleme, persoanele aflate în situaþie de stres

w

puternic putând declanºa o astfel de reacþie de teamã,

w

datoritã scãderii rezistenþei psihice generale. Astfel,

w

de pildã, o studentã a dezvoltat o fobie de a coborî

scãrile dupã o sesiune foarte grea.
Fobiile se manifestã mai mult la adolescenþi ºi
tineri decât la adulþi, mai mult la femei decât la
bãrbaþi. Dacã o persoanã fobicã se apropie de locul
care îi trezeºte teamã, apare o anxietate puternicã
ce se transformã într-un adevãrat atac de panicã.
Fobicii mai prezintã ºi simptome asociate cum
ar fi: dureri de cap de tip tensional; dureri de spate;
30 Irina Holdevici

tulburãri digestive; ameþeli; teama de a nu claca;

senzaþia de straniu, de a nu fi ei înºiºi; dispoziþie
depresivã; dificultãþi de relaþionare; în unele cazuri
apar dificultãþi serioase de a lua decizii (decidofobia
- Kaufman, 1973).
Fobia poate fi ºi expresia nevoii de a evita
responsabilitãþile vieþii adulte, la baza acestei
tulburãri stând inhibarea comportamentului

.ro
independent. Acest lucru este valabil mai ales pentru

ra
persoanele cu fobii multiple. Astfel, o tânãrã femeie

ta
cu fobii multiple a urmat o serie de tratamente
si
medicamentoase ºi psihoterapeutice care însã au dat
er
rezultate slabe. La un moment dat ea se cãsãtoreºte
iv

cu un bãrbat mai în vârstã care pare foarte puternic

un

ºi protector. Când se dovedeºte cã forþa sa nu este

realã, ci are o bazã nevroticã, severitatea simpto-
ra

melor soþiei devine foarte amplã. Terapeutul o

tu

abordeazã astfel: ignorã fricile ei ºi îi centreazã

di

atenþia asupra relaþiei cu soþul. Rezultatul este cã ea

.e

devine dependentã de terapeut ºi continuã sã se

w

plângã de fobii chiar ºi când acestea au dispãrut

w

aproape total. Totuºi, relaþia cu soþul s-a ameliorat,

w

ea ajungând sã manifeste simpatie ºi toleranþã faþã

de slãbiciunile partenerului. Încã din cele mai vechi
timpuri oamenii au suferit de fricã.
Astfel, istoria ºi literatura ne oferã numeroase
exemple. Medicul grec Hipocrate scria despre
Damocles care nu putea trece pe lângã o prãpastie
sau pe un pod, Shakespeare în piesa lui
„Neguþãtorul din Veneþia” vorbea despre fobia de
pisici, iar mai târziu, Descartes se referea la trãirea
 Psihoterapia anxietãþii 31

ciudatã a unor oameni care nu puteau suporta

mirosul de trandafiri sau intrau în panicã la vederea
unei pisici. Deºi aceste simptome sunt vechi de când
lumea, abia pe la jumãtatea secolului XIX ele au
fost considerate ca aparþinând domeniului clinic.
Dintre teoriile explicative ale comportamen-
telor de tip fobie, cele mai interesante rãmân, în
opinia noastrã, teoria psihanaliticã ºi teoria

.ro
comportamentalistã. Astfel, Freud era de pãrere cã

ra
fobiile reprezintã mecanisme de apãrare ale eului

ta
menite sã protejeze fiinþa umanã împotriva unei
si
anxietãþi inconºtiente mult mai profunde, anxietate
er
rezultatã în urma nerezolvãrii complexului Oedip
iv

care se referã, în esenþã, la dragostea ºi dorinþa

un

sexualã a copilului pentru pãrintele de sex opus. A

rãmas celebru în istoria psihanalizei cazul micului
ra

Hans care avea fobie de cai (copilul refuza sã

tu

meargã pe stradã de teamã cã l-ar putea muºca un

di

cal). Freud a analizat acest caz ºi a ajuns la concluzia

.e

cã în spatele fobiei de cai se ascundea teama

w

inconºtientã a copilului cã va fi pedepsit de tata (prin

w

castrare) pentru dorinþa sa eroticã faþã de mamã.

w

În timpul curei analitice, prin intermediul unor

metode specifice, dintre care cele mai cunoscute
sunt asociaþia liberã ºi analiza viselor, subiectul
lucreazã asupra sa pentru a scoate la ivealã din
inconºtient complexul lui Oedip.
Pe mãsurã ce aceste complexe ºi conflicte de
naturã inconºtientã sunt aduse la luminã, dispar ºi
fobiile, pentru cã subiectul nu mai are nevoie de ele
ca mecanisme de apãrare. Dezavantajul acestei
32 Irina Holdevici

terapii psihanalitice este cã ea dureazã un timp foarte

îndelungat (în medie 2 ani), iar rezultatele sunt
incerte pentru anumite categorii de subiecþi. Este
cunoscut faptul cã pacienþii potriviþi pentru
psihanalizã trebuie sã aibã un nivel intelectual ºi
cultural ridicat, o vârstã relativ tânãrã - pânã la 35
de ani -, timp liber ºi o situaþie materialã care sã le
permitã sã facã faþã costurilor terapiei.

