Biblioteca şi cititorii

  Accesul la informaţie, la ştiinţă şi la cultură sunt drepturi fundamentale ale omului, care
împreună cu dreptul la educaţie sunt recunoscute peste tot în lume ca elemente cheie ale
unei dezvoltări durabile a umanităţii şi a progresului economic şi social.
O bibliotecă nu este un depozit inert, o comoară îngheţată de valori nebănuite cuprinse
sau expuse sistematic în rafturi, un templu babilonic care s-a înălţat de la unicatele
manuscriselor, incunabulelor legate în lanţuri pentru a nu fi prădate în Evul Mediu, până
la milioanele de exemplare, pe care le numără acum orice mare instituţie similară din
lume. O bibliotecă este un templu al lecturii, al discursului în tovărăşia celor mai de
seamă spirite ale culturii universale, de la îndepărtata Antichitate până la ultimii
contemporani.
Biblioteca trebuie să fie un for de comunicare între cititori şi aceia care creează sau pun
în circulaţie cărţile.
Bibliotecarul este un element stimulator, care nu se mărgineşte a fi numai un custode al
depozitului de gândire şi artă, ci caută să fie un difuzor al culturii ce sălăşluieşte în
incinta instituţiei cărţilor. El este un sacerdot al culturii cărţii şi nu poate fi decât un
intelectual foarte informat şi dinamic. El nu este un funcţionar pasiv, ci un factor
stimulator, care caută, cu orice prilej, să pună în mişcare cartea. El este un îndrumător al
cititorului începător pe care îl poate modela prin sfaturile sale, în procesul evolutiv al
lecturii, având mereu în faţa ochilor, poate cea mai cuprinzătoare definiţie a actului magic
al lecturii, pe care a dat-o cronicarul român Miron Costin: ...că nu iaste altă mai
frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor....
Bibliotecarul trebuie să ducă o muncă într-adevăr diferenţiată în raport cu profilul
bibliotecii sale şi al cititorilor care o frecventează. Corelând structura fondului de
publicaţii cu setea şi necesităţile de lectură ale cititorului, bibliotecarul utilizează cele mai
variate modalităţi de activare specifică, totdeauna determinate de voinţa dezvoltării
armonioase a personalităţii umane. Aria lui de investigaţie trebuie să fie servită de cele
mai moderne metode şi mijloace ale informării, graţie cărora el trebuie să poată pune la
îndemâna cititorului ultimul document, ultima cercetare.
Un bibliotecar trebuie să fie el însuşi un mare, un pasionat cititor.

1
El trebuie să aibă permanent în vedere faptul că primirea cititorilor reprezintă o
componentă esenţială a muncii bibliotecarului, pentru că de modul în care cititorii sunt
primiţi depind numeroşi factori legaţi de bunele raporturi ale bibliotecii cu utilizatorii săi.
În relaţia cu cititorii este extrem de important aspectul uman. O bibliotecă, chiar cu acces
liber, dar fără bibliotecar este tristă şi rece.
Dialogul cu cititorii este un lucru de care trebuie să se ţină seama în permanenţă. Primul
contact are o importanţă deosebită pentru că acesta contribuie la fixarea imaginii
bibliotecii în spiritul noului beneficiar. O primire proastă are efecte dezastruase şi de
lungă durată. Pentru o bună primire a cititorului nu există reguli, ci exigenţe umane.
Bibliotecarul trebuie să dovedească tact, să cunoască psihologia cititorului, să fie discret,
să aibă disponibilitatea şi calmul de a-l asculta pe acesta. Este ideal să se dispună de un
spaţiu dedicat primirii şi orientării cititorilor, unde să se afle în permanenţă un
bibliotecar.
Serviciile culturale în general, serviciile de lectură, mai ales, prin finalităţile lor
educative, satisfac nevoi şi aspiraţii ale indivizilor şi grupurilor sociale în perspectiva
devenirii umane.
Încă din perioada tranziţiei, natura fenomenului lecturii se modifică profund. În primul
rând se modifică cerinţele de lectură ale cititorilor, ca efect al nevoilor lor sociale,
economice, civice, spirituale. Se impune revitalizarea rolului bibliotecii, ca instrument
important al dezvoltării umane. Mutaţiile din domeniile economic şi social se reflectă şi
la nivelul beneficiarilor serviciilor de lectură. Aceşti beneficiari vor fi reprezentaţi, din ce
în ce mai mult de adulţi de toate vârstele. Cerinţele reconversiei forţei de muncă, în
condiţiile economiei de piaţă, solicitând formare profesională continuă, abilitează lectura
ca necesitate în orice moment al vieţii active a indivizilor.
În al doilea rând se modifică natura serviciilor menite a satisface trebuinţele de lectură.
La cererile individuale şi foarte diferenţiate ale beneficiarilor, ele vor trebui să ofere
răspunsuri individualizate.
Un lucru important, direct legat de protecţia culturii scrise, deopotrivă a producătorilor şi
a consumatorilor, este completarea colecţiilor, care se confruntă cu numeroase probleme:
alocaţiile bugetare nu sunt puse de acord cu evoluţia preţurilor, sistemul de informare
anticipativă ca şi cel de difuzare sunt deficitare; modalităţile de plată exclusiv prin

