Concurs de promovare efectivă si pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie

Grila
- 26 noiembrie 2017 -
nr.1
Drept penal
Drept penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
1 Prin sentința penală pronunțată la data de 12.05.2017, Curtea de Apel A. a respins cererea
autorităților judiciare olandeze privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis
la data de 03.03.2017, pe numele persoanei solicitate F.M., cetățean român, care are de executat în
Olanda un rest de pedeapsă de 840 zile închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pe
teritoriul Olandei.
În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel A. a reținut că prin sentința penală definitivă la data de
20.01.2017, pronunțată tot de Curtea de Apel A., s-a dispus predarea persoanei solicitate F.M. către
autoritățile germane în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data
de 19.12.2016. Prin aceeași sentință a Curții de Apel A., definitivă la data de 20.01.2017, s-a dispus
totodată amânarea predării către autoritățile germane până la executarea de către F.M. a pedepsei de
6 ani și 6 luni închisoare, aplicată acestuia printr-o sentință penală a Judecătoriei B., definitivă la
data de 15.10.2015. Pentru punerea în executare a acestei ultime sentințe, s-a emis la data de
15.10.2015 un mandat de executare a pedepsei de 6 ani și 6 luni, în baza căruia F.M. a fost încarcerat
în Penitenciarul C.
Persoana solicitată F.M., cetățean român, a fost de acord cu predarea sa către autoritățile olandeze.
Hotărârea pronunțată:
A. este legală;
B. este nelegală întrucât admiterea cererii anterioare de predare către autoritățile germane nu constituie un
impediment pentru predarea persoanei solicitate și către autoritățile olandeze;
C. este nelegală, întrucât persoana solicitată a fost de acord cu predarea către autoritățile olandeze.
Răspuns: A
2 Prin sentința penală nr. 10/25.08.2014, Judecătoria C. a condamnat pe inculpatul L.N. la o pedeapsă
de 6 luni închisoare pentru săvârșirea în majorat a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 C. pen.
Prin aceeași sentință, în baza art. 83, art. 110 din Codul penal anterior și a art. 15 din Legea nr.
187/2012, instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani
închisoare, aplicată inculpatului L.N. prin sentința penală nr. 24/19.04.2010 a Judecătoriei P. pentru o
faptă săvârșită în minorat, dispunându-se executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză,
în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Hotărârea instanței este:
A. nelegală, având în vedere că pedepsele nu au fost contopite potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de
infracțiuni, în condițiile existenței unei pluralități intermediare în cauză;
B. nelegală, deoarece nu au fost aplicate dispozițiile tranzitorii din art. 22 alin. 4 lit. b din Legea 187/2012 și
dispozițiile art. 129 alin. 2 lit. b din C.pen.;
C. legală, deoarece pedeapsa rezultantă a fost aplicată conform Deciziei nr. 4/2014 pronunțată de Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la dispozițiile art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr.
187/2012 cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b C.pen.
Răspuns: B
3 Printr-o plângere din data de 06.02.2017, P.R. a reclamat faptul că R.A., executor judecătoresc, refuză
să-i restituie suma de 34.000 euro ajunsă din eroare în contul lui R.A. în urma unui transfer bancar pe
care P.R. dorea, în realitate, să îl efectueze în contul S.C. X. S.R.L. În urma efectuării urmăririi penale,
procurorul a stabilit faptul că la data de 20.03.2016 a fost emisă o factură de către P.R. către filiala
S.C. X S.R.L., în valoare de 34.000 euro, însă din eroare plata acestei facturi a fost efectuată prin
virarea sumei în contul deschis la Banca S. pe numele Biroului Executorului Judecătoresc R.A., al
cărui titular era R.A., și nu în contul S.C. X. S.R.L. Procurorul a mai stabilit că între cei doi nu au mai
existat relațiile contractuale de aproximativ 4 ani. Banca l-a anunțat pe R.A. că din eroare i-a fost
virată suma de 34.000 euro, dar cu toate acestea R.A. a deschis în aceeași zi două noi conturi
bancare personale unde a transferat, succesiv, suma totală de 34.000 euro aflată în contul Biroului
Executorului Judecătoresc R.A. Ulterior R.A. a folosit banii pentru plata unei vacanțe în străinătate.
