18. Activitate 3.2.

Dizabilitate – implicații asupra învățării

Deficienții de vedere au dificultăți în mișcări fizice, unii au dificultăți în dezvoltarea
limbajului verbal, corporal, rezolvarea sarcinilor de lucru necesită un timp mai îndelungat.

Școlarizarea lui într-un mediu incluziv nu presupune exagerări în gesturi de atenție și

favorizări ci acceptarea unor condiții care vin să sprijine participarea și implicarea lui în
activități. Ei au nevoie de încurajări pentru independență, familiarizare cu spațiul fizic,
adaptare a sarcinilor de lucru în funcție de dificultăți, folosirea de materiale asistive,
instrucțiuni verbale clare, alocare de timp suficient pentru sarcinile de învățare.

Copiii cu deficienţe de vedere pot şi trebuie să realizeze, în principiu, aceleaşi sarcini

ca şi colegii lor, deşi ei pot avea nevoie de adaptări ale mijloacelor de învăţământ sau de o
reducere a sarcinii de lucru, datorită unor limite de timp (sau extinderea acestor limite).
Copiii cu deficienţe de vedere cunosc o dezvoltare psihică relativ normală şi se pot afirma ca
şi personalităţi în diferite domenii de activitate.

Cum putem identifica un copil care are deficienţe de văz?

 - Nu este capabil să găsească obiecte mici pe care le aruncă;

- Se izbeşte des de obiectele din cameră;

 -Când priveşte un obiect are obiceiul de a înclina capul într-o parte, ceea ce
dovedeşte că nu vede suficient;

- Mimică specială: strânge ochii, se încruntă sau are o mimică distorsionată atunci
cînd citeşte sau când priveşte ceva cu atenţie, se încruntă fără motiv;

- Dificultate în a examina imagini, a citi şi/sau a manipula cu obiecte: aduce cartea sau
obiectele foarte aproape de ochi, dar se descurcă foarte bine dacă i se dau instrucţiuni verbale.
Îşi apleacă capul cît mai aproape de suprafaţa mesei;

 -Dificultate în a lucra în scris: când scrie nu poate respecta rândul sau scrie între
spaţii.

 - Problemele legate de faptul că nu vede la distanţă pot conduce la evitarea spaţiului

de joacă sau la evitarea oricăror activităţi care presupun mişcare.

„Curriculum relevant, educațiedeschisăpentrutoți” - CRED

Proiectcofinanțat din Fondul Social European prinProgramulOperațional Capital Uman 2014-2020
 -Nu-i plac activităţile noi: ezită când trebuie să participe la diverse activităţi. Preferă
să răsfoiască o carte, să privească imagini sau să facă orice activităţi statice. Preferă să se afle
tot timpul într-un singur loc în sala de clasă;

-Are memorie bună, de lungă durată;

-Se sperie uşor.

- Nu poate găsi sala de clasă, fără să fie ajutat;

- Când vorbeşte cu cineva ţine capul în jos.

- Manifestă manierisme (loveşte braţele de corp, priveşte fix sursa de lumină, se

leagănă, îşi dă cu degetul în ochi).

- Necesită ajutor la îmbrăcat, la toaletă şi/sau la mâncare.

- Nu este capabil să se orienteze în încăpere.

Posibilități de învățare-Cum învață copiii cu deficiențe de vedere?

Copiii cu deficienţe de vedere pot şi trebuie să realizeze, în principiu, aceleaşi sarcini

ca şi colegii lor, deşi ei pot avea nevoie de:

-adaptări ale mijloacelor de învăţământ (dimensiuni mai mari şi mai clare ale
materialelor scrise/a imaginilor, iluminare mai bună, ordine a lucrurilor), sau de o
reducere a sarcinii de lucru, datorită unor limite de timp (sau extinderea acestor
limite);

- alternarea activităţilor care solicită vederea cu altele care presupun repaos

vizual;

-încurajarea independenţei şi, în acelaşi timp, a lucrului în echipă.