2
virament fac dificilă procurarea publicaţiilor şi cărţilor ce se desfac cu bani cash; sistemul
de anticariat se pulverizează într-o multitudine de iniţiative private, la preţuri necontrolate
şi în absenţa unor spaţii comerciale de profil, care să permită fluenţa informării, contactul
ritmic şi completarea retroactivă coerentă; alocaţiile valutare pentru procurarea de cărţi
din import sunt în continuă scădere, nepermiţând o viziune ştiinţifică şi proiectivă în acest
sens. Sunt aspecte asupra cărora compartimentele de specialitate din ministerele de resort
ar trbui să mediteze, după cum serviciile metodice ale marilor biblioteci ar trebui să
întreprindă studii de diagnoză şi variante de programe pe care să le pună la dispoziţia
factorilor de decizie.
Al doilea aspect ce trebuie avut în vedere este asigurarea accesului publicului la
publicaţii. şi aceasta comportă două planuri: cel fizic şi cel informaţional. O simplă
observaţie arată că afluxul de public în sălile bibliotecilor a crescut spectaculos în ultima
vreme, determinat, în primul rând, de creşterea preţurilor la cărţile noi, căreia fondurile
alocate nu-i pot face faţă, dar şi de aşezarea învăţmântului pe alte baze, studiul individual
câştigând în pondere. Au contribuit la aceasta, de bună seamă, şi extinderea reţelei
universitare în localităţi în care baza de informare o deţin, deocamdată, bibliotecile
publice, interesul firesc faţă de o anumită literatură din fondurile tradiţionale, până de
curând inaccesibilă, ca şi de cartea străină care, prin donaţii, dar şi prin achiziţii directe, a
intrat masiv în colecţiile bibliotecilor, mişcarea profesiilor, diversificarea opţiunilor
politice, implementarea economiei de piaţă, toate presupunând studiu şi informare la zi.
Însă capacităţile de primire ale bibliotecilor au rămas aceleaşi, ajungându-se în unele
biblioteci la uluitorul şi alarmantul indice de utilizare a unui loc la sala de lectură de
patru. Nici depozitele şi secţiile cu acces direct la raft nu mai fac faţă pentru o conservare
corespunzătoare şi o sistematizare funcţională a noilor achiziţii
Mircea Eliade scria:„Cetim ca să trecem examene (deci lectura studiu), ca să omorâm
timpul (deci lectura de loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura informativă). Lectura
ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de
informaţie sau de contemplaţie.”
La câteva decenii după marele scriitor, Pamela Sence Richards, de la Rutgers University
(SUA), afirma, în comunicarea Lectura şi cercetarea lecturii în SUA în sec. XX, că
cercetarea este concentrată în SUA pe demonstrarea avantajelor lecturii faţă de alte forme