Deși P.R. l-a notificat pe R.A. solicitându-i restituirea banilor, R.A. a refuzat să-i restituie.
Față de această situație de fapt, soluția legală a procurorului este:
A. clasarea cauzei, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune, în speță fiind vorba doar
de un litigiu civil cu privire la o plată nedatorată;
B. trimiterea în judecată a numitului R.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 238 C. pen., în
modalitatea refuzului de restituire a bunului;
C. trimiterea în judecată a numitului R.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 243 alin. 2 C. pen.
Răspuns: C
Timp de lucru: 3 ore Pagina 1 of 12
 Drept penal
Drept penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
4 La data de 20.10.2016 ANAF a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunal X cu privire la existența unor
indicii de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală de către S.C. Alfa S.R.L. În urma cercetărilor
efectuate de către procuror s-a stabilit că administratorii S.C. Alfa S.R.L., numiții M.C. și V.L., nu au
evidențiat în actele contabile un număr de 5 operațiuni comerciale efectuate în perioada 10.01.2014-
30.01.2014, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, ceea ce a generat un prejudiciu
de aproximativ 10.000 lei. S-a mai constatat faptul că, în cursul urmăririi penale, numitul M.C. a
achitat integral pretențiile părții civile, solicitând procurorului aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005
cu modificările ulterioare.
Față de această situație de fapt, soluția legală a procurorului este:
A. trimiterea în judecată a lui M.C. și V.L. pentru săvârșirea infracțiuni de evaziune fiscală, cu reținerea față de
M.C. și V.L. a art. 10 din Legea nr. 241/2005 cu modificările ulterioare;
B. trimiterea în judecată a lui V.L. pentru săvârșirea infracțiuni de evaziune fiscală, fără a reține prevederile art.
10 din Legea nr. 241/2005, care vor fi incidente doar față de M.C.;
C. clasarea cauzei față de M.C. și V.L., întrucât există o cauză de nepedepsire, pretențiile părții civile fiind
acoperite integral.
Răspuns: B
5 Judecătoria X i-a aplicat inculpatului minor J.D., pentru o perioadă de 10 săptămâni, măsura
educativă neprivativă de libertate prevăzută de art. 119 C.pen., pentru săvârșirea la data de
27.10.2016 a unei infracțiuni de furt. După executarea măsurii educative J.D. a fost trimis în judecată
pentru săvârșirea la data de 15.11.2016 a unei infracțiuni de furt pentru care Judecătoria X i-a aplicat
inculpatului minor măsura educativă prevăzută de art. 119 C.pen. pentru o perioadă de 12 săptămâni.
A constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta pe care inculpatul a săvârșit-o
anterior, pentru care i s-a aplicat măsura educativă neprivativă de libertate, și a scăzut durata
executată de către acesta, respectiv 10 săptămâni, dispunând ca inculpatul să execute, în final, 2
săptămâni.
Față de această situație, procurorul:
A. nu va declara apel întrucât durata măsurii educative de 10 săptămâni a fost corect scăzută fiind deja
executată de către J.D.;
B. va declara apel întrucât în acest caz era obligatorie aplicarea unei măsuri educative privative de libertate;
C. va declara apel întrucât durata măsurii educative executată de J.D. nu se scade din durata măsurii
educative aplicată.
Răspuns: C
6 Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul X a fost trimis în judecată M.I. pentru săvârșirea,
în aceeași împrejurare, a unei infracțiuni prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor și a două infracțiuni prevăzute de art. 29 alin.1 lit.
b) din aceeași lege, în concurs. Pentru infracțiunea predicat din care au provenit toți banii ce au
făcut obiectul spălării, respectiv traficul de droguri săvârșit anterior de către M.I., s-a dispus
trimiterea în judecată a lui M.I., cauza fiind în curs de soluționare pe rolul Tribunalului de Primă
Instanță din Paris.
Față de această situație, soluția de trimitere în judecată:
A. este greșită întrucât pentru infracțiunea predicat, respectiv traficul de droguri, nu a fost încă condamnat M.I.;
B. este greșită întrucât M.I. nu poate fi, în același timp, subiect activ al infracțiunii predicat și subiect activ al
infracțiunii de spălare de bani;
C. este greșită întrucât M.I. a comis o singură infracțiune de spălare de bani.
Răspuns: C

