Agrementul turistic.

Conţinut şi funcţii

Petrecerea plăcută, agreabilă a timpului

liber la locul destinaţiei se situează, de
asemenea, printre preocupările centrale
ale ofertanţilor de vacanţe.
Dezvoltarea unor activităţi/servicii care să
răspundă acestor cerinţe este
determinată, pe de o parte, de sensurile
evoluţiei în conţinutul vacanţelor
care, astăzi, nu se mai poate rezuma la a
oferi turiştilor doar condiţii de şedere şi
servire a mesei şi, pe de altă parte, de
reconsiderarea valorii timpului liber.
 Agrementul turistic.
Conţinut şi funcţii
{ Activităţile având acest obiectiv se prezintă într-o mare
diversitate tipologică, în concordanţă cu varietatea
modalităţilor şi locurilor de petrecere a vacanţei. Ele
sunt definite cu termenul generic de
animaţie/agrement şi se constituie într-o
componentă distinctă şi importantă a produsului
turistic.
{ Realizarea scopului fundamental al vacanţei - odihnă,
recreere şi distracţie, evadarea din cotidian -
presupune, între altele, crearea unui cadru, unei
ambianţe de deconectare. Totodată, creşterea
preocupărilor pentru materializarea dezideratului de
odihnă activă - caracteristică esenţială a vacanţelor în
societatea modernă -stimulează apariţia şi dezvoltarea
unor servicii specifice, a celor de agrement.
 Agrementul turistic.
Conţinut şi funcţii
Semnificând etimologic plăcere, distracţie, agrementul
turistic se poate defini prin ansamblul mijloacelor,
echipamentelor, evenimentelor şi formelor oferite
de unităţi, staţiuni sau zone turistice, capabile să
asigure individului sau unei grupări sociale o stare
de bună dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia
unei satisfacţii, unei împliniri, să lase o impresie şi
o amintire favorabile.
Această accepţiune evidenţiază varietatea activităţilor de
agrement şi multitudinea planurilor pe care acţionează,
dar şi faptul că acesta se constituie într-un element
fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor, ceea
ce îi conferă statutul de componentă de bază a
prestaţiei turistice.
 Agrementul turistic.
Conţinut şi funcţii

De altfel, acest punct de vedere este tot mai

frecvent argumentat de lucrările de specialitate şi
întâlnit în limbajul organizatorilor de turism din
ţările cu tradiţie în domeniu.
Cu toate acestea, nu sunt puţine opiniile potrivit
cărora agrementul reprezintă o prestaţie
suplimentară; astfel de păreri sunt susţinute de
dificultatea delimitării nete între serviciile de
agrement şi cele având caracter suplimentar, de
faptul că, de multe ori, conţinutul lor este sensibil
apropiat.
 Agrementul turistic.
Conţinut şi funcţii

In calitate de componentă de bază a

produsului turistic, agrementul
îndeplineşte şi o serie de funcţii;
acestea se diferenţiază în raport cu:
z turistul şi nevoile sale fizice şi psihice
z organizatorii de vacanţe (agenţi
economici şi staţiuni) şi problemele lor
Agrementul turistic/turistul
In ce-l priveşte pe turist, agrementul (animaţia) are în
vedere, în primul rând, satisfacerea nevoilor sale fizice
de odihnă, destindere, mişcare şi chiar dezvoltarea
capacităţilor sale.
In acest sens, sunt stimulate activităţile sportive, cele care
pun în mişcare organismul - de la simpla plimbare până la
practicarea unor sporturi complexe ~ şi instalaţiile
aferente: terenuri de sport, trasee pentru drumeţie sau
alpinism, pârtii de schi, bazine de înot.
Cea de-a doua latură urmăreşte reconfortarea psihică a
turistului prin relaxare, distracţie, crearea unei
atmosfere de comunicare, de bună dispoziţie, şi
chiar prin îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe.
Satisfacerea acestor cerinţe presupune organizarea
activităţilor cultural-distractive şi instructiv-educative; în
categoria acestora se înscriu excursiile, vizitarea
diverselor obiective, participarea la spectacole, întâlniri cu
reprezentanţii diferitelor profesii, concursuri, stimularea
creaţiei.
Agrementul turistic/organizatori
Din perspectiva organizatorilor de turism,
agrementul se manifestă, în primul rând,
ca un factor de competitivitate a
staţiunilor sau unităţilor, de creştere a
atractivităţii acestora prin diferenţierea
ofertelor. Totodată, el se constituie ca un
mijloc de individualizare a produselor
şi de personalizare a destinaţiilor, cu
efecte stimulative asupra circulaţiei
turistice. Prezenţa agrementului şi
varietatea formelor sale trezesc interesul
turistului pentru o anumită zonă şi
asigură, de cele mai multe ori, revenirea
acestuia.
Agrementul turistic/sezonalitate
Vorbind despre semnificaţiile agrementului
nu trebuie omis aportul acestuia la
prelungirea sezonului turistic şi, respectiv,
la atenuarea sezonalităţii activităţii.
Existenţa a numeroase şi variate posibilităţi
de petrecere a timpului, puse la dispoziţie
de mijloacele şi formele de agrement,
reduce sensibil dependenţa ofertei de
cadrul natural, diminuând influenţa
acestuia asupra cererii şi permiţând
manifestarea interesului pentru anumite
destinaţii perioade mai îndelungate.
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de continutul acestora :