3
de recreere şi pe dezvoltarea metodologiei de a măsura efectul lecturii. Lectura şi
educaţia au fost componente vitale ale succesului industrializării şi afacerilor.
Cele mai importante tendinţe negative în lectura curentă din SUA sunt, în viziunea
cercetătoarei americane: Bărbaţii par să fie abandonaţi lecturii ca activitate de loisir;
Lectura recreaţională este în descreştere printre tinerii americani de ambele sexe;
Lectura-înţelegere, abilitatea de a înţelege complex scrisul material a scăzut dramatic.
Lectura ocupă un loc important la tinerii cu un nivel de şcolarizare ridicat, însă ea este
strâns legată de opţiunile pentru mass media. Peste 80% dintre subiecţii unei anchete, cu
vârste cuprinse între 12 - 13 ani, se expun zilnic la TV. Acest procentaj scade în timp şi
creşte din nou după vârsta de 21 ani. Tinerii germani manifestă interes pentru casete,
computere, video, jocuri electronice şi le folosesc pentru a se diferenţia de copii şi adulţi.
De aceea, subliniază Ilona Glashoff, de la Hamburg Offentliche Bucherailen, bibliotecarii
trebuie să accepte că lectura este una dintre multele activităţi posibile ale tinerilor.
O concluzie importantă este că accesul la o colecţie diversă şi mare din bibliotecă este
unul din elementele esenţiale în încurajarea copiilor să citească ca şi faptul că motivaţia
lecturii este determinată de cunoaşterea acelor cărţi care au un rol modelator asupra
comportamentului. Există o relaţie directă între modul cum este stimulată motivaţia
lecturii în şcoală şi opţiunile pentru lectură ale elevului
Cartea, ca element component al culturii unei naţiuni, face parte din acele bunuri a căror
valoare se defineşte prin relaţia ei cu publicul (utilizatorul). Dintr-un studiu recent,
privitor la preferinţele consumatorilor de lectură - studenţi, a reieşit faptul că prioritatea
lor numărul unu în satisfacerea unor necesităţi este cumpărarea unei cărţi (44,5%), în
timp ce celelalte, vizionarea unui spectacol (21%), cumpărarea unui disc (12%) ş. a. sunt
procentual departe de prima. Reiese de aici faptul că studentul român pune opţiunea
valorică spirituală cu mult mai mult înaintea celei materiale, de subzistenţă. Aceasta îi
face pe bibliotecari să spere că, dacă oferta de servicii va fi adecvată nevoilor tinerilor şi
nu numai lor, dacă se cunoaşte motivaţia opţiunii pentru carte şi purtători de informaţii,
instituţia bibliotecară va fi tot mai căutată. Biblioteca şi bibliotecarul îşi unesc forţele, la
modul responsabil, determinant, spre a oferi cititorului servicii de informare în
concordanţă cu nevoile acestuia, cu tradiţia şi cu valorile noastre perene.

4
Actuala politică de achiziţii nu mai este cea de dezvoltare cu orice preţ a colecţiilor, ci
cea a satisfacerii cu orice preţ a solicitărilor membrilor comunităţii servite. S-a început
structurarea unui sistem de canale pentru atragerea spre bibliotecă a informaţiei, iar apoi
pentru prelucrarea şi oferirea ei celor care au nevoie de ea. Apropierea bibliotecii de
potenţialii utilizatori şi modalităţile de atragere a acestora sunt politici care se practică
prioritar.Însumând realizările şi evaluând critic greşelile, bibliotecarii profesionişti
români îşi stabilesc priorităţi în structurarea viitorului, fie el mai apropiat sau mai
îndepărtat.
Între numeroasele programe naţionale cele mai importante sunt:

1. Informatizarea proceselor de bibliotecă:

a) achiziţia de soft şi hard pentru bibliotecile judeţene şi realizarea, în marile

biblioteci, a accesului utilizatorilor la bazele de date în sistem automatizat;

 b) extinderea reţelei informatizate la nivel local, în municipii, oraşe şi comune;

 c) după anul 2000, extinderea acestei reţele în plan naţional şi legarea marilor
centre bibliotecare la INTERNET.

