Câteva colinde românești: “O ce veste minunată !

”, “Astă zi s-a nă scut Hristos”, “Trei crai de

la ră să rit”, “Iată vin colindă tori”, “Florile dalbe de mă r”, “Am plecat să colindă m”,
“Deschide ușa creștine”, “Steaua”, “Trei pă stori”, “Moș Cră ciun cu plete dalbe”, “La poartă
la Ț arigrad”, “Sus boieri, nu mai dormiți”, “Noi umblă m să colindă m”.
OBICEIUL COLINDATULUI – TRADIȚIE ȘI ACTUALITATE

Colindatul este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri din perioada
să rbă torilor de iarnă . Ascultă m colindele în fiecare an, cântate în cursul lunii
decembrie, și de fiecare dată ne încântă și ne umplu inimile de bucurie și
speranță .
Colindele își au originile în cântările ritualice pre-creștine care însoțeau
începutul sau sfârșitul anului agrar și aveau rolul de a alunga spiritele rele și
de a aduce fertilitate, rodire și belșug.
Primele imnuri special create pentru Cră ciun au apă rut în secolul IV la
Roma dar erau mai degrabă niște cântece religioase, austere, fă ră să aibă
prea mare legă ură cu colindele din ziua de azi.
La noi în țară, datina colindatului de Crăciun s-a format odată cu
poporul român si cu răspândirea creștinismului pe meleagurile noastre, fiind
expresia credințelor populare transpuse în muzică. Colindele îl înfățișează pe
Mântuitor în mai multe ipostaze, însă multe dintre ele au și alte teme în
afară de cele religioase.
Colindele se cântă și la orașe, însă an după an, obiceiul parcă începe să
iși piardă din farmec. Au apă rut mulți falși colindă tori care urmă resc doar
beneficii pecuniare, fă ră să mai pună suflet în ceea ce fac, ducând astfel la
decă derea tradiției. La sat însă , tradițiile se pastrează , în unele regiuni fiind
nealterate de sute de ani, iar gazdele așteaptă colindă torii cu neră bdare.
În popor se spune că dacă deschizi ușa colindă torilor și primești urarea
lor cu bucurie, atunci vei avea un an nou mai bun. O veche superstiție spune
că atunci când nu se vor mai auzi colindele, diavolul va pune stă pânire pe
pamânt.
Aspectul multilateral de nivel superior al Colindatului, ca formă de
comunicare, diversele dimensiuni de asamblare a
limbajului Colindelor (poetic, muzical, dramatic), inter-conexiunile fine
Câteva colinde românești: “O ce veste minunată !”, “Astă zi s-a nă scut Hristos”, “Trei crai de
la ră să rit”, “Iată vin colindă tori”, “Florile dalbe de mă r”, “Am plecat să colindă m”,
“Deschide ușa creștine”, “Steaua”, “Trei pă stori”, “Moș Cră ciun cu plete dalbe”, “La poartă
la Ț arigrad”, “Sus boieri, nu mai dormiți”, “Noi umblă m să colindă m”.
Câteva colinde românești: “O ce veste minunată !”, “Astă zi s-a nă scut Hristos”, “Trei crai de
la ră să rit”, “Iată vin colindă tori”, “Florile dalbe de mă r”, “Am plecat să colindă m”,
“Deschide ușa creștine”, “Steaua”, “Trei pă stori”, “Moș Cră ciun cu plete dalbe”, “La poartă
la Ț arigrad”, “Sus boieri, nu mai dormiți”, “Noi umblă m să colindă m”.
fixate între datină şi traiul patriarhal al familiei să teşti, toate acestea remarcă
existenţa unui plan strict de analiză a diverselor structuri poetico-muzicale,
din punct de vedere al funcţionalită ţii, precum şi cu referire la fizionomie.
         Elementele de exprimare caracteristice Colindatului (cântecul, textul în
versuri, gestul) formează o sumă de simboluri care sunt folosite în actul
declarativ al obiceiului, însă acestea pot avea diverse accepţii, în funcţie de
împrejurare.
         Cristalizarea în timp a Colindatului, ca tip de exprimare, furnizează
conţinuturi ce uşurează cercetarea diferitelor limbaje în mod exhaustiv. În
acest larg context, studiul în profunzime a Obiceiului Colindatului, dintr-o
anumită zonă folclorică , poate conferi noi date care să potenţeze cercetă rile
anterioare.

Câteva colinde românești: “O ce veste minunată !”, “Astă zi s-a nă scut Hristos”, “Trei crai de
la ră să rit”, “Iată vin colindă tori”, “Florile dalbe de mă r”, “Am plecat să colindă m”,
“Deschide ușa creștine”, “Steaua”, “Trei pă stori”, “Moș Cră ciun cu plete dalbe”, “La poartă
la Ț arigrad”, “Sus boieri, nu mai dormiți”, “Noi umblă m să colindă m”.