{ animaţia de pură deconectare, de ruptură în raport cu

activităţile cotidiene; sunt cuprinse în această categorie
activităţi precum băile de soare şi mare, plimbările-
drumeţia, vizitarea diferitelor obiective, întâlnirile cu rudele şi
prietenii etc;
{ animaţia recreativă, constituită, în principal, din parcurile
de loisir: generale (cu instalaţii de distracţie şi/sau populate
cu personaje din basme sau benzi
desenate), tematice (nautice, planetariu, zoologice),
rezervaţii şi cazinouri. Fiecare dintre aceste componente se
bucură de aprecierea unui număr mare de vizitatori (de
ex., un parc de distracţie înregistrează, în funcţie de mărime
şi amplasare, între 500.000 şi 2,0 mii. de vizitatori pe an, un
cazino între 100 şi 3500 jucători pe zi - la
mesele de joc şi aparatele de jocuri mecanice), reprezentând,
nu de puţine ori, motivaţia principală a călătoriei (parcuri,
precum Disneyland, oraşe precum Las
Vegas, Atlantic City, Nisa, Cannes, Monaco, Dortmund,
Baden-Baden).
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de continutul acestora :

{ animaţia comercială, generată de faptul că efectuarea unor

cumpărături uzuale sau specifice (cadouri, amintiri, articole de
artizanat) deţine o pondere
importantă (circa 6%) în structura motivelor călătorie şi
reprezintă un mod agreabil de ocupare a timpului liber,
presupune adoptarea unei strategii adecvate, în sensul
dezvoltării unei reţele comerciale (densitate unităţi, tipologie,
orar de funcţionare) şi asigurării unei game sortimentale în
concordanţă cu cerinţele clientelei.
{ animaţia orientată spre realizarea unei depline forme
(condiţii) fizice se referă la tipologia largă a curelor - de la
cea balneară, ca produs medical, la cele de slăbire,
înfrumuseţare, fitness - şi practicarea diferitelor sporturi ca
modalitate de întreţinere a sănătăţii.

S-a constatat că, pentru majoritatea europenilor şi americanilor (60%),

practicarea sporturilor - gimnastică, jogging, jocuri - face parte din
activităţile cotidiene; în aceste condiţii, staţiunile turistice trebuie să
ofere cadrul permisiv continuării acestor activităţi sportive şi să
stimuleze deprinderea altora; gama ofertelor având caracter sportiv este
şi ea foarte largă, cuprinzând diverse jocuri (tenis, volei, golf), înot, schi
dar şi activităţi care implică o pregătire specială şi o anumită doză de risc
(sărituri cu paraşuta şi deltaplanul, plonjări subacvatice, river rafting).
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de continutul acestora