2.Formarea şi dezvoltarea profesională a bibliotecarilor prin organizarea unor

cursuri speciale modulare pentru managerii şi celelalte categorii de bibliotecari din
bibliotecile publice, cu sprijin European O persoană care ştie cum să se informeze, fie ea
bibliotecar, fie ea beneficiar, este - are acces la surse de informaţii,
cineva care: incluzând tehnologii computerizate şi
- recunoaşte necesitatea informării; alte tipuri de tehnologii;
- îşi dă seama că informaţia exactă - evaluează informaţia;
şi completă este baza luării unor hotărâri - organizează informaţia pentru
inteligente; utilizări practice;
- identifică sursele potenţiale de - integrează noua informaţie într-un
informaţii; stoc de informaţii deja existente;
- elaborează strategii reuşite de - utilizează informaţia în gândirea
investigare; critică şi la rezolvarea problemelor.

5
O astfel de persoană ştie cum să înveţe, deoarece ştie cum este organizată informaţia,
cum s-o regăsească şi cum s-o utilizeze în aşa fel încât ceilalţi să poată învăţa de la ea.
În prezent, o singură bibliotecă sau, mai exact, fondul de publicaţii al unei singure
biblioteci nu mai are capacitatea de a răspunde exigenţelor cercetătorului. Bibliotecarul
tradiţional susţine adesea că biblioteca lui conţine tot sau aproape tot ce este necesar şi nu
mai este nevoie de altceva, o asemenea credinţă regăsindu-se la biblioteci importante
precum cele de la Harvard - una din cele mai mari şi Yale şi chiar la British Museum -
care susţin că cercetătorul poate găsi în biblioteca respectivă tot materialul de care are
nevoie.
Într-o încercare de definire a „bibliotecii anului 2000”, J. H. Saltzer arată câteva atribute
ale bibliotecii. Fondul de documente (cărţi, manuscrise, partituri, hărţi geografice etc.)
este în acelaşi timp selectiv (nu orice se scrie se publică şi nu tot ce se publică se
colecţionează în biblioteci), persistent (destinat păstrării / arhivării pe o perioadă cât mai
îndelungată) şi destinat folosirii de către public (fie acesta nerestricţionat sau aparţinând
anumitor categorii, cu grade diferite de acces în funcţie de caracterul bibliotecii). La
rândul lor, bibliotecarii au ca sarcină, nu numai colectarea, întreţinerea şi gestionarea
fondului de carte, dar şi asistarea cititorilor, deosebindu-se, prin aceasta din urmă
activitate, de colecţionare. În cazul bibliotecilor publice, -colecţiile logice (cataloage,
indexuri etc.) depăşesc colecţiile fizice. Caracterul partajat al bibliotecii, raţiuni
economice şi chiar spaţiul fizic limitat de depozitare au condus la această stare de fapte,
iar dezvoltarea recentă a comunicaţiilor a amplificat fenomenul
Luând în discuţie şi actuala problemă a informatizării bibliotecilor (beneficiind de
experienţa B.C.U. Bucureşti, prima bibliotecă integral informatizată) trebuie menţionat că
una din problemele cu care se confruntă orice OPAC, importantă datorită confuziilor care
apar, este efecul căutării, tradus prin discrepanţa dintre conţinutul catalogului
informatizat şi răspunsul acestuia la cererea de informare: informaţia există, este cuprinsă
în catalog, dar utilizatorul nu ajunge la ea.
Foarte puţini utilizatori dezvoltă interogarea într-un mod interactiv, parcurgând vedetele
de subiecte sau legând alte puncte de acces, ca, de exemplu, indicii de clasificare. Ei nu
încearcă opţiunile şi tacticile puse la dispoziţia lor, ci au tendinţa să selecteze prima