Timp de lucru: 3 ore Pagina 2 of 12

 Drept penal
Drept penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
7 În cursul anului 2014, C.A. a ajutat persoanele cercetate de procurorii anticorupție într-un dosar
penal, avertizându-le că le sunt interceptate convorbirile telefonice. Aceste informații le-a aflat de la
finul său, ofițerul de poliție judiciară T.L. care la data faptelor lucra in cadrul Direcției Naționale
Anticorupție. Totodată, în sarcina aceluiași C.A. s-a reținut că, la rugămintea unor parlamentari
implicați la rândul lor în activități infracționale (infracțiuni de corupție), a acceptat transferul unor
sume de bani în conturile bancare ale societăților pe care C.A. le controla, sume de bani pe care apoi
le-a transferat în totalitate adevăraților beneficiari ai sumelor de bani. Pentru a susține realitatea
acestor operațiuni, C.A. a procedat la încheierea unor contracte de consultanță fictive.
Față de situația de fapt:
A. faptele comise de T.L. constituie infracțiunea prev. de art. 277 alin. 1 C.pen., iar faptele comise de C.A.
constituie infracțiunile prev. de art. 269 C.pen., art. 322 C.pen. și complicitate la infracțiunea prev. de art. 29
din Legea nr.656/2002;
B. faptele comise de T.L. constituie infracțiunile prev. de art. 277 alin. 1 C.pen. și art. 269 C.pen., iar faptele
comise de C.A. constituie infracțiunile prev. de art. 269 C.pen., art. 322 C.pen. și complicitate la infracțiunea
prev. de art. 29 din Legea nr.656/2002;
C. faptele comise de T.L. constituie infracțiunea prev. de art. 277 alin. 1 C.pen., iar faptele comise de C.A.
constituie infracțiunile prev. de art. 269 C.pen., art. 322 C.pen., complicitate la infracțiunea prev. de art. 277
alin.1 C.pen. și complicitate la infracțiunea prev. de art. 29 din Legea nr.656/2002.
Răspuns: A
8 Față de B.O. s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin.1
din Legea nr. 194/2011, martorii declarând că B.O. era cunoscut ca traficant de etnobotanice, care
vindea la prețul cel mai mic. Ulterior, la percheziția efectuată la domiciliul lui B.O. s-a găsit un plic în
care se aflau un număr de alte 20 de plicuri despre care B.O. a declarat că îi aparțin și că acestea
conțin etnobotanice ce erau destinate vânzării. În urma analizelor de laborator s-a confirmat că
plicurile conțin etnobotanice, cu excepția unuia singur care conține droguri de risc, despre care
inculpatul a afirmat că nu a cunoscut acest lucru, cumpărând plicul cu cele 20 de pliculețe, la rândul
său, de la T.K. și că dacă ar fi știut nu le-ar fi cumpărat și vândut, pentru că el vinde doar
etnobotanice. În urma cercetărilor s-a confirmat că într-adevăr B.O. a fost convins că toate plicurile
cumpărate conțin etnobotanice.
Față de această situație procurorul:
A. va dispune trimiterea în judecată pentru o singură infracțiune, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000,
deoarece forma mai gravă o absoarbe pe cea mai ușoară;
B. va dispune trimiterea în judecată pentru 2 infracțiuni, respectiv cea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr.
194/2011 și cea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000;
C. va dispune trimiterea în judecată pentru o singură infracțiune, prev. de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011
și va clasa cauza pentru art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d, teza a II-a C.p.p.
Răspuns: C
9 F.U. este funcționar public în cadrul primăriei D. Într-o zi a venit la el la serviciu fratele acestuia, F.O.,
care nu are nicio ocupație, iar cei doi frați au stat de vorbă în biroul lui F.U.. Pentru că nu a fost
băgat în seamă de F.U. atunci când i-a adresat o întrebare legată de atribuțiile sale de serviciu, N.I. a
început să amenințe că o să meargă să-l reclame pe F.U. la primar, pentru că nu-și îndeplinește
atribuțiile. Atunci F.U. și F.O. au început să-l lovească amândoi pe N.I., provocându-i leziuni care au
necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale.
În speță:
A. F.U. și F.O. vor răspunde amândoi în calitate de coautori la infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de
art. 296 alin. 2 raportat la art. 193 alin. 2 C.pen.;
B. F.U. va răspunde în calitate de autor la infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. 2
raportat la art. 193 alin. 2 C.pen., iar F.O. în calitate de complice la această infracțiune;
C. F.U. va răspunde în calitate de autor la infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. 2
raportat la art. 193 alin. 2 C.pen., iar F.O. în calitate de autor la infracțiunea de lovire și alte violențe,
prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen.
Răspuns: B

Timp de lucru: 3 ore Pagina 3 of 12

 Drept penal
Drept penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
10 V.Z. este funcționar public angajat la primăria Y, având ca atribuții de serviciu organizarea licitațiilor
pentru achiziționarea de rechizite. La data de 23.08.2017 acesta a pretins o sumă de bani de la
reprezentantul unei firme SC M. SRL, care comercializează astfel de obiecte, pentru a-i favoriza
câștigarea unei licitații organizată de primăria Y pentru achiziționarea de rechizite. Reprezentantul
firmei SC M. SRL a fost de acord cu această solicitare, spunând că o să-i remită banii ulterior.
La data de 1 septembrie funcționarul V.Z. este mutat la un alt compartiment al primăriei, unde nu mai
are nicio atribuție în domeniul achiziției de rechizite. În cursul lunii septembrie, în timp ce se derula
procedura de achiziție de rechizite, V.Z. a primit de la reprezentantul firmei SC M SRL suma de bani
pretinsă pentru a-i facilita câștigarea licitației, fără a-i spune acestuia că a fost mutat la un alt
compartiment, unde nu mai are nicio atribuție în acest sens.
Fapta lui V.Z. constituie infracțiunea de:
A. înșelăciune;
B. luare de mită;
C. luare de mită în concurs cu înșelăciune.
Răspuns: B