{ Animatia culturală, având ca obiectiv cunoaşterea,

formarea şi educarea turistului, cu accente pe latura
morală a personalităţii sale, se prezintă într-o multitudine
de faţete şi se realizează printr-o gamă largă de activităţi
între care: vizite la muzee şi case memoriale, participarea la
diverse evenimente culturale, circuite legate de viaţa şi opera
unor personalităţi ale literaturii, muzicii, artei naţionale şi
universale, burse de studii, sejururi de învăţare a unor limbi
străine. Dintre formele pe care le cunoaşte animaţia culturală
se remarcă, şi adesea sunt tratate distinct în literatura de
specialitate, cea religioasă, privitoare la vizitarea unor edificii
de factură religioasă (biserici, mănăstiri, catedrale, moschei)
şi efectuarea de pelerinaje şi cea istorică, incluzând în aria sa
de referinţă vizitarea unor obiective istorice - cetăţi, palate,
castele, monumente - şi participarea la comemorarea
(aniversarea) unor evenimente sau personalităţi istorice.
Animaţia culturală este una din cele mai răspândite şi mai
accesibile turiştilor, indiferent de nivelul de instruire şi
convingerile (politice, religioase) ale acestora
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de continutul acestora

{ animaţia spectacol, la fel ca şi cea culturală are o mare

adresabilitate şi cunoaşte o varietate de forme de
manifestare; între subiectele privite şi admirate de
turişti în călătoriile lor se numără natura, pentru
diversitatea peisagistică, bogăţia florei şi faunei,
evenimentele (festivalurile) teatrale, cinematografice,
muzicale, de artă, folclorice şi competiţiile sportive -
campionate naţionale sau internaţionale, olimpiade, raliuri,
concursuri etc;
{ animaţia gastronomică, exprimată prin prezenţa la
expoziţii sau concursuri de artă culinară precum şi circuite
cu tematică specifică (cunoaşterea bucătăriei tradiţionale a
unor zone, degustări de vinuri);
{ animaţia profesională, care se adresează, de regulă, unui
public specializat, avizat; între formele sale cele mai
cunoscute sunt târgurile şi expoziţiile, congresele, circuite
având un conţinut industrial, agricol.
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de forma de turism sau destinaţia de vacanţă

Din acest punct de vedere, se poate vorbi de agrement

specific turismului de litoral, montan, balnear, de
week-end, rural etc.
Pentru toate aceste destinaţii pot fi identificate, în primul
rând, prestaţii comune precum: practicarea diferitelor
sporturi (tenis, golf, echitaţie), vizitarea de muzee sau
de alte obiective naturale sau cultural-istorice,
participarea la spectacole, parcuri de distracţie,
cazinouri şi apoi forme particulare.

Astfel, în cazul destinaţiilor de litoral se remarcă, în

calitate de forme specifice: talazoterapia, sporturile
nautice, înot, schi, windsurfing, iahting, plonjări
subacvatice - şi bineînţeles amenajarea plajelor pentru
o cură helio-marină activă, realizarea de porturi de
agrement şi cluburi nautice, organizarea de regate
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de forma de turism sau destinaţia de vacanţă

Astfel, în cazul destinaţiilor de

litoral se remarcă, în calitate de
forme specifice: talazoterapia,
sporturile nautice, înot, schi,
windsurfing, iahting, plonjări
subacvatice - şi bineînţeles
amenajarea plajelor pentru o cură
helio-marină activă, realizarea de
porturi de agrement şi cluburi
nautice, organizarea de regate
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de forma de turism sau destinaţia de vacanţă

Pentru staţiunile montane, formele agrementului

se diferenţiază pe cele două sezoane - cald şi
rece; vara sunt create condiţii pentru drumeţie,
alpinism, speologie, deltaplanism, patinaj pe role,
schi (pe iarbă sau pârtii din material plastic),
mountain bike, iarna sunt dezvoltate sporturile de
zăpadă: schi, bob, săniuţe, patinaj precum şi
instalaţiile aferente acestora (în mod deosebit
cele de transport pe cablu).
In staţiunile balneare, în organizarea
agrementului se va ţine seama că vizitatorii sunt,
în general, persoane de vârsta a treia şi, de
asemenea, se va urmări armonizarea activităţilor
recreativ-distractive cu natura tratamentului
balneo-medical.
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de forma de turism sau destinaţia de vacanţă