6
opţiune apărută în meniu. Majoritatea acestora nu fac căutare exhaustivă. Când au găsit
una sau două referinţe, ei îşi iau cărţile şi nu-şi mai continuă căutarea.
Chestionarele indică faptul că aproximativ 25% nu găsesc ceea ce caută, 50% găsesc
parţial şi 25% găsesc tot ceea ce caută, ba chiar mai mult. Ceea ce înseamnă că, în ciuda
interactivităţii cataloagelor online, interacţiunea nu prea funcţionează. Utilizatorii trebuie
mai întâi să se adapteze sistemului. şi, odată depăşită problema iniţială a accesului, ei nu
au mijloace ca să-şi îmbunătăţească sau să dezvolte primul lor rezultat. „Pentru profesie
este extrem de important să poată demonstra colectivităţii pe care o serveşte şi societăţii
în ansamblu că informaţia oferită de un specialist este consistentă, cuprinzătoare, la zi.
Este important ca societatea să conştientizeze că numai un specialist poate furniza într-
adevăr informaţia de care are nevoie.”

.3 Evaluarea activitatilor specifice într-o biblioteca

.3.1 Indicatori de performanta pentru biblioteci

Evaluarea performantelor reprezinta una din functiile principale ale procesului

managerial. Pentru biblioteci, acest lucru înseamna analiza intrarilor si iesirilor legate de
asigurarea serviciului de informare. Performanta este, în general, considerata ca fiind
realizarea unui anume lucru. În cazul bibliotecilor performanta este relatia dintre
resursele care intra în biblioteca (input-urile) si ceea ce biblioteca realizeaza folosind
aceste resurse (output-urile).
Managerii de biblioteci au adoptat cu întârziere instrumentele si tehnicile manageriale (în
special instrumentarul de evaluare) utilizate pe scara mare în alte profesii. Aceasta stare a
fost generata de câteva motive, cum ar fi:
 deficientele educationale datorita faptului ca majoritatea bibliotecarilor nu au o
pregatire în domeniul economiei sau al calculatoarelor;
 deficiente decizionale si senzoriale legate de cantitatea exagerata de informatii a
sistemelor automatizate de conducere;

7
  deficiente culturale determinate de tendinta de a nu avea încredere în masini si în
datele generate de computere;
 limitarea automatizarii în special din partea specialistilor care doresc sa-si
pastreze suprematia în domeniu prin mentinerea unor forme rudimentare în
aparatul managerial
Începând cu anii ’80, când situatia economica a impus un control mai riguros al
resurselor si justificarea serviciilor, au aparut mai multe manuale care ofereau linii
directoare practice legate de evaluarea serviciilor de biblioteca. În acel moment atentia a
fost îndreptata mai ales asupra masuratorilor si indicatorilor ce privesc aceste servicii,
deoarece evaluarea costurilor si proceselor interne era dificila pentru biblioteci, din
motivele mentionate la care se adauga absenta
autonomiei financiare.
Astazi, au aparut studii precum cel efectuat ca parte a Planului European pentru
Biblioteci în cadrul celui de-al 3-lea Program Cadru al DG-XIII din Comisia Comunitatii
Europene sau manualul despre indicatorii si masuratorile de performanta alcatuit de King
Research Ltd. care ofera un instrumentar de evaluare ce atinge toate laturile activitatii de
biblioteca.
Necesitatea evaluarii performantei este impusa, în prezent, mai ales de ritmului rapid al
schimbarilor care implica numeroase dificultati, precum:
 volumul tot mai mare de noi publicatii (bibliotecile ofera utilizatorului acces la o
literatura de aproximativ doua ori mai mare decât cea din anii ’70, ceea
ce înseamna ca informatia publicata se dubleaza la fiecare 15-20 de ani);
 bibliotecile stocheaza din ce în ce mai multa informatie netiparita: audio, video,
multimedia; în acelasi timp trebuie sa asigure si echipamentele
necesare accesarii unor astfel de informatii;
 utilizatorii au devenit tot mai pretentiosi în raporturile cu biblioteca: cer mai mult
de la serviciile de informare.
Evaluarea performantei ajuta managerii bibliotecilor în planificare si în comunicare, în
rezolvarea problemelor înainte de aparitia lor, în luarea deciziilor, în monitorizarea
progresului si în justificarea alocarii resurselor.