Timp de lucru: 3 ore Pagina 4 of 12

 Drept penal
Drept procesual penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
11 La data de 01.06.2017 procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba a dispus punerea în
mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane
prev. de art.210 din Codul penal, constând în aceea că la data de 10.01.2017 a recrutat-o prin
constrângere pe persoana vătămată B. în scopul exploatării prin supunerea acesteia la practicarea
prostituției.
Practicarea prostituției de către B. s-a realizat în locuința inculpatului A., pe o perioadă de 1 lună de
zile.
În cererea motivată a procurorului, în care au fost cuprinse toate menţiunile obligatorii potrivit legii
cu privire la încuviințarea efectuării percheziției domiciliare, solicitată pentru locuinţa inculpatului A.
în vederea descoperirii bunurilor care au legătură cu infracţiunea cercetată, s-a precizat şi faptul că
în locuința inculpatului A. de la adresa indicată, pentru care s-a solicitat mandat de percheziție,
împreună cu inculpatul A., mai locuiește și mama sa numita CD. Din actele de urmărire penală a
rezultat că mama inculpatului A. este judecător la Curtea de Apel C., fără a exista vreun indiciu că
aceasta a participat la săvârșirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, numita CD nefiind
cercetată în cauză.
În raport de datele speței, competența de a încuviința efectuarea percheziției domiciliare la locuința
inculpatului A. cu respectarea tuturor cerinţelor legale și de a emite mandatul de percheziție, revine
judecătorului de drepturi și libertăți de la:
A. Înalta Curte de Casație și Justiție;
B. Curtea de Apel Alba Iulia;
C. Tribunalul Alba.
Răspuns: C

Timp de lucru: 3 ore Pagina 5 of 12

 Drept penal
Drept procesual penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
12 Împotriva inculpatului DC - auditor public extern din Cadrul Curţii de Conturi A. a formulat plângere
penală partea civilă A.B. pentru săvârșirea infracțiunii de înşelăciune prev. de art.244 alin.1 şi 2 Cod
penal, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia conform legii, în cursul urmăririi penale
formulând pretenții civile împotriva inculpatului și solicitând obligarea lui la despăgubiri civile
pentru prejudiciul material pe care i l-a cauzat.
Procurorul, la data de 02.01.2016 a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul
DC, pe care l-a chemat pentru a-l audia, la data de 02.01.2016, când în prezența apărătorului ales
O.P., după ce i-a fost adusă la cunoștință calitatea de inculpat, fapta și încadrarea juridică, drepturile
prevăzute de lege și obligațiile pe parcursul procesului penal, conform procesului - verbal încheiat și
înmânat inculpatului sub semnătură, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii,
acceptând încadrarea juridică a infracțiunii menționate în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii
penale.
În cauză, la cererea inculpatului, prin apărător ales O.P., între procuror și inculpat a intervenit, cu
respectarea dispoziţiilor legale, un acord de cunoaștere a vinovăției la data de 01.03.2016. În
cuprinsul acordului încheiat între inculpat și procuror, s-a învederat că inculpatul a declarat în mod
expres că recunoaşte comiterea faptei, este de acord cu pedeapsa stabilită prin acord, felul,
cuantumul și modalitatea de executare a acesteia, precum și cu toate celelalte mențiuni din
cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției şi acceptă încadrarea juridică a faptei pentru care a
fost pusă în mişcare acţiunea penală de procuror, acordul purtând semnătura procurorului, a
inculpatului DC și a avocatului său ales O.P.
La data de 17.05.2016, pe rolul Curţii de Apel A. a fost înregistrat acordul de recunoaştere a
vinovăţiei încheiat la data de 01.03.2016 între procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
A. şi inculpatul DC.
Curtea de Apel A. pronunțându-se asupra acordului, a reţinut că inculpatul DC, asistat de apărător
ales O.P.., a recunoscut comiterea faptei, a fost de acord cu încadrarea juridică a acesteia, dorind
încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, potrivit declaraţiilor date în faţa organului de
urmărire penală, în cursul urmăririi penale, acceptând pedeapsa stabilită prin acord, felul, cuantumul
și modalitatea de executare a acesteia, instanța de fond reținând și că declarația de recunoaștere a
inculpatului în ceea ce privește săvârșirea faptei reținută se coroborează și cu restul mijloacelor de
probă administrate în cauză, iar conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției este
corespunzător dispozițiilor legale.
Instanța de fond, analizând astfel acordul, a pronunțat o hotărâre prin care a admis acordul de
recunoaștere a vinovăției și a pronunțat soluția cu privire la care inculpatul DC și procurorul de caz
au ajuns la un acord.
În termenul legal, inculpatul DC a formulat apel împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond,
iar la judecarea apelului, în ședința de judecată din data 28.09.2016, asistat de apărător ales O.P., a
declarat în fața instanței că înțelege să își retragă consimțământul exprimat în cursul urmăririi
penale, motivând că ar fi fost în necunoştinţă de cauză la exprimarea consimţământului în faţa
procurorului, neştiind că are posibilitatea în cursul urmăririi penale de a se împăca cu partea civilă
A.B.
Instanța de apel, față de motivul invocat de inculpat:
A. va admite apelul, desființând sentința primei instanțe şi va respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei, ca
fiind nelegal încheiat, trimiţând dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale;
B. va admite apelul, desființând sentința primei instanțe şi va dispune încetarea procesului penal;
C. va respinge apelul ca nefondat, menținând hotarârea atacată.
Răspuns: C