În privinţa destinaţiilor de week-end,

agrementul va fi caracterizat prin
simplitatea şi diversitatea formelor,
avându-se în vedere durata redusă a
deplasărilor, motivaţia şi tipologia largă a
clientelei (de ex., în week-end, turiştii
sunt mai puţin atraşi de vizitarea
obiectivelor cultural-artistice sau de
participarea la simpozioane, conferinţe,
întâlniri cu personalităţi etc).
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de modalitatea de participare a vizitatorilor

{ Active - caracterizate prin implicarea efectivă a

turistului în desfăşurarea programelor recreativ-
distractive: sporturi, concursuri, jocuri, lecţii,
activităţi de creaţie şi
{ Pasive - în care turistul este simplu spectator:
vizitarea diverselor atracţii, prezenţa la
evenimente culturale, sportive. Având în vedere
acest unghi de abordare a serviciilor de agrement,
trebuie evidenţiată tendinţa de deplasare a
accentului pe formele active ale acestuia, ca
trăsătură dominantă a concepţiei moderne de
agrementare a staţiunilor.
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de nivelul de organizare

{ servicii organizate de către unităţile de cazare şi/sau

alimentaţie', această modalitate este specifică
hotelurilor şi restaurantelor de clasă superioară iar
activităţile sunt, în general, simple şi nu presupun eforturi
deosebite de personal sau investiţionale. In această
categorie pot fi incluse: practicarea (învăţarea) unor
sporturi
ca înot, schi, patinaj, echitaţie, golf, tenis; formaţii muzicale
şi de dansuri; discotecă, videotecă, bar de zi, bar de
noapte; găzduirea unor evenimente - expoziţii, festivaluri;
{ servicii organizate la nivelul staţiunilor, realizate prin
conlucrarea între societăţile comerciale turistice
(întreprinderi hoteliere, touroperatori, întreprinderi
specializate în agrement) şi/sau între acestea şi
administraţiile locale; aceste prestaţii sunt mai diversificate
şi au un grad mai mare de complexitate, ca de exemplu:
centre de echitaţie, centre sportive multifuncţionale,
poligoane, cluburi de vacanţă, porturi de agrement etc.;
Tipologia serviciilor de agrement
In functie de nivelul de organizare

{ servicii organizate de terţi, de regulă, forme

de mare complexitate ce reclamă implicarea unor
organisme specializate, altele decât cele turistice;
de ex.: parcuri de distracţie, turnee ale
ansamblurilor teatrale, de dansuri, muzicale,
mijloace de transport de agrement (aviaţie
sportivă, ambarcaţiuni, trenuleţe).

Faţă de cele arătate, în teoria şi practica de

specialitate se utilizează şi alte modalităţi de
grupare a serviciilor de agrement; în ansamblul
lor, ele pun în evidenţă varietatea tipologică a
prestaţiilor şi complexitatea problemelor de
organizare şi desfăşurare ale lor.
Strategia de dezvoltare a agrementului
Strategia de dezvoltare a agrementului - ca preocupare majoră a
organizatorilor de turism - se defineşte, în acest context, în
funcţie de motivaţiile, aspiraţiile şi aşteptările turiştilor
(diferenţiate după vârstă, pregătire, înclinaţii, caracter) şi profilul,
structura şi specificul staţiunilor sau unităţilor avute în vedere.

In privinţa obiectivelor, se urmăreşte asigurarea:

z unei baze materiale adecvate (terenuri şi săli de sport,
mijloace de transport de agrement, centre de închiriere a
materialelor sportive, săli de spectacol);
z a unui personal cu pregătire de specialitate: animatori,
instructori etc. şi a unor centre (şcoli) de instruire periodică a
acestuia;
z a unor programe (acţiuni), având conţinut distractiv-recreativ
(excursii, concursuri, spectacole), precum şi a activităţilor şi
mijloacelor de informare a clientelei în legătură cu aceste
manifestări.