8
Olsgaard, J. N., “Characteristics of managerial resistance to library management
information system”, în Library automation as a source of management information,
Urbana-Champaign, University of Illinois, 1983, p. 95
Printr-o evaluare sistematica a performantei comunitatea poate fi mai bine servita,
obtinându-se satisfactii si de o parte si de alta.

1. Bibliotecarii cu experienta si cu pregatire superioara sa se ocupe de cererile cu un grad

mai ridicat de dificultate.
2.Bibliotecarii începatori sa rezolve cererile simple.
 realocarea resurselor;

 obtinerea de noi resurse

I.2 Cost/iesiri Tabelul 1.3

Masuratori Costuri intrari/cantitati iesiri
Metode Alocare de resurse, registre de personal, registre de
biblioteca, sondaje interne
Corelatia cu performanta Negativa (cu cât indicatorul este mai mic cu atât
performanta este mai buna)
Indicatori înruditi Productivitate,satisfactia utilizatorului
Exemple Cost/material catalogat
Cost/cerere de referinte satisfacuta

Exemplu:
Costul / cerere în raport cu timpul este prezentat în tabelul urmator
tabelul 1.4
Anii 990 991 992 993 994 995 996 997 998 999
Cost.u 0 0 2 4 0 0 5 5 5 30
v cerere

Figura 1.4 Relatia dintre costul mediu/cerere si nivelul de calitate

9
În figura 11.4 se poate observa imediat ca nivelul de calitate al raspunsurilor creste odata
cu costul. O astfel de relatie poate fi utilizata pentru a compara metode alternative de a
furniza servicii sau pentru a compara calitatea serviciilor din biblioteci diferite
Metode de îmbunatatire a acestui indicator:
 realocarea resurselor;
 înlocuirea sau perfectionarea resurselor;
 schimbarea politicilor;

10
  schimbarea procedurilor.

I.4 Productivitatea raportata la nivelurile de atribute

Masuratori Cantitati de iesiri, costuri iesiri, nivelurile atributelor (calitate)

Metode Alocare de resurse, registre de personal, registre de biblioteca,

sondaje interne, observare, fise de
personal, sondaje ale vizitatorilor, sondaje ale utilizatorilor,
sondaje ale populatiei
Corelatia cu Pozitiva
performanta
Indicatori înruditi Productivitate
Exemple Numarul de exemplare catalogate/ora raportat la nivelul calitatii
procesului de catalogare
Numarul de împrumuturi interbibliotecare/unitatea de cost
raportat la nivelul de promptitudine
Exemplu:Comparam productivitatea (nr. de cautari de referinte/ora) a patru bibliotecari
dintr-un serviciu de referinte,presupunând
Doua niveluri de calitate(peste standard si sub standard

a.peste standard
Angajati A B C D
Productivitate 17 14 9 7
b. sub standard

Angajati A B C D
Productivitate 18 16 15 9

1.5 Productivitatea angajatilor în relatie cu nivelul de calitate

Se poate observa ca productivitatea creste atunci când nivelul de calitate scade. Totusi,
unii bibliotecari au o productivitate ridicata atât peste, cât si sub standardul de calitate (A,

11
B). Altii au o productivitate ridicata numai când produc sub standard (C), iar bibliotecarul
D are o productivitate scazuta indifferent de nivelul de calitate.
Acest indicator poate fi utilizat în compararea bibliotecarilor care se ocupa de acelasi tip
de activitati si permite identificarea celor care au un randament bun sau mai putin bun.
Masuri de îmbunatatire a indicatorului:
 realocarea resurselor;
 înlocuirea sau perfectionarea resurselor;
 schimbarea politicilor.
Prezentam în continuare un exemplu complex care demonstreaza faptul ca un numar
redus de masuratori (doua în cazul de fata) permite calcularea unui numar mare de
indicatori utili procesului managerial.
de bibliotecari consuma între una si 50 de ore pentru a furniza
un serviciu (exemplu – împrumutul interbibliotecar).