Timp de lucru: 3 ore Pagina 6 of 12

 Drept penal
Drept procesual penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
13 Numitul A., a fost condamnat de Curtea de Apel C. la data de 9.07.2017 la o pedeapsă principală de 4
ani închisoare cu executare, rămasă definitivă prin neapelare, hotărârea fiind pusă în executare la
data de 23.07.2017.
În termen de o lună de la începerea executării pedepsei, condamnatul A. a formulat cerere de
redeschidere a procesului penal, arătând că nu a fost citat la Curtea de Apel C., pentru niciunul
dintre termene și că a aflat de existența procesului penal pornit împotriva sa la unul din termenele de
judecată, când soția sa i-a comunicat telefonic că a fost citată și audiată în cauză, în calitate de
martor.
În timpul judecării cauzei la Curtea de Apel C. numitul A. și-a angajat un apărător ales, prin
intermediul căruia a transmis prin fax la dosar, o cerere solicitând să fie judecat în lipsă, deoarece
lucrează în străinătate potrivit contractului de muncă ataşat la dosarul cauzei și nu se poate
reîntoarce în România.
În privinţa cererii de redeschidere a procesului, instanţa:
A. admite prin sentinţă cerererea de redeschidere a procesului penal, desființează de drept hotărârea
pronunțată în lipsa persoanei condamnate și procedează la rejudecarea cauzei;
B. admite prin încheiere cererea de redeschidere a procesului penal şi dispune suspendarea executării
hotărârii;
C. respinge prin sentinţă ca neîntemeiată cererea de redeschidere a procesului penal.
Răspuns: C
14 La data de 15.01.2017, procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală a formulat o cerere
privind emiterea unui mandat de supraveghere tehnică a inculpatului A.B., pentru supravegherea
video, audio și prin fotografiere a acestuia. În cererea formulată de procuror, s-a reţinut că din datele
existente şi probele administrate în cauză rezultă săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prev. de
art.33 alin.2 lit.b din Legea nr.535/2004, fapta constând în aceea că în perioada mai – august 2016, în
mod repetat, inculpatul a desfășurat pe raza municipiului Constanța, activități de culegere de date și
informații despre mai multe obiective vizate de o entitate teroristă, în scopul transmiterii acestor
informaţii, unor cetățeni străini.
În ipoteza dată, potrivit legii, mandatul de supraveghere tehnică a inculpatului A.B. va putea fi emis
de:
A. judecătorul de drepturi și libertăți de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
B. judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Bucureşti;
C. judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Constanţa.
Răspuns: B