În general, buna organizare şi desfăşurare a agrementului, asociate

conţinutului atractiv al acţiunilor, reprezintă un mijloc suplimentar
de atragere a fluxurilor turistice, de stimulare a călătoriilor.
Obiective prioritare ale organizatorilor de turism

Obiective prioritare ale organizatorilor de turism -

dezvoltarea şi diversificarea serviciilor
componente ale industriei ospitalităţii,
îmbunătăţirea calităţii lor - constituie expresia
adaptării acestor activităţi la nevoile tot mai
numeroase şi variate ale clientelei, determinate
de evoluţiile cantitative şi structurale ale
circulaţiei turistice.
La rândul lor, modernizarea şi perfecţionarea
prestaţiilor turistice, atât în privinţa conţinutului,
cât şi a organizării, luate individual sau în
ansamblu, influenţează pozitiv oferta turistică şi
generează o creştere a interesului pentru voiaje.
 Managementul structurilor turistice
de agrement
Agrementul constituie una din componentele de bază a produsului
turistic, care asigură odihna activă a turiştilor, fiind definit ca
ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi formelor
capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună
dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, unei împliniri,
să lase o impresie şi o amintire favorabilă. Această optică
evidenţiază, pe de o parte, varietatea activităţii de agrement şi, pe
de altă parte, faptul că ele constituie un element fundamental în
satisfacerea nevoilor turiştilor..
Făcând parte din structurile de producţie, agrementul vizează
destinderea şi reconfortarea fizică şi psihică. Latura psihică indică
dezvoltarea activităţilor cultural-distractive şi instructiv-educative.
De multe ori, aceasta este preponderentă, contribuind atât la
destinderea, amuzamentul turiştilor, cât şi la îmbogăţirea
cunoştinţelor.
Satisfacerea unor nevoi psihice şi fizice ale turistului, prin includerea
unor programe turistice de agrement, este de natură să conducă,
alături de reconfortarea, destinderea fizică, dezvoltarea capacităţilor
fizice şi intelectuale, de sociabilitate, sporirea volumului de
cunoştinţe, a gradului de cultură, amuzamentul turiştilor, o deplină
satisfacţie psihică, prin practicarea unor activităţi cultural-distractive
şi instructiv-educative potrivit nevoii existente.
Managementul structurilor turistice
de agrement

Conceperea structurilor turistice de

agrement, trebuie să se aibă în vedere
elementele:
1. un evantai larg de mijloace şi dotări,
capabile să satisfacă o varietate de
activităţi de agrement
2. o diversitate de programe turistice axate
pe principalele grupe ţintă de turişti
3. crearea condiţiilor de implicare efectivă
a turistului în desfăşurarea programelor
de divertisment
Managementul structurilor turistice de
agrement- gradul de implicare al turistului

Gradul de implicare (de animaţie) a turistului se va

transpune în felul în care acesta va aprecia „experienţa
trăită", într-o colectivitate diferită de cea cunoscută
până atunci.

Animaţia devine, astfel, unul din criteriile de

apreciere vacanţei şi, implicit, a calităţii ofertei
de produse turistice.

Literatura consacrată de specialitate relevă că experienţa

trăită de turist se orientează spre 4 laturi diferite:
z experienţa de explorare,
z experienţa biotică,
z experienţa socială şi
z experienţa optimizată.
Managementul structurilor turistice de
agrement- Experienţa de explorare

Experienţa de explorare se
fundamentează pe atracţia
experimentării unei noi trăiri.
Operatorii de turism ar trebui, de
aceea, să introducă în programul lor
şi elemente de „suspans", de
„surpriză" pentru turist, cât şi
metode prin care turistul „să
descopere" singur peisajele şi alte
elemente mai puţin cunoscute.
Managementul structurilor turistice de
agrement- Experienţa biotica

Experienţa biotică se rezumă la atracţia descoperirii

de către turişti a propriilor aptitudini, posibilităţi
fizice şi intelectuale, în mediul specific al staţiunii
turistice sau cel creat de un anumit program
turistic. Se consideră că plăcerea cauzată de
acţiunea întreprinsă se constituie ca element
fundamental de apreciere a calităţii sejurului
petrecuî în staţiunea respectivă. Din grupa
experienţelor biotice fac parte: băile heliotermale,
ungerea corpului cu nămol, înotul, săriturile de pe
trambulină, degustarea de specialităţi culinare şi
vinuri, schiatul, yahting-ul, tenisul de câmp,
voley-ul, jogging-ui, ultimele dintre acestea
necesitând experienţa şi disponibilitatea turistului.
Managementul structurilor turistice de
agrement- Experienţa sociala