.ro
Dacã psihanaliºtii considerã cã oamenii sunt

ra
neajutoraþi pânã în momentul în care reuºesc sã

ta
dezgroape toate conflictele de naturã inconºtientã
si
produse în copilãrie, psihologii comportamentaliºti
er
sunt de pãrere cã frica reprezintã un comportament
iv

învãþat. În loc sã se întrebe, ca psihanaliºtii ce anume

un

din inconºtientul tãu a produs teama, comporta-

mentaliºtii îºi pun întrebãri de genul urmãtor:
ra

Cum a învãþat subiectul sã se teamã? Ce anume

tu

îl determinã sã se dezveþe de fricã? Sunt bine

di

cunoscute douã experimente clasice în urma cãrora

.e

a rezultat în mod evident faptul cã reacþiile

w

emoþionale pot fi învãþate ºi dezvãþate.

w

Astfel, în 1920 J. B. Waton, întemeietorul

w

teoriei comportamentaliste, împreunã cu colabo-

ratoarea sa Rosalie Rayner, au reuºit sã provoace la
un copil de 11 luni (Albert) teamã de ºobolanii albi.
La început copilul nu se temea de ºobolan, dar se
temea de zgomote puternice. Pe baza acestei
observaþii, cercetãtorii au asociat prezentarea
animalului cu un zgomot puternic ºi dupã un numãr
de repetãri, copilul a dezvoltat teamã de animal,
chiar în absenþa zgomotului. Ulterior, teama s-a
 Psihoterapia anxietãþii 33

generalizat ºi la alte situaþii. Astfel copilul a devenit

fobic la animale ºi la obiecte din blanã.
Peste câþiva ani, Mary Cover Jones a
demonstrat faptul cã se poate utiliza condiþionarea
ºi pentru ca subiectul sã se elibereze de teamã. Lui
Peter, un copil de trei ani, îi era fricã de iepuri.
Terapeuta a prezentat copilului animalul aflat în
cuºcã în timp ce îi oferea câte o bomboanã.

.ro
Rezultatul a fost cã peste câteva sãptãmâni copilul

ra
se juca liniºtit cu iepurii de casã.

ta
Cercetãtorii care au realizat astfel de experi-
si
mente s-au confruntat însã cu o problemã dificilã:
er
dacã fricile pot fi înlãturate, de ce persistã ele totuºi
iv

în situaþiile de viaþã. Rãspunsurile la aceastã

un

întrebare le-a dat Hoburt Mowrer, care a propus,

pentru explicarea comportamentului fobic, o teorie
ra

în douã trepte sau etape:

tu

Etapa 1: Subiectul învaþã sã se teamã prin

di

intermediul condiþionãrii. Odatã ce teama s-a , fixat,

.e

acesta are tendinþa de a se elibera de ea.

w

Etapa 2: Subiectul învaþã foarte repede cum

w

se poate elibera de teamã prin intermediul a douã

w

tehnici:
a) Evitarea situaþiei care declanºeazã teama
(persoanele care se tem sã cãlãtoreascã cu avionul,
vor prefera trenul);
b)Evadarea din situaþia anxiogenã atunci când
subiectul a intrat în aceasta (subiectul se urcã în
metrou, intrã în panicã ºi coboarã la prima staþie).
Ori de cât ori subiectul utilizeazã una din
strategiile respective, anxietatea sa diminuã, dar, se
34 Irina Holdevici

întãresc modelele de comportament evitare -

evadare ºi acest lucru are drept consecinþã faptul cã
subiectul cautã sã nu se expunã situaþiilor care
declanºeazã comportamentul de tip fobic.
Existã persoane al cãror comportament este
guvernat de fricã ºi ei sunt conºtienþi de aceasta, pe
când alþii nici nu bagã de seamã faptul cã frica le

.ro
conduce viaþa. Aceºtia din urmã pot sã cãlãtoreascã,
au succese profesionale, pot vorbi în public, au viaþã

ra
de familie corespunzãtoare ºi totuºi, sunt mereu

ta
supra-încordaþi ºi speriaþi chiar dacã fricile lor sunt
si
minore (fricã de pãianjeni, de a urca singuri cu liftul
er
sau de a conduce maºina). Fensterheim ºi Jean Baer
iv

(1984) sunt de pãrere cã orice teamã care este atât de

un

puternicã, încât împiedicã persoana sã îndeplineascã

ra

o acþiune este de fapt o reacþie de caracter fobic. Deºi

tu

în tratatele de psihiatrie fobia este definitã ca fiind o

teamã cu obiect bine precizat (de animale, de furtunã,
di
.e

de înãlþime etc.), autorii menþionaþi considerã cã

putem include în cadrul fobiilor ºi frici cu caracter
w
w

mai abstract cum ar fi frica de responsabilitate, de

w

pierderea controlului, de a lua parte la evenimente

sociale, de a fi singur sau de a fi respins.
Terapeuþii de orientare comportamentalistã ºi
cognitiv-comportamentalã pornesc în terapia
comportamentelor fobice de la urmãtoarele premize:
• Majoritatea comportamentelor fobice sunt
învãþate (dacã nu cumva chiar toate). Din acest
motiv, chiar dacã vi se pare cã aveþi fobia de când
vã ºtiþi, vã puteþi dezvãþa de ea;
 Psihoterapia anxietãþii 35