Timp de lucru: 3 ore Pagina 7 of 12

 Drept penal
Drept procesual penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
15 Prin Sentinţa penală nr.14/26.01.2016 pronunţată de Judecătoria P., în baza art. 335 alin. 1 C. pen., a
fost condamnat inculpatul A.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de
conducerea unui vehicul fără permis de conducere, comisă la data de 15.09.2013. Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel inculpatul.
Prin Decizia penală nr.19/25.06.2016, Curtea de Apel B. a admis apelul declarat de inculpatul A. M., a
desfiinţat, sentinţa penală apelată nr.14/26.01.2016, reţinând cauza spre rejudecare şi, în fond l-a
condamnat pe inculpatul A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui autovehicul fără a
poseda permis de conducere - faptă prevăzută în art. 86 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002 rep., cu
aplicarea art. 5 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă de 500 lei amendă penală, atrăgând atenţia
inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63/1 Cod penal din 1968.
Împotriva deciziei Curţii de Apel B., a declarat recurs în casaţie procurorul, arătând că s-a aplicat
inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că pedeapsa de 500 lei
amendă pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de
conducere prevăzută în art. 86 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 5 Cod penal,
(sancţionată cu închisoare de la 1 la 5 ani) este în afara limitei inferioare a pedepsei prevăzută de
lege pentru această infracţiune, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă
inculpatului. Prin încheierea x din camera de consiliu, în temeiul art.440 alin.4 Cod pr.pen. a fost
admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi trimisă cauza în vederea judecării pe fond a
recursului în casaţie.
Cu privire la recursul în casaţie declarat de procuror instanţa:
A. va admite recursul în casaţie împotriva deciziei penale a Curţii de Apel B., în temeiul dispoziţiilor art. 448
alin. 1 pct. 2 lit. b C. proc. pen., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului
Curții de Apel B. pentru individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare;
B. va admite recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei penale a Curţii de Apel B., în temeiul
dispoziţiilor art. 448 alin. 1 pct. 2 lit. a C. proc. pen., va casa hotărârea atacată și în înlăturarea greșitei
aplicări a legii va aplica o pedeapsă în limite legale;
C. va respinge ca nefondat recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei penale a Curţii de Apel
B., menținând ca legală hotărârea atacată.
Răspuns: A

Timp de lucru: 3 ore Pagina 8 of 12

 Drept penal
Drept procesual penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
16 Prin sentința penală nr.2 din 2 octombrie 2017 Curtea de Apel A. a respins sesizarea Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel A., privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la
data de 22.06.2016 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Madrid Spania; a refuzat executarea
mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate A., cetățean român, în vederea
executării unei pedepse de 6 ani închisoare; a respins cererea formulată de procuror, de
recunoaștere, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare (Hotărârea nr. 71/2015 a
Curții de Apel din Madrid. Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente, două motive de
refuz opţional de executare, cele prev. de disp. art. 98 alin. 2 lit. c din Legea nr. 302/2004 republicată
şi art. 98 alin. 2 lit. i pct.iv din Legea nr. 304/2004 și ca atare se impune refuzarea executării
mandatului european de arestare privind predarea persoanei solicitate A., precum și respingerea
cererii formulată de procuror, privind recunoașterea pe cale incidentală, a hotărârii penale străine.
Din actele cauzei rezultă următoarele: Prin hotărârea de condamnare din Spania i s-a aplicat
persoanei solicitate A., cetăţean român, o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat prev. de art. 1, 12, 13f, Codul penal din Spania, faptele constând în aceea
că în data de 26 august 2009, respectiv 1 septembrie 2009 a sustras din gentile părților vătămate C.
și D. sumele de 1.500 euro respectiv 900 euro (fapte cu corespondent în legea română, în dispozițiile
art. 228 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 C. pen.) Persoana solicitată A. nu a negat
săvârşirea faptelor şi a fost arestată preventiv de autoritățile judiciare spaniole în timpul anchetei, în
perioada 13 septembrie 2009 - 15 septembrie 2009.
La data de 20 iulie 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Madrid a emis un mandat european
de arestare, solicitând autorităților judiciare române arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în
vederea executării pedepsei de 6 ani închisoare. Potrivit mandatului, informațiilor comunicate de
autoritatea emitentă și din hotărârea de condamnare rezultă că persoana solicitată A. a fost citată
prin afișare la hotelul x din Madrid, unde își avea reședința, precum și la sediile avocaților numiți din
oficiu. Persoana solicitată s-a sustras anchetei, părăsind teritoriul Spaniei fără a informa autoritățile
judiciare cu privire la această împrejurare, precum şi la locul de comunicare al actelor de procedură.
Prin informaţiile suplimentare furnizate, autorităţile din Spania au comunicat instanţei că imediat
după predarea persoanei solicitate i se va înmâna personal hotărârea de condamnare şi i se va
aduce la cunoştinţă modalitatea şi termenul în care va putea formula o cale de atac la judecarea
căreia poate participa personal, pentru a obţine desfiinţarea hotărârii de condamnare.
În faţa instanţei române de executare a mandatului, persoana solicitată A. a refuzat să execute
pedeapsa aplicată de Curtea de Apel din Madrid, invocând faptul că nu a fost prezentă la proces și
nu a avut cunoștință de întreaga procedură judiciară declanșată împotriva sa.
În soluţionarea sesizării, Curtea de Apel B. a concluzionat că persoana solicitată A. trăieşte pe
teritoriul României şi a fost judecată și condamnată în lipsă în Spania, iar afișarea citației menționate
la hotel „x", unde persoana solicitată a stat temporar, nu este suficientă şi persoanei condamnate nu
i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare dată în lipsa sa.
Curtea de Apel B. a arătat şi că nu poate proceda la recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii
penale străine de condamnare potrivit art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, deoarece
aceasta se poate face în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit.
c) și nu și atunci când sunt și alte motive de refuz al executării, cum este cazul în speță.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel B. a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel B.
În raport de datele prezentate şi potrivit Legii nr.302/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecând
contestaţia va decide:
A. admiterea acesteia ca fondată, desființarea hotărârii atacate întrucât nu este incident motivul de refuz
opţional al executării prev. în art.98 alin.2 lit.i cu referire la art.98 alin. 2 lit.i pct.iv din Legea nr.302/2004 ci
doar motivul de refuz al executării prev. de art.98 alin.2 lit.c din Legea nr.302/2004 şi trimiterea cauzei spre
rejudecare la Curtea de Apel B. pentru aplicarea disp. art.150 şi următoarele din lege privind recunoaşterea
pe cale incidentală a hotărârii străine;
B. admiterea acesteia ca fondată, desființarea hotărârii atacate întrucât nu este incident motivul de refuz
opţional al executării prev. în art.98 alin.2 lit.i cu referire la art.98 alin, 2 lit.i pct.iv din Legea nr.302/2004 ci
doar motivul de refuz al executării prev. de art.98 alin.2 lit.c din Legea nr.302/2004, dispunând
recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii străine, adaptarea pedepsei aplicate de statul emitent şi
executarea acesteia în România de către persoana condamnată;
C. respingerea acesteia ca nefondată, întrucât hotărârea atacată este legală, fiind incidente ambele motive
opţionale de refuz al executării, respectiv art. 98 alin. (2) lit. i) cu referire la art.98 alin, 2 lit.i pct.iv din Legea
nr.302/2004 din Legea nr.302/2004 şi art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr.302/2004, cu consecinţa
nerecunoaşterii hotărârii străine de condamnare.
Răspuns: A