Experienţa socială se bazează pe gradul de

socializare a turistului şi plăcerea pe care aceasta
o resimte practicând activităţi în mijlocul unei
mulţimi reunite ad-hoc. Pentru unele grupuri de
turişti (spre exemplu tinerii), experienţa socială
constituie un factor imnortant de decizie în
alegerea unei anumite destinaţii turistice.
Principalele categorii de activităţi şi manifestări
menite să amplifice experienţa socială a turistului
sunt legate de ospitalitatea, amabilitatea şi
înclinaţia spre animaţie a organizatorilor: jocurile
de societate, reuniuni în cadrul unor programe
comune (foc de tabără, ş.a.), contractele facilitate
cu ceilalţi turişti din grup.
Managementul structurilor turistice de
agrement- Experienţa sociala

Experienţa optimizată se referă la satisfacţiile

turistului, date de senzaţia de autodepăşire, în
mediul staţiunilor de sejur: satisfacţia odihnei
(pasive), a practicării unui anumit sport, a unei
anumit proceduri de tratament, a urmării unei
anumite diete, a contemplării răsăritului sau
apusului de soare.

O anumită vacanţă nu înseamnă neapărat doar o

experienţă, ci ea poate fi concepută ca o
combinaţie a celor 4 domenii de experienţă,
strategie, alese în funcţie de motivaţia, aspiraţiile
şi aşteptările turiştilor
Managementul structurilor turistice de agrement

Structurarea principalelor servicii de

agrement va urmări, în principal,
formarea mai multor experienţe.
In funcţie de caracterul prestaţiilor,
tipologia serviciilor de agrement include:
z servicii cu caracter cultural-educativ;
z servicii cu caracter recreativ;
z servicii cu caracter sportiv;
z servicii de intermediere;
z servicii diverse.
Managementul structurilor turistice de
agrement