  Aceşti copii învaţă deseori folosindu-se de pipăit, gust, miros, auz. Mai au nevoie şi
de un mediu securizat în care domină confortul psihic şi înţelegerea – în acest caz evoluţia
personalităţii capătă o serie de caracteristici de tip integrativ cu pronunţate note de adaptare la
viaţa socială şi profesională.

„Curriculum relevant, educațiedeschisăpentrutoți” - CRED

Proiectcofinanțat din Fondul Social European prinProgramulOperațional Capital Uman 2014-2020
 Măsuri care vin în sprijinul copiilor cu deficiențe de vedere:

Adaptări în sala de clasă:

 -așezarea elevului în locul de unde vede cel mai bine: cu lumină bună, nu prea strălucitoare,
la o anumită distanţă şi într-un anumit unghi dispus faţă de tablă;

-lumina nu trebuie să se reflecte pe tablă, iar ceea ce se scrie cu cretă trebuie să fie foarte
vizibil;

 -dacă copilul este sensibil la lumină, nu trebuie aşezat lângă fereastră;

-sala de clasă trebuie păstrată în ordine, astfel încât persoana cu deficienţe de vedere să nu se
lovească de obiecte sau mobilier.

Strategii de comunicare:

-pentru încurajare, copilul trebuie lăudat sau răsplătit printr-un gest de mângâiere, deoarece
un alt comportament non-verbal de aprobare nu este întotdeauna vizibil;

-vorbim cu elevul cu voce şi intonaţie normale, deoarece el aude bine;

-încurajarea copilului care poartă ochelari prin fraze de tipul: ,,Ştiaţi că cei ce poartă ochelari
sunt consideraţi oameni foarte inteligenţi, deştepţi?”

Strategii privind predarea-învăţarea la copiii cu deficienţe de vedere

-utilizarea mijloacelor audio în predare – învăţare – evaluare;

 -copilul cu deficienţe de vedere trebuie încurajat să se mişte prin sala de clasă pentru a intra
în posesia unor materiale sau informaţii;

-pe tablă se vor scrie litere şi cifre (cu cretă colorată) cît mai mari posibil şi vizibil sau se vor
utiliza alte dispozitive şi materiale suplimentare și se permite copilului să vină foarte aproape
de tablă pentru a citi;

 -citim cu voce tare/comentăm în timp ce scriem sau desenăm la tablă/foaie/flipchart;

-elaborăm materiale didactice care pot fi citite cu uşurinţă sau se pot mări imagini şi materiale
prin copiere;

-grupăm elevul cu un coleg care vede, pentru realizarea unor sarcini;

„Curriculum relevant, educațiedeschisăpentrutoți” - CRED

Proiectcofinanțat din Fondul Social European prinProgramulOperațional Capital Uman 2014-2020
-instrucțiunile trebuie formulate foarte clar, evitând cuvintele vagi;

-fişele de lucru trebuie să aibă linii clare pe care va scrie copilul.

 -încurajăm independența elevului și folosirea  oricărui auxiliar;

- sfătuirea colegilor să-l includă în jocuri și activități pe copilul cu deficienţe de vedere,

adresându-i-se pe nume înainte de a-i vorbi;

Este foarte important să îi favorizăm copilului cu dizabilități să trăiască cât mai

aproape de un stil de viață normal, stimulându-l în luarea deciziilor și alegerea soluțiilor. De
aceea trebuie să-l prețuim, să-l încurajăm și să-l valorizăm mereu, chiar dacă progresele sunt
mici. Prin acțiunile noastre devenim exemple de practici adecvate în formarea celorlalți adulți
din viața copilului.

„Curriculum relevant, educațiedeschisăpentrutoți” - CRED

Proiectcofinanțat din Fondul Social European prinProgramulOperațional Capital Uman 2014-2020