• În cazul în care un comportament de tip fobic

este dezvãþat (se decondiþioneazã) nu apar alte frici
care sã-l substituie, ci dimpotrivã, persoana obþine
o mai bunã adaptare la mediu;
• Reacþia fobicã este o deprindere greºitã ºi ca
orice deprindere greºitã, ea se poate modifica;
• Cu ajutorul unor cunoºtinþe speciale, a unor
antrenamente psihologice bazate pe gândire,

.ro
imaginaþie ºi voinþã, comportamentele de tip fobic
pot sã disparã în câteva luni, nu în câþiva ani;

ra
• Nu trebuie sã vã închipuiþi cã vã veþi elibera
ta
chiar de orice teamã, dar veþi fi capabili sã vã
si
controlaþi teama, sã-i faceþi faþã.
er
Temerile iraþionale blocheazã viaþa ºi activi-
iv

tatea oamenilor indiferent de vârstã, împiedicându-i

un

sã înveþe, sã lucreze, sã cãlãtoreascã, într-un cuvânt,

ra

sã trãiascã normal. Datoritã anxietãþii (teamã fãrã

obiect bine precizat) sau a fricilor de tip fobic,
tu

persoana poate renunþa la o serie de obiective dezi-

di

rabile cum ar fi stabilirea unor relaþii interpersonale

.e

apropiate, alegerea unor profesiuni dorite sau a trãi

w

o viaþã agreabilã plinã de satisfacþii. Cu alte cuvinte,

w

fricile iraþionale pot face dintr-o persoanã sãnãtoasã

w

ºi inteligentã o persoanã infirmã.

*
* *
Individul care doreºte sã se debaraseze de
teamã trebuie sã aibã în vedere câteva lucruri:
• Trebuie sã aveþi în vedere faptul cã nu sunteþi
un caz unic ºi irecuperabil pentru cã existã milioane
de oameni care suferã de frici iraþionale ºi care îºi
spun cã ceva este în neregulã cu ei.
36 Irina Holdevici

• Niciodatã nu este prea târziu ca sã te schimbi.

Fensterheim (1984) relateazã faptul cã cel mai
vârstnic pacient pe care l-a tratat cu succes de teama
de a pãrãsi New York-ul avea 90 de ani. Dupã ce a
fãcut psihoterapie, acesta a fost capabil sã zboare
cu avionul la Washington pentru a-ºi vedea nepoþii.
• Chiar ºi fobiile foarte vechi fixate încã din
copilãrie pot fi tratate dacã subiectul parcurge

.ro
urmãtoarele etape:
1. Descoperirea naturii fobiei respective. Aºa

ra
cum am subliniat, unele fobii sunt evidente (de
ta
avion, de lift, de a merge singur pe stradã etc.) în
si
timp ce altele sunt ascunse, cum ar fi, de pildã, teama
er
de a fi respins.
iv

2. Subiectul trebuie sã conºtientizeze faptul

un

cã fobiile sunt frici învãþate, sã înveþe modul în care

ra

funcþioneazã ele, ce reacþii fiziologice produc, cum

influenþeazã ele viaþa individului ºi ce anume face
tu

acesta pentru a le menþine. Astfel, subiectul trebuie

di

sã realizeze faptul cã întrezãreºte pericole uriaºe,

.e

deºi pericolele sunt minore sau poate sã îºi

w

imagineze chiar pericole care nu existã deloc, cât ºi

w

mãsura în care fricile respective îl împiedicã sã între-

w

prindã diverse lucruri pe care ar dori sã le între-

prindã.
3. Pentru a se elibera de anxietate ºi fobii este
obligatoriu ca subiectul sã urmeze un program de
terapie comportamentalã ºi cognitiv-comporta-
mentalã care constã mai ales în tehnici de
desensibilizare. Cu alte cuvinte, trebuie sã facã acele
lucruri pe care doreºte sã le facã, pentru a nu se mai
teme de ele.
 Psihoterapia anxietãþii 37

4. Programul de combatere a fricii învãþat

împreunã cu terapeutul, trebuie aplicat ºi la situaþiile
de viaþã. În acelaºi timp subiectul trebuie sã-ºi
modifice stilul de viaþã învãþând sã trãiascã
împreunã cu fricile sale sau sã se elibereze complet
de ele.
Un loc important în cadrul psihoterapiei stãrilor
anxioase îl ocupã ºi actualizarea disponibilitãþilor

.ro
psihice latente, prin intermediul unor antrenamente

ra
speciale, cum ar fi, de pildã, cele de relaxare sau

ta
autopsihozã. si
er
iv
un
ra
tu
di
.e
w
w
w