În concluzie, dezvoltarea structurilor turistice de

agrement prezintă o deosebită importanţă:
{ agrementul reprezintă un mijloc principal de
individualizare a ofertei turistice;
{ agrementul constituie o sursă importantă de încasări;
{ agrementul reprezintă o cale de manifestare a
concurenţei şi competitivităţii între staţiunile turistice;
{ agrementul a devenit principala motivaţie turistică a
majorităţii solicitanţilor;
{ agrementul constituie un element de fundamentare a
strategiei de amenajare a zonelor turistice.
{ promoveaza principiul ,,acelaşi acoperiş", adică a
oferirii în aceeaşi incintă a tuturor serviciilor turistice.
 Managementul structurilor turistice
de tratament
Vacanţele de sănătate constituie parte integrantă a
sistemului de ocrotire a sănătăţii şi un instrument
prin care se pot realiza obiective multiple şi
complexe macroeconomice. Astfel de vacanţe
sunt oferite prin intermediul turismului balnear,
care constituie atât un remediu în realizarea unor
acţiuni profilactice, cât şi un înlocuitor al unor
medicamente în realizarea unor tratamente
medicale. Apelarea la turismul balnear prezintă, în
acest caz, şi multiple alte avantaje: costul mai
scăzut al tratamentului, previne apariţia unor
efecte secundare, nu este toxic, are o eficienţă
mai ridicată.
Managementul structurilor turistice
de tratament
Faţă de celelalte forme de turism şi produse turistice
formate preponderent pe tema vacanţelor active,
turismul balnear prezintă o serie de particularităţi:
{ grad ridicat de individualizare a cererii şi a preferinţelor
turistice;
{ adresabilitate cunoscută, către un grup ţintă de turişti,
care se încadrează într-un anumit spectru de boli. La
acestea, se mai adaugă, de multe ori, şi un număr de
turişti, care nu solicită un tratament, sau persoanele
care însoţesc bolnavii;
{ specificitatea sejurului, care derivă din însăşi
definiţia curelor balneare: modalităţi de tratament ce
se bazează pe folosirea repetată a unor mijloace
terapeutice naturale, după prescripţiile medicale în
corelaţie cu schimbarea mediului obişnuit de viaţă al
turistului;
Managementul structurilor turistice
de tratament
{ specificitatea procedurilor terapeutice, care devin
servicii asociate de turism (masaj subacvatic,
împachetări, gimnastică, proceduri de fizioterapie,
aerosoli ş.a.);
{ asistenţa medicală pe toată durata curei cu cadre de
specialitate şi auxiliare;
{ necesitatea prestării unor servicii de instruire, de
informare a turiştilor, cu privire la respectarea curei
balneare, respectarea unui anumit regim de viaţă
după terminarea sejurului şi măsurile pe care ar
trebui sa le ia turistul în cazul apariţiei anumitor
simptome;
{ scopul, obiectivele turismului balnear: ameliorarea,
recăpătarea sănătăţii;
{ dotările specifice de aparatură medicală,
bioinginerească
Managementul structurilor turistice
de tratament
Cercetând modul de valorificare a potenţialului turistic balnear în
perioada actuala constatăm o serie de neconcordanţe
(paradoxuri):
{ neconcordanţă între gradul de dotare al staţiunii şi solicitările
către acestea. în perioada postsocialistă au scăzut drastic
cererile, îndeosebi, în staţiunile de prestigiu;
{ neconcordanţă dintre tabloul bolilor preponderente şi
solicitările de bilete către staţiunile care tratează aceste boli.
Spre exemplu, deşi ponderea bolilor cardiovasculare a
crescut, solicitările de bilete către staţiunile care tratează
aceste boli (Covasna, Vatra Dornei) au scăzut.
{ neconcordanţă între măsurile de distribuire a fondurilor de
investiţii şi solicitările reale în profil teritorial;
{ neconcordanţă între vânzarea (repartiţia) biletelor şi măsurile
privind dezvoltarea zonelor turistice solicitate.
Managementul structurilor turistice
de tratament
Deşi principalul obiectiv este refacerea, ameliorarea stării de
sănătate a organismului, operatorii de turism nu trebuie să se
orienteze doar spre conceperea unor programe turistice
destinate odihnei pasive, ci, dimpotrivă, s-a constatat că
„vacanţele active" sunt mai indicate. Programele de turism
balnear sunt concepute, de regulă, în următoarele variante:
z tratament în serii complete de 20 zile;
z tratament în serii complete de 18 zile;
z odihnă în serii complete de 12 zile;
z odihnă în serii complete de 7 zile.
Conceperea „vacanţei active" depinde, în primul rând, de grupul
ţintă a cererii turistice, de vârstă, categoria socială,
motivaţia, aşteptările şi preferinţele acestuia. în cadrul
programelor turistice ale actualelor agenţii, principalele
variante de vacanţe active pentru turismul balnear includ:
drumeţii şi excursii în împrejurimi, participări la diferite
festivaluri tradiţionale, de modă, port popular, muzică şi
diverse manifestări; participare la sărbători.
 Managementul structurilor turistice
de tratament
Principalul document specific petrecerii unei vacanţe axate pe turismul
balnear este biletul de odihnă şi tratament, emis de societatea de
turism, care permite încasarea contravalorii prestaţiilor turistice de
către societăţile de turism şi, totodată, asigură turistului toate
serviciile medicale şi auxiliare pe durata sejurului. Biletele se emit în
3 exemplare şi cuprind date referitoare la staţiunea de odihnă,
perioada de sejur, gradul de confort, valoarea serviciilor, comisionul
agenţiei, preţul total al biletului.

Operatorul de turism utilizează mai multe documente în vederea unei

bune organizări a serviciilor turistice balneare: diagrama valorificării
locurilor, borderourilor de încasări-restituiri. Diagrama valorificării
locurilor este o situaţie a tuturor locurilor contractate de prestatorii
de servicii pentru a fi valorificate. Pe baza diagramei, agentul de
turism poate cunoaşte, în orice moment, situaţia locurilor libere.
Borderoul de încasări-restituiri este documentul în care se înscriu
zilnic încasările şi restituirile din valoarea locurilor totale.
Documentul cuprinde date referitoare la staţiune, numărul de zile şi
de turişti, ziua de încasări-restituiri, valoarea comisionului, a
restituirilor şi a penalizărilor.