3.2 Metode de apreciere a muncii de biblioteca

Aprecierea muncii angajatilor este necesara în orice tip de organizatie. Ea reprezinta

evaluarea sistematica a realizarilor si a neajunsurilor în munca ale fiecarui angajat.
Obiectivul principal al aprecierii muncii este de a stabili cât de bine îsi îndeplineste un
angajat sarcinile ce-i revin si de a-l ajuta sa afle cât de bine munceste, astfel încât, daca
este nevoie, sa-si îmbunatateasca stilul de munca.

Stewart, R., Moran, B., Managementul pentru biblioteci si centre de informare, Bucuresti,
ABBPR, 1998, p. 120

Tendinte actuale în managementul bibliotecilor si centrelor de informare

În aceasta lume a informatiei, rolul bibliotecilor si al bibliotecarilor capata o noua

dimensiune. Fara biblioteci, arata profesorul Ion Stoica, „este amenintata nu doar zestrea
de gând a omenirii, ci chiar echilibrul, forta si viitorul ei”.

12
În slujba societatii informatiei lucreaza astazi toate structurile legate de fixarea, de
diseminarea si de organizarea cunoasterii, toate formele de pe traseele comunicarii. Între
acestea bibliotecile ocupa primul loc.
Considerata resursa fundamentala a societatii contemporane, informatia capata o
filozofie proprie si o relatie noua cu miscarea ideilor; ea patrunde în realitatea productiei
de bunuri, dar si în strategiile si în programele structurilor culturale. Din aceasta cauza a
devenit elementul fundamental al epocii, precum piatra, bronzul sau fierul altadata.
Cea mai dificila problema pentru reusita unei organizatii, în etapa actuala, este propria ei
schimbare. Politica de schimbare este un proces complex de ajustare structurala tinând
seama de mediul socio-economic, cultural, politic, educativ, legislativ, traditional în
continua modificare. Schimbarea structurii organizatiilor,

Remodelarea continutului managementului informatiei

De la jumatatea anilor ’80, noile forme de stocare masiva în baze de date si pe CD-ROM
au modernizat oferta de informatie si au usurat accesul fiecaruia la informatie.
Bibliotecile si institutiile de informare au întreprins, în acest context, o multime de
actiuni pentru a integra aceste informatii în oferta existenta de informatie (ce are
preponderent forma tiparita). Cu toate acestea, punerea la dispozitie a unei informatii în
timp util este o problema nerezolvata. Împrumutul interbibliotecar traditional bazat pe
reciprocitate nu mai poate asigura cererile clientilor, daca ne gândim la cantitatea mare de
informatie si la bugetele de achizitie în scadere. De aceea tot mai multi ofertanti
comerciali experimenteaza, în prezent, noi forme de asigurare a informatiei.

Mathis, R., Nica, P., Rusu, C., Managementul resurselor umane, Bucuresti, Editura
Economica, 1997, p. 2

. Daca pâna acum serviciile si produsele oferite de biblioteci erau în mare parte gratuite,
va trebui ca pe viitor sa lamurim clientul asupra costurilor si sa i le imputam. Desigur, va
fi necesara implementarea unui sistem de subventionare pentru anumite categorii de
beneficiari (de exemplu studentii). Având în vedere toate acestea, se impune:

13
  întocmirea unui instrumentar statistic pentru toate procesele interne din biblioteca;
 alcatuirea de statistici cuprinzatoare cu privire la tendintele relevante pentru
biblioteci (productia de reviste si de carti, indici de preturi, date economice ale
altor institutii);
 întocmirea propunerilor pentru calculul costului;
 consultanta acordata clientilor în vederea unor strategii de procurare a
informatiilor care sa menajeze resursele.

Pe lânga personalul clasic al unei biblioteci, ca: asistenti bibliotecari, asistenti

documentaristi, bibliotecari si documentaristi, apar noi grupuri de meserii. De la
introducerea informaticii în biblioteci la începutul anilor ’70, programatorii, operatorii si
matematicienii fac parte din personalul de baza. Pe viitor, personalul de conducere va fi
completat de specialisti în editarea electronica, de experti în prelucrarea digitala a
imaginilor si de informaticieni. O data cu cresterea gradului de eterogenitate a
personalului, va creste fireste si nevoia de comunicare si de coordonare interna

14