Timp de lucru: 3 ore Pagina 9 of 12

 Drept penal
Drept procesual penal - Proba practica - Parchet de pe lângă Curte de Apel Grila nr.1
17 La data de 11.02.2017, AB. Judecător al Curţii Constituţionale a României a fost condamnat la o
pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din
culpă prev. de art.196 alin.1, 3 cod penal, sentinţa rămânând definitivă prin neapelare.
Înainte de punerea în executare a hotărîrii, condamnatul a formulat cerere de amânare a executării
pedepsei, pe motive medicale, fiind programat la o intervenţie chirurgicală în strainătate la data de
3.03.2017.Condamnatul a depus cererea de amânare la judecătorul delegat cu executarea de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, însoţită de înscrisuri medicale doveditoare.
În ipoteza dată, judecătorul sesizat:
A. va dispune potrivit legii declinarea competenţei de soluţionare a cauzei;
B. va admite cererea de amânare a executării pedepsei după efectuarea expertizei medico-legale a
condamnatului, dacă rezultă că cererea este întemeiată;
C. va admite cererea de amânare a executării pedepsei în baza actelor medicale depuse de către condamnat.
Răspuns: A
18 În examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.145 din Codul de procedură
penală, prin Decizia nr.244 din 6 aprilie 2017 a Curţii Constituţionale, s-a arătat că în materia
măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerinţă în viaţa privată a persoanelor supuse
acestor măsuri (altele decât inculpatul), controlul a posteriori încuviinţării şi punerii în executare a
supravegherii tehnice, în privinţa persoanelor vizate de această măsură şi care nu au calitatea de
inculpat în cadrul procesului penal:
A. trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii, verificare ce trebuie să fie realizată doar în cadrul
procesului penal pornit împotriva inculpatului;
B. trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii, indiferent dacă această verificare se realizează în cadrul
procesului penal sau independent de acesta;
C. trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii, fără a impune însă legiuitorului obligaţia de a reglementa şi
procedura aplicabilă conservării şi/sau distrugerii datelor interceptate prin punerea în executare a măsurii
contestate.
Răspuns: B

Timp de lucru: 3 ore Pagina 10 of 12

 Drept penal
Jurisp CEDO-aspecte penale - Proba practica - CA+PCA+Tr+PTr+PICCJ Grila nr.1
19 La data de 20.09.2016 în jurul orelor 21ºº, inculpatul AB aflat sub influenţa alcoolului a condus
autoturismul pe drumurile publice, fiind oprit în trafic de un agent de poliţie rutieră pentru control.
Acesta i-a solicitat actele pentru control şi testarea cu aparatul etilotest, însă inculpatul AB a început
să-l ameninţe şi să-l lovească cu pumnii şi picioarele. În final, conflictul s-a aplanat, incupatul AB
fiind condus la IML pentru recoltarea de probe biologice.
Prin rechizitoriul parchetului inculpatul AB a fost trimis în judecată pentru ultraj, faptă prevăzută de
art.257 alin.(1) din Codul penal, întrucât la data de 20.09.2016 în jurul orelor 21ºº a ameninţat şi lovit
agentul de poliţie aflat în exercitarea atribuţiior de serviciu.
Prin sentinţa penală a Judecătoriei X, definitivă prin decizia Curţii de Apel X, inculpatul AB a fost
achitat pentru motiv că nu există probe din care să rezulte că a săvârşit infracţiunea de ultraj.
În termen legal, agentul de poliţie rutieră a formulat plângere penală la parchet sub aspectul
săvârşirii infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art.193 alin.(1) din Codul penal împotriva
inculpatului AB pentru că la data de 20.09.2016 în jurul orelor 21ºº, a fost lovit de către acesta.
Prin sentinţa penală a Judecătoriei Y inculpatul AB a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, faptă dovedită cu declaraţia
persoanei vătămate, a martorilor oculari şi a certificatului medico legal. Împotriva sentinţei penale a
Judecătoriei Y a declarat apel inculpatul AB invocând autoritatea de lucru judecat în raport cu
sentinţa penală a Judecătoriei X, definitivă prin decizia Curţii de Apel X, conform căreia a fost achitat
pentru incidentul care a avut loc în data de 20.09.2016.
Curtea de Apel Y a respins apelul inculpatului AB pentru motivul că nu a fost achitat pentru aceeaşi
faptă.
Inculpatul AB s-a adresat cu o plângere Curţii europene invocând încălcarea art.4 din Protocolul 7 la
Convenţie. În analiza temeiniciei plângerii, Curtea va constata că:
A. art.4 din protocoulul nr.7 la Convenţie vizează numai cazul unei duble condamnări;
B. art.4 din protocoulul nr.7 la Convenţie interzice procedurile penale paralele;
C. art.4 din protocoulul nr.7 la Convenţie interzice punerea în mişcare a acţiunii penale sau judecarea unei
persoane pentru o a doua infracţiune, în măsura în care aceasta are la bază fapte identice sau fapte care
sunt în esenţă aceleaşi.
Răspuns: C

Timp de lucru: 3 ore Pagina 11 of 12

 Drept penal
Jurisp CJUE-aspecte penale - Proba practica - CA+PCA+Tr+PTr+PICCJ Grila nr.1
20 În anul 2015 numitul AB, cetăţean spaniol, a fost condamnat de o instanţă spaniolă la pedeapsa de
un an închisoare pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat. Pedeapsa nu a fost
executată.
De la data de 10 mai 2016, AB este deținut într-un penitenciar din România, unde execută o pedeapsă
privativă de libertate de trei ani și șase luni închisoare, la care a fost condamnat pentru mai multe
fapte de înșelăciune comise în România.
Autoritatea judiciară emitentă spaniolă solicită autorității judiciare de executare române, printr-un
mandat european de arestare emis la 18 mai 2017, predarea domnului AB, în vederea executării
pedepsei de un an închisoare stabilite de instanţa spaniolă.
Fiind audiat, AB declară că refuză să fie predat autorităţilor spaniole şi că doreşte să „rămână" în
România, în sensul prevederilor art. 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul
european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.
Instanţa de executare română competentă:
A. constată că situaţia lui AB nu intră sub incidenţa termenului „rămâne”, întrucât acesta este cetăţean al
statului emitent şi a săvârşit mai multe infracţiuni pe teritoriul României;
B. pentru a constata dacă situaţia lui AB intră sub incidenţa termenului „rămâne”, solicită instanţei emitente să
verifice situaţia lui AB în Spania, din punctul de vedere al legăturilor familiale și economice pe care acesta le
întreține în acest din urmă stat;
C. pentru a constata dacă situaţia lui AB intră sub incidenţa termenului „rămâne”, efectuează o apreciere
globală a mai multor elemente obiective care caracterizează situația acestuia, printre care se numără în
special durata, natura și condițiile șederii sale, precum și legăturile familiale și economice pe care AB le
întreține cu România.
Răspuns: C

Timp de lucru: 3 ore Pagina 12 of 12